DECIZIA nr. 230 din 16 aprilie 2019 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 466 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 554 din 5 iulie 2019



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Mihaela Ionescu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 466 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Romeo Beja, în Dosarul nr. 1.583/2/2017 (655/2017) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.572D/2017.2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât criticile autorului sunt formulate din perspectiva termenului în care poate fi solicitată redeschiderea procesului penal, aspect care contravine dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Precizează că redeschiderea procesului penal are, în dreptul intern, natura juridică a unei căi extraordinare de retractare prin care se urmărește asigurarea dreptului la un proces echitabil în componenta sa referitoare la dreptul persoanei de a se prezenta personal în fața instanței și de a-și formula apărarea. Evident că este necesar ca acuzatul să depună diligențe în vederea aflării adevărului, iar nu în scopul obstrucționării cauzei. Apreciază că dispozițiile art. 466 din Codul de procedură penală respectă standardele impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, iar prin criteriile pe care le impune oferă instrumente judecătorului să facă diferența între ipoteza în care o persoană nu se prezintă în fața instanței din motive obiective, independent de voința sa ori, dimpotrivă, dacă este într-o situație contrară. Consideră criticile autorului ca fiind nefondate, în condițiile în care reglementarea unor termene în care căile de atac ordinare și extraordinare să poată fi exercitate asigură securitatea raporturilor juridice.
    CURTEA,    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 19 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.583/2/2017 (655/2017), Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 466 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Romeo Beja într-o cauză penală având ca obiect cererea de redeschidere a procesului penal formulată, în temeiul art. 466 din Codul de procedură penală, de către autorul excepției.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că normele procesual penale criticate sunt discriminatorii, îngrădesc accesul la justiție, aduc atingere dreptului la un proces echitabil, încalcă libertatea individuală și dreptul la apărare și împiedică înfăptuirea justiției în mod egal și imparțial față de toți justițiabilii, întrucât, potrivit art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, cererea de redeschidere a procesului penal nu poate fi formulată oricând (similar revizuirii formulate în favoarea unui condamnat), ci numai într-un termen de o lună din ziua în care condamnatul a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa. Totodată, în opinia autorului, neprezentarea la soluționarea „recursului“ atrage pentru condamnat imposibilitatea de a cere redeschiderea procesului penal, potrivit art. 466 alin. (2) din Codul de procedură penală.6. Curtea de Apel București - Secția a II-a penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că, în motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul a interpretat eronat ambele texte de lege criticate. Astfel, în ceea ce privește art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, acesta stabilește momentul de la care începe să curgă termenul de o lună pentru formularea unei cereri de redeschidere a procesului penal (notificarea oficială privind desfășurarea procesului). Așadar, dacă o persoană condamnată în lipsă nu a primit încă o asemenea notificare, termenul menționat nu a început să curgă, astfel că persoana respectivă nu a pierdut dreptul de a cere redeschiderea procesului penal, dacă îndeplinește și restul condițiilor legale pentru a face această solicitare. În ceea ce privește art. 466 alin. (2) din Codul de procedură penală, reține că situația premisă a formulării unei cereri de redeschidere a procesului penal constă în neprezentarea unei persoane la procesul în care este implicată. În aceste condiții, arată că nu poate înțelege care este ipoteza de neconstituționalitate a textului menționat, avută în vedere de autor.7. Cât privește stabilirea unui termen de o lună pentru exercitarea căii de atac, instanța opinează că acest interval de timp este pe deplin suficient pentru ca cel condamnat în lipsă să decidă dacă este sau nu cazul să ceară redeschiderea procesului în care a fost implicat. Apreciază că analogia realizată de autor între posibilitatea formulării oricând a unei cereri de revizuire în favoarea unui condamnat și procedura cererii de redeschidere a procesului penal este incorectă. Gravitatea deosebită a situațiilor reglementate de lege în ipoteza cazurilor de revizuire (infracțiuni comise în legătură cu cauza, împrejurări care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate etc.), care, în marea lor majoritate, vizează posibilitatea existenței unei erori judiciare importante, impune cu necesitate invocarea lor oricând, inclusiv după decesul condamnatului. Reține că simpla judecare în lipsă a unei persoane nu echivalează cu o eroare judiciară, scopul procedurii reglementate de art. 466 din Codul de procedură penală fiind de a permite celui judecat în lipsă să solicite, dacă apreciază ca necesar, rejudecarea cauzei în care a fost implicat. Drept urmare, nu se poate reține că cerința formulării într-un anumit termen a cererii de redeschidere a procesului penal ar avea un caracter inechitabil și discriminator.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens reține că autorul excepției a fost condamnat definitiv prin Sentința penală nr. 72 din 12 decembrie 2003 a Curții de Apel București - Secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5.459 din 28 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât, în cauză, sunt incidente exclusiv prevederile art. 522^1 din Codul de procedură penală anterior, care recunoșteau posibilitatea rejudecării cauzei celui condamnat în lipsă numai în cazul în care se cerea extrădarea condamnatului sau predarea acestuia în baza unui mandat european de arestare, stabilindu-se, totodată, că procedura de judecată este cea prevăzută pentru calea extraordinară de atac a revizuirii. În aceste condiții apreciază că dispozițiile criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei, potrivit art. 29 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 47/1992, astfel încât excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.10. Avocatul Poporului precizează că a transmis punctul său de vedere în sensul constituționalității dispozițiilor art. 466 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură penală, acesta fiind reținut în deciziile Curții nr. 712 din 27 octombrie 2015 și nr. 736 din 3 noiembrie 2015.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 466 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură penală, având denumirea marginală „Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate“, care au următorul cuprins: „(1) Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa. (2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.“14. Autorul excepției susține că normele procesual penale criticate sunt contrare atât dispozițiilor constituționale ale art. 3 potrivit cărora România este stat de drept în care valorile supreme sunt garantate, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind liberul acces la justiție, art. 23 alin. (12) potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, cât și prevederilor art. 6 - „Dreptul la un proces echitabil“ și art. 14 - „Interzicerea discriminării“ din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Invocă, totodată, atât dispozițiile art. 1 - „Demnitatea“, art. 20 - „Egalitatea în fața legii“ și art. 21 - „Nediscriminarea“ din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cât și prevederile art. 1 alin. (2) - „Normele de procedură penală și scopul acestora“, art. 2 - „Legalitatea procesului penal“, art. 5 alin. (1) - „Aflarea adevărului“, art. 8 - „Caracterul echitabil și termenul rezonabil al procesului penal“, art. 10 - „Dreptul la apărare“ și art. 83 - „Drepturile inculpatului“ din Codul de procedură penală și art. 6 - „Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei“ din Codul penal. 15. Examinând excepția de neconstituționalitate, cu privire la admisibilitatea acesteia, Curtea reamintește jurisprudența sa potrivit căreia „legătura cu soluționarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului. Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 20 iulie 2018, Decizia nr. 247 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 29 iulie 2018, și Decizia nr. 295 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 7 august 2018).16. În ceea ce privește cadrul procesual în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta a fost ridicată în Dosarul nr. 1.583/2/2017 (655/2017) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală având ca obiect cererea de redeschidere a procesului penal formulată, în temeiul art. 466 din Codul de procedură penală, de către autorul excepției, Romeo Beja, instanța de control constituțional fiind sesizată prin Încheierea din 19 aprilie 2017, pronunțată în același dosar. 17. Având în vedere cererea de redeschidere a procesului penal, Curtea reține că, prin Sentința penală nr. 72 din 12 decembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală în Dosarul nr. 492/2002, autorul excepției a fost condamnat la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și la pedepsele complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 3 ani și, respectiv, degradarea militară, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare, în condițiile participației improprii, la subminarea puterii de stat. Ulterior, prin Decizia nr. 5.459 din 28 septembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în Dosarul nr. 2551/2004, a fost admis, între altele, recursul declarat de inculpat, numai în ceea ce privește pedeapsa accesorie, interzicându-i, cu acest titlu, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal din 1969, pe durata și în condițiile art. 71 din același cod.18. Curtea constată, totodată, că prin Sentința penală nr. 79/F din 20 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.583/2/2017 (655/2017), Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal formulată de autorul excepției. În motivarea soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de redeschidere a procesului penal, instanța de judecată a reținut, în considerentele sentinței precitate, că autorul excepției „a participat personal atât la soluționarea cauzei în primă instanță, cât și în recurs. Astfel, în fața primei instanțe, inculpatul a fost prezent personal la termenul din 3.06.2002, arătând că este de acord să fie asistat de apărătorul din oficiu, iar, ulterior, își va angaja apărător ales, precum și la termenul din 11.11.2002, când a fost de altfel și audiat. Petentul, prin apărător ales, a declarat recurs împotriva Sentinței penale nr. 72 din data de 12 decembrie 2003 și a fost prezent personal la termenele din 5.07.2004 și 10.12.2004. […] Raportat la dispozițiile legale menționate, precum și la aspectele de fapt anterior prezentate, Curtea constată că cererea petentului Beja Romeo nu îndeplinește principala condiție de admisibilitate prevăzută de art. 466 din Codul procedură penală, și anume ca petentul să fi fost judecat în lipsă. După cum s-a arătat deja, numitul Beja Romeo a fost prezent atât în fața primei instanțe care a soluționat cauza finalizată prin condamnarea sa (Curtea de Apel București), cât și în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție care a soluționat recursurile declarate împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, printre acestea aflându-se inclusiv cel formulat de petent. În aceste condiții, cererea petentului nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 469 alin. (1) raportat la art. 466 din Codul de procedură penală. Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 469 alin. (4) din Codul de procedură penală, va respinge ca inadmisibilă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petentul condamnat Beja Romeo cu privire la Sentința penală nr. 72/12.12.2003 a Curții de Apel București - Secția I Penală.“19. În aceste condiții, având în vedere jurisprudența instanței de control constituțional anterior citată, cadrul procesual în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de redeschidere a procesului penal, considerentele dezvoltate în Sentința penală nr. 79/F din 20 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală în Dosarul nr. 1.583/2/2017 (655/2017), Curtea constată că, în Dosarul nr. 1.572D/2017, este incidentă o cauză de inadmisibilitate, și anume lipsa condiției interesului în invocarea excepției de neconstituționalitate, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității normelor procesual penale criticate. 20. Cu privire la cauza de inadmisibilitate precitată, Curtea a subliniat în jurisprudența sa că, „în cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care se urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. Constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. [...] Neconstituționalitatea unei dispoziții legale nu are numai o funcție de prevenție, ci și una de reparație, întrucât ea vizează în primul rând situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată“ (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 30). Tot astfel, Curtea a mai reținut, într-o altă cauză, că „autorul excepției de neconstituționalitate nu are un interes real în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepției nu ar schimba cu nimic situația acestuia [...]“ (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, paragraful 20, cu referire la Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014).21. Curtea constată că cele reținute în jurisprudența precitată sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în prezenta cauză, unde eventuala admitere a excepției de neconstituționalitate ar sluji doar unui interes general, iar nu și cauzei în care a fost ridicată, unde nu ar produce nicio consecință, având în vedere că cererea de redeschidere a procesului penal formulată de autorul excepției a fost respinsă, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate reglementate de norma procesual penală criticată. Cu alte cuvinte, în prezenta cauză, examinarea constituționalității normelor procesual penale criticate ar transforma, în mod nepermis, controlul pe calea excepției de neconstituționalitate într-un control abstract.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 466 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Romeo Beja în Dosarul nr. 1.583/2/2017 (655/2017) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 aprilie 2019.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Mihaela Ionescu    ----