DECIZIA nr. 58 din 22 ianuarie 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a treia raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 320 din 24 aprilie 2019



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Irina-Loredana Gulie- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a treia și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Țoanca Popa în Dosarul nr. 14.437/3/2016 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 106D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției a depus la dosar mai multe înscrisuri, precum și note scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. În acest sens arată că procedura de stabilire a despăgubirilor a fost finalizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, autoarei excepției fiindu-i emise titluri de valoare nominală, acestea urmând procedura convertirii în titluri de despăgubire, emise de fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Decizia nr. 780 din 27 mai 2006, în temeiul titlului VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, cuprins în Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și alte măsuri adiacente. Contestația formulată, prin care se solicita actualizarea valorii despăgubirilor, a fost respinsă prin hotărâre irevocabilă pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, tot anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, statuându-se că reclamanta avea la îndemână căile de atac cuprinse în art. 26 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel încât erau aplicabile doar dispozițiile cuprinse în Legea nr. 247/2005, referitoare la actualizarea valorii înscrise în titlurile de valoare nominală, în raport cu rata inflației, iar nicidecum o reevaluare a imobilului. Prin urmare, se apreciază că situația autoarei excepției de neconstituționalitate nu se încadrează în ipoteza normativă a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care vizează exclusiv situația dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nesoluționate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Pe de altă parte, se apreciază că autoarea excepției se încadrează în ipoteza art. 4 teza a treia din Legea nr. 165/2013, autoarea excepției urmărind să beneficieze de o nouă cale de atac în ceea ce privește actualizarea valorii despăgubirilor, care însă nu este prevăzută în Legea nr. 165/2013. Se mai apreciază că, prin respingerea ca inadmisibilă a cauzei reclamantei, respectiv Cauza Popa Țoanca împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a constatat în mod explicit o încălcare a dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a dispozițiilor din art. 1 cuprins în Primul Protocol adițional la Convenție, ci doar a observat că Legea nr. 165/2013 instituie un mecanism eficient de rezolvare a celor 440 de cauze conexate, aflate pe rolul Curții și suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. De altfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, respectiv deciziile nr. 84 din 26 februarie 2015 și nr. 714 din 6 decembrie 2016, procedura de despăgubire prevăzută de Legea nr. 165/2013 nu retroactivează, singurele măsuri legislative instituite fiind unele care vizează o obligație de plată neexecutată. Prin urmare, Curtea Constituțională nu poate legifera, stabilind o nouă cale de atac, în sensul dorit de autoarea excepției de neconstituționalitate, astfel încât excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
    CURTEA,    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia civilă nr. 1.195A din 20 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 14.437/3/2016, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a treia și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Țoanca Popa într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la soluționarea Dosarului de despăgubiri nr. 246/CC din 28 martie 2006, conform noilor dispoziții cuprinse în Legea nr. 165/2013, dosar ce a fost soluționat anterior de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile legale criticate sunt retroactive, prin faptul că se aplică cauzei deduse soluționării instanței de judecată, în care ar fi aplicabile dispozițiile titlului VII cuprins în Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, dispoziții legale care erau în vigoare la data nașterii raportului juridic dedus judecății. Se mai susține, în acest sens, că litigiilor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, le este aplicabilă legea în vigoare la data sesizării instanței, iar nu Legea nr. 165/2013, care reglementează alte termene și alte condiții referitoare la procesul de restituire.6. Se mai susține că prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 încalcă dreptul constituțional la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, cu consecința afectării și a dreptului de proprietate, dat fiind faptul că termenele prevăzute de textul legal criticat sunt aplicabile și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, litigiilor aflate în procedură judiciară, introduse înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, le sunt aplicabile doar măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, iar nu și dispozițiile legale referitoare la procedura administrativă, prevăzută în art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.7. Se mai susține că prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul constituțional al accesului liber la justiție, fără nicio justificare de natura celor prevăzute în art. 53 din Constituție. De asemenea se susține că intervenția statului într-un litigiu în care el însuși este implicat, ca pârât, prin emiterea unui nou act normativ, încalcă principiul egalității de arme. În acest sens se arată că exigența principiului egalității armelor implică posibilitatea rezonabilă a fiecărei părți din proces de a-și prezenta cauza, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj, în raport cu partea adversă.8. Se mai arată că Legea nr. 165/2013, care cuprinde dispoziții referitoare la modalitatea de despăgubire, abrogarea prevederilor legale referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare, calcularea despăgubirilor pe baza grilei notariale valabile la intrarea în vigoare a actului normativ criticat și lipsa posibilității indexării acestora în funcție de indicele inflației, încalcă drepturile câștigate ale persoanelor îndreptățite la restituire, precum și principiul constituțional al nediscriminării. Se arată că, prin aplicarea dispozițiilor legale criticate, cuprinse în Legea nr. 165/2013, și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, sunt golite de conținut decizii pronunțate de instanțele judecătorești, cu încălcarea principiului constituțional al independenței judecătorilor.9. De asemenea se susține că durata termenelor stabilite în cadrul procedurii administrative reglementată de actul normativ criticat este „inacceptabil de îndelungată“, neputând fi considerată o durată rezonabilă, ceea ce contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție și prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens se arată că prin aplicarea prevederilor legale criticate în cauza dedusă soluționării instanței de judecată există riscul apariției unui dezechilibru între părțile litigante, care trebuie înlăturat de instanța de judecată.10. Se mai susține că prevederile legale criticate creează o discriminare între persoanele îndreptățite la restituire, în funcție de data soluționării cererilor de restituire, respectiv înainte sau după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție.11. Se mai invocă Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, prin care s-a reținut că Legea nr. 165/2013 prevede reguli de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv, oferind un cadru accesibil și eficient pentru respectarea bunurilor, în sensul art. 1 cuprins în Primul Protocol adițional la Convenția europeană. De asemenea se invocă statuările Curții Europene din Decizia din 13 mai 2014, pronunțată în Cauza Constantin Rotescu împotriva României, la care au fost conexate alte 440 de cereri, între care se numără și Cererea nr. 24.653/08, respectiv Cauza Popa Țoanca împotriva României, prin care instanța europeană a reținut, în esență, că reclamanții din aceste cauze se pot prevala de noua cale de atac internă, prin introducerea unei acțiuni, în temeiul Legii nr. 165/2013.12. În final, se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și constatarea faptului că prevederile legale criticate sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu se aplică și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a actului normativ criticat.13. Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens apreciază că titlurile de despăgubire emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, respectiv în temeiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, sunt supuse regimului juridic reglementat de acest din urmă act normativ, în virtutea principiului tempus regit actum.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.15. Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens invocă deciziile Curții Constituționale nr. 20 din 2 februarie 2000, nr. 20 din 21 ianuarie 2015 și nr. 183 din 26 martie 2015.16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,    examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit actului de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4 teza a treia și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Analizând motivarea excepției, Curtea reține că obiect al acesteia îl constituie prevederile art. 4 teza a treia, prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora:– Art. 4 teza a treia: „Dispozițiile prezentei legi se aplică (…) cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;– Art. 34 alin. (1): „(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.“19. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin (3) privind independența judecătorilor. De asemenea se invocă și dispozițiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil cuprins în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, astfel cum reiese din actul de sesizare al Curții Constituționale, autoarea excepției este beneficiara unui titlu de despăgubire, emis de fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin Decizia nr. 780 din 27 mai 2006, în temeiul titlului VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, cuprins în Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Contestația formulată de autoarea excepției de neconstituționalitate împotriva acestei decizii a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 147 din 6 decembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Galați, irevocabilă prin Decizia nr. 4.492 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, prin Decizia din 13 mai 2014, pronunțată în Cauza Constantin Rotescu împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibilă Cererea nr. 6.524/03, precum și alte 440 de cereri, conform listei anexate deciziei, între care și Cererea nr. 24 653/08, poziția 399 din lista anexată, Cauza Popa Țoanca împotriva României, cu motivarea neepuizării căilor de atac interne, în măsura în care noile căi de atac interne, prevăzute de Legea nr. 165/2013, nu pot fi a priori presupuse a fi ineficiente. În aceste condiții, la data de 25 octombrie 2015, autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate a chemat în judecată Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând obligarea acesteia la recalcularea (reevaluarea) despăgubirilor acordate potrivit titlului de despăgubire emis de fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și acordarea de despăgubiri echivalente cu valoarea de piață a bunurilor preluate în mod abuziv de stat.21. Prin Sentința civilă nr. 1.249 din 2 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, a fost respinsă ca nefondată acțiunea, cu motivarea că procedura referitoare la stabilirea despăgubirilor, prevăzută de Legea nr. 247/2005, a fost finalizată prin emiterea Deciziei nr. 780 din 27 mai 2006 de către fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar atât timp cât actuala Comisie Națională pentru Compensarea Imobilelor nu a preluat un dosar de reevaluare sau de reactualizare a despăgubirilor deja acordate, aceasta din urmă nu are obligația de a relua, din oficiu, procedura de reevaluare a despăgubirilor și de transformare a acestora în puncte compensatorii, potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013. Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 1.195A din 20 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă, care constituie actul de sesizare cu prezenta excepție de neconstituționalitate.22. În motivarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a treia raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 se susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, prin faptul că se aplică cauzei deduse soluționării instanței de judecată, în care ar fi aplicabile dispozițiile titlului VII, cuprins în Legea nr. 247/2005, dispoziții legale care erau în vigoare la data nașterii raportului juridic dedus judecății.23. Analizând textele de lege criticate, potrivit cărora dispozițiile Legii nr. 165/2013 sunt aplicabile cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 (art. 4 teza a treia din acest act normativ), și, respectiv, referitoare la termenul de soluționare, de către actuala Comisie Națională pentru Stabilirea Despăgubirilor, a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nesoluționate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 [art. 34 alin. (1) din acest din urmă act normativ], Curtea reține că textele de lege criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, „legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (de exemplu, Decizia nr. 289 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 10 iulie 2014).24. Or, în speță, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate este beneficiara unui titlu de despăgubire emis de fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Decizia nr. 780 din 27 mai 2006, în temeiul Legii nr. 247/2005, așadar situația acesteia nu se încadrează în ipoteza normativă a prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, dosarul său de despăgubire fiind soluționat la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a treia raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a treia raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Țoanca Popa în Dosarul nr. 14.437/3/2016 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 ianuarie 2019.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Irina-Loredana Gulie    -----