DECIZIA nr. 43 din 14 octombrie 2019referitoare la interpretarea și aplicarea art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 118/2014
EMITENT
  • ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 14 ianuarie 2020



    Dosar nr. 1.419/1/2019
    Gabriela Elena Bogasiu- vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului
    Laura-Mihaela Ivanovici- președintele Secției I civile
    Eugenia Voicheci- președintele Secției a II-a civile
    Ionel Barbă- președintele delegat al Secției de contencios administrativ și fiscal
    Beatrice Ioana Nestor- judecător la Secția I civilă
    Mirela Vișan- judecător la Secția I civilă
    Aurelia Rusu- judecător la Secția I civilă
    Mihaela Tăbârcă- judecător la Secția I civilă
    Simona Lala Cristescu - judecător la Secția I civilă
    George Bogdan Florescu- judecător la Secția a II-a civilă
    Rodica Zaharia- judecător la Secția a II-a civilă
    Ruxandra Monica Duță- judecător la Secția a II-a civilă
    Ianina Blandiana Grădinaru- judecător la Secția a II-a civilă
    Marian Budă- judecător la Secția a II-a civilă
    Mona Magdalena Baciu- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
    Maria Hrudei- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
    Cezar Hîncu- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
    Decebal Constantin Vlad- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
    Adriana Elena Gherasim- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
    Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 27^5 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul Î.C.C.J.).Ședința este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.La ședința de judecată participă domnul Aurel Segărceanu, magistrat-asistent desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 27^6 din Regulamentul Î.C.C.J. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 19.522/3/2018, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile referitoare la următoarea chestiune de drept: Interpretarea dispozițiilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), text introdus prin Legea nr. 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (Legea nr. 118/2014), din perspectiva aplicării în timp, în sensul de a se stabili următoarele:– dacă această dispoziție legală se aplică în cazul condamnărilor pentru infracțiunile la care face referire textul de lege menționat, săvârșite anterior completării aduse Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014; – dacă această dispoziție legală îi vizează și pe judecătorii al căror drept la pensie de serviciu a fost stabilit și pus în plată anterior completării Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014, dar a căror condamnare a intervenit după această modificare legislativă.Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părților, dintre care numai apelanta-reclamantă și-a exprimat punctul de vedere; se arată, de asemenea, că unul dintre membrii completului a formulat punct de vedere cu privire la raport și că la dosar au fost atașate răspunsul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că nu s-a verificat și nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării, precum și răspunsurile instanțelor naționale în legătură cu aceasta.În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării.
    ÎNALTA CURTE,    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării1. Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Încheierea din 15 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 19.522/3/2018, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu următoarei probleme de drept: Interpretarea dispozițiilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, text introdus prin Legea nr. 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004, din perspectiva aplicării în timp, în sensul de a se stabili următoarele:– dacă această dispoziție legală se aplică în cazul condamnărilor pentru infracțiunile la care face referire textul de lege menționat, săvârșite anterior completării aduse Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014; – dacă această dispoziție legală îi vizează și pe judecătorii al căror drept la pensie de serviciu a fost stabilit și pus în plată anterior completării Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014, dar a căror condamnare a intervenit după această modificare legislativă.II. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanței care a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricinaA. Cererea de chemare în judecată2. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, astfel cum a fost precizată și completată, reclamanta, persoană fizică, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, în principal, anularea Deciziei nr. x din 22.02.2018 privind încetarea pensiei sale de magistrat, cu consecința obligării pârâtei la reluarea plății pensiei, începând cu luna decembrie 2017, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei la plata pensiei de serviciu pentru lunile decembrie 2017, ianuarie și februarie 2018 și plata dobânzii legale penalizatoare pentru plata cu întârziere a acestor sume.3. Reclamanta a susținut că a fost beneficiara unei pensii de serviciu pentru funcția de magistrat, începând cu data de 5.02.2014, prin Decizia nr. x din 22.02.2018 dispunându-se încetarea pensiei de serviciu, începând cu data de 1.12.2017, în temeiul art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în raport cu împrejurarea că partea a fost condamnată definitiv la data de 14.06.2017 pentru fapte săvârșite în anul 2012, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2014, care a modificat prevederile art. 83 din Legea nr. 303/2004; reclamanta a apreciat că nu îi sunt aplicabile prevederile art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, text introdus prin Legea nr. 118/2014.B. Hotărârea primei instanțe4. Instanța de fond, prin Sentința civilă nr. 8.430 din 19.11.2018, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, reținând că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, raportat la faptul că hotărârea de condamnare a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2014, iar consecințele prevăzute de legea nouă se aplică efectelor susceptibile de executare continuă/succesivă viitoare ale situației juridice născute anterior.C. Calea de atac exercitată5. Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, arătând că dispozițiile art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu îi sunt aplicabile, întrucât atât faptele săvârșite care au determinat condamnarea, cât și eliberarea din funcție prin pensionare au avut loc anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2014.6. Instanța de apel a pus, din oficiu, în discuția părților necesitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 519 și art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept ce face obiectul dezbaterii.III. Dispozițiile legale supuse interpretării 7. A. Legea nr. 118/2014 (din 27 iulie 2014)  +  Articolul IDupă articolul 83^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 83^2, cu următorul cuprins:  +  Articolul 83^2(1) Nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la art. 82 și 83^1 și de indemnizația - prevăzută la art. 81 judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor care, chiar ulterior eliberării din funcție, au fost condamnați definitiv ori s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o infracțiune de corupție, o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție sau o infracțiune în legătură cu acestea, săvârșite înainte de eliberarea din funcție. Aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în condițiile legii.(2) Punerea în mișcare a acțiunii penale pentru una dintre infracțiunile prevăzute la alin. (1) atrage, de drept, suspendarea soluționării cererii de acordare a pensiei de serviciu sau, după caz, suspendarea plății pensiei de serviciu, dacă aceasta a fost acordată până la soluționarea definitivă a cauzei. În această perioadă, persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală beneficiază, în condițiile legii, de pensie din sistemul public.(3) Dacă se dispune clasarea, renunțarea la urmărirea penală, achitarea, încetarea procesului penal sau renunțarea la aplicarea pedepsei față de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, acesta este repus în situația anterioară și i se plătește pensia de serviciu de care a fost lipsit ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau, după caz, diferența dintre aceasta și pensia din sistemul public încasată după punerea în mișcare a acțiunii penale.(4) Hotărârea de condamnare sau prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, rămasă definitivă, se comunică de către instanța de executare Consiliului Superior al Magistraturii. Consiliul Superior al Magistraturii va informa Casa Națională de Pensii Publice cu privire la apariția uneia dintre situațiile prevăzute de prezentul articol care are ca efect acordarea, suspendarea, încetarea sau reluarea plății pensiei de serviciu ori, după caz, suspendarea sau reluarea procedurii de soluționare a cererii de acordare a pensiei de serviciu. Informarea Consiliului Superior al Magistraturii cuprinde elementele necesare pentru aplicarea măsurii respective de către casele teritoriale de pensii, inclusiv datele de identificare a persoanei, temeiul de drept al măsurii, precum și data de la care se aplică.  +  Articolul IIPrevederile art. I se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei legiB. Legea nr. 303/2004 (forma adoptată prin Legea nr. 242/2018)  +  Articolul 83^2(1) Nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la art. 82 și 83^1 și de indemnizația prevăzută la art. 81 judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor care, chiar ulterior eliberării din funcție, au fost condamnați definitiv ori s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o infracțiune de corupție, o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție sau o infracțiune în legătură cu acestea, precum și una din infracțiunile cuprinse în titlul IV din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, «Infracțiuni contra înfăptuirii justiției» săvârșite înainte de eliberarea din funcție. Aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în condițiile legii.(2) Punerea în mișcare a acțiunii penale pentru una dintre infracțiunile prevăzute la alin. (1) atrage, de drept, suspendarea soluționării cererii de acordare a pensiei de serviciu sau, după caz, suspendarea plății pensiei de serviciu, dacă aceasta a fost acordată până la soluționarea definitivă a cauzei. În această perioadă, persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală beneficiază, în condițiile legii, de pensie din sistemul public.(3) Dacă se dispune clasarea, renunțarea la urmărirea penală, achitarea, încetarea procesului penal sau renunțarea la aplicarea pedepsei față de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, acesta este repus în situația anterioară și i se plătește pensia de serviciu de care a fost lipsit ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau, după caz, diferența dintre aceasta și pensia din sistemul public încasată după punerea în mișcare a acțiunii penale.(4) Hotărârea de condamnare sau prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, rămasă definitivă, se comunică de către instanța de executare Consiliului Superior al Magistraturii. Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori va informa Casa Națională de Pensii Publice cu privire la apariția uneia dintre situațiile prevăzute de prezentul articol care are ca efect acordarea, suspendarea, încetarea sau reluarea plății pensiei de serviciu ori, după caz, suspendarea sau reluarea procedurii de soluționare a cererii de acordare a pensiei de serviciu. Informarea Secției pentru judecători sau, după caz, a Secției pentru procurori cuprinde elementele necesare pentru aplicarea măsurii respective de către casele teritoriale de pensii, inclusiv datele de identificare a persoanei, temeiul de drept al măsurii, precum și data de la care se aplică.IV. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept8. Apelanta-reclamantă a susținut că dispozițiile art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 se aplică numai situațiilor ivite după intrarea lor în vigoare, arătând că aplicarea prevederilor introduse prin Legea nr. 118/2014 cazurilor în care săvârșirea infracțiunilor ce au determinat condamnarea, respectiv stabilirea pensiei de serviciu au avut loc după publicarea noii norme legale ar fi de natură să încalce principiul neretroactivității legii civile și principiul securității juridice, prin aceasta înfrângându-se cerințele privind accesibilitatea și previzibilitatea legii.9. Intimata-pârâtă nu și-a exprimat punctul de vedere.V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizareaA. Cu privire la admisibilitatea sesizării10. Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă pentru declanșarea acestei proceduri.11. S-a arătat astfel că litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, curtea de apel învestită cu soluționarea apelului urmând să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, iar pricina ce face obiectul judecății se află în competența legală a unui complet de judecată al curții de apel învestit să soluționeze cauza.12. În ce privește cerința ca de lămurirea problemei de drept a cărei dezlegare se cere să depindă soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, Curtea de Apel Brașov a arătat că modul de interpretare a dispozițiilor legale ce fac obiectul sesizării, din perspectiva aplicării în timp a acestora, constituie problema însăși a speței, pensia de serviciu a apelantei fiind sistată prin decizia contestată, emisă la data de 22.02.2018, în temeiul art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, text introdus prin Legea nr. 118/2014, ca urmare a condamnării definitive la data de 14.06.2017, în timp ce atât săvârșirea faptelor care au determinat condamnarea, cât și stabilirea și punerea în plată a pensiei de serviciu au avut loc anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2014.13. Instanța de trimitere a considerat totodată că problema de drept identificată prezintă și caracter de noutate, întrucât asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat prin niciunul dintre modurile prevăzute de lege și nu a făcut obiectul unui recurs în interesul legii. Cu privire la acest aspect s-a arătat că instanța supremă a mai fost sesizată, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea prevederilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul de a se stabili dacă dispozițiile Legii nr. 118/2014 se aplică doar pentru infracțiunile de corupție, infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție sau infracțiunile săvârșite în legătură cu acestea, săvârșite anterior intrării în vigoare a legii sau doar ulterior acestui moment, însă această sesizare a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 28 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 2 februarie 2017, astfel că problema de drept în discuție nu a primit nicio dezlegare sau interpretare din partea instanței supreme.14. S-a reținut că noutatea problemei de drept vizând aplicarea în timp a prevederilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 rezultă și din aceea că la nivelul Curții de Apel București nu s-a constatat existența unei jurisprudențe cristalizate, fiind identificate numai două decizii ale Secției a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a făcut aplicarea acestor dispoziții legale (Decizia nr. 2.210 din 17.05.2018, pronunțată în Dosarul nr. 14.806/3/2017, și Decizia nr. 5.152 din 24.10.2017, pronunțată în Dosarul nr. 33.322/3/2016). B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării15. Instanța de trimitere a arătat că, în vederea stabilirii modului de aplicare în timp a prevederilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, este necesară determinarea intenției legiuitorului care a stat la baza introducerii acestei reglementări prin Legea nr. 118/2014.16. În acest sens a precizat că, în cauză, pensia de serviciu a fost stabilită prin Decizia nr. x din 5.02.2014 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3 București, apelanta-reclamantă fiind eliberată din funcție, prin pensionare, la data de 30.01.2014, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Decretului nr. 25/2014 emis de Președintele României; condamnarea acesteia definitivă pentru fapte de corupție săvârșite în anul 2012 a avut loc la data de 14.06.2017.17. Ipoteza vizată de prevederile art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, text introdus prin Legea nr. 118/2014, este aceea a pierderii beneficiului pensiei de serviciu în cazul existenței unei hotărâri definitive de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei pentru o infracțiune de corupție, o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție sau o infracțiune în legătură cu acestea ori pentru una din infracțiunile cuprinse în titlul IV din Legea nr. 286/2009 (privind Codul penal), cu modificările și completările ulterioare, „Infracțiuni contra înfăptuirii justiției“, săvârșite de către un judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor înainte de eliberarea din funcție.18. Norma în discuție nu face nicio referire explicită cu privire la sfera de aplicare a acesteia, în sensul de a menționa dacă se aplică și în cazul condamnărilor pentru infracțiunile la care face trimitere textul de lege menționat, săvârșite anterior intrării sale în vigoare, respectiv dacă vizează și judecătorii al căror drept la pensie a fost stabilit și pus în plată anterior completării Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014, dar a căror condamnare a intervenit după această modificare legislativă.19. Curtea a reținut că forma inițială a propunerii legislative de modificare a Legii nr. 303/2004 cuprindea și o dispoziție suplimentară, potrivit căreia „Prevederile art. I se aplică, de la momentul intrării în vigoare a prezentei legi, și magistraților condamnați definitiv anterior, indiferent de momentul pensionării“, iar în expunerea de motive s-a menționat, în privința art. II al propunerii legislative, că prevederea are caracter tranzitoriu, reglementând situația magistraților condamnați care beneficiază de pensie de serviciu la momentul intrării în vigoare a noii reglementări.20. Așadar, propunerea legislativă îi includea în sfera celor vizați de dispoziția legală în discuție și pe magistrații condamnați definitiv anterior, caz în care este evident că infracțiunile pentru care intervenise condamnarea erau anterioare modificării legislative.21. Forma adoptată a Legii nr. 118/2014 menționează însă, cu titlu tranzitoriu, exclusiv faptul că „Prevederile art. I se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei legi“, fiind înlăturată forma inițială a dispoziției tranzitorii la care s-a făcut referire anterior.22. În acest context, raportat la conținutul normei tranzitorii adoptate, pot fi valide două interpretări în privința sferei de aplicare în timp a prevederilor art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, prin raportare la dispozițiile art. 6 din Codul civil, ca normă de drept comun în ceea ce privește aplicarea legii civile în timp.23. Astfel, art. 6 alin. (2) din Codul civil prevede că actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor, iar alin. (5) al aceluiași articol statuează că dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.24. Concluzia care rezultă din interpretarea prevederii legale în discuție, prin raportare la dispozițiile legale anterior enunțate, ar fi în sensul că dispozițiile legii noi, respectiv cele ale Legii nr. 118/2014, se aplică numai infracțiunilor de natura celor prevăzute de această dispoziție legală săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și pensiilor de serviciu stabilite și puse în plată, de asemenea, după intrarea în vigoare a noilor prevederi, întrucât anterior acestei completări legislative, pentru infracțiunile de natura celor prevăzute de art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, legea nu prevedea efecte similare celor reglementate de Legea nr. 118/2014.25. Cu toate acestea, este important faptul că, în cazul în care pensia de serviciu de care beneficiază reclamanta este privită ca un bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, devin incidente prevederile art. 6 alin. (6) din Codul civil, în acord cu care dispozițiile legii noi sunt, de asemenea, aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate, printre altele, din regimul general al bunurilor, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.26. Prin urmare, din această perspectivă ar rezulta că, în privința efectelor viitoare ale pensiei de serviciu de care beneficiază reclamanta, care a fost stabilită anterior intrării în vigoare a modificării legislative, sunt aplicabile, din punct de vedere temporal, dispozițiile Legii nr. 118/2014.27. Prezintă relevanță sub aspectul celei din urmă variante de interpretare și jurisprudența Curții Constituționale, care, în Decizia nr. 1.048 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013, a arătat că „partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de «bun», ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii“.28. De asemenea, în cuprinsul Deciziei nr. 784 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 august 2010, Curtea Constituțională a reținut că „un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi“.VI. Jurisprudența instanțelor naționale în materieA. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 28 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 2 februarie 2017, a respins, „ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă în Dosarul nr. 936/108/2015 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare“.29. Următoarele considerente din cuprinsul deciziei instanței supreme sus-menționate sunt relevante pentru soluționarea sesizării supuse analizei de față: 56. Speța supusă judecății instanței de trimitere are ca premisă un decret de eliberare din funcție a unui judecător ca o consecință a condamnării definitive pentru o faptă de corupție, ca urmare a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii care ia act de condamnare și înaintează Președintelui României cererea de eliberare din funcție pe temeiul art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.57. În acest context factual nu pot fi ignorate prevederile art. 82 alin. (5) teza finală din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care condiționează beneficiul acordării pensiei de serviciu pentru vechimea în magistratură prevăzută de alin. (1) și (3) din același articol de împlinirea vârstei de 60 de ani și eliberarea din funcție pentru motive neimputabile. Contestatorul, la momentul pensionării, se afla în situația eliberării din funcție pentru motive imputabile, în urma condamnării sale pentru fapte de corupție săvârșite în exercițiul funcției de judecător.58. În adoptarea Legii nr. 118/2014, așa cum rezultă din expunerea de motive, legiuitorul pornește de la situația deja reglementată în cuprinsul art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, însă își propune să reglementeze suplimentar situația în care pensionarea intervine pentru un motiv neimputabil, iar după pensionare intervine o condamnare pentru o infracțiune de corupție, o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție sau o infracțiune în legătură cu acestea, săvârșită în timpul exercitării funcției, efectele acestei hotărâri asupra dreptului la pensia de serviciu deja stabilită, precum și efectele punerii în mișcare a acțiunii penale asupra pensiei în plată sau asupra cererii de acordare a pensiei de serviciu.59. Textul de lege a cărui interpretare se solicită a vizat o lacună a legii în forma sa anterioară completării survenite prin Legea nr. 118/2014, respectiv acoperirea acelor situații în care, deși persoanele vizate de prevederile Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru beneficiul pensiei de serviciu săvârșiseră vreuna dintre infracțiunile determinate generic în norma legală completatoare, în timpul exercitării funcției, erau eliberați din funcție din motive neimputabile, anterior intervenirii unei hotărâri de condamnare sau de amânare a aplicării pedepsei, câștigând astfel dreptul de a fi stabilită în favoarea lor pensia de serviciu cuvenită pentru vechimea în magistratură.60. Acest text nou-introdus prin Legea nr. 118/2014 are în vedere, ca reper esențial pentru aplicabilitatea sa, pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare sau de amânare a aplicării pedepsei ulterior eliberării din funcție din motive neimputabile a persoanei care a solicitat să i se acorde beneficiul pensiei de serviciu la momentul eliberării din funcție, hotărârea penală fiind pronunțată pentru infracțiuni de corupție, infracțiuni asimilate celor de corupție sau în legătură cu acestea.61. Or, contestatorul din litigiul principal se află în situația în care, la momentul solicitării beneficiului pensiei de serviciu, nu a putut justifica eliberarea sa din funcție din motive neimputabile, fiind condamnat penal cât timp se afla în exercițiul funcției de judecător, fiindu-i, așadar, aplicabile prevederile art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.62. În aceste condiții, se constată că soluționarea pe fond a cauzei nu depinde de dezlegarea chestiunii de drept privind interpretarea dispozițiilor art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât ipoteza reglementată de această normă legală nu se regăsește în cauza dedusă judecății.B. La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele de judecată, în majoritate, au comunicat că nu au identificat jurisprudență cu privire la problema de drept ce face obiectul sesizării; numai câteva instanțe au transmis puncte de vedere sau simple opinii referitoare la problema de drept supusă dezlegării, unele însoțite de jurisprudență, după cum urmează:30. Tribunalele Ialomița și Galați (Secția I civilă) au apreciat că, din interpretarea prevederii legale în discuție, prin raportare la dispozițiile art. 6 alin. (2) din Codul civil, rezultă că dispozițiile legii noi, introduse prin Legea nr. 118/2014, se aplică numai infracțiunilor de natura celor prevăzute de aceste dispoziții legale, săvârșite după intrarea lor în vigoare, precum și pensiilor de serviciu stabilite și puse în plată, de asemenea, după intrarea în vigoare a noilor prevederi, întrucât, anterior acestei completări legislative, pentru infracțiunile de natura celor prevăzute de art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, legea nu prevedea efecte similare celor reglementate de Legea nr. 118/2014.31. Curtea de Apel Pitești (Secția I civilă - Decizia nr. 639 din 7 februarie 2019) și Judecătoria Bacău au considerat că dispozițiile legale supuse interpretării se aplică în cazul condamnărilor pentru infracțiunile la care face referire textul de lege în discuție, săvârșite anterior completării aduse Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014; în decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești s-a reținut că „în speță nu este vorba de facta praeterita, respectiv de fapte săvârșite și care și-au produs în integralitate efectele în baza legii vechi, ci este vorba despre situația în care legea nouă dispune cu privire la consecințe și efecte nerealizate susceptibile de executare continuă/succesivă. Astfel, efectele infracțiunilor săvârșite de contestator nu s-au produs integral înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2014, condamnarea definitivă intervenind după acest moment. Ținând cont de faptul că textul legal este de aplicare imediată, iar consecința lipsirii apelantului de beneficiul pensiei speciale intervine ca efect direct al condamnării definitive, Curtea apreciază că dispozițiile legale sunt aplicabile în cauză“. 32. Curtea de Apel Brașov (Secția civilă) a învederat că textul de lege în discuție este explicit, în sensul că la alin. (1) se prevede expres că este vorba de infracțiuni săvârșite înainte de eliberarea din funcție, indiferent dacă acestea au fost săvârșite înainte sau după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2014.33. Judecătorii de la Judecătoria Moinești au opinat în sensul că această dispoziție legală nu se aplică în cazul condamnărilor pentru infracțiunile la care face referire textul de lege în discuție, săvârșite anterior completării aduse Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014, precum și că norma în discuție îi vizează și pe judecătorii al căror drept la pensia de serviciu a fost stabilit și pus în plată anterior completării Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014, dar a căror condamnare a intervenit după această modificare.34. Tribunalul Giurgiu a arătat că, față de conținutul textului de lege al art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, introdus prin Legea nr. 118/2014, la care se face referire, respectiv sintagma „Nu beneficiază de pensia de serviciu …“, este evident că acest articol are aplicare și pentru judecătorii al căror drept la pensie de serviciu a fost stabilit și pus în plată anterior introducerii acestui articol. Tot în articolul nou-introdus prin Legea nr. 118/2014, art. 83^2, la alin. (4) se prevede că „(…) Consiliul Superior al Magistraturii va informa Casa Națională de Pensii Publice cu privire la apariția uneia dintre situațiile prevăzute de prezentul articol care are ca efect acordarea, suspendarea, încetarea sau reluarea plății pensiei de serviciu ori, după caz, suspendarea sau reluarea procedurii de soluționare a cererii de acordare a pensiei de serviciu“. Rezultă că este evident că aceste măsuri de suspendare, încetare sau reluare a plății pensiei de serviciu se referă la pensiile de serviciu stabilite anterior datei de 27.07.2014, când a intrat în vigoare Legea nr. 118/2014, iar „suspendarea sau reluarea procedurii de soluționare a cererii de acordare a pensiei de serviciu“ se referă la cererile de pensionare în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2014.35. La nivelul Tribunalului Ilfov s-a apreciat că prezintă relevanță pentru aria de aplicare a normei de drept în discuție existența unei condamnări definitive ulterior introducerii textului prin Legea nr. 118/2014, iar nu în momentul săvârșirii infracțiunii.36. Curtea de Apel Oradea a anexat Decizia civilă nr. 321/A din 2 mai 2017, pronunțată în dosarul în care s-a formulat sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 28 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 2 februarie 2017.37. Opinia judecătorilor Secției a VII-a civile și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București a fost în sensul că, pentru stabilirea modului de aplicare în timp a prevederilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, este necesară determinarea intenției legiuitorului care a stat la baza introducerii acestei reglementări prin Legea nr. 118/2014. S-a arătat că forma inițială a propunerii legislative de modificare a Legii nr. 303/2004 cuprindea și o dispoziție suplimentară, potrivit căreia „Prevederile art. I se aplică, de la momentul intrării în vigoare a prezentei legi, și magistraților condamnați definitiv anterior, indiferent de momentul pensionării“, iar în expunerea de motive s-a menționat, în privința art. II al propunerii legislative, că prevederea are caracter tranzitoriu, reglementând situația magistraților condamnați care beneficiază de pensie de serviciu la momentul intrării în vigoare a noii reglementări. Or, forma adoptată a Legii nr. 118/2014 privind completarea Legii nr. 303/2004 cuprinde însă cu titlu tranzitoriu exclusiv faptul că „Prevederile art. I se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei legi“, fiind înlăturată forma inițială a dispoziției tranzitorii. Cu toate acestea, în cazul în care pensia de serviciu este privită ca un drept de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, se poate considera că, în privința efectelor viitoare ale acestei situații juridice născute anterior intrării în vigoare a modificării legislative, sunt aplicabile, din punct de vedere temporal, dispozițiile legii noi în conformitate cu art. 6 alin. (6) din Codul civil. VII. Jurisprudența Curții Constituționale38. Curtea Constituțională nu s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale supuse interpretării, însă poate prezenta relevanță cu privire la dezlegarea problemei de drept în discuție Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014.VIII. Răspunsul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție39. Prin Adresa nr. 1.183/C/1.791/III-5/2019 din 7 iunie 2019, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării.IX. Raportul asupra chestiunii de drept40. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, se apreciază că, față de dispozițiile art. 519 din același cod, sunt întrunite condițiile pentru declanșarea mecanismului privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, pe fondul problemei de drept supuse dezbaterii fiind propusă soluția interpretării dispozițiilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, introduse prin Legea nr. 118/2014, în sensul aplicării acestora în cazul condamnărilor pentru infracțiunile la care face referire textul de lege menționat, indiferent de data săvârșirii acestora, inclusiv cu privire la judecătorii al căror drept la pensie de serviciu a fost stabilit și pus în plată anterior completării Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014, dar a căror condamnare a intervenit după această modificare legislativă.X. Înalta Curte de Casație și Justiție41. Examinând sesizarea, cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, constată următoarele:A. Cu privire la admisibilitatea sesizării42. Potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casați și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. 43. Rezultă din dispozițiile citate că, pentru declanșarea acestei proceduri, legiuitorul a instituit următoarele condiții de admisibilitate, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ:a) existența unei cauze în curs de judecată, aflată în ultimă instanță;b) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau tribunalului învestit să soluționeze cauza;c) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării;d) Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept, iar aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare;e) chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă.44. Conform art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților“.45. Dispozițiile procedurale cuprinse în art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă impun instanței de trimitere obligația identificării chestiunii de drept care necesită interpretare, caracterizarea aspectului de noutate al acesteia în privința interpretării și aplicării sale, precum și a caracterului dificil al interpretării dispozițiilor legale incidente speței.46. În prealabil, trebuie reținut că textul întrebării vizează două probleme de drept cu privire la care instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, se solicită a se interpreta dacă norma în cauză este incidentă în cazul condamnărilor pentru infracțiunile la care face referire textul de lege săvârșite anterior completării aduse Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014, respectiv dacă dispozițiile art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 se aplică exclusiv faptelor comise după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2014 și dacă această prevedere legală îi vizează și pe judecătorii a căror condamnare a intervenit după această modificare legislativă, al căror drept la pensie de serviciu a fost stabilit și pus în plată anterior. Soluționarea celei de-a doua întrebări este legată în mod direct de modalitatea în care urmează a se răspunde celei dintâi.47. Examinând admisibilitatea sesizării, Înalta Curte de Casație și Justiție constată îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. 48. Astfel, se constată că litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, curtea de apel învestită cu soluționarea apelului urmând să pronunțe o hotărâre definitivă, conform art. 155 din Legea nr. 263/2010 coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă; cauza ce face obiectul judecății se află în competența legală a unui complet de judecată al curții de apel, învestit să o soluționeze.49. În legătură cu noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile se observă că textul ce se cere a fi interpretat este introdus în Legea nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014, act normativ intrat în vigoare la 27 iulie 2014. 50. Până la acest moment, instanțele judecătorești au fost chemate în câteva cazuri să se pronunțe cu privire la aplicarea dispozițiilor legale ce fac obiectul sesizării, astfel încât nu se poate conchide că ar exista cristalizată o jurisprudență constantă și continuă în materia de referință, în baza unei interpretări unitare a textelor care au generat chestiunea de drept a cărei rezolvare de principiu se solicită.51. Verificându-se evidențele Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că această instanță nu a statuat anterior, în fond, asupra chestiunii de drept ce face obiectul dezlegării.52. Instanța supremă a pronunțat Decizia nr. 28 din 17 octombrie 2016, prin care s-a respins, „ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă în Dosarul nr. 936/108/2015 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare“, reținându-se că nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate - cerința referitoare la ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei. Totodată, se confirmă că problema de drept a cărei lămurire se cere nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.53. Cu referire la condiția de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, se reține că art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește această noțiune.54. În doctrină s-a arătat că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară. Prin urmare, sintagma în cauză trebuie raportată la prevederile cuprinse în art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“.55. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare.56. În același timp, aceasta trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența și, deci, aplicarea unor principii generale ale dreptului, al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile.57. Așadar, problema în cauză trebuie să fie aptă să suscite interpretări diferite, care, fie ele doar prefigurate sau deja afirmate pe plan doctrinar, trebuie arătate în sesizare.58. Cum de chestiunea de drept respectivă depinde soluționarea pe fond a cauzei, înseamnă că ea trebuie să fie una importantă și să se regăsească în soluția ce va fi cuprinsă în dispozitivul hotărârii care urmează să fie dată, indiferent dacă cererea este admisă sau respinsă. 59. În acest context se reține că de modul de interpretare a prevederilor legale ce fac obiectul sesizării, din perspectiva aplicării în timp, depinde soluționarea fondului cauzei, pensia de serviciu a reclamantei din dosarul în care a fost formulată sesizarea fiind sistată prin decizia contestată, în temeiul art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, text introdus prin Legea nr. 118/2014, ca urmare a condamnării definitive din data de 14.06.2017, în timp ce atât săvârșirea faptelor care au determinat condamnarea, cât și stabilirea și punerea în plată a pensiei de serviciu au avut loc anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2014. Chestiunea în cauză este aptă să suscite interpretări diferite, astfel cum rezultă din conținutul cererii de sesizare.B. Cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării60. Problema de drept cu a cărei dezlegare a fost învestită instanța supremă prin acest mecanism de unificare a practicii judiciare presupune a oferi un răspuns întrebării dacă dispozițiile art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, text introdus prin Legea nr. 118/2014, se aplică în cazul condamnărilor pentru infracțiunile la care face referire textul de lege menționat, săvârșite anterior adoptării lui. De răspunsul afirmativ la această întrebare depinde soluționarea celei de-a doua chestiuni, și anume dacă această dispoziție legală îi vizează și pe judecătorii al căror drept la pensie de serviciu a fost stabilit și pus în plată anterior completării Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014, dar a căror condamnare a intervenit după această modificare legislativă, pentru infracțiuni de acest gen, săvârșite, evident, anterior adoptării textului în discuție.61. Pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare, având în vedere necesitatea asigurării previzibilității reglementării și ținând seama de interpretarea istorico-teleologică a dispozițiilor legale în discuție, rezultată din observarea procesului de legiferare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că dispozițiile art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, text introdus prin Legea nr. 118/2014, se aplică exclusiv infracțiunilor săvârșite după intrarea sa în vigoare.62. Astfel, cerința previzibilității presupune ca norma juridică să fie enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele în care acționează, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă.63. În acest sens a statuat și Curtea Constituțională, care, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, a reținut, în legătură cu precizia și previzibilitatea normei juridice, că „(...) lex certa, norma trebuie să fie redactată clar și precis, astfel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita și să fie capabilă să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat“ (paragraful 46).64. Prin urmare, previzibilitatea unei norme presupune că destinatarul acesteia are reprezentarea unor coordonate în funcție de care este obligat să își modeleze conduita. 65. Or, verificând din această perspectivă aplicarea art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 în cazul unor infracțiuni săvârșite anterior intervenirii unei dispoziții care statuează că o asemenea conduită înlătură vocația la pensia de serviciu, norma respectivă, chiar dacă nu are caracterul unei sancțiuni penale, induce același efect, al lipsei de previzibilitate, pentru situațiile consumate anterior intrării ei în vigoare.66. Nu se poate considera că o astfel de conduită era sancționată în lege încă de la data adoptării ei, astfel că data săvârșirii faptelor nu ar prezenta relevanță în privința aplicării art. 83^2, câtă vreme, în forma inițială a Legii nr. 303/2004, nu erau menționate cazurile prevăzute de art. 83^2, referitoare la neacordarea pensiei de serviciu, introduse prin Legea nr. 118/2014, în vigoare începând cu data de 27 iulie 2014. 67. Or, efectele dispozițiilor de modificare și de completare a unei dispoziții legale sunt strict individualizate de art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 24/2000), care prevede că dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază.68. De asemenea, nu se poate aprecia că aceste cazuri, strict determinate, de interdicție de la beneficiul unei pensii de serviciu erau subînțelese prin mențiunea generală de la art. 81 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 [în forma inițială a legii; art. 82 alin. (5), în forma actuală a legii], care stabilește că au drept la pensia de serviciu numai persoanele care au fost eliberate din funcție din motive neimputabile. Acest text de lege se referă la situația în care magistratul se pensionează din altă ocupație, iar la împlinirea vârstei de 60 de ani solicită, pentru vechimea de 25 de ani în funcțiile de la art. 82 alin. (1) și (3), acordarea pensiei de serviciu. Constatându-se că a fost eliberat din funcție din motive imputabile, nu i se acordă beneficiul solicitat. 69. Condiția prevăzută la art. 81 alin. (5), anterior menționat, nu este aplicabilă în situația magistraților aflați în funcție, care formulează cerere de pensionare în baza art. 81 alin. (1), (2) sau (3) [art. 82 alin. (1), (2) și (3) din forma actuală a legii] pentru care, dacă în curs se află o procedură judiciară de acest fel, se suspendă soluționarea cererii.70. După introducerea art. 83^2, titularii pensiei de serviciu, indiferent de temeiul acordării acesteia, pierd acest beneficiu dacă, ulterior pensionării, sunt condamnați pentru infracțiunile prevăzute în cuprinsul articolului nou-adoptat.71. Dispoziția legală respectivă, menită să reglementeze situația în care persoana a fost condamnată după ce i s-a recunoscut și pus în plată dreptul la pensia de serviciu, nu poate înlătura însă de la aplicare principiul previzibilității normei care, după intervenția legiuitorului prin Legea nr. 118/2014, a condiționat acordarea acestui beneficiu de o anumită conduită ce trebuie respectată.72. Faptul că legiuitorul nu distinge în mod expres cu privire la data săvârșirii infracțiunii nu înseamnă că aceasta nu prezintă relevanță în aplicarea dispozițiilor legii. Dimpotrivă, data săvârșirii infracțiunii urmează a fi valorificată, cu aplicarea principiului neretroactivității legii, consfințit de art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile“, în sensul că, pentru persoanele care au săvârșit fapta anterior intrării în vigoare a modificării legislative, survenirea unei condamnări penale nu atrage și pierderea beneficiului pensiei de serviciu. 73. Așadar, o normă specială, cum este cea prevăzută la art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, fiind de strictă interpretare și aplicare, nu poate fi extinsă, prin analogie, la alte situații, aflate în afara sferei sale de aplicare temporală. 74. Situația juridică premisă, declanșatoare a procesului de aplicare a normei în discuție, este reprezentată de comiterea unei infracțiuni, iar dacă fapta ilicită a fost săvârșită înainte de intrarea în vigoare a normei restrictive de beneficiu și s-a epuizat până la data adoptării legii noi, ea nu poate genera alte efecte decât cele prevăzute de legea în vigoare la data săvârșirii sale, conform principului constituțional al neretroactivității legii civile, a cărui aplicare se regăsește și în dispozițiile art. II din Legea nr. 118/2014.75. Acest raționament nu contrazice considerentele Deciziei nr. 28 din 17 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a respins ca inadmisibilă altă sesizare prealabilă, pentru neîndeplinirea condiției ca de modul de dezlegare a chestiunii de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei în care a fost formulată, întrucât decizia menționată nu statuează asupra momentului săvârșirii faptelor, aspect care nu a constituit obiectul sesizării respective. 76. În sprijinul acestei interpretări, pentru identitate de rațiune, pot fi reținute și argumentele ce se regăsesc în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 436 din 8 iulie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, prin care se acordă relevanță datei săvârșirii abaterii disciplinare în ceea ce privește aplicarea interdicției magistratului sancționat de a se înscrie la procedura de selecție pentru Înalta Curte de Casație și Justiție.77. Curtea Constituțională a reținut, în considerentele deciziei sus-menționate, următoarele:28. Fără îndoială că, de la data apariției sale, Legea nr. 303/2004 se aplică tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul său. Altfel spus, împrejurarea că unui judecător sau unui procuror care a primit o sancțiune disciplinară pentru o abatere săvârșită după intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2004 îi este înlăturată/interzisă materializarea, după acel moment, a oricărei intenții de promovare ca judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție nu este de natură a-i afecta vreun drept fundamental, întrucât simpla expectativă/vocație pe care acesta o are trebuie să se supună regulilor noi instituite, reguli care de altfel îi erau deplin cunoscute. (...)30. Așa fiind, deși legea nouă poate dispune cu privire la consecințe și efecte nerealizate susceptibile de executare continuă/succesivă, ea nu va putea reglementa cu privire la fapte care, înainte de intrarea ei în vigoare, au dat naștere sau, după caz, au modificat sau au stins o situație juridică, ori cu privire la efecte pe care acea situație juridică le-a produs înainte de aceeași dată. Prin urmare, abaterea disciplinară săvârșită anterior apariției Legii nr. 303/2004 reprezintă, din perspectiva conflictului de legi civile în timp, facta praeterita, realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi și pentru care, dacă s-ar aplica o lege ulterioară, ar însemna să i se atribuie efect retroactiv. De aceea, dacă legea creează o situație juridică nouă, ea nu ar putea să prevadă că noua situație juridică s-a născut din fapte anterioare intrării sale în vigoare.78. Instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate din perspectiva criticilor fundamentate pe încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, apreciind că prevederile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 sunt constituționale în măsura în care sintagma „nu au fost niciodată sancționați disciplinar“ vizează numai abaterile disciplinare comise după intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2004.79. Prin urmare, constatând că o astfel de condiție nu exista anterior adoptării Legii nr. 118/2014 în privința magistraților eliberați din funcție prin pensionare și aplicând, prin analogie, raționamentul dezvoltat în Decizia Curții Constituționale nr. 436 din 8 iulie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că dispozițiile Legii nr. 118/2014 nu se aplică infracțiunilor săvârșite înainte de intrarea în vigoare a acestei legi. 80. Un alt argument în susținerea acestei interpretări îl reprezintă decizia de modificare a textului inițial al normei din proiectul Legii nr. 118/2014, prin care a fost completată Legea nr. 303/2004 cu prevederile care fac obiectul interpretării, măsură luată în cadrul procesului de legiferare, la momentul adoptării actului normativ, și care a condus la transformarea unei norme tranzitorii într-una cu efecte exclusiv pentru viitor.81. În acest sens este de menționat că propunerea legislativă a cuprins, inițial, o normă tranzitorie de aplicare, în următoarea redactare a art. II: „Prevederile art. I se aplică, de la momentul intrării în vigoare a prezentei legi, și magistraților condamnați definitiv anterior, indiferent de momentul pensionării“. 82. Or, în forma adoptată, textul legal stipulează la art. II că „Prevederile art. I se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei legi“.83. Așadar, dacă în prima variantă, cea propusă prin proiect, norma se aplica și magistraților condamnați definitiv anterior intrării în vigoare a legii, efectele actului normativ fiind extinse, printr-o normă cu caracter tranzitoriu, și pentru situațiile în care atât fapta, cât și condamnarea au avut loc anterior intrării în vigoare a legii, în forma finală, adoptată de legiuitor, textul legal nu poate fi înțeles decât în sensul că s-a renunțat la dispoziția cu caracter tranzitoriu, astfel că nu doar pierderea propriu-zisă a vocației la pensia de serviciu prin condamnare, ci și fapta generatoare a acestei situații se situează, temporal, după intrarea în vigoare a normei care instituie o astfel de interdicție.84. Stabilind că legea se aplică de la data intrării ei în vigoare, deci numai situațiilor produse sub imperiul acesteia - faptelor, și nu doar condamnărilor pronunțate după intrarea în vigoare a legii - prin norma de la art. II din Legea nr. 118/2014, legiuitorul a exclus de sub incidența legii situațiile trecute.85. Or, câtă vreme faptele care au generat condamnarea pentru o infracțiune dintre cele enumerate de art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 au fost săvârșite anterior intrării în vigoare a dispozițiilor legale care prevăd pierderea beneficiului pensiei de serviciu, acestora nu le sunt aplicabile dispozițiile legii noi, ci prevederile legii în vigoare la data săvârșirii faptelor, care, așa cum s-a arătat mai sus, nu conțineau această interdicție. 86. Reținând, cu privire la primul aspect al sesizării, că textul de lege nou-introdus nu este aplicabil în cazul condamnărilor pentru infracțiuni săvârșite anterior intrării sale în vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că această interpretare face de prisos analizarea celui de-al doilea aspect al sesizării, lămurit implicit prin dezlegarea celui dintâi. 87. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 521 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
    ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE    În numele legiiDECIDE:Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 19.522/3/2018, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, și, în consecință, stabilește că:În interpretarea și aplicarea art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004, dispoziția legală menționată nu se aplică în cazul condamnărilor pentru infracțiuni săvârșite anterior intrării sale în vigoare.Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2019.
    VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
    GABRIELA ELENA BOGASIU
    Magistrat-asistent,
    Aurel Segărceanu    -----