LEGEA nr. 302 din 26 iunie 2004 (*republicată*)privind cooperarea judiciară internațională în materie penală
EMITENT
  • PARLAMENTUL ROMÂNIEI
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 411 din 27 mai 2019



    *) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 236/2017 pentru modificarea È™i completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaÈ›ională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 14 decembrie 2017, dându-se textelor o nouă numerotare.Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaÈ›ională în materie penală a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 31 mai 2011, iar ulterior modificată È™i completată prin:– Legea nr. 300/2013 pentru modificarea È™i completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea juridică internaÈ›ională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 11 decembrie 2013;– Legea nr. 318/2015 pentru înfiinÈ›area, organizarea È™i funcÈ›ionarea AgenÈ›iei NaÈ›ionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate È™i pentru modificarea È™i completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 24 decembrie 2015.  +  Titlul I DispoziÈ›ii generale  +  Capitolul I Domeniul de aplicare È™i principii generale ale cooperării judiciare internaÈ›ionale în materie penală  +  Articolul 1Domeniul de aplicare(1) Prezenta lege se aplică următoarelor forme de cooperare judiciară internaÈ›ională în materie penală:a) extrădarea;b) predarea în baza unui mandat european de arestare;c) transferul de proceduri în materie penală;d) recunoaÈ™terea È™i executarea hotărârilor;e) transferarea persoanelor condamnate;f) asistenÈ›a judiciară în materie penală;g) alte forme de cooperare judiciară internaÈ›ională în materie penală.(2) Prezenta lege nu se aplică modalităților specifice de cooperare poliÈ›ienească internaÈ›ională, dacă, potrivit legii, acestea nu se află sub control judiciar.  +  Articolul 2Definirea unor termeni È™i expresiiÃŽn sensul prezentei legi, termenii È™i expresiile următoare se definesc astfel:a) stat solicitant - statul care formulează o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege;b) stat solicitat - statul căruia îi este adresată o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege;c) autoritate centrală - acea autoritate astfel desemnată de statul solicitant sau de statul solicitat, în aplicarea dispoziÈ›iilor unor convenÈ›ii internaÈ›ionale;d) autoritate judiciară - instanÈ›ele judecătoreÈ™ti È™i parchetele de pe lângă acestea, stabilite potrivit legii române, precum È™i autoritățile care au această calitate în statul solicitant, conform declaraÈ›iilor acestuia din urmă la instrumentele internaÈ›ionale aplicabile;e) persoană urmărită - persoana care a fost dată în urmărire internaÈ›ională;f) persoană extrădabilă - persoana care formează obiectul unei proceduri de extrădare;g) extrădat sau persoană extrădată - persoana a cărei extrădare a fost aprobată;h) extrădare activă - procedura de extrădare în care România are calitatea de stat solicitant;i) extrădare pasivă - procedura de extrădare în care România are calitatea de stat solicitat;j) persoana solicitată - persoana care face obiectul unui mandat european de arestare;k) pedeapsă - pedeapsa detenÈ›iunii pe viață sau cu închisoarea ori măsura privativă de libertate aplicată, printr-o hotărâre judecătorească sau ordonanță penală, ca urmare a unei acÈ›iuni penale;l) stat emitent - statul în care a fost pronunÈ›ată o hotărâre judecătorească sau a fost emisă ordonanÈ›a penală, după caz;m) stat de executare - statul căruia urmează sau i-a fost transmisă o hotărâre judecătorească în scopul recunoaÈ™terii È™i executării acesteia;n) persoană condamnată în străinătate - cetățeanul român, precum È™i cetățeanul altui stat membru al Uniunii Europene, apatridul sau străinul care beneficiază în România de un drept de È™edere permanentă, condamnat într-un alt stat;o) drept de È™edere permanentă -(i) drept de rezidență permanentă în conformitate cu dispoziÈ›iile OrdonanÈ›ei de urgență a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaÈ›ie pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, SpaÈ›iului Economic European È™i a cetățenilor ConfederaÈ›iei ElveÈ›iene, republicată, cu modificările È™i completările ulterioare; sau(ii) drept de È™edere pe termen lung în conformitate cu dispoziÈ›iile OrdonanÈ›ei de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările È™i completările ulterioare;p) statul pe teritoriul căruia trăieÈ™te persoana - statul cu care aceasta are legături strânse în baza reÈ™edinÈ›ei obiÈ™nuite È™i a altor elemente de tipul relaÈ›iilor familiale, sociale, profesionale È™i culturale;q) în sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciară emitentă este autoritatea judiciară a unui stat membru al Uniunii Europene, competentă să emită un mandat european de arestare, potrivit legii acelui stat;r) în sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciară de executare este autoritatea judiciară a unui stat membru al Uniunii Europene, competentă să execute un mandat european de arestare, potrivit legii acelui stat;s) în sensul titlului III din prezenta lege, stat membru emitent este statul membru al Uniunii Europene în care s-a emis un mandat european de arestare;È™) în sensul titlului III din prezenta lege, stat membru de executare este statul membru al Uniunii Europene căruia îi este adresat un mandat european de arestare.  +  Articolul 3Limitele cooperării judiciareAplicarea prezentei legi este subordonată protecÈ›iei intereselor de suveranitate, securitate, ordine publică È™i a altor interese ale României, definite prin ConstituÈ›ie.  +  Articolul 4PreeminenÈ›a dreptului internaÈ›ional(1) Prezenta lege se aplică în baza È™i pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în instrumentele juridice internaÈ›ionale la care România este parte, pe care le completează în situaÈ›iile nereglementate.(2) Cooperarea cu un tribunal penal internaÈ›ional sau o organizaÈ›ie internaÈ›ională publică, în conformitate cu dispoziÈ›iile în materie ale unor instrumente internaÈ›ionale speciale, cum sunt statutele tribunalelor penale internaÈ›ionale, se examinează printr-o procedură legală distinctă, prevederile prezentei legi putând fi aplicate în mod corespunzător, în completare, dacă este necesar.  +  Articolul 5Curtoazia internaÈ›ională È™i reciprocitatea(1) ÃŽn lipsa unei convenÈ›ii internaÈ›ionale, cooperarea judiciară se poate efectua în virtutea curtoaziei internaÈ›ionale, la cererea transmisă pe cale diplomatică de către statul solicitant È™i cu asigurarea scrisă a reciprocității dată de autoritatea competentă a acelui stat.(2) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (1), prezenta lege constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române.(3) Lipsa reciprocității nu împiedică să se dea curs unei cereri de asistență judiciară internaÈ›ională în materie penală, dacă aceasta:a) se dovedeÈ™te necesară datorită naturii faptei sau nevoii de a lupta împotriva anumitor forme grave ale criminalității;b) poate contribui la îmbunătățirea situaÈ›iei suspectului, inculpatului ori condamnatului sau la reintegrarea sa socială;c) poate servi la clarificarea situaÈ›iei judiciare a unui cetățean român.  +  Articolul 6Asigurarea de reciprocitateÃŽn cazul în care statul român formulează o cerere în condiÈ›iile prezentei legi, în baza curtoaziei internaÈ›ionale, asigurarea reciprocității va fi dată de către ministrul justiÈ›iei, pentru fiecare caz, ori de câte ori va fi necesar, la cererea motivată a autorității judiciare române competente.  +  Articolul 7Dreptul aplicabilCererile adresate autorităților române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.  +  Articolul 8Non bis in idem(1) Cooperarea judiciară internaÈ›ională nu este admisibilă dacă în România sau în orice alt stat s-a desfășurat un proces penal pentru aceeaÈ™i faptă È™i dacă:a) printr-o hotărâre definitivă s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal;b) pedeapsa aplicată în cauză, printr-o hotărâre definitivă de condamnare, a fost executată sau a format obiectul unei graÈ›ieri sau amnistii, în totalitatea ei ori asupra părÈ›ii neexecutate sau dacă s-a dispus renunÈ›area la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei È™i a expirat termenul prevăzut la art. 82 alin. (3) din Codul penal, respectiv termenul de supraveghere prevăzut la art. 84 din Codul penal fără a interveni revocarea sau anularea acestora.(2) DispoziÈ›iile alin. (1) nu se aplică dacă asistenÈ›a este solicitată în scopul revizuirii hotărârii definitive, pentru unul din motivele care justifică promovarea uneia din căile extraordinare de atac prevăzute de Codul de procedură penală al României.(3) DispoziÈ›iile alin. (1) nu se aplică în cazul în care un tratat internaÈ›ional la care România este parte conÈ›ine dispoziÈ›ii mai favorabile sub aspectul principiului non bis in idem.  +  Articolul 9ConfidenÈ›ialitateaStatul român are obligaÈ›ia de a asigura, pe cât posibil, la cererea statului solicitant confidenÈ›ialitatea cererilor care îi sunt adresate în domeniile reglementate de prezenta lege È™i a actelor anexate acestora. ÃŽn cazul în care condiÈ›ia păstrării confidenÈ›ialității nu ar putea fi asigurată, statul român va înÈ™tiinÈ›a statul străin, care va decide.  +  Capitolul II DispoziÈ›ii generale privind procedura de cooperare judiciară internaÈ›ională în materie penală  +  Articolul 10Autoritățile centrale române(1) CompetenÈ›a îndeplinirii atribuÈ›iilor specifice de autoritate centrală română în domeniul cooperării judiciare în materie penală aparÈ›ine È™i se exercită de către:a) Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, dacă cererile au ca obiect extrădarea, mandatul european de arestare, transferarea persoanelor condamnate, ordinul de indisponibilizare, ordinul de confiscare, recunoaÈ™terea È™i executarea hotărârilor È™i a actelor judiciare penale, comisiile rogatorii internaÈ›ionale, orice altă formă de asistență judiciară internaÈ›ională care se referă la activitatea de judecată ori la faza executării hotărârilor penale, precum È™i, indiferent de faza procesuală, atunci când, după caz, se prevede altfel prin prezenta lege sau cererea este formulată în temeiul curtoaziei internaÈ›ionale sau Ministerul JustiÈ›iei este desemnat autoritate centrală unică potrivit tratatelor internaÈ›ionale la care România este parte;b) Ministerul Public, prin structurile de specialitate, atunci când comisiile rogatorii internaÈ›ionale sau celelalte forme de asistență judiciară internaÈ›ională se referă la activitatea de cercetare È™i urmărire penală;c) Ministerul Afacerilor Interne, prin structura de specialitate, dacă se referă la cazierul judiciar.(2) ÃŽn exercitarea atribuÈ›iilor, autoritățile centrale române primesc, efectuează controlul de regularitate È™i transmit statului solicitat, în vederea executării, cererile formulate de către autoritățile române. Totodată, autoritățile centrale române primesc, efectuează controlul de regularitate È™i, după caz, execută sau transmit autorităților române competente, în vederea executării, cererile formulate de autoritățile străine.(3) Cererile se execută sau sunt transmise în vederea executării, după caz, ori de câte ori în urma controlului de regularitate efectuat se constată că acestea îndeplinesc condiÈ›iile de formă È™i fond prevăzute de prezenta lege, tratatele la care România este parte, precum È™i, dacă este cazul, de înÈ›elegerile ori bunele practici stabilite în relaÈ›ia cu statul solicitat ori solicitant.(4) ÃŽn cazul cererilor formulate de autoritățile române, netransmiterea cererii ca urmare a neîndeplinirii condiÈ›iilor prevăzute la alin. (3) sau, în cazul celor transmise în vederea executării către autoritățile statului solicitat, neîndeplinirea, îndeplinirea greÈ™ită sau cu întârziere de către autoritățile statului solicitat a activităților solicitate de autoritățile române, lipsa răspunsului autorităților statului solicitat, precum È™i orice situaÈ›ii obiective nu pot fi imputate autorităților centrale române È™i nu intră sub incidenÈ›a dispoziÈ›iilor din Codul de procedură penală referitoare la amenda judiciară.(5) ÃŽn relaÈ›ia cu statele membre ale Uniunii Europene, dispoziÈ›iile alin. (2) se aplică numai dacă nu contravin unor dispoziÈ›ii speciale din prezenta lege sau altor legi speciale.  +  Articolul 11Transmiterea directă(1) Cererile de asistență judiciară în materie penală pot fi transmise direct de autoritățile judiciare solicitante autorităților judiciare solicitate, în cazul în care instrumentul juridic internaÈ›ional aplicabil în relaÈ›ia dintre statul solicitant È™i statul solicitat reglementează acest mod de transmitere.(2) ÃŽn afara cazurilor prevăzute la alin. (1), cererile de asistență judiciară în materie penală pot fi transmise direct de autoritățile judiciare solicitante autorităților judiciare solicitate în caz de urgență, însă o copie a acestora va fi transmisă simultan la Ministerul JustiÈ›iei sau la Parchetul de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie, după caz.(3) Procedura prevăzută la alin. (1) È™i (2) va fi urmată È™i pentru transmiterea răspunsului la cererile urgente de asistență judiciară în materie penală.(4) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (1) È™i (2) transmiterile directe se vor putea efectua prin intermediul OrganizaÈ›iei InternaÈ›ionale a PoliÈ›iei Criminale (Interpol).  +  Articolul 12Alte modalități de transmitere a cererilor(1) Pentru transmiterea cererilor în baza acordului între statul solicitant È™i statul solicitat, pot fi folosite È™i mijloacele electronice adecvate, în special faxul, atunci când sunt disponibile, dacă autenticitatea È™i confidenÈ›ialitatea cererii, precum È™i credibilitatea datelor transmise sunt garantate.(2) DispoziÈ›iile alin. (1) nu împiedică recurgerea la căile urgente prevăzute la art. 11.  +  Articolul 13CompetenÈ›a internăCompetenÈ›a autorităților române pentru a formula o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege sau de a executa o asemenea cerere este stabilită de dispoziÈ›iile titlurilor următoare ale prezentei legi, precum È™i de alte acte normative pertinente.  +  Articolul 14Limbile utilizate(1) Cererile prevăzute de titlurile II È™i IV-VIII adresate României È™i actele anexe trebuie însoÈ›ite de o traducere în limba română sau în limba engleză ori franceză. ÃŽn cazul în care documentele menÈ›ionate sunt traduse într-o altă limbă decât limba română, autoritatea centrală competentă potrivit dispoziÈ›iilor art. 10 sau autoritatea judiciară competentă, în cazul transmiterii directe, ia măsuri pentru traducerea acestora în regim de urgență.(2) Cererile formulate de organele de urmărire penală, de instanÈ›ele judecătoreÈ™ti române sau, în cazul în care se prevede astfel, în tratatul aplicabil ori în prezenta lege, de Ministerul JustiÈ›iei, precum È™i actele anexate vor fi însoÈ›ite de traduceri în una dintre limbile prevăzute în instrumentul juridic aplicabil în relaÈ›ia cu statul solicitat. Cererile formulate în temeiul curtoaziei internaÈ›ionale È™i actele anexe se vor traduce în limba oficială a statului solicitat. Traducerea se efectuează la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanÈ›ei judecătoreÈ™ti de către un traducător autorizat. ÃŽn cazul în care pe listele curÈ›ii de apel în circumscripÈ›ia căreia se află organul de urmărire penală sau instanÈ›a judecătorească nu există niciun traducător autorizat pentru limba în care trebuie tradusă cererea ori, deÈ™i există, acesta refuză să presteze serviciul solicitat, organul de urmărire penală sau instanÈ›a judecătorească va solicita Parchetului de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie sau Ministerului JustiÈ›iei, după caz, traducerea acesteia.(3) Răspunsul la cererile adresate României va fi redactat în limba română, traducerea acestuia în limba oficială a statului solicitant sau în una dintre limbile engleză ori franceză fiind facultativă, cu excepÈ›ia cazului în care prin instrumentul juridic internaÈ›ional aplicabil se dispune altfel.(4) Traducerea răspunsului autorităților străine se efectuează de către un traducător autorizat, la cererea autorității române care a formulat cererea.  +  Articolul 15Computarea duratei pedepselor È™i măsurilor privative de libertate(1) Durata pedepselor È™i a măsurilor privative de libertate, în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române în temeiul prezentei legi, este luată în calcul în cadrul procedurii penale române È™i se compută din durata pedepsei aplicate de instanÈ›ele române.(2) Autoritățile române solicitate sunt obligate să comunice autorităților competente ale statului solicitant informaÈ›iile necesare duratei pedepselor È™i măsurilor privative de libertate executate în România, în baza unei cereri adresate autorităților judiciare române.  +  Articolul 16Cheltuieli(1) Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea unei cereri reglementate de prezenta lege sunt suportate, de regulă, de statul solicitat.(2) Cu toate acestea, sunt în sarcina statului sau a autorității judiciare solicitante:a) indemnizaÈ›iile È™i remuneraÈ›iile martorilor È™i experÈ›ilor, precum È™i cheltuielile de călătorie È™i de È™edere;b) cheltuielile ocazionate de remiterea obiectelor;c) cheltuielile ocazionate de transferul persoanelor pe teritoriul statului solicitant sau la sediul unei autorități judiciare;d) cheltuielile ocazionate de tranzitul unei persoane de pe teritoriul unui stat străin sau de la sediul unei autorități judiciare către un stat terÈ›;e) cheltuielile ocazionate de recurgerea la o videoconferință pentru îndeplinirea unei cereri de asistență judiciară;f) alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul solicitat în funcÈ›ie de mijloacele umane È™i tehnologice utilizate pentru îndeplinirea cererii.(3) Ca urmare a unui acord între autoritățile române solicitate È™i autoritățile străine solicitante, se poate deroga, în cazuri excepÈ›ionale, de la dispoziÈ›iile alin. (2).(4) Cheltuielile care revin statului român se suportă de la bugetul de stat È™i sunt cuprinse, după caz, în bugetul Ministerului JustiÈ›iei, Ministerului Public È™i Ministerului Afacerilor Interne.(5) Cheltuielile ocazionate de acordarea asistenÈ›ei juridice de către un avocat în situaÈ›iile reglementate de art. 91 alin. (3), art. 106 alin. (3) È™i (4) sunt suportate de către persoana solicitată.  +  Articolul 17Remiterea de obiecte È™i bunuri(1) ÃŽn cazul în care cererea are ca obiect sau implică remiterea de obiecte sau de alte bunuri, acestea pot fi predate atunci când nu sunt indispensabile dovedirii unei fapte penale ale cărei urmărire È™i judecată È›in de competenÈ›a autorităților judiciare române.(2) Remiterea obiectelor È™i a altor bunuri poate fi amânată sau efectuată sub condiÈ›ia restituirii.(3) DispoziÈ›iile alin. (1) È™i (2) nu aduc atingere drepturilor terÈ›ilor de bună-credință È™i drepturilor statului român atunci când aceste obiecte È™i bunuri pot reveni acestuia.(4) Obiectele È™i bunurile nu vor fi predate decât în temeiul unei hotărâri definitive pronunÈ›ate în acest sens de autoritatea judiciară competentă.(5) ÃŽn cazul cererilor de extrădare, predarea obiectelor È™i a bunurilor prevăzute la alin. (1) se poate efectua chiar dacă nu se acordă extrădarea, în special din cauza fugii sau decesului persoanei extrădabile.  +  Titlul II Extrădarea  +  Capitolul I Extrădarea pasivă  +  SecÅ£iunea 1 CondiÈ›ii pentru extrădare  +  Articolul 18Persoane supuse extrădăriiPot fi extrădate din România, în condiÈ›iile prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârÈ™irea unei infracÈ›iuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranță, a unei pedepse sau a unei alte hotărâri a instanÈ›ei penale în statul solicitant.  +  Articolul 19Persoane exceptate de la extrădare(1) Nu pot fi extrădaÈ›i din România:a) cetățenii români, dacă nu sunt întrunite condiÈ›iile prevăzute la art. 20;b) solicitanÈ›ii de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecÈ›iei subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în È›ara de origine sau în orice alt stat în care viaÈ›a ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuÈ™i la tortură, tratamente inumane È™i degradante;c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicÈ›ie, în condiÈ›iile È™i în limitele stabilite prin convenÈ›ii sau prin alte înÈ›elegeri internaÈ›ionale;d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca suspecÈ›i, persoane vătămate, părÈ›i, martori sau experÈ›i ori interpreÈ›i în faÈ›a unei autorități judiciare române solicitante, în limitele imunităților conferite prin convenÈ›ie internaÈ›ională.(2) Calitatea de cetățean român, solicitant de azil sau beneficiar al statutului de refugiat ori al protecÈ›iei subsidiare în România se apreciază la data rămânerii definitive a hotărârii asupra extrădării. Dacă această calitate este recunoscută între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare È™i data convenită pentru predare, se va pronunÈ›a o nouă hotărâre în cauză.  +  Articolul 20Extrădarea cetățenilor români(1) Cetățenii români pot fi extrădaÈ›i din România în baza convenÈ›iilor internaÈ›ionale multilaterale la care aceasta este parte È™i pe bază de reciprocitate, dacă este îndeplinită cel puÈ›in una dintre următoarele condiÈ›ii:a) persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare;b) persoana extrădabilă are È™i cetățenia statului solicitant;c) persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene, dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene.(2) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) È™i c), atunci când extrădarea se solicită în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecății, o condiÈ›ie suplimentară este ca statul solicitant să dea asigurări considerate ca suficiente că, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în România.(3) Cetățenii români pot fi extrădaÈ›i în baza dispoziÈ›iilor tratatelor bilaterale È™i pe bază de reciprocitate.(4) ÃŽn scopul constatării îndeplinirii condiÈ›iilor prevăzute la alin. (1)-(3), Ministerul JustiÈ›iei poate solicita prezentarea unui act emis de autoritatea competentă a statului solicitant.  +  Articolul 21Motive obligatorii de refuz al extrădării(1) Extrădarea va fi refuzată dacă:a) nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul ConvenÈ›iei europene pentru apărarea drepturilor omului È™i a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internaÈ›ional pertinent în domeniu, ratificat de România;b) există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naÈ›ionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social;c) situaÈ›ia persoanei riscă să se agraveze din unul dintre motivele enunÈ›ate la lit. b);d) cererea este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decât cele constituite prin instrumentele internaÈ›ionale pertinente, sau în vederea executării unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal;e) se referă la o infracÈ›iune de natură politică sau la o infracÈ›iune conexă unei infracÈ›iuni politice;f) se referă la o infracÈ›iune militară care nu constituie infracÈ›iune de drept comun.(2) Nu sunt considerate infracÈ›iuni de natură politică:a) atentatul la viaÈ›a unui È™ef de stat sau a unui membru al familiei sale;b) crimele împotriva umanității prevăzute de ConvenÈ›ia pentru prevenirea È™i reprimarea crimei de genocid, adoptată la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generală a NaÈ›iunilor Unite;c) infracÈ›iunile prevăzute la art. 50 din ConvenÈ›ia de la Geneva din 1949 pentru îmbunătățirea sorÈ›ii răniÈ›ilor È™i bolnavilor din forÈ›ele armate în campanie, la art. 51 din ConvenÈ›ia de la Geneva din 1949 pentru îmbunătățirea sorÈ›ii răniÈ›ilor, bolnavilor È™i naufragiaÈ›ilor forÈ›elor armate maritime, la art. 129 din ConvenÈ›ia de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de război È™i la art. 147 din ConvenÈ›ia de la Geneva din 1949 cu privire la protecÈ›ia persoanelor civile în timp de război;d) orice violări similare ale legilor războiului, care nu sunt prevăzute de dispoziÈ›iile din convenÈ›iile de la Geneva prevăzute la lit. c);e) infracÈ›iunile prevăzute la art. 1 din ConvenÈ›ia europeană pentru reprimarea terorismului, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1997, È™i în alte instrumente internaÈ›ionale pertinente;f) infracÈ›iunile prevăzute în ConvenÈ›ia împotriva torturii È™i a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, adoptată la 17 decembrie 1984 de Adunarea Generală a NaÈ›iunilor Unite;g) orice altă infracÈ›iune al cărei caracter politic a fost eliminat de tratatele, convenÈ›iile sau acordurile internaÈ›ionale la care România este parte.  +  Articolul 22Motive opÈ›ionale de refuz al extrădării(1) Extrădarea poate fi refuzată atunci când fapta care motivează cererea face obiectul unui proces penal în curs sau atunci când această faptă poate face obiectul unui proces penal în România.(2) Extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecinÈ›e de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate. ÃŽn caz de refuz al extrădării, prevederile art. 23 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 23Transferul procedurii penale în cazurile de refuz al extrădării(1) Refuzul extrădării propriului cetățean ori a refugiatului politic obligă statul român ca la cererea statului solicitant să supună cauza autorităților sale judiciare competente, astfel încât să se poată exercita urmărirea penală È™i judecata, dacă este cazul. ÃŽn acest scop statul solicitant ar urma să transmită gratuit Ministerului JustiÈ›iei din România dosarele, informaÈ›iile È™i obiectele privind infracÈ›iunea. Statul solicitant va fi informat despre rezultatul cererii sale.(2) ÃŽn cazul în care România optează pentru soluÈ›ia refuzului extrădării unui cetățean străin, persoana suspectată, acuzată sau condamnată în alt stat pentru una dintre infracÈ›iunile prevăzute la art. 97 alin. (1) sau pentru orice altă infracÈ›iune pentru care legea statului solicitant prevede pedeapsa închisorii al cărei minimum special este de cel puÈ›in 5 ani, examinarea propriei competenÈ›e È™i exercitarea, dacă este cazul, a acÈ›iunii penale se fac din oficiu, fără excepÈ›ie È™i fără întârziere. Autoritățile române solicitate hotărăsc în aceleaÈ™i condiÈ›ii ca È™i pentru orice infracÈ›iune cu caracter grav prevăzută È™i pedepsită de legea română.  +  Articolul 24Dubla incriminare(1) Extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este suspectată sau acuzată ori a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este prevăzută ca infracÈ›iune atât de legea statului solicitant, cât È™i de legea română.(2) Prin derogare de la dispoziÈ›iile alin. (1), extrădarea poate fi acordată È™i dacă fapta respectivă nu este prevăzută de legea română, dacă pentru această faptă este exclusă cerinÈ›a dublei incriminări printr-o convenÈ›ie internaÈ›ională la care România este parte.(3) DiferenÈ›ele existente între calificarea juridică È™i denumirea dată aceleiaÈ™i infracÈ›iuni de legile celor două state nu prezintă relevanță, dacă prin convenÈ›ie internaÈ›ională sau, în lipsa acesteia, prin declaraÈ›ie de reciprocitate nu se prevede altfel.  +  Articolul 25InfracÈ›iuni fiscale(1) ÃŽn materie de taxe È™i impozite, de vamă È™i de schimb valutar, extrădarea va fi acordată potrivit dispoziÈ›iilor înÈ›elegerii internaÈ›ionale aplicabile, pentru fapte cărora le corespund, conform legii statului român, infracÈ›iuni de aceeaÈ™i natură.(2) Extrădarea nu poate fi refuzată pentru motivul că legea română nu impune acelaÈ™i tip de taxe sau de impozite ori nu cuprinde acelaÈ™i tip de reglementare în materie de taxe È™i impozite, de vamă sau de schimb valutar ca legislaÈ›ia statului solicitant.  +  Articolul 26Gravitatea pedepseiExtrădarea este acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecății, pentru fapte a căror săvârÈ™ire atrage potrivit legislaÈ›iei statului solicitant È™i legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puÈ›in un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puÈ›in 4 luni.  +  Articolul 27Pedeapsa capitalăDacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu moartea de către legea statului solicitant, extrădarea nu va putea fi acordată decât cu condiÈ›ia ca statul respectiv să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa, urmând să fie comutată.  +  Articolul 28Amânarea aplicării pedepsei È™i suspendarea executării pedepsei sub supravegherePersoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei ori persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi extrădată dacă fracÈ›iunea de pedeapsă rămasă de executat răspunde exigenÈ›elor de gravitate prevăzute la art. 26 È™i nu există alte impedimente legale la extrădare.  +  Articolul 29InfracÈ›iunile comise într-un stat terțÎn cazul infracÈ›iunilor comise pe teritoriul unui alt stat decât statul solicitant, extrădarea poate fi acordată atunci când legea română conferă competenÈ›a de urmărire È™i judecată autorităților judiciare române pentru infracÈ›iuni de acelaÈ™i fel, săvârÈ™ite în afara teritoriului statului român, sau atunci când statul solicitant face dovada că statul terÈ› pe teritoriul căruia s-a săvârÈ™it infracÈ›iunea nu va cere extrădarea pentru fapta respectivă.  +  Articolul 30Lipsa plângerii prealabileExtrădarea nu se acordă în cazul în care, potrivit atât legislaÈ›iei române, cât È™i legislaÈ›iei statului solicitant, acÈ›iunea penală poate fi angajată numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar această persoană se opune extrădării.  +  Articolul 31Dreptul la apărareRomânia nu va acorda extrădarea în cazurile în care persoana extrădabilă ar fi judecată în statul solicitant de un tribunal care nu asigură garanÈ›iile fundamentale de procedură È™i de protecÈ›ie a drepturilor la apărare sau de un tribunal naÈ›ional instituit anume pentru cazul respectiv ori dacă extrădarea este cerută în vederea executării unei pedepse pronunÈ›ate de acel tribunal.  +  Articolul 32Judecarea în lipsă(1) ÃŽn cazul în care se solicită extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse pronunÈ›ate printr-o hotărâre dată în lipsă împotriva sa, statul român poate refuza extrădarea în acest scop, dacă apreciază că procedura de judecată a nesocotit dreptul la apărare recunoscut oricărei persoane suspectate sau acuzate de săvârÈ™irea unei infracÈ›iuni. TotuÈ™i, extrădarea se va acorda dacă statul solicitant dă asigurări apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a cărei extrădare este cerută dreptul la o nouă procedură de judecată care să îi salvgardeze drepturile la apărare. Hotărârea de extrădare îndreptățeÈ™te statul solicitant fie să treacă la o nouă judecată în cauză, în prezenÈ›a condamnatului, dacă acesta nu se împotriveÈ™te, fie să îl urmărească pe extrădat, în caz contrar.(2) Când statul român comunică persoanei a cărei extrădare este cerută hotărârea dată în lipsă împotriva sa, statul solicitant nu va considera această comunicare ca o notificare care atrage efecte față de procedura penală în acest stat.  +  Articolul 33PrescripÈ›ia(1) Extrădarea nu se acordă în cazul în care prescripÈ›ia răspunderii penale sau prescripÈ›ia executării pedepsei este împlinită fie potrivit legislaÈ›iei române, fie potrivit legislaÈ›iei statului solicitant.(2) Depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripÈ›ia neîmplinită anterior.  +  Articolul 34AmnistiaExtrădarea nu se admite pentru o infracÈ›iune pentru care a intervenit amnistia în România, dacă statul român avea competenÈ›a să urmărească această infracÈ›iune, potrivit propriei sale legi penale.  +  Articolul 35GraÈ›iereaActul de graÈ›iere adoptat de statul solicitant face inoperantă cererea de extrădare, chiar dacă celelalte condiÈ›ii ale extrădării sunt îndeplinite.  +  SecÅ£iunea a 2-a Procedura extrădării din România  +  Articolul 36Cererea de extrădare È™i actele anexe(1) Cererea de extrădare, formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant, se adresează Ministerului JustiÈ›iei. Dacă cererea se adresează pe cale diplomatică, ea se transmite neîntârziat Ministerului JustiÈ›iei. O altă cale va putea fi convenită prin înÈ›elegere directă între statul solicitant È™i statul român solicitat.(2) ÃŽn sprijinul cererii se vor prezenta:a) în funcÈ›ie de faza procesului penal, originalele sau copiile autentice ale hotărârii de condamnare definitive, cu menÈ›iunea rămânerii definitive, deciziilor pronunÈ›ate ca urmare a exercitării căilor legale de atac, mandatului de executare a pedepsei închisorii, respectiv originalele sau copiile autentice ale mandatului de arestare preventivă, rechizitorului sau ale altor acte având putere egală. Autentificarea copiilor acestor acte se face gratuit de instanÈ›a sau parchetul competent, după caz;b) o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea. Data È™i locul săvârÈ™irii lor, calificarea lor juridică È™i referirile la dispoziÈ›iile legale care le sunt aplicabile se vor indica în modul cel mai exact posibil;c) o copie a dispoziÈ›iilor legale aplicabile sau, dacă aceasta nu este cu putință, o declaraÈ›ie asupra dreptului aplicabil, precum È™i semnalmentele cele mai precise ale persoanei extrădabile È™i orice alte informaÈ›ii de natură să determine identitatea È™i naÈ›ionalitatea acesteia;d) date privind durata pedepsei neexecutate, în cazul cererii de extrădare a unei persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsă.  +  Articolul 37Procedura extrădării pasive(1) Extrădarea din România se hotărăște de justiÈ›ie.(2) Procedura de extrădare pasivă are un caracter urgent È™i se desfășoară È™i în timpul vacanÈ›ei judecătoreÈ™ti.(3) Rolul Ministerului JustiÈ›iei constă în îndeplinirea atribuÈ›iilor care îi sunt conferite, în calitate de autoritate centrală, prin lege È™i tratatele internaÈ›ionale la care România este parte.(4) ÃŽn exercitarea atribuÈ›iilor de autoritate centrală, Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, îndeplineÈ™te, cu precădere, următoarele activități:a) primirea cererii de extrădare;b) examinarea cererii de extrădare È™i a actelor anexate acesteia din punctul de vedere al regularității internaÈ›ionale, în condiÈ›iile prevăzute la art. 38;c) transmiterea cererii de extrădare È™i a actelor anexate acesteia procurorului general competent, în condiÈ›iile prevăzute la art. 40;d) restituirea motivată a cererii de extrădare È™i a actelor anexate acesteia, în cazurile prevăzute la art. 38 alin. (4);e) punerea în executare, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Interne, a hotărârii definitive prin care s-a dispus extrădarea;f) comunicarea către autoritatea centrală a statului solicitant a soluÈ›iei date cererii de extrădare sau a cererii de arestare provizorie în vederea extrădării, pronunÈ›ată de autoritatea judiciară competentă.  +  Articolul 38Examenul de regularitate internaÈ›ională(1) Examenul de regularitate internaÈ›ională are ca scop verificarea conformității cererii de extrădare È™i a actelor anexate acesteia cu dispoziÈ›iile tratatelor internaÈ›ionale aplicabile, inclusiv cu declaraÈ›iile formulate de România în baza dispoziÈ›iilor unor convenÈ›ii multilaterale.(2) Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, efectuează, în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii cererii, examenul de regularitate internaÈ›ională prevăzut la alin. (1), spre a constata dacă:a) între România È™i statul solicitant există norme convenÈ›ionale ori reciprocitate pentru extrădare;b) la cererea de extrădare sunt anexate actele prevăzute de tratatul internaÈ›ional aplicabil;c) cererea È™i actele anexate acesteia sunt însoÈ›ite de traduceri, conform prevederilor art. 14;d) există una dintre limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3.(3) De asemenea, în cadrul examenului de regularitate internaÈ›ională, Ministerul JustiÈ›iei verifică existenÈ›a reciprocității în privinÈ›a extrădării propriilor cetățeni, în cazul în care se solicită extrădarea unui cetățean român.(4) ÃŽn cazul în care constată neîndeplinirea condiÈ›iilor de regularitate internaÈ›ională menÈ›ionate la alin. (2) lit. a) È™i b) È™i la alin. (3), precum È™i în cazul în care se constată existenÈ›a situaÈ›iei prevăzute la alin. (2) lit. d), Ministerul JustiÈ›iei restituie cererea È™i actele anexe, explicând motivele. ÃŽn situaÈ›ia în care cererea de extrădare È™i documentele anexe nu sunt însoÈ›ite de traduceri în limba română, urmează ca parchetul competent să ia măsuri pentru efectuarea unei traduceri cât mai urgente.(5) ÃŽn cazul cererilor de arestare provizorie în vederea extrădării, examenul de regularitate internaÈ›ională se efectuează în termen de 24 de ore de la primirea cererii.  +  Articolul 39Concursul de cereri(1) Dacă extrădarea este cerută de mai multe state fie pentru aceeaÈ™i faptă, fie pentru fapte diferite, statul român hotărăște, È›inând seama de toate împrejurările È™i, în mod deosebit, de gravitatea È™i de locul săvârÈ™irii infracÈ›iunilor, de data depunerii cererilor respective, de cetățenia persoanei extrădabile, de existenÈ›a reciprocității de extrădare în raport cu statul român È™i de posibilitatea unei extrădări ulterioare către alt stat solicitant.(2) ÃŽn situaÈ›ia prevăzută la alin. (1), Ministerul JustiÈ›iei stabileÈ™te, dacă este cazul, cărui stat solicitant îi va fi predată persoana extrădată, potrivit obligaÈ›iilor internaÈ›ionale asumate de România prin tratatele internaÈ›ionale în materie la care este parte sau care decurg din statutul de membru al Uniunii Europene, È›inând seama de hotărârile judecătoreÈ™ti definitive cu privire la fiecare dintre cererile de extrădare, precum È™i de criteriile prevăzute la alin. (1).(3) Despre existenÈ›a concursului de cereri, Ministerul JustiÈ›iei va înÈ™tiinÈ›a de urgență autoritățile competente ale statelor solicitante.  +  Articolul 40Sesizarea procurorului competentCu excepÈ›ia cazurilor de restituire prevăzute la art. 38 alin. (4), cererea de extrădare È™i actele anexe se transmit de Ministerul JustiÈ›iei, în cel mult 48 de ore, procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripÈ›ie a fost localizată persoana extrădabilă sau, în cazul în care nu se cunoaÈ™te locul unde se află persoana, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel BucureÈ™ti.  +  Articolul 41Reprezentarea statului solicitant(1) ÃŽn procedura de extrădare pasivă, statul solicitant este reprezentat de autoritatea centrală È™i de Ministerul Public din România. La cererea expresă a statului solicitant, reprezentanÈ›i ai acestuia pot participa, cu aprobarea instanÈ›ei competente, la soluÈ›ionarea cererii de extrădare.(2) DispoziÈ›iile alin. (1) se aplică în mod corespunzător È™i în cazul procedurii de extrădare activă.  +  Articolul 42Procedura judiciară È™i reguli speciale de competență(1) Procedura judiciară de extrădare este de competenÈ›a curÈ›ii de apel în a cărei circumscripÈ›ie a fost localizată persoana extrădabilă È™i a parchetului de pe lângă aceasta.(2) ÃŽn cazul în care statul solicitant solicită în acelaÈ™i timp extrădarea a două sau mai multe persoane, cercetate în aceeaÈ™i cauză penală sau în cauze conexe, care au fost localizate în circumscripÈ›iile unor curÈ›i de apel diferite, competenÈ›a soluÈ›ionării cererilor de extrădare aparÈ›ine CurÈ›ii de Apel BucureÈ™ti.(3) Cererea de arestare provizorie în vederea extrădării È™i cererea de extrădare se soluÈ›ionează de un complet format dintr-un judecător al secÈ›iei penale a curÈ›ii de apel competente.(4) Hotărârea pronunÈ›ată cu privire la cererea de extrădare este supusă contestaÈ›iei, în condiÈ›iile prevăzute la art. 52 alin. (8) È™i art. 53.(5) Normele de procedură penală privind urmărirea, judecata È™i punerea în executare sunt aplicabile È™i în procedura de extrădare, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.  +  Articolul 43Arestarea provizorie È™i sesizarea instanÈ›ei(1) Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta procedează, în 48 de ore de la primirea cererii de extrădare È™i a actelor anexate, la identificarea persoanei extrădabile, căreia îi aduce la cunoÈ™tință conÈ›inutul actelor transmise de autoritățile statului solicitant.(2) După identificare, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripÈ›ie a fost prinsă persoana extrădabilă sesizează de îndată curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădabile È™i continuării procedurii judiciare de soluÈ›ionare a cererii de extrădare. ÃŽn cazul prevăzut la art. 42 alin. (2), audierea persoanei extrădabile de către Curtea de Apel BucureÈ™ti se poate realiza È™i prin videoconferință. Lucrările efectuate de parchetul de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripÈ›ie a fost prinsă persoana extrădabilă se trimit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel BucureÈ™ti, imediat după audierea persoanei extrădabile.(3) Arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune È™i este prelungită de acelaÈ™i complet învestit cu soluÈ›ionarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăși 180 de zile. După întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea, judecătorul emite de îndată mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. Prevederile Codului de procedură penală cu privire la conÈ›inutul È™i executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător.(4) Arestarea provizorie în vederea extrădării se execută în centrele de reÈ›inere È™i arestare preventivă, care se organizează È™i funcÈ›ionează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, cu excepÈ›ia cazurilor în care persoana se află în executarea unei pedepse într-un penitenciar din subordinea AdministraÈ›iei NaÈ›ionale a Penitenciarelor.(5) ÃŽn cursul soluÈ›ionării cererii de extrădare, instanÈ›a verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menÈ›inerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menÈ›inerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura arestului la domiciliu, controlului judiciar sau pe cauÈ›iune. Măsura arestării provizorii se înlocuieÈ™te cu arestul la domiciliu, controlul judiciar sau pe cauÈ›iune numai în cazuri bine justificate È™i numai dacă instanÈ›a apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.(6) Odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentință, instanÈ›a dispune È™i arestarea persoanei extrădate în vederea predării.(7) Măsura arestării în vederea predării încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autoritățile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepÈ›ia cazului prevăzut la art. 57 alin. (6). ÃŽn acest caz, instanÈ›a dispune punerea de îndată în libertate a persoanei extrădate È™i informează despre aceasta Ministerul JustiÈ›iei È™i Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române.(8) ÃŽn cazul în care împotriva persoanei extrădabile autoritățile judiciare române competente au emis un mandat de arestare preventivă sau un mandat de executare a pedepsei închisorii, pentru fapte săvârÈ™ite pe teritoriul României, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării devine efectiv de la data la care persoana în cauză nu se mai află sub puterea mandatului de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii.(9) ÃŽncheierea prin care s-a dispus luarea, menÈ›inerea, înlocuirea sau încetarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării poate fi atacată separat cu contestaÈ›ie, în termen de 48 de ore de la pronunÈ›are. Dosarul va fi înaintat instanÈ›ei ierarhic superioare în termen de 48 de ore, iar contestaÈ›ia se judecă în termen de 5 zile de la înregistrarea cauzei. ContestaÈ›ia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menÈ›inerea măsurii arestării provizorii nu este suspensivă de executare.  +  Articolul 44Arestarea provizorie în caz de urgență(1) ÃŽn caz de urgență, la cererea motivată a statului solicitant, persoana urmărită poate fi arestată provizoriu în vederea extrădării, anterior primirii cererii de extrădare.(2) NotiÈ›a roÈ™ie sau difuziunea de urmărire internaÈ›ională prin canalele OrganizaÈ›iei InternaÈ›ionale de PoliÈ›ie Criminală - Interpol echivalează cu o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării dacă se prevede expres în tratatul aplicabil ori există reciprocitate. Lipsa reciprocității nu împiedică să se dea curs cererii de arestare provizorie dacă măsura se dovedeÈ™te necesară având în vedere nevoia de a lupta împotriva formelor grave ale criminalității.(3) Persoanele prevăzute la art. 19 nu pot fi arestate în baza unei notiÈ›e roÈ™ii sau a unei difuziuni de urmărire internaÈ›ională prin canalele OrganizaÈ›iei InternaÈ›ionale de PoliÈ›ie Criminală - Interpol.(4) ÃŽn cererea de arestare provizorie în vederea extrădării trebuie să se arate:a) autoritatea care solicită arestarea provizorie în vederea extrădării;b) datele de identificare a persoanei urmărite internaÈ›ional, inclusiv cetățenia;c) existenÈ›a unui mandat de arestare sau a oricărui alt document având aceleaÈ™i efecte juridice ori a unei hotărâri judecătoreÈ™ti executorii;d) confirmarea valabilității actului prevăzut la lit. c);e) expunerea faptelor, care trebuie să precizeze data, locul unde au fost comise È™i gradul de participaÈ›ie la săvârÈ™irea lor;f) dispoziÈ›iile legale aplicabile, inclusiv cele privind prescripÈ›ia răspunderii penale sau a executării pedepsei;g) confirmarea că va fi transmisă cererea de extrădare.(5) ÃŽn cazul în care se solicită arestarea unei persoane prevăzute la art. 19 sau atunci când notiÈ›a roÈ™ie sau difuziunea de urmărire internaÈ›ională prin canalele OrganizaÈ›iei InternaÈ›ionale de PoliÈ›ie Criminală - Interpol nu echivalează cu o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării, cererea de arestare provizorie în vederea extrădării se transmite direcÈ›iei de specialitate din Ministerul JustiÈ›iei, direct sau prin intermediul Centrului de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române.(6) ÃŽn cazul în care echivalează cu o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării È™i există date că persoana urmărită internaÈ›ional se află în România, Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române transmite notiÈ›a roÈ™ie sau difuziunea de urmărire internaÈ›ională prin canalele OrganizaÈ›iei InternaÈ›ionale de PoliÈ›ie Criminală - Interpol parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripÈ›ie a fost localizată persoana urmărită sau, în cazul în care nu se cunoaÈ™te locul unde se află persoana, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel BucureÈ™ti.(7) După identificare, procurorul sesizează de îndată curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării.(8) Durata maximă a măsurii arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădabile este de 40 de zile, în afară de cazul în care prin tratatul aplicabil este prevăzută o durată mai mare.(9) Punerea în libertate a persoanei extrădabile nu exclude o nouă arestare provizorie în vederea extrădării È™i nici extrădarea, dacă cererea de extrădare este primită ulterior.  +  Articolul 45ReÈ›inerea în vederea extrădăriiMăsura reÈ›inerii poate fi luată de procuror sau de organul de cercetare penală față de persoana extrădabilă numai după ascultarea acesteia în prezenÈ›a apărătorului. Măsura reÈ›inerii poate dura cel mult 24 de ore. Organul de cercetare penală este obligat, în primele 10 ore de la reÈ›inerea persoanei extrădabile, să o prezinte procurorului competent.  +  Articolul 46Procedura la curtea de apel(1) La primul termen, instanÈ›a procedează la luarea unei declaraÈ›ii persoanei extrădabile, care va fi asistată gratuit de un interpret È™i de un apărător din oficiu, dacă nu există un avocat ales. PrezenÈ›a procurorului este obligatorie. Procedura este publică, dacă persoana extrădabilă sau procurorul nu se opune, orală È™i contradictorie.(2) Persoana extrădabilă sau procurorul de È™edință poate cere instanÈ›ei un termen suplimentar de încă 8 zile, pentru motive suficient justificate. Parchetul este obligat să contribuie la procurarea datelor È™i actelor necesare pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite condiÈ›iile extrădării È™i să dispună ridicarea È™i depunerea la instanță a obiectelor la care se referă art. 17.(3) După interogatoriu, persoana extrădabilă poate să opteze fie pentru extrădarea voluntară, fie pentru continuarea procedurii, în caz de opunere la extrădare.  +  Articolul 47Extrădarea voluntară(1) Persoana extrădabilă are dreptul să declare în faÈ›a instanÈ›ei că renunță la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra împotriva cererii de extrădare È™i că își dă consimțământul să fie extrădată È™i predată autorităților competente ale statului solicitant. DeclaraÈ›ia sa este consemnată într-un proces-verbal, semnat de preÈ™edintele completului de judecată, grefier, persoana extrădabilă, avocatul ei È™i de interpret. După ce instanÈ›a constată că persoana extrădabilă este pe deplin conÈ™tientă de consecinÈ›ele opÈ›iunii sale, instanÈ›a, luând È™i concluziile procurorului, examinează dacă nu există vreun impediment care exclude extrădarea. Dacă se constată că extrădarea voluntară este admisibilă, instanÈ›a ia act despre aceasta prin sentință È™i dispune totodată asupra măsurii preventive necesar să fie luată până la predarea persoanei extrădabile. SentinÈ›a este definitivă, se redactează în 24 de ore È™i se transmite de îndată, în copie legalizată, Ministerului JustiÈ›iei, pentru a proceda conform legii.(2) ÃŽn condiÈ›iile prevăzute la alin. (1), persoana extrădabilă poate declara că renunță la aplicarea regulii specialității prevăzute la art. 74.  +  Articolul 48Extrădarea simplificatăÎn cazul prevăzut la art. 47, prezentarea unei cereri formale de extrădare È™i a actelor prevăzute la art. 36 alin. (2) nu mai este necesară dacă se prevede astfel prin convenÈ›ia internaÈ›ională aplicabilă în relaÈ›ia cu statul solicitant sau în cazul în care legislaÈ›ia acelui stat permite o asemenea procedură simplificată de extrădare È™i aceasta a fost aplicată unor cereri de extrădare formulate de România.  +  Articolul 49OpoziÈ›ia la extrădare a persoanei extrădabile(1) Dacă persoana extrădabilă se opune la cererea de extrădare, ea își va putea formula apărările oral È™i în scris; totodată va putea propune probe.(2) ÃŽn urma audierii persoanei extrădabile, dosarul cauzei este pus la dispoziÈ›ia apărătorului acesteia pentru a putea prezenta, în scris È™i în termen de 8 zile, opoziÈ›ia motivată la cererea de extrădare È™i a indica mijloacele de probă admise de legea română, numărul de martori fiind limitat la doi.(3) OpoziÈ›ia nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condiÈ›iile pentru extrădare.(4) Odată prezentată opoziÈ›ia sau expirat termenul de prezentare a acesteia, procurorul poate solicita un termen de 8 zile pentru a răspunde opoziÈ›iei sau a administra probe, în condiÈ›iile prevăzute la alin. (2).  +  Articolul 50Administrarea probelorMijloacele de probă încuviinÈ›ate de instanță vor fi administrate în termen de maximum 15 zile, în prezenÈ›a persoanei extrădabile, asistată de apărător È™i, dacă este nevoie, de interpret, precum È™i a procurorului.  +  Articolul 51InformaÈ›ii suplimentare(1) Dacă informaÈ›iile comunicate de statul solicitant se dovedesc insuficiente pentru a permite statului român să pronunÈ›e o hotărâre în aplicarea prezentei legi, instanÈ›a competentă va solicita complinirea informaÈ›iilor necesare. ÃŽn acest scop, va fixa un termen de două luni.(2) Transmiterea solicitării privind informaÈ›iile suplimentare, precum È™i a răspunsului se realizează pe una din căile prevăzute la art. 36.  +  Articolul 52SoluÈ›ionarea cauzei(1) După examinarea cererii de extrădare, a materialului probator È™i a concluziilor prezentate de partea extrădabilă È™i de procuror, curtea de apel poate:a) să dispună, în cazul concursului de cereri prevăzut la art. 39, conexarea dosarelor, chiar dacă se referă la fapte diferite sau sunt înregistrate la curÈ›i de apel diferite, competenÈ›a teritorială aparÈ›inând curÈ›ii de apel celei dintâi sesizate;b) să dispună, în cazul necesității de a primi informaÈ›ii suplimentare de la statul solicitant potrivit art. 51, amânarea soluÈ›ionării cererii de extrădare pentru un termen de două luni, cu posibilitatea reiterării cererii, È™i acordarea unui ultim termen de încă două luni;c) să constate, prin sentință, dacă sunt sau nu sunt întrunite condiÈ›iile extrădării.(2) Curtea de apel nu este competentă să se pronunÈ›e asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării.(3) ÃŽn cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condiÈ›iile de extrădare, hotărăște admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menÈ›inerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57.(4) Hotărârea prin care s-a dispus extrădarea se motivează în termen de 5 zile de la data pronunțării.(5) ÃŽn cazul extrădărilor temporare sau sub condiÈ›ie, instanÈ›a va menÈ›iona în dispozitivul sentinÈ›ei condiÈ›iile prevăzute în acele articole.(6) ÃŽn cazul admiterii cererii de extrădare, dacă se remit È™i obiecte conform art. 17, se va face menÈ›iune despre acestea în cuprinsul sentinÈ›ei, anexându-se eventual un inventar.(7) Dacă instanÈ›a constată că nu sunt îndeplinite condiÈ›iile pentru extrădare, respinge cererea È™i dispune punerea în libertate a persoanei extrădabile. Hotărârea se motivează în 24 de ore È™i este transmisă procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, care o remite, de îndată, compartimentului de specialitate al Ministerului JustiÈ›iei.(8) Hotărârea asupra extrădării poate fi atacată cu contestaÈ›ie de procurorul general competent È™i de persoana extrădabilă, în termen de 5 zile de la pronunÈ›are, la SecÈ›ia penală a ÃŽnaltei CurÈ›i de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie. Procurorul general competent poate depune contestaÈ›ie din oficiu sau la cererea ministrului justiÈ›iei.(9) ContestaÈ›ia depusă împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de extrădare este suspensivă de executare. ContestaÈ›ia depusă împotriva hotărârii prin care s-a dispus extrădarea este suspensivă de executare, cu excepÈ›ia dispoziÈ›iilor referitoare la starea de arest provizoriu în vederea extrădării.  +  Articolul 53Judecarea contestaÈ›iei È™i comunicarea hotărârii(1) După motivarea sentinÈ›ei curÈ›ii de apel, dosarul cauzei se înaintează, de îndată, SecÈ›iei penale a ÃŽnaltei CurÈ›i de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie.(2) PreÈ™edintele SecÈ›iei penale a ÃŽnaltei CurÈ›i de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie, primind dosarul, fixează termen de judecată independent de înscrierea pe rol a altor cauze, cu prioritate.(3) Judecarea contestaÈ›iei se face într-un termen de cel mult 10 zile, de un complet format din 3 judecători.(4) ÃŽn scopul soluÈ›ionării contestaÈ›iei, preÈ™edintele completului poate desemna pe unul din judecători sau pe un magistrat-asistent să facă un raport scris.(5) Dosarul cauzei se restituie curÈ›ii de apel, în cel mult 3 zile de la soluÈ›ionarea contestaÈ›iei.(6) Hotărârea definitivă asupra extrădării se comunică procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel care a judecat cauza în primă instanță È™i direcÈ›iei de specialitate din Ministerul JustiÈ›iei.  +  Articolul 54AnalogieDispoziÈ›iile art. 52 alin. (8) È™i art. 53 se aplică în mod corespunzător È™i în cazurile în care instanÈ›a se pronunță cu privire la amânarea extrădării, admiterea sub condiÈ›ie a extrădării, consimțământul extinderii obiectului extrădării È™i reextrădarea către un stat terÈ›.  +  Articolul 55Fuga extrădatuluiExtrădatul care, după ce a fost predat statului solicitant, fuge înainte de soluÈ›ionarea cauzei sau de executarea pedepsei pentru care a fost acordată extrădarea È™i care se întoarce sau este identificat pe teritoriul României va fi din nou arestat È™i predat, în baza unui mandat emis de autoritatea judiciară competentă a statului solicitant, cu excepÈ›ia cazului în care acesta a încălcat condiÈ›iile în care extrădarea a fost acordată.  +  SecÅ£iunea a 3-a Efectele extrădării din România  +  Articolul 56Predarea extrădatului(1) Este considerat bază legală necesară È™i suficientă pentru predarea extrădatului un extras al hotărârii judecătoreÈ™ti rămase definitive, prin care se dispune extrădarea.(2) ÃŽn vederea stabilirii datei È™i a locului de predare, Ministerul JustiÈ›iei comunică de îndată Centrului de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române un extras al hotărârii judecătoreÈ™ti rămase definitive.(3) Data predării va fi comunicată Ministerului JustiÈ›iei È™i curÈ›ii de apel competente în termen de 15 zile de la data transmiterii hotărârii judecătoreÈ™ti prevăzute la alin. (1). ÃŽn cazul în care data predării nu a fost fixată în intervalul de 15 zile, Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române informează asupra demersurilor luate È™i motivelor pentru care data predării nu a putut fi stabilită în acest interval.  +  Articolul 57Termene pentru predarea extrădatului(1) Ministerul JustiÈ›iei va face cunoscută de urgență autorității competente a statului solicitant soluÈ›ia adoptată asupra extrădării, comunicându-i totodată un extras de pe hotărârea definitivă.(2) Orice soluÈ›ie de respingere totală sau parÈ›ială va fi motivată.(3) ÃŽn caz de acordare a extrădării, statul solicitant va fi informat despre locul È™i data predării, precum È™i asupra duratei arestului în vederea extrădării, executat de persoana extrădabilă.(4) Locul predării va fi un punct de frontieră al României. Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române asigură, prin Biroul NaÈ›ional Interpol, predarea È™i informează despre aceasta Ministerul JustiÈ›iei È™i curtea de apel competentă. Persoana extrădată este predată È™i preluată sub escortă.(5) Sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la această dată; acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încă 15 zile.(6) ÃŽn caz de forță majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autoritățile române È™i cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, dispoziÈ›iile art. 56 alin. (3) fiind aplicabile.  +  Articolul 58Predarea amânată(1) ÃŽn situaÈ›ia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluÈ›ionarea definitivă a cauzei. ÃŽn caz de condamnare cu executarea în regim de detenÈ›ie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiÈ›ionate sau până la executarea pedepsei la termen.(2) Predarea poate fi amânată atunci când:a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. ÃŽn acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora;b) persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. ÃŽn acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă;c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinÈ›e grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. ÃŽn acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni È™i numai o singură dată.(3) ÃŽn cazul amânării predării persoanei extrădate, instanÈ›a emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. ÃŽn cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.(4) Prin excepÈ›ie de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române È™i statul solicitant.(5) Atunci când cererea prevăzută la alin. (4) este transmisă după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, predarea temporară este aprobată de preÈ™edintele secÈ›iei penale a curÈ›ii de apel care a soluÈ›ionat cererea de extrădare, prin încheiere motivată, dată în cameră de consiliu. La cererea preÈ™edintelui secÈ›iei penale a curÈ›ii de apel, organul judiciar pe rolul căruia se află cauza ori instanÈ›a de executare transmite informaÈ›iile solicitate.(6) CondiÈ›iile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române È™i străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate. Preluarea persoanei extrădate È™i returnarea acesteia se fac de către autoritățile competente ale statului solicitant, pe teritoriul României. Cheltuielile privind preluarea È™i returnarea persoanei extrădate sunt suportate de statul solicitant.(7) Dacă persoana extrădată potrivit alin. (4) se află în executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, executarea pedepsei sau a măsurii se consideră suspendată începând cu data la care persoana a fost preluată de statul emitent până la data returnării acesteia.  +  Articolul 59Tranzitul(1) Tranzitul pe teritoriul României al unui extrădat care nu este cetățean român poate fi acordat cu condiÈ›ia ca motive de ordine publică să nu se opună È™i să fie vorba despre o infracÈ›iune care permite extrădarea, conform legii române.(2) Dacă persoana extrădată are cetățenia română, tranzitul nu este acordat decât în situaÈ›iile în care se poate aproba extrădarea cetățenilor români.(3) Tranzitul este acordat la cererea statului interesat, formulată È™i transmisă pe calea prevăzută la art. 36 alin. (1), la care se anexează cel puÈ›in mandatul de arestare preventivă sau mandatul de executare a pedepsei închisorii care a justificat acordarea extrădării.(4) Hotărârea asupra tranzitului este luată de Ministerul JustiÈ›iei.(5) Ministerul JustiÈ›iei comunică de îndată hotărârea luată autorității competente a statului solicitant È™i Ministerului Afacerilor Interne.(6) ÃŽn cazul tranzitului aerian, atunci când nu este prevăzută o aterizare pe teritoriul statului român, este suficientă o notificare transmisă de autoritatea competentă a statului solicitant Ministerului JustiÈ›iei al României. ÃŽn caz de aterizare forÈ›ată, această notificare va produce efectele cererii de arestare provizorie în vederea extrădării, iar statul solicitant va adresa de îndată o cerere formală de tranzit. DispoziÈ›iile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.(7) Extrădatul în tranzit rămâne în stare de arestare provizorie pe perioada È™ederii sale pe teritoriul român.  +  Articolul 60Reextrădarea către un stat terÈ›(1) ÃŽn afara cazului prevăzut la art. 74 alin. (1) lit. b), consimțământul statului român este necesar pentru a îngădui statului solicitant să predea unui alt stat persoana care i-a fost predată È™i care ar fi căutată de către statul terÈ› pentru infracÈ›iuni anterioare predării. Statul român va putea cere prezentarea actelor prevăzute la art. 36 alin. (2).(2) DispoziÈ›iile art. 52 È™i 53 se aplică în mod corespunzător.  +  Capitolul II Extrădarea activă  +  SecÅ£iunea 1 CondiÈ›ii pentru solicitarea extrădării  +  Articolul 61ObligaÈ›ia de a solicita extrădareaExtrădarea unei persoane împotriva căreia autoritățile judiciare române competente au emis un mandat de arestare preventivă sau un mandat de executare a pedepsei închisorii ori căreia i s-a aplicat o măsură de siguranță va fi solicitată statului străin pe teritoriul căruia aceasta a fost localizată în toate cazurile în care sunt întrunite condiÈ›iile prevăzute de prezenta lege.  +  Articolul 62Cadrul juridic(1) DispoziÈ›iile secÈ›iunii 1 a cap. I din prezentul titlu se aplică în mod corespunzător în cazul în care România are calitatea de stat solicitant.(2) ÃŽn afara condiÈ›iei privind gravitatea pedepsei prevăzute la art. 26, o condiÈ›ie suplimentară pentru ca România să poată solicita extrădarea unei persoane, în vederea efectuării urmăririi penale, este ca împotriva acelei persoane să fie pusă în miÈ™care acÈ›iunea penală, în condiÈ›iile prevăzute în Codul de procedură penală.  +  SecÅ£iunea a 2-a Procedura de solicitare a extrădării  +  Articolul 63CompetenÈ›aCompetenÈ›a de a întocmi È™i transmite cererile de extrădare în numele statului român revine Ministerului JustiÈ›iei.  +  Articolul 64Darea în urmărire internaÈ›ională(1) Darea în urmărire internaÈ›ională se solicită È™i se dispune pentru identificarea È™i căutarea unei persoane în scopul localizării È™i arestării provizorii în vederea extrădării sau predării în România. ÃŽn înÈ›elesul prezentului articol, prin dare în urmărire internaÈ›ională se înÈ›elege darea în urmărire prin canalele OrganizaÈ›iei InternaÈ›ionale de PoliÈ›ie Criminală - Interpol sau introducerea în Sistemul de InformaÈ›ii Schengen a unei semnalări cu privire la o persoană căutată pentru a fi arestată în vederea extrădării.(2) Darea în urmărire internaÈ›ională se solicită atunci când persoana menÈ›ionată, după caz, în mandatul de arestare preventivă, mandatul de executare a pedepsei detenÈ›iunii pe viață sau a închisorii ori în hotărârea prin care s-a luat măsura privativă de libertate nu a fost găsită È™i există presupunerea rezonabilă că a părăsit teritoriul României.(3) Darea în urmărire internaÈ›ională se dispune de către Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române la cererea instanÈ›ei care a emis mandatul de arestare preventivă sau a instanÈ›ei de executare. ÃŽn acest sens, instanÈ›a va transmite informaÈ›iile prevăzute la art. 44 alin. (4) lit. a)-f), precum È™i orice alte date È™i informaÈ›ii suplimentare solicitate.(4) Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române comunică în cel mai scurt timp instanÈ›ei solicitante data dării în urmărire internaÈ›ională È™i data introducerii semnalării în Sistemul de InformaÈ›ii Schengen.(5) InstanÈ›a care a emis mandatul de arestare preventivă sau instanÈ›a de executare verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni de la data dării în urmărire internaÈ›ională, valabilitatea mandatului de arestare preventivă sau a mandatului de executare a pedepsei privative de libertate ori a măsurii privative de libertate dispuse È™i, în măsura în care au intervenit modificări, informează Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române È™i direcÈ›ia de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei.(6) ÃŽn cazul localizării persoanei urmărite pe teritoriul unui alt stat, atunci când, potrivit legii statului respectiv sau tratatului aplicabil, notiÈ›a roÈ™ie sau difuziunea nu echivalează cu o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării, precum È™i atunci când Biroul NaÈ›ional Interpol corespondent solicită expres, Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, întocmeÈ™te È™i transmite cererea de arestare provizorie în vederea extrădării.  +  Articolul 65Procedura extrădării active(1) De îndată ce este informată, prin orice mijloc care lasă o urmă scrisă È™i a cărui autenticitate poate fi verificată, de către Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române, prin structura specializată, sau de Ministerul JustiÈ›iei, despre localizarea pe teritoriul unui stat străin a unei persoane date în urmărire internaÈ›ională sau căutate de autoritățile judiciare române pentru ducerea la îndeplinire a unui mandat de executare a pedepsei închisorii sau a unui mandat de arestare preventivă, instanÈ›a de executare sau instanÈ›a care a emis mandatul de arestare preventivă stabileÈ™te, printr-o încheiere motivată, dacă sunt îndeplinite condiÈ›iile prevăzute în prezenta lege pentru a se solicita extrădarea.(2) Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională, prin structura specializată, are obligaÈ›ia de a informa instanÈ›a de executare sau instanÈ›a emitentă a mandatului de arestare preventivă de îndată ce Biroul Central NaÈ›ional Interpol corespondent îi notifică faptul că persoana care face obiectul mandatului a fost localizată. Informarea va fi transmisă direct, cu o copie la Ministerul JustiÈ›iei.(3) Judecata se face de urgență È™i cu precădere, în camera de consiliu, de un complet format dintr-un singur judecător, cu participarea procurorului È™i fără citarea părÈ›ilor. Judecătorul se pronunță prin încheiere motivată, dată în camera de consiliu.(4) Pentru evidenÈ›a activității instanÈ›elor se va È›ine o condică separată pentru È™edinÈ›ele de judecată a sesizărilor privind extrădarea. ÃŽn acest registru se trec dosarele din fiecare È™edință, separat pe complete, încheierea pronunÈ›ată È™i numărul acesteia, precum È™i iniÈ›ialele judecătorului care o va redacta. Totodată, se întocmeÈ™te È™i se păstrează Registrul de evidență a sesizărilor privind extrădarea, în care se vor face următoarele menÈ›iuni: numărul curent; numele È™i prenumele inculpatului sau condamnatului; numărul È™i data mandatului de arestare preventivă sau de executare a pedepsei; numărul È™i data adresei Centrului de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române sau a Ministerului JustiÈ›iei; numărul dosarului instanÈ›ei; numărul È™i data pronunțării încheierii; data comunicării încheierii Ministerului JustiÈ›iei. InstanÈ›a de recurs va È›ine un registru distinct pentru aceste speÈ›e. Registrul de evidență a sesizărilor privind extrădarea nu este destinat publicității.(5) ÃŽncheierea prevăzută la alin. (3) poate fi atacată cu contestaÈ›ie de procuror, în termen de 24 de ore de la pronunÈ›are. Dosarul cauzei este înaintat instanÈ›ei ierarhic superioare, în termen de 24 de ore. ContestaÈ›ia se judecă în termen de cel mult 3 zile de către instanÈ›a superioară. InstanÈ›a ierarhic superioară va restitui dosarul primei instanÈ›e, în termen de 24 de ore de la soluÈ›ionarea contestaÈ›iei.(6) ÃŽncheierea definitivă prin care s-a constatat că sunt întrunite condiÈ›iile pentru solicitarea extrădării, însoÈ›ită de actele prevăzute la art. 36 alin. (2), se comunică de îndată Ministerului JustiÈ›iei. ÃŽncheierea definitivă prin care s-a constatat că nu sunt întrunite condiÈ›iile pentru a se solicita extrădarea se comunică Ministerului JustiÈ›iei în cel mult 3 zile de la pronunÈ›are.(7) ÃŽn termen de cel mult 3 zile de la data primirii încheierii definitive prin care s-a constatat că sunt îndeplinite condiÈ›iile pentru solicitarea extrădării, Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, efectuează un examen de regularitate internaÈ›ională. DispoziÈ›iile art. 38 se aplică în mod corespunzător.(8) ÃŽn funcÈ›ie de concluziile examenului de regularitate internaÈ›ională, direcÈ›ia de specialitate a Ministerului JustiÈ›iei fie întocmeÈ™te cererea de extrădare È™i o transmite, însoÈ›ită de actele anexe, autorității competente a statului solicitat, fie întocmeÈ™te un act prin care propune ministrului justiÈ›iei, motivat, să sesizeze procurorul general al Parchetului de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie, în vederea iniÈ›ierii procedurii de revizuire a încheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea extrădării, informând în ambele situaÈ›ii Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române. ÃŽn cazul în care constată că actele sunt incomplete, înainte de a întocmi È™i de a transmite cererea de extrădare, direcÈ›ia de specialitate a Ministerului JustiÈ›iei poate solicita instanÈ›ei competente să îi transmită, în cel mult 72 de ore, actele suplimentare necesare potrivit tratatului internaÈ›ional aplicabil.(9) ÃŽn cazul în care nu sunt întrunite condiÈ›iile de regularitate internaÈ›ională pentru solicitarea extrădării, ministrul justiÈ›iei, prin procurorul general al Parchetului de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie, cere revizuirea hotărârii judecătoreÈ™ti definitive prin care s-a constatat că sunt îndeplinite condiÈ›iile pentru solicitarea extrădării. Revizuirea nu poate fi cerută pentru alt motiv decât cel legat de concluziile examenului de regularitate internaÈ›ională.(10) Cererea de revizuire se face în termen de cel mult 3 zile, dacă persoana prevăzută la alin. (1) este arestată în vederea extrădării către România. ÃŽn toate celelalte cazuri cererea se face în termen de cel mult 15 zile. Termenul curge de la data la care procurorul general primeÈ™te cererea prin care ministrul justiÈ›iei îi solicită să promoveze revizuirea hotărârii judecătoreÈ™ti definitive prin care s-a constatat că sunt îndeplinite condiÈ›iile pentru solicitarea extrădării. Competentă să judece cererea de revizuire este instanÈ›a prevăzută la alin. (1). ÃŽn cazul în care persoana prevăzută la alin. (1) este arestată în vederea extrădării către România, cererea de revizuire se soluÈ›ionează de urgență È™i cu precădere. ÃŽn toate celelalte cazuri, cererea de revizuire se soluÈ›ionează în termen de cel mult o lună de la data înregistrării cauzei.(11) InstanÈ›a, dacă constată că cererea de revizuire este întemeiată, anulează încheierea atacată. Dacă instanÈ›a constată că cererea de revizuire este neîntemeiată, o respinge, menÈ›inând încheierea atacată. Hotărârea instanÈ›ei de revizuire este definitivă È™i se comunică în termen de 24 de ore de la pronunÈ›are ministrului justiÈ›iei È™i procurorului general al Parchetului de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie.(12) Cererea de extrădare È™i actele anexate acesteia, însoÈ›ită de actele prevăzute la art. 36 alin. (2) È™i de traduceri certificate în limba statului solicitat sau în limba engleză ori franceză, se transmit autorității competente a statului solicitat, pe una dintre căile prevăzute la art. 36 alin. (1).(13) ÃŽn cazul în care se solicită extrădarea unei persoane condamnate în lipsă, în situaÈ›ia în care statul solicitat aduce la cunoÈ™tinÈ›a persoanei urmărite hotărârea pronunÈ›ată în lipsă, o astfel de notificare nu va produce efecte față de procedura penală din România.(14) ÃŽn cazul în care persoana urmărită nu este arestată provizoriu în vederea extrădării, procedura prevăzută în acest articol are caracter confidenÈ›ial, până în momentul în care statul solicitat este învestit cu cererea de extrădare.  +  Articolul 66Extrădarea simplificatăAtunci când persoana dată în urmărire internaÈ›ională pe canalele OrganizaÈ›iei InternaÈ›ionale de PoliÈ›ie Criminală - Interpol sau cu privire la care s-a introdus o semnalare în Sistemul de InformaÈ›ii Schengen este de acord să fie extrădată în România, prezentarea unei cereri formale de extrădare nu mai este necesară dacă autoritatea centrală a statului solicitat informează în acest sens, iar convenÈ›ia internaÈ›ională aplicabilă în relaÈ›ia cu statul solicitat sau legislaÈ›ia acelui stat reglementează o astfel de procedură.  +  Articolul 67Retragerea cererii de extrădare(1) ÃŽn cazul în care persoana extrădabilă nu se mai află sub puterea mandatului de arestare preventivă sau a mandatului de executare, instanÈ›a competentă, din oficiu sau la cererea procurorului, stabileÈ™te, prin încheiere motivată, că nu mai subzistă condiÈ›iile prevăzute de lege pentru a se solicita extrădarea È™i dispune de îndată retragerea cererii de extrădare. Hotărârea se transmite Ministerului JustiÈ›iei în termen de 24 de ore de la pronunÈ›are. Ministerul JustiÈ›iei retrage neîntârziat cererea de extrădare, informând despre aceasta Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române.(2) DispoziÈ›iile art. 65 se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 68Transmiterea informaÈ›iilor suplimentare la cererea statului solicitat(1) ÃŽn cazul în care, în vederea soluÈ›ionării cererii de extrădare, autoritățile statului străin solicită transmiterea unor informaÈ›ii suplimentare, acestea vor fi comunicate, în termenul stabilit de autoritățile statului solicitat, de către Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate.(2) Traducerea documentelor se efectuează de către Ministerul JustiÈ›iei sau instanÈ›a competentă, după caz.  +  Articolul 69Rejudecarea persoanei extrădateAsigurarea rejudecării în cazul extrădării persoanei condamnate în lipsă este dată de Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, la cererea statului solicitat. DispoziÈ›iile art. 96 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 70Solicitarea reextrădării către RomâniaDispoziÈ›iile art. 60 sunt aplicabile în mod corespunzător în cazul în care România solicită unui stat străin reextrădarea unei persoane a cărei extrădare fusese anterior acordată acestuia de către un stat terÈ›.  +  SecÅ£iunea a 3-a Efectele extrădării în România  +  Articolul 71Preluarea extrădatuluiDispoziÈ›iile referitoare la predarea-preluarea persoanei extrădate prevăzute la art. 56 È™i 57 se aplică în mod corespunzător în cazul persoanelor extrădate din străinătate în România.  +  Articolul 72Primirea extrădatului(1) Persoana extrădată, adusă în România, va fi, de urgență, predată administraÈ›iei penitenciare sau autorității judiciare competente, după caz.(2) Dacă extrădatul a fost condamnat în lipsă, el va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevăzute la art. 32 alin. (1).  +  Articolul 73Comunicarea soluÈ›ieiMinisterul JustiÈ›iei informează autoritatea judiciară română competentă despre modul de soluÈ›ionare a cererii de extrădare de către statul solicitat È™i, după caz, despre durata arestării provizorii în vederea extrădării, pentru a fi computată potrivit dispoziÈ›iilor art. 15.  +  Articolul 74Regula specialității(1) Persoana predată ca efect al extrădării nu va fi nici urmărită, nici judecată, nici deÈ›inută în vederea executării unei pedepse, nici supusă oricărei alte restricÈ›ii a libertății sale individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat extrădarea, în afară de cazurile când:a) statul care a predat-o consimte; în acest scop, autoritățile române competente vor transmite statului solicitat o cerere însoÈ›ită de actele prevăzute la art. 36 alin. (2) È™i de un proces-verbal în care se consemnează declaraÈ›iile persoanei extrădate;b) având posibilitatea să o facă, persoana extrădată nu a părăsit, în termen de 45 de zile de la liberarea sa definitivă, teritoriul României, ori dacă a revenit în România după ce a părăsit teritoriul statului român.(2) Autoritățile române vor lua măsurile necesare în vederea, pe de o parte, unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul României, iar pe de altă parte, întreruperii prescripÈ›iei potrivit legislaÈ›iei române, inclusiv recurgerea la o procedură în lipsă.(3) Când calificarea dată faptei incriminate va fi modificată în cursul procedurii, persoana extrădată nu va fi urmărită sau judecată decât în măsura în care elementele constitutive ale infracÈ›iunii recalificate ar îngădui extrădarea.(4) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) cererea adresată statului străin se formulează de către Ministerul JustiÈ›iei, în baza încheierii instanÈ›ei competente să soluÈ›ioneze cauza în primă instanță, la propunerea motivată a Ministerului Public sau în baza încheierii instanÈ›ei pe rolul căreia se află cauza, dacă extrădarea a fost acordată după trimiterea în judecată a persoanei extrădate, după caz.  +  Articolul 75Efectele extrădării sub condiÈ›ie(1) ÃŽn cazul în care extrădarea a fost acordată sub condiÈ›ie, instanÈ›a care a solicitat extrădarea ia măsurile necesare pentru respectarea condiÈ›iei impuse de statul solicitat È™i dă garanÈ›ii în acest sens.(2) ÃŽn cazul în care condiÈ›ia impusă este retrimiterea persoanei extrădate pe teritoriul statului solicitant, instanÈ›a dispune însoÈ›irea acesteia la frontieră, în vederea preluării de către autoritățile competente ale statului solicitant.  +  Capitolul III DispoziÈ›ii comune  +  Articolul 76Cheltuieli(1) Cheltuielile privind procedura de extrădare efectuate pe teritoriul României se suportă de statul român, prin bugetele autorităților È™i instituÈ›iilor implicate, în funcÈ›ie de atribuÈ›iile conferite fiecăreia dintre acestea prin prezenta lege. DispoziÈ›iile art. 16 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.(2) Cheltuielile de tranzit se suportă de statul solicitant.  +  Articolul 77Frauda la extrădarePredarea unei persoane prin expulzare, readmisie, reconducere la frontieră sau altă măsură de acelaÈ™i fel este interzisă ori de câte ori ascunde voinÈ›a de a se eluda regulile de extrădare.  +  Capitolul IV DispoziÈ›ii pentru punerea în aplicare a unor instrumente juridice în materie de extrădare adoptate la nivelul Uniunii Europene  +  Articolul 78Domeniu de aplicare(1) DispoziÈ›iile prezentului capitol urmăresc punerea în aplicare a dispoziÈ›iilor ConvenÈ›iei privind simplificarea procedurii de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 10 martie 1995, È™i ale ConvenÈ›iei privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 27 septembrie 1996, precum È™i a dispoziÈ›iilor privind extrădarea din ConvenÈ›ia din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, Schengen, în relaÈ›ia cu acele state membre ale Uniunii Europene care au formulat declaraÈ›ii în sensul neaplicării deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare È™i procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene pentru fapte săvârÈ™ite înainte de o anumită dată.(2) DispoziÈ›iile cap. I È™i II ale prezentului titlu se aplică în mod corespunzător, fără a aduce însă atingere obligaÈ›iilor rezultate din aderarea la ConvenÈ›ia privind simplificarea procedurii de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 10 martie 1995, È™i ConvenÈ›ia privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 27 septembrie 1996.  +  Articolul 79InfracÈ›iuni politiceÃŽn aplicarea ConvenÈ›iei privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 27 septembrie 1996, nicio infracÈ›iune nu poate fi considerată ca infracÈ›iune politică.  +  Articolul 80PrescripÈ›ia, amnistia È™i alte cauze care înlătură răspunderea penală sau consecinÈ›ele condamnării(1) ÃŽn ceea ce priveÈ™te prescripÈ›ia răspunderii penale È™i a executării pedepsei, sunt aplicabile numai dispoziÈ›iile din legislaÈ›ia statului solicitant.(2) Amnistia acordată de România nu împiedică extrădarea, cu excepÈ›ia cazului în care fapta prevăzută de legea penală este de competenÈ›a instanÈ›elor române.(3) AbsenÈ›a unei plângeri prealabile sau a unei alte condiÈ›ii necesare pentru punerea în miÈ™care a acÈ›iunii penale, potrivit legii române, nu aduce atingere obligaÈ›iei de extrădare.  +  Articolul 81Extrădarea în materia accizelor, a taxei pe valoarea adăugată È™i în materie vamalăStatul român acordă extrădarea pentru fapte prevăzute de legea penală în materia accizelor, a taxei pe valoarea adăugată È™i în materie vamală, în condiÈ›iile prevăzute de lege.  +  Articolul 82Semnalarea în Sistemul de InformaÈ›ii Schengen cu privire la o persoană căutată pentru a fi arestatăSemnalarea introdusă în Sistemul de InformaÈ›ii Schengen cu privire la o persoană căutată pentru a fi arestată echivalează cu un mandat european de arestare în toate cazurile în care se aplică Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare È™i procedurile de predare între statele membre, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 190 din 18 iulie 2002. Atunci când nu se aplică respectiva decizie-cadru, o semnalare introdusă în Sistemul de InformaÈ›ii Schengen produce aceleaÈ™i efecte juridice ca o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării.  +  Articolul 83Extrădarea simplificatăExtrădarea simplificată se aplică în relaÈ›ia cu statele membre ale Uniunii Europene, fără verificarea condiÈ›iilor speciale prevăzute la art. 48, ori de câte ori sunt îndeplinite condiÈ›iile prevăzute la art. 47.  +  Titlul III DispoziÈ›ii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare È™i procedurile de predare între statele membre*)*) Conform art. IV din OrdonanÈ›a de urgență a Guvernului nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, în aplicarea art. 209 alin. (17), art. 218 alin. (4), respectiv art. 228 alin. (2) din Codul de procedură penală, precum È™i a titlului III „DispoziÈ›ii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare È™i procedurile de predare între statele membre“ din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaÈ›ională în materie penală, republicată, cu modificările È™i completările ulterioare, organele judiciare prezintă suspectului, inculpatului sau persoanei condamnate o informare scrisă cu privire la drepturile acesteia pe parcursul procesului penal sau al procedurii de executare a mandatului european de arestare. Informarea se va face în limba română, în limba maternă sau într-o limbă pe care acesta o înÈ›elege, după caz. Modelul în limba română al formularului care va cuprinde informarea prevăzută la alin. (1) va fi stabilit prin ordin comun al ministrului justiÈ›iei, ministrului afacerilor interne, preÈ™edintelui ÃŽnaltei CurÈ›i de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie È™i procurorului general al Parchetului de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie.  +  Capitolul I DispoziÈ›ii generale  +  Articolul 84DefiniÈ›ia mandatului european de arestare(1) Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea È™i predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.(2) Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaÈ™terii È™i încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziÈ›iile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.  +  Articolul 85Aplicarea în relaÈ›ia cu alte stateDispoziÈ›iile prezentului titlu se aplică È™i în cazurile în care între România statul solicitat, respectiv solicitant, este aplicabilă o convenÈ›ie care conÈ›ine dispoziÈ›ii similare Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare È™i procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene.  +  Articolul 86Autoritățile române competente(1) ÃŽn România sunt desemnate ca autorități judiciare emitente instanÈ›ele judecătoreÈ™ti.(2) Autoritățile judiciare române de executare sunt curÈ›ile de apel.(3) Autoritățile române competente să primească mandatul european de arestare sunt Ministerul JustiÈ›iei È™i parchetele de pe lângă curÈ›ile de apel desemnate potrivit alin. (2) în a căror circumscripÈ›ie a fost localizată persoana solicitată. ÃŽn cazul în care nu se cunoaÈ™te locul unde se află persoana solicitată, mandatul european de arestare se transmite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel BucureÈ™ti.(4) Autoritatea centrală română este Ministerul JustiÈ›iei. ÃŽn această calitate, Ministerul JustiÈ›iei:a) primeÈ™te mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciară dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene È™i îl transmite parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripÈ›ie a fost localizată persoana solicitată sau Parchetului de pe lângă Curtea de Apel BucureÈ™ti, în cazul în care persoana solicitată nu a fost localizată, ori de câte ori autoritatea judiciară emitentă nu reuÈ™eÈ™te să transmită mandatul european de arestare direct autorității judiciare române primitoare;b) transmite mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciară română, dacă aceasta nu îl poate transmite direct autorității judiciare primitoare străine sau când statul membru de executare a desemnat ca autoritate primitoare Ministerul JustiÈ›iei;c) È›ine evidenÈ›a mandatelor europene de arestare emise sau primite de autoritățile judiciare române, în scopuri statistice;d) îndeplineÈ™te orice altă atribuÈ›ie stabilită prin lege menită a asista È™i sprijini autoritățile judiciare române în emiterea È™i executarea mandatelor europene de arestare.  +  Articolul 87ConÈ›inutul È™i forma mandatului european de arestare(1) Mandatul european de arestare va conÈ›ine următoarele informaÈ›ii:a) identitatea È™i cetățenia persoanei solicitate;b) denumirea, adresa, numerele de telefon È™i fax, precum È™i adresa de e-mail ale autorității judiciare emitente;c) indicarea existenÈ›ei unei hotărâri judecătoreÈ™ti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreÈ™ti executorii având acelaÈ™i efect, care se încadrează în dispoziÈ›iile art. 89 È™i 97 din prezenta lege;d) natura È™i încadrarea juridică a infracÈ›iunii, È›inându-se seama mai ales de prevederile art. 97;e) o descriere a circumstanÈ›elor în care a fost comisă infracÈ›iunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate;f) pedeapsa pronunÈ›ată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracÈ›iunea săvârÈ™ită;g) dacă este posibil, alte consecinÈ›e ale infracÈ›iunii.(2) Mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa nr. 1.(3) Mandatul european de arestare transmis autorității competente a unui alt stat membru trebuie tradus în limba oficială sau în limbile oficiale ale statului de executare sau în una ori mai multe alte limbi oficiale ale instituÈ›iilor Uniunii Europene, pe care acest stat le acceptă, conform declaraÈ›iei depuse la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.(4) Mandatul european de arestare transmis spre executare autorităților române trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză È™i franceză.  +  Articolul 88CheltuieliCheltuielile ocazionate pe teritoriul statului român de executarea unui mandat european de arestare revin României. Celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului emitent.  +  Capitolul II Emiterea de către autoritățile române a unui mandat european de arestare  +  Articolul 89Procedura de emitere a mandatului european de arestare(1) Autoritatea prevăzută la alin. (3) emite un mandat european de arestare atunci când, față de natura infracÈ›iunii săvârÈ™ite, vârsta È™i antecedentele penale ale persoanei solicitate, precum È™i alte împrejurări ale cauzei, consideră că este oportună emiterea unui mandat european de arestare È™i sunt întrunite următoarele condiÈ›ii:a) persoana solicitată se află pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene;b) mandatul de arestare preventivă sau mandatul de executare a detenÈ›iunii pe viață sau a închisorii este valabil;c) nu a intervenit, potrivit legii române, prescripÈ›ia răspunderii penale sau a executării pedepsei ori amnistia sau graÈ›ierea;d) atunci când arestarea È™i predarea se solicită:(i) în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecății, pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracÈ›iunea săvârÈ™ită este detenÈ›iunea pe viață sau închisoarea de 2 ani sau mai mare;(ii) în vederea executării pedepsei, pedeapsa aplicată sau restul de pedeapsă rămas de executat este detenÈ›iunea pe viață sau închisoarea de un an sau mai mare;(iii) în vederea executării măsurii privative de libertate, durata măsurii este de 6 luni sau mai mare.(2) Atunci când măsura arestării preventive este luată ca urmare a înlocuirii de către organul judiciar român competent a unei măsuri sau obligaÈ›ii a cărei respectare a fost supravegheată anterior de statul de executare, mandatul european de arestare se poate emite chiar dacă nu este îndeplinită condiÈ›ia prevăzută la alin. (1) lit. d). CondiÈ›ia prevăzută la alin. (1) lit. d) se aplică ori de câte ori statul de executare notifică aplicarea, în acest caz, a dispoziÈ›iilor art. 2 alin. (1) din Decizia-cadru a Consiliului 2002/584/JAI, astfel cum a fost transpusă în dreptul intern al statului respectiv.(3) Mandatul european de arestare este emis:a) în faza de urmărire penală, de către judecătorul de drepturi È™i libertăți desemnat de preÈ™edintele instanÈ›ei căreia i-ar reveni competenÈ›a să judece cauza în fond, din oficiu sau la sesizarea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală a persoanei solicitate;b) judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară;c) în faza de judecată, de către judecătorul desemnat de preÈ™edintele primei instanÈ›e, din oficiu sau la sesizarea procurorului ori a organului la care se află spre executare mandatul de arestare preventivă sau hotărârea prin care s-a luat măsura privativă de libertate;d) în faza de executare, de către judecătorul desemnat de preÈ™edintele instanÈ›ei de executare, din oficiu sau la sesizarea procurorului ori a organului la care se află spre executare mandatul de executare a pedepsei detenÈ›iunii pe viață sau a închisorii sau hotărârea prin care s-a luat măsura privativă de libertate.(4) Judecătorul competent verifică îndeplinirea condiÈ›iilor prevăzute la alin. (1) È™i procedează, dup caz, astfel:a) emite mandatul european de arestare È™i supraveghează luarea măsurilor pentru transmiterea acestuia, potrivit dispoziÈ›iilor art. 87 alin. (3), art. 90 È™i 91;b) constată, prin încheiere motivată, că nu sunt îndeplinite condiÈ›iile prevăzute la alin. (1) pentru a emite un mandat european de arestare. ÃŽncheierea poate fi atacată cu contestaÈ›ie de procuror, în termen de 3 zile de la comunicare. ContestaÈ›ia se judecă de instanÈ›a superioară, în termen de 3 zile de la înregistrarea cauzei, în camera de consiliu, fără citarea părÈ›ilor, cu participarea procurorului. ÃŽn caz de admitere a contestaÈ›iei, judecătorul de drepturi È™i libertăți sesizat iniÈ›ial este obligat să emită un mandat european de arestare.(5) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (4) lit. a), instanÈ›a emitentă informează procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori instanÈ›a pe rolul căreia se află cauza spre soluÈ›ionare despre emiterea mandatului european de arestare, iar în cazurile prevăzute la alin. (4) lit. b) comunică încheierea procurorului competent.(6) InstanÈ›a emitentă poate solicita, din oficiu sau la cererea procurorului competent, indisponibilizarea È™i remiterea bunurilor ce pot servi ca mijloace materiale de probă în procesul penal sau care au fost dobândite de persoana solicitată prin săvârÈ™irea infracÈ›iunii. InstanÈ›a emitentă va face menÈ›iune în acest sens la lit. g) din formularul prevăzut în anexa nr. 1.(7) Pentru evidenÈ›a activității instanÈ›ei se întocmeÈ™te È™i se păstrează Registrul de evidență a mandatelor europene de arestare. ÃŽn registru se fac următoarele menÈ›iuni: numărul curent; numele, prenumele È™i cetățenia persoanei solicitate; faza procesuală în care a fost emis mandatul european de arestare, infracÈ›iunea, pedeapsa aplicată sau aplicabilă, numărul È™i data adresei parchetului ori a instanÈ›ei pe rolul căreia se află cauza penală; numărul dosarului instanÈ›ei de executare; data emiterii mandatului european de arestare; data transmiterii mandatului european de arestare; informaÈ›ii asupra executării mandatului european de arestare; motivele neexecutării mandatului european de arestare; data predării persoanei solicitate; data retragerii mandatului european de arestare. Registrul nu este destinat publicității.(8) Procedura prevăzută în prezentul articol are caracter confidenÈ›ial până la arestarea persoanei solicitate în statul membru de executare.  +  Articolul 90Transmiterea spre executare È™i traducerea mandatului european de arestare(1) ÃŽn cazul în care instanÈ›a emitentă nu deÈ›ine nicio informaÈ›ie în acest sens, identificarea autorității străine competente să primească sau să execute mandatul european de arestare se realizează cu ajutorul punctelor naÈ›ionale de contact la ReÈ›eaua Judiciară Europeană sau al Ministerului JustiÈ›iei prin direcÈ›ia de specialitate.(2) Atunci când este informată cu privire la localizarea sau arestarea pe teritoriul altui stat membru a persoanei solicitate, mandatul european de arestare, în limbile română È™i străină, este transmis de către instanÈ›a emitentă, prin fax, e-mail sau prin orice mijloc de comunicare sigur, care lasă o urmă scrisă, autorității străine competente, în termenul indicat de către aceasta, cu informarea Centrului de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române.(3) Originalul mandatului european de arestare se transmite de către instanÈ›a emitentă, la cererea autorității străine.(4) Orice dificultate legată de transmiterea sau autenticitatea mandatului european de arestare sau a oricărui document necesar pentru executarea acestuia se soluÈ›ionează direct sau prin intermediul direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei.(5) Transmiterea spre executare a mandatului european de arestare autorității străine competente să îl primească sau să îl execute întrerupe cursul prescripÈ›iei.(6) Atunci când autoritatea străină competentă să primească sau să execute mandatul european de arestare stabileÈ™te că mandatul european de arestare nu întruneÈ™te condiÈ›iile de formă sau este imprecis, instanÈ›a emitentă ia măsuri pentru efectuarea modificărilor sau completărilor necesare.(7) Traducerea mandatului european de arestare se efectuează, în regim de urgență, la solicitarea instanÈ›ei emitente, de către un traducător autorizat. ÃŽn cazul în care pe listele curÈ›ii de apel în circumscripÈ›ia căreia se află instanÈ›a emitentă nu se află niciun traducător autorizat pentru limba în care trebuie tradus mandatul european de arestare ori, deÈ™i există, acesta refuză să presteze serviciul solicitat, instanÈ›a emitentă va solicita direcÈ›iei de specialitate din Ministerul JustiÈ›iei luarea măsurilor în vederea traducerii acestuia.(8) ÃŽn cazul transmiterii directe, instanÈ›a emitentă informează direcÈ›ia de specialitate din Ministerul JustiÈ›iei în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni calendaristice cu privire la mandatele europene de arestare transmise spre executare în perioada de referință È™i stadiul executării acestora.  +  Articolul 91InformaÈ›ii suplimentare È™i garanÈ›ii(1) La data sau ulterior transmiterii spre executare a mandatului european de arestare, instanÈ›a emitentă comunică, din oficiu sau la cererea autorității străine, informaÈ›iile suplimentare necesare pentru executarea mandatului. Transmiterea È™i traducerea informaÈ›iilor suplimentare se efectuează potrivit art. 90.(2) ÃŽn cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul urmăririi penale sau al judecății, iar persoana solicitată este cetățean sau rezident al statului de executare, Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, acordă garanÈ›ia că, în caz de condamnare, odată predată, persoana respectivă poate fi transferată în condiÈ›iile prezentei legi.(3) ÃŽn cazul în care persoana solicitată, aflată în stare de arest în statul de executare, își exercită dreptul de a-È™i desemna un avocat în România, instanÈ›a română emitentă a mandatului european de arestare transmite, la cerere È™i fără întârzieri nejustificate, autorității de executare informaÈ›iile privind tabloul avocaÈ›ilor cu drept de a profesa în unul dintre barourile membre ale Uniunii NaÈ›ionale a Barourilor din România. InformaÈ›iile pot fi transmise inclusiv în formă electronică.(4) Rolul avocatului din România, desemnat conform alin. (3), este de a oferi asistență avocatului din statul membru de executare, furnizându-i informaÈ›ii È™i consultanță, pentru a permite persoanei solicitate să își formuleze apărările în procedura de executare a mandatului european de arestare.(5) Toate comunicările dintre avocatul desemnat în România È™i avocatul din statul de executare urmează a avea loc pe cale directă, acestea fiind confidenÈ›iale.  +  Articolul 92Transferarea temporară sau audierea persoanei solicitate în cursul procedurii de predare în baza mandatului european de arestare(1) ÃŽn cazul unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecății, transmis spre executare unei autorități din alt stat membru, față de care nu a fost luată nicio decizie ori, deÈ™i a fost luată, aceasta nu este definitivă, instanÈ›a emitentă poate solicita, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau a instanÈ›ei de judecată, ca persoana față de care s-a emis respectivul mandat european de arestare:a) să fie transferată temporar în România pe o perioadă stabilită de comun acord cu autoritatea străină. InstanÈ›a emitentă va face menÈ›iune în acest sens la lit. f) din formularul prevăzut în anexa nr. 1, în afară de cazul în care autoritatea străină competentă să primească sau să execute mandatul european de arestare a indicat că transferarea temporară trebuie să fie solicitată pe calea unei cereri distincte; saub) să fie audiată nemijlocit de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau de instanÈ›a de judecată, prin videoconferință. Cererea având ca obiect audierea prin videoconferință a persoanei solicitate se întocmeÈ™te potrivit art. 229 È™i 235 de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau de către instanÈ›a competentă È™i se transmite odată cu mandatul european de arestare ori după această dată; sauc) să fie audiată în prezenÈ›a sau, în măsura în care legislaÈ›ia statului străin o permite, de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau judecătorul desemnat de către instanÈ›a competentă. Cererea având ca obiect audierea persoanei solicitate se întocmeÈ™te potrivit art. 229 de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau de către instanÈ›a competentă È™i se transmite odată cu mandatul european de arestare sau după această dată.(2) Transferarea temporară în România a persoanei față de care s-a emis mandatul european de arestare se solicită doar în caz de urgență, atunci când prezenÈ›a în persoană a acesteia este obligatorie, potrivit legii, sau când, în funcÈ›ie de împrejurările cauzei, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanÈ›a de judecată consideră necesară prezenÈ›a acesteia. Transferarea temporară nu trebuie să aducă atingere dreptului persoanei solicitate de a participa la judecarea cererii de predare în baza mandatului european de arestare emis de instanÈ›a română.(3) Persoana solicitată, transferată temporar, va fi È›inută în detenÈ›ie până la returnarea sa în statul de executare. Primirea în centrele de reÈ›inere È™i arestare preventivă care se organizează È™i funcÈ›ionează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne se va face în baza mandatului de arestare preventivă sau a mandatului de executare a pedepsei detenÈ›iunii pe viață sau a închisorii ori a hotărârii judecătoreÈ™ti care stă la baza mandatului european de arestare. Durata arestării se prelungeÈ™te sau se menÈ›ine în condiÈ›iile legii.(4) Aducerea în È›ară È™i returnarea persoanei solicitate față de care autoritatea judiciară de executare a dispus transferarea temporară se realizează de către Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române.  +  Articolul 93Mandatul european de arestare emis în baza unei hotărâri de condamnare date în lipsa inculpatului(1) Atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la judecată, instanÈ›a emitentă verifică lucrările dosarului, pentru a constata dacă:a) persoana condamnată a fost încunoÈ™tinÈ›ată în timp util, prin citaÈ›ie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul È™i locul de înfățiÈ™are È™i la faptul că poate fi pronunÈ›ată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; saub) având cunoÈ™tință de ziua, luna, anul È™i locul de înfățiÈ™are, persoana condamnată l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică È™i apărarea în faÈ›a instanÈ›ei de judecată au fost realizate în mod efectiv de către avocatul respectiv; sauc) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare È™i i s-a adus la cunoÈ™tință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac È™i că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desfiinÈ›ată, persoana condamnată fie a renunÈ›at în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.(2) Atunci când din lucrările dosarului rezultă că persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, instanÈ›a emitentă informează autoritatea judiciară de executare că:a) în termen de 10 zile de la primirea, după caz, în centrele de reÈ›inere È™i arestare preventivă care se organizează È™i funcÈ›ionează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne sau în penitenciar a persoanei predate, hotărârea de condamnare va fi comunicată personal acesteia, în condiÈ›iile Codului de procedură penală;b) la momentul înmânării hotărârii de condamnare, persoanei predate i se va aduce la cunoÈ™tință că are dreptul, după caz:(i) la exercitarea unei căi de atac, potrivit Codului de procedură penală; sau(ii) la rejudecarea cauzei, potrivit Codului de procedură penală.(3) Totodată, când din lucrările dosarului rezultă că persoana condamnată nu a primit în prealabil nicio informare oficială cu privire la procedurile penale împotriva sa, ulterior transmiterii mandatului european de arestare, instanÈ›a emitentă va comunica, la cererea autorității judiciare de executare, o copie a hotărârii de condamnare traduse, dacă este cazul, în limba pe care persoana condamnată o înÈ›elege, pentru a fi adusă la cunoÈ™tinÈ›a acesteia. Transmiterea hotărârii de condamnare nu va fi considerată o comunicare în sensul alin. (2) È™i nici nu va produce efecte cu privire la termenul în care aceasta poate fi atacată, făcându-se exclusiv cu titlu informativ.(4) Constatările făcute potrivit alin. (1) È™i (2) vor fi trecute la lit. d) din formularul prevăzut la art. 87 alin. (2). Atunci când sunt incidente dispoziÈ›iile prevăzute la alin. (1) lit. b), dacă conÈ›inutul mandatului încredinÈ›at avocatului ales sau desemnat din oficiu nu rezultă din lucrările dosarului, instanÈ›a poate solicita avocatului care a asigurat apărarea persoanei condamnate o declaraÈ›ie cu privire la relaÈ›ia dintre acesta È™i clientul său, fără ca prin aceasta să se considere că se aduce atingere secretului profesional ori principiului confidenÈ›ialității. DeclaraÈ›ia va fi folosită exclusiv în scopul prezentului articol È™i nu este destinată publicității.  +  Articolul 94Predarea temporară(1) Dacă autoritatea judiciară de executare, după ce a aprobat predarea persoanei solicitate, dispune amânarea predării, instanÈ›a emitentă, din oficiu, la cererea procurorului competent sau a instanÈ›ei pe rolul căreia se află cauza spre soluÈ›ionare, poate solicita ca persoana să fie predată temporar în vederea ascultării sau participării la urmărirea penală sau la judecată. Predarea temporară se realizează în condiÈ›iile stabilite de comun acord de instanÈ›a emitentă È™i autoritatea străină competentă.(2) Aducerea în È›ară È™i returnarea persoanei solicitate față de care autoritatea judiciară de executare a dispus predarea temporară se realizează de către Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române.(3) Primirea în centrele de reÈ›inere È™i arestare preventivă care se organizează È™i funcÈ›ionează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne se face în baza mandatului de arestare preventivă sau a mandatului de executare a pedepsei închisorii care stă la baza mandatului european de arestare. Durata arestării se prelungeÈ™te sau se menÈ›ine în condiÈ›iile legii.(4) Persoana predată temporar va rămâne în detenÈ›ie până la returnarea sa, cu excepÈ›ia cazului în care autoritățile statului de executare solicită punerea în libertate È™i, în acest caz, numai dacă persoana nu se mai află sub puterea mandatului de arestare preventivă sau a mandatului de executare a pedepsei. Punerea în libertate a persoanei private de libertate se realizează È™i atunci când, la expirarea unui termen de cel mult 18 zile de la data revocării sau înlocuirii măsurii arestării preventive sau de la data pronunțării încheierii prin care s-a constatat ca fiind încetată de drept măsura arestării preventive, persoana predată nu a fost preluată de autoritățile statului de executare. Până la expirarea termenului de 18 zile, persoana predată va rămâne în detenÈ›ie, la dispoziÈ›ia autorităților statului de executare.  +  Articolul 95Retragerea mandatului european de arestare(1) Mandatul european de arestare se retrage în cazul în care au dispărut temeiurile care au justificat emiterea acestuia ori dacă persoana solicitată a decedat.(2) ÃŽn cazul prevăzut la art. 64 alin. (4), mandatul european de arestare se retrage dacă persoana urmărită internaÈ›ional a fost extrădată sau predată în România.(3) Retragerea se solicită de instanÈ›a emitentă, care informează despre aceasta autoritatea judiciară de executare, Ministerul JustiÈ›iei È™i, după caz, parchetul care efectuează ori supraveghează activitatea de urmărire penală sau instanÈ›a care a dispus asupra măsurii arestării preventive a inculpatului ori care a hotărât cu privire la măsurile de siguranță.  +  Articolul 96Aducerea în È›ară a persoanei predate(1) Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române:a) stabileÈ™te cu autoritățile străine competente termenul de preluare a persoanei predate È™i asigură aducerea în È›ară, sub escortă, a acesteia. ÃŽn caz de transfer temporar sau predare temporară, data preluării este stabilită cu avizul instanÈ›ei emitente, în funcÈ›ie de acordul încheiat de instanÈ›a emitentă cu autoritatea străină de executare;b) informează, cu privire la data preluării È™i locul unde a fost depusă persoana predată, instanÈ›a emitentă, direcÈ›ia de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei, precum È™i instanÈ›a de executare sau instanÈ›a pe rolul căreia se află cauza, dacă acestea din urmă sunt altele decât instanÈ›a emitentă È™i parchetul din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.(2) Atunci când, pentru aducerea în È›ară a persoanei predate, este utilizată calea aeriană cu escală sau calea terestră cu tranzitarea unui stat terÈ›, direcÈ›ia de specialitate din Ministerul JustiÈ›iei, la solicitarea autorității prevăzute la alin. (1), întocmeÈ™te cererea de tranzit È™i asigură, dacă este cazul, traducerea mandatului european de arestare, precum È™i a informaÈ›iilor suplimentare.(3) ÃŽn cazul în care persoana predată a fost condamnată în lipsă, instanÈ›a de executare îi comunică hotărârea de condamnare în termen de 10 zile de la primirea acesteia, după caz, în centrul de reÈ›inere È™i arestare preventivă care se organizează È™i funcÈ›ionează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne sau în penitenciar. Totodată, instanÈ›a de executare informează persoana predată potrivit dispoziÈ›iilor art. 93 alin. (2) lit. b).(4) Imediat ce este informată că persoana predată a fost adusă în È›ară, instanÈ›a emitentă solicită direct statului de executare informaÈ›ii cu privire la durata arestului efectuat de persoana predată în baza mandatului european de arestare, pe care le comunică, după caz, instanÈ›ei de executare, instanÈ›ei pe rolul căreia se află cauza, dacă acestea sunt altele decât instanÈ›a emitentă, sau procurorului care efectuează ori supraveghează urmărirea penală, în afară de cazul în care acestea au fost comunicate la data preluării.  +  Capitolul III Executarea de către autoritățile române a unui mandat european de arestare  +  Articolul 97Fapte care dau loc la predare(1) Următoarele infracÈ›iuni, indiferent de denumirea pe care o au în legislaÈ›ia statului emitent, dacă sunt sancÈ›ionate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puÈ›in 3 ani, nu vor fi supuse verificării îndeplinirii condiÈ›iei dublei incriminări:1. participarea la un grup criminal organizat;2. terorismul;3. traficul de persoane;4. exploatarea sexuală a copiilor È™i pornografia infantilă;5. traficul ilicit de droguri È™i substanÈ›e psihotrope;6. traficul ilicit de arme, muniÈ›ii È™i substanÈ›e explozive;7. corupÈ›ia;8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în înÈ›elesul ConvenÈ›iei din 26 iulie 1995 privind protecÈ›ia intereselor financiare ale Comunităților Europene;9. spălarea produselor infracÈ›iunii;10. falsificarea de monedă, inclusiv contrafacerea monedei euro;11. fapte legate de criminalitatea informatică;12. infracÈ›iuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii de animale pe cale de dispariÈ›ie È™i de specii È™i soiuri de plante pe cale de dispariÈ›ie;13. facilitarea intrării È™i È™ederii ilegale;14. omorul, vătămarea corporală gravă;15. traficul ilicit de organe È™i È›esuturi umane;16. răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal È™i luarea de ostatici;17. rasismul È™i xenofobia;18. furtul organizat sau armat;19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichități È™i opere de artă;20. înÈ™elăciunea;21. racketul È™i extorcarea de fonduri;22. contrafacerea È™i pirateria produselor;23. falsificarea de acte oficiale È™i uzul de fals;24. falsificarea de mijloace de plată;25. traficul ilicit de substanÈ›e hormonale È™i alÈ›i factori de creÈ™tere;26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;27. traficul de vehicule furate;28. violul;29. incendierea cu intenÈ›ie;30. crime aflate în jurisdicÈ›ia CurÈ›ii Penale InternaÈ›ionale;31. sechestrarea ilegală de nave sau aeronave;32. sabotajul.(2) Pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), predarea este subordonată condiÈ›iei ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracÈ›iune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia.  +  Articolul 98CondiÈ›ii speciale(1) Executarea unui mandat european de arestare de către autoritățile judiciare de executare române poate fi supusă următoarelor condiÈ›ii:a) în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate aplicate printr-o hotărâre pronunÈ›ată în lipsă, dacă persoana în cauză nu a fost citată personal È™i nici informată în orice alt mod cu privire la data È™i locul È™edinÈ›ei de judecată care a condus la hotărârea pronunÈ›ată în lipsă, predarea persoanei solicitate va fi acordată dacă autoritatea judiciară emitentă garantează că persoana care face obiectul mandatului european de arestare are posibilitatea să obÈ›ină rejudecarea cauzei în statul membru emitent, în prezenÈ›a sa;b) în cazul în care infracÈ›iunea în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare este sancÈ›ionată cu pedeapsa detenÈ›iunii pe viață sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate pe viață, dispoziÈ›iile legale ale statului membru emitent trebuie să prevadă posibilitatea revizuirii pedepsei sau a măsurii de siguranță aplicate ori liberarea condiÈ›ionată, după executarea a 20 de ani din pedeapsă sau măsura de siguranță aplicată, ori aplicarea unor măsuri de clemență.(2) Fără a aduce atingere dispoziÈ›iilor alin. (1), predarea, în baza unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecății, a unui cetățean român sau a unei persoane care trăieÈ™te în România È™i are o rezidență continuă È™i legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puÈ›in 5 ani se face sub condiÈ›ia ca, în cazul în care se va pronunÈ›a o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.  +  Articolul 99Motive de refuz al executării(1) Autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:a) când, din informaÈ›iile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaÈ™i fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiÈ›ia ca, în cazul condamnării, sancÈ›iunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graÈ›iată ori infracÈ›iunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;b) când infracÈ›iunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competenÈ›a de a urmări acea infracÈ›iune;c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.(2) Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:a) în situaÈ›ia prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepÈ›ional, în materie de taxe È™i impozite, de vamă È™i de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislaÈ›ia română nu impune acelaÈ™i tip de taxe sau de impozite ori nu conÈ›ine acelaÈ™i tip de reglementări în materie de taxe È™i impozite, de vamă È™i de schimb valutar ca legislaÈ›ia statului membru emitent;b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaÈ™i faptă care a motivat mandatul european de arestare;c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăieÈ™te în România È™i are o rezidență continuă È™i legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puÈ›in 5 ani È™i aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleaÈ™i fapte într-un alt stat terÈ› care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiÈ›ia ca, în caz de condamnare, sancÈ›iunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracÈ›iunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost graÈ›iată potrivit legii statului de condamnare;e) când mandatul european de arestare se referă la infracÈ›iuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;f) când mandatul european cuprinde infracÈ›iuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent È™i legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;g) când, conform legislaÈ›iei române, răspunderea pentru infracÈ›iunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenÈ›a autorităților române;h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunÈ›area la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracÈ›iunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunÈ›at, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleaÈ™i fapte, care împiedică viitoare proceduri;i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaÈ›ia statului emitent:(i) persoana a fost încunoÈ™tinÈ›ată, în timp util, prin citaÈ›ie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul È™i locul de înfățiÈ™are È™i la faptul că poate fi pronunÈ›ată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau(ii) persoana, având cunoÈ™tință de ziua, luna, anul È™i locul de înfățiÈ™are, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faÈ›a instanÈ›ei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare È™i i s-a adus la cunoÈ™tință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac È™i că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desfiinÈ›ată, persoana condamnată fie a renunÈ›at în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau(iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre È™i i se va aduce la cunoÈ™tință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanÈ›a competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluÈ›ionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinÈ›ată.(3) ÃŽn situaÈ›ia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum È™i orice alte informaÈ›ii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. RecunoaÈ™terea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanÈ›a de judecată în faÈ›a căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. ÃŽn cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109.(4) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (3), dacă persoana solicitată se află în stare de arest È™i autoritatea judiciară de emitere întârzie transmiterea documentelor solicitate, dispoziÈ›iile art. 104 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. ÃŽn situaÈ›ia în care autoritatea judiciară de emitere nu transmite documentele prevăzute la alin. (3), în termen de cel mult 20 de zile de la data primei solicitări, dacă autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, aceasta informează autoritatea judiciară emitentă asupra posibilității de a solicita recunoaÈ™terea È™i executarea hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relaÈ›ia dintre România È™i statul membru de emitere ori, în lipsa acestora, în baza reciprocității.  +  Articolul 100Proceduri prealabile(1) ÃŽn termen de 48 de ore de la primirea unui mandat european de arestare, procurorul verifică dacă mandatul european de arestare este însoÈ›it de o traducere în limba română ori în una dintre limbile engleză sau franceză. ÃŽn cazul în care mandatul nu este tradus în niciuna dintre limbile de mai sus, parchetul solicită autorității judiciare emitente remiterea traducerii. Dacă mandatul european de arestare este tradus în limba engleză sau în limba franceză, procurorul competent dispune traducerea, în regim de urgență, a acestuia.(2) Procurorul verifică dacă mandatul european de arestare cuprinde informaÈ›iile prevăzute la art. 87 alin. (1). ÃŽn cazul în care mandatul european de arestare nu cuprinde aceste informaÈ›ii sau este imprecis, precum È™i atunci când sunt incidente dispoziÈ›iile art. 99 alin. (2) lit. i) pct. (iv), procurorul solicită autorității emitente transmiterea, în termen de cel mult 10 zile, a informaÈ›iilor necesare sau, în copie, a hotărârii de condamnare date în lipsă, tradusă în limba pe care persoana condamnată o înÈ›elege, după caz. Netransmiterea de către autoritatea judiciară emitentă a hotărârii de condamnare date în lipsă nu are niciun efect asupra reÈ›inerii persoanei solicitate È™i sesizării instanÈ›ei potrivit art. 102 È™i 103.(3) Dacă mandatul european de arestare conÈ›ine informaÈ›iile prevăzute la art. 87 alin. (1) È™i este tradus potrivit dispoziÈ›iilor alin. (1), procurorul ia măsurile necesare pentru identificarea, căutarea, localizarea È™i prinderea persoanei solicitate. DispoziÈ›iile art. 521-526 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.(4) ÃŽn situaÈ›ia în care în urma verificărilor efectuate se constată că persoana solicitată se află în circumscripÈ›ia teritorială a unui alt parchet, procurorul trimite de îndată mandatul european de arestare parchetului competent È™i informează despre aceasta autoritatea judiciară emitentă È™i Ministerul JustiÈ›iei.(5) ÃŽn cazul în care din verificările efectuate rezultă în mod neîndoielnic că persoana solicitată nu se află pe teritoriul României, procurorul dispune clasarea È™i informează despre aceasta autoritatea judiciară emitentă È™i Ministerul JustiÈ›iei.(6) Dacă persoana solicitată face obiectul unor proceduri penale în curs, pentru aceleaÈ™i fapte pentru care a fost emis mandatul european de arestare, procurorul transmite, spre informare, procurorului de caz sau instanÈ›ei competente o copie a mandatului european de arestare, traducerea È™i, dacă este cazul, informaÈ›iile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă, solicitându-i să aprecieze È™i să informeze de urgență dacă urmărirea penală sau judecata poate fi suspendată până la soluÈ›ionarea cauzei de către autoritatea judiciară română de executare. DispoziÈ›iile art. 312, 313 È™i, respectiv, ale art. 367 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.(7) Dacă procedurile penale existente împotriva persoanei solicitate se referă la alte fapte decât cele pentru care a fost emis mandatul european de arestare, procurorul competent transmite, de asemenea, spre informare, procurorului de caz sau instanÈ›ei competente o copie a mandatului european de arestare, traducerea È™i, dacă este cazul, informaÈ›iile suplimentare comunicate de autoritatea judiciară emitentă, solicitându-i să îl informeze de îndată care este stadiul procedurii.(8) Procedurile prealabile prevăzute la alin. (6) È™i (7) nu împiedică luarea măsurilor prevăzute la alin. (3).(9) ÃŽn cazul în care predarea persoanei solicitate este condiÈ›ionată de acordarea consimțământului unui alt stat membru ori al unui stat terÈ›, luarea măsurilor pentru prinderea persoanei solicitate are loc la data primirii consimțământului statului respectiv.(10) Procedura prevăzută în prezentul articol nu este publică.  +  Articolul 101ReÈ›inerea persoanei solicitate(1) Măsura reÈ›inerii persoanei solicitate poate fi luată de procuror numai după ascultarea acesteia în prezenÈ›a apărătorului. Măsura reÈ›inerii se dispune prin ordonanță motivată È™i poate dura cel mult 24 de ore.(2) Persoanei reÈ›inute i se aduc, de îndată, la cunoÈ™tință, în limba pe care o înÈ›elege, motivele reÈ›inerii È™i conÈ›inutul mandatului european de arestare. Atunci când sunt incidente dispoziÈ›iile art. 99 alin. (2) lit. i) pct. (iv) È™i a fost transmisă de autoritatea emitentă, procurorul dispune comunicarea hotărârii de condamnare persoanei solicitate. Persoana solicitată va fi informată cu privire la efectele pe care le are, potrivit legii statului emitent, transmiterea hotărârii de condamnare.(3) Persoanei reÈ›inute i se va comunica o copie a mandatului european de arestare È™i traducerea acestuia. Această prevedere se va aplica È™i în cazul în care procurorul competent primeÈ™te un nou mandat european de arestare ulterior sesizării curÈ›ii de apel competente în condiÈ›iile prevăzute la art. 103.(4) Persoana reÈ›inută poate solicita să fie încunoÈ™tinÈ›at despre măsura luată un membru de familie ori o altă persoană pe care o desemnează aceasta. Atât cererea, cât È™i încunoÈ™tinÈ›area se consemnează într-un proces-verbal. ÃŽn mod excepÈ›ional, dacă procurorul apreciază că acest lucru ar afecta executarea mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate sau, în cazul în care are cunoÈ™tință, a unor mandate europene de arestare emise împotriva altor participanÈ›i la săvârÈ™irea infracÈ›iunii, procurorul va putea refuza solicitarea.(5) ÃŽn cazul în care persoana solicitată este minor, termenul prevăzut la alin. (1) se reduce la jumătate. ÃŽn acest caz, reÈ›inerea poate fi prelungită, dacă se impune, prin ordonanță motivată, cel mult 8 ore.(6) ÃŽn vederea reÈ›inerii persoanei solicitate, organul competent poate pătrunde în orice locuință în care se află persoana solicitată, fără consimțământul acesteia ori al persoanei căreia îi aparÈ›ine sau care foloseÈ™te locuinÈ›a, precum È™i în sediul oricărei persoane juridice, fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.  +  Articolul 102ReÈ›inerea È™i arestarea în baza semnalării introduse în Sistemul de InformaÈ›ii Schengen(1) ÃŽn cazul obÈ›inerii unui rezultat pozitiv cu privire la o persoană pentru care un alt stat membru a introdus o semnalare în vederea arestării, Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române solicită statului membru semnalant să confirme, în regim de urgență, valabilitatea deciziei în baza căreia a fost introdusă respectiva semnalare.(2) Semnalarea în vederea arestării se transmite parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui rază teritorială a fost localizată persoana. DispoziÈ›iile art. 100, 101 È™i 106 se aplică în mod corespunzător, dacă nu contravin prezentului articol.(3) Semnalarea în vederea arestării echivalează cu un mandat european de arestare.(4) Procurorul din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripÈ›ie a fost prinsă persoana solicitată sesizează curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea predării.(5) Judecătorul sesizat potrivit alin. (4):a) admite, prin încheiere motivată, propunerea procurorului È™i dispune arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată de cel mult 15 zile; saub) respinge, prin încheiere motivată, propunerea procurorului È™i, dacă este cazul, dispune punerea în libertate a persoanei reÈ›inute. ÃŽn scopul asigurării bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare sau al împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a mandatului european de arestare, instanÈ›a dispune, prin încheiere motivată, aplicarea, pe o durată de cel mult 30 de zile, a uneia din măsurile preventive neprivative de libertate prevăzute de Codul de procedură penală.(6) Judecătorul comunică de îndată Centrului de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române È™i direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei decizia luată potrivit alin. (5).(7) ÃŽn vederea continuării procedurii potrivit art. 104, judecătorul amână judecarea cauzei È™i fixează un termen de 15 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoÈ›it de traducerea în limba română, È™i, dacă este cazul, a hotărârii de condamnare date în lipsă. Dacă, la expirarea termenului de 15 zile, procurorul nu a prezentat mandatul european de arestare, judecătorul dispune revocarea, după caz, a măsurii arestării provizorii în vederea predării È™i punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate sau a măsurii dispuse potrivit alin. (5) lit. b).(8) Mandatul european de arestare se transmite de către statul membru semnalant în termen de cel mult 10 zile de la data pronunțării încheierii prevăzute la alin. (5).(9) DispoziÈ›iile prezentului articol nu se aplică atunci când semnalarea în vederea arestării este însoÈ›ită de un mandat european de arestare. ÃŽn acest caz sunt aplicabile dispoziÈ›iile art. 100.(10) ÃŽn cazul semnalărilor privind persoanele căutate pentru a fi arestate în vederea extrădării sunt aplicabile dispoziÈ›iile art. 45.  +  Articolul 103Sesizarea curÈ›ii de apel în vederea arestării È™i predării persoanei solicitate(1) Procurorul sesizează curtea de apel competentă cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate.(2) De îndată ce instanÈ›a este sesizată, cauza se repartizează, în condiÈ›iile legii, unui complet format dintr-un judecător, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării È™i asupra predării persoanei solicitate.(3) Pentru evidenÈ›a activității instanÈ›ei, se întocmeÈ™te È™i se păstrează Registrul privind arestarea È™i predarea în baza mandatelor europene de arestare. ÃŽn acest registru se vor face următoarele menÈ›iuni: numărul curent; numele È™i prenumele persoanei solicitate; numărul È™i data adresei parchetului; numărul È™i data mandatului european de arestare; autoritatea judiciară emitentă; numărul dosarului instanÈ›ei; data È™i soluÈ›ia pronunÈ›ată; numărul È™i data mandatului intern de arestare; durata arestării, cu indicarea datei la care începe măsura È™i a datei la care expiră; numele È™i prenumele judecătorului care a dispus măsura arestării È™i/sau predarea persoanei solicitate; data formulării contestaÈ›iei, evidenÈ›iindu-se separat împotriva cărei soluÈ›ii a fost declarată calea de atac; data înaintării contestaÈ›iei la instanÈ›a de control judiciar; soluÈ›ia instanÈ›ei ierarhic superioare, precum È™i prelungirile arestării; data comunicării hotărârii asupra predării autorității judiciare emitente, Ministerului JustiÈ›iei È™i Centrului de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române.  +  Articolul 104Procedura de executare a mandatului european de arestare(1) Judecătorul verifică mai întâi identitatea persoanei solicitate È™i se asigură că acesteia i s-a comunicat, în copie È™i în limba pe care o înÈ›elege, mandatul european de arestare È™i, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă. Atunci când a fost transmisă de autoritatea emitentă, judecătorul îi înmânează persoanei solicitate hotărârea de condamnare dată în lipsă.(2) Dacă este cazul, la cererea persoanei solicitate, judecătorul amână cauza o singură dată, cel mult 5 zile, È™i solicită autorității emitente transmiterea, în copie È™i în limba pe care persoana solicitată o înÈ›elege, a hotărârii de condamnare date în lipsă. Netransmiterea de către autoritatea emitentă a hotărârii de condamnare date în lipsă nu are niciun efect asupra continuării procedurii de executare a mandatului european de arestare È™i asupra predării persoanei solicitate.(3) După primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoÈ™tinÈ›a persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106, efectele regulii specialității, precum È™i posibilitatea de a consimÈ›i la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinÈ›ele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.(4) ÃŽn cazul în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetățean român, în vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, judecătorul întreabă persoana solicitată dacă aceasta este de acord să execute pedeapsa sau măsura de siguranță în statul membru emitent.(5) ÃŽn cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmeÈ™te un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător È™i persoana solicitată. ÃŽn acelaÈ™i proces-verbal se va menÈ›iona dacă persoana solicitată a renunÈ›at sau nu la drepturile conferite de regula specialității.(6) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunÈ›a prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării È™i predării persoanei solicitate.(7) Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziÈ›iei acesteia față de existenÈ›a unuia dintre motivele obligatorii sau opÈ›ionale de neexecutare, precum È™i la eventuale obiecÈ›ii în ceea ce priveÈ™te identitatea.(8) ÃŽn cazurile prevăzute la alin. (5) È™i (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.(9) InstanÈ›a verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menÈ›inerea arestării în vederea predării. ÃŽn acest sens, instanÈ›a se pronunță prin încheiere motivată, È›inând seama de termenele prevăzute la art. 112.(10) ÃŽn toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenÈ›a apărătorului. Durata iniÈ›ială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.(11) ÃŽn cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanÈ›a dispune față de aceasta măsura controlului judiciar, controlului judiciar pe cauÈ›iune sau arestului la domiciliu, dispoziÈ›iile art. 211-222 din Codul de procedură penală*) aplicându-se în mod corespunzător. ÃŽn acest caz, în situaÈ›ia în care, ulterior, instanÈ›a dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune È™i arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.*) Prin Decizia CurÈ›ii ConstituÈ›ionale nr. 712/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, art. 211-217 au fost declarate neconstituÈ›ionale.(12) Dacă judecătorul apreciază că în cauză se impune solicitarea de informaÈ›ii sau garanÈ›ii suplimentare autorității judiciare emitente, amână cauza, stabilind un termen pentru primirea datelor solicitate. Termenul fixat nu poate fi mai mare de 10 zile.(13) După întocmirea sentinÈ›ei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. DispoziÈ›iile Codului de procedură penală cu privire la conÈ›inutul È™i executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător.(14) ȘedinÈ›a de judecată este publică, afară de cazul în care, la cererea procurorului, a persoanei solicitate sau din oficiu, judecătorul apreciază că se impune judecarea cauzei în È™edință secretă. Participarea procurorului este obligatorie.  +  Articolul 105Revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau emis mandatul european de arestare(1) Atunci când statul emitent informează cu privire la revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare:a) procurorul, sesizat potrivit art. 100 sau 102, dispune clasarea È™i, dacă este cazul, revocarea măsurii preventive luate față de persoana solicitată È™i informează despre acestea Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române È™i direcÈ›ia de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei;b) judecătorul, sesizat potrivit art. 102 sau 103, prin sentință definitivă, ia act de revocarea deciziei în baza căreia a fost introdusă semnalarea în vederea arestării sau a fost emis mandatul european de arestare, după caz, È™i dispune revocarea măsurii preventive luate față de persoana solicitată.(2) Dacă informarea prevăzută la alin. (1) intervine după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către statul emitent, curtea de apel competentă, la sesizarea procurorului, dispune prin sentință definitivă revocarea executării mandatului european de arestare È™i, dacă este cazul, revocarea măsurii privative dispuse anterior.(3) Repararea pagubei materiale sau a unei daune morale în cazul privării ori restrângerii de libertate în baza unor semnalări în vederea arestării sau a unor mandate europene de arestare retrase sau revocate este suportată de statul emitent, potrivit legii acestuia.  +  Articolul 106Drepturile persoanei arestate în baza unui mandat european de arestare(1) Persoana arestată are dreptul să fie informată cu privire la conÈ›inutul mandatului european de arestare.(2) Persoana arestată are dreptul să fie asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanță.(3) Procurorul sau, după caz, instanÈ›a de executare aduce la cunoÈ™tinÈ›a persoanei reÈ›inute sau arestate că are dreptul de a-È™i desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare È™i de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condiÈ›iile prevăzute de legea română È™i cu asigurarea confidenÈ›ialității.(4) ÃŽn cazul în care persoana reÈ›inută sau arestată arată că înÈ›elege să își exercite acest drept, procurorul sau instanÈ›a de executare informează fără întârziere autoritatea emitentă a mandatului european de arestare. InformaÈ›iile transmise de către autoritatea emitentă, prin orice mijloc care lasă o urmă scrisă, îi sunt comunicate fără întârziere persoanei solicitate prin intermediul administraÈ›iei locului de deÈ›inere.(5) DispoziÈ›iile art. 91 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.(6) Persoana arestată care nu înÈ›elege sau nu vorbeÈ™te limba română are dreptul la interpret, asigurat gratuit de către instanță.  +  Articolul 107Predarea temporară sau luarea declaraÈ›iei persoanei solicitate(1) Dacă autoritatea judiciară emitentă solicită, judecătorul poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate sau procedează la audierea persoanei solicitate.(2) ÃŽn cazul în care s-a acordat predarea temporară, aceasta se efectuează în condiÈ›iile È™i pe durata stabilite de comun acord între autoritatea judiciară emitentă È™i cea de executare. ÃŽn toate cazurile persoana urmărită va trebui să se întoarcă în România pentru a participa la desfășurarea procedurii de predare în baza mandatului european de arestare.(3) ÃŽn cazul în care nu se acordă predarea temporară sau aceasta nu este solicitată, autoritatea judiciară de executare română procedează la luarea unei declaraÈ›ii persoanei solicitate, cu participarea persoanei desemnate de autoritatea judiciară emitentă, dacă este cazul, în conformitate cu legea statului membru emitent. Audierea persoanei solicitate se face potrivit prevederilor Codului de procedură penală român È™i în condiÈ›iile stabilite potrivit înÈ›elegerii dintre autoritățile judiciare implicate. ÃŽn toate cazurile se vor respecta drepturile procesuale ale persoanei urmărite.  +  Articolul 108Incidente proceduraleÃŽn cazul în care, în cursul procedurii de executare a unui mandat european de arestare, este sesizată Curtea ConstituÈ›ională cu o excepÈ›ie de neconstituÈ›ionalitate a unei dispoziÈ›ii din prezentul titlu, judecarea excepÈ›iei se face cu precădere, în termen de cel mult 45 de zile de la sesizarea CurÈ›ii ConstituÈ›ionale.  +  Articolul 109Hotărârea(1) ÃŽn toate cazurile instanÈ›a se pronunță asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112. ÃŽn scopul luării unei hotărâri, instanÈ›a È›ine seama de toate împrejurările cauzei È™i de necesitatea executării mandatului european de arestare.(2) ÃŽn termen de cel mult 24 de ore după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, instanÈ›a comunică hotărârea luată autorității judiciare emitente, Ministerului JustiÈ›iei È™i Centrului de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române.(3) ÃŽn cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunțării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 104 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.(4) ÃŽn cazul în care predarea persoanei a fost refuzată, instanÈ›a face aplicarea dispoziÈ›iilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 141/2010 privind înfiinÈ›area, organizarea È™i funcÈ›ionarea Sistemului Informatic NaÈ›ional de Semnalări È™i participarea României la Sistemul de InformaÈ›ii Schengen, republicată.  +  Articolul 110Căi de atac(1) ÃŽncheierile prevăzute la art. 102, art. 104 alin. (8) È™i (9) pot fi atacate cu contestaÈ›ie în termen de 24 de ore de la pronunÈ›are.(2) Hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestaÈ›ie în termen de 5 zile de la pronunÈ›are, cu excepÈ›ia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.(3) ContestaÈ›ia declarată împotriva hotărârii prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate este suspensivă de executare, cu excepÈ›ia dispoziÈ›iilor privind măsura arestării. Dosarul va fi înaintat instanÈ›ei ierarhic superioare în termen de 24 de ore.  +  Articolul 111SoluÈ›ionarea contestaÈ›ieiContestaÈ›ia declarată în condiÈ›iile prevăzute la art. 110 se soluÈ›ionează cu precădere, în termen de cel mult 3 zile de la înregistrarea cauzei.  +  Articolul 112Termene(1) Mandatul european de arestare se soluÈ›ionează È™i se execută în regim de urgență.(2) ÃŽn cazul prevăzut la art. 104 alin. (5), hotărârea asupra executării mandatului european de arestare trebuie pronunÈ›ată cel mai târziu în termen de 10 zile de la termenul de judecată la care persoana solicitată È™i-a exprimat consimțământul la predare.(3) ÃŽn celelalte cazuri, hotărârea definitivă privind executarea mandatului european de arestare se pronunță în termen de 60 de zile de la data arestării persoanei solicitate.(4) Când, pentru motive justificate, nu se poate pronunÈ›a o hotărâre în termenele prevăzute la alineatele precedente, instanÈ›a poate amâna pronunÈ›area pentru 30 de zile, comunicând autorității judiciare emitente această împrejurare, precum È™i motivele amânării È™i menÈ›inând măsurile necesare în vederea predării.(5) Când, din motive excepÈ›ionale, nu pot fi respectate termenele prevăzute în prezentul articol, autoritatea judiciară de executare română va informa Eurojust, precizând motivele întârzierii.(6) Derularea procedurii prevăzute la art. 106 alin. (3) È™i (4) nu afectează termenele prevăzute de prezentul articol.  +  Articolul 113Predarea persoanei solicitate(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române, cu sprijinul unității de poliÈ›ie pe raza căreia se află locul de detenÈ›ie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.(2) Dacă din motive independente de voinÈ›a autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române È™i autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.(3) ÃŽn cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaÈ™i fapte.(4) ÃŽn toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica.  +  Articolul 114Predarea amânată sau temporară(1) DispoziÈ›iile art. 58 alin. (1)-(5) È™i (7) se aplică în mod corespunzător.(2) CondiÈ›iile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române È™i străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este curtea de apel care a executat mandatul european de arestare. Preluarea persoanei predate È™i returnarea acesteia se fac de către autoritățile competente ale statului emitent, pe teritoriul României. Cheltuielile privind preluarea È™i returnarea persoanei predate sunt suportate de statul emitent.  +  Articolul 115Predarea de bunuri(1) Autoritatea judiciară de executare română poate dispune, la cererea autorității judiciare emitente sau din oficiu, indisponibilizarea È™i predarea, în conformitate cu legea română, a bunurilor care constituie mijloace materiale de probă sau au fost dobândite de persoana solicitată ca urmare a săvârÈ™irii infracÈ›iunii care stă la baza mandatului european de arestare, fără a aduce atingere drepturilor pe care statul român sau terÈ›ii le pot avea asupra acestora.(2) Bunurile prevăzute la alin. (1) se predau chiar È™i atunci când mandatul european de arestare nu poate fi executat ca urmare a decesului sau evadării persoanei solicitate.(3) ÃŽn cazul în care bunurile sunt susceptibile să fie indisponibilizate sau confiscate în România È™i, totodată, necesare bunei desfășurări a procesului penal aflat pe rolul autorităților judiciare române, autoritatea română de executare poate refuza predarea acestora sau poate dispune predarea lor temporară, sub rezerva restituirii.  +  Articolul 116Concursul de cereri(1) ÃŽn cazul în care două sau mai multe state membre au emis un mandat european de arestare în legătură cu aceeaÈ™i persoană, autoritatea judiciară de executare română va decide asupra priorității de executare, È›inând seama de toate circumstanÈ›ele È™i, în special, de locul săvârÈ™irii È™i gravitatea infracÈ›iunii, de data emiterii mandatelor, precum È™i de împrejurarea că mandatul a fost emis în vederea urmăririi penale, a judecății sau în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță. Autoritatea judiciară de executare română va putea solicita, dacă este cazul, avizul Eurojust cu privire la această hotărâre.(2) ÃŽn cazul concurenÈ›ei între un mandat european de arestare È™i o cerere de extrădare prezentată de către un stat terÈ›, autoritatea judiciară de executare română va decide luând în considerare toate circumstanÈ›ele È™i în special cele prevăzute la alin. (1) È™i cele prevăzute în convenÈ›ia de extrădare aplicabilă în relaÈ›ia cu statul terÈ›. ÃŽn cazul în care va da prioritate cererii de extrădare, se vor aplica dispoziÈ›iile titlului II.(3) ÃŽn cazul în care decide să se acorde întâietate cererii de extrădare, autoritatea judiciară de executare română va aduce acest lucru la cunoÈ™tinÈ›a autorității emitente a mandatului european de arestare.(4) ÃŽn cazul în care cu privire la aceeaÈ™i persoană, înainte de predarea acesteia, autoritățile române primesc din partea autorităților competente ale aceluiaÈ™i stat membru emitent două sau mai multe mandate, cauzele privind executarea acestor mandate europene de arestare se conexează la instanÈ›a cea dintâi sesizată, pronunțându-se o singură hotărâre cu privire la executarea fiecăruia dintre mandatele europene de arestare. ÃŽn cazul în care predarea este admisă doar pentru una sau unele dintre fapte, în hotărârea de predare se menÈ›ionează expres acest lucru, dispoziÈ›iile art. 117 aplicându-se în mod corespunzător.(5) DispoziÈ›iile prezentului articol nu aduc atingere obligaÈ›iilor derivate din calitatea de parte la Statutul CurÈ›ii Penale InternaÈ›ionale.  +  Capitolul IV Alte dispoziÈ›ii  +  Articolul 117Regula specialității(1) Consimțământul pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau deÈ›inerea unei persoane de către autoritățile române pentru alte fapte comise anterior predării acesteia în baza unui mandat european de arestare se prezumă că a fost dat de către acele state membre care au transmis o notificare în acest sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, dacă autoritatea judiciară de executare nu dispune altfel prin hotărârea de predare.(2) Cu excepÈ›ia cazurilor menÈ›ionate la alin. (1) È™i (4), persoana predată autorităților române nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte. ÃŽn acest scop, autoritatea judiciară română emitentă va prezenta autorității judiciare de executare o cerere de autorizare, însoÈ›ită de informaÈ›iile prevăzute la art. 87 alin. (1).(3) ÃŽn relaÈ›ia cu alte state membre decât cele prevăzute la alin. (1), consimțământul autorității judiciare române de executare este necesar. ÃŽn acest sens, judecătorul competent se pronunță, prin încheiere definitivă, dată în camera de consiliu, fără citarea părÈ›ilor, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fără a aduce atingere garanÈ›iilor la care se referă art. 98.(4) DispoziÈ›iile alineatelor anterioare nu se aplică atunci când intervine una dintre următoarele circumstanÈ›e:a) când persoana urmărită a renunÈ›at în mod expres în faÈ›a autorității judiciare de executare la regula specialității, înaintea predării;b) când persoana urmărită a renunÈ›at, după predare, să recurgă la regula specialității în legătură cu anumite infracÈ›iuni anterioare predării sale. DeclaraÈ›ia de renunÈ›are la regula specialității se dă în faÈ›a autorității judiciare competente a statului membru emitent, întocmindu-se un proces-verbal conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmărită are dreptul de a fi asistată de un avocat. RenunÈ›area la regula specialității trebuie să fie voluntară È™i în deplină cunoÈ™tință de cauză asupra consecinÈ›elor acesteia;c) când, având posibilitatea să părăsească teritoriul statului membru căruia i-a fost predată, persoana în cauză nu a făcut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a întors pe acest teritoriu după ce l-a părăsit;d) când infracÈ›iunea nu este sancÈ›ionată cu o pedeapsă privativă de libertate;e) când la terminarea procesului penal nu se aplică o pedeapsă privativă de libertate sau o măsură de siguranță.  +  Articolul 118Tranzitul(1) Tranzitul pe teritoriul României al unei persoane, în vederea executării unui mandat european de arestare, se acordă la cererea statului emitent, care trebuie să prezinte următoarele date:a) existenÈ›a unui mandat european de arestare;b) identitatea È™i cetățenia persoanei care face obiectul mandatului european;c) încadrarea juridică a faptei;d) descrierea împrejurărilor în care infracÈ›iunea a fost săvârÈ™ită, inclusiv data È™i locul.(2) Cererea È™i informaÈ›iile prevăzute la alin. (1) nu trebuie prezentate în cazul tranzitului aerian fără escală, cu excepÈ›ia cazului în care s-ar produce o aterizare forÈ›ată.(3) Cererea È™i informaÈ›iile privind tranzitul se transmit Ministerului JustiÈ›iei, care le înaintează, de îndată, CurÈ›ii de Apel BucureÈ™ti.(4) Curtea de Apel BucureÈ™ti, în complet format din 2 judecători ai SecÈ›iei penale, se pronunță cu privire la cererea de tranzit, în ziua primirii acesteia, prin încheiere dată în camera de consiliu.(5) ÃŽncheierea este definitivă È™i se comunică imediat Ministerului JustiÈ›iei, care informează de îndată statul emitent.(6) ÃŽn cazul în care persoana ce face obiectul mandatului european are cetățenia română, tranzitul nu este acordat decât dacă este îndeplinită condiÈ›ia prevăzută la art. 98 alin. (2).  +  Articolul 119Predarea ulterioară(1) Consimțământul la predarea de către statul român către un alt stat membru a unei persoane solicitate în baza unui mandat european de arestare pentru alte fapte comise anterior predării sale se prezumă că a fost dat de către acele state membre care au transmis o notificare în acest sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, dacă autoritatea judiciară de executare nu dispune altfel prin hotărârea de predare.(2) ÃŽn orice caz, consimțământul autorității judiciare române de executare la predarea ulterioară a persoanei solicitate de către un stat membru emitent către un alt stat nu este necesar dacă persoana solicitată:a) având ocazia să părăsească teritoriul statului căruia i-a fost predată, nu a făcut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a întors pe acest teritoriu după ce l-a părăsit;b) a consimÈ›it să fie predată unui stat membru, altul decât statul de executare, în baza unui mandat european de arestare. Consimțământul se exprimă în faÈ›a autorității judiciare competente a statului membru emitent È™i se consemnează într-un proces-verbal întocmit conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmărită are dreptul de a fi asistată de un avocat. Consimțământul trebuie exprimat în mod liber È™i în deplină cunoÈ™tință de cauză asupra consecinÈ›elor sale;c) renunță la regula specialității, în conformitate cu dispoziÈ›iile art. 117 alin. (3) È™i (4) lit. a)-c).(3) ÃŽn situaÈ›iile nereglementate de alin. (1) È™i (2) este necesară aprobarea autorității judiciare române de executare, care se va solicita în conformitate cu dispoziÈ›iile art. 90, anexând cererii informaÈ›iile prevăzute la art. 87 alin. (1), însoÈ›ite de o traducere.(4) ÃŽn relaÈ›ia cu alte state membre decât cele prevăzute la alin. (1), consimțământul autorității judiciare române de executare pentru predarea persoanei solicitate către un stat terÈ› este necesar. ÃŽn acest sens, judecătorul competent se pronunță, prin încheiere definitivă, dată în camera de consiliu, fără citarea părÈ›ilor, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fără a aduce atingere garanÈ›iilor la care se referă art. 98.(5) DispoziÈ›iile alin. (1)-(4) se aplică în mod corespunzător È™i în cazul în care România este stat membru emitent.  +  Articolul 120Predarea ulterioară unei extrădări(1) ÃŽn cazul în care persoana urmărită a fost extrădată în România dintr-un stat terÈ› de care aceasta a fost protejată prin dispoziÈ›iile acordului în baza căruia a fost extrădată, referitoare la regula specialității, autoritatea judiciară română de executare va solicita autorizarea statului care a extrădat-o pentru a putea fi predată statului emitent. Termenele prevăzute la art. 112 vor începe să curgă de la data la care regula specialității încetează să se aplice.(2) ÃŽn timp ce soluÈ›ionează cererea de autorizare, autoritatea judiciară română de executare va continua să asigure condiÈ›iile materiale necesare pentru o predare efectivă.  +  Articolul 121Extrădarea ulterioară(1) Extrădarea unei persoane care a fost predată în România în baza unui mandat european de arestare, solicitată ulterior de către un stat care nu este membru al Uniunii Europene, nu se poate acorda fără consimțământul autorității judiciare de executare care a aprobat predarea.(2) ÃŽn cazul în care autoritățile judiciare române au acordat predarea unei persoane unui alt stat membru al Uniunii Europene, în baza unui mandat european de arestare, iar autoritățile judiciare emitente solicită consimțământul de a extrăda persoana urmărită către un terÈ› stat care nu este membru al Uniunii Europene, consimțământul va fi acordat în conformitate cu instrumentele bilaterale sau multilaterale la care România este parte, luându-se în considerare cererea de extrădare.  +  Articolul 122Imunități È™i privilegii(1) Când persoana la care se referă mandatul european de arestare se bucură de imunitate în România, autoritatea judiciară de executare va solicita fără întârziere autorității competente ridicarea acestui privilegiu.(2) Dacă ridicarea imunității este de competenÈ›a unui alt stat sau a unei organizaÈ›ii internaÈ›ionale, cererea va fi formulată de autoritatea judiciară care a emis mandatul european de arestare. Autoritatea judiciară de executare va comunica această împrejurare autorității judiciare emitente.(3) ÃŽn timpul în care cererea de retragere a imunității la care se referă alin. (2) este în curs de soluÈ›ionare, autoritatea judiciară de executare ia măsurile pe care le consideră necesare pentru a garanta predarea efectivă când persoana a încetat să se mai bucure de privilegiul imunității.(4) Termenele prevăzute la art. 112 încep să curgă de la data când autoritatea judiciară de executare a fost informată despre ridicarea sau retragerea imunității.(5) Când persoana la care se referă mandatul european de arestare a ajuns în România, ca urmare a extrădării dintr-un stat terÈ› care nu este membru al Uniunii Europene, iar predarea este limitată la infracÈ›iunea pentru care s-a acordat, termenele prevăzute la alin. (4) încep să curgă din momentul în care autoritățile statului care a extrădat persoana urmărită își dau acordul ca regula specialității să rămână fără efect, iar persoana poate fi predată statului emitent al mandatului european. Până la luarea deciziei, autoritatea judiciară de executare va lua măsurile necesare pentru a se efectua predarea, dacă este cazul.  +  Articolul 123RelaÈ›ia cu alte instrumente juridiceCondiÈ›iile, cerinÈ›ele È™i procedura de emitere È™i de executare a mandatului european de arestare sunt cele stabilite în prezenta lege, cu excepÈ›ia celor prevăzute în convenÈ›iile bilaterale sau multilaterale la care România este parte, în care se simplifică sau se facilitează procedura de predare, în conformitate cu dispoziÈ›iile paragrafului 2 al art. 31 al Deciziei-cadru 002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare È™i procedurile de predare între statele membre.  +  Articolul 124DispoziÈ›ii tranzitorii(1) DispoziÈ›iile prezentului titlu se aplică mandatelor europene de arestare primite de autoritățile române ulterior intrării sale în vigoare, chiar dacă se referă la fapte anterioare acestei date.(2) Procedurile de extrădare în curs în momentul intrării în vigoare a prezentului titlu vor continua să se soluÈ›ioneze potrivit titlului II.  +  Titlul IV Transferul de proceduri în materie penală  +  Capitolul I Cererea de transfer al procedurii penale  +  Articolul 125Schimbul de informaÈ›ii È™i consultările cu autoritățile judiciare străine(1) Atunci când are motive întemeiate să creadă că într-un alt stat se desfășoară proceduri penale cu privire la aceleaÈ™i fapte sau fapte conexe È™i care implică aceeaÈ™i persoană, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanÈ›a de judecată poate contacta autoritatea competentă a celuilalt stat, direct sau, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autorității centrale competente potrivit art. 10, pentru a-i confirma existenÈ›a unor astfel de proceduri paralele, în vederea iniÈ›ierii consultărilor. ÃŽn cazul în care organul judiciar român nu deÈ›ine nicio informaÈ›ie în acest sens, în relaÈ›ia cu statele membre ale Uniunii Europene, identificarea autorității competente care ar trebui să fie contactată se realizează cu ajutorul punctelor naÈ›ionale de contact la ReÈ›eaua Judiciară Europeană desemnate la nivelul Ministerului Public sau al Ministerului JustiÈ›iei, după caz. ÃŽn acest scop, autorității străine îi sunt furnizate, cel puÈ›in, următoarele informaÈ›ii:a) o descriere a faptelor È™i circumstanÈ›elor care fac obiectul procedurii penale desfășurate;b) toate informaÈ›iile relevante privind identitatea persoanei cercetate È™i, dacă este cazul, a persoanelor vătămate;c) stadiul procedurii penale;d) informaÈ›ii privind arestarea preventivă sau reÈ›inerea persoanei cercetate, dacă este cazul.(2) ÃŽn aplicarea alin. (1) constituie motive întemeiate inclusiv următoarele cazuri:a) persoana cercetată invocă, oferind informaÈ›ii în acest sens, faptul că este subiectul unor proceduri penale cu privire la aceleaÈ™i fapte sau fapte conexe într-un alt stat; saub) o cerere de cooperare judiciară internaÈ›ională în materie penală formulată de un alt stat indică existenÈ›a posibilă a unor astfel de proceduri penale paralele; sauc) organele poliÈ›ieneÈ™ti deÈ›in informaÈ›ii în acest sens.(3) Procedura prevăzută la alin. (1) nu se aplică atunci când autoritățile competente care desfășoară proceduri paralele au fost deja informate prin orice alte mijloace.(4) Atunci când se stabileÈ™te existenÈ›a unor proceduri paralele, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanÈ›a de judecată competentă iniÈ›iază consultări directe sau prin intermediul Eurojust ori, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autorității centrale competente potrivit art. 10. Scopul consultărilor este acela de a se ajunge la un consens cu privire la orice soluÈ›ie eficientă menită să evite consecinÈ›ele negative care ar putea decurge din astfel de proceduri paralele, ceea ce, după caz, poate conduce È™i la exercitarea È™i continuarea unei proceduri penale unice fie în statul român, fie într-un alt stat.(5) Atât timp cât consultările directe sunt în desfășurare, autoritățile competente implicate se informează reciproc cu privire la măsurile importante luate în cadrul procedurilor.(6) Cererile formulate de către autoritățile altor state în vederea confirmării existenÈ›ei unor proceduri paralele se soluÈ›ionează de către Parchetul de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie sau de către instanÈ›a pe rolul căreia se află cauza. Exceptând cazul în care prin furnizarea acestora s-ar putea aduce prejudicii unor interese naÈ›ionale fundamentale în materie de securitate sau care ar putea pune în pericol siguranÈ›a persoanelor, autorităților străine li se comunică, într-un termen rezonabil, cel puÈ›in următoarele informaÈ›ii:a) dacă sunt în desfășurare sau au fost desfășurate proceduri penale cu privire la unele sau toate aceleaÈ™i fapte sau la fapte conexe care fac obiectul procedurilor penale la care se face referire în cererea transmisă de autoritatea străină È™i dacă aceleaÈ™i persoane sunt implicate;b) în cazul în care sunt în desfășurare sau au fost desfășurate proceduri penale, datele de contact ale autorității competente; È™ic) stadiul respectivelor proceduri sau, în cazul în care a fost pronunÈ›ată o hotărâre definitivă, natura respectivei hotărâri definitive.  +  Articolul 126CondiÈ›iiAutoritățile judiciare române pot solicita autorităților competente ale altui stat iniÈ›ierea unei proceduri penale sau continuarea acesteia, atunci când exercitarea de către statul străin solicitat serveÈ™te intereselor unei bune administrări a justiÈ›iei sau favorizează, în caz de condamnare, reintegrarea socială È™i sunt incidente unul sau mai multe din următoarele cazuri:a) persoana cercetată are reÈ™edinÈ›a obiÈ™nuită în statul solicitat;b) persoana cercetată este cetățean al statului solicitat sau dacă acest stat este statul său de origine;c) persoana cercetată execută sau urmează să execute o pedeapsă privativă de libertate în statul solicitat;d) persoana cercetată face obiectul, în statul solicitat, al unei cercetări penale pentru aceeaÈ™i faptă sau fapte conexe;e) transferul este justificat prin interesul de a descoperi adevărul È™i, mai ales, dacă elementele de probă cele mai importante se găsesc în statul solicitat;f) executarea unei eventuale hotărâri de condamnare în statul solicitat este susceptibilă să amelioreze posibilitățile de reintegrare socială a condamnatului;g) prezenÈ›a persoanei cercetate la audieri în procedurile penale instrumentate de autoritățile judiciare române nu poate fi asigurată, chiar È™i atunci când ar exista posibilitatea audierii prin videoconferință, însă poate fi asigurată în statul solicitat;h) o eventuală hotărâre de condamnare nu ar putea fi pusă în executare în România, chiar È™i atunci când ar exista posibilitatea formulării unei cereri de extrădare sau emiterii unui mandat european de arestare, statul solicitat fiind în măsură să o facă;i) inculpatul a fost condamnat definitiv în România, sunt incidente unul sau mai multe din cazurile prevăzute la lit. a)-h), iar statul român nu poate pune în executare hotărârea de condamnare, chiar având deschisă calea extrădării sau a mandatului european de arestare, iar statul solicitat nu acceptă, ca principiu, executarea unei hotărâri străine de condamnare sau a refuzat punerea în executare a hotărârii de condamnare date de instanÈ›a străină.  +  Articolul 127Procedura(1) Transferul procedurii penale se solicită în baza hotărârii instanÈ›ei căreia i-ar reveni competenÈ›a să soluÈ›ioneze cauza în prima instanță, dacă procedura se referă la activitatea de urmărire penală sau a instanÈ›ei pe rolul căreia se află cauza, dacă procedura se referă la activitatea de judecată.(2) ÃŽn acest sens, la propunerea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau din oficiu, dacă sunt îndeplinite condiÈ›iile prevăzute de lege, instanÈ›a dispune, prin încheiere motivată, transferul procedurii penale. ÃŽn situaÈ›ia transferului urmăririi penale, propunerea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală se soluÈ›ionează în camera de consiliu, fără citarea părÈ›ilor. PrezenÈ›a procurorului este obligatorie.(3) ÃŽncheierea prevăzută la alin. (2) poate fi atacată cu contestaÈ›ie. Termenul de contestaÈ›ie este de 5 zile È™i curge de la pronunÈ›are. Dosarul va fi înaintat instanÈ›ei ierarhic superioare în termen de 5 zile, iar contestaÈ›ia se judecă în termen de 30 de zile de la înregistrarea cauzei. ContestaÈ›ia este suspensivă de executare.(4) ÃŽncheierea prin care se dispune transferul procedurii, rămasă definitivă, suspendă termenul de prescripÈ›ie a răspunderii penale, precum È™i continuarea procedurii penale începute, sub rezerva actelor È™i demersurilor cu caracter urgent.(5) Cererea se formulează de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori de către instanță, după caz, È™i se transmite Parchetului de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie sau Ministerului JustiÈ›iei, potrivit art. 10, însoÈ›ită de copii certificate de către un magistrat român competent ale tuturor actelor de procedură, cu excepÈ›ia cazului în care statul străin solicită transmiterea originalului dosarului.(6) ÃŽn cazul în care nu se transmite statului solicitat, originalul dosarului se arhivează. ÃŽn cazul în care transmite originalul, o copie certificată a dosarului se păstrează în arhivă. Restituirea originalului se solicită în situaÈ›ia în care urmărirea penală ori judecata nu este preluată de statul solicitat.  +  Articolul 128Transmiterea cereriiMinisterul JustiÈ›iei sau Parchetul de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie, după caz, asigură transmiterea cererii de transfer al procedurii penale pe una din căile prevăzute de prezenta lege.  +  Articolul 129Efectele cererii de transfer de proceduri penale(1) Până la primirea deciziei statului solicitat cu privire la cererea de transfer de proceduri penale, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanÈ›a, după caz:a) poate efectua orice acte de cercetare penală, cu excepÈ›ia trimiterii în judecată a inculpatului sau punerii în executare a unei sancÈ›iuni împotriva persoanei cercetate. Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanÈ›a informează, în scris, statul solicitat, cu privire la actele sau măsurile dispuse ulterior transmiterii cererii;b) poate retrage oricând cererea de transfer de proceduri penale.(2) Dreptul de urmărire penală È™i de executare este redobândit de autoritățile judiciare române atunci când:a) statul solicitat informează că nu va iniÈ›ia niciun demers cu privire la cererea de transfer de proceduri penale sau că nu acceptă o astfel de cerere;b) statul solicitat informează că revocă acceptarea cererii de transfer de proceduri penale;c) statul solicitat comunică decizia sa de a nu începe sau de a înceta procedurile penale.(3) Transmiterea cererii de transfer de proceduri penale prelungeÈ™te termenele de prescripÈ›ie a răspunderii penale cu 6 luni.(4) ÃŽn caz de condamnare, hotărârea pronunÈ›ată de statul solicitat se înscrie în cazierul judiciar È™i produce aceleaÈ™i efecte ca È™i când ar fi fost pronunÈ›ată de o instanță română.  +  Articolul 130Plângerea persoanei vătămate(1) ÃŽn cazul unei fapte săvârÈ™ite în afara teritoriului României, plângerea depusă la organul judiciar român de către persoana vătămată, rezident în România, se transmite direct sau, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autorităților centrale prevăzute la art. 10, autorităților străine competente ale statului pe teritoriul căruia a fost săvârÈ™ită fapta, în afară de cazul în care competenÈ›a este exercitată de statul român.(2) DispoziÈ›iile art. 125-129 nu sunt aplicabile în acest caz.  +  Capitolul II Preluarea sau iniÈ›ierea procedurilor penale la cererea unui stat străin  +  Articolul 131Cererea de preluare a procedurii penale(1) Orice cerere de preluare a procedurii penale adresată de un stat străin parchetelor sau instanÈ›elor române se înaintează, după caz, Ministerului JustiÈ›iei sau Parchetului de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie.(2) Atunci când infracÈ›iunea a fost săvârÈ™ită pe teritoriul României, cererile de preluare a urmăririi penale sau a judecății se soluÈ›ionează, după caz, de parchetele de pe lângă curÈ›ile de apel sau curÈ›ile de apel în circumscripÈ›ia cărora se află locul unde a fost săvârÈ™ită fapta sau a fost identificată persoana cercetată ori locuieÈ™te persoana vătămată. Atunci când infracÈ›iunea a fost săvârÈ™ită în străinătate, cererile de preluare a urmăririi penale sau a judecății se soluÈ›ionează, după caz, de parchetul de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripÈ›ie locuieÈ™te făptuitorul sau de curtea de apel. Dacă acesta nu are domiciliul È™i nici nu locuieÈ™te în România, soluÈ›ionarea cererii este de competenÈ›a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel BucureÈ™ti sau a CurÈ›ii de Apel BucureÈ™ti, după caz. Cererile de preluare a urmăririi penale care privesc fapte care, potrivit legii, sunt de competenÈ›a DirecÈ›iei de Investigare a InfracÈ›iunilor de Criminalitate Organizată È™i Terorism sau a DirecÈ›iei NaÈ›ionale AnticorupÈ›ie se soluÈ›ionează de către acestea.(3) Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta dispune asupra urmării date cererii în conformitate cu dispoziÈ›iile Codului de procedură penală.(4) Cererea de preluare a judecății se transmite de Ministerul JustiÈ›iei parchetului de pe lângă curtea de apel competentă să o soluÈ›ioneze. Procurorul general competent sesizează curtea de apel cu propunerea de admitere sau respingere a cererii.(5) Odată învestită cu o cerere de preluare a judecății, curtea de apel competentă dispune prin încheiere motivată asupra admisibilității cererii. ÃŽncheierea este supusă contestaÈ›iei, în termen de 5 zile de la pronunÈ›are.(6) ÃŽn cazul în care cererea a fost considerată admisibilă, judecata continuă potrivit dispoziÈ›iilor Codului de procedură penală.(7) Parchetul de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie sau Ministerul JustiÈ›iei informează autoritățile statului solicitant în ceea ce priveÈ™te admiterea sau respingerea cererii de transfer de proceduri penale.  +  Articolul 132IniÈ›ierea procedurilor penale la sesizarea autorităților unui stat străin(1) Sesizarea autorităților altor state, cu privire la săvârÈ™irea unei fapte, în vederea iniÈ›ierii de către statul român a procedurilor penale, se soluÈ›ionează de organul judiciar român competent, în conformitate cu dispoziÈ›iile Codului penal È™i ale Codului de procedură penală.(2) ÃŽn cazul unei fapte săvârÈ™ite pe teritoriul României, plângerea depusă la autoritățile competente ale statului al cărui rezident este persoana vătămată se primeÈ™te de către Parchetul de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie È™i se soluÈ›ionează de către organul judiciar competent potrivit legii române.  +  Articolul 133Respingerea cererii de preluare sau iniÈ›iere a procedurilor penale(1) Cererea statului străin de preluare sau iniÈ›iere a procedurilor penale se respinge dacă exercitarea urmăririi penale este contrară principiului non bis in idem sau dacă, la data menÈ›ionată pe cerere, prescripÈ›ia răspunderii penale este împlinită potrivit legii române.(2) Totodată, cererea statului străin de preluare sau iniÈ›iere a procedurilor penale poate fi respinsă, în tot sau în parte, în următoarele cazuri:a) motivul pe care se bazează cererea nu este justificat;b) făptuitorii sunt necunoscuÈ›i;c) persoana cercetată nu are reÈ™edinÈ›a obiÈ™nuită în România;d) persoana cercetată nu este cetățean român È™i nu avea reÈ™edinÈ›a obiÈ™nuită pe teritoriul României în momentul săvârÈ™irii faptei;e) infracÈ›iunea în legătură cu care se solicită urmărirea are un caracter politic sau este o infracÈ›iune pur militară ori pur fiscală;f) există motive serioase să se creadă că cererea de urmărire penală este determinată de considerente de rasă, naÈ›ionalitate sau opinii politice;g) legea penală română este deja aplicabilă faptei È™i, potrivit acestei legi, răspunderea penală este prescrisă la momentul primirii cererii;h) urmărirea penală este contrară angajamentelor internaÈ›ionale ale României;i) urmărirea penală este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice române;j) față de împrejurările cauzei, preluarea urmăririi penale nu este oportună.  +  Articolul 134Revocarea acceptării cererii È™i restituirea cauzei(1) Acceptarea cererii de preluare sau iniÈ›iere a procedurilor penale se revocă atunci când:a) continuarea procedurilor penale în România este contrară principiului non bis in idem; saub) dacă, la data menÈ›ionată pe cerere, prescripÈ›ia răspunderii penale este împlinită potrivit legii române; sauc) dacă fapta pentru care s-a cerut iniÈ›ierea sau continuarea procedurilor penale nu este infracÈ›iune potrivit legii române, iar făptuitorul nu răspunde penal.(2) Acceptarea cererii de preluare sau iniÈ›iere a procedurilor penale poate fi revocată atunci când:a) prezenÈ›a persoanei cercetate nu poate fi asigurată în vederea audierii sau se apreciază că o eventuală condamnare nu poate fi executată în România; saub) unul dintre motivele de refuz prevăzute la art. 133 este descoperit înainte de trimiterea în judecată; sauc) în orice alte cazuri, dacă statul străin solicitant este de acord.(3) Revocarea acceptării se dispune prin ordonanță sau încheiere motivată, după caz. Revocarea acceptării are drept efect restituirea documentelor transmise de statul solicitant È™i redobândirea de către statul respectiv a dreptului de urmărire penală.  +  Capitolul III DispoziÈ›ii pentru punerea în practică a ConvenÈ›iei din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, Schengen  +  Articolul 135Aplicarea principiului non bis in idem(1) O persoană în privinÈ›a căreia s-a pronunÈ›at o hotărâre definitivă pe teritoriul unui stat membru al spaÈ›iului Schengen nu poate fi urmărită sau judecată pentru aceleaÈ™i fapte dacă, în caz de condamnare, hotărârea a fost executată, este în curs de executare sau nu mai poate fi executată potrivit legii statului care a pronunÈ›at condamnarea.(2) Cu toate acestea, dispoziÈ›iile alin. (1) nu se aplică dacă:a) faptele vizate de hotărârea străină s-au săvârÈ™it în tot sau în parte pe teritoriul României. ÃŽn acest caz, excepÈ›ia nu se aplică dacă faptele s-au săvârÈ™it în parte pe teritoriul statului membru unde s-a pronunÈ›at hotărârea;b) faptele vizate de hotărârea străină constituie o infracÈ›iune contra securității naÈ›ionale sau împotriva altor interese esenÈ›iale ale României;c) faptele vizate de hotărârea străină au fost săvârÈ™ite de un funcÈ›ionar român prin încălcarea obligaÈ›iilor sale de serviciu.(3) ExcepÈ›iile menÈ›ionate la alin. (2) nu se aplică atunci când, pentru aceleaÈ™i fapte, statul membru interesat a cerut preluarea urmăririi penale sau a acordat extrădarea persoanei în cauză.  +  Titlul V RecunoaÈ™terea È™i executarea hotărârilor judecătoreÈ™ti, a ordonanÈ›elor penale È™i a actelor judiciare în relaÈ›ia cu statele terÈ›e  +  Capitolul I DispoziÈ›ii generale  +  Articolul 136Domeniul de aplicare È™i înÈ›elesul unor termeni sau expresii(1) Prezentul titlu se aplică în relaÈ›ia cu statele terÈ›e, în domeniul recunoaÈ™terii È™i executării hotărârilor judecătoreÈ™ti È™i ordonanÈ›elor penale, în conformitate cu normele cuprinse în tratatele internaÈ›ionale la care România este parte, iar, în absenÈ›a acestora, pe bază de reciprocitate. DispoziÈ›iile prezentului titlu se aplică deopotrivă, în completare, situaÈ›iilor nereglementate prin tratatele internaÈ›ionale. DispoziÈ›iile capitolului III se aplică È™i în relaÈ›ia cu statele membre ale Uniunii Europene, dacă nu contravin dispoziÈ›iilor speciale.(2) ÃŽn sensul prezentului titlu, termenii È™i expresiile de mai jos au următoarea semnificaÈ›ie:a) decădere - orice privare sau suspendare a unui drept, orice interdicÈ›ie sau incapacitate;b) act judiciar - actul care emană de la o autoritate judiciară competentă;c) ordonanță penală străină - oricare dintre hotărârile prevăzute la art. 1 lit. g) din ConvenÈ›ia europeană privind valoarea internaÈ›ională a hotărârilor represive, adoptată la Haga la 28 mai 1970, ratificată prin OrdonanÈ›a Guvernului nr. 90/1999, aprobată prin Legea nr. 35/2000, sau prevăzute în tratatele bilaterale încheiate de România ori stabilite pe bază de reciprocitate;d) stat terÈ› - statul care nu este membru al Uniunii Europene.  +  Articolul 137CompetenÈ›a autorităților române(1) ÃŽn ceea ce priveÈ™te hotărârile date de către instanÈ›ele judecătoreÈ™ti ale statelor terÈ›e È™i ordonanÈ›ele penale străine, Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, este competent:a) să primească cererea statului emitent de recunoaÈ™tere a hotărârii judecătoreÈ™ti în vederea executării pe teritoriul României a pedepsei aplicate în statul emitent ori în vederea producerii de alte efecte juridice, după caz, precum È™i cererea persoanei condamnate în vederea transferării în România;b) să primească cererea de luare a unei măsuri preventive în cazul în care persoana condamnată se află în România;c) atunci când recunoaÈ™terea se face în scopul executării pe teritoriul României a pedepsei aplicate în statul emitent, să transmită, la solicitarea statului emitent, anterior sau ulterior primirii cererii menÈ›ionate la lit. a) sau b), în special următoarele documente È™i informaÈ›ii:(i) un înscris care să ateste că persoana condamnată are cetățenie română sau că beneficiază în România de un drept de È™edere permanentă;(ii) dispoziÈ›iile legale din care să rezulte că faptele care au determinat aplicarea unei pedepse în statul emitent constituie infracÈ›iuni potrivit legii române;(iii) informaÈ›ii cu privire la liberarea condiÈ›ionată È™i prescripÈ›ia executării pedepsei;(iv) o declaraÈ›ie conÈ›inând informaÈ›iile prevăzute la art. 138;d) în afară de cazul în care statul emitent a indicat că nu este de acord ca hotărârea judecătorească sau ordonanÈ›a penală dată împotriva unui cetățean român sau unui străin care beneficiază în România de un drept de È™edere pe termen lung să fie executată în România, să solicite acestuia să comunice informaÈ›iile prevăzute la art. 138;e) să efectueze controlul de regularitate È™i, dacă este cazul:(i) să solicite transmiterea de documente È™i informaÈ›ii suplimentare;(ii) să solicite declaraÈ›ia persoanei condamnate, în afară de cazul în care aceasta se află pe teritoriul României;(iii) atunci când persoana condamnată se află pe teritoriul României, iar hotărârea judecătorească străină a fost dată în lipsă, să solicite informaÈ›ii cu privire la dreptul persoanei condamnate de a face contestaÈ›ie sau de a exercita orice altă cale de atac, potrivit legii statului emitent;f) să verifice domiciliul persoanei condamnate în străinătate, în vederea stabilirii autorității judiciare competente să soluÈ›ioneze cererea menÈ›ionată la lit. a) sau b);g) să refuze iniÈ›ierea procedurii de recunoaÈ™tere È™i executare pe teritoriul României a hotărârii judecătoreÈ™ti străine, atunci când:(i) România nu este statul de cetățenie ori statul pe teritoriul căruia persoana condamnată beneficiază de un drept de È™edere permanentă;(ii) la data primirii hotărârii judecătoreÈ™ti străine, din pedeapsa aplicată persoanei condamnate au rămas de executat mai puÈ›in de 6 luni, cu excepÈ›ia cazului în care persoana condamnată se află pe teritoriul României;(iii) statul emitent nu a transmis documentele prevăzute la lit. e) până la expirarea unui termen de maximum 120 de zile, precum È™i în alte cazuri expres prevăzute de lege;h) să se consulte cu statul emitent ori de câte ori apreciază ca fiind necesar.(2) ÃŽn ceea ce priveÈ™te hotărârile judecătoreÈ™ti sau ordonanÈ›ele penale date de către autoritățile judiciare române, Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, este competent:a) să primească cererea statului de executare sau a persoanei față de care s-a dat hotărârea judecătorească sau ordonanÈ›a penală străină, de recunoaÈ™tere a acesteia în vederea executării pedepsei aplicate în România ori în vederea producerii de alte efecte juridice, după caz;b) să transmită înscrisurile È™i informaÈ›iile prevăzute la art. 138, precum È™i orice alte informaÈ›ii suplimentare solicitate de statul de executare;c) să solicite statului de executare un înscris care să ateste că persoana condamnată are cetățenia acestuia sau că trăieÈ™te pe teritoriul său, precum È™i:(i) declaraÈ›ia autorității competente cu privire la transferarea persoanei condamnate;(ii) dispoziÈ›iile legale din care să rezulte că faptele care au determinat aplicarea unei pedepse în România constituie infracÈ›iuni potrivit legii statului de executare;(iii) informaÈ›ii cu privire la amnistie, graÈ›iere, liberare condiÈ›ionată È™i prescripÈ›ia executării pedepsei;(iv) o declaraÈ›ie cu privire la procedura aplicabilă hotărârii judecătoreÈ™ti române;d) să întocmească, la solicitarea, după caz, a instanÈ›ei judecătoreÈ™ti sau a organului de urmărire penală, pe baza înscrisurilor È™i informaÈ›iilor prevăzute la art. 138:(i) cererea de recunoaÈ™tere È™i executare pe teritoriul unui stat terÈ› a hotărârii judecătoreÈ™ti sau a ordonanÈ›ei penale È™i să comunice autorității judiciare române solicitante decizia statului de executare;(ii) cererea de luare de măsuri preventive împotriva persoanei condamnate atunci când aceasta se află pe teritoriul statului de executare;e) să suspende procedura până la îndeplinirea condiÈ›iei prevăzute la art. 148 alin. (5) lit. b);f) să se consulte cu statul de executare ori de câte ori apreciază ca fiind necesar.(3) AdministraÈ›ia NaÈ›ională a Penitenciarelor:a) informează persoanele condamnate aflate în executarea unor pedepse privative de libertate în penitenciarele din România, cărora li se poate aplica prezentul titlu, cu privire la dreptul acestora de a solicita transferarea în statul de executare;b) informează judecătorul de supraveghere a privării de libertate È™i direcÈ›ia de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei cu privire la persoanele condamnate cărora li se pot aplica dispoziÈ›iile prezentului titlu È™i cărora li s-a aplicat măsura expulzării prin hotărârea judecătorească de condamnare;c) asigură predarea, sub escortă, a persoanelor condamnate aflate în penitenciarele din România, față de care s-a dispus transferarea în statul de executare sau care au fost returnate potrivit lit. f);d) informează direcÈ›ia de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei, instanÈ›a de executare È™i instanÈ›a în a cărei circumscripÈ›ie se află locul de deÈ›inere cu privire la data predării persoanei condamnate autorităților statului de executare;e) după primirea în penitenciar a persoanei condamnate în străinătate, informează direcÈ›ia de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei:(i) cu privire la locul de deÈ›inere, regimul de executare stabilit È™i măsurile luate, dacă este cazul;(ii) atunci când persoana condamnată a evadat È™i nu a fost posibilă prinderea sa;f) asigură preluarea, la data aducerii în È›ară, È™i È›inerea într-un penitenciar, până la retrimiterea în statul de executare ori până la comunicarea deciziei de punere în libertate, a unei persoane transferate din România în statul de executare, care a fost readusă în È›ară în vederea participării la judecarea căii extraordinare de atac formulate împotriva hotărârii judecătoreÈ™ti române;g) la expirarea duratei pedepsei închisorii, la termenul hotărât de instanÈ›a de judecată în cazul liberării condiÈ›ionate, precum È™i la orice altă dată hotărâtă de autoritățile judiciare competente în situaÈ›iile anume prevăzute de lege, comunică de îndată Ministerului JustiÈ›iei È™i Inspectoratului General al PoliÈ›iei de Frontieră punerea în libertate a persoanelor transferate în România în vederea executării pedepsei, indiferent de infracÈ›iunea săvârÈ™ită. Inspectoratul General al PoliÈ›iei de Frontieră informează direcÈ›ia de specialitate a Ministerului JustiÈ›iei dacă, în termenul prevăzut la art. 169 lit. c), persoana eliberată a părăsit teritoriul României;h) în cazul liberării condiÈ›ionate ori graÈ›ierii restului rămas neexecutat din pedeapsă, comunică direcÈ›iei de specialitate din Ministerul JustiÈ›iei numărul de zile rămase de executat;i) asigură, la momentul aducerii în È›ară, preluarea persoanelor transferate în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din subordinea AdministraÈ›iei NaÈ›ionale a Penitenciarelor.(4) Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române asigură:a) transferarea, sub escortă, din statul emitent în România a persoanelor condamnate în străinătate;b) preluarea din străinătate, sub escortă, a persoanelor condamnate, anterior transferate, față de care s-a dispus aducerea în România în vederea participării la judecarea căii extraordinare de atac formulate împotriva hotărârii judecătoreÈ™ti, în afară de cazul în care sarcina aducerii în È›ară revine statului de executare.(5) Ministerul Afacerilor Externe asigură, prin oficiile consulare, luarea declaraÈ›iei persoanei condamnate aflate în executarea unei pedepse la detenÈ›iunea pe viață sau cu închisoarea ori a unei măsuri privative de libertate, pe teritoriul statului emitent, pe care o transmite direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei, în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data primirii solicitării.  +  Articolul 138ÃŽnscrisuri È™i informaÈ›iiÃŽn vederea recunoaÈ™terii È™i punerii în executare a hotărârilor judecătoreÈ™ti sau a ordonanÈ›elor penale străine sunt necesare, după caz, următoarele înscrisuri È™i informaÈ›ii:a) numele, prenumele, pseudonimul, aliasul folosit, numai în cazul cunoaÈ™terii acestora, precum È™i sexul, cetățenia, numărul cărÈ›ii de identitate sau al paÈ™aportului, data È™i locul naÈ™terii, fotografia, ultima adresă sau reÈ™edință cunoscută, limbile pe care persoana le înÈ›elege;b) informaÈ›ii despre legăturile familiale, sociale sau profesionale pe care le are în România;c) durata totală a pedepsei, data începerii executării pedepsei, data la care pedeapsa ar fi executată în întregime sau ar urma să fie considerată ca executată, perioada deja executată, dacă este cazul, numărul de zile care urmează să fie deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graÈ›ierea acordată anterior, precum È™i, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaÈ›iei statului emitent;d) informaÈ›ii cu privire la liberarea condiÈ›ionată sau anticipată, după caz;e) o copie, certificată pentru conformitate, după caz, a ordonanÈ›ei penale sau a hotărârii judecătoreÈ™ti date în primă instanță È™i, dacă este cazul, în exercitarea căilor de atac;f) dispoziÈ›iile legale aplicabile;g) în afară de cazul în care persoana condamnată se află în România, declaraÈ›ia persoanei condamnate față de cererea de executare într-un penitenciar sau unitate sanitară din România a pedepsei aplicate de statul emitent;h) dacă este cazul, orice expertiză, raport ori alte acte medicale care să ateste starea fizică È™i mintală a persoanei condamnate, tratamentul urmat de acesta pe teritoriul statului emitent È™i eventualele recomandări pentru continuarea tratamentului în România, precum È™i, în cazul condamnatului minor, copia referatului de anchetă socială;i) informaÈ›ii cu privire la posibilitatea exercitării de către persoana condamnată, după transferarea sa, a unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii de condamnare;j) în cazul hotărârilor judecătoreÈ™ti date în lipsă, atunci când persoana condamnată se află pe teritoriul statului emitent, informaÈ›ii cu privire la dreptul persoanei de a exercita o cale de atac care are drept efect reexaminarea cauzei în prezenÈ›a sa.  +  Articolul 139Legea care guvernează executarea È™i efectele transferării executării pedepsei(1) ÃŽn situaÈ›ia în care România este stat emitent, punerea în executare, după caz, a pedepsei sau măsurii privative de libertate sau a restului rămas neexecutat este de competenÈ›a instanÈ›ei române ori de câte ori:a) cererea de recunoaÈ™tere a hotărârii judecătoreÈ™ti este retrasă mai înainte ca statul de executare să recunoască hotărârea judecătorească È™i să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate aplicată de instanÈ›a română;b) statul de executare refuză să recunoască hotărârea judecătorească È™i să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate aplicată de instanÈ›a română;c) statul de executare renunță în mod expres la dreptul său de executare;d) statul de executare arată că nu mai poate executa pedeapsa sau măsura privativă de libertate întrucât persoana condamnată a evadat È™i nu a fost găsită pe teritoriul său;e) statul de executare arată că nu poate pune în executare pedeapsa sau măsura privativă întrucât persoana condamnată nu a fost găsită pe teritoriul său.(2) CompetenÈ›a judecării unei căi de atac, exercitate de persoana condamnată, după transferarea sa în statul de executare, în vederea desființării sau modificării hotărârii judecătoreÈ™ti de condamnare, aparÈ›ine instanÈ›ei române. Orice decizie în urma căreia pedeapsa sau măsura privativă de libertate încetează să mai aibă caracter executoriu, precum È™i hotărârea prin care instanÈ›a română competentă a soluÈ›ionat respectiva cale de atac se transmit direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei în vederea informării statului de executare.(3) ÃŽn situaÈ›ia în care România este stat emitent, atunci când statul de executare a comunicat decizia de a nu pune în executare ori de a înceta executarea pedepsei sau a măsurii privative de libertate ca urmare a aplicării amnistiei sau graÈ›ierii, instanÈ›a română competentă face menÈ›iune despre aceasta în Registrul de evidență È™i punere în executare a hotărârilor penale.(4) Aplicarea amnistiei sau graÈ›ierii de către statul român, în calitate de stat emitent, când intervine după transferarea persoanei condamnate sau după delegarea executării pedepsei, se face de către un judecător de la instanÈ›a de executare. Decizia de aplicare a amnistiei sau a graÈ›ierii se transmite direcÈ›iei de specialitate a Ministerului JustiÈ›iei în vederea comunicării statului de executare.(5) Aplicarea amnistiei sau graÈ›ierii de către statul român, în calitate de stat de executare, se face de către un judecător de la instanÈ›a de executare sau, când persoana condamnată este deÈ›inută, de la instanÈ›a corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deÈ›inere. Decizia de aplicare a amnistiei sau graÈ›ierii se transmite direcÈ›iei de specialitate a Ministerului JustiÈ›iei în vederea comunicării statului emitent.  +  Capitolul II RecunoaÈ™terea È™i executarea hotărârilor judecătoreÈ™ti străine  +  SecÅ£iunea 1 Transferarea persoanelor condamnate, deÈ›inute în state terÈ›e, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România  +  Articolul 140Măsuri premergătoare sesizării instanÈ›ei(1) Atunci când constată că statul emitent a transmis înscrisurile È™i informaÈ›iile prevăzute la art. 138, Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripÈ›ie teritorială domiciliază persoana condamnată, în vederea sesizării curÈ›ii de apel.(2) Procurorul, primind dosarul, verifică dacă:a) executarea hotărârii judecătoreÈ™ti străine în România ar fi contrară principiului non bis in idem;b) persoana condamnată este cercetată penal în România pentru aceleaÈ™i infracÈ›iuni pentru care a fost pronunÈ›ată hotărârea judecătorească străină;c) persoana condamnată este cercetată penal în România pentru alte infracÈ›iuni decât cele pentru care a fost pronunÈ›ată hotărârea judecătorească străină;d) este incident vreunul din motivele de refuz prevăzute la art. 142 alin. (2);e) persoana condamnată beneficiază de efectele regulii specialității. DispoziÈ›iile art. 169 se aplică numai dacă se prevede astfel în tratatul aplicabil în relaÈ›ia cu statul emitent ori dacă potrivit rezervei sau declaraÈ›iei formulate de statul emitent la un tratat multilateral, acceptată de România, transferarea este condiÈ›ionată de respectarea regulii specialității.(3) InformaÈ›iile necesare verificărilor prevăzute la alin. (2) lit. b) È™i c) sunt comunicate procurorului, în termen de cel mult 5 zile de la data primirii solicitării.(4) ÃŽn cazul în care sunt incidente dispoziÈ›iile alin. (2) lit. e), procurorul informează, după caz, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanÈ›a de judecată.(5) Dacă, până la sesizarea instanÈ›ei, cererea prevăzută la art. 137 alin. (1) lit. a) este retrasă, procurorul dispune clasarea È™i restituie dosarul direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei.  +  Articolul 141Durata È™i obiectul procedurii de recunoaÈ™tere a hotărârii judecătoreÈ™ti străine(1) PreÈ™edintele instanÈ›ei sau judecătorul delegat de acesta fixează termenul de judecată, care nu poate fi mai mare de 10 zile de la data înregistrării cauzei la instanță. Durata procedurii judiciare de recunoaÈ™tere a hotărârii judecătoreÈ™ti străine este de 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță.(2) InstanÈ›a judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. Participarea procurorului este obligatorie.(3) Obiectul procedurii de recunoaÈ™tere a hotărârii judecătoreÈ™ti străine îl constituie verificarea condiÈ›iilor prevăzute la art. 142, iar în cazul în care acestea sunt îndeplinite, atribuirea hotărârii judecătoreÈ™ti străine de efecte juridice pe teritoriul României È™i transferarea într-un penitenciar sau unitate medicală din România a persoanei condamnate. DispoziÈ›iile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum È™i orice dispoziÈ›ii din hotărârea judecătorească străină, altele decât cele privind executarea pedepsei detenÈ›iunii pe viață sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate nu constituie obiectul prezentei proceduri, în afară de cazul în care statul emitent solicită aceasta în mod expres. ÃŽn acest din urmă caz, instanÈ›a de judecată sesizată în scopul transferării persoanei condamnate se pronunță È™i cu privire la recunoaÈ™terea È™i punerea în executare a altor dispoziÈ›ii penale din hotărârea judecătorească străină.(4) ÃŽn cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracÈ›iuni, verificarea condiÈ›iilor se face pentru fiecare infracÈ›iune în parte. Atunci când condiÈ›iile sunt îndeplinite doar pentru o parte din infracÈ›iuni, instanÈ›a poate dispune recunoaÈ™terea parÈ›ială a hotărârii judecătoreÈ™ti străine. ÃŽn acest scop, anterior luării unei hotărâri, instanÈ›a poate consulta statul emitent prin intermediul direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei.(5) Dacă, înainte de soluÈ›ionarea definitivă a cauzei, statul emitent își retrage cererea, instanÈ›a de judecată o respinge ca nesusÈ›inută.(6) InstanÈ›a examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului È™i, în baza celor constatate, pronunță una dintre următoarele soluÈ›ii:a) dispune, prin sentință, recunoaÈ™terea È™i executarea pedepsei aplicate de instanÈ›a străină;b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanÈ›a străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracÈ›iuni similare:(i) adaptează, prin sentință, pedeapsa privativă de libertate aplicată de instanÈ›a străină, potrivit alin. (7) È™i (8) sau, atunci când adaptarea nu este posibilă,(ii) stabileÈ™te È™i aplică, prin sentință, pedeapsa pentru infracÈ›iunea săvârÈ™ită;c) dispune, prin sentință, respingerea cererii de recunoaÈ™tere È™i executare în România a hotărârii judecătoreÈ™ti străine.(7) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (6) lit. b) pct. (i), instanÈ›a de judecată adaptează pedeapsa aplicată de instanÈ›a străină, atunci când:a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;b) durata acesteia depășeÈ™te, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaÈ™i infracÈ›iune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română sau atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracÈ›iuni depășeÈ™te totalul pedepselor stabilite pentru infracÈ›iuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanÈ›a de judecată a pedepsei aplicate de instanÈ›a străină constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracÈ›iuni similare.(8) Pedeapsa stabilită de instanÈ›a română, potrivit alin. (7), trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent È™i nu va agrava situaÈ›ia persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară.(9) ÃŽn cazul în care sunt incidente dispoziÈ›iile alin. (6) lit. b) pct. (ii), la stabilirea È™i aplicarea pedepsei pentru infracÈ›iunea săvârÈ™ită, instanÈ›a de judecată este È›inută de constatarea faptelor, de stările È™i circumstanÈ›ele în care acestea au fost săvârÈ™ite, astfel cum rezultă explicit sau implicit din hotărârea judecătorească străină È™i totodată:(i) nu va schimba o pedeapsă privativă de libertate într-o pedeapsă pecuniară;(ii) va deduce integral din pedeapsa aplicată perioada executată de persoana condamnată în statul emitent, numărul de zile care urmează să fie deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graÈ›ierea acordată anterior, precum È™i, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaÈ›iei statului emitent;(iii) nu va agrava situaÈ›ia persoanei condamnate È™i nici nu va fi È›inută de limita minimă a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracÈ›iunea săvârÈ™ită.(10) DispoziÈ›iile alin. (6) lit. b) pct. (ii) nu se aplică în cazul în care tratatul aplicabil în relaÈ›ia cu statul emitent exclude conversiunea condamnării ori dacă statul emitent a indicat în mod expres că va acorda transferarea numai dacă statul român va executa fie pedeapsa aplicată de instanÈ›a străină, fie pedeapsa adaptată de instanÈ›a română potrivit alin. (7) È™i (8).(11) SentinÈ›a prevăzută la alin. (6) se redactează în cel mult 5 zile de la pronunÈ›are È™i se transmite direcÈ›iei de specialitate a Ministerului JustiÈ›iei în vederea comunicării persoanei condamnate. SentinÈ›a poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile, de procuror, precum È™i de către persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunÈ›are. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dosarul va fi înaintat instanÈ›ei de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în termen de 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. PrezenÈ›a procurorului este obligatorie.(12) Punerea în executare a pedepsei se face potrivit dispoziÈ›iilor din Codul de procedură penală. Hotărârea definitivă È™i un exemplar al mandatului de executare a pedepsei detenÈ›iunii pe viață sau a închisorii, după caz, se comunică direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei.(13) ÃŽn cazul în care după emiterea mandatului de executare a pedepsei detenÈ›iunii pe viață sau a închisorii, statul emitent:a) informează că transferarea nu mai poate avea loc, instanÈ›a dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detenÈ›iunii pe viață. Anularea se dispune prin sentință definitivă, pronunÈ›ată în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate, cu participarea procurorului. ÃŽn acest caz, sentinÈ›a de recunoaÈ™tere a hotărârii penale străine urmează să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care transferarea nu mai este posibilă pe motiv de acordare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârÈ™irea infracÈ›iunii ori ca urmare a decesului persoanei condamnate în statul emitent;b) transmite o nouă hotărâre pentru executarea unei alte pedepse, dispoziÈ›iile din Codul de procedură penală referitoare la contestaÈ›ia la executare, care nu sunt contrare dispoziÈ›iilor prezentului titlu, se aplică în mod corespunzător. ÃŽn acest caz, instanÈ›a de executare este curtea de apel care a pronunÈ›at sentinÈ›a prevăzută la alin. (6).(14) Dacă, după transferarea persoanei condamnate, statul emitent transmite o nouă hotărâre judecătorească pentru executarea unei alte pedepse, dispoziÈ›iile art. 143 se aplică în mod corespunzător.(15) ÃŽn cazul în care sunt aplicabile dispoziÈ›iile alin. (13) lit. a), iar transferarea nu mai poate avea loc ca urmare a revocării de către persoana condamnată a consimțământului la transferare, toate cheltuielile avansate de către statul român cad în sarcina persoanei condamnate în baza dispoziÈ›iei conducerii Ministerului JustiÈ›iei sau a Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române, care constituie titlu executoriu. ÃŽn cazul neexecutării de bunăvoie a creanÈ›ei, aceasta se va pune în executare conform dispoziÈ›iilor Codului de procedură fiscală privind recuperarea creanÈ›elor fiscale.(16) ÃŽn cazul în care instanÈ›a a refuzat recunoaÈ™terea hotărârii judecătoreÈ™ti transmise de statul emitent, cererea persoanei condamnate sau a statului emitent poate fi reexaminată dacă au intervenit elemente noi.(17) ÃŽn cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunÈ›at hotărârea prevăzută la alin. (6). DispoziÈ›iile din Codul de procedură penală referitoare la contestaÈ›ia la executare se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 142CondiÈ›ii pentru recunoaÈ™terea È™i executarea hotărârii judecătoreÈ™ti străine(1) O hotărâre judecătorească străină poate fi recunoscută în România dacă este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române È™i sunt îndeplinite următoarele condiÈ›ii:a) hotărârea este definitivă È™i executorie;b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârÈ™ită pe teritoriul României, o infracÈ›iune. ÃŽn cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracÈ›iuni, verificarea condiÈ›iei se face pentru fiecare infracÈ›iune în parte;c) persoana condamnată a consimÈ›it la executarea pedepsei în România, în afară de cazul în care aceasta, după executarea pedepsei, ar fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;d) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaÈ™tere È™i neexecutare prevăzute la alin. (2). ÃŽn cazul în care este incident vreunul din motivele prevăzute la alin. (2), instanÈ›a poate dispune recunoaÈ™terea numai dacă există convingerea că executarea pedepsei în România ar contribui semnificativ la reintegrarea socială a persoanei condamnate;e) executarea în România a pedepsei detenÈ›iunii pe viață sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.(2) Hotărârea judecătorească străină nu va fi recunoscută È™i pusă în executare atunci când:a) recunoaÈ™terea È™i executarea pe teritoriul României a hotărârii judecătoreÈ™ti străine ar fi contrară principiilor fundamentale ale ordinii de drept a statului român;b) hotărârea judecătorească se referă la o infracÈ›iune de natură politică sau o infracÈ›iune conexă unei infracÈ›iuni politice ori la o infracÈ›iune militară care nu este infracÈ›iune de drept comun;c) pedeapsa a fost aplicată pe motive de rasă, religie, sex, naÈ›ionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social;d) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaÈ™i fapte penale. ÃŽn cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată È™i pentru alte fapte penale, instanÈ›a poate dispune recunoaÈ™terea parÈ›ială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiÈ›ii;e) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleaÈ™i fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută în România;f) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicÈ›ie penală;g) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii române;h) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naÈ›ional juridic sau de sănătate;i) persoana condamnată a părăsit România, stabilindu-È™i domiciliul într-un alt stat, iar legăturile sale cu statul român nu sunt semnificative;j) persoana condamnată a comis o infracÈ›iune gravă, de natură să alarmeze societatea, sau a întreÈ›inut relaÈ›ii strânse cu membri ai unor organizaÈ›ii criminale, de natură să facă îndoielnică reintegrarea sa socială în România;k) există indicii obiective că hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea drepturilor È™i libertăților fundamentale, în special că pedeapsa a fost aplicată pentru a sancÈ›iona persoana condamnată pe motive de sex, rasă, religie, origine etnică, cetățenie, limbă, convingeri politice sau orientare sexuală, iar persoana condamnată nu a avut nicio posibilitate de a contesta aceste circumstanÈ›e în faÈ›a CurÈ›ii Europene a Drepturilor Omului sau a unei alte instanÈ›e internaÈ›ionale.(3) De la caz la caz, luând în considerare circumstanÈ›ele specifice ale cauzei, instanÈ›a poate refuza recunoaÈ™terea È™i executarea hotărârii judecătoreÈ™ti străine dacă:a) persoana este cercetată în România pentru aceeaÈ™i faptă penală pentru care a fost condamnată în străinătate. ÃŽn cazul în care hotărârea judecătorească a fost dată È™i pentru alte fapte penale, instanÈ›a poate dispune recunoaÈ™terea parÈ›ială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiÈ›ii;b) atunci când statul emitent a respins cererea formulată în temeiul art. 140 alin. (1).(4) ÃŽn cazul în care persoana condamnată este cercetată în România pentru infracÈ›iunea pentru care a fost condamnată în străinătate, în loc să refuze recunoaÈ™terea, instanÈ›a poate dispune fie recunoaÈ™terea hotărârii judecătoreÈ™ti străine, fie suspendarea cauzei până la luarea unei decizii în procesul penal aflat pe rolul autorităților judiciare române.(5) Hotărârea judecătorească străină nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit amnistia, graÈ›ierea, dezincriminarea faptei, precum È™i în orice alte cazuri prevăzute de lege.  +  SecÅ£iunea a 2-a RecunoaÈ™terea È™i executarea hotărârilor judecătoreÈ™ti străine, în cazul în care persoana condamnată se află în România  +  Articolul 143Procedura de recunoaÈ™tere a hotărârii judecătoreÈ™ti străine È™i luarea măsurilor preventive(1) Atunci când constată că statul emitent a transmis înscrisurile È™i informaÈ›iile prevăzute la art. 138, Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripÈ›ie teritorială domiciliază persoana condamnată ori, în cazul în care aceasta se află în detenÈ›ie, în a cărui circumscripÈ›ie teritorială se află locul de deÈ›inere, în vederea sesizării curÈ›ii de apel. DispoziÈ›iile art. 140 alin. (2) lit. a)-d) È™i alin. (4), precum È™i ale art. 141 alin. (1) È™i (4)-(10) se aplică în mod corespunzător, dacă nu contravin prezentei secÈ›iuni.(2) InstanÈ›a judecă în complet format dintr-un singur judecător, în cameră de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. Participarea procurorului este obligatorie.(3) Obiectul procedurii de recunoaÈ™tere a hotărârii judecătoreÈ™ti străine îl constituie verificarea condiÈ›iilor prevăzute la art. 142 alin. (1) lit. a), b), d), e) È™i alin. (2)-(4) È™i, în cazul în care acestea sunt îndeplinite, atribuirea hotărârii judecătoreÈ™ti străine de efecte juridice pe teritoriul României. ÃŽn funcÈ›ie de natura pedepsei È™i dacă sunt îndeplinite condiÈ›iile prevăzute de legea română, instanÈ›a poate dispune aplicarea uneia dintre măsurile de individualizare a executării pedepsei.(4) La cererea expresă a statului emitent, față de persoana condamnată se poate lua una dintre măsurile preventive prevăzute de Codul de procedură penală. Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face È›inându-se seama de pedeapsa aplicată în statul emitent, de natura infracÈ›iunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele È™i alte situaÈ›ii privind persoana față de care se ia măsura.(5) Măsura arestării preventive poate fi luată față de persoana condamnată, în cazul în care infracÈ›iunea săvârÈ™ită face parte din una dintre categoriile de infracÈ›iuni prevăzute la art. 97 alin. (1) È™i există una dintre următoarele situaÈ›ii:a) persoana condamnată a fugit din statul emitent în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, judecată sau de la executarea pedepsei È™i s-a refugiat pe teritoriul României; saub) pedeapsa aplicată de instanÈ›a străină sau restul rămas de executat este de cel puÈ›in un an închisoare.(6) Durata măsurii preventive nu poate fi mai mare de 180 de zile. Măsurile preventive încetează de drept:a) la expirarea termenului prevăzut de lege sau la expirarea termenului stabilit de organele judiciare române;b) atunci când, înainte de pronunÈ›area unei hotărâri de recunoaÈ™tere a hotărârii judecătoreÈ™ti străine, durata arestării preventive sau a arestului la domiciliu a atins durata pedepsei închisorii aplicate în străinătate; sauc) dacă arestarea preventivă s-a dispus anterior primirii cererii de recunoaÈ™tere È™i executare a hotărârii judecătoreÈ™ti străine, atunci când, în termen de 30 de zile de la data arestării preventive, nu au fost primite de către direcÈ›ia de specialitate din Ministerul JustiÈ›iei înscrisurile È™i informaÈ›iile prevăzute la art. 138.(7) SituaÈ›ia juridică a persoanei condamnate nu poate fi agravată ca efect al duratei măsurii preventive privative de libertate aplicate de organul judiciar român.(8) SentinÈ›a se redactează în cel mult 10 zile de la pronunÈ›are. ÃŽmpotriva acesteia pot declara apel, în termen de 10 zile, procurorul, din oficiu sau la cererea ministrului justiÈ›iei, precum È™i persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunÈ›are. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la pronunÈ›are sau, în cazul în care a lipsit atât de la dezbateri, cât È™i de la pronunÈ›are, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dosarul va fi înaintat instanÈ›ei de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. PrezenÈ›a procurorului este obligatorie.  +  Articolul 144Notificarea hotărârii judecătoreÈ™ti străine È™i contestaÈ›ia persoanei condamnate(1) ÃŽn cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată în lipsă, procurorul, primind dosarul, notifică persoanei condamnate hotărârea. Notificarea trebuie să cuprindă următoarele menÈ›iuni:a) că a fost primită o cerere de executare pe teritoriul României a unei pedepse;b) că are dreptul să conteste hotărârea judecătorească străină È™i să depună contestaÈ›ie în acest sens, dacă acest drept îi este conferit de legea statului emitent;c) că respectiva contestaÈ›ie este supusă jurisdicÈ›iei statului emitent;d) că respectiva contestaÈ›ie se depune la parchetul competent, potrivit art. 143;e) că termenul de depunere a contestaÈ›iei este de 30 de zile È™i curge de la data primirii notificării;f) că nedepunerea contestaÈ›iei în termenul de 30 de zile are drept consecință considerarea hotărârii judecătoreÈ™ti străine ca fiind pronunÈ›ată în prezenÈ›a sa.(2) Un exemplar al notificării este comunicat direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei care îl remite statului emitent.(3) Atunci când la expirarea celor 30 de zile se constată că persoana condamnată nu a depus contestaÈ›ie, procurorul sesizează curtea de apel competentă potrivit art. 143.(4) Atunci când la expirarea celor 30 de zile se constată că persoana condamnată a depus contestaÈ›ie, procurorul dispune clasarea, restituie dosarul direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei È™i, totodată, îi transmite contestaÈ›ia, precum È™i înscrisurile depuse de persoana condamnată.  +  Capitolul III Proceduri speciale de recunoaÈ™tere È™i executare  +  Articolul 145RecunoaÈ™terea È™i punerea în executare a sancÈ›iunilor de drept penal È™i administrative aplicate de organele judiciare străine È™i a cheltuielilor judiciare(1) RecunoaÈ™terea È™i punerea în executare a hotărârilor judecătoreÈ™ti sau ordonanÈ›elor penale străine prin care au fost aplicate sancÈ›iuni de drept penal sau administrative ori s-a dispus obligarea la plata de cheltuieli judiciare au loc în condiÈ›iile tratatului aplicabil între România È™i statul străin solicitant sau, în lipsa acestuia, în condiÈ›iile prevăzute de prezenta lege, precum È™i de Codul de procedură penală, dacă este îndeplinită condiÈ›ia reciprocității.(2) Atunci când constată că statul emitent a transmis înscrisurile È™i informaÈ›iile prevăzute la art. 138, Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă judecătoria în a cărui circumscripÈ›ie teritorială domiciliază persoana față de care s-a aplicat respectiva sancÈ›iune sau care a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare, în vederea sesizării instanÈ›ei competente. Atunci când persoana nu are domiciliul È™i nici nu locuieÈ™te pe teritoriul României, competenÈ›a aparÈ›ine Judecătoriei Sectorului 2 BucureÈ™ti.(3) InstanÈ›a judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, cu citarea părÈ›ilor. PrezenÈ›a procurorului este obligatorie. InstanÈ›a hotărăște prin sentință. SentinÈ›a poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la pronunÈ›are, de procuror sau de persoana interesată. Dosarul va fi înaintat instanÈ›ei de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în termen de 10 zile.(4) Punerea în executare a decăderilor, precum È™i a altor dispoziÈ›ii penale din hotărârea judecătorească sau ordonanÈ›a penală străină are loc numai dacă legea penală română prevede pentru infracÈ›iunea săvârÈ™ită aplicarea unei astfel de măsuri sau decăderi.(5) Atunci când se solicită punerea în executare a amenzii penale sau administrative ori a cheltuielilor judiciare, instanÈ›a competentă schimbă cuantumul acesteia în unitatea monetară a statului român, aplicând paritatea de schimb în vigoare la data pronunțării hotărârii.(6) Cuantumul amenzii penale sau administrative rezultat în urma convertirii nu poate depăși limita maximă generală prevăzută de legea română. Cu toate acestea, instanÈ›a de judecată va putea menÈ›ine È™i pune în executare amenda penală sau administrativă, până la nivelul cuantumului pronunÈ›at în statul străin, atunci când legea română prevede pentru fapta săvârÈ™ită o sancÈ›iune mai severă decât cea prevăzută de legea statului emitent.(7) Nu constituie obiectul prezentei proceduri dispoziÈ›iile din hotărârile judecătoreÈ™ti străine care intră sub incidenÈ›a prevederilor art. 141 sau 143, după caz.(8) Hotărârea definitivă se comunică direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei.  +  Articolul 146RecunoaÈ™terea È™i punerea în executare a hotărârilor străine de confiscare(1) RecunoaÈ™terea È™i punerea în executare a hotărârilor de confiscare emise de statele terÈ›e au loc în condiÈ›iile tratatului aplicabil între România È™i statul străin emitent sau, în lipsa acestuia, în condiÈ›iile prevăzute de prezenta lege, precum È™i de Codul de procedură penală, dacă este îndeplinită condiÈ›ia reciprocității.(2) ÃŽn înÈ›elesul alin. (1), prin hotărâre de confiscare se înÈ›elege o pedeapsă sau o măsură definitivă dispusă de o autoritate judiciară competentă a statului emitent în legătură cu una sau mai multe infracÈ›iuni, având ca rezultat deposedarea definitivă de bunul respectiv.(3) RecunoaÈ™terea È™i punerea în executare a hotărârilor prin care s-au dispus măsuri echivalente confiscării, care, potrivit legii române, nu constituie sancÈ›iuni de drept penal, pot fi dispuse numai dacă:a) măsurile au ca rezultat deposedarea definitivă de bunurile respective;b) măsurile au fost dispuse de o autoritate judiciară competentă a statului emitent, în legătură cu una sau mai multe fapte penale; È™ic) bunurile sunt produse sau instrumente în legătură cu acestea.(4) CompetenÈ›a recunoaÈ™terii È™i punerii în executare a hotărârilor prevăzute la alin. (1) È™i (3) aparÈ›ine tribunalului în a cărui circumscripÈ›ie se află bunul respectiv. ÃŽn cazul în care hotărârea priveÈ™te:a) mai multe bunuri mobile aflate în circumscripÈ›ia unor tribunale diferite, competenÈ›a aparÈ›ine Tribunalului BucureÈ™ti;b) mai multe bunuri mobile È™i un bun imobil, competenÈ›a aparÈ›ine tribunalului în a cărui circumscripÈ›ie se află bunul imobil;c) mai multe bunuri imobile, aflate în circumscripÈ›ia unor tribunale diferite, competenÈ›a aparÈ›ine tribunalului în circumscripÈ›ia căruia se află bunul imobil având valoarea cea mai mare.(5) InstanÈ›a judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, cu citarea părÈ›ilor. PrezenÈ›a procurorului este obligatorie. InstanÈ›a hotărăște prin sentință. SentinÈ›a poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la pronunÈ›are, de procuror sau de persoana interesată. Dosarul va fi înaintat instanÈ›ei de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în termen de 10 zile.(6) Atunci când există o suspiciune rezonabilă cu privire la existenÈ›a unui pericol concret de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere a bunurilor care fac obiectul confiscării, instanÈ›a poate aplica, din oficiu sau la cererea statului emitent ori a procurorului, măsura indisponibilizării, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile sau imobile în vederea confiscării. InstanÈ›a dispune prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără citarea părÈ›ilor. PrezenÈ›a procurorului este obligatorie. ÃŽncheierea poate fi atacată odată cu sentinÈ›a prevăzută la alin. (5).(7) Atunci când se solicită confiscarea unei sume de bani, instanÈ›a competentă schimbă cuantumul acesteia în unitatea monetară a statului român, aplicând paritatea de schimb în vigoare la data pronunțării sentinÈ›ei.(8) Atunci când se solicită confiscarea unui bun determinat, recunoaÈ™terea hotărârii străine are loc numai dacă legea română reglementează pentru fapta săvârÈ™ită măsura confiscării, în afară de cazul în care prin tratatul aplicabil se prevede altfel sau atunci când legea română prevede pentru fapta săvârÈ™ită o sancÈ›iune mai severă decât cea prevăzută de legea statului emitent.(9) DispoziÈ›iile art. 307 alin. (2)-(4), art. 319, 326 È™i 327 se aplică în mod corespunzător, dacă nu contravin prezentei secÈ›iuni. DispoziÈ›iile art. 324 alin. (1)-(3) se aplică dacă nu se prevede altfel în tratatul dintre România È™i statul emitent sau, atunci când tratatul nu conÈ›ine dispoziÈ›ii în acest sens, dacă nu se convine altfel între autoritățile competente române È™i străine. Pentru România, autoritatea română competentă este Ministerul JustiÈ›iei.(10) Hotărârile prevăzute la alin. (1) È™i (2) sunt puse în executare dacă au caracter executoriu È™i nu este incident unul din motivele prevăzute la art. 142 alin. (2) lit. a)-c), k) È™i art. 321 alin. (1) lit. b)-h) È™i alin. (4).(11) Hotărârea definitivă prevăzută la alin. (5) se comunică direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei.  +  Articolul 147RecunoaÈ™terea hotărârilor judecătoreÈ™ti străine, în vederea producerii de alte efecte decât cel al executării în regim de detenÈ›ie a pedepsei, precum È™i a altor acte judiciare emise de autoritățile străine(1) RecunoaÈ™terea, pe cale principală, a hotărârilor judecătoreÈ™ti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenÈ›ie a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate sau a procurorului, în condiÈ›iile tratatului aplicabil între România È™i statul emitent, de către judecătoria în a cărei circumscripÈ›ie aceasta domiciliază.(2) RecunoaÈ™terea hotărârilor judecătoreÈ™ti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenÈ›ie a pedepsei, se face È™i pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanÈ›a de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluÈ›ionare.(3) RecunoaÈ™terea hotărârilor judecătoreÈ™ti străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenÈ›ie pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin, urmând a fi dedusă perioada executată efectiv.(4) ÃŽn situaÈ›iile prevăzute la alin. (1) È™i (2), lipsa unui tratat nu împiedică recunoaÈ™terea hotărârii judecătoreÈ™ti străine, dacă aceasta se dovedeÈ™te necesară soluÈ›ionării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătățirea situaÈ›iei inculpatului sau a persoanei condamnate ori la reintegrarea sa. DispoziÈ›iile art. 137 alin. (1), art. 138, 141 È™i ale art. 142 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(5) Actele judiciare care emană de la o autoritate judiciară străină competentă pot fi recunoscute de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanÈ›a de judecată, dacă aceasta se dovedeÈ™te necesară soluÈ›ionării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătățirea situaÈ›iei persoanei cercetate ori a persoanei condamnate sau la reintegrarea sa. Actului judiciar străin nu i se poate conferi, ca efect al recunoaÈ™terii, o forță probantă mai mare decât cea pe care o are în statul emitent.  +  Capitolul IV RecunoaÈ™terea È™i executarea hotărârilor judecătoreÈ™ti È™i a altor acte procedurale emise de autoritățile judiciare române  +  SecÅ£iunea 1 Transferarea din România în alte state a persoanelor condamnate, aflate în executarea, în regim de detenÈ›ie, a unor pedepse sau măsuri privative de libertate  +  Articolul 148CondiÈ›ii pentru transferarea în statul de executare a persoanelor deÈ›inute în penitenciarele sau unitățile medicale din România(1) Orice persoană condamnată în România care este cetățean al unui stat terÈ› sau care trăieÈ™te pe teritoriul unui alt stat decât cel de cetățenie È™i doreÈ™te să fie transferată pe teritoriul acestuia poate solicita direct sau prin intermediul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate desemnat pentru penitenciarul în care se află aceasta ori al conducerii unității în care este internată iniÈ›ierea procedurii de transferare în statul de executare.(2) ÃŽn cazul în care persoana condamnată are cetățenie multiplă, dintre care una este a statului român, cetățenia străină va fi considerată ca fiind dominantă numai dacă statul străin este statul pe teritoriul căruia cetățeanul român trăieÈ™te. ÃŽn cazul în care una dintre cetățenii este a unui alt stat membru al Uniunii Europene, procedura prevăzută la titlul VI se aplică cu prioritate, în afară de cazul în care respectivul stat membru a declarat că nu doreÈ™te să preia executarea pedepsei aplicate persoanei condamnate sau atunci când sunt incidente dispoziÈ›iile art. 161 alin. (2). ÃŽnscrisurile È™i informaÈ›iile prevăzute la art. 138 se transmit unui singur stat de executare o dată.(3) ÃŽn cazul persoanelor condamnate în România, care sunt cetățeni ai unui stat terÈ› sau trăiesc pe teritoriul unui alt stat decât cel de cetățenie, procedura de transferare poate fi iniÈ›iată în lipsa acordului persoanei condamnate, dacă împotriva sa a fost dispusă măsura expulzării È™i dacă această posibilitate este prevăzută în tratatul aplicabil între România È™i statul de executare.(4) Procedura nu se iniÈ›iază atunci când s-a dispus amânarea sau întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenÈ›iunii pe viață ori înlăturarea sau modificarea pedepsei. Totodată, procedura nu se iniÈ›iază atunci când persoana condamnată s-a sustras de la executarea pedepsei, părăsind È›ara, iar pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreÈ™ti s-a recurs anterior la procedura extrădării sau a mandatului european de arestare.(5) Solicitarea iniÈ›ierii procedurii menÈ›ionate la alin. (1) nu atrage obligaÈ›ia transmiterii statului de executare a înscrisurilor È™i informaÈ›iilor prevăzute la art. 138, atunci când:a) se apreciază, fie de statul de executare, fie de autoritățile române competente, că executarea pedepsei în statul de executare nu ar servi scopului de a facilita reabilitarea socială È™i reintegrarea în societate a persoanei condamnate; saub) până la data iniÈ›ierii procedurii, persoana condamnată nu a achitat amenda penală, amenda judiciară, cheltuielile judiciare avansate de stat, cele cuvenite părÈ›ilor È™i despăgubirile civile; sauc) persoana condamnată are de executat mai puÈ›in de 6 luni închisoare sau ar putea fi liberată condiÈ›ionat înainte de executarea în întregime a pedepsei în următoarele 6 luni; saud) hotărârea nu este definitivă sau împotriva hotărârii persoana a exercitat o cale extraordinară de atac; saue) persoana condamnată este cercetată într-o altă cauză penală; sauf) persoana a fost condamnată pentru infracÈ›iuni grave care au avut un ecou profund defavorabil în opinia publică din România; saug) există indicii suficiente că, odată transferată, persoana condamnată ar putea fi pusă în libertate imediat sau într-un termen mult prea scurt față de durata pedepsei rămase de executat potrivit legii române ori că limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea statului emitent pentru infracÈ›iunea săvârÈ™ită este mai mică decât limita maximă specială prevăzută de legea penală română; sauh) în urma consultării, statul de executare a declarat că nu este de acord să preia executarea pedepsei aplicate de instanÈ›a română.(6) Prin excepÈ›ie de la dispoziÈ›iile alin. (5) lit. a)-c), f) È™i g), solicitarea iniÈ›ierii procedurii menÈ›ionate la alin. (1) atrage obligaÈ›ia de a transmite statului de executare informaÈ›iile È™i înscrisurile prevăzute la art. 138 atunci când persoana condamnată a fost predată anterior, ca efect al unei cereri de extrădare formulate de Ministerul JustiÈ›iei sau al unui mandat european de arestare emis de instanÈ›a română competentă, sub condiÈ›ia ca, în caz de condamnare, persoana să fie returnată în statul de executare.(7) Atunci când persoana se află internată într-o unitate medicală din România în executarea unei măsuri privative de libertate aplicate acesteia ca urmare a săvârÈ™irii unei infracÈ›iuni, dispoziÈ›iile prevăzute la alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 149Procedura prealabilă(1) Obiectul procedurii prealabile îl constituie verificarea de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, a condiÈ›iilor prevăzute la art. 148 alin. (5) lit. b)-f) È™i a situaÈ›iilor prevăzute la alin. (3).(2) ÃŽn cazul prevăzut la art. 148 alin. (3), judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate efectuează verificările prevăzute la alin. (1) ca urmare a informării transmise de conducerea unității în care persoana condamnată execută pedeapsa sau măsura privativă de libertate.(3) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, verifică:a) în cazul persoanelor care au fost predate anterior în baza unei cereri de extrădare formulate de către Ministerul JustiÈ›iei sau a unui mandat european de arestare emis de instanÈ›a română competentă, dacă predarea s-a realizat sub condiÈ›ia returnării în caz de condamnare, făcând menÈ›iune despre aceasta în referatul prevăzut la alin. (5);b) dacă persoana condamnată este de acord să fie transferată în statul de executare. ÃŽn acest scop, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, ascultă respectiva persoană, la locul de deÈ›inere, în prezenÈ›a unui avocat desemnat din oficiu sau ales È™i, dacă persoana condamnată solicită expres, a reprezentantului diplomatic sau consular al statului de executare, întocmind în acest sens un proces-verbal semnat de judecător, persoana condamnată È™i avocat. Totodată, îi aduce la cunoÈ™tință că, potrivit legii române, consimțământul persoanei condamnate este irevocabil;c) dacă față de persoana condamnată s-a aplicat măsura de siguranță a expulzării.(4) Atunci când, în funcÈ›ie de împrejurările cauzei, apreciază necesar, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, solicită:a) departamentului de reintegrare socială din cadrul penitenciarului să întocmească un referat de evaluare a persoanei condamnate, stabilind în acest sens un termen care nu poate fi mai mare de 10 zile;b) solicită direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei consultarea autorității competente din statul de executare cu privire la posibila eliberare a persoanei condamnate înainte de termen sau condiÈ›ionată È™i cu privire la procedura pe care statul de executare o va aplica în cazul transferării persoanei condamnate.(5) Referatul întocmit de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, procesul-verbal prevăzut la alin. (3) lit. b) È™i înscrisurile È™i informaÈ›iile prevăzute la art. 138 lit. a), c), d)-f), h) È™i i) se transmit direcÈ›iei de specialitate a Ministerului JustiÈ›iei.(6) ÃŽn cazul în care sunt incidente dispoziÈ›iile prevăzute la art. 148 alin. (5) lit. b)-f), informează în acest sens direcÈ›ia de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei È™i persoana condamnată.(7) După primirea înscrisurilor È™i informaÈ›iilor prevăzute la alin. (5), Ministerul JustiÈ›iei ia măsuri în vederea traducerii, dacă este cazul, È™i sesizează statul de executare.  +  Articolul 150Procedura judiciară(1) ÃŽn cazul în care statul de executare este de acord ca persoana condamnată să fie transferată, direcÈ›ia de specialitate din Ministerul JustiÈ›iei transmite înscrisurile È™i informaÈ›iile prevăzute la art. 149 alin. (5), precum È™i cele comunicate de statul de executare parchetului de pe lângă judecătoria în a cărui circumscripÈ›ie se află locul de deÈ›inere, în vederea sesizării instanÈ›ei competente. Sesizarea instanÈ›ei se face în termen de cel mult 15 zile de la înregistrarea cauzei la parchet.(2) Durata procedurii judiciare este de 30 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță. InstanÈ›a judecă în complet format dintr-un singur judecător. InstanÈ›a hotărăște în camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. PrezenÈ›a procurorului este obligatorie.(3) InstanÈ›a verifică lucrările dosarului È™i, în baza celor constatate, dispune prin sentință definitivă:(i) transferarea în statul de executare a persoanei condamnate; sau(ii) respingerea cererii de transferare. InstanÈ›a stabileÈ™te, dacă este cazul, un termen pentru reexaminarea de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, a situaÈ›iei persoanei condamnate, care nu poate fi mai mic de un an.(4) Hotărârea se comunică direcÈ›iei de specialitate din Ministerul JustiÈ›iei, precum È™i autorităților române competente să asigure predarea persoanei condamnate.  +  SecÅ£iunea a 2-a RecunoaÈ™terea È™i executarea, pe teritoriul altor state, a hotărârilor judecătoreÈ™ti È™i a altor acte procedurale emise de autoritățile judiciare române  +  Articolul 151Delegarea executării pedepsei detenÈ›iunii pe viață sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate(1) Executarea unei hotărâri judecătoreÈ™ti date de o instanță română poate fi delegată unui stat terÈ› numai dacă persoana condamnată se află pe teritoriul statului de executare È™i sunt incidente unul sau mai multe din următoarele cazuri:a) persoana condamnată are reÈ™edinÈ›a obiÈ™nuită în celălalt stat;b) persoana condamnată este cetățean al celuilalt stat;c) statul de executare este statul de origine a persoanei condamnate, iar acesta a declarat că este de acord să preia executarea pedepsei;d) dacă executarea pedepsei în celălalt stat este susceptibilă să amelioreze posibilitățile de reintegrare socială ale persoanei condamnate;e) dacă este vorba de o pedeapsă privativă de libertate care ar putea fi executată în celălalt stat, în continuarea unei alte pedepse privative de libertate pe care persoana condamnată o execută sau urmează să o execute în acest stat, în afară de cazul în care persoana condamnată urmează să fie adusă din statul de executare în România în baza unei cereri de extrădare sau a unui mandat european de arestare ori transferată pentru executarea pedepsei aplicate de autoritățile străine într-un penitenciar din România;f) dacă se apreciază că instanÈ›a de executare nu este în măsură să asigure executarea pedepsei, chiar recurgând la emiterea unui mandat european de arestare sau la solicitarea extrădării, iar celălalt stat are această posibilitate.(2) ÃŽn acest sens, instanÈ›a de executare, din oficiu sau la cererea procurorului competent ori a persoanei condamnate, propune motivat direcÈ›iei de specialitate din Ministerul JustiÈ›iei să solicite statului străin recunoaÈ™terea È™i executarea hotărârii judecătoreÈ™ti È™i transmite înscrisurile È™i informaÈ›iile prevăzute la art. 138.(3) Cererea de recunoaÈ™tere È™i executare a hotărârii judecătoreÈ™ti se întocmeÈ™te È™i se transmite statului de executare dacă, în urma controlului de regularitate internaÈ›ională, se constată că între România È™i statul de executare există un tratat aplicabil care conÈ›ine dispoziÈ›ii în acest sens. Lipsa unui tratat nu împiedică transmiterea cererii de recunoaÈ™tere È™i executare a hotărârii judecătoreÈ™ti atunci când statul de executare a declarat că este de acord să preia executarea pedepsei sau a măsurii privative de libertate.(4) La cerere se anexează actele prevăzute de tratatul internaÈ›ional aplicabil sau, în lipsa unui tratat, înscrisurile È™i informaÈ›iile prevăzute la art. 138. Traducerea documentelor se efectuează de un traducător autorizat, la solicitarea direcÈ›iei de specialitate din Ministerul JustiÈ›iei.  +  Articolul 152Punerea în executare a altor dispoziÈ›ii penale din hotărârea judecătorească, precum È™i a altor acte procedurale emise de autoritățile judiciare românePunerea în executare, pe teritoriul unui alt stat, a altor dispoziÈ›ii penale din hotărârea judecătorească È™i a altor acte procedurale emise de autoritățile judiciare române are loc în condiÈ›iile tratatului aplicabil între România È™i statul străin sau, în lipsa acestuia, pe bază de reciprocitate, atunci când în urma consultării cu statul de executare se constată că această condiÈ›ie este îndeplinită.  +  Titlul VI DispoziÈ›ii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaÈ™terii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreÈ™ti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană  +  Capitolul I DispoziÈ›ii generale  +  Articolul 153Domeniul de aplicare(1) Prezentul titlu se aplică în relaÈ›ia cu statele membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaÈ™terii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreÈ™ti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană. ÃŽn relaÈ›ia cu statele membre care nu au transpus decizia-cadru sunt aplicabile dispoziÈ›iile titlului V.(2) Prezentul titlu se aplică È™i în relaÈ›ia cu statele cu care România a încheiat un tratat care conÈ›ine dispoziÈ›ii similare deciziei-cadru.  +  Articolul 154CompetenÈ›a autorităților judiciare române(1) Atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este deÈ›inută într-un alt stat membru al Uniunii Europene, recunoaÈ™terea È™i punerea în executare, pe teritoriul României, a hotărârii judecătoreÈ™ti străine, în vederea transferării persoanei condamnate, este de competenÈ›a curÈ›ii de apel în a cărei circumscripÈ›ie aceasta domiciliază. ÃŽn cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competenÈ›a aparÈ›ine CurÈ›ii de Apel BucureÈ™ti.(2) Atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul României, recunoaÈ™terea È™i punerea în executare a hotărârii judecătoreÈ™ti transmise de statul emitent sunt de competenÈ›a curÈ›ii de apel în a cărei circumscripÈ›ie teritorială domiciliază persoana condamnată. ÃŽn cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competenÈ›a aparÈ›ine CurÈ›ii de Apel BucureÈ™ti. Atunci când persoana condamnată se află în România, în executarea unei pedepse, competenÈ›a recunoaÈ™terii È™i punerii în executare aparÈ›ine curÈ›ii de apel în a cărei circumscripÈ›ie teritorială se află instanÈ›a locului de deÈ›inere.(3) Atunci când România este stat de executare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel BucureÈ™ti este competent să primească cererea statului emitent formulată potrivit art. 173. ÃŽn cazul art. 173 alin. (9), parchetul competent să primească hotărârea judecătorească È™i certificatul este cel de pe lângă curtea de apel prevăzută la alin. (4).(4) ÃŽn cazul prevăzut la art. 173 alin. (9), curtea de apel din care face parte judecătorul care a luat măsura preventivă sau pe lângă care funcÈ›ionează parchetul din care face parte procurorul care a luat măsura preventivă este competentă să recunoască È™i să pună în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent.(5) Atunci când România este stat emitent, iar persoana condamnată se află pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, competenÈ›a de a solicita acestui din urmă stat luarea unei măsuri preventive È™i recunoaÈ™terea È™i punerea în executare a hotărârii judecătoreÈ™ti române aparÈ›ine instanÈ›ei de executare.  +  Articolul 155CompetenÈ›a autorităților administrative române(1) Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, îndeplineÈ™te, după caz, atribuÈ›iile prevăzute la art. 164 È™i 176, precum È™i orice alte atribuÈ›ii prevăzute în prezentul titlu.(2) Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române:a) asigură transferarea, sub escortă, din România în statul de executare, a persoanei condamnate, potrivit art. 158 alin. (3);b) informează direcÈ›ia de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei, curtea de apel competentă È™i instanÈ›a de executare cu privire la transferarea persoanei condamnate din România în statul de executare;c) la solicitarea instanÈ›ei de judecată învestite cu soluÈ›ionarea căii extraordinare de atac asigură aducerea, sub escortă, din statul de executare în România a persoanei transferate, în afară de cazul în care sarcina aducerii în È›ară revine statului de executare.(3) AdministraÈ›ia NaÈ›ională a Penitenciarelor:a) informează persoanele condamnate aflate în penitenciarele din România, cărora li se pot aplica prevederile prezentului titlu, cu privire la dreptul acestora de a solicita executarea pedepsei în statul de executare;b) asigură preluarea, la data aducerii în È›ară a persoanei condamnate, transferate potrivit art. 158 alin. (1);c) după primirea în penitenciar a persoanei condamnate transferate potrivit art. 158 alin. (1), informează curtea de apel competentă È™i direcÈ›ia de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei:(i) cu privire la locul de deÈ›inere, regimul de executare stabilit È™i măsurile luate, dacă este cazul;(ii) atunci când persoana condamnată a evadat È™i nu a fost posibilă prinderea sa;d) la expirarea duratei pedepsei închisorii, la termenul hotărât de instanÈ›a de judecată în cazul liberării condiÈ›ionate, precum È™i la orice altă dată hotărâtă de organele judiciare competente în situaÈ›iile anume prevăzute de lege, comunică de îndată Ministerului JustiÈ›iei È™i Inspectoratului General al PoliÈ›iei de Frontieră punerea în libertate a persoanelor condamnate, transferate potrivit art. 158 alin. (1). Inspectoratul General al PoliÈ›iei de Frontieră informează direcÈ›ia de specialitate din Ministerul JustiÈ›iei, dacă în termenul prevăzut la art. 169 lit. c) persoana eliberată a părăsit teritoriul României;e) în cazul liberării condiÈ›ionate ori graÈ›ierii restului rămas neexecutat din pedeapsă, comunică direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei numărul de zile rămase de executat.  +  Articolul 156Legea care guvernează executarea(1) ÃŽn cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanÈ›a română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graÈ›ierea acordată anterior, precum È™i, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaÈ›iei statului emitent.(2) Amnistia sau graÈ›ierea poate fi aplicată atât de statul român, cât È™i de statul emitent.(3) Atunci când România este stat emitent, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, aplicată printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de autoritatea competentă a statului de executare, este guvernată de legea statului de executare. Amnistia sau graÈ›ierea poate fi aplicată atât de statul român, cât È™i de statul de executare.(4) DispoziÈ›iile art. 139 alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 157Tranzitarea(1) Tranzitarea teritoriului României a unei persoane transferate dintr-un stat membru într-un alt stat membru al Uniunii Europene se aprobă de direcÈ›ia de specialitate din Ministerul JustiÈ›iei, pe baza cererii statului solicitant.(2) Cererea se formulează în scris È™i va fi însoÈ›ită de copia certificatului prevăzut în anexa nr. 5. ÃŽn cazul în care certificatul nu este însoÈ›it de o traducere în limba română, statul solicitant poate cere permisiunea de a transmite ulterior traducerea în limba română. Autoritatea română competentă să primească cererea de tranzitare este Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române.(3) Nu este necesară aprobarea tranzitării, în cazul în care persoana este transportată cu avionul È™i nu este prevăzută o escală pe teritoriul României. ÃŽn cazul unei escale neplanificate, tranzitarea se aprobă pe baza unei cereri formulate verbal È™i a certificatului. Cererea va fi confirmată în scris, în termen de cel mult 24 de ore, de către autoritatea competentă a statului solicitant. Prin excepÈ›ie de la alin. (1), tranzitarea teritoriului României se aprobă de către Inspectoratul General al PoliÈ›iei de Frontieră.(4) O pedeapsă aplicată în România împotriva persoanei prevăzute la alin. (1) nu constituie un impediment în ceea ce priveÈ™te tranzitarea teritoriului României. InstanÈ›a de executare, la sesizarea direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei, a Centrului de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române sau a organului la care se află spre executare mandatul de executare a pedepsei ori hotărârea judecătorească, verifică dacă poate fi solicitată predarea persoanei care va tranzita teritoriul României sau punerea în executare a pedepsei sau a măsurii privative de libertate pe teritoriul statului membru în care persoana este transferată.(5) Dacă față de persoana care va tranzita teritoriul României a fost emis un mandat de arestare preventivă ori s-a dispus o măsură privativă de libertate, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanÈ›a pe rolul căreia se află cauza, din oficiu, la sesizarea direcÈ›iei de specialitate din Ministerul JustiÈ›iei, a Centrului de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române sau a organului la care se află spre executare mandatul de executare a pedepsei ori hotărârea judecătorească, verifică dacă poate fi cerută predarea persoanei care va tranzita teritoriul României sau dacă poate fi solicitată statului membru în care persoana este transferată preluarea urmăririi penale sau a judecății.(6) ÃŽn aplicarea alin. (1), Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, decide, pe baza referatului întocmit de Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române, cu privire la cererea de tranzit, în termen de cel mult 3 zile de la primirea acesteia. Decizia va fi amânată până la primirea traducerii solicitate conform dispoziÈ›iilor alin. (2).(7) Cheltuielile ocazionate de tranzitarea pe teritoriul României sunt suportate de statul solicitant, cu excepÈ›ia situaÈ›iei când acesta ar suporta cheltuielile ocazionate de o cerere similară formulată de autoritățile române. ÃŽn acest sens, Ministerul JustiÈ›iei poate solicita o asigurare de reciprocitate.(8) Cererea de tranzitare a teritoriului unui alt stat membru privind o persoană care urmează să fie transferată din România în statul emitent se formulează de direcÈ›ia de specialitate din Ministerul JustiÈ›iei, la sesizarea Centrului de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române sau a statului emitent.  +  Articolul 158Transferarea, sub escortă, a persoanei condamnate(1) Transferarea din statul emitent în România a unei persoane condamnate are loc la data stabilită de comun acord de autoritățile competente române È™i cele ale statului emitent, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii prevăzute la art. 166.(2) ÃŽn cazul în care circumstanÈ›e neprevăzute împiedică transferarea persoanei condamnate în termenul stabilit, autoritățile prevăzute la alin. (1) se contactează reciproc fără întârziere È™i stabilesc o nouă dată. ÃŽn acest caz, transferarea se efectuează în termen de 10 zile de la noua dată astfel stabilită.(3) Transferarea din România în statul de executare a persoanei condamnate, aflate în executarea pedepsei într-un penitenciar din România, are loc la data stabilită de comun acord de Centrul de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române È™i autoritatea competentă a statului de executare, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii date de autoritatea competentă a statului de executare. DispoziÈ›iile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 159ConsecinÈ›ele transferării persoanei condamnateAtunci când România este stat emitent, punerea în executare, după caz, a pedepsei sau măsurii privative de libertate sau a restului rămas neexecutat este de competenÈ›a instanÈ›ei române, ori de câte ori:a) certificatul È™i hotărârea sunt retrase mai înainte ca statul de executare să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate;b) statul de executare refuză să recunoască È™i să pună în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate aplicată de instanÈ›a română;c) statul de executare renunță în mod expres la dreptul său de executare;d) statul de executare arată că nu mai poate executa pedeapsa sau măsura privativă de libertate, întrucât persoana condamnată a evadat È™i nu a fost găsită pe teritoriul său;e) statul de executare arată că nu poate pune în executare pedeapsa sau măsura privativă, întrucât persoana condamnată nu a fost găsită pe teritoriul său.  +  Articolul 160Cheltuielile(1) Cheltuielile aferente transferării persoanei condamnate, sub escortă, din statul emitent în România, se suportă de statul emitent. Statul emitent suportă orice alte cheltuieli efectuate exclusiv pe teritoriul său anterior transferării persoanei condamnate.(2) Cheltuielile aferente transferării, sub escortă, a persoanei condamnate din România în statul de executare se suportă de statul român. Statul român suportă orice alte cheltuieli efectuate exclusiv pe teritoriul său, anterior transferării persoanei condamnate.  +  Articolul 161Aplicarea în timp(1) România, în calitate de stat emitent È™i de executare, aplică dispoziÈ›iile prezentului titlu recunoaÈ™terii È™i executării hotărârilor judecătoreÈ™ti definitive pronunÈ›ate atât înainte, cât È™i după intrarea în vigoare a prezentei legi*).*) Art. 149 alin. (1), devenit în forma republicată art. 161 alin. (1), a fost modificat prin art. I pct. 48 din Legea nr. 300/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 11 decembrie 2013.(2) Atunci când un alt stat membru al Uniunii Europene declară că, în calitate de stat de executare, nu aplică Decizia-cadru 2008/909/JAI hotărârilor judecătoreÈ™ti definitive pronunÈ›ate înainte de 5 decembrie 2011, recunoaÈ™terea È™i executarea hotărârilor române pe teritoriul acelui stat se solicită potrivit procedurii prevăzute la titlul V.(3) DispoziÈ›iile titlului V se aplică È™i atunci când statul emitent este un alt stat membru al Uniunii Europene, care declară că nu aplică decizia-cadru prevăzută la alin. (2) hotărârilor judecătoreÈ™ti definitive pronunÈ›ate înainte de 5 decembrie 2011.  +  Capitolul II Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanÈ›ele altor state membre ale Uniunii Europene  +  SecÅ£iunea 1 DispoziÈ›ii comune  +  Articolul 162CondiÈ›ii generaleHotărârile judecătoreÈ™ti pronunÈ›ate de instanÈ›ele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc È™i se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce È™i în conformitate cu dispoziÈ›iile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române È™i nu contravin ordinii publice a statului român.  +  Articolul 163Motive de nerecunoaÈ™tere È™i neexecutare(1) O hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută È™i pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condiÈ›iile prevăzute la art. 167, atunci când:a) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaÈ™i fapte penale. ÃŽn cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată È™i pentru alte fapte penale, instanÈ›a poate dispune recunoaÈ™terea parÈ›ială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiÈ›ii;b) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleaÈ™i fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută È™i pusă în executare pe teritoriul României;c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicÈ›ie penală;d) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române;e) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naÈ›ional juridic sau de sănătate;f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripÈ›ia executării pedepsei;g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislaÈ›ia sa:(i) persoana a fost încunoÈ™tinÈ›ată, în timp util, prin citaÈ›ie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul È™i locul de înfățiÈ™are È™i la consecinÈ›ele legale în caz de neprezentare; sau(ii) persoana, având cunoÈ™tință de ziua, luna, anul È™i locul de înfățiÈ™are, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faÈ›a instanÈ›ei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare È™i a fost încunoÈ™tinÈ›ată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanÈ›a competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, È™i că, în urma soluÈ›ionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinÈ›ată, persoana condamnată fie a renunÈ›at în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.(2) Hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, graÈ›ierea, dezincriminarea faptei, precum È™i în orice alte cazuri prevăzute de lege.(3) De la caz la caz, luând în considerare circumstanÈ›ele specifice ale cauzei È™i după consultarea autorității competente a statului emitent, instanÈ›a poate refuza recunoaÈ™terea È™i executarea hotărârii judecătoreÈ™ti transmise de statul emitent, dacă:a) persoana este cercetată în România pentru aceeaÈ™i faptă penală pentru care a fost condamnată în străinătate. ÃŽn cazul în care hotărârea judecătorească a fost dată È™i pentru alte fapte penale, instanÈ›a poate dispune recunoaÈ™terea parÈ›ială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiÈ›ii;b) atunci când statul emitent a respins cererea formulată în temeiul art. 170 alin. (1).  +  Articolul 164AtribuÈ›iile Ministerului JustiÈ›ieiMinisterul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, este competent:a) să primească hotărârea È™i certificatul prevăzut în anexa nr. 5, transmise de către statul emitent, traduse în limba română, în afară de cazul în care sunt aplicabile dispoziÈ›iile art. 173 alin. (9);b) în cazul persoanelor condamnate, aflate în alte state membre ale Uniunii Europene, în executarea unei pedepse, să primească cererile acestora de iniÈ›iere a procedurii de transmitere de către statul emitent a hotărârii judecătoreÈ™ti È™i a certificatului;c) să solicite statului emitent, din oficiu sau la cererea persoanei condamnate, să transmită hotărârea judecătorească È™i certificatul;d) să se consulte, din oficiu sau la cererea instanÈ›ei competente, cu autoritatea competentă din statul emitent;e) să efectueze controlul de regularitate È™i să solicite, după caz:(i) completarea sau corectarea certificatului;(ii) declaraÈ›ia persoanei condamnate;(iii) notificarea adresată acesteia, prevăzută în anexa nr. 6;(iv) atunci când pedeapsa aplicată este o măsură privativă de libertate, o copie a oricărui raport sau a oricărei constatări medico-legale ori a oricăror altor acte medicale care să ateste starea fizică È™i mintală a persoanei, tratamentul urmat de aceasta pe teritoriul statului emitent È™i eventualele recomandări pentru continuarea tratamentului în România;f) să suspende transmiterea către instanÈ›a română competentă a hotărârii È™i a certificatului, atunci când certificatul este incomplet sau nu corespunde hotărârii judecătoreÈ™ti ori lipseÈ™te unul din documentele menÈ›ionate la lit. e) pct. (iii) È™i (iv);g) să restituie hotărârea judecătorească È™i certificatul, în cazul în care statul emitent nu a transmis documentele prevăzute la lit. f), până la expirarea unui termen de 60 de zile;h) să verifice domiciliul persoanei condamnate, în vederea stabilirii autorității prevăzute la art. 154;i) să refuze iniÈ›ierea procedurii de recunoaÈ™tere a hotărârii judecătoreÈ™ti străine, atunci când, la data primirii acesteia, din pedeapsa aplicată persoanei condamnate au rămas de executat mai puÈ›in de 6 luni, cu excepÈ›ia cazului în care persoana condamnată se află pe teritoriul României;j) să informeze autoritatea competentă a statului emitent cu privire la demersurile efectuate potrivit art. 165 alin. (1);k) să comunice, la cererea expresă a statului emitent, informaÈ›ii cu privire la liberarea condiÈ›ionată a persoanei condamnate.  +  SecÅ£iunea a 2-a Transferarea persoanelor condamnate, deÈ›inute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România  +  Articolul 165Măsuri premergătoare sesizării instanÈ›ei(1) ÃŽn cazul în care se constată că statul emitent a transmis hotărârea judecătorească È™i certificatul prevăzut în anexa nr. 5, precum È™i, dacă este cazul, informaÈ›iile prevăzute la art. 164 lit. e) pct. (ii)-(iv), Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripÈ›ie domiciliază persoana condamnată, în vederea sesizării curÈ›ii de apel. Sesizarea instanÈ›ei se face în termen de cel mult 20 de zile de la data înregistrării cauzei la parchet.(2) Procurorul, primind dosarul, verifică dacă:a) executarea hotărârii judecătoreÈ™ti transmise de statul emitent în România ar fi contrară principiului non bis in idem;b) persoana condamnată este cercetată penal în România pentru aceleaÈ™i infracÈ›iuni pentru care a fost pronunÈ›ată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent;c) persoana condamnată este cercetată penal în România pentru alte infracÈ›iuni decât cele pentru care a fost pronunÈ›ată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent. Dacă este cazul, informează procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanÈ›a pe rolul căreia se află cauza spre soluÈ›ionare cu privire la efectele regulii specialității È™i, atunci când nu sunt incidente dispoziÈ›iile art. 167 alin. (1) lit. a), b), d) È™i e), solicită transmiterea informaÈ›iilor prevăzute la art. 87 alin. (1);d) este incident vreunul din motivele de nerecunoaÈ™tere È™i neexecutare prevăzute la art. 163.(3) InformaÈ›iile necesare verificărilor prevăzute la alin. (2) lit. b) È™i c) sunt comunicate procurorului, în termen de cel mult 5 zile de la data primirii solicitării.(4) ÃŽn cazul în care sunt incidente dispoziÈ›iile alin. (2) lit. c), se informează procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanÈ›a pe rolul căreia se află cauza spre soluÈ›ionare, cu privire la dreptul persoanei condamnate de a i se aplica regula specialității, potrivit art. 169.(5) Dacă, până la sesizarea instanÈ›ei, statul emitent își retrage certificatul, procurorul dispune clasarea È™i restituie dosarul direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei.  +  Articolul 166Durata È™i obiectul procedurii judiciare de recunoaÈ™tere È™i punere în executare a hotărârii judecătoreÈ™ti(1) PreÈ™edintele instanÈ›ei sau judecătorul delegat de acesta fixează termenul de judecată, care nu poate fi mai mare de 10 zile de la data înregistrării cauzei la instanță. Durata procedurii este de 30 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță, afară de cazul în care sunt aplicabile dispoziÈ›iile art. 170 alin. (1). ÃŽn acest caz, durata procedurii este de 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță.(2) InstanÈ›a judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. Participarea procurorului este obligatorie.(3) Obiectul procedurii îl constituie verificarea condiÈ›iilor prevăzute la art. 167 È™i, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreÈ™ti transmise de statul emitent. DispoziÈ›iile civile, dispoziÈ›iile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum È™i orice dispoziÈ›ii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.(4) ÃŽn cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracÈ›iuni, verificarea condiÈ›iilor se face pentru fiecare infracÈ›iune în parte. Atunci când condiÈ›iile sunt îndeplinite doar pentru o parte din infracÈ›iuni, instanÈ›a poate dispune recunoaÈ™terea parÈ›ială a hotărârii judecătoreÈ™ti. ÃŽn acest caz, anterior pronunțării sentinÈ›ei prevăzute la alin. (6), instanÈ›a solicită statului emitent, direct sau prin intermediul direcÈ›iei de specialitate din Ministerul JustiÈ›iei, să precizeze dacă È™i în ce condiÈ›ii este de acord cu recunoaÈ™terea parÈ›ială, precum È™i dacă își retrage certificatul.(5) Dacă, înainte de soluÈ›ionarea definitivă a cauzei, statul emitent își retrage certificatul, instanÈ›a respinge cererea ca nesusÈ›inută.(6) InstanÈ›a examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului È™i, în baza celor constatate, pronunță una din următoarele soluÈ›ii:a) dispune, prin sentință, executarea în România a pedepsei aplicate de instanÈ›a statului emitent;b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanÈ›a străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracÈ›iuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanÈ›a statului emitent, potrivit alin. (8) È™i (9);c) dispune, prin sentință, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătoreÈ™ti transmise de statul emitent.(7) ÃŽn vederea pronunțării uneia din soluÈ›iile prevăzute la alin. (6), instanÈ›a poate consulta, direct sau prin intermediul direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei, autoritatea competentă a statului emitent, fără ca procedura consultărilor să prelungească durata prevăzută la alin. (1).(8) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanÈ›a de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;b) durata acesteia depășeÈ™te, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaÈ™i infracÈ›iune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracÈ›iuni depășeÈ™te totalul pedepselor stabilite pentru infracÈ›iuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanÈ›a de judecată a pedepsei aplicate de instanÈ›a statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracÈ›iuni similare.(9) Pedeapsa stabilită de instanÈ›a română potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent È™i nu va agrava situaÈ›ia persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară.(10) SentinÈ›a prevăzută la alin. (6) se redactează în cel mult 10 zile de la pronunÈ›are È™i se comunică persoanei condamnate direct sau prin intermediul autorității desemnate de statul emitent.(11) ÃŽmpotriva sentinÈ›ei prevăzute la alin. (6) pot declara apel, în termen de 10 zile, procurorul È™i persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunÈ›are. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dosarul va fi înaintat instanÈ›ei de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. PrezenÈ›a procurorului este obligatorie.(12) Punerea în executare a pedepsei se face potrivit dispoziÈ›iilor din Codul de procedură penală. InstanÈ›a comunică hotărârea definitivă È™i un exemplar al mandatului de executare a pedepsei detenÈ›iunii pe viață sau a închisorii ori al sentinÈ›ei, după caz, autorității competente a statului emitent, Centrului de Cooperare PoliÈ›ienească InternaÈ›ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÈ›iei Române, precum È™i, în copie, direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei. Hotărârea definitivă prevăzută la alin. (6) lit. c) se comunică autorității competente a statului emitent È™i direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei.(13) Dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detenÈ›iunii pe viață sau a închisorii, statul emitent:a) își retrage certificatul, instanÈ›a dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detenÈ›iunii pe viață. Anularea se dispune prin sentință definitivă, pronunÈ›ată în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate, cu participarea procurorului. ÃŽn acest caz, sentinÈ›a de recunoaÈ™tere a hotărârii penale străine urmează să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care transferarea nu mai este posibilă pe motiv de acordare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârÈ™irea infracÈ›iunii ori ca urmare a decesului persoanei condamnate în statul emitent;b) transmite un nou certificat pentru executarea unei alte pedepse, dispoziÈ›iile din Codul de procedură penală referitoare la contestaÈ›ia la executare, care nu sunt contrare dispoziÈ›iilor prezentului titlu, se aplică în mod corespunzător. ÃŽn acest caz, instanÈ›a de executare este curtea de apel care a pronunÈ›at sentinÈ›a prevăzută la alin. (6).(14) Dacă, după transferarea persoanei condamnate, statul emitent transmite un nou certificat pentru executarea unei alte pedepse, dispoziÈ›iile art. 171 se aplică în mod corespunzător.(15) ÃŽn cazul în care instanÈ›a a refuzat recunoaÈ™terea hotărârii judecătoreÈ™ti transmise de statul emitent, cererea persoanei condamnate sau a statului emitent poate fi reexaminată dacă au intervenit elemente noi.(16) ÃŽn cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunÈ›at hotărârea prevăzută la alin. (6). DispoziÈ›iile din Codul de procedură penală referitoare la contestaÈ›ia la executare se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 167CondiÈ›ii speciale de recunoaÈ™tere È™i executare a hotărârii judecătoreÈ™ti străine(1) InstanÈ›a română recunoaÈ™te È™i pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiÈ›ii:a) hotărârea este definitivă È™i executorie;b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârÈ™ită pe teritoriul României, o infracÈ›iune È™i autorul ar fi fost sancÈ›ionabil. ÃŽn cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracÈ›iuni, verificarea condiÈ›iei se face pentru fiecare infracÈ›iune în parte;c) persoana condamnată are cetățenie română;d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român È™i trăieÈ™te pe teritoriul României sau, deÈ™i nu trăieÈ™te pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaÈ™tere È™i neexecutare prevăzute la art. 163.(2) Hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent poate fi recunoscută È™i pusă în executare È™i atunci când persoana condamnată nu are cetățenie română, dar trăieÈ™te în România È™i are o rezidență continuă È™i legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puÈ›in 5 ani È™i nu va pierde dreptul de È™edere permanentă în România. Consimțământul persoanei condamnate este obligatoriu.  +  Articolul 168Executarea hotărârii judecătoreÈ™ti străine ca efect al unui mandat european de arestare(1) Atunci când, potrivit art. 98 alin. (2), predarea unui cetățean român din România, în baza unui mandat european de arestare, s-a efectuat sub condiÈ›ia transferării acestuia, în caz de condamnare în vederea executării pedepsei, într-un penitenciar sau unitate medicală din România, consimțământul prevăzut la art. 167 alin. (1) lit. d) nu mai este necesar.(2) Transferarea în România, în vederea executării pedepsei, se face în baza certificatului prevăzut în anexa nr. 5 È™i a hotărârii judecătoreÈ™ti transmise de statul emitent.(3) Preluarea sub escortă a persoanei condamnate, primirea È™i È›inerea în penitenciar a acesteia se fac în baza sentinÈ›ei prin care s-a dispus anterior predarea persoanei condamnate È™i, dacă este cazul, a sentinÈ›ei prin care s-a acordat consimțământul cercetării acesteia È™i pentru alte infracÈ›iuni decât cele care au făcut obiectul primei sentinÈ›e. Èšinerea în penitenciar în baza acestei sentinÈ›e se face pe o durată ce nu poate depăși 90 de zile de la data preluării persoanei condamnate. Termenul de 90 de zile se deduce din pedeapsa aplicată persoanei condamnate.(4) După transferarea în România a persoanei condamnate, punerea în executare a hotărârii pronunÈ›ate de instanÈ›a statului emitent se va efectua de către instanÈ›a română competentă, potrivit art. 172.(5) DispoziÈ›iile prezentului articol se aplică numai dacă certificatul È™i hotărârea judecătorească sunt transmise de statul emitent în termen de cel mult 3 luni de la data la care hotărârea judecătorească poate fi pusă în executare. ÃŽn cazul în care certificatul È™i hotărârea judecătorească sunt transmise după expirarea acestui termen, sunt aplicabile dispoziÈ›iile art. 166.  +  Articolul 169Regula specialitățiiPersoana transferată în România dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene nu poate fi cercetată penal sau sancÈ›ionată cu o altă pedeapsă privativă de libertate, pentru o infracÈ›iune săvârÈ™ită anterior transferării sale, alta decât cea pentru care este transferată, în afară de cazul în care:a) persoana condamnată a fost de acord să fie transferată în România; saub) persoana condamnată a renunÈ›at în mod expres la dreptul de a i se aplica regula specialității în privinÈ›a infracÈ›iunilor săvârÈ™ite anterior transferării în România. ÃŽn cazul persoanei condamnate transferate în România, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanÈ›a de judecată procedează la ascultarea persoanei condamnate, în prezenÈ›a avocatului ales sau numit din oficiu. DeclaraÈ›ia se consemnează în scris È™i se semnează de persoana condamnată, de avocat, de organul de urmărire penală ori de preÈ™edintele completului de judecată È™i grefier, precum È™i de un interpret, când declaraÈ›ia a fost luată printr-un interpret. DeclaraÈ›ia de renunÈ›are la regula specialității este irevocabilă; sauc) persoana condamnată nu a părăsit teritoriul României în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate, cu toate că putea È™i avea permisiunea de a părăsi teritoriul României sau, deÈ™i a ieÈ™it din România în acest interval de timp, a revenit ulterior, de bunăvoie, sau a fost adusă înapoi, în mod legal, dintr-un stat terÈ›; saud) fapta nu este sancÈ›ionată de legea română cu o pedeapsă sau măsură privativă de libertate sau cercetările penale nu au ca urmare aplicarea unei măsuri care limitează libertatea personală; saue) persoana condamnată ar putea fi pasibilă de o pedeapsă sau o măsură care nu implică privarea de libertate, în special o sancÈ›iune pecuniară sau o măsură echivalentă, chiar È™i în cazul în care sancÈ›iunea sau măsura poate duce la o restrângere a libertății personale; sauf) în orice alte situaÈ›ii decât cele prevăzute la lit. a)-e), atunci când statul emitent este de acord ca persoana să fie cercetată penal sau sancÈ›ionată pentru o infracÈ›iune săvârÈ™ită anterior transferării sale.  +  Articolul 170Procedura de solicitare a consimțământului statului emitent(1) ÃŽn cazul în care nu sunt incidente dispoziÈ›iile art. 169 lit. a), d) È™i e), cererea pentru acordarea consimțământului se formulează de curtea de apel sesizată potrivit art. 166, din oficiu sau la propunerea motivată a procurorului. Cererea de acordare a consimțământului cuprinde informaÈ›iile prevăzute la art. 87 alin. (1), transmise de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanÈ›a pe rolul căreia se află cauza spre soluÈ›ionare. Cererea de acordare a consimțământului se traduce de un traducător autorizat È™i se transmite, direct sau prin intermediul direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei, autorității competente a statului emitent. ÃŽn acest caz, curtea de apel amână judecata cauzei È™i fixează un termen de judecată care nu poate fi mai mic de 15 zile, calculat de la data transmiterii cererii autorității competente a statului emitent.(2) ÃŽn cazul persoanei condamnate transferate în România, atunci când nu sunt incidente dispoziÈ›iile art. 169 lit. a)-e), cererea pentru acordarea consimțământului se formulează de instanÈ›a competentă, potrivit art. 89 alin. (3). Cererea de acordare a consimțământului cuprinde informaÈ›iile prevăzute la art. 87 alin. (1), se traduce de un traducător autorizat È™i se transmite, direct sau prin intermediul direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei, autorității competente a statului emitent.(3) GaranÈ›iile solicitate de statul emitent se furnizează de autoritatea judiciară solicitantă, cu excepÈ›ia celor prevăzute la art. 91 alin. (2).  +  SecÅ£iunea a 3-a RecunoaÈ™terea È™i executarea hotărârilor judecătoreÈ™ti pronunÈ›ate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România  +  Articolul 171Măsuri premergătoare(1) ÃŽn cazul în care se constată că statul emitent a transmis hotărârea judecătorească È™i certificatul prevăzut în anexa nr. 5, precum È™i, dacă este cazul, informaÈ›iile prevăzute la art. 164 lit. e) pct. (ii)-(iv), Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă curtea de apel competentă.(2) DispoziÈ›iile alin. (1) nu se aplică în cazul prevăzut la art. 173 alin. (9).(3) Atunci când procurorul, din verificările efectuate potrivit art. 165 alin. (2), constată că persoana a fost condamnată È™i în România È™i se află în evidenÈ›a unui serviciu de probaÈ›iune, informează serviciul de probaÈ›iune competent cu privire la cererea de executare, în regim de detenÈ›ie, a pedepsei detenÈ›iunii pe viață ori a închisorii sau a măsurii privative de libertate formulate de statul emitent sau de persoana condamnată.(4) DispoziÈ›iile art. 165 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 172Procedura de recunoaÈ™tere È™i executare a pedepsei sau măsurii privative de libertate(1) Sesizarea instanÈ›ei se face în termen de cel mult 15 zile de la data înregistrării cauzei la parchet sau cu cel puÈ›in 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii arestării dispuse potrivit art. 173 alin. (9). PreÈ™edintele instanÈ›ei sau judecătorul delegat de acesta fixează termenul de judecată, care nu poate fi mai mare de 3 zile de la data înregistrării cauzei la instanță. Durata procedurii este de 30 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță.(2) InstanÈ›a judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. Participarea procurorului este obligatorie.(3) Obiectul procedurii îl constituie verificarea condiÈ›iilor prevăzute la art. 167 È™i, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoaÈ™terea È™i punerea în executare a hotărârii judecătoreÈ™ti străine. DispoziÈ›iile civile, dispoziÈ›iile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum È™i orice dispoziÈ›ii, altele decât cele privind executarea pedepsei detenÈ›iunii pe viață sau a închisorii sau a măsurii privative de libertate, din hotărârea judecătorească străină, nu constituie obiectul prezentei proceduri.(4) ÃŽn cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracÈ›iuni, verificarea condiÈ›iilor se face pentru fiecare infracÈ›iune în parte. Atunci când condiÈ›iile sunt îndeplinite doar pentru o parte din infracÈ›iuni, instanÈ›a poate dispune recunoaÈ™terea parÈ›ială a hotărârii penale străine. ÃŽn acest caz, anterior pronunțării sentinÈ›ei prevăzute la alin. (7), instanÈ›a va solicita statului emitent, direct sau prin intermediul direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei, să precizeze în ce condiÈ›ii este de acord cu recunoaÈ™terea parÈ›ială È™i dacă își retrage certificatul.(5) La cererea expresă a statului emitent sau din oficiu, instanÈ›a de judecată poate lua, înainte de pronunÈ›area sentinÈ›ei prevăzute la alin. (7), una dintre măsurile preventive prevăzute de Codul de procedură penală. Durata măsurii preventive nu poate fi mai mare de 60 de zile. Măsurile preventive încetează de drept la expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de organele judiciare sau atunci când, înainte de pronunÈ›area unei hotărâri de recunoaÈ™tere a hotărârii judecătoreÈ™ti străine, durata arestării a atins durata pedepsei închisorii aplicate în străinătate. DispoziÈ›iile art. 173 alin. (2), (5), (6) È™i (8) se aplică în mod corespunzător.(6) Dacă înainte de soluÈ›ionarea cauzei statul emitent își retrage certificatul, instanÈ›a respinge cererea ca nesusÈ›inută.(7) DispoziÈ›iile art. 166 alin. (5)-(9), (13) È™i (15) se aplică în mod corespunzător. SentinÈ›a se redactează în 10 zile de la data pronunțării. ÃŽmpotriva sentinÈ›ei pot declara apel, în termen de 10 zile, procurorul È™i persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunÈ›are. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la pronunÈ›are sau, în cazul în care a lipsit atât de la dezbateri, cât È™i de la pronunÈ›are, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dosarul va fi înaintat instanÈ›ei de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, cu citarea persoanei condamnate. PrezenÈ›a procurorului este obligatorie.(8) Hotărârea definitivă se comunică autorității competente a statului emitent È™i direcÈ›iei de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei. Punerea în executare a pedepsei sau a măsurii privative de libertate se face potrivit dispoziÈ›iilor din Codul de procedură penală.(9) DispoziÈ›iile art. 141 alin. (15) se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 173Măsurile preventive luate anterior transmiterii hotărârii judecătoreÈ™ti È™i a certificatului(1) La cererea expresă a statului emitent, față de persoana condamnată se poate lua, anterior transmiterii hotărârii judecătoreÈ™ti È™i a certificatului prevăzut în anexa nr. 5, una dintre măsurile preventive prevăzute de Codul de procedură penală.(2) Cererea trebuie să menÈ›ioneze infracÈ›iunea pentru care a fost condamnată persoana, data È™i locul unde infracÈ›iunea a fost săvârÈ™ită, pedeapsa aplicată, precum È™i semnalmentele, cât mai precise posibil, ale acesteia. Cererea trebuie, de asemenea, să cuprindă o descriere a infracÈ›iunilor săvârÈ™ite.(3) ÃŽn vederea identificării, căutării, localizării È™i prinderii persoanei condamnate, parchetul prevăzut la art. 154 alin. (3) poate solicita darea în urmărire, potrivit Codului de procedură penală.(4) Atunci când, potrivit Codului de procedură penală, luarea unei măsuri preventive este de competenÈ›a procurorului, organul judiciar competent să dispună asupra măsurii preventive este procurorul din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripÈ›ie teritorială a fost prinsă persoana condamnată. Atunci când, potrivit Codului de procedură penală, luarea măsurii preventive este de competenÈ›a judecătorului, organul judiciar competent să dispună asupra măsurii preventive este judecătorul din cadrul curÈ›ii de apel în a cărei circumscripÈ›ie teritorială a fost prinsă persoana condamnată.(5) Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face È›inându-se seama de pedeapsa aplicată în statul emitent, de natura infracÈ›iunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele È™i alte situaÈ›ii privind persoana față de care se ia măsura.(6) Măsura arestării poate fi luată față de persoana condamnată în cazul în care infracÈ›iunea săvârÈ™ită face parte din una dintre categoriile de infracÈ›iuni prevăzute la art. 97 alin. (1) È™i există una dintre următoarele situaÈ›ii:a) persoana condamnată a fugit din statul emitent, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, judecată sau de la executarea pedepsei, È™i s-a refugiat pe teritoriul României; saub) pedeapsa aplicată de instanÈ›a străină sau restul rămas de executat este de cel puÈ›in un an închisoare.(7) Durata măsurii preventive nu poate fi mai mare de 180 de zile. Măsurile preventive încetează de drept:a) la expirarea termenului prevăzut de lege sau stabilit de organele judiciare; saub) atunci când, înainte de pronunÈ›area unei hotărâri de recunoaÈ™tere a hotărârii judecătoreÈ™ti străine, durata arestării a atins durata pedepsei închisorii aplicate în străinătate; sauc) atunci când, în termen de 30 de zile de la data arestării, statul emitent nu a transmis hotărârea judecătorească È™i certificatul prevăzut în anexa nr. 5.(8) SituaÈ›ia juridică a persoanei condamnate nu poate fi agravată ca efect al duratei măsurii preventive privative de libertate aplicate de instanță.(9) ÃŽn cazul în care cererea statului emitent a fost admisă, organul judiciar care a luat măsura preventivă solicită de îndată autorității competente transmiterea hotărârii judecătoreÈ™ti È™i a certificatului È™i informează în acest sens Parchetul de pe lângă Curtea de Apel BucureÈ™ti È™i direcÈ›ia de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei. ÃŽn cazul în care s-a dispus măsura arestării, hotărârea judecătorească È™i certificatul, traduse în limba română, sunt transmise în termen de 15 zile de la data arestării.(10) ÃŽn cazul în care cererea statului emitent a fost respinsă ori persoana condamnată nu a fost găsită pe teritoriul României, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel BucureÈ™ti informează în acest sens autoritatea competentă a statului emitent È™i direcÈ›ia de specialitate din cadrul Ministerului JustiÈ›iei.  +  Articolul 174ObligaÈ›ii în legătură cu informarea statului emitent(1) Curtea de apel competentă informează autoritatea competentă a statului emitent cu privire la:a) imposibilitatea practică de a pune în executare pedeapsa sau măsura privativă de libertate atunci când:(i) persoana împotriva căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei prevăzut la art. 172 nu este găsită;(ii) persoana condamnată a evadat din penitenciarul în care executa pedeapsa;b) aplicarea amnistiei sau graÈ›ierii, potrivit legii române;c) data liberării condiÈ›ionate È™i data împlinirii duratei pedepsei.(2) ÃŽn cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) pct. (ii), lit. b) È™i c), statului emitent i se comunică restul de pedeapsă rămas neexecutat.  +  Articolul 175Schimbări în executarea pedepsei sau măsurii privative de libertate(1) Atunci când sunt incidente dispoziÈ›iile art. 174 alin. (1) lit. a) È™i există presupunerea rezonabilă că persoana condamnată a părăsit teritoriul României, curtea de apel poate renunÈ›a la dreptul de punere în executare a pedepsei sau a măsurii privative de libertate.(2) ÃŽncetarea executării de către statul român a pedepsei sau măsurii privative de libertate are loc ori de câte ori statul emitent informează cu privire la decizia sa în acest sens.  +  Capitolul III RecunoaÈ™terea È™i executarea în alte state membre ale Uniunii Europene a hotărârilor judecătoreÈ™ti române prin care au fost aplicate pedepse privative de libertate  +  SecÅ£iunea 1 Transferarea persoanelor condamnate deÈ›inute într-un penitenciar sau unitate medicală din România, în vederea executării pedepsei în alte state membre ale Uniunii Europene  +  Articolul 176AtribuÈ›iile Ministerului JustiÈ›ieiÃŽn cazul transferării din România într-un alt stat membru al Uniunii Europene a unei persoane condamnate, aflate în executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, este competent:a) să primească cererea de iniÈ›iere a procedurii de transmitere către statul de executare a hotărârii judecătoreÈ™ti È™i a certificatului prevăzut în anexa nr. 5;b) să completeze certificatul prevăzut în anexa nr. 5 È™i să îl transmită împreună cu hotărârea judecătorească autorității competente a statului de executare;c) să solicite unui traducător autorizat traducerea certificatului È™i, dacă este cazul, a hotărârii judecătoreÈ™ti române, precum È™i a oricăror altor informaÈ›ii suplimentare;d) să solicite statului de executare, anterior sau cel mai târziu la data transmiterii certificatului, dispoziÈ›iile legale privind liberarea anticipată sau condiÈ›ionată, precum È™i informaÈ›ii privind aplicarea lor în cazul pedepsei la care a fost condamnată persoana în cauză;e) să notifice persoanei condamnate decizia cu privire la transmiterea hotărârii judecătoreÈ™ti È™i certificatului;f) să comunice persoanei condamnate decizia statului de executare privind executarea pedepsei;g) să solicite, din oficiu sau la cererea autorității judiciare române competente, retragerea certificatului transmis statului de executare;h) să informeze statul de executare cu privire la amnistia sau graÈ›ierea acordată după transferarea persoanei condamnate;i) să comunice statului de executare informaÈ›iile suplimentare solicitate.  +  Articolul 177Consultarea statului de executare(1) Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, se consultă cu autoritățile competente ale statului de executare ori de câte ori este necesar. Consultarea poate fi realizată indiferent dacă iniÈ›ierea procedurii de transmitere a hotărârii judecătoreÈ™ti È™i a certificatului a fost solicitată de persoana condamnată sau de statul de executare.(2) Consultarea este obligatorie în cazul prevăzut la art. 178 alin. (1) lit. b) È™i c).(3) ÃŽn cazul în care în urma consultării realizate È™i a avizului transmis de autoritatea competentă a statului de executare se constată că executarea pedepsei în statul de executare nu ar servi scopului de a facilita reabilitarea socială È™i reintegrarea în societate a persoanei, Ministerul JustiÈ›iei, prin direcÈ›ia de specialitate, comunică persoanei condamnate È™i, după caz, instanÈ›ei de executare sau instanÈ›ei în a cărei circumscripÈ›ie se află locul de deÈ›inere decizia luată.  +  Articolul 178CondiÈ›ii pentru transmiterea, în vederea executării, a hotărârii judecătoreÈ™ti române(1) Orice persoană condamnată în România poate solicita direct sau prin intermediul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află aceasta, iniÈ›ierea procedurii de transmitere către statul de executare a hotărârii judecătoreÈ™ti române È™i a certificatului prevăzut în anexa nr. 5, dacă se află în una dintre următoarele situaÈ›ii:a) este cetățean al statului de executare È™i trăieÈ™te pe teritoriul acestuia; saub) este cetățean al statului de executare, nu trăieÈ™te pe teritoriul acestuia, dar va fi expulzată pe teritoriul respectiv; sauc) nu se încadrează în una dintre ipotezele prevăzute la lit. a) È™i b), însă doreÈ™te să fie transferată în statul de executare.(2) ÃŽn cazul în care persoana condamnată deÈ›ine cetățenia a două state membre ale Uniunii Europene, precum È™i atunci când trăieÈ™te pe teritoriul unui alt stat decât cel al cărui cetățean este, aceasta va menÈ›iona în cerere în care dintre cele două state doreÈ™te să fie transferată. Hotărârea judecătorească È™i certificatul se transmit unui singur stat de executare, o dată.(3) Procedura nu se iniÈ›iază atunci când s-a dispus amânarea sau întreruperea executării pedepsei închisorii ori a detenÈ›iunii pe viață sau înlăturarea ori modificarea pedepsei. Totodată, procedura nu se iniÈ›iază atunci când persoana condamnată s-a sustras de la executarea pedepsei, părăsind È›ara, iar pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreÈ™ti s-a recurs anterior la procedura extrădării sau a mandatului european de arestare.(4) Solicitarea iniÈ›ierii procedurii menÈ›ionate la alin. (1) nu atrage obligaÈ›ia transmiterii statului de executare a hotărârii judecătoreÈ™ti È™i a certificatului statului de executare, atunci când:a) în urma consultării prevăzute la art. 177, se apreciază, fie de statul de executare, fie de autoritățile române competente, că executarea pedepsei în statul de executare nu ar servi scopului de a facilita reabilitarea socială È™i reintegrarea în societate a persoanei condamnate; saub) până la data iniÈ›ierii procedurii, persoana condamnată nu a achitat amenda penală, amenda judiciară, cheltuielile judiciare avansate de stat, cele cuvenite părÈ›ilor È™i despăgubirile civile; sauc) persoana condamnată are de executat mai puÈ›in de 6 luni închisoare sau ar putea fi liberată condiÈ›ionat înainte de executarea în întregime a pedepsei în următoarele 6 luni; saud) hotărârea judecătorească nu este definitivă sau împotriva acesteia persoana condamnată a exercitat o cale extraordinară de atac; saue) persoana condamnată este cercetată într-o altă cauză penală; sauf) persoana a fost condamnată pentru infracÈ›iuni grave care au avut un ecou profund defavorabil în opinia publică din România; saug) maximul pedepsei prevăzute de legea statului emitent este inferior maximului prevăzut de legea penală română.(5) Prin excepÈ›ie de la dispoziÈ›iile alin. (3) È™i alin. (4) lit. a)-c), f) È™i g), solicitarea iniÈ›ierii procedurii menÈ›ionate la alin. (1) atrage obligaÈ›ia de a transmite hotărârea judecătorească È™i certificatul statului de executare, atunci când persoana condamnată a fost predată anterior, în baza unui mandat european de arestare emis de o instanță română sau a cererii de extrădare formulate de Ministerul JustiÈ›iei, sub condiÈ›ia ca, în caz de condamnare, persoana să fie returnată în statul de executare.  +  Articolul 179Procedura în faÈ›a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate(1) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, verifică dacă sunt îndeplinite condiÈ›iile prevăzute la art. 178 alin. (3) È™i (4), precum È™i:a) în cazul persoanelor care au fost predate anterior în baza unor cereri de extrădare formulate de către Ministerul JustiÈ›iei sau mandate europene de arestare emise de instanÈ›ele române, dacă extrădarea sau predarea s-a realizat sub condiÈ›ia returnării în caz de condamnare, făcând menÈ›iune despre aceasta în încheierea prevăzută la alin. (4);b) dacă persoana condamnată este de acord să fie transferată în statul de executare. ÃŽn acest scop, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, ascultă respectiva persoană, la locul de deÈ›inere, în prezenÈ›a unui avocat desemnat din oficiu sau ales È™i, dacă persoana condamnată solicită expres, a reprezentantului diplomatic sau consular al statului de executare, întocmind în acest sens un proces-verbal semnat de judecător, persoana condamnată È™i avocat. Consimțământul persoanei condamnate este irevocabil;c) dacă față de persoana condamnată s-a aplicat măsura de siguranță a expulzării;d) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la judecată, dacă aceasta:(i) a fost încunoÈ™tinÈ›ată, în timp util, prin citaÈ›ie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ora, ziua, luna, anul È™i locul de înfățiÈ™are È™i la consecinÈ›ele legale în caz de neprezentare; sau(ii) având cunoÈ™tinÈ