DECIZIA nr. 700 din 31 octombrie 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 58 din 29 ianuarie 2020
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Constantin Lușneac în Dosarul nr. 525/40/2018 al Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.181D/2018.2. La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, Constantin Lușneac. Lipsește partea Direcția de Sănătate Publică Botoșani, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Președintele Curții dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.341D/2018, nr. 1.547D/2018, nr. 1.632D/2018 și nr. 1.991D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Marina Dorina Micu, Mircea Venczel Breb, Nisa Cristina Cheregi, Octavian Gavril Cuc, Claudia Fildan, Mihaela Corina Gîrba, Florica Anca Ghenț, Florica Dana Jambor, Terezia Oneț, Rodica Popovici și Olimpiu Zdroba în Dosarul nr. 575/111/2018 al Tribunalului Bihor-Oradea - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, de Gabriel Budescu în Dosarul nr. 724/85/2018 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Leliana Constanța Gagea, Elena-Daniela Păunescu, Olivia Duinea, Adrian Ștefan, Rodica Uncheșelu, Maria Rață, Răzvan Stelian Panduru, Maria Turcin, Cristian Lăpădat, Marilena-Valentina Valent, Luiza Boancă și Ștefan Popescu în Dosarul nr. 3.247/63/2018 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal, de Cornelia Pasăre, Cleopatra-Larisa Nistor, Alina Mustiață, Florin Sorin Drobotă, Mihaela Hogea, Marilena Ciobanu, Ilie-Dragoș Moroșanu și Monica Colescu în Dosarul nr. 821/40/2018 al Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și învederează Curții că, în Dosarul nr. 1.632D/2018, autorii excepției de neconstituționalitate au depus o cerere de judecare a cauzei în lipsă. 6. Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Autorul excepției prezent în Dosarul nr. 1.181D/2018 și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.341D/2018, nr. 1.547D/2018, nr. 1.632D/2018 și nr. 1.991D/2018 la Dosarul nr. 1.181D/2018, care a fost primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției prezent, Constantin Lușneac, care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate, susținând că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 restrâng în mod nejustificat dreptul la salariu, determinând o diminuare a cuantumului acestuia. 8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă aspecte din jurisprudența Curții Constituționale în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:9. Prin Încheierea din 4 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 525/40/2018, Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Constantin Lușneac într-o cauză având ca obiect anularea unei dispoziții privind stabilirea și calcularea salariului de bază.10. Prin Încheierea din 17 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 575/111/2018, Tribunalul Bihor-Oradea - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Marina Dorina Micu, Mircea Venczel Breb, Nisa Cristina Cheregi, Octavian Gavril Cuc, Claudia Fildan, Mihaela Corina Gîrba, Florica Anca Ghenț, Florica Dana Jambor, Terezia Oneț, Rodica Popovici și Olimpiu Zdroba întro cauză având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici.11. Prin Încheierea din 9 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 724/85/2018, Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Gabriel Budescu într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici.12. Prin Încheierea din 11 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.247/63/2018, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Leliana Constanța Gagea, Elena-Daniela Păunescu, Olivia Duinea, Adrian Ștefan, Rodica Uncheșelu, Maria Rață, Răzvan Stelian Panduru, Maria Turcin, Cristian Lăpădat, Marilena-Valentina Valent, Luiza Boancă și Ștefan Popescu într-o cauză având ca obiect anularea unei dispoziții de stabilire și calculare a salariului de bază.13. Prin Încheierea din 18 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 821/40/2018, Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Cornelia Pasăre, Cleopatra-Larisa Nistor, Alina Mustiață, Florin Sorin Drobotă, Mihaela Hogea, Marilena Ciobanu, Ilie-Dragoș Moroșanu și Monica Colescu întro cauză având ca obiect anularea unor dispoziții privind stabilirea și calcularea salariului de bază.14. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece determină diminuarea cuantumului salariului de bază. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la salariu și exigențele restrângerii exercițiului acestui drept, spre exemplu, Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Se apreciază că art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu satisface aceste exigențe și se impune, așadar, ca salariul de bază existent în luna decembrie 2017 să fie menținut în plată dacă acesta este în valoare superioară celui prevăzut pentru anul 2022.15. Distinct de acestea, autorii susțin că textul de lege prezintă elemente de inechitate, discriminare și lipsă de corelare, rezultate și din încălcarea prevederilor art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017. Astfel se încalcă principiul nediscriminării, care obligă la eliminarea oricăror forme de deosebire, segregare, tratament juridic derogatoriu față de o persoană, un grup social sau o categorie profesională. Aplicarea acestui principiu respinge ideea creării unor subterfugii tehnice de reglementare juridică, care sub aparența unui text normativ coerent să ascundă capcana unei condiționări potestative în favoarea angajatorului, să ducă la pierderea sau diminuarea unui drept. Trebuie avut în vedere principiul instituit de lege privind intenția creării sistemului „unitar“ de salarizare, prin instituirea unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă. Personalul medico-sanitar evaluează activitatea unităților care se supun legislației sanitare în domeniu, iar funcționarii publici controlează activitatea acelorași unități; de asemenea, personalul din cadrul direcției de sănătate publică desfășoară o activitate similară cu cea prestată de personalul din cadrul ministerului. Prin aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin formula de acordare a retribuției aferente anului 2022, se procedează la reducerea nivelului actual de salarizare, cu efect perpetuu nu numai pentru cei 4 ani, dar, în perspectivă, și pentru perioada ulterioară. Se încalcă principiul egalității în fața legii, întrucât prin adoptarea acestei legi se creează o diferență de statut financiar între diferitele categorii de angajați, cu toate că, în calitate de subiecți constituționali, au un statut identic. În mod concret, textul normativ incriminat creează un artificiu pentru reducerea nivelului de salarizare astfel încât să nu se asigure salarii de bază egale, pentru muncă cu valoare egală. Se încalcă principiul importanței sociale a muncii, potrivit căruia salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activității și nivelul studiilor. În acest sens se consideră că activitatea de inspecție implică o responsabilitate mai mare decât activitatea de evaluare prin exercitarea prerogativelor de putere publică. Principiul ierarhizării, pe verticală și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate este, de asemenea, încălcat. În mod concret, încălcarea acestui principiu face ca personalul cu funcție de conducere - funcționar public să aibă un salariu mai mic decât personalul de execuție - personal contractual. Se încalcă, totodată, principiul legalității și cel al drepturilor câștigate, de vreme ce modificarea reglementărilor prin legile periodice de salarizare nu ar trebui să implice restrângerea exercițiului unor drepturi salariale deja reglementate prin acte normative anterioare, respectiv să producă diminuare salarială. Pentru aplicarea acestei formule tehnice de reglementare nu există un cadru normativ provenit dintr-o lege generală sau specială sau regăsit în cuprinsul art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017 și nici abilitare care să permită modificarea indicelui de salarizare.16. Autorii mai susțin că diminuarea salariului de bază încalcă principiul securității juridice și pe cel al neretroactivității legii, sens în care se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 830 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4.156/2010, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, și aspecte din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.17. Distinct, autorii arată că, deși art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că se acordă o creștere salarială de 25% față de salariul brut din decembrie 2017, această creștere este plafonată la nivelul salariului brut prevăzut în anexele la lege, așa cum prevăd, contrar Constituției și Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispozițiile art. 38 alin. (6) din lege.18. Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.181D/2018 și nr. 1.991D/2018, opinează în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legeacadru nr. 153/2017, în măsura în care, prin aplicarea acestei dispoziții legale, se reduce salariul de bază stabilit anterior prin legi succesive de majorare salarială, cu încălcarea art. 53 și 41 din Constituție. Astfel, instanța reține că în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017 s-a arătat că scopul acestei legi noi este acela de a se elimina disfuncționalitățile existente în sistemul public de salarizare, la modificările preconizate indicându-se că salariile de bază aflate la partea inferioară a piramidei salariale vor înregistra o creștere accentuată, în jur de 100%, această creștere fiind din ce în ce mai mică pentru salariile aflate în partea superioară a piramidei salariale. Prin urmare, scopul noului act normativ care reglementează salarizarea la nivelul sistemului bugetar se bazează pe o creștere a salariilor, pe principii echitabile, legea nefiind motivată pe necesitatea unor restrângeri bugetare în ceea ce privește salarizarea. Într-adevăr, acest scop este atins prin aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, care are rolul de a reduce diferențele salariale nejustificate între diferite funcții publice, însă, în măsura în care unele salarii de bază s-ar reduce după ce însuși legiuitorul, prin legi anterioare, a apreciat că se impune creșterea nivelului acestuia, acest text de lege contravine art. 53 din Constituție. Or, așa cum a prezentat reclamantul, în anumite situații, prin aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, este posibilă reducerea salariului de bază față de nivelul salariului de bază din luna decembrie 2017, cu încălcarea art. 53 din Constituție. Invocă aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind dreptul la salariu, spre exemplu Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009.19. Tribunalul Bihor - Oradea - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, privind modul de aplicare a legii salarizării personalului plătit din fonduri publice, sunt constituționale, acestea neîncălcând principiile enumerate de reclamanți, neputându-se reține nici lipsa de claritate și predictibilitate a dispozițiilor legale contestate.20. Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că art. 38 alin. (6) din Legeacadru nr. 153/2017 nu încalcă prevederile din Constituție invocate, textul legal criticat vizând mai degrabă modalitatea concretă de aplicare etapizată a legii salarizării. Art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 a prevăzut doar o situație de excepție în care s-ar putea afla un funcționar public, care din cauza creșterilor anuale prevăzute la alineatele precedente ar avea venituri mai mari decât cele stabilite pentru anul 2022. Reține că reclamantul-autor al excepției critică, în esență, modalitatea în care i-a fost aplicat acest articol, și nu constituționalitatea lui. Faptul că există posibilitatea ca prin aplicarea acestui articol să se reducă veniturile salariale nu duce la încălcarea dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) și în art. 16 alin. (1). De asemenea, prin aplicarea prevederilor legale atacate nu se restrâng reclamantului drepturile sau libertățile, prin raportare la art. 53 din Constituție.21. Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 706 din 11 septembrie 2007, nr. 289 din 7 iunie 2005 și nr. 339 din 28 iunie 2005.22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.23. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției prezent, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:24. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.25. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, având următorul cuprins: „În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“26. În opinia autorilor excepției, prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în: art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 61 privind rolul și structura Parlamentului, art. 137 privind sistemul financiar și art. 138 privind bugetul public național.27. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul oricărei persoane fizice și juridice la respectarea bunurilor și ale art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale privind dreptul la muncă.28. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea constată că normele legale evocate instituie reguli privind aplicarea în timp a legii-cadru a salarizării personalului plătit din fonduri publice, stabilind că, în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit acestei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.29. Analizând prevederile legale criticate în ansamblul actului normativ din care fac parte, Curtea reține că Legea-cadru nr. 153/2017 are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, începând cu data de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a legii. De la această dată, drepturile salariale ale personalului plătit din bugetul general consolidat al statului sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în lege, astfel cum prevede art. 1 alin. (3) din Legeacadru nr. 153/2017.30. În privința modului de stabilire a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, art. 12 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 dispune că acestea se stabilesc potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 și anexelor nr. I-IX la lege, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite. Începând cu anul 2023, potrivit prevederilor art. 12 alin. (2) din lege, salariile de bază, soldele de funcție/ salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare se vor stabili pentru toate funcțiile cuprinse în anexele nr. I-VIII la lege, prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare.31. În vederea punerii în aplicare a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prin art. 36 din acest act normativ s-a stabilit că, la data intrării în vigoare, 1 iulie 2017, trebuie să se procedeze la reîncadrarea personalului salarizat „pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38“.32. Astfel, art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde dispoziții prin care se determină în mod specific condițiile de aplicare în timp a legii. Prin alin. (1) al acestui articol este instituită regula aplicării etapizate a legii, începând cu data de 1 iulie 2017, iar etapele temporare sunt enunțate în alin. (2)-(6).33. Prima etapă, reglementată prin art. 38 alin. (2) lit. a) din lege, privește perioada 1 iulie 2017 - 31 decembrie 2017. Pentru această perioadă s-a adoptat măsura menținerii în plată, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și a cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.34. A doua etapă, reglementată potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din legea-cadru, privește anul 2018, începând cu luna ianuarie 2018. Pentru acest an, se prevede acordarea cuantumului brut al salariilor de bază și al celorlalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, majorate cu 25%, fără a se depăși limita prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Excepțiile de la această regulă sunt expres enunțate de art. 38 alin. (3) lit. b)-j) din Legea-cadru nr. 153/2017.35. A treia etapă privește perioada anilor 2019-2022, reglementată prin art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017. Pentru această perioadă, salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază și majorările salariului de bază stabilite prin lege, inclusiv în anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, și salariile de bază avute în luna decembrie 2018. Astfel, în perioada 2019-2022 se preconizează acordarea unei creșteri anuale a salariilor de bază, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 și cel din luna decembrie 2018.36. Începând cu anul 2019, celelalte drepturi salariale prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (sporuri, indemnizații, majorări etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conținutul legii și în anexe asupra salariului de bază, rezultând cuantumul acestora, care va fi acordat anual. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat, cu respectarea principiului sustenabilității financiare, prevăzut de art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017.37. În acest context normativ, Curtea constată că stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncționalităților existente în domeniu salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, și anume acela de „eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare“, și vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.38. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Constituția prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007).39. De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 15.40. În raport cu cele enunțate și aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea reține că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.41. Cât privește invocarea unor aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind dreptul fundamental la salariu, Curtea reține că acestea vizează ipoteze juridice distincte de cea avută în vedere prin prevederile legale criticate, motiv pentru care acestea nu au relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.42. Referitor la invocarea principiului securității juridice, care rezultă din dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție, și a dreptului la respectarea unui „bun“, prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea observă că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei limite a salariilor de bază plătite angajaților din fonduri publice la nivelul prevăzut pentru anul 2022 nu are semnificația încălcării regulilor fundamentale și convenționale invocate.43. Referitor la invocarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că, în jurisprudența sa, de exemplu, Decizia nr. 1.289 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008, referindu-se la principiul neretroactivității, a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul ulterior intrării ei în vigoare, adică în domeniul propriu de aplicare. Or, în cauză, prevederile legale criticate fac parte din Legea-cadru nr. 153/2017, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2017. Art. 38 alin. (6) din legea-cadru nu dispune pentru trecut, ci este aplicabil pentru viitor, începând cu data de 1 ianuarie 2018, și, prin urmare, principiul neretroactivității legii civile nu este sub niciun aspect încălcat.44. Cât privește critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la art. 47 din Constituție privind dreptul la un nivel de trai decent, Curtea reține că stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcție de o serie de factori conjuncturali. Situația economică a țării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar și nivelul de dezvoltare al societății la un anumit moment și modul de organizare a societății reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul „decent“ al vieții, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil (a se vedea în acest sens Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011). În același timp, obligația statului de a asigura un trai decent trebuie adusă la îndeplinire în mod egal, față de toți cetățenii săi, indiferent de ipostaza juridică în care se află aceștia. Or, măsura stabilită prin textele de lege criticate se integrează ansamblului de acțiuni ale statului de adaptare la resursele financiare existente, neputându-se reține o afectare a nivelului de trai decent, contrară Constituției.45. În ceea ce privește aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 față de luna decembrie 2017, în cazul autorilor excepțiilor care au calitatea de funcționari publici, angajați ai direcțiilor de sănătate publică județene sau ai casei județene de asigurări de sănătate, invocate prin prisma art. 16 din Constituție, Curtea reține că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează consecințele aplicării concomitente a prevederilor de lege și a altor prevederi legale cu incidență în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018, precum: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care a prevăzut transferul contribuțiilor de la angajator la angajat, și art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, potrivit căruia „Sumele aferente contribuțiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuțiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, astfel cum sunt stabilite în aplicarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017“.46. De asemenea, reținând că situația obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică și chiar impune un tratament juridic diferit (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, paragraful 20), Curtea constată că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt, prin însuși conținutul lor, contrare art. 16 alin. (1) din Constituție.47. În același timp, Curtea reiterează că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situație nu se pune în discuție o chestiune privind constituționalitatea, ci una de coordonare a legislației în vigoare, de competența autorității legiuitoare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 iulie 2000, Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, sau Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003).48. Sub acest aspect, Curtea observă că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației, aspecte de competența autorității legiuitoare.49. Astfel, în aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a intervenit prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, stabilind prin art. II că: „Începând cu luna aprilie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege.“ În același sens, prin art. II din Legea nr. 287/2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 4 decembrie 2018, „Începând cu luna decembrie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege“.50. De asemenea, prin articolul unic pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 22 mai 2018, s-a stabilit că, „Începând cu luna mai 2018, în situația în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar și nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condițiile pentru acordarea acesteia“.51. În fine, Curtea constată că, prin conținutul reglementărilor pe care le cuprind, celelalte dispoziții din Constituție invocate de autorii excepției nu au relevanță în soluționarea excepției de neconstituționalitate.52. În plus, Curtea subliniază că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, aceasta revenind autorităților publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanțelor judecătorești.53. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Lușneac în Dosarul nr. 525/40/2018 al Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Marina Dorina Micu, Mircea Venczel Breb, Nisa Cristina Cheregi, Octavian Gavril Cuc, Claudia Fildan, Mihaela Corina Gîrba, Florica Anca Ghenț, Florica Dana Jambor, Terezia Oneț, Rodica Popovici și Olimpiu Zdroba în Dosarul nr. 575/111/2018 al Tribunalului Bihor-Oradea - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, de Gabriel Budescu în Dosarul nr. 724/85/2018 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Leliana Constanța Gagea, Elena-Daniela Păunescu, Olivia Duinea, Adrian Ștefan, Rodica Uncheșelu, Maria Rață, Răzvan Stelian Panduru, Maria Turcin, Cristian Lăpădat, Marilena-Valentina Valent, Luiza Boanca și Ștefan Popescu în Dosarul nr. 3.247/63/2018 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal, de Cornelia Pasăre, Cleopatra-Larisa Nistor, Alina Mustiață, Florin Sorin Drobotă, Mihaela Hogea, Marilena Ciobanu, Ilie-Dragoș Moroșanu și Monica Colescu în Dosarul nr. 821/40/2018 al Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Bihor-Oradea - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin-----
| EMITENT |
| Valer Dorneanu | - președinte |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Marian Enache | - judecător |
| Daniel-Marius Morar | - judecător |
| Mona-Maria Pivniceru | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Varga Atilla | - judecător |
| Simina Popescu-Marin | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:9. Prin Încheierea din 4 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 525/40/2018, Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Constantin Lușneac într-o cauză având ca obiect anularea unei dispoziții privind stabilirea și calcularea salariului de bază.10. Prin Încheierea din 17 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 575/111/2018, Tribunalul Bihor-Oradea - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Marina Dorina Micu, Mircea Venczel Breb, Nisa Cristina Cheregi, Octavian Gavril Cuc, Claudia Fildan, Mihaela Corina Gîrba, Florica Anca Ghenț, Florica Dana Jambor, Terezia Oneț, Rodica Popovici și Olimpiu Zdroba întro cauză având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici.11. Prin Încheierea din 9 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 724/85/2018, Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Gabriel Budescu într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici.12. Prin Încheierea din 11 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.247/63/2018, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Leliana Constanța Gagea, Elena-Daniela Păunescu, Olivia Duinea, Adrian Ștefan, Rodica Uncheșelu, Maria Rață, Răzvan Stelian Panduru, Maria Turcin, Cristian Lăpădat, Marilena-Valentina Valent, Luiza Boancă și Ștefan Popescu într-o cauză având ca obiect anularea unei dispoziții de stabilire și calculare a salariului de bază.13. Prin Încheierea din 18 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 821/40/2018, Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Cornelia Pasăre, Cleopatra-Larisa Nistor, Alina Mustiață, Florin Sorin Drobotă, Mihaela Hogea, Marilena Ciobanu, Ilie-Dragoș Moroșanu și Monica Colescu întro cauză având ca obiect anularea unor dispoziții privind stabilirea și calcularea salariului de bază.14. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece determină diminuarea cuantumului salariului de bază. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la salariu și exigențele restrângerii exercițiului acestui drept, spre exemplu, Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Se apreciază că art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu satisface aceste exigențe și se impune, așadar, ca salariul de bază existent în luna decembrie 2017 să fie menținut în plată dacă acesta este în valoare superioară celui prevăzut pentru anul 2022.15. Distinct de acestea, autorii susțin că textul de lege prezintă elemente de inechitate, discriminare și lipsă de corelare, rezultate și din încălcarea prevederilor art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017. Astfel se încalcă principiul nediscriminării, care obligă la eliminarea oricăror forme de deosebire, segregare, tratament juridic derogatoriu față de o persoană, un grup social sau o categorie profesională. Aplicarea acestui principiu respinge ideea creării unor subterfugii tehnice de reglementare juridică, care sub aparența unui text normativ coerent să ascundă capcana unei condiționări potestative în favoarea angajatorului, să ducă la pierderea sau diminuarea unui drept. Trebuie avut în vedere principiul instituit de lege privind intenția creării sistemului „unitar“ de salarizare, prin instituirea unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă. Personalul medico-sanitar evaluează activitatea unităților care se supun legislației sanitare în domeniu, iar funcționarii publici controlează activitatea acelorași unități; de asemenea, personalul din cadrul direcției de sănătate publică desfășoară o activitate similară cu cea prestată de personalul din cadrul ministerului. Prin aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin formula de acordare a retribuției aferente anului 2022, se procedează la reducerea nivelului actual de salarizare, cu efect perpetuu nu numai pentru cei 4 ani, dar, în perspectivă, și pentru perioada ulterioară. Se încalcă principiul egalității în fața legii, întrucât prin adoptarea acestei legi se creează o diferență de statut financiar între diferitele categorii de angajați, cu toate că, în calitate de subiecți constituționali, au un statut identic. În mod concret, textul normativ incriminat creează un artificiu pentru reducerea nivelului de salarizare astfel încât să nu se asigure salarii de bază egale, pentru muncă cu valoare egală. Se încalcă principiul importanței sociale a muncii, potrivit căruia salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activității și nivelul studiilor. În acest sens se consideră că activitatea de inspecție implică o responsabilitate mai mare decât activitatea de evaluare prin exercitarea prerogativelor de putere publică. Principiul ierarhizării, pe verticală și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate este, de asemenea, încălcat. În mod concret, încălcarea acestui principiu face ca personalul cu funcție de conducere - funcționar public să aibă un salariu mai mic decât personalul de execuție - personal contractual. Se încalcă, totodată, principiul legalității și cel al drepturilor câștigate, de vreme ce modificarea reglementărilor prin legile periodice de salarizare nu ar trebui să implice restrângerea exercițiului unor drepturi salariale deja reglementate prin acte normative anterioare, respectiv să producă diminuare salarială. Pentru aplicarea acestei formule tehnice de reglementare nu există un cadru normativ provenit dintr-o lege generală sau specială sau regăsit în cuprinsul art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017 și nici abilitare care să permită modificarea indicelui de salarizare.16. Autorii mai susțin că diminuarea salariului de bază încalcă principiul securității juridice și pe cel al neretroactivității legii, sens în care se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 830 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4.156/2010, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, și aspecte din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.17. Distinct, autorii arată că, deși art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că se acordă o creștere salarială de 25% față de salariul brut din decembrie 2017, această creștere este plafonată la nivelul salariului brut prevăzut în anexele la lege, așa cum prevăd, contrar Constituției și Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispozițiile art. 38 alin. (6) din lege.18. Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.181D/2018 și nr. 1.991D/2018, opinează în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legeacadru nr. 153/2017, în măsura în care, prin aplicarea acestei dispoziții legale, se reduce salariul de bază stabilit anterior prin legi succesive de majorare salarială, cu încălcarea art. 53 și 41 din Constituție. Astfel, instanța reține că în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017 s-a arătat că scopul acestei legi noi este acela de a se elimina disfuncționalitățile existente în sistemul public de salarizare, la modificările preconizate indicându-se că salariile de bază aflate la partea inferioară a piramidei salariale vor înregistra o creștere accentuată, în jur de 100%, această creștere fiind din ce în ce mai mică pentru salariile aflate în partea superioară a piramidei salariale. Prin urmare, scopul noului act normativ care reglementează salarizarea la nivelul sistemului bugetar se bazează pe o creștere a salariilor, pe principii echitabile, legea nefiind motivată pe necesitatea unor restrângeri bugetare în ceea ce privește salarizarea. Într-adevăr, acest scop este atins prin aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, care are rolul de a reduce diferențele salariale nejustificate între diferite funcții publice, însă, în măsura în care unele salarii de bază s-ar reduce după ce însuși legiuitorul, prin legi anterioare, a apreciat că se impune creșterea nivelului acestuia, acest text de lege contravine art. 53 din Constituție. Or, așa cum a prezentat reclamantul, în anumite situații, prin aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, este posibilă reducerea salariului de bază față de nivelul salariului de bază din luna decembrie 2017, cu încălcarea art. 53 din Constituție. Invocă aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind dreptul la salariu, spre exemplu Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009.19. Tribunalul Bihor - Oradea - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, privind modul de aplicare a legii salarizării personalului plătit din fonduri publice, sunt constituționale, acestea neîncălcând principiile enumerate de reclamanți, neputându-se reține nici lipsa de claritate și predictibilitate a dispozițiilor legale contestate.20. Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că art. 38 alin. (6) din Legeacadru nr. 153/2017 nu încalcă prevederile din Constituție invocate, textul legal criticat vizând mai degrabă modalitatea concretă de aplicare etapizată a legii salarizării. Art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 a prevăzut doar o situație de excepție în care s-ar putea afla un funcționar public, care din cauza creșterilor anuale prevăzute la alineatele precedente ar avea venituri mai mari decât cele stabilite pentru anul 2022. Reține că reclamantul-autor al excepției critică, în esență, modalitatea în care i-a fost aplicat acest articol, și nu constituționalitatea lui. Faptul că există posibilitatea ca prin aplicarea acestui articol să se reducă veniturile salariale nu duce la încălcarea dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) și în art. 16 alin. (1). De asemenea, prin aplicarea prevederilor legale atacate nu se restrâng reclamantului drepturile sau libertățile, prin raportare la art. 53 din Constituție.21. Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 706 din 11 septembrie 2007, nr. 289 din 7 iunie 2005 și nr. 339 din 28 iunie 2005.22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.23. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției prezent, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:24. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.25. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, având următorul cuprins: „În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“26. În opinia autorilor excepției, prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în: art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 61 privind rolul și structura Parlamentului, art. 137 privind sistemul financiar și art. 138 privind bugetul public național.27. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul oricărei persoane fizice și juridice la respectarea bunurilor și ale art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale privind dreptul la muncă.28. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea constată că normele legale evocate instituie reguli privind aplicarea în timp a legii-cadru a salarizării personalului plătit din fonduri publice, stabilind că, în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit acestei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.29. Analizând prevederile legale criticate în ansamblul actului normativ din care fac parte, Curtea reține că Legea-cadru nr. 153/2017 are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, începând cu data de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a legii. De la această dată, drepturile salariale ale personalului plătit din bugetul general consolidat al statului sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în lege, astfel cum prevede art. 1 alin. (3) din Legeacadru nr. 153/2017.30. În privința modului de stabilire a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, art. 12 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 dispune că acestea se stabilesc potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 și anexelor nr. I-IX la lege, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite. Începând cu anul 2023, potrivit prevederilor art. 12 alin. (2) din lege, salariile de bază, soldele de funcție/ salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare se vor stabili pentru toate funcțiile cuprinse în anexele nr. I-VIII la lege, prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare.31. În vederea punerii în aplicare a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prin art. 36 din acest act normativ s-a stabilit că, la data intrării în vigoare, 1 iulie 2017, trebuie să se procedeze la reîncadrarea personalului salarizat „pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38“.32. Astfel, art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde dispoziții prin care se determină în mod specific condițiile de aplicare în timp a legii. Prin alin. (1) al acestui articol este instituită regula aplicării etapizate a legii, începând cu data de 1 iulie 2017, iar etapele temporare sunt enunțate în alin. (2)-(6).33. Prima etapă, reglementată prin art. 38 alin. (2) lit. a) din lege, privește perioada 1 iulie 2017 - 31 decembrie 2017. Pentru această perioadă s-a adoptat măsura menținerii în plată, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și a cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.34. A doua etapă, reglementată potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din legea-cadru, privește anul 2018, începând cu luna ianuarie 2018. Pentru acest an, se prevede acordarea cuantumului brut al salariilor de bază și al celorlalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, majorate cu 25%, fără a se depăși limita prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Excepțiile de la această regulă sunt expres enunțate de art. 38 alin. (3) lit. b)-j) din Legea-cadru nr. 153/2017.35. A treia etapă privește perioada anilor 2019-2022, reglementată prin art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017. Pentru această perioadă, salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază și majorările salariului de bază stabilite prin lege, inclusiv în anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, și salariile de bază avute în luna decembrie 2018. Astfel, în perioada 2019-2022 se preconizează acordarea unei creșteri anuale a salariilor de bază, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 și cel din luna decembrie 2018.36. Începând cu anul 2019, celelalte drepturi salariale prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (sporuri, indemnizații, majorări etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conținutul legii și în anexe asupra salariului de bază, rezultând cuantumul acestora, care va fi acordat anual. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat, cu respectarea principiului sustenabilității financiare, prevăzut de art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017.37. În acest context normativ, Curtea constată că stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncționalităților existente în domeniu salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, și anume acela de „eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare“, și vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.38. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Constituția prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007).39. De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 15.40. În raport cu cele enunțate și aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea reține că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.41. Cât privește invocarea unor aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind dreptul fundamental la salariu, Curtea reține că acestea vizează ipoteze juridice distincte de cea avută în vedere prin prevederile legale criticate, motiv pentru care acestea nu au relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.42. Referitor la invocarea principiului securității juridice, care rezultă din dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție, și a dreptului la respectarea unui „bun“, prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea observă că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei limite a salariilor de bază plătite angajaților din fonduri publice la nivelul prevăzut pentru anul 2022 nu are semnificația încălcării regulilor fundamentale și convenționale invocate.43. Referitor la invocarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că, în jurisprudența sa, de exemplu, Decizia nr. 1.289 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29 decembrie 2008, referindu-se la principiul neretroactivității, a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul ulterior intrării ei în vigoare, adică în domeniul propriu de aplicare. Or, în cauză, prevederile legale criticate fac parte din Legea-cadru nr. 153/2017, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2017. Art. 38 alin. (6) din legea-cadru nu dispune pentru trecut, ci este aplicabil pentru viitor, începând cu data de 1 ianuarie 2018, și, prin urmare, principiul neretroactivității legii civile nu este sub niciun aspect încălcat.44. Cât privește critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la art. 47 din Constituție privind dreptul la un nivel de trai decent, Curtea reține că stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcție de o serie de factori conjuncturali. Situația economică a țării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar și nivelul de dezvoltare al societății la un anumit moment și modul de organizare a societății reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul „decent“ al vieții, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil (a se vedea în acest sens Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011). În același timp, obligația statului de a asigura un trai decent trebuie adusă la îndeplinire în mod egal, față de toți cetățenii săi, indiferent de ipostaza juridică în care se află aceștia. Or, măsura stabilită prin textele de lege criticate se integrează ansamblului de acțiuni ale statului de adaptare la resursele financiare existente, neputându-se reține o afectare a nivelului de trai decent, contrară Constituției.45. În ceea ce privește aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 față de luna decembrie 2017, în cazul autorilor excepțiilor care au calitatea de funcționari publici, angajați ai direcțiilor de sănătate publică județene sau ai casei județene de asigurări de sănătate, invocate prin prisma art. 16 din Constituție, Curtea reține că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează consecințele aplicării concomitente a prevederilor de lege și a altor prevederi legale cu incidență în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018, precum: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care a prevăzut transferul contribuțiilor de la angajator la angajat, și art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, potrivit căruia „Sumele aferente contribuțiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuțiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, astfel cum sunt stabilite în aplicarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017“.46. De asemenea, reținând că situația obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică și chiar impune un tratament juridic diferit (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, paragraful 20), Curtea constată că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt, prin însuși conținutul lor, contrare art. 16 alin. (1) din Constituție.47. În același timp, Curtea reiterează că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situație nu se pune în discuție o chestiune privind constituționalitatea, ci una de coordonare a legislației în vigoare, de competența autorității legiuitoare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 iulie 2000, Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, sau Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003).48. Sub acest aspect, Curtea observă că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației, aspecte de competența autorității legiuitoare.49. Astfel, în aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a intervenit prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, stabilind prin art. II că: „Începând cu luna aprilie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege.“ În același sens, prin art. II din Legea nr. 287/2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 4 decembrie 2018, „Începând cu luna decembrie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege“.50. De asemenea, prin articolul unic pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 22 mai 2018, s-a stabilit că, „Începând cu luna mai 2018, în situația în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar și nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condițiile pentru acordarea acesteia“.51. În fine, Curtea constată că, prin conținutul reglementărilor pe care le cuprind, celelalte dispoziții din Constituție invocate de autorii excepției nu au relevanță în soluționarea excepției de neconstituționalitate.52. În plus, Curtea subliniază că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, aceasta revenind autorităților publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanțelor judecătorești.53. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Lușneac în Dosarul nr. 525/40/2018 al Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Marina Dorina Micu, Mircea Venczel Breb, Nisa Cristina Cheregi, Octavian Gavril Cuc, Claudia Fildan, Mihaela Corina Gîrba, Florica Anca Ghenț, Florica Dana Jambor, Terezia Oneț, Rodica Popovici și Olimpiu Zdroba în Dosarul nr. 575/111/2018 al Tribunalului Bihor-Oradea - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, de Gabriel Budescu în Dosarul nr. 724/85/2018 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Leliana Constanța Gagea, Elena-Daniela Păunescu, Olivia Duinea, Adrian Ștefan, Rodica Uncheșelu, Maria Rață, Răzvan Stelian Panduru, Maria Turcin, Cristian Lăpădat, Marilena-Valentina Valent, Luiza Boanca și Ștefan Popescu în Dosarul nr. 3.247/63/2018 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal, de Cornelia Pasăre, Cleopatra-Larisa Nistor, Alina Mustiață, Florin Sorin Drobotă, Mihaela Hogea, Marilena Ciobanu, Ilie-Dragoș Moroșanu și Monica Colescu în Dosarul nr. 821/40/2018 al Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Bihor-Oradea - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari