DECIZIA nr. 691 din 31 octombrie 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1), ale art. 39 alin. (5) și ale art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 160 din 27 februarie 2020
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1), ale art. 39 alin. (3) și ale art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Anca Mihaela Trofin în Dosarul nr. 8.599/2/2017 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 425D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 507D/2018 și nr. 521D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și ale art. 39 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Andreea Ciucă, de Vasiescu Mihaela și de Marlena Boancă-Ivan, respectiv de Laura Marina Andrei și Mona-Lisa Neagoe în dosarele nr. 8.201/2/2017 și nr. 8.188/2/2017 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 507D/2018 și nr. 521D/2018 la Dosarul nr. 425D/2018, care este primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 9 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 8.599/2/2017, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1), ale art. 39 alin. (3) și ale art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Anca Mihaela Trofin în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ.8. Prin Încheierea din 13 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 8.201/2/2017 și Încheierea din 2 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 8.188/2/2017, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și ale art. 39 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Andreea Ciucă, de Vasiescu Mihaela și de Marlena Boancă-Ivan, respectiv de Laura Marina Andrei și de Mona-Lisa Neagoe în cadrul unor acțiuni în contencios administrativ. 9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin, în esență, că sporul de doctorat, așa cum a fost acordat în temeiul legislației anterioare intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, este un drept salarial fundamental. Prin art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 se stabilește o indemnizație pentru titlul științific de doctor în cuantum mai mic decât cel acordat în temeiul legislației anterioare. Or, autoarele excepției consideră că acest drept nu poate și nu trebuie să cunoască vreo reducere doar pe criteriul apariției unei noi legi, în caz contrar aducându-se atingere principiului neretroactivității legii civile, pe de o parte, dar și dreptului lor de proprietate, întrucât au în patrimoniu un „bun“ de care sunt privați în mod nelegal. 10. În susținerea caracterului de drept fundamental al sporului pentru titlul științific de doctor, autoarele excepției invocă paragraful 39 din Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în care s-a reținut că legiuitorul a instituit o natură juridică nouă pentru suma ce recompensează angajatul care își perfecționează pregătirea profesională prin obținerea titlului științific de doctor, astfel că, prin includerea acestei sume în salariul de bază, rezultă că acest drept salarial secundar devine parte a salariului, ca drept fundamental, recunoscut și apărat de lege. 11. În critica de neconstituționalitate, autoarele excepției arată și că stabilirea cuantumului indemnizației pentru deținerea titlului științific de doctor este discriminatorie, întrucât se acordă același cuantum tuturor, defavorizând categoriile profesionale care încasează un salariu mai mare decât cel minim garantat în plată de 1.450 lei lunar, salariații aparținând acestor categorii profesionale fiind descurajați să mai urmeze cursurile doctorale. În același context, arată că, prin chiar noțiunea de spor, legiuitorul ar fi trebuit să aibă în vedere un adaos procentual al indemnizației/soldei/salariului de bază al salariatului care deține titlul științific de doctor, și nu al salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.12. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în opinia exprimată în Dosarul nr. 8.599/2/2017, consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În dosarele nr. 8.201/2/2017 și nr. 8.188/2/2017 nu își exprimă opinia asupra excepției de neconstituționalitate.13. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.14. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 507D/2018, consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere principiului neretroactivității legii civile, întrucât se aplică după intrarea lor în vigoare, având un domeniu propriu de aplicare. De asemenea, amintește că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Totodată, Avocatul Poporului precizează că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. 15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 14 alin. (1), ale art. 39 alin. (3) și ale art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Examinând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, în urma modificărilor aduse Legii-cadru nr. 153/2017 prin articolul unic pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 978 din 8 decembrie 2017, dispozițiile art. 39 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 au fost preluate în alin. (5) al aceluiași articol de lege. Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 14 alin. (1): „Personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizații nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensațiilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor prevăzută la art. 25.“;– Art. 39 alin. (5): „Sporul pentru titlul științific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, după caz, de la data aplicării prevederilor prezentei legi nu se mai acordă, personalul care deține titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia, beneficiind de prevederile art. 14.“;– Art. 44 alin. (1) pct. 9: „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:[…] 9. Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare.“18. Autoarele excepției susțin că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituție: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 32 privind dreptul la învățătură și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, autoarele excepției consideră că sunt încălcate prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care se referă la dreptul de proprietate.19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarele acesteia critică, în esență, cuantumul indemnizației pentru deținerea titlului științific de doctor pornind de la două premise. Prima premisă este aceea că indemnizația mai sus amintită reprezintă un drept fundamental, în timp ce a doua premisă este aceea că dreptul reprezintă un spor la salariul de bază, astfel că trebuie raportat la cuantumul acestui venit. 20. Față de aceste critici, Curtea reține că Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează în art. 14 dreptul la indemnizația pentru titlul științific de doctor. Potrivit aceluiași text de lege, coroborat cu dispozițiile art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, acest drept urmează a se acorda de la intrarea în vigoare a legii tuturor persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de aceasta, respectiv își desfășoară activitatea profesională de bază în domeniul de activitate în care dețin titlul de doctor, indiferent de data obținerii acestuia. Cuantumul acestui drept este unul fix, respectiv 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, și diferă față de cuantumul sporului pentru titlul științific de doctor acordat potrivit legislației anterioare. 21. Astfel, Curtea reține că, anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, diferite acte normative prevedeau acordarea unui spor pentru deținerea titlului științific de doctor de 15% din remunerația aferentă funcției de bază. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, acest spor nu a mai fost acordat, dispozițiile art. 30 alin. (6) din aceeași lege prevăzând însă că pentru sporurile cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 care nu se mai regăseau în anexele la lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri să fie avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora. Ulterior, în temeiul art. 4 alin. (1) și al art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010, începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar a fost reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009, iar, în cazul în care drepturile salariale astfel determinate au fost mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009, s-a acordat o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășura activitatea în aceleași condiții. Această sumă a fost inclusă în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu a fost luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabileau în funcție de acestea. O prevedere asemănătoare s-a regăsit și în art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010.22. Art. I din Legea nr. 193/2016 pentru completarea Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și pentru stabilirea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 2 noiembrie 2016, a introdus art. 19^1 în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, prevăzând din nou, în mod expres, că personalul care deținea titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia, beneficia de un spor de 15% din salariul de bază/solda funcției de bază/salariul funcției de bază/indemnizația de încadrare, dacă își desfășura activitatea în domeniul pentru care poseda titlul științific sau conducătorul instituției aprecia că pregătirea doctorală este utilă compartimentului în care își desfășoară activitatea persoana respectivă. Acest spor nu era acordat persoanelor care beneficiau deja de acest spor sau cărora le fusese introdus în salariul de bază, potrivit reglementărilor legale anterioare, ca sumă compensatorie. Ulterior, Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017.23. Având a se pronunța cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (6) și ale art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. 8 din anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a apreciat că sporul de doctorat a continuat să supraviețuiască și după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 și a Legii-cadru nr. 284/2010 (înainte de modificările aduse prin art. I din Legea nr. 193/2016), schimbându-și însă denumirea și devenind parte a salariului de bază, „ca drept fundamental, recunoscut și apărat de lege“ (paragraful 39 din Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016). Această formulare le-a determinat pe autoarele prezentei excepții de neconstituționalitate să considere că sporul de doctorat a dobândit caracterul de drept fundamental și să aprecieze că, astfel fiind, cuantumul acestui drept nu putea fi diminuat fără încălcarea prevederilor constituționale ale art. 53.24. Curtea Constituțională constată însă că, pronunțându-se asupra constituționalității acelorași dispoziții de lege, prin Decizia nr. 587 din 5 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 3 august 2012 și Decizia nr. 594 din 5 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 7 august 2012, a reținut că sporul de doctorat a fost eliminat începând cu data de 1 ianuarie 2010. Faptul că sumele de bani aferente sporului au fost menținute în continuare sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu pentru persoanele care îl aveau în plată la data de 31 decembrie 2009 nu vizează existența sau inexistența sporului, ci reprezintă o măsură tranzitorie până la intrarea în vigoare, în totalitate, a prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, lege în care nu se regăsește acest spor. Prin urmare, Curtea a reținut că este de competența legiuitorului eliminarea sau, din contră, acordarea drepturilor salariale suplimentare, fără ca aceasta să aibă relevanță constituțională, astfel încât abrogarea art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 nu este discriminatorie și nu afectează dreptul constituțional la salariu. 25. De altfel, Curtea apreciază că prin constatarea pe care instanța supremă a făcut-o cu privire la natura fundamentală a dreptului la salariu, aceasta nu s-a referit și la dreptul la sporul de doctorat, judecătorul neputându-se substitui legiuitorului constituant pentru a consacra la nivel constituțional drepturi ce nu sunt expres prevăzute în Legea fundamentală fără a încălca principiului separației puterilor în stat. Curtea Constituțională consideră că, prin considerentele Deciziei nr. 21 din 21 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat prevalență prevederilor legale, constituționale și convenționale care garantează o remunerare egală pentru o muncă egală, prevederi care se aplică tuturor drepturilor vizând remunerarea muncii, fie că acestea au natura unui drept fundamental ori sunt consacrate doar la nivelul legilor ordinare, fără a se putea susține că, prin soluția pronunțată, instanța supremă a consacrat sporul de doctorat în rândul drepturilor fundamentale.26. În concluzie, Curtea reține că indemnizația acordată pentru titlul științific de doctor nu reprezintă un drept fundamental, astfel că cele reținute în jurisprudența sa, potrivit cărora este de competența exclusivă a legiuitorului eliminarea sau, din contră, acordarea acestui drept, fără ca aceasta să aibă relevanță constituțională, își păstrează în continuare valabilitatea. Așa fiind, Curtea apreciază că modificarea condițiilor de acordare a sporului de doctorat determinată de politica financiară a statului, respectiv transformarea acestui drept într-o indemnizație cu un cuantum fix, nu este condiționată de respectarea condițiilor referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, prevăzute de art. 53 din Constituție. 27. Curtea apreciază că aceleași considerente răspund și criticii referitoare la instituirea unui tratament egal pentru persoane aflate în situații diferite. Astfel, Curtea reține că premisa acestei critici este aceea că dreptul consacrat de art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă un spor salarial. Or, Curtea constată că, prin noua reglementare, legiuitorul a transformat sporul pentru doctorat într-o indemnizație cu o valoare fixă, această opțiune legislativă circumscriindu-se, de asemenea, libertății de care legislativul se bucură în reglementarea acestui drept. 28. Cât privește pretinsa neretroactivitate a dispozițiilor de lege criticate, Curtea constată că acestea se aplică de la momentul intrării lor în vigoare, pentru viitor, astfel că nu sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2).29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Anca Mihaela Trofin, de Andreea Ciucă, de Mihaela Vasiescu și de Marlena Boancă-Ivan, respectiv de Laura Marina Andrei și de Mona-Lisa Neagoe în dosarele nr. 8.599/2/2017, nr. 8.201/2/2017 și nr. 8.188/2/2017 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 14 alin. (1), ale art. 39 alin. (5) și ale art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea-----
| EMITENT |
| Valer Dorneanu | - președinte |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Marian Enache | - judecător |
| Daniel-Marius Morar | - judecător |
| Mona-Maria Pivniceru | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Patricia Marilena Ionea | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 9 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 8.599/2/2017, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1), ale art. 39 alin. (3) și ale art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Anca Mihaela Trofin în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ.8. Prin Încheierea din 13 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 8.201/2/2017 și Încheierea din 2 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 8.188/2/2017, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și ale art. 39 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Andreea Ciucă, de Vasiescu Mihaela și de Marlena Boancă-Ivan, respectiv de Laura Marina Andrei și de Mona-Lisa Neagoe în cadrul unor acțiuni în contencios administrativ. 9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin, în esență, că sporul de doctorat, așa cum a fost acordat în temeiul legislației anterioare intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, este un drept salarial fundamental. Prin art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 se stabilește o indemnizație pentru titlul științific de doctor în cuantum mai mic decât cel acordat în temeiul legislației anterioare. Or, autoarele excepției consideră că acest drept nu poate și nu trebuie să cunoască vreo reducere doar pe criteriul apariției unei noi legi, în caz contrar aducându-se atingere principiului neretroactivității legii civile, pe de o parte, dar și dreptului lor de proprietate, întrucât au în patrimoniu un „bun“ de care sunt privați în mod nelegal. 10. În susținerea caracterului de drept fundamental al sporului pentru titlul științific de doctor, autoarele excepției invocă paragraful 39 din Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în care s-a reținut că legiuitorul a instituit o natură juridică nouă pentru suma ce recompensează angajatul care își perfecționează pregătirea profesională prin obținerea titlului științific de doctor, astfel că, prin includerea acestei sume în salariul de bază, rezultă că acest drept salarial secundar devine parte a salariului, ca drept fundamental, recunoscut și apărat de lege. 11. În critica de neconstituționalitate, autoarele excepției arată și că stabilirea cuantumului indemnizației pentru deținerea titlului științific de doctor este discriminatorie, întrucât se acordă același cuantum tuturor, defavorizând categoriile profesionale care încasează un salariu mai mare decât cel minim garantat în plată de 1.450 lei lunar, salariații aparținând acestor categorii profesionale fiind descurajați să mai urmeze cursurile doctorale. În același context, arată că, prin chiar noțiunea de spor, legiuitorul ar fi trebuit să aibă în vedere un adaos procentual al indemnizației/soldei/salariului de bază al salariatului care deține titlul științific de doctor, și nu al salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.12. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în opinia exprimată în Dosarul nr. 8.599/2/2017, consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În dosarele nr. 8.201/2/2017 și nr. 8.188/2/2017 nu își exprimă opinia asupra excepției de neconstituționalitate.13. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.14. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 507D/2018, consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere principiului neretroactivității legii civile, întrucât se aplică după intrarea lor în vigoare, având un domeniu propriu de aplicare. De asemenea, amintește că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Totodată, Avocatul Poporului precizează că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. 15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 14 alin. (1), ale art. 39 alin. (3) și ale art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Examinând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, în urma modificărilor aduse Legii-cadru nr. 153/2017 prin articolul unic pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 978 din 8 decembrie 2017, dispozițiile art. 39 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 au fost preluate în alin. (5) al aceluiași articol de lege. Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 14 alin. (1): „Personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizații nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensațiilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor prevăzută la art. 25.“;– Art. 39 alin. (5): „Sporul pentru titlul științific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, după caz, de la data aplicării prevederilor prezentei legi nu se mai acordă, personalul care deține titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia, beneficiind de prevederile art. 14.“;– Art. 44 alin. (1) pct. 9: „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:[…] 9. Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare.“18. Autoarele excepției susțin că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituție: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 32 privind dreptul la învățătură și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, autoarele excepției consideră că sunt încălcate prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care se referă la dreptul de proprietate.19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarele acesteia critică, în esență, cuantumul indemnizației pentru deținerea titlului științific de doctor pornind de la două premise. Prima premisă este aceea că indemnizația mai sus amintită reprezintă un drept fundamental, în timp ce a doua premisă este aceea că dreptul reprezintă un spor la salariul de bază, astfel că trebuie raportat la cuantumul acestui venit. 20. Față de aceste critici, Curtea reține că Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează în art. 14 dreptul la indemnizația pentru titlul științific de doctor. Potrivit aceluiași text de lege, coroborat cu dispozițiile art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, acest drept urmează a se acorda de la intrarea în vigoare a legii tuturor persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de aceasta, respectiv își desfășoară activitatea profesională de bază în domeniul de activitate în care dețin titlul de doctor, indiferent de data obținerii acestuia. Cuantumul acestui drept este unul fix, respectiv 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, și diferă față de cuantumul sporului pentru titlul științific de doctor acordat potrivit legislației anterioare. 21. Astfel, Curtea reține că, anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, diferite acte normative prevedeau acordarea unui spor pentru deținerea titlului științific de doctor de 15% din remunerația aferentă funcției de bază. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, acest spor nu a mai fost acordat, dispozițiile art. 30 alin. (6) din aceeași lege prevăzând însă că pentru sporurile cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 care nu se mai regăseau în anexele la lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri să fie avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora. Ulterior, în temeiul art. 4 alin. (1) și al art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010, începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar a fost reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009, iar, în cazul în care drepturile salariale astfel determinate au fost mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009, s-a acordat o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășura activitatea în aceleași condiții. Această sumă a fost inclusă în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu a fost luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabileau în funcție de acestea. O prevedere asemănătoare s-a regăsit și în art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010.22. Art. I din Legea nr. 193/2016 pentru completarea Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și pentru stabilirea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 2 noiembrie 2016, a introdus art. 19^1 în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, prevăzând din nou, în mod expres, că personalul care deținea titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia, beneficia de un spor de 15% din salariul de bază/solda funcției de bază/salariul funcției de bază/indemnizația de încadrare, dacă își desfășura activitatea în domeniul pentru care poseda titlul științific sau conducătorul instituției aprecia că pregătirea doctorală este utilă compartimentului în care își desfășoară activitatea persoana respectivă. Acest spor nu era acordat persoanelor care beneficiau deja de acest spor sau cărora le fusese introdus în salariul de bază, potrivit reglementărilor legale anterioare, ca sumă compensatorie. Ulterior, Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017.23. Având a se pronunța cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (6) și ale art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. 8 din anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a apreciat că sporul de doctorat a continuat să supraviețuiască și după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 și a Legii-cadru nr. 284/2010 (înainte de modificările aduse prin art. I din Legea nr. 193/2016), schimbându-și însă denumirea și devenind parte a salariului de bază, „ca drept fundamental, recunoscut și apărat de lege“ (paragraful 39 din Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016). Această formulare le-a determinat pe autoarele prezentei excepții de neconstituționalitate să considere că sporul de doctorat a dobândit caracterul de drept fundamental și să aprecieze că, astfel fiind, cuantumul acestui drept nu putea fi diminuat fără încălcarea prevederilor constituționale ale art. 53.24. Curtea Constituțională constată însă că, pronunțându-se asupra constituționalității acelorași dispoziții de lege, prin Decizia nr. 587 din 5 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 3 august 2012 și Decizia nr. 594 din 5 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 7 august 2012, a reținut că sporul de doctorat a fost eliminat începând cu data de 1 ianuarie 2010. Faptul că sumele de bani aferente sporului au fost menținute în continuare sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu pentru persoanele care îl aveau în plată la data de 31 decembrie 2009 nu vizează existența sau inexistența sporului, ci reprezintă o măsură tranzitorie până la intrarea în vigoare, în totalitate, a prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, lege în care nu se regăsește acest spor. Prin urmare, Curtea a reținut că este de competența legiuitorului eliminarea sau, din contră, acordarea drepturilor salariale suplimentare, fără ca aceasta să aibă relevanță constituțională, astfel încât abrogarea art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 nu este discriminatorie și nu afectează dreptul constituțional la salariu. 25. De altfel, Curtea apreciază că prin constatarea pe care instanța supremă a făcut-o cu privire la natura fundamentală a dreptului la salariu, aceasta nu s-a referit și la dreptul la sporul de doctorat, judecătorul neputându-se substitui legiuitorului constituant pentru a consacra la nivel constituțional drepturi ce nu sunt expres prevăzute în Legea fundamentală fără a încălca principiului separației puterilor în stat. Curtea Constituțională consideră că, prin considerentele Deciziei nr. 21 din 21 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat prevalență prevederilor legale, constituționale și convenționale care garantează o remunerare egală pentru o muncă egală, prevederi care se aplică tuturor drepturilor vizând remunerarea muncii, fie că acestea au natura unui drept fundamental ori sunt consacrate doar la nivelul legilor ordinare, fără a se putea susține că, prin soluția pronunțată, instanța supremă a consacrat sporul de doctorat în rândul drepturilor fundamentale.26. În concluzie, Curtea reține că indemnizația acordată pentru titlul științific de doctor nu reprezintă un drept fundamental, astfel că cele reținute în jurisprudența sa, potrivit cărora este de competența exclusivă a legiuitorului eliminarea sau, din contră, acordarea acestui drept, fără ca aceasta să aibă relevanță constituțională, își păstrează în continuare valabilitatea. Așa fiind, Curtea apreciază că modificarea condițiilor de acordare a sporului de doctorat determinată de politica financiară a statului, respectiv transformarea acestui drept într-o indemnizație cu un cuantum fix, nu este condiționată de respectarea condițiilor referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, prevăzute de art. 53 din Constituție. 27. Curtea apreciază că aceleași considerente răspund și criticii referitoare la instituirea unui tratament egal pentru persoane aflate în situații diferite. Astfel, Curtea reține că premisa acestei critici este aceea că dreptul consacrat de art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă un spor salarial. Or, Curtea constată că, prin noua reglementare, legiuitorul a transformat sporul pentru doctorat într-o indemnizație cu o valoare fixă, această opțiune legislativă circumscriindu-se, de asemenea, libertății de care legislativul se bucură în reglementarea acestui drept. 28. Cât privește pretinsa neretroactivitate a dispozițiilor de lege criticate, Curtea constată că acestea se aplică de la momentul intrării lor în vigoare, pentru viitor, astfel că nu sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2).29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Anca Mihaela Trofin, de Andreea Ciucă, de Mihaela Vasiescu și de Marlena Boancă-Ivan, respectiv de Laura Marina Andrei și de Mona-Lisa Neagoe în dosarele nr. 8.599/2/2017, nr. 8.201/2/2017 și nr. 8.188/2/2017 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 14 alin. (1), ale art. 39 alin. (5) și ale art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari