DECIZIA nr. 278 din 23 aprilie 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 14 octombrie 2019



    Valer Dorneanu- președinte
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Daniela Ramona Marițiu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. în Dosarul nr. 18.532/180/2014/a11 al Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.695D/2017.2. La apelul nominal răspund, pentru autoarea excepției, domnul consilier juridic Efstatiade Florin, cu delegație depusă la dosar, iar pentru partea Societatea Delgaz Grid - S.A., doamna avocat Amalia Gogoci, cu delegație depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției. Acesta depune note scrise și solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Arată că prin Decizia nr. 20 din 29 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanța supremă, încălcând rolul puterii legiuitoare consacrat de prevederile art. 61 din Constituție, a urmărit realizarea unei alte interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal. Susține că, prin paragraful 28 al Deciziei nr. 603 din 6 octombrie 2015, Curtea Constituțională a interpretat art. 175 alin. (2) din Codul penal, constatând că sunt asimilați, sub aspectul tratamentului penal, cu funcționarii publici notarii publici și lichidatorii judiciari. Totodată, arată că, prin Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, Curtea a statuat că, dincolo de evidenta deficiență în respectarea normelor de tehnică legislativă și nonsensul juridic al articolului 175, în ansamblul său, noile dispoziții sunt neclare, generând confuzie în procesul de interpretare și aplicare a legii. Arată că, prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a reținut că unele dintre persoanele care exercită profesii liberale sunt considerate „funcționari publici“ în condițiile art. 175 alin. (2) din noul Cod penal, atunci când, deși funcționează în baza unei legi speciale și nu sunt finanțate de la bugetul de stat, exercită un serviciu de interes public și sunt supuse controlului sau supravegherii unei autorități publice. De asemenea, a reținut că determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidența normei penale sunt criterii precum natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în cauză și autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public.4. Consecința acestui nonsens juridic este aceea că instanța supremă, încălcând Legea fundamentală, folosește sintagma „ori în cadrul unei persoane juridice de utilitate publică“ în scopul interpretării art. 175 alin. (2) din Codul penal în sensul că sunt incluși în categoria funcționarilor publici particularii care primesc gestiunea unui serviciu public național sau local, economic sau sociocultural, devenind astfel de utilitate publică. Este vorba despre subiecți care își desfășoară activitatea în cadrul persoanelor juridice de drept privat cu scop lucrativ, societăți comerciale care prin intermediul contractelor administrative valorifică în interesul colectivității naționale sau locale, după caz, bunurile și serviciile publice.5. Apreciază că utilizarea acestei sintagme, contrar legii, determină aplicarea dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal atât în cazul instituțiilor de credit, instituțiilor financiare nebancare, societăților de asigurare, companiilor naționale, societăților cu capital integral sau majoritar de stat, regiilor autonome, cât și societăților comerciale cu capital privat, deși acest lucru nu reiese din textul de lege.6. Apreciază că în urma interpretării succesive a dispozițiilor criticate s-au născut trei abordări. Prima abordare coincide cu intenția legiuitorului, aceea că funcționarul public asimilat este persoana care exercită servicii de interes public, fiind învestită în acest sens de autoritățile publice. Prin Decizia nr. 20 din 29 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a constituit o nouă categorie de funcționari publici asimilați în care intră persoanele care își desfășoară activitatea în cadrul unei persoane juridice de drept privat declarată ca fiind de utilitate publică, cu scop lucrativ, care prin intermediul contractelor administrative valorifică în interesul colectivității naționale sau locale bunurile și serviciile publice. Ulterior, Curtea Constituțională, prin deciziile nr. 489 din 30 iunie 2016 și nr. 790 din 15 decembrie 2016, a extins interpretarea acestor dispoziții la o a treia categorie de funcționari publici asimilați, în care sunt incluse persoanele care desfășoară activități în cadrul Societății CEZ Energie Electrică și Societății Delgaz Grid - S.A.7. Având cuvântul pentru partea Societatea Delgaz Grid - S.A., doamna avocat Amalia Gogoci depune note scrise și solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Apreciază că susținerile autorului excepției vizează aspecte de interpretare și aplicare a legii, iar nu aspecte ce țin de constituționalitatea acesteia. Susține că excepția de neconstituționalitate este și nemotivată, autoarea excepției invocând prevederi constituționale, dar fără să arate în ce mod acestea sunt încălcate de dispozițiile criticate. Arată că instanța de contencios constituțional, în jurisprudența sa, a arătat că o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atât pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, cât și în cazul nerespectării cerinței motivării excepției, simpla enumerare a unor prevederi constituționale sau convenționale nefiind o veritabilă critică de neconstituționalitate. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în nenumărate rânduri asupra constituționalității noțiunii de funcționar public, respingând excepțiile ca neîntemeiate. S-a reținut că, în materie penală, noțiunea de funcționar public este o noțiune autonomă diferită de cea prevăzută de legislația privind funcționarii publici, având sfere diferite de aplicabilitate.8. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. Arată că autoarea excepției a mai ridicat excepții de neconstituționalitate în aceeași cauză, respinse de instanța de contencios constituțional ca inadmisibile, prin deciziile nr. 790 din 15 decembrie 2016 și nr. 376 din 30 mai 2017, cu motivarea că nu au legătură cu soluționarea cauzei, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv nerespectarea autorității de lucru judecat. Curtea, în paragrafele 15 și 18 ale Deciziei nr. 790 din 15 decembrie 2016, a statuat incidența dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate și a examinat conformitatea acestor dispoziții cu prevederile constituționale invocate. Totodată, apreciază că referirile la deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală sunt nerelevante și scoase din context.9. Având cuvântul în replică, reprezentantul autoarei excepției arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, dispozițiile criticate sunt un nonsens juridic și încalcă prevederile constituționale invocate.
    CURTEA,    având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:10. Prin Decizia penală nr. 1.188 din 31 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 18.532/180/2014/a11, Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. cu ocazia soluționării unei cauze penale. 11. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că în sistemul național, calitatea de funcționar public este definită prin Legea nr. 188/1999 și reluată prin prevederile art. 175 alin. (2) din Codul penal. Din interpretarea normelor constituționale și administrative rezultă că definiția funcționarului public și a actului administrativ sunt strict reglementate prin legi speciale și organice. Apreciază că definiția funcționarului public nu poate fi dublu reglementată sau redefinită prin dispozițiile art. 175 alin. (2) din Codul penal.12. Susține că „prin violarea interdicției de reglementare peste limitele trasate de art. 117 din Legea nr. 188/1999“, Codul penal redefinește funcționarul public cu consecința ca „un funcționar privat din cadrul unei companii cu capital majoritar străin privat să poată fi asimilat funcționarului public“, fapt ce încalcă principiul securității juridice și pe cel referitor la claritatea și previzibilitatea legii.13. În continuare, face referire la deciziile Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, nr. 790 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 8 martie 2017, și la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 20 din 29 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 22 octombrie 2014.14. Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentanților părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, cu următorul conținut: „De asemenea, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.“19. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, și art. 124 alin. (1) și (2) referitor la înfăptuirea justiției.20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, dintr-o perspectivă identică, de exemplu, prin Decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 aprilie 2016 și Decizia nr. 215 din 17 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 8 august 2018. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că art. 175 din Codul penal reglementează noțiunea de funcționar public în sensul legii penale, care, conform acestei dispoziții legale, primește un înțeles autonom, diferit de cel din dreptul administrativ, potrivit căruia dobândește calitatea de funcționar public orice persoană numită, în condițiile legii, într-o funcție publică. În acest sens este și Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, prin care instanța de contencios constituțional a reținut că noțiunea de funcționar public, conform legii penale, are un sens mai larg decât cel din domeniul dreptului administrativ, atât datorită caracterului relațiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât și datorită faptului că exigențele de apărare a avutului și de promovare a intereselor colectivității impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal. Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că, în legea penală, funcționarul este definit exclusiv după criteriul funcției pe care o deține sau, cu alte cuvinte, dacă își exercită activitatea în serviciul unei unități determinate prin legea penală, supus unui anumit statut și regim juridic.21. Astfel, Curtea a reținut că, potrivit art. 175 alin. (1) din Codul penal, este funcționar public în sensul legii penale persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: a) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești; b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură; c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. Conform alin. (2) al art. 175 din Codul penal, este considerată funcționar public, în sensul legii penale, și persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Această ultimă subcategorie a funcționarilor publici în sensul legii penale este calificată drept cea a „funcționarilor publici asimilați“.22. Curtea a constatat că definițiile prevăzute la art. 175 din Codul penal prezintă importanță sub aspectul faptului că funcționarii publici în sensul legii penale sunt potențiali subiecți activi ai acelor infracțiuni reglementate în cuprinsul titlului V „Infracțiuni de corupție și de serviciu“ al părții speciale a Codului penal, în cazul cărora ipoteza normei de incriminare prevede în mod expres această calitate. Din această subcategorie fac parte infracțiunile de luare de mită (art. 289), delapidare (art. 295), abuz în serviciu (art. 297), neglijență în serviciu (art. 298), folosirea abuzivă a funcției în scop sexual (art. 299), uzurparea funcției (art. 300), conflictul de interese (art. 301), violarea secretului corespondenței [în varianta agravată, prevăzută la art. 302 alin. (3)] și divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice (art. 304).23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, Curtea apreciază că soluția și considerentele mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. în Dosarul nr. 18.532/180/2014/a11 al Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 175 alin. (2) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 aprilie 2019.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Daniela Ramona Marițiu    -----