DECIZIA nr. 756 din 28 noiembrie 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 233/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, raportate la sintagma "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială", cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 26 februarie 2020
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, excepție ridicată de Dumitru Cucurezeac și Silvia Cucurezeac în Dosarul nr. 14.263/86/2011*/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.271D/2017 al Curții Constituționale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, întrucât autorul acesteia tinde la modificarea textului de lege criticat, și, în subsidiar, ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate au o redactare clară și conformă cu dispozițiile din Constituție invocate.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 18 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 14.263/86/2011*/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, excepție ridicată de Dumitru Cucurezeac și Silvia Cucurezeac într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu rezultat din aplicarea prevederilor legale referitoare la modul de calcul al despăgubirilor datorate pentru exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. 5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că modalitatea de calculare a cuantumului despăgubirilor care ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate, în speță, cu cel mult două luni înainte de momentul transferului dreptului de proprietate încalcă prevederile art. 44 alin. (3) din Constituție, deoarece nu se poate stabili valoarea reală a imobilului. Autorii excepției arată că aprecierea valorii de piață a imobilului expropriat în funcție de prețurile rezultate din contractele de vânzare autentice încheiate în perioada de referință este neconstituțională atât în ceea ce privește raportarea la prețurile prevăzute în contractele de vânzare, cât și cu privire la perioada avută în vedere. În acest sens arată că, în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 380 din 26 mai 2015, prin care s-a statuat că data la care trebuie să se raporteze experții în determinarea valorii de piață a terenurilor expropriate este data transferului dreptului de proprietate, rapoartele de expertiză efectuate în speță au stabilit că prețurile stipulate în contractele încheiate în acea perioadă nu reflectă niciun fel de deosebiri între imobilele tranzacționate sau acestea sunt nesemnificative, toate având aceeași valoare unitară, minimală, din grila notarilor publici. Aceste contracte nu țin seama de cel mai important element ce trebuie luat în considerare la estimarea valorii de piață, și anume cea mai bună utilizare a terenului. În opinia autorilor excepției, experții trebuie să fie liberi să își aleagă elementele de comparație pe care le consideră oportune în vederea stabilirii valorii de piață reale a imobilelor expropriate, pentru ca instanța de judecată să poată acorda o despăgubire dreaptă și rezonabilă. Susțin că este neconstituțională și perioada de referință la care s-au raportat experții, deoarece este de natură să conducă la stabilirea unor despăgubiri diferențiate doar în raport cu momentul exproprierii și cu tranzacțiile încheiate în perioada de două luni anterioară exproprierii, iar nu în raport cu valoarea reală a bunului de la data exproprierii. Consideră că perioada de referință care trebuie să fie avută în vedere de experți este de cel puțin 6 luni, această perioadă fiind prevăzută și în Normele internaționale de evaluare utilizate de Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România.6. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând, în esență, că actul normativ special ce reglementează criteriile de calcul al despăgubirilor ce se cuvin în cazul exproprierii are în vedere acel preț rezonabil, normal, firesc ce se obține atunci când atât vânzătorul, cât și cumpărătorul încearcă să obțină cel mai bun preț. Ca atare, valoarea la care se referă sintagma criticată reprezintă o estimare a celui mai probabil preț care va fi plătit pentru teren, la o anumită dată, în funcție de caracteristicile proprii ale fiecăruia. Consideră că dacă experții ar fi liberi să își aleagă elementele de comparație pe care le găsesc oportune la stabilirea valorii de piață reale a imobilului expropriat ar conduce la determinarea aleatorie a valorii de piață a imobilului expropriat, în niciun caz la stabilirea unei despăgubiri drepte și rezonabile. În concluzie, instituirea criteriului contestat nu este de natură să înfrângă prevederile constituționale și convenționale invocate de autorii excepției.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, din perspectiva textelor din Legea fundamentală invocate de autorii acesteia, cu referire la criteriul avut în vedere pentru determinarea prețului imobilelor expropriate.9. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, în considerarea Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015, prin care Curtea Constituțională a constatat că sunt neconstituționale prevederile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză“ cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010. Ulterior sesizării Curții Constituționale, textul de lege criticat a fost modificat, prin art. I pct. 19 din Legea nr. 233/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, conținutul normativ al acestuia nemaipăstrând soluția legislativă criticată în cauza de față. Dar, întrucât textul de lege criticat este incident în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței care a sesizat Curtea Constituțională, urmează să fie examinat în redactarea sa inițială, și anume: „(3) Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.“ Acțiunea la care se referă textul criticat are ca obiect soluționarea de către instanța de judecată a contestației formulate de persoana expropriată împotriva stabilirii cuantumului despăgubirii. Textul de lege mai sus reprodus este criticat prin raportare la sintagma „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială“, cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 5 iulie 2011. Din motivarea excepției rezultă că este vorba, de fapt, doar despre sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială“. 13. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. De asemenea, prin raportare la art. 20 din Legea fundamentală, se invocă și dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul de proprietate privată.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a mai constituit obiectul controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici identice și prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală ca cele invocate în cauza de față. Prin Decizia nr. 669 din 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 5 februarie 2018, Curtea a apreciat (paragraful 20) că nu pot fi reținute criticile de constituționalitate formulate, întrucât legiuitorul a dat pe deplin expresie condiției impuse de dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituție, potrivit căreia despăgubirea pe care statul este obligat să o plătească pentru imobilele expropriate trebuie să fie dreaptă, adică stabilită în mod just, la valoarea reală a acestora. 15. Astfel, Curtea a observat că această exigență este exprimată în mod inechivoc în textul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, care precizează că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite“. Criteriul în baza căruia se va calcula cuantumul despăgubirilor este prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 ca fiind prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data transferului dreptului de proprietate, la care se adaugă și valoarea daunelor aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite. Curtea a considerat că aceasta este modalitatea care reflectă în maniera cea mai obiectivă valoarea reală a bunului imobil expropriat, fiind stabilită prin comparație cu prețurile efective cu care imobile similare s-au vândut, prețuri negociate în mod liber între vânzător și cumpărător, dovedite prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate de notarul public. Așadar, legiuitorul român nu a fixat în mod arbitrar un anumit prag valoric sau alte reguli restrictive, ci a dat prevalență realității pieței imobiliare, tocmai pentru a oferi proprietarului expropriat șansa de a obține, în procedura exproprierii, același preț pe care l-ar fi obținut dacă, din proprie voință, ar fi ales să vândă imobilul în cadrul unor raporturi juridice de drept privat.16. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 67 din 21 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iulie 2017, paragraful 24, Curtea a constatat că, deși în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat faptul că obiective legitime, de utilitate publică, cum ar fi realizarea unor reforme economice sau de justiție socială, pot milita pentru o indemnizație inferioară valorii de piață a imobilului (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54), Curtea Constituțională a reținut că despăgubirea trebuie să fie justă și să privească toate elementele care au cauzat apariția prejudiciului suferit de persoana expropriată. Sub acest aspect, Curtea a constatat în jurisprudența sa (a se vedea Decizia nr. 395 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 noiembrie 2013) că reglementarea internă în domeniul exproprierii este mai favorabilă decât cea consacrată prin art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, deoarece art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede că exproprierea cuprinde valoarea reală a imobilului și despăgubirile cuvenite proprietarului și altor persoane îndreptățite, iar la stabilirea despăgubirii se are în vedere prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele în aceeași unitate administrativ-teritorială, adică prețul de piață al acestora la momentul realizării efective a exproprierii.17. Împrejurarea particulară existentă în cauza soluționată prin Decizia nr. 669 din 24 octombrie 2017, mai sus citată, similară celei din prezenta cauză, astfel cum a fost expusă de autorii excepției, în sensul că prin rapoartele de expertiză s-a stabilit că prețurile stipulate în contractele încheiate într-o anumită perioadă în aceeași zonă au fost identice ori au prezentat doar mici variații nesemnificative, nu este de natură să conducă la constatarea neconstituționalității textului de lege criticat. Totodată, opinia exprimată de autorii excepției, în sensul că experții trebuie să fie liberi să își aleagă elementele de comparație pe care le consideră oportune în vederea stabilirii valorii de piață reale a imobilelor expropriate, nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci o apreciere personală, care se constituie într-o propunere de modificare a textului de lege, asupra căreia Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța.18. Prin decizia menționată, Curtea a mai precizat că nu poate fi reținută nici critica bazată pe faptul că este neconstituțională și perioada de referință de doar două luni la care s-au raportat experții pentru stabilirea prețului. Sub acest aspect, Curtea a observat că prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu conțin nicio indicație cu privire la intervalul de timp pe care trebuie să îl aibă în vedere experții pentru a evalua cuantumul despăgubirilor în funcție de prețul prevăzut în contractele de vânzare-cumpărare încheiate în acea perioadă, raportarea, în speță, la o anumită perioadă nefiind o consecință a textului de lege criticat. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței mai sus prezentate a Curții Constituționale, și având în vedere identitatea criticilor formulate, se impune menținerea soluției de respingere, ca neîntemeiată, a excepției și a considerentelor care au stat la baza pronunțării acesteia.20. Curtea observă, de altfel, că prin Legea nr. 233/2018 a fost modificat reperul prin raportare la care se stabilesc despăgubirile cuvenite pentru imobilele expropriate, acesta reprezentându-l, în prezent, expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate, astfel cum prevede art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010, cu modificările și completările ulterioare, iar nu prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, conform art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, examinat în cauză.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dumitru Cucurezeac și Silvia Cucurezeac în Dosarul nr. 14.263/86/2011*/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 233/2018, raportate la sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială“, cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu-----
| EMITENT |
| Valer Dorneanu | - președinte |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Daniel Marius Morar | - judecător |
| Mona-Maria Pivniceru | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Valentina Bărbățeanu | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 18 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 14.263/86/2011*/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, excepție ridicată de Dumitru Cucurezeac și Silvia Cucurezeac într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu rezultat din aplicarea prevederilor legale referitoare la modul de calcul al despăgubirilor datorate pentru exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. 5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că modalitatea de calculare a cuantumului despăgubirilor care ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate, în speță, cu cel mult două luni înainte de momentul transferului dreptului de proprietate încalcă prevederile art. 44 alin. (3) din Constituție, deoarece nu se poate stabili valoarea reală a imobilului. Autorii excepției arată că aprecierea valorii de piață a imobilului expropriat în funcție de prețurile rezultate din contractele de vânzare autentice încheiate în perioada de referință este neconstituțională atât în ceea ce privește raportarea la prețurile prevăzute în contractele de vânzare, cât și cu privire la perioada avută în vedere. În acest sens arată că, în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 380 din 26 mai 2015, prin care s-a statuat că data la care trebuie să se raporteze experții în determinarea valorii de piață a terenurilor expropriate este data transferului dreptului de proprietate, rapoartele de expertiză efectuate în speță au stabilit că prețurile stipulate în contractele încheiate în acea perioadă nu reflectă niciun fel de deosebiri între imobilele tranzacționate sau acestea sunt nesemnificative, toate având aceeași valoare unitară, minimală, din grila notarilor publici. Aceste contracte nu țin seama de cel mai important element ce trebuie luat în considerare la estimarea valorii de piață, și anume cea mai bună utilizare a terenului. În opinia autorilor excepției, experții trebuie să fie liberi să își aleagă elementele de comparație pe care le consideră oportune în vederea stabilirii valorii de piață reale a imobilelor expropriate, pentru ca instanța de judecată să poată acorda o despăgubire dreaptă și rezonabilă. Susțin că este neconstituțională și perioada de referință la care s-au raportat experții, deoarece este de natură să conducă la stabilirea unor despăgubiri diferențiate doar în raport cu momentul exproprierii și cu tranzacțiile încheiate în perioada de două luni anterioară exproprierii, iar nu în raport cu valoarea reală a bunului de la data exproprierii. Consideră că perioada de referință care trebuie să fie avută în vedere de experți este de cel puțin 6 luni, această perioadă fiind prevăzută și în Normele internaționale de evaluare utilizate de Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România.6. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând, în esență, că actul normativ special ce reglementează criteriile de calcul al despăgubirilor ce se cuvin în cazul exproprierii are în vedere acel preț rezonabil, normal, firesc ce se obține atunci când atât vânzătorul, cât și cumpărătorul încearcă să obțină cel mai bun preț. Ca atare, valoarea la care se referă sintagma criticată reprezintă o estimare a celui mai probabil preț care va fi plătit pentru teren, la o anumită dată, în funcție de caracteristicile proprii ale fiecăruia. Consideră că dacă experții ar fi liberi să își aleagă elementele de comparație pe care le găsesc oportune la stabilirea valorii de piață reale a imobilului expropriat ar conduce la determinarea aleatorie a valorii de piață a imobilului expropriat, în niciun caz la stabilirea unei despăgubiri drepte și rezonabile. În concluzie, instituirea criteriului contestat nu este de natură să înfrângă prevederile constituționale și convenționale invocate de autorii excepției.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, din perspectiva textelor din Legea fundamentală invocate de autorii acesteia, cu referire la criteriul avut în vedere pentru determinarea prețului imobilelor expropriate.9. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, în considerarea Deciziei nr. 12 din 15 ianuarie 2015, prin care Curtea Constituțională a constatat că sunt neconstituționale prevederile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză“ cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010. Ulterior sesizării Curții Constituționale, textul de lege criticat a fost modificat, prin art. I pct. 19 din Legea nr. 233/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, conținutul normativ al acestuia nemaipăstrând soluția legislativă criticată în cauza de față. Dar, întrucât textul de lege criticat este incident în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței care a sesizat Curtea Constituțională, urmează să fie examinat în redactarea sa inițială, și anume: „(3) Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.“ Acțiunea la care se referă textul criticat are ca obiect soluționarea de către instanța de judecată a contestației formulate de persoana expropriată împotriva stabilirii cuantumului despăgubirii. Textul de lege mai sus reprodus este criticat prin raportare la sintagma „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială“, cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 5 iulie 2011. Din motivarea excepției rezultă că este vorba, de fapt, doar despre sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială“. 13. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. De asemenea, prin raportare la art. 20 din Legea fundamentală, se invocă și dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul de proprietate privată.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a mai constituit obiectul controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici identice și prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală ca cele invocate în cauza de față. Prin Decizia nr. 669 din 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 5 februarie 2018, Curtea a apreciat (paragraful 20) că nu pot fi reținute criticile de constituționalitate formulate, întrucât legiuitorul a dat pe deplin expresie condiției impuse de dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituție, potrivit căreia despăgubirea pe care statul este obligat să o plătească pentru imobilele expropriate trebuie să fie dreaptă, adică stabilită în mod just, la valoarea reală a acestora. 15. Astfel, Curtea a observat că această exigență este exprimată în mod inechivoc în textul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, care precizează că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite“. Criteriul în baza căruia se va calcula cuantumul despăgubirilor este prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 ca fiind prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data transferului dreptului de proprietate, la care se adaugă și valoarea daunelor aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite. Curtea a considerat că aceasta este modalitatea care reflectă în maniera cea mai obiectivă valoarea reală a bunului imobil expropriat, fiind stabilită prin comparație cu prețurile efective cu care imobile similare s-au vândut, prețuri negociate în mod liber între vânzător și cumpărător, dovedite prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate de notarul public. Așadar, legiuitorul român nu a fixat în mod arbitrar un anumit prag valoric sau alte reguli restrictive, ci a dat prevalență realității pieței imobiliare, tocmai pentru a oferi proprietarului expropriat șansa de a obține, în procedura exproprierii, același preț pe care l-ar fi obținut dacă, din proprie voință, ar fi ales să vândă imobilul în cadrul unor raporturi juridice de drept privat.16. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 67 din 21 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iulie 2017, paragraful 24, Curtea a constatat că, deși în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat faptul că obiective legitime, de utilitate publică, cum ar fi realizarea unor reforme economice sau de justiție socială, pot milita pentru o indemnizație inferioară valorii de piață a imobilului (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54), Curtea Constituțională a reținut că despăgubirea trebuie să fie justă și să privească toate elementele care au cauzat apariția prejudiciului suferit de persoana expropriată. Sub acest aspect, Curtea a constatat în jurisprudența sa (a se vedea Decizia nr. 395 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 noiembrie 2013) că reglementarea internă în domeniul exproprierii este mai favorabilă decât cea consacrată prin art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, deoarece art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede că exproprierea cuprinde valoarea reală a imobilului și despăgubirile cuvenite proprietarului și altor persoane îndreptățite, iar la stabilirea despăgubirii se are în vedere prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele în aceeași unitate administrativ-teritorială, adică prețul de piață al acestora la momentul realizării efective a exproprierii.17. Împrejurarea particulară existentă în cauza soluționată prin Decizia nr. 669 din 24 octombrie 2017, mai sus citată, similară celei din prezenta cauză, astfel cum a fost expusă de autorii excepției, în sensul că prin rapoartele de expertiză s-a stabilit că prețurile stipulate în contractele încheiate într-o anumită perioadă în aceeași zonă au fost identice ori au prezentat doar mici variații nesemnificative, nu este de natură să conducă la constatarea neconstituționalității textului de lege criticat. Totodată, opinia exprimată de autorii excepției, în sensul că experții trebuie să fie liberi să își aleagă elementele de comparație pe care le consideră oportune în vederea stabilirii valorii de piață reale a imobilelor expropriate, nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci o apreciere personală, care se constituie într-o propunere de modificare a textului de lege, asupra căreia Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța.18. Prin decizia menționată, Curtea a mai precizat că nu poate fi reținută nici critica bazată pe faptul că este neconstituțională și perioada de referință de doar două luni la care s-au raportat experții pentru stabilirea prețului. Sub acest aspect, Curtea a observat că prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu conțin nicio indicație cu privire la intervalul de timp pe care trebuie să îl aibă în vedere experții pentru a evalua cuantumul despăgubirilor în funcție de prețul prevăzut în contractele de vânzare-cumpărare încheiate în acea perioadă, raportarea, în speță, la o anumită perioadă nefiind o consecință a textului de lege criticat. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței mai sus prezentate a Curții Constituționale, și având în vedere identitatea criticilor formulate, se impune menținerea soluției de respingere, ca neîntemeiată, a excepției și a considerentelor care au stat la baza pronunțării acesteia.20. Curtea observă, de altfel, că prin Legea nr. 233/2018 a fost modificat reperul prin raportare la care se stabilesc despăgubirile cuvenite pentru imobilele expropriate, acesta reprezentându-l, în prezent, expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate, astfel cum prevede art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010, cu modificările și completările ulterioare, iar nu prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, conform art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, examinat în cauză.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dumitru Cucurezeac și Silvia Cucurezeac în Dosarul nr. 14.263/86/2011*/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 233/2018, raportate la sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială“, cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari