DECIZIA nr. 760 din 28 noiembrie 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 295 din 8 aprilie 2020



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Marieta Safta- prim-magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor „art. 55^1 din Legea nr. 169/2017 din data de 14 iulie 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor privative de libertate“, excepție ridicată de Ioan Grigoraș în Dosarul nr. 19.587/325/2017 al Judecătoriei Timișoara - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.366 D/2017.2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției în principal ca inadmisibilă, cu motivarea că prin criticile formulate se invocă probleme de interpretare și aplicare a legii, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, cu motivarea că normele criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 9 august 2017, pronunțată în Dosarul nr. 19.587/325/2017, Judecătoria Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 55^1 din Legea nr. 169/2017 din data de 14 iulie 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor privative de libertate“. Excepția a fost ridicată de Ioan Grigoraș în dosarul cu numărul menționat, având ca obiect soluționarea unei cereri de liberare condiționată.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că normele criticate sunt neconstituționale, întrucât aplicarea acestora este lăsată la aprecierea administrației penitenciarului, iar la acest moment nu au aplicabilitate, în sensul că nu s-a stabilit modalitatea de deducere a zilelor constatate executate ca urmare a condițiilor nelegale de detenție. Se arată că, „în conformitate cu prevederile art. 78 din Constituția României, legea trebuie să-și producă efecte începând cu 21 iulie 2017“. Așa fiind, trebuie sesizată Curtea Constituțională „pentru a se spune în mod cert dacă legea existentă deja este constituțională și dacă există vreun regulament de aplicare al ei sau este lăsată la «aprecierea» conducerii locurilor de detenție“.6. Judecătoria Timișoara - Secția penală, fără a reține in terminis dacă apreciază că excepția de neconstituționalitate este sau nu întemeiată, opinează că trebuie stabilite în mod clar și precis data și modalitatea în care vor fi deduse cele 6 zile suplimentare la o perioadă de 30 de zile executate, în acest sens trebuind să existe un regulament de aplicare la nivelul întregii țări, o reglementare unitară și să nu fie lăsată la aprecierea conducerii fiecărui loc de deținere, fiind astfel necesară o sintagmă care să poată acoperi toate situațiile concrete în care se impune aplicarea acestui articol. În consecință a admis cererea formulată de autorul excepției și a sesizat Curtea Constituțională.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, art. 78 din Constituție prevede faptul că legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră in vigoare la 3 zile de la publicarea ei sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. În cuprinsul Legii nr. 169/2017 sunt prevăzute o serie de termene ulterioare intrării în vigoare în care au loc o serie de activități necesare pregătirii punerii în aplicare a legii. Astfel, în termen de 10 zile de la intrarea sa în vigoare, Comisia prevăzută la art. II va efectua un inventar al clădirilor cu destinația de spații de cazare pentru persoane private de libertate existente la nivelul unității (art. III din Legea nr. 169/2017). În termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a legii, Comisia prevăzută la art. II va efectua o analiză a clădirilor menționate la art. III pentru a stabili care dintre acestea intră sub incidența art. 55^1 alin. (3) din Legea nr. 254/2013, cu modificările și completările ulterioare, privind condițiile necorespunzătoare de detenție. Situația centralizată a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punctul de vedere al condițiilor de detenție va fi aprobată prin ordin al ministrului justiției, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii (art. IV din Legea nr. 169/2017). În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii, Biroul evidență și organizarea muncii din cadrul fiecărei unități va deschide o fișă de evidență pentru fiecare persoană privată de libertate în care vor fi consemnate clădirile în care a fost cazată pe parcursul executării pedepsei. Calculul zilelor câștigate în raport cu perioada executării pedepsei în condiții necorespunzătoare, în temeiul art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, cu modificările și completările ulterioare, se va realiza în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii (art. V din Legea nr. 169/2017). Așadar, faptul că legea va fi pusă în aplicare la o dată ulterioară intrării ei în vigoare nu este de natură a aduce atingere art. 78 din Constituție, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a stabilit o serie de etape preliminare aplicării efective a legii în integralitate. De asemenea, este evident că, pentru a permite desfășurarea în mod legal a activităților de pregătire menționate în cuprinsul legii, era necesară intrarea acesteia în vigoare. Or, din această perspectivă, se poate observa că Legea nr. 169/2017 a intrat în vigoare conform rigorilor constituționale, însă aplicarea sa se realizează etapizat, în funcție de exigențele cuprinse în aceasta.9. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Astfel, în cauză este pusă o problemă de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituționalitate, aplicarea și interpretarea legii excedând competenței Curții Constituționale. Mai mult, prin Decizia nr. 296/2011, Curtea Constituțională a reținut că interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Se mai arată că dispozițiile legale criticate au făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 515 din 5 iulie 2017 Curtea Constituțională respingând obiecția de neconstituționalitate formulată în cadrul controlului a priori.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile „art. 55^1 din Legea nr. 169/2017 din data de 14 iulie 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor privative de libertate“. Curtea constată însă că Legea nr. 169/2017 nu cuprinde un articol 55^1, autorul excepției având în vedere, în realitate, prevederile art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017, prin care a fost introdus art. 55^1, astfel încât aceste dispoziții vor fi reținute ca obiect al excepției de neconstituționalitate. Normele criticate au următorul conținut:  +  Articolul ILegea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:(...)3. După articolul 55 se introduce un nou articol, articolul 55^1, cu următorul cuprins:  +  Articolul 55^1(1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.(2) În sensul prezentului articol, se consideră condiții necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenție din România care a avut lipsuri la condițiile impuse de standardele europene.(3) În sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situațiile următoare:a) cazarea într-un spațiu mai mic sau egal cu 4 mp/deținut, care se calculează, excluzând suprafața grupurilor sanitare și a spațiilor de depozitare a alimentelor, prin împărțirea suprafeței totale a camerelor de deținere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spațiului în cauză;b) lipsa accesului la activități în aer liber;c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilație;d) lipsa temperaturii adecvate a camerei;e) lipsa posibilității de a folosi toaleta în privat și de a se respecta normele sanitare de bază, precum și cerințele de igienă;f) existența infiltrațiilor, igrasiei și mucegaiului în pereții camerelor de detenție.(4) Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător și la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reținere și arestare preventivă în condiții necorespunzătoare.(5) În sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deținere, în spitale din rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din rețeaua sanitară publică;b) în tranzit.(6) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiții necorespunzătoare de detenție, prin hotărâri definitive ale instanțelor naționale sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri și a fost transferată sau mutată într-un spațiu de detenție având condiții necorespunzătoare.(7) Beneficiul aplicării dispozițiilor alin. (1) nu poate fi revocat.(8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012.13. Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cuprinse în art. 78 - Intrarea în vigoare a legii.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate se referă la instituirea unei măsuri compensatorii pentru condiții necorespunzătoare în cazul cazării în centrele de detenție din România a persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate ori a unor măsuri preventive. Autorul excepției critică aceste prevederi cerând, pe de o parte, să se spună în mod cert dacă există un regulament de aplicare a legii sau aceasta este lăsată la „aprecierea“ conducerii locurilor de deținere iar, pe de altă parte, arătând că, în conformitate cu prevederile art. 78 din Constituție, legea trebuia să-și producă efecte începând cu data de 21 iulie 2017, și nu cu data de 24 iulie 2012.15. Cu privire la aspectele invocate care pun în discuție o eventuală neclaritate a legii pentru cei chemați să o aplice, Curtea constată că, prin Decizia nr. 515 din 5 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 25 iulie 2017, paragrafele 50-54, Curtea Constituțională, respingând în cadrul controlului a priori obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, a statuat că nu poate fi primită susținerea formulată potrivit căreia legiuitorul și-a exercitat în mod defectuos competența de legiferare, deoarece noțiunea de previzibilitate a legii poate fi analizată sub aspectul modului în care destinatarul normei receptează conținutul normativ adoptat de legiuitor, al capacității acestuia de a înțelege norma în scopul de a-și adecva comportamentul, de a se conforma prescripției legale. Din această perspectivă, previzibilitatea legii impune legiuitorului ca normele pe care le edictează să fie clare, ușor de înțeles, fără un conținut echivoc, precise, în corelare cu întreg ansamblul normativ, condiții care sunt îndeplinite de normele criticate.16. Astfel, prin dispozițiile Legii nr. 169/2017 legiuitorul a instituit, în termeni lipsiți de echivoc, reguli de natură să lămurească toate aspectele necesare punerii în aplicare a legii (a se vedea art. II-V din lege). Astfel, se reține că în termen de 5 zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a acestei legi, la nivelul fiecărei unități penitenciare se va desemna Comisia de evaluare a condițiilor de detenție, în raport cu fiecare clădire care are ca destinație spații de cazare pentru persoanele private de libertate. De asemenea, în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a acestei legi, Comisia prevăzută la art. II va efectua un inventar al clădirilor cu destinația spații de cazare pentru persoane private de libertate existente la nivelul unității, iar în termen de 45 de zile, Comisia prevăzută la art. II va efectua o analiză a clădirilor menționate la art. III pentru a stabili care dintre acestea sunt sub incidența art. 55^1 alin. (3) din Legea nr. 254/2013. Situația centralizată a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punctul de vedere al condițiilor de detenție va fi aprobată prin ordin al ministrului justiției, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii, și va fi reactualizată anual, în aceleași condiții, până la data de 1 mai a fiecărui an.17. Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia legea trebuia să-și producă efecte începând cu data de 21 iulie 2017 și invocarea, din această perspectivă, a dispozițiilor constituționale ale art. 78, potrivit cărora legea intră în vigoare la 3 zile de la data publicării. Data intrării în vigoare a unei legi nu se confundă cu termenele fixate în cuprinsul aceleiași legi pentru realizarea unor acte sau adoptarea unor măsuri, sens în care, în absența intrării în vigoare a legii, nu ar fi fost posibile reglementările referitoare la modalitatea de punere în aplicare a dispozițiilor sale. Împrejurarea că, potrivit art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013, „perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012“ nu este de natură a afecta dispozițiile constituționale invocate, întrucât măsurile compensatorii, deși prin natura lor au în vedere o perioadă trecută/anterioară, devin aplicabile pentru viitor. O astfel de situație urmărește remedierea problemelor structurale legate de supraaglomerare, precum și a urmărilor acestora, în așa fel încât să fie respectate dispozițiile art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care interzic în termeni categorici tortura sau tratamentele și pedepsele inumane sau degradante. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Grigoraș în Dosarul nr. 19.587/325/2017 al Judecătoriei Timișoara - Secția penală și constată că dispozițiile art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2019.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Prim-magistrat-asistent,
    Marieta Safta
    -----