DECIZIA nr. 470 din 17 septembrie 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 143 din 24 februarie 2020



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ionița Cochințu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin Ioan Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, excepție ridicată de Paraschiva Dumineca în Dosarul nr. 750/42/2016 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 652D/2017.2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Curtea de Conturi a României, domnul consilier juridic Vasile-Cătălin Gentimir, cu delegație depusă la dosar, lipsind autoarea excepției de neconstituționalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul consilierului juridic prezent, care arată că atât modalitatea în care legiuitorul redactează un text de lege, cât și anumite aspecte legate de situațiile/condițiile pe care înțelege să le insereze în actele normative sunt de competența acestuia, desigur în limitele constituționale. În ceea ce privește problematica dedusă controlului de constituționalitate, precizează că pensia de serviciu pentru auditorii publici externi ai Curții de Conturi a fost introdusă prin Legea nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, fără a avea condiții suplimentare în ceea ce privește beneficiul acesteia, textul de lege făcând numai referirea la asimilarea cu statutul funcționarului public parlamentar. Ulterior, în anul 2010, normele care instituiau această pensie de serviciu au fost abrogate, aceasta fiind reintrodusă prin Legea nr. 7/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi. Prin această ultimă modificare au fost stabilite o regulă și o excepție: astfel, regula constă în faptul că toți auditorii publici externi care au vechime de minimum 14 ani în această funcție la Curtea de Conturi beneficiază de pensie de serviciu, indiferent dacă la data pensionării au îndeplinit această funcție la Curtea de Conturi sau au o altă ocupație; excepția vizează faptul că pot beneficia de pensie de serviciu și auditorii publici externi care au o vechime de minimum 4 ani în această funcție, cu condiția ca la data pensionării să fi exercitat această funcție, situație în care se aplică o penalizare de 1% pentru fiecare an lipsă până la 14 ani. Acest tratament diferențiat pe care legiuitorul a înțeles să îl introducă este justificat de situațiile diferite în care se află cele două categorii de auditori publici externi. Apreciază că, în cazul de față, prin criticile formulate se tinde la lărgirea sferei celor care beneficiază de o astfel de pensie de serviciu, respectiv la o uniformizare pentru toți auditorii publici externi, context în care consideră că nu aceasta a fost intenția legiuitorului. Față de cele prezentate, apreciază că textul criticat nu contravine prevederilor sau principiilor constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate. Depune concluzii scrise. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Astfel, opinează că, în ceea ce privește critica ce vizează diferențierea între persoane care fac parte din categoria auditorilor publici externi ai Curții de Conturi, pensionate înainte și după modificările aduse prin Legea nr. 7/2016 prin care se susține că s-ar crea o discriminare, aceasta nu poate fi reținută, deoarece în cauză operează principiul tempus regit actum; referitor la critica ce privește inechitatea față de alte categorii de persoane beneficiare ale pensiei de serviciu cum ar fi magistrații sau militarii, menționează că nici aceasta nu poate fi reținută, deoarece fiecare dintre aceste categorii profesionale are regimuri juridice diferite.
    CURTEA,    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 13 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 750/42/2016, Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Paraschiva Dumineca într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații/cereri prin care solicită anularea unui act administrativ emis de către Curtea de Conturi prin care i s-a respins cererea de eliberare a documentelor necesare în vederea stabilirii pensiei de serviciu, precum și obligarea acestei instituții la emiterea adeverinței tip care să cuprindă elementele necesare stabilirii acestei forme de pensie în conformitate cu Legea nr. 94/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 7/2016.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate, prin modificările survenite în dinamica legislativă, au creat premisele existenței unei discriminări prin încălcarea principiului „la condiții egale de pensionare, pensii egale“. Astfel, s-au format două categorii de persoane, respectiv cele care beneficiază de pensie de serviciu în condițiile Legii nr. 94/1992 nemodificată, pentru o vechime de minimum 4 ani în cadrul Curții de Conturi, indiferent dacă la data îndeplinirii condițiilor standard de pensionare se aflau sau nu în funcția de auditor public extern, și cele care se pensionează după data modificărilor operate prin Legea nr. 7/2016, care aveau condiții egale de pensionare și care nu mai pot beneficia de aceeași pensie de serviciu. Această situație este creată ca urmare a faptului că, printr-o interpretare forțată a normei, pentru aceeași limită de vârstă se impune ca la data îndeplinirii condițiilor standard de pensionare prevăzute de legislația în vigoare privind sistemul public de pensii să fi fost încadrate în funcția de auditor public extern în cadrul Curții de Conturi. Așadar, deși persoanele în discuție se află într-o situație comparabilă, discriminarea este creată de momentul depunerii cererii de pensionare, motiv pentru care nu se justifică diferența de tratament rezultată din acordarea pensiei de serviciu, respectiv suprimarea acesteia.7. De asemenea se arată că este încălcat principiul egalității în drepturi în raport cu alte categorii de persoane care desfășoară activități ce impun anumite interdicții prevăzute prin legi speciale și care beneficiază de pensie de serviciu ca o compensație pentru activitatea marcată de incompatibilități și restrângerea drepturilor recunoscute de lege tuturor cetățenilor (magistrați, militari etc.). Or, și auditorii publici externi sunt supuși acelorași interdicții. Prin urmare, apreciază că modificarea legislativă criticată este contrară și exigențelor convenționale cu privire la drepturile persoanelor privind respectarea bunurilor, întrucât pensia de serviciu, privită prin cele două componente ale sale - cea contributivă și cea compensatorie - constituie un bun în sensul prevederilor Primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest context face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului în materie.8. Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.9. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 10. Guvernul, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.11. Avocatul Poporului, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.
    CURTEA,    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 3 aprilie 2014. Curtea observă că Legea nr. 94/1992 a fost modificată și completată succesiv prin mai multe acte normative, iar prevederile criticate punctual au fost introduse prin Legea nr. 7/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 41 din 19 ianuarie 2016. Dispozițiile criticate au următorul cuprins: „(8) Persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime în specialitate în cadrul Curții de Conturi, prevăzute la alin. (2), beneficiază, la îndeplinirea condițiilor standard de pensionare prevăzute de legislația în vigoare privind sistemul public de pensii, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupație. În acest caz, baza de calcul al pensiei de serviciu o reprezintă media veniturilor brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de auditorii publici externi aflați în activitate în condiții identice de funcție, vechime, grad sau treaptă unde și-a desfășurat activitatea solicitantul, înaintea eliberării din funcția de auditor public extern.“ Dispozițiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 la care fac trimitere prevederile criticate au următorul conținut: „(2) Persoanele care au îndeplinit funcția de auditor public extern pe o durată de cel puțin 14 ani în cadrul Curții de Conturi beneficiază, la îndeplinirea condițiilor standard de pensionare prevăzute de legislația în vigoare privind sistemul public de pensii, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media veniturilor brute lunare realizate, cu caracter permanent, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare.“14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul de drept și la supremația Constituției, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 11 alin. (2) cu privire la dreptul internațional și intern și ale art. 20 alin. (1) în legătură cu tratatele internaționale privind drepturile omului. De asemenea, sunt menționate prevederile art. 1 referitor la dreptul oricărei persoane fizice sau juridice la respectarea bunurilor sale din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale Cartei sociale europene, revizuite, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996 și ratificată de România prin Legea nr. 74/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, în componenta privind securitatea socială și nediscriminarea (Partea II art. 12 și Partea V art. E din Cartă).15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea acesteia critică textele legale din perspectiva unei pretinse discriminări în ceea ce privește acordarea pensiei de serviciu, pe de o parte, între beneficiarii Legii nr. 94/1992 în forma avută înainte de modificările și completările realizate prin Legea nr. 7/2016, față de cei cărora li se aplică Legea privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi în vigoare, cu modificările și completările efectuate prin legea antereferită prin care s-au instituit anumite condiții, precum și față de anumite situații/ipoteze create prin aceste modificări și completări, și, pe de altă parte, consideră că este încălcat principiul egalității în drepturi prin raportare la alte categorii de beneficiari ai pensiei de serviciu sau pensiei speciale, cum ar fi, spre exemplu, magistrații, militarii etc. Astfel, autoarea excepției apreciază că o suprimare a pensiei de serviciu pentru anumite categorii de persoane - auditori publici externi - este și contrară protecției convenționale acordate bunurilor.16. Având în vedere cadrul legislativ în materie, Curtea reține că, potrivit art. 51 alin. (18) din Legea nr. 94/1992, auditorii publici externi sunt persoane care efectuează activități specifice Curții de Conturi, cele care îndeplinesc și alte atribuții legate strict de funcția de control, cele care sunt asimilate auditorilor publici externi, precum și persoanele care dețin funcțiile de conducere de director, director adjunct, șef serviciu/șef oficiu regional de audit și șef birou din structurile de specialitate ale Curții de Conturi și ale Autorității de Audit. De asemenea auditorii publici externi sunt supuși incompatibilităților prevăzute de Codul etic al profesiei [art. 51 alin. (1)].17. În acest context, examinând istoricul instituirii, eliminării și reinstituirii pensiei de serviciu pentru auditorii publici externi, Curtea observă că prin art. I pct. 61 din Legea nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 24 octombrie 2008, s-a prevăzut că „persoanele care au îndeplinit funcția de controlor financiar sau auditor public extern pe o durată de cel puțin 14 ani în cadrul Curții de Conturi beneficiază la data pensionării de pensii de serviciu, în condițiile prevăzute de lege pentru funcționarul public parlamentar“ (devenit art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, în urma republicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009).18. Ulterior, prin art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, și art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, acestea au fost abrogate. Prevederile care dispuneau abrogarea aveau următorul conținut: [art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010] „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: [...] h) pensiile de serviciu ale personalului Curții de Conturi;“ [art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010] „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...] j) art. 49 alin. (4) și art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009.“19. În ceea ce privește abrogările mai sus menționate, prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt neconstituționale în măsura în care se aplică și consilierilor de conturi. În acest context, Curtea a avut în vedere jurisprudența sa anterioară, spre exemplu, Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, prin care a analizat dacă personalul Curții de Conturi urmează să beneficieze de același tratament juridic, respectiv dacă statutul acestuia reclamă un tratament juridic identic cu cel al magistraților în privința pensiei de serviciu.20. Ulterior, legiuitorul și-a reconsiderat opțiunea, revizuind cadrul legal privind aceste pensii, și a procedat la reintroducerea acestora în Legea nr. 94/1992, operațiune care a avut loc prin Legea nr. 7/2016. În acest context, Curtea observă că prevederile criticate au fost introduse în cuprinsul art. 51 din Legea nr. 94/1992 prin art. I pct. 2 din Legea nr. 7/2016 [la art. 51, după alin. (1) se introduc 17 noi alineate, alin. (2)-(18)].21. Prin noua configurație legislativă s-a prevăzut, ca regulă generală, că persoanele care au îndeplinit funcția de auditor public extern pe o durată de cel puțin 14 ani în cadrul Curții de Conturi beneficiază, la îndeplinirea condițiilor standard de pensionare prevăzute de legislația în vigoare privind sistemul public de pensii, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media veniturilor brute lunare realizate, cu caracter permanent, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare (veniturile care constituie baza de calcul al pensiei de serviciu nu includ sporul de risc și suprasolicitarea neuropsihică de 50% și nici majorarea de până la 75% din salariul de bază, câștigate în instanță) [alin. (2)].22. În continuare, prin același cadru legislativ, s-a prevăzut, cu titlul de excepție, că de pensia de serviciu beneficiază și persoanele care au îndeplinit funcția de auditor public extern, la îndeplinirea condițiilor standard de pensionare prevăzute de legislația în vigoare privind sistemul public de pensii, din care la Curtea de Conturi minimum 4 ani, caz în care cuantumul pensiei va fi micșorat cu 1% pentru fiecare an care lipsește din vechimea de 14 ani [alin. (3)]. Totodată, persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime în specialitate în cadrul Curții de Conturi - cel puțin 14 ani în funcția de auditor public extern - beneficiază, la îndeplinirea condițiilor standard de pensionare prevăzute de legislația în vigoare privind sistemul public de pensii, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupație [alin. (8)]. În acest caz, baza de calcul al pensiei de serviciu o reprezintă media veniturilor brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de auditorii publici externi aflați în activitate în condiții identice de funcție, vechime, grad sau treaptă unde și-a desfășurat activitatea solicitantul, înaintea eliberării din funcția de auditor public extern și pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcția de auditor public extern din cadrul Curții de Conturi din motive neimputabile acestora [alin. (9)]. Mai mult, de pensie de serviciu beneficiază și auditorii publici externi care, la data solicitării acestei pensii, sunt pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii. În acest caz, cuantumul pensiei de serviciu este de 80% din baza de calcul reprezentată de media veniturilor brute lunare determinată potrivit alin. (2), realizate de un auditor public extern în activitate, în condiții identice de funcție, vechime, grad sau treaptă [alin. (11)].23. Din cele prezentate mai sus, Curtea observă că în succesiunea în timp a legislației în materia pensiei de serviciu pentru auditorii publici externi ai Curții de Conturi s-au creat diferite ipoteze prin care această categorie a beneficiat și beneficiază, după caz, de un asemenea sistem de pensie de serviciu, desigur cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin normele legale de către legiuitor. Prin urmare, în ceea ce privește aspectele referitoare la persoanele ce intră sub incidența Legii nr. 94/1992, în general, precum și cele care beneficiază de pensia de serviciu în virtutea acestei legi, Curtea reține că acestea sunt chestiuni ce țin de îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege în decursul timpului, fiecare având particularitatea sa, iar interpretarea și aplicarea acestor norme în spețe concrete este de competența celor îndrituiți cu verificarea îndeplinirii condițiilor necesare în vederea stabilirii în concret a situațiilor ce se circumscriu normelor legale în materie, desigur având în vedere întreg cadrul legislativ.24. Față de această împrejurare, Curtea observă că principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, este respectat doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și, deci, instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat (Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005). Ar fi contrar principiului egalității în fața legii să se pretindă uniformitate acolo unde există diferențe clare și obiective de situație sau, după caz, de regim juridic aplicabil (Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009). Atât prin jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011), cât și prin cea a Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunțată în Cauza Inze împotriva Austriei, paragraful 41), s-a statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Constituție, respectiv de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a exista justificări obiective și rezonabile, ci și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite.25. De asemenea Curtea reține că, astfel cum a statuat în jurisprudența sa, respectarea egalității în drepturi, precum și a obligației de nediscriminare presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate (a se vedea Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, sau Decizia nr. 1.062 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2013).26. Față de această împrejurare, precum și față de critica de neconstituționalitate formulată în prezenta cauză raportată la principiul egalității și la o pretinsă discriminare prin prisma unor situații create ca urmare a dinamicii legislative în materie, Curtea reține că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și discriminări (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 583 din 13 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 3 noiembrie 2016, paragraful 22).27. În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului egalității în drepturi, respectiv a unei discriminări, formulată în raport cu alte categorii de persoane care beneficiază de pensii de serviciu sau pensii speciale cum ar fi magistrații, militarii etc., având în vedere considerentele de principiu mai sus prezentate, Curtea observă că nici această critică nu poate fi reținută, întrucât discriminarea este rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiași categorii de subiecte de drept sau unor situații care nu se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil. Or, în cazul de față, situațiile prezentate de autoarea excepției de neconstituționalitate sunt diferite, întrucât fiecare dintre categoriile de persoane beneficiare ale unei pensii de serviciu sau unei pensii speciale are conturat un statut și un regim juridic special propriu, aspect ce se regăsește și în cazul persoanelor ce intră sub incidența Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.28. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992, în raport cu dispozițiile constituționale și internaționale referitoare la egalitatea în drepturi și la nediscriminare, prin prisma art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (1) din Constituție, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.29. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate privind încălcarea dreptului privind respectarea bunurilor prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin prisma art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (1) din Constituție, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată.30. În acest context, Curtea reamintește faptul că, în ceea ce privește pensia de serviciu, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reținut că, în principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin. (2) din Constituție. Prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză practic și-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivității; astfel, contributivitatea ca principiu este de esența dreptului la pensie, iar derogările, chiar și temporare, referitoare la obligația statului de a plăti cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicării acestui principiu, afectează substanța dreptului la pensie (Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010).31. De asemenea Curtea constată că, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale“. Prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, a arătat că noțiunea de „bun“ utilizată de acest text are o semnificație autonomă, putându-se considera că pensia este un bun care intră sub protecția acestui text. Având în vedere însă cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri.32. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârile din 8 decembrie 2009 și 31 mai 2011, pronunțate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Primul Protocolul adițional la Convenție, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietății sau la o pensie într-un anumit cuantum. De asemenea a arătat că sistemul de securitate socială este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 61), iar statele au o marjă largă de apreciere atunci când reglementează sistemul de pensii (paragraful 63).33. Prin urmare, aplicând considerentele de principiu reținute atât de instanța de contencios constituțional, cât și de instanța de la Strasbourg în materie de bunuri, raportat la dreptul la un anumit cuantum al pensiei, Curtea constată că în discuție nu este vorba despre cuantumul pensiei contributive, ci suplimentul din partea statului, astfel că nu se poate reține pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992, în raport cu dispozițiile convenționale și internaționale referitoare la protecția bunurilor, prin prisma art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituție.34. Față de cele de mai sus menționate, pentru identitate de rațiune și având în vedere faptul că instanța de contencios constituțional nu a reținut pretinsa încălcare a prevederilor constituționale, convenționale și internaționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că nu sunt afectate nici prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul de drept și la supremația Constituției.35. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Paraschiva Dumineca în Dosarul nr. 750/42/2016 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 51 alin. (8) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 septembrie 2019.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ionița Cochințu    ----