DECIZIA nr. 685 din 31 octombrie 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 26 februarie 2020
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Nasz Csaba Bela și Florin Aurel Moțiu în Dosarul nr. 7.911/30/2017 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 169D/2018.2. La apelul nominal lipsesc autorii excepției și partea Universitatea de Vest din Timișoara. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că legiuitorul este liber să opteze cu privire la condițiile de acordare a indemnizației pentru titlul de doctor. De asemenea, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 25 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 7.911/30/2017, Tribunalul Timiș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Nasz Csaba Bela și Florin Aurel Moțiu într-o cauză având ca obiect pretenții.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și ale art. 41 alin. (1) și (4), precum și celor ale art. 20 prin raportare la dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens arată că sunt judecători în cadrul unei instanțe judecătorești și, totodată, cadre universitare cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în cadrul unei universități. Funcția de bază este, în temeiul art. 103 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cea de judecător, neputând opta ca norma de bază să fie cea de la instituția de învățământ superior. Prin urmare, ca efect al dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora în situația cumulului de funcții indemnizația lunară pentru titlul științific de doctor se acordă, la cerere, numai de către angajatorul unde beneficiarul are funcția de bază declarată, autorilor excepției nu li se acordă această indemnizație și pentru activitatea desfășurată în calitatea de cadre universitare. Or, autorii excepției consideră că toți cei care dețin titlul științific de doctor și își desfășoară activitatea pentru care dețin acest titlu trebuie să beneficieze de acordarea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor, indiferent de numărul de locuri de muncă în sectorul public. În caz contrar, se consideră discriminați, întrucât sunt remunerați mai puțin decât cadrele universitare care desfășoară aceeași activitate. 6. În susținerea criticii lor, autorii excepției arată că sporul de doctorat este un supliment de remunerare acordat de angajator pentru obținerea unui grad superior de calificare a angajatului. Calificarea academică presupune că angajatul a dobândit deprinderi și cunoștințe aprofundate într-un domeniu de studiu care asigură un plus de valoare muncii prestate de acesta. În plus, amintesc că, în calitate de salariați, plătesc contribuții de asigurări sociale de sănătate și pentru șomaj la ambele locuri de muncă, deși este evident că în cazul unei boli nu vor beneficia de două tratamente medicale sau de două operații identice, iar în cazul pierderii locului de muncă și ajungerii la șomaj, statul nu le va plăti două indemnizații de șomaj. 7. Totodată, autorii excepției invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului raportată la dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în care s-a statuat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă (Hotărârea din 18 februarie 1991, pronunțată în Cauza Fredin împotriva Suediei, paragraful 60, Hotărârea din 23 iunie 1993, pronunțată în Cauza Hoffman împotriva Austriei, paragraful 31, și Hotărârea din 28 septembrie 1995, pronunțată în Cauza Spadea și Scalmbrino împotriva Italiei). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că justificarea obiectivă și rezonabilă trebuie să urmărească un scop legitim și măsura aplicată trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit. În analiza scopului legitim, trebuie analizată existența acestui scop raportat la dreptul atins prin diferențiere. Or, autorii excepției consideră că nu există nicio justificare obiectivă privind neacordarea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor și din partea celui de-al doilea angajator. 8. Tribunalul Timiș - Secția I civilă arată că excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate.9. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.10. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituționale. Astfel, arată că prin această reglementare statul a vrut să evite în cazul cumulului de funcții plata multiplă către personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, și anume obținerea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor de la mai multe unități bugetare. În realitate, textul de lege supus controlului de constituționalitate se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei, și anume personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului care se află într-un cumul de funcții. În același timp, arată că sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, dispoziții potrivit cărora „În situația cumulului de funcții, indemnizația prevăzută la alin. (1) se acordă, la cerere, numai de către angajatorul unde beneficiarul are funcția de bază declarată.“ Art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 are următorul cuprins: „Personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizații nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensațiilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor prevăzută la art. 25.“14. Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă. De asemenea, apreciază că sunt încălcate prevederile art. 20 din Constituție referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, prin raportare la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării, precum și în raport cu dispozițiile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la convenția mai sus amintită, privind interzicerea generală a discriminării. 15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, critica de neconstituționalitate vizează condițiile pe care legiuitorul le-a stabilit pentru acordarea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor. Astfel, autorii excepției sunt nemulțumiți că sporul de doctorat se acordă doar de către angajatorul unde beneficiarul are funcția de bază declarată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul, și nu de către toți angajatorii pentru care desfășoară o astfel de activitate, în mod cumulat.16. Față de această critică, Curtea reține că indemnizația pentru titlul științific de doctor reprezintă un drept salarial suplimentar, care nu aparține sferei drepturilor și libertăților fundamentale. Prin urmare, acordarea acestui drept depinde în exclusivitate de opțiunea legiuitorului. Mai mult, având în vedere că acest drept se acordă din fonduri publice, legiuitorul, raportându-se la resursele financiare disponibile, stabilește condițiile de acordare a indemnizației pentru titlul științific de doctor, iar atunci când aceleași temeiuri o impun, poate dispune suspendarea dreptului sau chiar încetarea acordării acestuia. În acest sens sunt și cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.520 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 22 decembrie 2009 ori Decizia nr. 329 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 14 august 2013.17. Desigur, Curtea recunoaște că libertatea de reglementare a legiuitorului este limitată de prevederile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, astfel că toți cetățenii care îndeplinesc condițiile acordării indemnizației pentru titlul științific de doctor trebuie să se bucure în mod egal de acest drept. 18. În situația expusă în motivarea excepției de neconstituționalitate însă, Curtea apreciază că această condiție este îndeplinită, autorii excepției care, potrivit dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 16 septembrie 2005, au funcția de bază de judecători bucurându-se în condiții egale de dreptul la indemnizația pentru titlul științific de doctor ca toate celelalte persoane care au funcția de bază declarată în domeniul de activitate pentru care dețin titlul. 19. Faptul că prin criticile pe care le formulează autorii excepției urmăresc acordarea indemnizației pentru titlul de doctor de mai multe ori, cumulat, pentru fiecare funcție în care desfășoară o activitate în domeniul pentru care dețin titlul, relevă, în realitate, intenția acestora de a obține pe calea excepției de neconstituționalitate o modificare a condițiilor de acordare a acestui drept, aspect care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenței Curții Constituționale.20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nasz Csaba Bela și Florin Aurel Moțiu în Dosarul nr. 7.911/30/2017 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea-----
| EMITENT |
| Valer Dorneanu | - președinte |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Marian Enache | - judecător |
| Daniel Marius Morar | - judecător |
| Mona-Maria Pivniceru | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Patricia Marilena Ionea | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 25 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 7.911/30/2017, Tribunalul Timiș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Nasz Csaba Bela și Florin Aurel Moțiu într-o cauză având ca obiect pretenții.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și ale art. 41 alin. (1) și (4), precum și celor ale art. 20 prin raportare la dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens arată că sunt judecători în cadrul unei instanțe judecătorești și, totodată, cadre universitare cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în cadrul unei universități. Funcția de bază este, în temeiul art. 103 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cea de judecător, neputând opta ca norma de bază să fie cea de la instituția de învățământ superior. Prin urmare, ca efect al dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora în situația cumulului de funcții indemnizația lunară pentru titlul științific de doctor se acordă, la cerere, numai de către angajatorul unde beneficiarul are funcția de bază declarată, autorilor excepției nu li se acordă această indemnizație și pentru activitatea desfășurată în calitatea de cadre universitare. Or, autorii excepției consideră că toți cei care dețin titlul științific de doctor și își desfășoară activitatea pentru care dețin acest titlu trebuie să beneficieze de acordarea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor, indiferent de numărul de locuri de muncă în sectorul public. În caz contrar, se consideră discriminați, întrucât sunt remunerați mai puțin decât cadrele universitare care desfășoară aceeași activitate. 6. În susținerea criticii lor, autorii excepției arată că sporul de doctorat este un supliment de remunerare acordat de angajator pentru obținerea unui grad superior de calificare a angajatului. Calificarea academică presupune că angajatul a dobândit deprinderi și cunoștințe aprofundate într-un domeniu de studiu care asigură un plus de valoare muncii prestate de acesta. În plus, amintesc că, în calitate de salariați, plătesc contribuții de asigurări sociale de sănătate și pentru șomaj la ambele locuri de muncă, deși este evident că în cazul unei boli nu vor beneficia de două tratamente medicale sau de două operații identice, iar în cazul pierderii locului de muncă și ajungerii la șomaj, statul nu le va plăti două indemnizații de șomaj. 7. Totodată, autorii excepției invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului raportată la dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în care s-a statuat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă (Hotărârea din 18 februarie 1991, pronunțată în Cauza Fredin împotriva Suediei, paragraful 60, Hotărârea din 23 iunie 1993, pronunțată în Cauza Hoffman împotriva Austriei, paragraful 31, și Hotărârea din 28 septembrie 1995, pronunțată în Cauza Spadea și Scalmbrino împotriva Italiei). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că justificarea obiectivă și rezonabilă trebuie să urmărească un scop legitim și măsura aplicată trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit. În analiza scopului legitim, trebuie analizată existența acestui scop raportat la dreptul atins prin diferențiere. Or, autorii excepției consideră că nu există nicio justificare obiectivă privind neacordarea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor și din partea celui de-al doilea angajator. 8. Tribunalul Timiș - Secția I civilă arată că excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate.9. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.10. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituționale. Astfel, arată că prin această reglementare statul a vrut să evite în cazul cumulului de funcții plata multiplă către personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, și anume obținerea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor de la mai multe unități bugetare. În realitate, textul de lege supus controlului de constituționalitate se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei, și anume personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului care se află într-un cumul de funcții. În același timp, arată că sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, dispoziții potrivit cărora „În situația cumulului de funcții, indemnizația prevăzută la alin. (1) se acordă, la cerere, numai de către angajatorul unde beneficiarul are funcția de bază declarată.“ Art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 are următorul cuprins: „Personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizații nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensațiilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor prevăzută la art. 25.“14. Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă. De asemenea, apreciază că sunt încălcate prevederile art. 20 din Constituție referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, prin raportare la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării, precum și în raport cu dispozițiile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la convenția mai sus amintită, privind interzicerea generală a discriminării. 15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, critica de neconstituționalitate vizează condițiile pe care legiuitorul le-a stabilit pentru acordarea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor. Astfel, autorii excepției sunt nemulțumiți că sporul de doctorat se acordă doar de către angajatorul unde beneficiarul are funcția de bază declarată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul, și nu de către toți angajatorii pentru care desfășoară o astfel de activitate, în mod cumulat.16. Față de această critică, Curtea reține că indemnizația pentru titlul științific de doctor reprezintă un drept salarial suplimentar, care nu aparține sferei drepturilor și libertăților fundamentale. Prin urmare, acordarea acestui drept depinde în exclusivitate de opțiunea legiuitorului. Mai mult, având în vedere că acest drept se acordă din fonduri publice, legiuitorul, raportându-se la resursele financiare disponibile, stabilește condițiile de acordare a indemnizației pentru titlul științific de doctor, iar atunci când aceleași temeiuri o impun, poate dispune suspendarea dreptului sau chiar încetarea acordării acestuia. În acest sens sunt și cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.520 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 22 decembrie 2009 ori Decizia nr. 329 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 14 august 2013.17. Desigur, Curtea recunoaște că libertatea de reglementare a legiuitorului este limitată de prevederile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, astfel că toți cetățenii care îndeplinesc condițiile acordării indemnizației pentru titlul științific de doctor trebuie să se bucure în mod egal de acest drept. 18. În situația expusă în motivarea excepției de neconstituționalitate însă, Curtea apreciază că această condiție este îndeplinită, autorii excepției care, potrivit dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 16 septembrie 2005, au funcția de bază de judecători bucurându-se în condiții egale de dreptul la indemnizația pentru titlul științific de doctor ca toate celelalte persoane care au funcția de bază declarată în domeniul de activitate pentru care dețin titlul. 19. Faptul că prin criticile pe care le formulează autorii excepției urmăresc acordarea indemnizației pentru titlul de doctor de mai multe ori, cumulat, pentru fiecare funcție în care desfășoară o activitate în domeniul pentru care dețin titlul, relevă, în realitate, intenția acestora de a obține pe calea excepției de neconstituționalitate o modificare a condițiilor de acordare a acestui drept, aspect care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenței Curții Constituționale.20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nasz Csaba Bela și Florin Aurel Moțiu în Dosarul nr. 7.911/30/2017 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari