DECIZIA nr. 497 din 17 septembrie 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. e) și ale art. 30 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 974 din 4 decembrie 2019
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Vasile Spinean în Dosarul nr. 2.482/30/2017 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 168D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a depus note scrise, prin care solicită, în principial, respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate și, în subsidiar, respingerea, ca neîntemeiată, a acesteia. 4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că textele criticate au mai fost analizate de Curte din perspectiva unor critici similare și, ca atare, solicită respingerea, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 25 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.482/30/2017, Tribunalul Timiș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015. Excepția a fost ridicată de către Vasile Spinean, reclamant într-un litigiu având ca obiect nulitate a unui act.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 223/2015, autorul apreciază că, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, drepturile piloților militari, acordate de Legea nr. 223/2015, au fost grav afectate prin neincluderea în baza de calcul al pensiei militare a primelor și a premiilor, venituri de natură salarială, din care s-au plătit toate taxele legale către stat. Legea nr. 223/2015 este o lege justă, care se raportează, în mod corect, la fiecare categorie de militari în parte, în funcție de specificul, gradul, riscul și complexitatea activității pe care o desfășoară. 7. Dispozițiile art. 40 pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 nu se corelează însă cu Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, în ceea ce privește stabilirea bazei de calcul al pensiei. Prin neincluderea în baza de calcul al pensiei a primelor prevăzute în anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, care se referă la salarizarea personalului aeronautic, în condițiile în care acestea fac parte din solda lunară, piloții militari sunt discriminați față de alte categorii de personal care pentru activitatea desfășurată primesc drepturi bănești sub alte denumiri, care, sunt incluse în baza de calcul al pensiei. Este menționată, în acest sens, categoria personalului aeronautic civil navigant profesionist din Aviația Civilă din România. 8. În conformitate cu actele normative care au reglementat pensiile piloților militari, începând cu data apariției Aviației Militare și până la adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, aceștia au beneficiat, la stabilirea bazei de calcul al pensiilor, de primele orare de zbor, de încercare, recepție și verificare în zbor. Se mai arată, totodată, că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice include în calculul pensiei toate veniturile de natură salarială, inclusiv primele orare de zbor de încercare, recepție și verificare în zbor a aeronavelor. Acestea au fost „strecurate“ printre alte 15 categorii de venituri, care nu au fost niciodată venituri de natură salarială și cu privire la care nimeni nu se aștepta să intre în baza de calcul al pensiei.9. Autorul conchide că doar prin declararea ca neconstituțională a prevederilor care modifică art. 28 din Legea nr. 223/2015 pot fi respectate dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, art. 16 din Constituție, a legislației în domeniu, precum și ale deciziilor Curții Constituționale cu referire la nediscriminare, pensii și drepturi sociale.10. În critica adusă dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015, se susține că, prin introducerea sporului pentru pensia suplimentară în interiorul pensiei militare și, ulterior, prin plafonarea acesteia la 85%, se ajunge la pierderea acestui drept patrimonial în cazul pensionarilor cu o carieră respectabilă și contribuții considerabile. 11. În plus, se ajunge la discriminarea acestora față de pensionarii care au o vechime cumulată de până la 36 ani și care își valorifică integral atât vechimea în muncă, cât și sporul pentru pensia suplimentară. Pensionarii care au o vechime cumulată de peste 36 ani sunt discriminați și prin raportare la pensionarii civili, care primesc acest spor la punctajul de pensie, în valori procentuale duble și mai mult decât duble. 12. Plafonarea instituită de dispozițiile legale menționate are ca efect negarea sporului de care beneficiază pensionarii militari decorați cu ordinul „Meritul Militar“ clasele a III-a, a II-a și I, potrivit art. 11 din Legea nr. 80/1995, precum și „nevalorificarea dreptului de spor de vechime aferent grupei de muncă în care sunt încadrați - «alte condiții»“, în acest fel fiind încălcat dreptul fundamental de proprietate privată. 13. În continuare se arată că plafonarea instituită de art. 30 din Legea nr. 223/2015 reprezintă o încurajare a părăsirii serviciului militar imediat ce sunt îndeplinite condițiile minime pentru obținerea pensiei de serviciu, câtă vreme nu există perspectiva valorificării în cuantumul pensiei integrale a anilor de vechime care depășesc vechimea minimă.14. Autorul susține și că titularii pensiilor de serviciu reglementate de Legea nr. 223/2015 sunt discriminați față de alți titulari de pensii de serviciu, din cauza faptului că doar primei categorii i se aplică un plafon de limitare a cuantumului pensiei de 85%, în vreme ce, în cazul altor categorii de pensii, acesta este de 100%. 15. În continuare se menționează că „La 1 ianuarie 2016, data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, coeficientul de ierarhizare corespunzător funcției pe care am fost plătit în perioada celor 6 luni alese pentru stabilirea bazei de calcul al pensiei militare de serviciu, are altă valoare decât cea de la data de 31 decembrie 2009, iar ordinele de ministru nu pot modifica prevederile Legii nr. 223/2015, deci actualizarea coeficientului de funcție la nivelul 31 decembrie 2009 nu este făcută legal“. În acest context, autorul arată că „prin folosirea de coeficienți de ierarhizare diferiți pentru stabilirea bazei de calcul al pensiei militare, pentru militari aflați în aceeași situație juridică (militari în rezervă, care au avut același grad și funcție militară în activitate), unii aflați în plată la data de 1.01.2016 și cărora să le utilizezi un coeficient de ierarhizare valabil la 31.12.2009, iar altora care trec în rezervă după data de 1.01.2016 să le utilizezi alt coeficient de ierarhizare, se creează o diferență de tratament, ceea ce poate fi apreciat ca discriminatoriu, deoarece pentru aceeași vechime, același grad și aceeași funcție apar două pensii militare de serviciu cu cuantumuri diferite“.16. În final se invocă și contrarietatea dintre, pe de o parte, dispozițiile criticate și, pe de altă parte, diverse dispoziții legale, precum art. 31 și art. 146 alin. (8) din Codul fiscal sau prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. 17. Tribunalul Timiș - Secția I civilă nu formulează un punct de vedere cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. 18. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.19. Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 652 din 30 octombrie 2018, nr. 656 din 30 octombrie 2018, nr. 43 din 22 ianuarie 2019 și nr. 237 din 16 aprilie 2019.20. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:21. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.22. Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum apare în dispozitivul încheierii de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 30 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, așa cum au fost modificate de dispozițiile art. 40 pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015. În urma examinării criticilor de neconstituționalitate, se constată că este invocată și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 care modifică prevederile art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 223/2015. 23. În aceste condiții, Curtea este învestită, în prezenta cauză, cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. e) și ale art. 30 din Legea nr. 223/2015. O atare soluție este justificată, așa cum a reținut Curtea în Decizia nr. 847 din 14 decembrie 2017, de faptul că omisiunea instanței judecătorești de a se pronunța cu privire la unele dispoziții din legi sau ordonanțe a căror neconstituționalitate a fost invocată de autorul excepției nu poate avea drept consecință înlăturarea controlului de constituționalitate. A admite o soluție contrară echivalează cu atribuirea unor efecte „extra legem“ și chiar „contra legem“ omisiunii sau refuzului instanței judecătorești de a se pronunța cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale având ca obiect soluționarea unei excepții de neconstituționalitate. Într-o atare ipoteză, conduita instanței judecătorești s-ar constitui într-o modalitate de paralizare a exercitării dreptului conferit de Constituție autorilor excepției de a o invoca și, în mod corelativ, de a primi soluția rezultată din controlul legii de către instanța de contencios constituțional. 24. Temeiul circumscrierii obiectului la dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. e), precum și la cele ale art. 30 din Legea nr. 223/2015, și nu la dispozițiile art. 40 pct. 4 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, prin care au fost modificate, îl reprezintă dispozițiile art. 62 teza întâi („Efectele dispozițiilor de modificare și de completare“) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“.25. Cuprinsul dispozițiilor legale care fac obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate este următorul: – Art. 28 alin. (1) lit. e): „(1) Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute [...] în care nu se includ: […] e) primele și premiile, cu excepția primelor de clasificare, de specializare și de ambarcare pe timpul cât navele se află în baza permanentă;“; – Art. 30: „Pensia stabilită, recalculată și actualizată în condițiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28“.26. Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 44 privind garantarea dreptului de proprietate privată. De asemenea, consideră că sunt încălcate atât art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție privind interzicerea generală a discriminării. 27. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 223/2015, Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate sugerează că natura salarială a unui venit, pentru care s-au și plătit contribuții sociale și/sau taxe, implică obligația în sarcina legiuitorului, atunci când stabilește modalitatea de calcul al pensiilor de serviciu prevăzute de Legea nr. 223/2015, de a include aceste venituri salariale în baza de calcul al pensiilor de serviciu. 28. Cu privire la această critică, Curtea reiterează principiul constant statuat și urmat în jurisprudența sa, potrivit căruia ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 350 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 august 2018, paragraful 15, sau nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007). Cu alte cuvinte, natura unui anumit venit, respectiv salarială sau nu, nu reprezintă un criteriu de care legiuitorul trebuie să țină cont atunci când stabilește dacă respectivul venit intră sau nu în baza de calcul al pensiilor de serviciu.29. Neincluderea unor venituri de natură salarială în baza de calcul al pensiilor piloților militari reprezintă, în opinia autorului excepției, tratament discriminatoriu față de categoria piloților civili în a căror bază de calcul al pensiilor de serviciu intră astfel de venituri, sub alte denumiri. 30. Cu privire la această critică, Curtea a reținut, în paragraful 52 al Deciziei nr. 551 din 18 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 21 decembrie 2018, ca fiind rezonabilă presupunerea că, la baza acestei reglementări diferențiate, se află opțiunea legiuitorului potrivit căreia, din perspectiva modului de calcul al pensiei de serviciu, asemănările dintre personalul aeronautic din aviația militară și restul destinatarilor Legii nr. 223/2015 sunt mai relevante decât asemănările dintre personalul aeronautic din aviația militară și personalul aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă. În formularea unei astfel de judecăți, a continuat Curtea, în decizia antereferită, paragraful 53, statul s-a menținut în limitele unei evaluări rezonabile, obiective. Legiuitorul are o anumită marjă de apreciere a relevanței asemănărilor și deosebirilor dintre diverse categorii de subiecte de drept atunci când reglementează, în mod mai mult sau mai puțin diferit, regimul juridic al acestora.31. În plus, Curtea apreciază că, în măsura în care legiuitorul ar fi tratat într-o manieră cât mai asemănătoare pensiile de serviciu ale celor două categorii de piloți, s-ar fi ridicat problema tratamentului neuniform aplicat în cadrul categoriei pensionarilor militari. Tocmai de aceea soluția criticată de către autorul excepției nu are un caracter disproporționat și/sau vădit nejustificat care să depășească marja de apreciere a statului.32. Cu referire la critica adusă dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015 din perspectiva faptului că instituie o discriminare în funcție de durata, mai mare sau mai mică, a vechimii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 223/2015, Curtea constată că s-a pronunțat cu privire la aceasta [Decizia Curții nr. 301 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 29 iulie 2019, paragrafele 55-57], în sensul că opțiunea legiuitorului nu este de natură să conducă la discriminarea pensionarilor ale căror pensii, prin aplicarea art. 29 alin. (1) și a art. 108 din Legea nr. 223/2015, depășesc cota de 85% din baza lor calcul față de pensionarii ale căror pensii, prin aplicarea art. 29 alin. (1) și a art. 108 din Legea nr. 223/2015, nu depășesc cota de 85% din baza lor de calcul.33. Astfel, prin instituirea pragului de 85% prevăzut de art. 30 din Legea nr. 223/2015, legiuitorul nu a urmărit să trateze diferențiat cele două categorii de pensionari. Legiuitorul a urmărit, în mod nemijlocit, doar să plafoneze cuantumul maxim al pensiei militare de stat. În acest context, Curtea a reiterat jurisprudența sa referitoare la dispozițiile art. 79 din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 31 mai 2004, abrogată la data de 1 ianuarie 2011, potrivit cărora „Pensia polițistului stabilită în condițiile prezentei legi nu poate fi mai mare de 100% din baza de calcul folosită la stabilirea pensiei“. Astfel, prin Decizia nr. 450 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iunie 2006, Curtea a statuat că această reglementare nu are caracter discriminatoriu, ci reprezintă o dispoziție de plafonare a cuantumului pensiei, care se înscrie în prerogativele legiuitorului.34. Curtea a statuat că aceste considerente se aplică mutatis mutandis și în cazul dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015, care instituie un plafon de 85% din baza de calcul pentru cuantumul pensiei de serviciu [pentru soluții similare a se vedea Decizia nr. 43 din 22 ianuarie 2019, paragrafele 41 și 42, Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018, paragrafele 65-67, sau Decizia nr. 784 din 29 noiembrie 2018)].35. În ceea ce privește argumentul autorului potrivit căruia plafonarea cuantumului pensiei de serviciu la 85% din baza de calcul al acesteia, din cauza faptului că are ca efect negarea sporului de care beneficiază pensionarii militari decorați cu ordinul „Meritul Militar“ clasele a III-a, a II-a și I, potrivit art. 11 din Legea nr. 80/1995, precum și „nevalorificarea dreptului de spor de vechime aferent grupei de muncă în care sunt încadrați - «alte condiții»“, Curtea reamintește că, pronunțându-se asupra prevederilor art. 25 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, abrogată la data de 1 ianuarie 2011 care, la rândul lor, plafonau cuantumul pensiei militare de stat, reținut că aceste prevederi instituie un principiu general valabil în sistemul public de pensii, potrivit căruia cuantumul pensiei nu poate depăși venitul (a se vedea deciziile nr. 1.462 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 9 ianuarie 2012, nr. 1.234 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 4 decembrie 2009 și nr. 31 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003).36. Cu referire la argumentul autorului, în sensul că dispozițiile art. 30 din Legea nr. 223/2015 încurajează părăsirea serviciului militar, Curtea reamintește că, în realizarea controlului de constituționalitate, în speță a dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015, nu este chemată să verifice dacă acțiunile statale supuse analizei sale sunt cele mai bune sau expresia celei mai bune politici. Un astfel de rol constituțional revine autorității statale emitente a actului supus controlului. Jurisdicția constituțională este competentă să stabilească dacă acțiunea statală supusă analizei sale este disproporționată.37. În ceea ce privește pretinsa discriminare a pensionarilor militari față de alte categorii de beneficiari de pensii de serviciu, generată de dispozițiile art. 30 din Legea nr. 223/2015, Curtea reiterează jurisprudența constantă, potrivit căreia pensionarii din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională reprezintă o categorie distinctă de alte categorii de pensionari, beneficiari ai unor pensii speciale. Astfel, legiuitorul, instituind beneficiul unor pensii acordate în condiții mai avantajoase anumitor categorii profesionale, a înțeles să instituie reglementări diferite, diferențe care au ca fundament particularitățile acestor profesii. În acest sens pot fi amintite, cu titlu de exemplu, cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 42 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 13 martie 2012, în care a arătat că „militarii, polițiștii sau funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor nu au un statut constituțional și legal similar magistraților, aceștia nebeneficiind de garanțiile de independență specifice magistraților“ [a se vedea paragraful 58 al Deciziei nr. 301 din 7 mai 2019, paragraful 17 al Deciziei nr. 350 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 august 2018].38. Cu referire la critica autorului prin care se arată că „ordinele de ministru nu pot modifica prevederile Legii nr. 223/2015“, Curtea reiterează jurisprudența sa constantă în sensul că nu este competentă, pe calea excepției de neconstituționalitate, să stabilească conformitatea unor acte normative infralegislative, executive, cu dispozițiile Constituției (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 275 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 1 iulie 2015, paragraful 15).39. În sfârșit, în ceea ce privește invocarea de către autor a neconcordanței dispozițiilor criticate cu diverse acte normative infraconstituționale, Curtea reamintește că nu intră în atribuțiile sale verificarea coerenței actelor normative, inclusiv a celor cu statut de legislație primară (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 249 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 23 iunie 2005).40. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Spinean în Dosarul nr. 2.482/30/2017 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. e) și ale art. 30 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 septembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent
Cosmin-Marian Văduva-----
| EMITENT |
| Valer Dorneanu | - președinte |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Marian Enache | - judecător |
| Daniel Marius Morar | - judecător |
| Mona-Maria Pivniceru | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Cosmin-Marian Văduva | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 25 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.482/30/2017, Tribunalul Timiș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015. Excepția a fost ridicată de către Vasile Spinean, reclamant într-un litigiu având ca obiect nulitate a unui act.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 223/2015, autorul apreciază că, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, drepturile piloților militari, acordate de Legea nr. 223/2015, au fost grav afectate prin neincluderea în baza de calcul al pensiei militare a primelor și a premiilor, venituri de natură salarială, din care s-au plătit toate taxele legale către stat. Legea nr. 223/2015 este o lege justă, care se raportează, în mod corect, la fiecare categorie de militari în parte, în funcție de specificul, gradul, riscul și complexitatea activității pe care o desfășoară. 7. Dispozițiile art. 40 pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 nu se corelează însă cu Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, în ceea ce privește stabilirea bazei de calcul al pensiei. Prin neincluderea în baza de calcul al pensiei a primelor prevăzute în anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, care se referă la salarizarea personalului aeronautic, în condițiile în care acestea fac parte din solda lunară, piloții militari sunt discriminați față de alte categorii de personal care pentru activitatea desfășurată primesc drepturi bănești sub alte denumiri, care, sunt incluse în baza de calcul al pensiei. Este menționată, în acest sens, categoria personalului aeronautic civil navigant profesionist din Aviația Civilă din România. 8. În conformitate cu actele normative care au reglementat pensiile piloților militari, începând cu data apariției Aviației Militare și până la adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015, aceștia au beneficiat, la stabilirea bazei de calcul al pensiilor, de primele orare de zbor, de încercare, recepție și verificare în zbor. Se mai arată, totodată, că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice include în calculul pensiei toate veniturile de natură salarială, inclusiv primele orare de zbor de încercare, recepție și verificare în zbor a aeronavelor. Acestea au fost „strecurate“ printre alte 15 categorii de venituri, care nu au fost niciodată venituri de natură salarială și cu privire la care nimeni nu se aștepta să intre în baza de calcul al pensiei.9. Autorul conchide că doar prin declararea ca neconstituțională a prevederilor care modifică art. 28 din Legea nr. 223/2015 pot fi respectate dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, art. 16 din Constituție, a legislației în domeniu, precum și ale deciziilor Curții Constituționale cu referire la nediscriminare, pensii și drepturi sociale.10. În critica adusă dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015, se susține că, prin introducerea sporului pentru pensia suplimentară în interiorul pensiei militare și, ulterior, prin plafonarea acesteia la 85%, se ajunge la pierderea acestui drept patrimonial în cazul pensionarilor cu o carieră respectabilă și contribuții considerabile. 11. În plus, se ajunge la discriminarea acestora față de pensionarii care au o vechime cumulată de până la 36 ani și care își valorifică integral atât vechimea în muncă, cât și sporul pentru pensia suplimentară. Pensionarii care au o vechime cumulată de peste 36 ani sunt discriminați și prin raportare la pensionarii civili, care primesc acest spor la punctajul de pensie, în valori procentuale duble și mai mult decât duble. 12. Plafonarea instituită de dispozițiile legale menționate are ca efect negarea sporului de care beneficiază pensionarii militari decorați cu ordinul „Meritul Militar“ clasele a III-a, a II-a și I, potrivit art. 11 din Legea nr. 80/1995, precum și „nevalorificarea dreptului de spor de vechime aferent grupei de muncă în care sunt încadrați - «alte condiții»“, în acest fel fiind încălcat dreptul fundamental de proprietate privată. 13. În continuare se arată că plafonarea instituită de art. 30 din Legea nr. 223/2015 reprezintă o încurajare a părăsirii serviciului militar imediat ce sunt îndeplinite condițiile minime pentru obținerea pensiei de serviciu, câtă vreme nu există perspectiva valorificării în cuantumul pensiei integrale a anilor de vechime care depășesc vechimea minimă.14. Autorul susține și că titularii pensiilor de serviciu reglementate de Legea nr. 223/2015 sunt discriminați față de alți titulari de pensii de serviciu, din cauza faptului că doar primei categorii i se aplică un plafon de limitare a cuantumului pensiei de 85%, în vreme ce, în cazul altor categorii de pensii, acesta este de 100%. 15. În continuare se menționează că „La 1 ianuarie 2016, data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, coeficientul de ierarhizare corespunzător funcției pe care am fost plătit în perioada celor 6 luni alese pentru stabilirea bazei de calcul al pensiei militare de serviciu, are altă valoare decât cea de la data de 31 decembrie 2009, iar ordinele de ministru nu pot modifica prevederile Legii nr. 223/2015, deci actualizarea coeficientului de funcție la nivelul 31 decembrie 2009 nu este făcută legal“. În acest context, autorul arată că „prin folosirea de coeficienți de ierarhizare diferiți pentru stabilirea bazei de calcul al pensiei militare, pentru militari aflați în aceeași situație juridică (militari în rezervă, care au avut același grad și funcție militară în activitate), unii aflați în plată la data de 1.01.2016 și cărora să le utilizezi un coeficient de ierarhizare valabil la 31.12.2009, iar altora care trec în rezervă după data de 1.01.2016 să le utilizezi alt coeficient de ierarhizare, se creează o diferență de tratament, ceea ce poate fi apreciat ca discriminatoriu, deoarece pentru aceeași vechime, același grad și aceeași funcție apar două pensii militare de serviciu cu cuantumuri diferite“.16. În final se invocă și contrarietatea dintre, pe de o parte, dispozițiile criticate și, pe de altă parte, diverse dispoziții legale, precum art. 31 și art. 146 alin. (8) din Codul fiscal sau prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. 17. Tribunalul Timiș - Secția I civilă nu formulează un punct de vedere cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. 18. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.19. Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 652 din 30 octombrie 2018, nr. 656 din 30 octombrie 2018, nr. 43 din 22 ianuarie 2019 și nr. 237 din 16 aprilie 2019.20. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:21. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.22. Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum apare în dispozitivul încheierii de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 30 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, așa cum au fost modificate de dispozițiile art. 40 pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015. În urma examinării criticilor de neconstituționalitate, se constată că este invocată și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 care modifică prevederile art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 223/2015. 23. În aceste condiții, Curtea este învestită, în prezenta cauză, cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. e) și ale art. 30 din Legea nr. 223/2015. O atare soluție este justificată, așa cum a reținut Curtea în Decizia nr. 847 din 14 decembrie 2017, de faptul că omisiunea instanței judecătorești de a se pronunța cu privire la unele dispoziții din legi sau ordonanțe a căror neconstituționalitate a fost invocată de autorul excepției nu poate avea drept consecință înlăturarea controlului de constituționalitate. A admite o soluție contrară echivalează cu atribuirea unor efecte „extra legem“ și chiar „contra legem“ omisiunii sau refuzului instanței judecătorești de a se pronunța cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale având ca obiect soluționarea unei excepții de neconstituționalitate. Într-o atare ipoteză, conduita instanței judecătorești s-ar constitui într-o modalitate de paralizare a exercitării dreptului conferit de Constituție autorilor excepției de a o invoca și, în mod corelativ, de a primi soluția rezultată din controlul legii de către instanța de contencios constituțional. 24. Temeiul circumscrierii obiectului la dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. e), precum și la cele ale art. 30 din Legea nr. 223/2015, și nu la dispozițiile art. 40 pct. 4 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, prin care au fost modificate, îl reprezintă dispozițiile art. 62 teza întâi („Efectele dispozițiilor de modificare și de completare“) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“.25. Cuprinsul dispozițiilor legale care fac obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate este următorul: – Art. 28 alin. (1) lit. e): „(1) Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute [...] în care nu se includ: […] e) primele și premiile, cu excepția primelor de clasificare, de specializare și de ambarcare pe timpul cât navele se află în baza permanentă;“; – Art. 30: „Pensia stabilită, recalculată și actualizată în condițiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28“.26. Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 44 privind garantarea dreptului de proprietate privată. De asemenea, consideră că sunt încălcate atât art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție privind interzicerea generală a discriminării. 27. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 223/2015, Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate sugerează că natura salarială a unui venit, pentru care s-au și plătit contribuții sociale și/sau taxe, implică obligația în sarcina legiuitorului, atunci când stabilește modalitatea de calcul al pensiilor de serviciu prevăzute de Legea nr. 223/2015, de a include aceste venituri salariale în baza de calcul al pensiilor de serviciu. 28. Cu privire la această critică, Curtea reiterează principiul constant statuat și urmat în jurisprudența sa, potrivit căruia ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 350 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 august 2018, paragraful 15, sau nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007). Cu alte cuvinte, natura unui anumit venit, respectiv salarială sau nu, nu reprezintă un criteriu de care legiuitorul trebuie să țină cont atunci când stabilește dacă respectivul venit intră sau nu în baza de calcul al pensiilor de serviciu.29. Neincluderea unor venituri de natură salarială în baza de calcul al pensiilor piloților militari reprezintă, în opinia autorului excepției, tratament discriminatoriu față de categoria piloților civili în a căror bază de calcul al pensiilor de serviciu intră astfel de venituri, sub alte denumiri. 30. Cu privire la această critică, Curtea a reținut, în paragraful 52 al Deciziei nr. 551 din 18 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 21 decembrie 2018, ca fiind rezonabilă presupunerea că, la baza acestei reglementări diferențiate, se află opțiunea legiuitorului potrivit căreia, din perspectiva modului de calcul al pensiei de serviciu, asemănările dintre personalul aeronautic din aviația militară și restul destinatarilor Legii nr. 223/2015 sunt mai relevante decât asemănările dintre personalul aeronautic din aviația militară și personalul aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă. În formularea unei astfel de judecăți, a continuat Curtea, în decizia antereferită, paragraful 53, statul s-a menținut în limitele unei evaluări rezonabile, obiective. Legiuitorul are o anumită marjă de apreciere a relevanței asemănărilor și deosebirilor dintre diverse categorii de subiecte de drept atunci când reglementează, în mod mai mult sau mai puțin diferit, regimul juridic al acestora.31. În plus, Curtea apreciază că, în măsura în care legiuitorul ar fi tratat într-o manieră cât mai asemănătoare pensiile de serviciu ale celor două categorii de piloți, s-ar fi ridicat problema tratamentului neuniform aplicat în cadrul categoriei pensionarilor militari. Tocmai de aceea soluția criticată de către autorul excepției nu are un caracter disproporționat și/sau vădit nejustificat care să depășească marja de apreciere a statului.32. Cu referire la critica adusă dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015 din perspectiva faptului că instituie o discriminare în funcție de durata, mai mare sau mai mică, a vechimii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 223/2015, Curtea constată că s-a pronunțat cu privire la aceasta [Decizia Curții nr. 301 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 29 iulie 2019, paragrafele 55-57], în sensul că opțiunea legiuitorului nu este de natură să conducă la discriminarea pensionarilor ale căror pensii, prin aplicarea art. 29 alin. (1) și a art. 108 din Legea nr. 223/2015, depășesc cota de 85% din baza lor calcul față de pensionarii ale căror pensii, prin aplicarea art. 29 alin. (1) și a art. 108 din Legea nr. 223/2015, nu depășesc cota de 85% din baza lor de calcul.33. Astfel, prin instituirea pragului de 85% prevăzut de art. 30 din Legea nr. 223/2015, legiuitorul nu a urmărit să trateze diferențiat cele două categorii de pensionari. Legiuitorul a urmărit, în mod nemijlocit, doar să plafoneze cuantumul maxim al pensiei militare de stat. În acest context, Curtea a reiterat jurisprudența sa referitoare la dispozițiile art. 79 din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 31 mai 2004, abrogată la data de 1 ianuarie 2011, potrivit cărora „Pensia polițistului stabilită în condițiile prezentei legi nu poate fi mai mare de 100% din baza de calcul folosită la stabilirea pensiei“. Astfel, prin Decizia nr. 450 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iunie 2006, Curtea a statuat că această reglementare nu are caracter discriminatoriu, ci reprezintă o dispoziție de plafonare a cuantumului pensiei, care se înscrie în prerogativele legiuitorului.34. Curtea a statuat că aceste considerente se aplică mutatis mutandis și în cazul dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015, care instituie un plafon de 85% din baza de calcul pentru cuantumul pensiei de serviciu [pentru soluții similare a se vedea Decizia nr. 43 din 22 ianuarie 2019, paragrafele 41 și 42, Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018, paragrafele 65-67, sau Decizia nr. 784 din 29 noiembrie 2018)].35. În ceea ce privește argumentul autorului potrivit căruia plafonarea cuantumului pensiei de serviciu la 85% din baza de calcul al acesteia, din cauza faptului că are ca efect negarea sporului de care beneficiază pensionarii militari decorați cu ordinul „Meritul Militar“ clasele a III-a, a II-a și I, potrivit art. 11 din Legea nr. 80/1995, precum și „nevalorificarea dreptului de spor de vechime aferent grupei de muncă în care sunt încadrați - «alte condiții»“, Curtea reamintește că, pronunțându-se asupra prevederilor art. 25 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, abrogată la data de 1 ianuarie 2011 care, la rândul lor, plafonau cuantumul pensiei militare de stat, reținut că aceste prevederi instituie un principiu general valabil în sistemul public de pensii, potrivit căruia cuantumul pensiei nu poate depăși venitul (a se vedea deciziile nr. 1.462 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 9 ianuarie 2012, nr. 1.234 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 4 decembrie 2009 și nr. 31 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003).36. Cu referire la argumentul autorului, în sensul că dispozițiile art. 30 din Legea nr. 223/2015 încurajează părăsirea serviciului militar, Curtea reamintește că, în realizarea controlului de constituționalitate, în speță a dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015, nu este chemată să verifice dacă acțiunile statale supuse analizei sale sunt cele mai bune sau expresia celei mai bune politici. Un astfel de rol constituțional revine autorității statale emitente a actului supus controlului. Jurisdicția constituțională este competentă să stabilească dacă acțiunea statală supusă analizei sale este disproporționată.37. În ceea ce privește pretinsa discriminare a pensionarilor militari față de alte categorii de beneficiari de pensii de serviciu, generată de dispozițiile art. 30 din Legea nr. 223/2015, Curtea reiterează jurisprudența constantă, potrivit căreia pensionarii din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională reprezintă o categorie distinctă de alte categorii de pensionari, beneficiari ai unor pensii speciale. Astfel, legiuitorul, instituind beneficiul unor pensii acordate în condiții mai avantajoase anumitor categorii profesionale, a înțeles să instituie reglementări diferite, diferențe care au ca fundament particularitățile acestor profesii. În acest sens pot fi amintite, cu titlu de exemplu, cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 42 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 13 martie 2012, în care a arătat că „militarii, polițiștii sau funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor nu au un statut constituțional și legal similar magistraților, aceștia nebeneficiind de garanțiile de independență specifice magistraților“ [a se vedea paragraful 58 al Deciziei nr. 301 din 7 mai 2019, paragraful 17 al Deciziei nr. 350 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 august 2018].38. Cu referire la critica autorului prin care se arată că „ordinele de ministru nu pot modifica prevederile Legii nr. 223/2015“, Curtea reiterează jurisprudența sa constantă în sensul că nu este competentă, pe calea excepției de neconstituționalitate, să stabilească conformitatea unor acte normative infralegislative, executive, cu dispozițiile Constituției (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 275 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 1 iulie 2015, paragraful 15).39. În sfârșit, în ceea ce privește invocarea de către autor a neconcordanței dispozițiilor criticate cu diverse acte normative infraconstituționale, Curtea reamintește că nu intră în atribuțiile sale verificarea coerenței actelor normative, inclusiv a celor cu statut de legislație primară (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 249 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 23 iunie 2005).40. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Spinean în Dosarul nr. 2.482/30/2017 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. e) și ale art. 30 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 septembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent
Cosmin-Marian Văduva-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari