REGLEMENTĂRI CONTABILE din 30 decembrie 2015privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate ale entităților care desfășoară activitate de asigurare și/sau reasigurare
EMITENT
  • AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 2 bis din 4 ianuarie 2016



    Notă
    Aprobate prin NORMA nr. 41 din 30 decembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 4 ianuarie 2016.
    Notă
    Conform pct. 65 al art. I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 3 aprilie 2019, în tot cuprinsul prezentelor reglementări contabile, inclusiv în funcțiunea conturilor și în formularele referitoare la situațiile financiare, se abrogă orice trimitere la contul 523.
    Conform art. II din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 3 aprilie 2019, modificările aduse prin aceasta se aplică începând cu situațiile financiare aferente anului 2019.
     +  Capitolul 1 ARIA DE APLICABILITATE, DEFINIȚII ȘI CATEGORII DE ENTITĂȚI RAPORTOARE ȘI DE GRUPURI1. (1) Prezentele reglementări prevăd următoarele:a) formatul și conținutul situațiilor financiare anuale;b) principiile contabile și regulile de recunoaștere, evaluare, scoatere din evidență și prezentare a elementelor în situațiile financiare anuale individuale;c) regulile de întocmire, aprobare, auditare, potrivit legii, și publicare a situațiilor financiare anuale;d) planul de conturi;e) conținutul și funcțiunea conturilor contabile aplicabile entităților care desfășoară activitate de asigurare și/sau de reasigurare prevăzute la pct. 3 alin. (1);f) regulile privind întocmirea situațiilor financiare anuale consolidate de către societățile de asigurare și/sau reasigurare, în calitate de societăți-mame;g) formatul situațiilor financiare interimare.(2) Prezentele reglementări se aplică împreună cu Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare. (3) În situația societăților de asigurare și/sau reasigurare administrate în sistem dualist, referirile din cadrul prezentelor reglementări la ”administratori” și ”consiliu de administrație” se citesc ca referiri la ”membrii directoratului” și, respectiv, ”directorat”. (la 03-04-2019, Punctul 1. din Capitolul 1 a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) 2. - Prezentele reglementări transpun:– Directiva Comunităților Economice Europene 91/674/EEC din data de 19 decembrie 1991 privind situațiile financiare anuale și consolidate ale societăților de asigurare publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 374, din data de 31 decembrie 1991, cu modificările ulterioare*1); Notă
    *1) Astfel cum a fost modificată prin:– Directiva 2003/51/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2003 de modificare a Directivelor 78/660/CEE, 83/349/CEE, 86/635/CEE și 91/674/CEE ale Consiliului privind conturile anuale și conturile consolidate ale anumitor forme de societăți, ale băncilor și ale altor instituții financiare și ale întreprinderilor de asigurare (JO L 178, 17.07.2003, p.16);– Directiva 2006/46/CE a Parlamentului European și Consiliului din 14 iunie 2006 de modificare a Directivei 78/660/CEE a Consiliului privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale, a Directivei 83/349/CEE privind conturile consolidate, a Directivei 86/635/CEE privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare și a Directivei 91/674/CEE privind situațiile financiare anuale și situațiile financiare consolidate ale întreprinderilor de asigurare (JO L224, 16.08.2006, p.1).
    – prevederile aplicabile entităților care desfășoară activitate de asigurare și/sau reasigurare din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 182 din data de 29 iunie 2013.– Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 330 din data de 15 noiembrie 2014. (la 26-01-2017, Punctul 2 a fost completat de Punctul 1, Articolul I din NORMA nr. 1 din 18 ianuarie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 67 din 26 ianuarie 2017 )
     +  Secţiunea 1.1 Aria de aplicabilitate3. (1) Prezentele reglementări se aplică următoarelor entități:a) societăților de asigurare și/sau reasigurare cu sediul pe teritoriul României, persoane juridice române, autorizate să își desfășoare activitatea în condițiile Legii nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, denumite în continuare societăți de asigurare și/sau reasigurare;b) subunităților fără personalitate juridică, cu sediul în România/străinătate, care aparțin societăților de asigurare și/sau reasigurare prevăzute la lit. a), în condițiile prevăzute de prezentele reglementări;c) subunităților fără personalitate juridică stabilite în România în conformitate cu prevederile Legii nr. 237/2015, care aparțin unor persoane juridice cu sediul în state terțe, în condițiile prevăzute de prezentele reglementări;d) subunităților fără personalitate juridică stabilite în România în conformitate cu prevederile Legii nr. 237/2015, care aparțin unor persoane juridice cu sediul în alte state membre, în condițiile prevăzute de prezentele reglementări;(2) În înțelesul prezentelor reglementări și al legislației contabile, societățile de asigurare și/sau reasigurare prevăzute la alin. (1) lit. a) reprezintă entități de interes public.(3) În cuprinsul prezentelor reglementări, referirile la societățile de asigurare și/sau reasigurare se citesc ca referiri la toate entitățile prevăzute la alin. (1), cu excepția cazului în care se prevede altfel.(4) Prevederile prezentelor reglementări referitoare la asigurarea de viață se aplică mutatis mutandis societăților care practică numai asigurări de sănătate, cu respectarea exclusiv sau în principal a principiilor tehnice referitoare la asigurarea de viață.4. (1) Societățile de asigurare și/sau reasigurare care au subunități fără personalitate juridică organizează și conduc contabilitatea astfel încât să fie disponibile informațiile necesare privind activitatea desfășurată de aceste subunități.(2) În înțelesul prezentelor reglementări, subunitățile prevăzute la pct. 3 alin. (1) lit. b) reprezintă sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică, înființate potrivit legii.(3) Din punct de vedere contabil, subunitățile prevăzute la pct. 3 alin. (1) lit. c) și d) sunt sediile permanente din România ale persoanelor juridice cu sediul în străinătate cărora le aparțin.5. (1) Subunitățile prevăzute la pct. 3 alin. (1) lit. b) organizează și conduc evidență contabilă proprie la nivel de balanță de verificare, fără a întocmi situații financiare, astfel încât aceasta să permită determinarea informațiilor și a obligațiilor prevăzute de lege, iar societățile cărora le aparțin să poată întocmi situații financiare anuale.(2) Activitatea desfășurată de subunitățile prevăzute la pct. 3 alin. (1) lit. b) cu sediul în străinătate se include în situațiile financiare ale societăților cărora le aparțin și se raportează pe teritoriul României, cu respectarea prevederilor pct. 7 și pct. 295-304 referitoare la operațiuni în valută din prezentele reglementări.(3) Subunitățile prevăzute la pct. 3 alin. (1) lit. c) și d) organizează și conduc contabilitatea pentru propria activitate, astfel încât aceasta să permită determinarea informațiilor și a obligațiilor prevăzute de lege, iar persoanele juridice cu sediul în străinătate cărora le aparțin să poată întocmi situații financiare anuale.(4) Sediile permanente din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate au obligația întocmirii situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile cerute de legea contabilității. În situația în care persoana juridică cu sediul în străinătate își desfășoară activitatea în România prin mai multe sedii permanente, situațiile financiare anuale și raportările contabile cerute de legea contabilității se întocmesc de sediul permanent desemnat să îndeplinească obligațiile fiscale, acestea reflectând activitatea tuturor sediilor permanente.6. (1) În cazul asocierilor în participație încheiate între o persoană juridică română și o persoană juridică străină, contabilitatea se ține de către persoana desemnată de asociați, care răspunde potrivit legii.(2) La organizarea și conducerea contabilității asocierii în participație avute în vedere atât prezentele reglementări, cât și cerințele care rezultă din alte prevederi legale.(3) Prezentele reglementări se aplică, de asemenea, asocierilor în participație între persoane juridice străine (nerezidente), înregistrate în România. Pentru acestea, asociatul desemnat prin contractul de asociere să îndeplinească obligațiile fiscale organizează și conduce evidența contabilă a asocierii, astfel încât să se poată determina informațiile și obligațiile prevăzute de lege, fără a întocmi situații financiare anuale.7. (1) Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională.(2) Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută.(3) Prin valută se înțelege altă monedă decât leul.  +  Secţiunea 1.2 Definiții8. - În înțelesul prezentelor reglementări, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:a) active imobilizate - activele care sunt destinate să servească o perioadă îndelungată activitățile entității, respectiv mai mare de un an;b) ajustări de valoare - ajustările destinate să țină cont de modificările valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanțului, indiferent dacă modificarea este definitivă sau nu;c) cifră de afaceri - reprezintă primele brute subscrise din asigurarea directă, coasigurare și reasigurare-acceptări în cursul exercițiului financiar plus variația rezervelor de prime .d) cost de achiziție - prețul datorat și eventualele cheltuieli conexe minus eventualele reduceri ale costului de achiziție.e) cost de producție - prețul de achiziție al materiilor prime și al materialelor consumabile și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct bunului în cauză.f) entități afiliate - două sau mai multe entități din cadrul unui grup;g) entitate asociată - o entitate în care o altă entitate are un interes de participare și ale cărei politici de exploatare și financiare fac obiectul unei influențe semnificative exercitate de cealaltă entitate. Se consideră că o entitate exercită o influență semnificativă asupra altei entități dacă deține cel puțin 20% din drepturile de vot ale acționarilor sau asociaților respectivei entități. Ca urmare, existența unei entități asociate presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv deținerea unui interes de participare în cealaltă entitate și exercitarea influenței semnificative asupra politicilor de exploatare și financiare ale acesteia;h) filială - o entitate controlată de o societate-mamă, inclusiv orice filială a societății- mamă care le conduce;i) grup - o societate-mamă și toate filialele acesteia;j) interes de participare - drepturi în capitalul altor entități, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste entități, sunt destinate să contribuie la activitatea entității care deține drepturile respective. Deținerea unei părți din capitalul unei alte entități reprezintă un interes de participare, dacă depășește un prag procentual de 20%;k) parte legată - are același înțeles ca în standardele internaționale de contabilitate adoptate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate*2) Notă
    *2) JO L243, 11.9.2002, p.1.
    Sunt avute în vedere prevederile Secțiunii 6.4 "Părți legate";
    l) societate-mamă - o entitate care controlează una sau mai multe filiale;m) prag de semnificație - statutul informațiilor în cazul în care se poate anticipa în mod rezonabil că omiterea sau prezentarea eronată a acestora influențează deciziile pe care utilizatorii le adoptă pe baza situațiilor financiare ale entității. Pragul de semnificație al elementelor individuale se evaluează în contextul altor elemente similare.
    9. (1) În scopul termenului prevăzut la pct. 8 lit. b), ajustările negative de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, și/sau ajustări provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, în funcție de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării respective.(2) În sensul termenului prevăzut la pct. 8 lit. d), costul de achiziție al bunurilor cuprinde prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe (cu excepția acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autoritățile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziției bunurilor respective. În costul de achiziție se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obținerea de autorizații și alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective. Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziție și atunci când funcția de aprovizionare este externalizată.
     +  Secţiunea 1.3 Categorii de entități raportoare și de grupuri10. - Societățile de asigurare și/sau reasigurare sunt considerate entități mari, indiferent de cifra de afaceri, totalul bilanțului sau numărul lor mediu de salariați în cursul exercițiului financiar.11. (1) În procesul de consolidare, în funcție de criteriile de mărime, grupurile se împart în două categorii, astfel: grupuri mici și mijlocii, respectiv grupuri mari.(2) Grupurile mici și mijlocii sunt grupurile constituite din societățile-mamă și filialele care urmează să fie incluse în consolidare și care, pe bază consolidată, nu depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii la data bilanțului societății-mamă:a) totalul activelor: 105.000.000 (echivalentul a 23.681.717 euro);b) cifra de afaceri: 210.000.000 (echivalentul a 47.363.435 euro);c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 250.(3) Grupurile mari sunt grupurile constituite din societățile-mamă și filialele care urmează să fie incluse în consolidare și care, pe bază consolidată, depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii la data bilanțului societății-mamă:a) totalul activelor: 105.0000.000 (echivalentul a 23.681.717 euro);b) cifra de afaceri: 210.000.000 (echivalentul a 47.363.435 euro);c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 250.(4) Determinarea valorii criteriilor de mărime prevăzute la prezentul punct se bazează doar pe indicatorii corespunzători societății-mamă și filialelor cuprinse în consolidare. La stabilirea criteriilor de mărime, societatea-mamă poate să nu ia în considerare filialele pe care intenționează să le excludă din consolidare în baza oricărei situații prevăzute la pct. 495.12. - În scopul determinării limitelor legate de totalul activelor și de cifra de afaceri, prevăzute la pct. 11, nu se efectuează nici compensarea prevăzută la pct. 499 alin. (1) și nici eventualele eliminări ca urmare a aplicării prevederilor pct. 503 alin. (1).13. (1) O societate-mamă întocmește situații financiare anuale consolidate începând cu primul exercițiu financiar în care sunt depășite criteriile de mărime prevăzute la pct. 11, cu respectarea condițiilor prevăzute la cap. 8 "Situații financiare anuale consolidate și rapoarte consolidate".(2) Atunci când, la data bilanțului, un grup depășește sau încetează să mai depășească limitele a două dintre cele trei criterii menționate la pct. 11, acest fapt are incidență asupra aplicării derogărilor prevăzute de prezentele reglementări numai dacă acest lucru are loc în două exerciții financiare consecutive.14. (1) O societate-mamă analizează permanent, pentru fiecare dată a bilanțului, dacă a depășit, respectiv a încetat să depășească criteriile de mărime corespunzătoare.(2) Grupul schimbă categoria în care se încadrează doar dacă în două exerciții financiare consecutive depășește sau încetează să depășească criteriile de mărime. Ca urmare, modificarea criteriilor de mărime nu determină automat încadrarea grupului într-o nouă categorie.(3) Prin două exerciții financiare consecutive se înțelege exercițiul financiar precedent celui pentru care se întocmesc situațiile financiare anuale și exercițiul financiar curent, pentru care se întocmesc situațiile financiare anuale.15. - Totalul activelor menționat la pct. 11 constă în valoarea totală a activelor, așa cum apar prezentate în formatul bilanțului prevăzut la pct. 131.
     +  Capitolul 2 DISPOZIȚII ȘI PRINCIPII GENERALE  +  Secţiunea 2.1 Dispoziții generale16. (1) Situațiile financiare anuale cuprind:– bilanțul,– contul de profit și pierdere,– situația modificărilor capitalului propriu,– situația fluxurilor de trezorerie, și– notele explicative la situațiile financiare anuale.(2) Entitățile de interes public, menționate la pct. 3 alin. (2), și subunitățile menționate la pct. 3 alin. (1) lit. c) întocmesc situații financiare anuale care cuprind:a) bilanț;b) cont de profit și pierdere;c) situația modificărilor capitalurilor proprii;d) situația fluxurilor de trezorerie;e) note explicative la situațiile financiare anuale.(3) Subunitățile menționate la pct. 3 alin. (1) lit. d) întocmesc situații financiare anuale simplificate care cuprind:a) bilanț;b) cont de profit și pierdere;c) notele explicative la situațiile financiare anuale(4) Situațiile financiare anuale constituie un tot unitar.(5) Situațiile financiare anuale se întocmesc în mod clar și în concordanță cu prevederile prezentelor reglementări.(6) Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare, profitului sau pierderii societății de asigurare și/sau reasigurare.17. - Obiectivul situațiilor financiare anuale îl constituie furnizarea de informații despre poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie ale societății de asigurare și/sau reasigurare, utile unei categorii largi de utilizatori.18. (1) Elementele direct legate de evaluarea poziției financiare, reflectate prin bilanț, sunt activele, datoriile și capitalurile proprii.(2) În înțelesul prezentelor reglementări:a) un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Un activ este recunoscut în contabilitate și prezentat în bilanț atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate și activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat/evaluată în mod credibil;b) o datorie reprezintă o obligație actuală a entității ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută în contabilitate și prezentată în bilanț atunci când este probabil că o ieșire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligații prezente și când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil;c) capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acționarilor sau asociaților în activele unei entități după deducerea tuturor datoriilor sale.(3) Beneficiile economice reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau echivalente de numerar către entitate. Această contribuție se reflectă fie sub forma creșterii intrărilor de numerar, fie sub forma reducerii ieșirilor de numerar, de exemplu, prin reducerea costurilor de producție.Astfel, potențialul poate fi unul productiv, atunci când activul este utilizat separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii de către entitate. De asemenea, potențialul poate îmbrăca forma convertibilității în numerar sau echivalente de numerar.19. (1) Elementele direct legate de evaluarea performanței financiare, prin intermediul contului de profit și pierdere, sunt veniturile și cheltuielile.(2) În înțelesul prezentelor reglementări, termenii de mai jos au următoarele semnificații:a) veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creșteri ale valorii activelor sau descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor;b) cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau descreșteri ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari.(3) Veniturile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când se poate evalua în mod credibil o creștere a beneficiilor economice viitoare legate de creșterea valorii unui activ sau de scăderea valorii unei datorii. Recunoașterea veniturilor se realizează simultan cu recunoașterea creșterii de active sau reducerii datoriilor (de exemplu, creșterea netă a activelor, rezultată din vânzarea serviciilor, ori descreșterea datoriilor ca rezultat al anulării unei datorii).(4) Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când se poate evalua în mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare a valorii unui activ sau de o creștere a valorii unei datorii. Recunoașterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoașterea creșterii valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea echipamentelor).20. - Dacă aplicarea prevederilor prezentelor reglementări nu este suficientă pentru a oferi o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziției financiare și a profitului sau pierderii entității, în notele explicative la situațiile financiare sunt furnizate informațiile suplimentare necesare pentru respectarea cerinței respective.21. - Dacă, în cazuri excepționale, aplicarea unei prevederi din prezentele reglementări este incompatibilă cu obligațiile prevăzute la pct. 16 alin. (6) și pct. 20, dispoziția respectivă nu se aplică, pentru a oferi o imagine fidelă a activelor, a datoriilor, a poziției financiare și a profitului sau a pierderii entității. Neaplicarea unei astfel de dispoziții se prezintă în notele explicative la situațiile financiare, împreună cu o explicație a motivelor și a efectelor sale asupra activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii entității.22. - Autoritatea de Supraveghere Financiară, Ministerul Finanțelor Publice și alte autorități pot solicita entităților să prezinte în situațiile financiare anuale unele informații suplimentare față de cele care trebuie prezentate în concordanță cu prezentele reglementări.22^1. (1) Entitățile care au optat, potrivit legii, pentru repartizarea trimestrială de dividende întocmesc situații financiare interimare formate din bilanț și contul de profit și pierdere. Aceste componente au aceeași structură cu cea aplicabilă situațiilor financiare anuale întocmite conform prezentelor reglementări. Veniturile și cheltuielile astfel raportate se stabilesc cumulat de la începutul exercițiului financiar până la finele trimestrului pentru care entitatea a optat să repartizeze dividende.(2) Situațiile financiare interimare reprezintă situații financiare cu scop special, fiind destinate repartizării de dividende în cursul exercițiului financiar. (3) Situațiile financiare interimare se întocmesc utilizând politicile contabile aplicate de entitate la data întocmirii acestora. Situațiile financiare interimare sunt însoțite de politicile contabile semnificative. (la 03-04-2019, Sectiunea 2.1 din Capitolul 2 a fost completată de Punctul 5, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 )  +  Secţiunea 2.2 Publicările cu caracter general23. - Documentul care conține situațiile financiare trebuie să precizeze denumirea entității raportoare, precum și informații referitoare la:a) registrul comerțului la care este păstrat dosarul entității, împreună cu numărul de înmatriculare al entității în registrul în cauză;b) forma juridică a entității, adresa sediului social și, după caz, faptul că entitatea este în lichidare.  +  Secţiunea 2.3 Caracteristicile calitative ale informațiilor financiare24. - Pentru ca informațiile financiare să fie utile, ele trebuie să fie relevante și să reprezinte exact ceea ce își propun să reprezinte. Utilitatea informațiilor financiare este amplificată dacă acestea sunt comparabile, verificabile, oportune și inteligibile.25. - Caracteristicile calitative fundamentale sunt relevanța și reprezentarea exactă.Relevanță26. - Informațiile financiare relevante sunt cele care au capacitatea de a ajuta utilizatorii de informații în luarea deciziilor.27. (1) Informațiile financiare au capacitatea de a ajuta utilizatorii de informații în luarea unor decizii dacă au valoare predictivă, valoare de confirmare sau ambele.(2) Informațiile financiare au valoare predictivă dacă pot fi utilizate ca intrări în procesele aplicate de utilizatori pentru a previziona rezultate viitoare. Pentru a avea valoare predictivă informațiile financiare nu trebuie să reprezinte o previziune sau o prognoză. Informațiile financiare cu valoare predictivă sunt folosite de utilizatori pentru realizarea propriilor predicții.(3) Valoarea predictivă și valoarea de confirmare a informațiilor financiare sunt în strânsă legătură. Informațiile care au valoare predictivă au adesea și valoare de confirmare. De exemplu, informațiile privind veniturile pentru anul curent, care pot fi utilizate ca bază pentru prognozarea veniturilor în anii viitori, pot fi comparate cu previziunile efectuate în anii anteriori, pentru exercițiul curent. Rezultatele acestor comparații pot ajuta utilizatorii să corecteze și să îmbunătățească procesele care au fost utilizate pentru realizarea acelor previziuni.Prag de semnificație28. - Pragul de semnificație este un aspect al relevanței specific unei entități bazat pe natura sau mărimea sau pe ambele a elementelor la care se referă informațiile raportate de entitate. În consecință, prezentele reglementări nu specifică un nivel cantitativ pentru pragul de semnificație și nu predetermină ce ar putea fi semnificativ într-o anumită situație.Reprezentare exactă29. - Situațiile financiare anuale descriu fenomenele economice în cuvinte și cifre. Pentru a fi o reprezentare exactă, o descriere trebuie să fie completă, neutră și fără erori.30. - O descriere completă include toate informațiile necesare pentru ca un utilizator să înțeleagă fenomenul descris, inclusiv explicațiile necesare. De exemplu, o descriere completă a unui grup de active include cel puțin o descriere a naturii activelor respective, o descriere numerică a tuturor activelor și o mențiune privind descrierea numerică (de exemplu, costul inițial sau valoarea justă). Pentru unele elemente o descriere completă poate să impună explicații privind faptele semnificative referitoare la calitatea și natura elementelor, factorilor și circumstanțelor care ar putea să le afecteze calitatea și natura, și procesul utilizat pentru a determina descrierile numerice.31. - O descriere neutră este cea care nu suportă influențe în selecția și prezentarea informațiilor financiare. O descriere neutră nu este denaturată, ponderată, accentuată, neaccentuată sau manipulată în alt fel pentru a crește probabilitatea ca informațiile financiare să fie primite favorabil sau nefavorabil de către utilizatori. Informații neutre nu înseamnă informații fără scop sau fără influență asupra comportamentului acestora. Informațiile financiare relevante sunt, prin definiție, cele care au capacitatea de a genera o diferență în deciziile luate de către utilizatori.32. - Reprezentarea fără erori înseamnă că nu există erori sau omisiuni în descrierea fenomenelor, iar procesul utilizat pentru a genera informațiile raportate a fost selectat și aplicat fără erori.Aplicarea caracteristicilor calitative fundamentale33. - Comparabilitatea, verificabilitatea, oportunitatea și inteligibilitatea sunt caracteristici calitative care amplifică utilitatea informațiilor relevante și reprezentate exact.Comparabilitate34. (1) Informațiile privind o entitate raportoare sunt mult mai utile dacă pot fi comparate cu informații similare despre alte entități și cu informații similare despre aceeași entitate aferente unei alte perioade sau date.(2) Comparabilitatea este una dintre caracteristicile calitative care permite utilizatorilor să identifice și să înțeleagă similitudinile și diferențele dintre elemente. Spre deosebire de celelalte caracteristici calitative, comparabilitatea nu se referă la un singur element. O comparație necesită cel puțin două elemente.35. (1) Consecvența, deși este legată de comparabilitate, nu este identică cu aceasta. Consecvența se referă la utilizarea acelorași metode pentru aceleași elemente, fie de la o perioadă la alta în cadrul unei entități raportoare, fie într-o singură perioadă pentru entități diferite. Comparabilitatea este scopul; consecvența ajută la atingerea acestui scop.(2) Comparabilitatea nu presupune uniformitate. Pentru ca informațiile să fie comparabile, aspectele similare ca natură trebuie să fie prezentate similar, iar aspectele diferite trebuie să fie prezentate diferit.36. (1) Este posibil să se obțină un anumit grad de comparabilitate prin satisfacerea caracteristicilor calitative fundamentale. O reprezentare exactă a unui fenomen economic relevant trebuie, în mod firesc, să aibă un anumit grad de comparabilitate cu o reprezentare exactă a unui fenomen economic relevant similar al unei alte entități raportoare.(2) Deși un fenomen economic unic poate fi reprezentat exact în multiple moduri, permiterea unor metode contabile alternative pentru același fenomen economic diminuează comparabilitatea (de exemplu: evaluarea imobilizărilor corporale la cost sau la valoarea reevaluată).Verificabilitate37. (1) Verificabilitatea ajută în a asigura utilizatorii că informațiile reprezintă exact fenomenele economice pe care își propun să le reprezinte. Prin verificabilitate se înțelege că diferiți observatori independenți și în cunoștință de cauză ar putea ajunge la un consens cu privire la faptul că o anumită descriere este o reprezentare exactă.(2) Verificarea poate fi directă sau indirectă. Verificarea directă se referă la verificarea unei valori sau a altor reprezentări prin observare directă, de exemplu, prin numărarea banilor. Verificarea indirectă se referă la verificarea intrărilor pentru un model, o formulă sau o altă tehnică și la recalcularea rezultatelor prin utilizarea aceleiași metodologii. Un exemplu îl reprezintă verificarea valorilor contabile ale stocurilor prin verificarea intrărilor (cantități și costuri) și prin recalcularea stocurilor finale prin utilizarea acelorași ipoteze privind fluxul costurilor (de exemplu, utilizarea metodei primul intrat, primul ieșit).(3) În unele cazuri, se poate să nu fie posibilă verificarea unor explicații și informații cu caracter previzional până într-o perioadă viitoare sau chiar deloc. Pentru a ajuta utilizatorii să decidă dacă doresc să utilizeze respectivele informații, ar fi, în mod normal, necesar să se prezinte ipotezele fundamentale, metodele de compilare a informațiilor și alți factori și alte circumstanțe care susțin informațiile.Oportunitate38. - Oportunitatea înseamnă că informațiile sunt disponibile factorilor decizionali pentru ca aceștia să ia decizii în timp util. În general, cu cât sunt mai vechi informațiile, cu atât sunt mai puțin utile. Totuși, unele informații pot să rămână oportune mult timp după sfârșitul perioadei de raportare deoarece, de exemplu, unii utilizatori ar putea fi nevoiți să identifice și să aprecieze tendințele.Inteligibilitate39. - Clasificarea, caracterizarea și prezentarea în mod clar și concis a informațiilor le fac pe acestea inteligibile.40. (1) Unele fenomene sunt complexe în mod inerent și nu pot fi transformate în fenomene ușor de înțeles. Excluderea informațiilor privind aceste fenomene din rapoartele financiare ar conduce la situația ca aceste rapoarte să fie incomplete.(2) Rapoartele financiare sunt întocmite pentru utilizatorii care dispun de cunoștințe suficiente privind activitățile de afaceri și economice și care studiază și analizează informațiile cu atenția cuvenită. Totuși, prezentarea rapoartelor financiare trebuie astfel efectuată încât să permită înțelegerea lor de către diferitele categorii de utilizatori a informațiilor cuprinse în acestea.(3) Rapoartele financiare întocmite de entități se referă atât la situațiile financiare anuale propriu-zise, cât și la celelalte documente făcute publice odată cu acestea.Aplicarea caracteristicilor calitative amplificatoare41. - Caracteristicile calitative amplificatoare, respectiv comparabilitatea, verificabilitatea, oportunitatea și inteligibilitatea, trebuie maximizate în măsura în care acest lucru este posibil. Totuși, caracteristicile calitative amplificatoare, fie individual, fie în grup, nu pot face informațiile utile dacă respectivele informații sunt irelevante sau nu sunt reprezentate exact.  +  Secţiunea 2.4 Principii generale de raportare financiară42. - Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele situațiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate și prezentate în bilanț, și în contul de profit și pierdere.43. - Elementele prezentate în situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate sunt recunoscute și evaluate în conformitate cu principiile generale prevăzute de prezentele reglementări.44. (1) Principiul continuității activității. Se prezumă că entitatea își desfășoară activitatea pe baza principiului continuității activității, care presupune că aceasta își continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității.(2) O entitate nu va întocmi situațiile financiare anuale pe baza principiului continuității activității dacă organele de conducere stabilesc după data bilanțului fie că intenționează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea acesteia, fie că nu există nicio altă variantă realistă în afara acestora. Aceste prevederi nu se aplică situațiilor financiare anuale întocmite de entitățile absorbite în cadrul unui proces de fuziune sau de divizare, potrivit legii.Deteriorarea rezultatelor din activitatea curentă și a poziției financiare, ulterior datei bilanțului, indică nevoia de a analiza dacă presupunerea privind continuitatea activității este încă adecvată.(3) Dacă administratorii unei entități au luat cunoștință de unele elemente de nesiguranță legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-și continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situațiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuității, această informație trebuie prezentată, împreună cu motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu își mai poate continua activitatea. Evenimentele sau condițiile ce necesită prezentări de informații pot apărea și ulterior datei bilanțului.(4) Entitățile aflate în lichidare, conform legii, prezintă acest fapt în declarația care însoțește situațiile financiare anuale. În scopul prezentării bilanțului, acestea procedează la reclasificarea creanțelor pe termen lung în creanțe pe termen scurt, respectiv a datoriilor pe termen lung în datorii pe termen scurt.45. - Principiul permanenței metodelor. Acest principiu presupune ca politicile contabile și metodele de evaluare să fie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul. Continuitatea aplicării acelorași reguli și norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor bilanțiere și a rezultatelor asigură comparabilitatea în timp a informațiilor contabile. Modificările politicilor contabile sunt permise doar în cazurile prevăzute de prezentele reglementări.46. (1) Principiul prudenței. La întocmirea situațiilor financiare anuale, recunoașterea și evaluarea trebuie realizate pe o bază prudentă și, în special:a) în contul de profit și pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanțului;b) sunt recunoscute datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia;c) sunt recunoscute deprecierile, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit și pierdere.(2) Activele și veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile și cheltuielile, subevaluate. Totuși, exercitarea prudenței nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situațiile financiare nu ar mai fi neutre și nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.47. - În afara sumelor recunoscute în conformitate cu pct. 46 alin. (1) lit. b), trebuie recunoscute toate datoriile previzibile și pierderile potențiale care au apărut în cursul exercițiului financiar respectiv sau în cursul unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia.48. (1) Principiul contabilității de angajamente. Efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente.(2) Trebuie să se țină cont de veniturile și cheltuielile aferente exercițiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data plății cheltuielilor. În toate cazurile, înregistrarea în conturile 461 "Debitori diverși" și 462 "Creditori diverși" se efectuează pe baza documentelor care atestă prestarea serviciilor.(3) Veniturile și cheltuielile care rezultă direct și concomitent din aceeași tranzacție sunt recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile și veniturile aferente, cu evidențierea distinctă a acestor venituri și cheltuieli.(4) Principiul contabilității de angajamente se aplică inclusiv la recunoașterea dobânzii aferente perioadei, indiferent de scadența acesteia.49. (1) Principiul intangibilității. Bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent.(2) În cazul modificării politicilor contabile și al corectării unor erori aferente perioadelor precedente, nu se modifică bilanțul perioadei anterioare celei de raportare.(3) Înregistrarea pe seama rezultatului reportat a corectării erorilor semnificative aferente exercițiilor financiare precedente, precum și a modificării politicilor contabile nu se consideră încălcare a principiului intangibilității.50. - Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii. Componentele elementelor de active și de datorii trebuie evaluate separat.51. (1) Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de active și datorii sau între elementele de venituri și cheltuieli este interzisă.(2) Toate creanțele și datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente justificative.(3) Eventualele compensări între creanțe și datorii față de aceeași entitate efectuate cu respectarea prevederilor legale pot fi înregistrate numai după contabilizarea creanțelor și veniturilor, respectiv a datoriilor și cheltuielilor corespunzătoare.În această situație, în notele explicative se prezintă valoarea brută a creanțelor și datoriilor care au făcut obiectul compensării.(4) În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidențiază distinct operațiunea de vânzare/scoatere din evidență și cea de cumpărare/intrare în evidență, pe baza documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor și cheltuielilor aferente operațiunilor. Tratamentul contabil este similar și în cazul prestărilor reciproce de servicii.52. (1) Principiul prevalenței economicului asupra juridicului . Contabilizarea și prezentarea elementelor din bilanț și din contul de profit și pierdere ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al angajamentului în cauză, și nu numai de forma juridică a acestora. Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate și prezentarea fidelă a operațiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidență drepturile și obligațiile, precum și riscurile asociate acestor operațiuni.(2) Evenimentele și operațiunile economico-financiare trebuie evidențiate în contabilitate așa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative. Documentele justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate a operațiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanță cu realitatea. De asemenea, contractele încheiate între părți trebuie să prevadă modul de derulare a operațiunilor și să respecte cadrul legal existent.(3) În condiții obișnuite, forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanță cu realitatea economică. Atunci când există diferențe între fondul sau natura economică a unei operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operațiuni, cu respectarea fondului economic al acestora.(4) Exemple de situații când se aplică acest principiu pot fi considerate: încadrarea de către utilizatori a contractelor de leasing în leasing operațional sau financiar; recunoașterea veniturilor din chirii, respectiv a cheltuielilor din chirii în funcție de fondul economic al contractului și de eventualele gratuități (stimulente) aferente; recunoașterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în contul de profit și pierdere sau ca venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans; recunoașterea participațiilor deținute ca fiind de natura acțiunilor deținute la entități afiliate sau sub forma altor imobilizări financiare; încadrarea reducerilor acordate, respectiv primite, la reduceri comerciale sau financiare.(5) Entitățile au obligația ca la întocmirea documentelor justificative și la contabilizarea operațiunilor economico-financiare să țină seama de toate informațiile disponibile, astfel încât să fie extrem de rare situațiile în care natura economică a operațiunii să fie diferită de forma juridică a documentelor care stau la baza acestora.53. (1) Principiul evaluării la cost de achiziție sau cost de producție. Elementele prezentate în situațiile financiare se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de achiziție sau al costului de producție. Cazurile în care nu se folosește costul de achiziție sau costul de producție sunt cele prevăzute de prezentele reglementări.(2) În situația în care are loc reevaluarea imobilizărilor corporale, sau evaluarea instrumentelor financiare la valoarea justă, se aplică prevederile secțiunii 3.4 "Evaluarea alternativă la valoarea justă".54. - Principiul pragului de semnificație. Entitatea se poate abate de la cerințele cuprinse în prezentele reglementări referitoare la prezentările de informații și publicare, atunci când efectele respectării lor sunt nesemnificative.  +  Secţiunea 2.5 Politici contabile, corectarea erorilor contabile, estimări și evenimente ulterioare datei bilanțului55. - Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare anuale.56. (1) Conducerea fiecărei entități trebuie să stabilească politici contabile pentru toate operațiunile derulate.(2) Aceste politici trebuie elaborate având în vedere specificul activității, de către specialiști în domeniul economic și tehnic, cunoscători ai activității desfășurate și ai strategiei adoptate de entitate.(3) La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate principiile contabile generale prevăzute de prezentele reglementări.57. - Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situațiile financiare anuale, a unor informații care trebuie să fie:a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor; șib) credibile în sensul că:– reprezintă fidel activele, datoriile, poziția financiară și profitul sau pierderea entității;– sunt neutre;– sunt prudente;– sunt complete sub toate aspectele semnificative.58. (1) Modificările de politici contabile pot fi determinate de:a) inițiativa entității, caz în care modificarea trebuie justificată în notele explicative la situațiile financiare anuale;b) o decizie a unei autorități competente și care se impune entității (modificare de reglementare), caz în care modificarea nu trebuie justificată în notele explicative, ci doar menționată în acestea.(2) Modificarea de politică contabilă la inițiativa entității poate fi determinată de:– o modificare excepțională intervenită în situația entității sau în contextul economico-financiar în care aceasta își desfășoară activitatea;– obținerea unor informații credibile și mai relevante.(3) Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă are ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile entității.(4) Schimbarea conducătorilor entității nu justifică modificarea politicilor contabile.(5) Nu se consideră modificări ale politicilor contabile:a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacții care diferă ca fond de evenimentele sau tranzacțiile produse anterior;b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacții care nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.59. - Entitățile trebuie să menționeze în notele explicative orice modificări ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei și tendința reală a rezultatelor activității entității.60. (1) Erorile constatate în contabilitate se pot referi fie la exercițiul financiar curent, fie la exercițiile financiare precedente.(2) Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor.61. (1) Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni și declarații eronate cuprinse în situațiile financiare ale entității pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din greșeala de a utiliza sau de a nu utiliza informații credibile care:a) erau disponibile la momentul la care situațiile financiare pentru acele perioade au fost aprobate spre a fi emise;b) ar fi putut fi obținute în mod rezonabil și luate în considerare la întocmirea și prezentarea acelor situații financiare anuale.(2) Astfel de erori includ efectele greșelilor matematice, greșelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greșite a evenimentelor și fraudelor.(3) În înțelesul prezentelor reglementări, erorile din perioadele anterioare se referă inclusiv la prezentarea eronată a informațiilor în situațiile financiare anuale.62. (1) Corectarea erorilor aferente exercițiului financiar curent se efectuează pe seama contului de profit și pierdere.(2) Corectarea erorilor semnificative aferente exercițiilor financiare precedente se efectuează pe seama rezultatului reportat.(3) Erorile nesemnificative aferente exercițiilor financiare precedente se corectează, de asemenea, pe seama rezultatului reportat. Totuși, potrivit politicilor contabile aprobate, erorile nesemnificative pot fi corectate pe seama contului de profit și pierdere.(4) Erorile nesemnificative sunt cele de natură să nu influențeze informațiile financiar-contabile. Se consideră că o eroare este semnificativă dacă aceasta ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare anuale. Analizarea dacă o eroare este semnificativă se efectuează în context, având în vedere natura sau valoarea individuală ori cumulată a elementelor.63. (1) Corectarea erorilor aferente exercițiilor financiare precedente nu determină modificarea situațiilor financiare ale acelor exerciții.(2) În cazul erorilor aferente exercițiilor financiare precedente, corectarea acestora nu presupune ajustarea informațiilor comparative prezentate în situațiile financiare. Informații comparative referitoare la poziția financiară și performanța financiară, respectiv modificarea poziției financiare, sunt prezentate în notele explicative.(3) În notele explicative la situațiile financiare trebuie prezentate informații cu privire la natura erorilor constatate și perioadele afectate de acestea.64. - Înregistrarea stornării unei operațiuni contabile aferente exercițiului financiar curent se efectuează fie prin corectarea cu semnul minus a operațiunii inițiale (stornare în roșu), fie prin înregistrarea inversă a acesteia (stornare în negru), în funcție de politica contabilă și programele informatice utilizate.65. (1) Unele elemente ale situațiilor financiare anuale nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar estimate, cum ar fi: rezervele tehnice, cheltuielile de achiziție amânate, valoarea justă a activelor financiare, creanțele incerte, uzura morală a stocurilor, durata de viață utilă, modul preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare încorporate în activele amortizabile (metoda de amortizare) etc. (la 03-04-2019, Alineatul (1) din Punctul 65. , Subsectiunea 2.5.3. , Sectiunea 2.5 , Capitolul 2 a fost modificat de Punctul 6, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) (2) Procesul de estimare implică raționamente bazate pe cele mai recente informații credibile avute la dispoziție. O estimare poate necesita revizuirea dacă au loc schimbări privind circumstanțele pe care s-a bazat această estimare sau ca urmare a unor noi informații sau a unor experiențe ulterioare. Prin natura ei, revizuirea unei estimări nu are legătură cu perioadele anterioare și nu reprezintă corectarea unei erori.(3) O modificare în baza de evaluare aplicată reprezintă o modificare în politica contabilă și nu reprezintă o modificare în estimările contabile. Dacă entitatea are dificultăți în a face distincție între o modificare de politică contabilă și o modificare de estimare, aceasta se tratează ca o modificare a estimării.(4) Efectul modificării unei estimări contabile se recunoaște prospectiv prin includerea sa în rezultatul:– perioadei în care are loc modificarea, dacă aceasta afectează numai perioada respectivă (de exemplu, ajustarea pentru clienți incerți); sau– perioadei în care are loc modificarea și al perioadelor viitoare, dacă modificarea are efect și asupra acestora (de exemplu, durata de viață utilă a imobilizărilor corporale).(5) Utilizarea unor estimări rezonabile constituie o parte esențială în procesul de întocmire a situațiilor financiare anuale.66. - Evenimentele care apar după data bilanțului pot furniza informații suplimentare referitoare la perioada raportată față de cele cunoscute la data bilanțului.67. (1) Evenimentele ulterioare datei bilanțului sunt acele evenimente, favorabile sau nefavorabile, care au loc între data bilanțului și data la care situațiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere.(2) În accepțiunea prezentelor reglementări, prin autorizarea situațiilor financiare anuale/interimare se înțelege aprobarea acestora de către administratori sau alte organe de conducere, potrivit organizării entității, în vederea înaintării lor spre aprobare, conform legii. (la 03-04-2019, Alineatul (2) din Punctul 67. , Subsectiunea 2.5.4. , Sectiunea 2.5 , Capitolul 2 a fost modificat de Punctul 7, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) (3) Evenimentele ulterioare datei bilanțului includ toate evenimentele ce au loc până la data la care situațiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere, chiar dacă acele evenimente au loc după declararea publică a profitului sau a altor informații financiare selectate.(4) Pot fi identificate două tipuri de evenimente ulterioare datei bilanțului:a) cele care fac dovada condițiilor care au existat la data bilanțului. Aceste evenimente ulterioare datei bilanțului conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale; șib) cele care oferă indicații despre condiții apărute ulterior datei bilanțului. Aceste evenimente ulterioare datei bilanțului nu conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale.68. (1) În cazul evenimentelor ulterioare datei bilanțului care conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale, entitatea ajustează valorile recunoscute în situațiile sale financiare, pentru a reflecta evenimentele ulterioare datei bilanțului.(2) Exemple de evenimente ulterioare datei bilanțului care conduc la ajustarea situațiilor financiare și care impun ajustarea de către entitate a valorilor recunoscute în situațiile sale financiare sau recunoașterea de elemente ce nu au fost anterior recunoscute sunt următoarele:a) soluționarea ulterioară datei bilanțului a unui litigiu care confirmă că o entitate are o obligație prezentă la data bilanțului. Entitatea ajustează orice provizion recunoscut anterior, legat de acest litigiu, sau recunoaște un nou provizion. Ca urmare, entitatea nu prezintă o datorie contingentă;b) falimentul unui client, survenit ulterior datei bilanțului, confirmă de obicei că la data bilanțului exista o pierdere aferentă unei creanțe comerciale și, în consecință, entitatea trebuie să ajusteze valoarea contabilă a creanței comerciale;c) descoperirea de fraude sau erori ce arată că situațiile financiare anuale sunt incorecte;d) vânzarea stocurilor după perioada de raportare poate fi o probă a valorii realizabile nete la finalul perioadei de raportare;e) determinarea ulterioară perioadei de raportare a costului activelor cumpărate sau a încasărilor din activele vândute înainte de finalul perioadei de raportare (de exemplu, reduceri comerciale și financiare acordate, respectiv primite, după încheierea exercițiului financiar);f) determinarea ulterioară perioadei de raportare a valorii primelor și a altor drepturi cuvenite angajaților pentru exercițiul financiar încheiat, dacă entitatea are obligația de a plăti aceste sume.69. (1) În cazul evenimentelor ulterioare datei bilanțului care nu conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale, entitatea nu își ajustează valorile recunoscute în situațiile sale financiare pentru a reflecta acele evenimente ulterioare datei bilanțului.(2) Un exemplu de eveniment ulterior datei bilanțului care nu conduce la ajustarea situațiilor financiare anuale este diminuarea valorii de piață a valorilor mobiliare, în intervalul de timp dintre data bilanțului și data la care situațiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere.(3) Dacă o entitate primește, ulterior datei bilanțului, informații despre condițiile ce au existat la data bilanțului, entitatea trebuie să actualizeze prezentările de informații ce se referă la aceste condiții, în lumina noilor informații.(4) Atunci când evenimentele ulterioare datei bilanțului care nu conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale sunt semnificative, neprezentarea lor ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor. În consecință, o entitate trebuie să prezinte următoarele informații pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de evenimente ulterioare datei bilanțului:a) natura evenimentului; șib) o estimare a efectului financiar sau o mențiune conform căreia o astfel de estimare nu poate să fie făcută.  +  Capitolul 3 REGULI GENERALE DE EVALUARE  +  Secţiunea 3.1 Evaluarea la data intrării în entitate70. (1) La data intrării în entitate, bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabilește astfel:a) la cost de achiziție - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;b) la cost de producție - pentru bunurile produse în entitate;c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;d) la valoarea justă - pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.În cazurile menționate la lit. c) și d), valoarea de aport și, respectiv, valoarea justă se substituie costului de achiziție.(2) Valoarea justă a activelor se determină, în general, după datele de evidență de pe piață, printr-o evaluare efectuată, de regulă, de evaluatori autorizați, potrivit legii.În situația în care nu există date pe piață privind valoarea justă, din cauza naturii specializate a activelor și a frecvenței reduse a tranzacțiilor, valoarea justă se poate determina prin alte metode utilizate, de regulă, de către evaluatori autorizați, potrivit legii.71. (1) Plasamentele în bunuri imobiliare de natura terenurilor și construcțiilor se evaluează la data intrării la cost de achiziție sau la cost de producție.(2) Plasamentele financiare la data intrării se evaluează la costul de achiziție.72. (1) În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, costul de achiziție nu include costurile de tranzacționare direct atribuibile achiziției lor, aceste costuri fiind înregistrate în conturile de cheltuieli corespunzătoare.(2) În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt care nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, precum și al valorilor mobiliare pe termen lung, costul de achiziție include și costurile direct atribuibile achiziției lor (de exemplu, costuri legate de onorarii plătite avocaților, evaluatorilor).73. - Exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, sunt următoarele:– pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producție înregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;– cheltuielile de depozitare, cu excepția cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producție, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricație. Cheltuielile de depozitare se includ în costul de producție atunci când sunt necesare pentru a aduce stocurile în locul și în starea în care se găsesc;– regiile (cheltuielile) generale de administrație care nu participă la aducerea stocurilor în forma și locul final;– regia fixă nealocată costului, care se recunoaște drept cheltuială în perioada în care a apărut. Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacității normale de producție (activitate).74. (1) Costurile îndatorării atribuibile activelor cu ciclu lung de fabricație sunt incluse în costurile de producție ale acestora, în măsura în care sunt legate de perioada de producție. În costurile îndatorării se include dobânda la capitalul împrumutat pentru finanțarea achiziției, construcției sau producției de active cu ciclu lung de fabricație.(1^1) Dobânda la capitalul împrumutat în legătură cu active care nu îndeplinesc condiția de durată prevăzută la alin. (3) reprezintă cheltuială a perioadei. Constituie, de asemenea, cheltuială a perioadei cheltuielile reprezentând diferențele de curs valutar. (la 03-04-2019, Punctul 74. din Sectiunea 3.1 , Capitolul 3 a fost completat de Punctul 8, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) (2) Costurile îndatorării suportate de entitate în legătură cu împrumutul de fonduri se includ în costul bunurilor sau serviciilor cu ciclu lung de fabricație, cu respectarea prevederilor pct. 46. alin. (1) din prezentele reglementări.(3) În sensul prezentelor reglementări, prin activ cu ciclu lung de fabricație se înțelege un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanțială de timp, respectiv mai mare de un an, pentru a fi gata în vederea utilizării sale prestabilite sau pentru vânzare. (la 03-04-2019, Alineatul (3) din Punctul 74. , Sectiunea 3.1 , Capitolul 3 a fost modificat de Punctul 9, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) (4) Activele financiare și stocurile care sunt fabricate pe o bază repetitivă de-a lungul unei perioade scurte de timp nu sunt considerate active cu ciclu lung de fabricație. Nu sunt active cu ciclu lung de fabricație nici activele care în momentul achiziției sunt gata pentru utilizarea lor prestabilită sau pentru vânzare.(5) Capitalizarea costurilor îndatorării trebuie să înceteze când se realizează cea mai mare parte a activităților necesare pentru pregătirea activului cu ciclu lung de fabricație, în vederea utilizării prestabilite sau a vânzării acestuia.(6) Entitățile care au inclus în valoarea activelor cu ciclu lung de fabricație costuri ale îndatorării prezintă informații corespunzătoare în notele explicative la situațiile financiare.75. (1) Reducerile comerciale acordate de furnizor și înscrise pe factura de achiziție ajustează în sensul reducerii costul de achiziție al bunurilor. Atunci când achiziția de produse și primirea reducerii comerciale sunt tratate împreună, reducerile comerciale primite ulterior facturării ajustează, de asemenea, costul de achiziție al bunurilor.(1^1) Dacă reducerile comerciale înscrise pe factura de achiziție acoperă în totalitate contravaloarea bunurilor achiziționate, acestea se înregistrează în contabilitate la valoarea justă, pe seama veniturilor în avans (contul 476 ”Subvenții pentru investiții”), în cazul imobilizărilor corporale și necorporale. Veniturile în avans aferente acestor imobilizări se reiau în contul de profit și pierdere pe durata de viață a imobilizărilor respective. (la 03-04-2019, Punctul 75. din Sectiunea 3.1 , Capitolul 3 a fost completat de Punctul 10, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) (2) Reducerile comerciale acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidențiază distinct în contabilitate (707 "Reduceri comerciale acordate") pe seama conturilor de terți.(3) Reducerile comerciale legate de prestările de servicii, primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidențiază distinct în contabilitate (contul 607 "Reduceri comerciale primite", respectiv contul 707 "Reduceri comerciale acordate"), pe seama conturilor de terți (461 "Debitori diverși", respectiv 462 "Creditori diverși").(3^1) Reducerile comerciale primite ulterior facturării unor imobilizări corporale și necorporale identificabile reprezintă venituri în avans (contul 476 ”Subvenții pentru investiții”), fiind reluate în contul de profit și pierdere pe durata de viață rămasă a imobilizărilor respective. (la 03-04-2019, Punctul 75. din Sectiunea 3.1 , Capitolul 3 a fost completat de Punctul 11, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) (3^2) Reducerile comerciale primite ulterior facturării unor imobilizări corporale și necorporale care nu pot fi identificabile reprezintă venituri ale perioadei (contul 758 ”Alte venituri din exploatare”). (la 03-04-2019, Punctul 75. din Sectiunea 3.1 , Capitolul 3 a fost completat de Punctul 11, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) (4) Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate.(5) Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei indiferent de perioada la care se referă și se evidențiază în contul 767 "Venituri din sconturi obținute". La furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă și se evidențiază în contul 667 "Cheltuieli privind sconturile acordate".  +  Secţiunea 3.2 Evaluarea la inventar și prezentarea elementelor în bilanț76. (1) În scopul întocmirii situațiilor financiare anuale și interimare, entitățile trebuie să procedeze la inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, potrivit reglementărilor emise în acest sens de către Autoritatea de Supraveghere Financiară și Ministerul Finanțelor Publice. (la 03-04-2019, Alineatul (1) din Punctul 76. , Sectiunea 3.2 , Capitolul 3 a fost modificat de Punctul 12, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) (2) În situațiile financiare anuale și interimare, elementele de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se reflectă și se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Prezentele reguli de evaluare se aplică inclusiv în cazul bunurilor care au fost aduse drept aport la capital și al activelor în curs de execuție. Situațiile financiare anuale și interimare se întocmesc pe baza balanței de verificare în care sunt cuprinse rezultatele inventarierii. (la 03-04-2019, Alineatul (2) din Punctul 76. , Sectiunea 3.2 , Capitolul 3 a fost modificat de Punctul 12, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) (3) În înțelesul prezentelor reglementări:a) valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după ce se deduc amortizarea acumulată,pentru activele amortizabile și ajustările acumulate din depreciere sau pierdere de valoare;b) valoarea de inventar a unui activ reprezintă valoarea contabilă a activului, stabilită cu ocazia evaluării la inventariere, respectiv valoarea înscrisă în listele de inventariere.77. (1) Evaluarea cu ocazia inventarierii a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se face potrivit prezentelor reglementări și în conformitate cu prevederile Normei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 32/2015 privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor, capitalurilor proprii și a tranzacțiilor privind activitatea de asigurare și de reasigurare ale asigurătorilor/reasigurătorilor și brokerilor de asigurare/ reasigurare. (la 03-04-2019, Alineatul (1) din Punctul 77. , Sectiunea 3.2 , Capitolul 3 a fost modificat de Punctul 13, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) (2) În scopul efectuării inventarierii, conducerea entității trebuie să stabilească proceduri proprii, cu respectarea prevederilor legale.(3) În vederea desfășurării în bune condiții a operațiunilor de inventariere și evaluare, în comisiile de inventariere vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare, tehnică și economică, cunoscătoare a domeniului de activitate.78. (1) La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenței, potrivit căruia se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare.(2) Pentru elementele de natura activelor înregistrate la cost, diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea contabilă se evidențiază distinct în contabilitate, în conturi de ajustări, aceste elemente menținându-se la valoarea lor de intrare.79. (1) Evaluarea imobilizărilor corporale și necorporale, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea de inventar, stabilită de comisia de inventariere sau de evaluatori autorizați, potrivit legii. Fac obiectul evaluării și imobilizările în curs de execuție.(2) Corectarea valorii imobilizărilor necorporale și corporale și aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectuează, în funcție de tipul de depreciere existentă, fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă, fie prin constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru depreciere, în cazul în care se constată o depreciere reversibilă a acestora.(3) În cazul imobilizărilor corporale și necorporale, la determinarea pierderilor din depreciere, evaluatorii autorizați, potrivit legii, sau personalul entității pot utiliza diferite metode de evaluare (de exemplu: metode bazate pe fluxuri de numerar).80. (1) Pentru a stabili dacă există deprecieri ale imobilizărilor corporale și necorporale, în afara constatării faptice cu ocazia inventarierii, pot fi luate în considerare surse externe și interne de informații.(2) La sursele externe de informații se încadrează aspecte precum:– pe parcursul perioadei, valoarea de piață a activului a scăzut semnificativ mai mult decât ar fi fost de așteptat ca rezultat al trecerii timpului sau utilizării;– pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra entității, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat asupra mediului tehnologic, comercial, economic sau juridic în care entitatea își desfășoară activitatea sau pe piața căreia îi este dedicat activul etc.(3) Din sursele interne de informații se exemplifică următoarele elemente:– există indicii de uzură fizică sau morală a imobilizării;– pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra entității, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat, în ceea ce privește gradul sau modul în care imobilizarea este utilizată sau se așteaptă să fie utilizată.Astfel de modificări includ: situațiile în care imobilizarea devine neproductivă, planurile de restructurare sau de întrerupere a activității căreia îi este dedicată imobilizarea, precum și planificarea cedării imobilizării înainte de data estimată anterior;– raportările interne pun la dispoziție indicii cu privire la faptul că rezultatele economice ale unei imobilizări sunt sau vor fi mai slabe decât cele scontate.Indiciile de depreciere a imobilizărilor, puse la dispoziție de raportările interne, includ:– fluxul de numerar necesar pentru achiziționarea unei imobilizări similare, pentru exploatarea sau întreținerea imobilizării este semnificativ mai mare decât cel prevăzut inițial în buget;– rezultatul din exploatare generat de imobilizare este vizibil inferior celui prevăzut în buget;– o scădere semnificativă a profitului din exploatare prevăzut în buget, respectiv o creștere semnificativă a pierderilor prevăzute în buget, generate de imobilizare etc.(4) Deciziile privind reluarea unor deprecieri înregistrate în conturile de ajustări au la bază constatările comisiei de inventariere. Pot exista și unele indicii că o pierdere din depreciere recunoscută în perioadele anterioare pentru o imobilizare necorporală sau corporală nu mai există sau s-a redus. La această evaluare se ține cont de surse externe și interne de informații.(5) În categoria surselor externe de informații se pot încadra următoarele:– valoarea de piață a imobilizării a crescut semnificativ în cursul perioadei;– în cursul perioadei au avut loc modificări semnificative cu efect favorabil asupra entității sau se estimează că astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat, în mediul tehnologic, comercial, economic sau juridic în care entitatea își desfășoară activitatea sau pe piața căreia îi este dedicat activul etc.(6) Dintre sursele interne de informații se exemplifică următoarele:– pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect favorabil asupra entității, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat în ceea ce privește gradul sau modul în care imobilizarea este utilizată sau se așteaptă să fie utilizată. Aceste modificări includ costurile efectuate în timpul perioadei pentru a îmbunătăți și a crește performanța imobilizării sau pentru a restructura activitatea căreia îi aparține imobilizarea;– raportările interne dovedesc faptul că performanța economică a unei imobilizări este sau va fi mai bună decât s-a prevăzut inițial etc.81. (1) Plasamentele se prezintă în bilanț la valoarea de intrare mai puțin ajustările cumulate de valoare.(2) Titlurile pe termen scurt admise la tranzacționare pe o piață reglementată se evaluează la valoarea de cotație din ultima zi de tranzacționare, iar cele netranzacționate la costul istoric mai puțin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.(3) Titlurile pe termen lung se evaluează la costul istoric, mai puțin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.82. (1) Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanțului se efectuează la cost, mai puțin amortizarea și ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind valoarea justă la data reevaluării, mai puțin orice amortizare cumulată și orice pierderi din depreciere cumulate.(2) Activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puțin ajustările pentru depreciere constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mișcare. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere.(3) În înțelesul prezentelor reglementări, prin valoare realizabilă netă a stocurilor se înțelege prețul de vânzare estimat care ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, și costurile estimate necesare vânzării.83. (1) Evaluarea la inventar a creanțelor și a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată. Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere și valoarea contabilă a creanțelor se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea creanțelor.(2) Pentru creanțele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare.(3) Evaluarea la bilanț a creanțelor și a datoriilor exprimate în valută și a celor cu decontare în lei în funcție de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar. În scopul prezentării în bilanț, valoarea creanțelor, astfel evaluate, se diminuează cu ajustările pentru pierdere de valoare.84. (1) Disponibilitățile bănești, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garanție, acreditivele, ipotecile, precum și alte valori aflate în casieria unităților se prezintă în bilanț în conformitate cu prevederile legale.(2) Disponibilitățile bănești și alte valori similare în valută se evaluează în bilanț la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar.(3) Înscrierea în listele de inventariere a mărcilor poștale, a timbrelor fiscale, tichetelor de călătorie, bonurilor cantități fixe și altele asemenea se face la valoarea lor nominală. În cazul unor bunuri de această natură depreciate sau fără utilizare se constituie ajustări pentru pierdere de valoare.85. - Pentru elementele de natura datoriilor, diferențele constatate în plus între valoarea de inventar și valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor corespunzătoare de datorii.86. - Capitalurile proprii rămân evidențiate la valorile din contabilitate.87. - La fiecare dată a bilanțului:a) Elementele monetare exprimate în valută (disponibilități și alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele și depozitele bancare, creanțe și datorii în valută) trebuie evaluate și prezentate în situațiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României și valabil la data încheierii exercițiului financiar. Diferențele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României de la data înregistrării creanțelor sau datoriilor în valută, sau cursul la care acestea sunt înregistrate în contabilitate și cursul de schimb de la data încheierii exercițiului financiar, se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz;b) Pentru creanțele și datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, eventualele diferențe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la alte venituri sau alte cheltuieli financiare, după caz. Determinarea diferențelor de valoare se efectuează similar prevederilor lit. a);c) Elementele nemonetare achiziționate cu plata în valută și înregistrate la cost istoric (imobilizări, stocuri) trebuie prezentate în situațiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar de la data efectuării tranzacției;d) Elementele nemonetare achiziționate cu plata în valută și înregistrate la valoarea justă (de exemplu, imobilizările corporale reevaluate) trebuie prezentate în situațiile financiare anuale sau interimare la această valoare. (la 03-04-2019, Litera d) din Punctul 87. , Sectiunea 3.2 , Capitolul 3 a fost modificată de Punctul 14, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 )  +  Secţiunea 3.3 Evaluarea la data ieșirii din entitate88. (1) La data ieșirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (de exemplu, valoarea reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate sau valoarea justă pentru valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacționare pe o piață reglementată).(2) Activele constatate minus în gestiune se scot din evidență la data constatării lipsei acestora.(3) La scoaterea din evidență a activelor se reiau la venituri ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora.89. (1) Costul de achiziție sau costul de producție al stocurilor din aceeași categorie și al tuturor elementelor fungibile se calculează prin aplicarea uneia din următoarele metode:a) metoda costului mediu ponderat - CMP;b) metoda primul intrat-primul ieșit - FIFO;c) metoda ultimul intrat-primul ieșit - LIFO.(2) Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei.(3) Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepție. Perioada de calcul nu trebuie să depășească durata medie de stocare.(4) Potrivit metodei "primul intrat-primul ieșit" (FIFO), bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului următor, în ordine cronologică.(5) Potrivit metodei "ultimul intrat-primul ieșit" (LIFO), bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau costul de producție al lotului anterior, în ordine cronologică.(6) Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvență pentru elemente similare de natura stocurilor și a activelor fungibile de la un exercițiu financiar la altul. Dacă, în situații excepționale, administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte următoarele informații:– motivul schimbării metodei, și– efectele sale asupra rezultatului.(7) O entitate trebuie să utilizeze aceleași metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură și utilizare similare. Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificată.90. - Prevederile referitoare la evaluarea stocurilor se completează cu prevederile pct. 256-258.  +  Secţiunea 3.4 Evaluarea alternativă la valoarea justă91. (1) Prin derogare de la evaluarea pe baza principiului costului de achiziție sau al costului de producție, entitățile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârșitul exercițiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situațiile financiare întocmite pentru acel exercițiu.(2) Imobilizările corporale cuprind plasamentele în imobilizări corporale și în curs din postul de activ B I precum și imobilizările corporale din postul de activ F I (cu excepția stocurilor).(3) Amortizarea calculată pentru imobilizările corporale astfel reevaluate se înregistrează în contabilitate începând cu exercițiul financiar următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea.92. - Dacă o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi folosită, entitatea poate proceda la reevaluarea acesteia. Cu ocazia reevaluării imobilizării corporale, acesteia i se stabilesc o nouă valoare și o nouă durată de utilizare economică, corespunzătoare perioadei estimate a se folosi în continuare.93. - Evaluările efectuate cu ocazia reorganizărilor de întreprinderi (fuziuni, divizări) nu constituie reevaluare în sensul prezentelor reglementări contabile, aceste evaluări efectuându-se în scopul stabilirii raportului de schimb, pentru toate elementele de bilanț. Fac excepție cazurile în care data situațiilor financiare care stau la baza reorganizării coincide cu data situațiilor financiare anuale.94. - Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanțului. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați, potrivit legii.95. - La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării este tratată în unul din următoarele moduri:a) recalculată proporțional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită, deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; saub) eliminată din valoarea contabilă brută a activului și valoarea netă, determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă este folosită, deseori, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piață.96. - În cazul în care, ulterior recunoașterii inițiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziție/costului de producție sau al oricărei altei valori atribuite înainte acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinată în urma reevaluării.97. (1) Elementele dintr-o categorie de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă și raportarea în situațiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinație de costuri și valori calculate la date diferite.(2) Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din categoria din care face parte trebuie reevaluate.(3) O categorie de imobilizări corporale cuprinde active de aceeași natură și utilizări similare, aflate în exploatarea unei entități.(4) Exemple de categorii de imobilizări corporale sunt: terenuri; clădiri; mașini și echipamente etc.98. (1) Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanțial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă de la data bilanțului.(2) Valoarea justă a imobilizărilor corporale este determinată, în general, plecând de la valoarea lor de piață, pe baza informațiilor pe care le-ar utiliza participanții de pe piață atunci când stabilesc prețul activului, presupunând că participanții de pe piață acționează pentru a obține un beneficiu economic maxim.(3) Valoarea justă reprezintă prețul care ar fi încasat pentru vânzarea unui activ într-o tranzacție reglementată pe piața principală (dacă există) sau piața cea mai avantajoasă, la data evaluării, în condițiile curente de piață (adică un preț de ieșire), indiferent dacă respectivul preț este direct observabil sau este estimat utilizând o altă tehnică de evaluare.(4) Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale nu mai poate fi determinată, valoarea activului prezentată în bilanț trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări, din care se scad ajustările cumulate de valoare.99. (1) În cazul terenurilor și construcțiilor, valoarea justă va fi diminuată în conformitate cu alin. (4).(2) Valoarea justă va fi determinată printr-o evaluare separată a fiecărui teren și construcție efectuată cel puțin la fiecare cinci ani, în conformitate cu pct. 94.(3) Atunci când valoarea unui teren sau a unei construcții s-a diminuat de la data evaluării făcute conform alin. (2), se operează o ajustare corespunzătoare a valorii. Valoarea diminuată astfel determinată nu se majorează în bilanțurile ulterioare, cu excepția cazului când aceasta majorare rezultă dintr-o nouă determinare a valorii juste, efectuată conform alin. (2).(4) Atunci când la data elaborării situațiilor financiare, terenurile și construcțiile au fost vândute sau trebuie să fie vândute în termen scurt, valoarea determinată în conformitate cu alin. (3) este diminuată cu cheltuielile de realizare efective sau estimate.100. - În cazul efectuării reevaluării imobilizărilor corporale, acest lucru trebuie prezentat în notele explicative, împreună cu elementele supuse reevaluării, metoda prin care s-au calculat valorile prezentate, cât și elementul afectat din contul de profit și pierdere.101. - În cazul în care se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, diferența dintre valoarea rezultată în urma evaluării pe baza costului de achiziție sau a costului de producție și valoarea rezultată în urma reevaluării trebuie prezentată în bilanț la rezerva din reevaluare, ca un subelement distinct în "Capital și rezerve" (contul 105 "Rezerve din reevaluare").102. (1) Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în rezultatul reportat (contul 1175 "Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare"), atunci când acest surplus reprezintă un câștig realizat.(2) În sensul prezentelor reglementări, câștigul se consideră realizat la scoaterea din evidență a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte din câștig poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de entitate. În acest caz, valoarea rezervei transferate este diferența dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial al activului.(3) La aplicarea pentru prima dată a prezentelor reglementări, soldul contului 1065 "Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare" se transferă asupra contului 1175 "Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare".103. - Rezerva din reevaluare se reduce în măsura în care sumele transferate la aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea metodei contabile bazate pe reevaluare.104. (1) Dacă rezultatul reevaluării este o creștere față de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează astfel:a) ca o creștere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital și rezerve", dacă nu a existat o descreștere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; saub) ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreșterea recunoscută anterior la acel activ.(2) Dacă rezultatul reevaluării este o descreștere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital și rezerve", cu minimul dintre valoarea acelei rezerve și valoarea descreșterii, iar eventuala diferență rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.(3) Sumele reprezentând diferențe de natura veniturilor și cheltuielilor rezultate din reevaluare trebuie prezentate separat în contul de profit și pierdere, (contul 755 "Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale", respectiv contul 655 "Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale", după caz).105. - Nicio parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepția cazului în care reprezintă un câștig efectiv realizat.106. - Cu excepția cazurilor prevăzute la pct. 102-105, rezerva din reevaluare nu poate fi redusă.107. - În cazul terenurilor și clădirilor care au fost reevaluate și au făcut obiectul unei cedări parțiale, la scoaterea din evidență a acestora, diferența din reevaluare aferentă părții cedate se consideră surplus realizat din rezerve din reevaluare, corespunzător valorii contabile a terenurilor, respectiv a clădirilor, scoase din evidență, și se evidențiază în contul 1175 "Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare".108. - Ajustările de valoare se calculează în fiecare exercițiu financiar pe baza valorii reevaluate a imobilizărilor respective.109. În cazul în care se efectuează reevaluarea, în notele explicative trebuie prezentate următoarele informații:a) dacă a fost implicat un evaluator autorizat, potrivit legii; b) pentru fiecare categorie de imobilizări corporale reevaluată, valoarea contabilă care ar fi fost recunoscută dacă activele ar fi fost înregistrate la cost istoric; c) surplusul din reevaluare, indicând modificarea aferentă perioadei. (la 03-04-2019, Punctul 109. din Subsectiunea 3.4.1 , Sectiunea 3.4 , Capitolul 3 a fost modificat de Punctul 15, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) 110. - Entitățile pot evalua plasamentele din postul B al activului, altele decât terenurile și construcțiile, la valoarea justă, cu respectarea prevederilor prezentei subsecțiuni, numai în scopul întocmirii situațiilor financiare consolidate. (la 10-04-2017, Punctul 110. din Sectiunea 3.4 , Capitolul 3 a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din NORMA nr. 6 din 7 aprilie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 245 din 10 aprilie 2017 ) 111. (1) Plasamentele din postul C al activului sunt evaluate la valoarea justă.(2) Valoarea de achiziție a acestor plasamente se indică în notele explicative la situațiile financiare, împreună cu descrierea metodei de evaluare aferente categoriilor de plasamente, precum și influența asupra bilanțului și contului de profit și pierdere.112. (1) Atunci când plasamentele au fost evaluate la valoarea lor de achiziție, valoarea lor justă se indică în notele explicative la situațiile financiare.(2) Atunci când plasamentele sunt evaluate la valoarea lor justă, valoarea de achiziție se indică în notele explicative la situațiile financiare.113. - Metoda aplicată fiecărei poziție a plasamentelor se precizează în notele explicative la situațiile financiare, împreună cu sumele astfel determinate.114. - Atunci când plasamentele din postul B al activului, altele decât terenurile și construcțiile, precum și plasamentele din postul C al activului se reevaluează la valoarea justă, rezultatele reevaluării se înregistrează în contul de profit și pierdere.115. (1) Atunci când plasamentele sunt admise la cota unei burse oficiale de valori mobiliare, valoarea justă este valoarea stabilită la sfârșitul exercițiului financiar, iar atunci când sfârșitul exercițiului financiar nu este o zi de negociere la bursă, se ia în considerare ultima zi de negociere care precede această dată.(2) Atunci când există o piață pentru plasamente, alta decât cea prevăzută la alin. (1), prin valoarea justă se înțelege prețul mediu la care aceste plasamente erau negociate la sfârșitul exercițiului financiar. În cazul în care sfârșitul exercițiului financiar nu este o zi de negociere, se ia în considerare ultima zi de negociere care precede această dată.(3) Atunci când la data elaborării situațiilor financiare plasamentele prevăzute la alin. (1) și (2) au fost vândute sau trebuie să fie vândute în scurt timp, valoarea justă este diminuată cu cheltuielile de realizare efective sau estimate.(4) În toate cazurile, metoda de evaluare este descrisă cu precizie în notele explicative și alegerea ei este temeinic motivată.116. (1) Prin derogare de la prevederile pct. 53 alin. (1) și sub rezerva condițiilor prevăzute la prezenta subsecțiune, entitățile pot evalua în situațiile financiare anuale consolidate instrumentele financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate, la valoarea justă.(2) Prevederile prezentei subsecțiuni nu se aplică la întocmirea situațiilor financiare anuale individuale.(3) Un instrument financiar reprezintă orice contract ce generează simultan un activ financiar pentru o entitate și o datorie financiară sau un instrument de capitaluri proprii pentru o altă entitate.(4) Un activ financiar este orice activ care reprezintă:a) trezorerie;b) un instrument de capitaluri proprii al unei alte entități;c) un drept contractual:– de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o altă entitate; sau– de a schimba active financiare sau datorii financiare cu o altă entitate, în temeiul unor condiții care ar putea să fie favorabile pentru emitent;d) un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii și este:– un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligată să primească un număr variabil al propriilor instrumente de capitaluri proprii; sau– un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat în alt fel decât prin schimbul unei sume fixe de numerar sau alt activ financiar pentru un număr fix din instrumentele de capital ale entității. În acest scop, instrumentele de capital ale entității nu includ instrumente care sunt ele însele contracte pentru primirea sau livrarea propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entității.(5) O datorie financiară este orice datorie care reprezintă:a) o obligație contractuală:– de a ceda lichidități sau alt activ financiar unei alte entități; sau– de a schimba active sau datorii financiare cu altă entitate în condiții care sunt potențial nefavorabile pentru entitate; saub) un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii ale entității și este:– un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligată să livreze un număr variabil din propriile sale instrumente de capitaluri proprii; sau– un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat altfel decât prin schimbul unei sume fixe de numerar, sau alt activ financiar în schimbul unui număr fix din propriile instrumente de capitaluri proprii ale entității. În acest scop, propriile instrumente de capitaluri proprii ale entității nu includ instrumente care pot fi ele însele contracte pentru primirea sau livrarea viitoare a propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entității.117. - În înțelesul prezentelor reglementări, contractele bazate pe marfă care conferă oricăreia dintre părțile contractante dreptul de a se achita de obligații în numerar sau prin alte instrumente financiare se consideră a fi instrumente financiare derivate, cu excepția cazurilor în care astfel de contracte:a) au fost încheiate și continuă să îndeplinească cerințele așteptate ale entității privind cumpărarea, vânzarea sau utilizarea mărfii în momentul în care au fost încheiate și ulterior;b) au fost desemnate inițial drept contracte bazate pe marfă; șic) se așteaptă a fi decontate prin livrarea mărfii.118. - Prevederile pct. 116 alin. (1) se aplică numai următoarelor datorii:a) datorii deținute ca parte a unui portofoliu de tranzacționare; șib) instrumente financiare derivate.119. (1) Evaluarea în conformitate cu pct. 116 alin. (1) nu se aplică:a) instrumentelor financiare nederivate deținute până la scadență;b) împrumuturilor și creanțelor generate de entitate și nedeținute în scopul tranzacționării; șic) intereselor de participare la filiale, entități asociate și entități controlate în comun, instrumentelor de capital emise de entitate, contractelor cu contraprestație contingentă într-o combinare de entități, precum și altor instrumente financiare care au caracteristici speciale și, prin urmare, în concordanță cu ceea ce este general acceptat, se contabilizează diferit față de alte instrumente financiare.(2) În înțelesul prezentelor reglementări, prin combinare de entități se înțelege o tranzacție prin care un dobânditor obține controlul asupra uneia sau mai multor entități.120. (1) Valoarea justă în înțelesul prezentei subsecțiuni se determină prin referire la una dintre următoarele valori:a) valoarea de piață, pentru acele instrumente financiare pentru care se poate identifica cu ușurință o piață credibilă. Dacă valoarea de piață nu se poate identifica cu ușurință pentru un instrument, dar poate fi identificată pentru componentele sale sau pentru un instrument similar, aceasta poate fi derivată din cea a componentelor sale sau a instrumentului similar;b) o valoare rezultată din modele și tehnici de evaluare general acceptate, pentru instrumentele financiare pentru care nu se poate identifica cu ușurință o piață credibilă, cu condiția ca astfel de modele și tehnici de evaluare să asigure o aproximare rezonabilă a valorii de piață.(2) Instrumentele financiare care nu pot fi evaluate credibil prin niciuna dintre metodele descrise la alin. (1) se evaluează în conformitate cu principiul costului de achiziție sau al costului de producție, în măsura în care evaluarea pe această bază este posibilă.121. (1) Prin excepție de la prevederile pct. 46, atunci când un instrument financiar este evaluat la valoarea justă, orice modificare a valorii sale (favorabilă sau nefavorabilă) se include în contul de profit și pierdere, cu excepția cazurilor următoare, pentru care o astfel de modificare se include direct în capitalurile proprii:a) instrumentul financiar este un instrument de acoperire împotriva riscurilor și contabilizat la nivelul grupului conform unor reguli de acoperire a riscului care permit ca unele sau niciuna dintre modificările de valoare să nu fie înregistrate în contul de profit și pierdere; saub) modificarea de valoare se referă la o diferență de schimb valutar apărută la un element monetar care face parte dintr-o investiție netă a entității într-o entitate străină.(2) Atunci când se aplică prevederile pct. 116 alin. (1), modificarea de valoare a unui activ financiar disponibil pentru vânzare, care nu este un instrument financiar derivat, se include direct în capitalurile proprii, respectiv în conturile sintetice de gradul III din cadrul contului 103 "Alte elemente de capitaluri proprii", "Diferențe din modificarea valorii juste a activelor financiare disponibile în vederea vânzării și alte elemente de capitaluri proprii, distinct pentru asigurări generale, asigurări de viață, sau administrare fonduri de pensii facultative. (10318, 10328, sau 10338). Suma respectivă se ajustează atunci când sumele corespunzătoare nu mai sunt necesare pentru aplicarea prezentului punct.  +  Secţiunea 3.4^1 Evaluarea titlurilor de stat recunoscute ca imobilizări financiare (la 03-04-2019, Capitolul 3 a fost completat de Punctul 16, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) 121^1. - Prin derogare de la prevederile pct. 53 alin. (1), în cazul achiziționării de titluri de stat pentru care suma plătită la achiziție este mai mare decât suma care urmează a fi rambursată la scadență, diferența dintre cele două valori este înregistrată în contul 473 ”Alte cheltuieli înregistrate în avans”/analitic distinct. Această diferență va fi recunoscută în contul de profit și pierdere linear, pe perioada deținerii titlurilor respective. (la 03-04-2019, Sectiunea 3.4^1 din Capitolul 3 a fost completată de Punctul 16, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) 121^2. - Dacă suma plătită pentru achiziționarea titlurilor de stat este mai mică decât suma care urmează a fi rambursată la scadență, entitatea recunoaște titlurile achiziționate la valoarea care urmează a fi rambursată la scadență. În acest caz, diferența dintre cele două valori se înregistrează în contul 474 ”Venituri înregistrate în avans”, urmând a fi recunoscută în contul de profit și pierdere linear, pe perioada deținerii titlurilor respective. (la 03-04-2019, Sectiunea 3.4^1 din Capitolul 3 a fost completată de Punctul 16, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 )  +  Secţiunea 3.5 Investiții nete în entități străine122. (1) În înțelesul prezentelor reglementări, prin investiție netă într-o entitate străină se înțelege valoarea interesului entității raportoare în activele nete ale acelei entități străine. O asemenea entitate străină poate fi o filială, o entitate asociată sau o entitate controlată în comun a entității raportoare.(2) O entitate poate avea un element monetar ce urmează a fi primit de la sau plătit unei entități străine. Un element pentru care decontarea nu este nici planificată și nici nu este probabilă în viitorul apropiat este, în esență, o parte a investiției nete a entității în acea entitate străină. Astfel de elemente monetare pot include creanțe sau împrumuturi pe termen lung. Ele nu includ creanțele și datoriile comerciale. Entitatea care deține un element monetar de primit de la o entitate străină sau de plătit unei entități străine poate fi orice filială a grupului.123. (1) Diferențele de curs valutar apărute la un element monetar care face parte din investiția netă a unei entități raportoare într-o entitate străină trebuie recunoscute în contul de profit sau pierdere al entității raportoare, cu ajutorul conturilor "Diferențe nefavorabile de curs valutar din evaluarea elementelor monetare care fac parte din investiția netă într-o entitate străină" (66512, 66522, 66532) sau "Diferențe favorabile de curs valutar din evaluarea elementelor monetare care fac parte din investiția netă într-o entitate străină" (76512, 76522, 76532). În situațiile financiare anuale consolidate care includ acea filială străină, astfel de diferențe de schimb trebuie recunoscute inițial în capitalurile proprii (conturile 10313; 10323, 10333 "Diferențe de curs valutar în relația cu investiția netă într-o entitate străină") și reclasificate din capitaluri proprii în contul de profit sau pierdere la cedarea investiției nete.(2) Astfel, atunci când un element monetar face parte din investiția netă a unei entități raportoare într-o entitate străină, în situațiile financiare anuale individuale ale entității raportoare apar diferențe de curs valutar, recunoscute în contul de profit și pierdere. Asemenea diferențe de curs valutar sunt recunoscute în capitalurile proprii, în situațiile financiare care includ entitatea străină și entitatea raportoare (adică situațiile financiare în care entitatea străină este consolidată prin metoda integrării globale sau metoda punerii în echivalență).124. - O entitate poate să își cedeze sau să își cedeze parțial interesul într-o entitate străină prin vânzare, lichidare, rambursarea capitalului social sau abandonarea întregii entități ori a unei părți din aceasta. Reducerea valorii contabile a entității străine, fie ca urmare a propriilor pierderi înregistrate, fie ca urmare a unei deprecieri recunoscute de către investitor, nu reprezintă o cedare parțială. În consecință, nicio parte a câștigului sau pierderii din diferențe de curs valutar care este recunoscută în capitalurile proprii nu este reclasificată în contul de profit sau pierdere în momentul unei reduceri a valorii contabile.125. - Un exemplu de cedare parțială este atunci când aceasta are drept urmare pierderea controlului asupra unei filiale care include o entitate străină, indiferent dacă entitatea raportoare păstrează, după cedarea parțială, un interes care nu controlează în fosta filială.  +  Capitolul 4 BILANȚUL ȘI CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE  +  Secţiunea 4.1 Dispoziții generale privind bilanțul și contul de profit și pierdere126. - Formatul bilanțului, și cel al contului de profit și pierdere nu se modifică de la un exercițiu financiar la altul. În cazuri excepționale sunt permise totuși abateri de la acest principiu pentru a se oferi o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii entității. Astfel de abateri și justificările corespunzătoare se prezintă în notele explicative la situațiile financiare.127. (1) În bilanț, în contul de profit și pierdere, elementele se prezintă separat, în ordinea indicată.(2) O subclasificare mai detaliată a elementelor se poate face numai în notele explicative.(3) În cuprinsul prezentului capitol, prin termenul "reasigurător" se înțelege atât societatea care desfășoară activitate de asigurare și activitate de reasigurare, cât și societatea care desfășoară exclusiv activitate de reasigurare.128. (1) Elementele din bilanț și din contul de profit și pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate într-un singur element în situațiile financiare dacă:a) acestea au o valoare nesemnificativă și sunt combinate în scopul oferirii unei imagini fidele a activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii entității saub) o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiția ca elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative.(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), combinarea nu este permisă pentru elementele din bilanț privind rezervele tehnice și nici pentru elementele din contul de profit și pierdere indicate la pozițiile I 1, I 4, II 1, II 5 și II 6.129. (1) Pentru fiecare element de bilanț, de cont de profit și pierdere și, după caz, din situația modificărilor capitalului propriu și situația fluxurilor de trezorerie trebuie prezentată valoarea aferentă exercițiului financiar la care se referă bilanțul, contul de profit și pierdere și, după caz, situația modificărilor capitalului propriu și situația fluxurilor de trezorerie, precum și valoarea aferentă elementului corespondent pentru exercițiul financiar precedent. Ca urmare, un element de bilanț, din contul de profit și pierdere și, după caz, din situația modificărilor capitalului propriu și situația fluxurilor de trezorerie pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepția cazului în care există un element corespondent pentru exercițiul financiar precedent.(2) În cazul în care valorile prevăzute la alin. (1) nu sunt comparabile, acest lucru se prezintă în notele explicative, însoțit de explicații.130. (1) Entitățile care practică asigurări de viață, asigurări de accidente și asigurări de sănătate utilizează conturile sintetice aferente asigurărilor de viață.(2) Entitățile care practică atât asigurări de viață, cât și asigurări generale evidențiază distinct, pentru fiecare categorie de asigurări, elementele de activ și de pasiv, de venituri și de cheltuieli aferente, iar pentru elementele care nu pot fi alocate prin această metodă se utilizează chei de repartizare fundamentate, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.(3) Entitățile prevăzute la alin. (2) trebuie să prezinte în notele explicative ale situațiilor financiare anuale modalitatea de alocare a elementelor de activ și pasiv, de venituri și cheltuieli și principiile care stau la baza determinării cheilor de repartizare pentru acele elemente ce nu pot fi alocate direct.  +  Secţiunea 4.2 Prezentarea bilanțului131. - Formatul bilanțului este următorul:  +  BILANȚ ACTIV A. Active necorporale 1. Cheltuieli de constituire 2. Cheltuieli de dezvoltare 3. Concesiuni, brevete, licențe, mărci, drepturi și active similare 4. Fondul comercial 5. Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale 6. Alte imobilizări necorporale B. Plasamente I. Plasamente în imobilizări corporale și în curs 1. Terenuri și construcții 2. Avansuri și plasamente în imobilizări corporale în curs de execuție II. Plasamente deținute la entitățile afiliate, entitățile asociate, entități controlate în comun și alte plasamente în imobilizări financiare 1. Titluri de participare deținute la entitățile afiliate 2. Titluri de creanță și împrumuturi acordate entităților afiliate 3. Participări la entitățile asociate și entități controlate în comun4. Titluri de creanță și împrumuturi acordate entităților asociate și entităților controlate în comun5. Alte plasamente în imobilizări financiare III. Alte plasamente financiare 1. Acțiuni, alte titluri cu venit variabil și unități la fondurile comune de plasament 2. Obligațiuni și alte titluri cu venit fix 3. Părți în fonduri comune de investiții 4. Împrumuturi ipotecare 5. Alte împrumuturi 6. Depozite la instituțiile de credit 7. Alte plasamente financiare IV. Depozite la societăți cedente C. Plasamente aferente asigurărilor de viață pentru care expunerea la riscul de investiții este transferată contractantului D. Partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare I. Partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare la asigurări generale 1. Partea din rezerva de prime aferentă contractelor cedate în reasigurare 2. Partea din rezerva pentru participare la beneficii și risturnuri aferentă contractelor cedate în reasigurare 3. Partea din rezerva de daune aferentă contractelor cedate în reasigurare 4. Partea din alte rezerve tehnice aferentă contractelor cedate în reasigurare a) Partea din rezerva pentru riscuri neexpirate aferentă contractelor cedate în reasigurare b) Partea din rezerva de catastrofă aferentă contractelor cedate în reasigurare c) Partea din alte rezerve tehnice aferentă contractelor cedate în reasigurare II. Partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare la asigurări de viață 1. Partea din rezerva matematică aferentă contractelor cedate în reasigurare 2. Partea din rezerva de prime aferentă contractelor cedate în reasigurare 3. Partea din rezerva pentru participare la beneficii și risturnuri aferentă contractelor cedate în reasigurare 4. Partea din rezerva de daune aferentă contractelor cedate în reasigurare 5. Partea din alte rezerve tehnice aferentă contractelor cedate în reasigurare III. Partea din rezerva matematică aferentă asigurărilor de viață pentru care expunerea la riscul de investiții este transferată contractantului cedată în reasigurare E. Creanțe (cu prezentarea distinctă a sumelor de încasat de la entitățile afiliate, de la entități asociate și entități controlate în comun) Sume de încasat de la entitățile afiliate Sume de încasat de la entități asociate și entități controlate în comunI. Creanțe provenite din operațiuni de asigurare directă 1. Asigurați 2. Intermediari în asigurări 3. Alte creanțe provenite din operațiuni de asigurare directă II. Creanțe provenite din operațiuni de reasigurare III. Alte creanțe IV. Creanțe privind capitalul subscris și nevărsat V. Creanțe reprezentând dividende repartizate în cursul exercițiului financiar F. Alte elemente de activ I. Imobilizări corporale și stocuri 1. Instalații tehnice și mașini 2. Alte instalații, utilaje și mobilier 3. Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuțieStocuri 4. Materiale consumabile 5. Avansuri pentru cumpărări de stocuri II. Casa și conturi la bănci III. Alte elemente de activ G. Cheltuieli în avans I. Dobânzi și chirii înregistrate în avans II. Cheltuieli de achiziție reportate 1. Cheltuieli de achiziție reportate privind asigurările generale2. Cheltuieli de achiziție reportate privind asigurările de viață III. Alte cheltuieli înregistrate în avans  +  PASIV A. Capital și rezerve I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat)Elemente asimilate capitaluluiAlte elemente de capitaluri propriiII. Prime de capital III. Rezerve din reevaluare IV. Rezerve 1. Rezerve legale 2. Rezerve statutare sau contractuale 3. Alte rezerve Acțiuni proprii Câștiguri legate de instrumente de capitaluri propriiPierderi legate de instrumente de capitaluri propriiV. Rezultatul reportat VI. Rezultatul exercițiului VII. Repartizarea profitului B. Datorii subordonate C. Rezerve tehnice I. Rezerve tehnice privind asigurările generale, din care: 1. Rezerva de prime asigurări generale 2. Rezerva pentru participare la beneficii și risturnuri privind asigurările generale 3. Rezerva de daune privind asigurări generale a) Rezerva de daune avizate b) Rezerva de daune neavizate 4. Alte rezerve tehnice pentru asigurări generale, din care: a) Rezerva pentru riscuri neexpirate b) Rezerva de catastrofă c) Alte rezerve tehnice II. Rezerve tehnice privind asigurările de viață, din care: 1. Rezerve matematice 2. Rezerva de prime asigurări de viață 3. Rezerva pentru participare la beneficii și risturnuri privind asigurările de viață 4. Rezerva de daune privind asigurările de viață a) Rezerva de daune avizate b) Rezerva de daune neavizate 5. Alte rezerve tehnice privind asigurările de viață D. Rezerva matematică aferentă asigurărilor de viață pentru care expunerea la riscul de investiții este transferată contractantului E. Provizioane 1. Provizioane pentru beneficiile angajaților2. Provizioane pentru impozite 3. Alte provizioane F. Depozite primite de la reasigurători G. Datorii (cu prezentarea distinctă a datoriilor privind entitățile afiliate, entitățile asociate și controlate în comun) Sume datorate entităților afiliate Sume datorate entităților asociate și controlate în comunI. Datorii provenite din operațiuni de asigurare directă II. Datorii provenite din operațiuni de reasigurare III. Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni IV. Sume datorate instituțiilor de credit V. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale și datorii pentru asigurările sociale H. Venituri în avans I. Subvenții pentru investiții II. Venituri înregistrate în avans (la 03-04-2019, Punctul 131. din Sectiunea 4.2 , Capitolul 4 a fost modificat de Punctul 17, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 )  +  Secţiunea 4.3 Dispoziții speciale cu privire la anumite elemente de bilanț132. - În cazul în care un element de activ sau de pasiv are legătură cu mai mult de un element din formatul de bilanț, relația sa cu alte elemente trebuie prezentată în notele explicative, dacă o asemenea prezentare este esențială pentru înțelegerea situațiilor financiare anuale.133. - Acțiunile proprii, precum și cele deținute la entitățile afiliate trebuie prezentate numai în cadrul elementelor prevăzute în acest scop.134. (1) Toate angajamentele sub forma garanțiilor de orice fel trebuie, în cazul în care nu există obligația de a le prezenta ca datorii, să fie în mod clar prezentate în notele explicative, și trebuie făcută distincție între diferitele tipuri de garanții recunoscute de legislația națională. De asemenea, trebuie făcută o prezentare separată a oricărei garanții valorice care a fost prevăzută. Angajamentele de acest tip care există în relația cu entitățile afiliate trebuie prezentate distinct.(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică obligațiilor aferente contractelor de asigurare.135. (1) Mișcările diverselor elemente de imobilizări se prezintă în notele explicative. În acest scop, se prezintă distinct, începând cu prețul de achiziție sau costul de producție, pentru fiecare element de imobilizare, pe de o parte, creșterile, cedările și transferurile în cursul exercițiului financiar iar, pe de altă parte, ajustările cumulate de valoare la începutul exercițiului financiar și la data bilanțului, precum și rectificările efectuate în cursul exercițiului financiar asupra ajustărilor de valoare din exercițiile financiare precedente. Ajustările de valoare se prezintă în bilanț ca deduceri clare din elementele corespunzătoare.(2) Dacă, atunci când situațiile financiare anuale se întocmesc conform prezentelor reglementări pentru prima oară, prețul de achiziție sau costul de producție al unei imobilizări nu poate fi determinat fără cheltuieli sau întârzieri exagerate, valoarea reziduală de la începutul exercițiului financiar poate fi tratată drept preț de achiziție sau cost de producție. Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentată în notele explicative. În acest scop valoarea reevaluată se substituie valorii de intrare a imobilizărilor corporale.(3) Atunci când se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, mișcările diverselor elemente de imobilizări, menționate la alin. (1), se prezintă începând cu prețul de achiziție sau costul de producție, rezultat din reevaluare.136. - Prevederile pct. 135 se aplică posturilor A, B (I) și B (II).137. - Drepturile asupra proprietăților imobiliare și alte drepturi similare, așa cum sunt ele definite prin legislația națională, trebuie prezentate la "Terenuri și construcții".138. (1) Cheltuielile efectuate în cursul exercițiului financiar, dar care sunt aferente unui exercițiu financiar ulterior trebuie prezente în bilanț la postul "Cheltuieli în avans".(2) Veniturile care, deși se referă la exercițiul financiar în cauză, nu se încasează până la expirarea acestuia, trebuie prezentate la postul "Creanțe". În cazul în care astfel de venituri sunt semnificative, acestea trebuie prezentate și în notele explicative.139. (1) Ajustările de valoare cuprind toate ajustările destinate să țină seama de reducerile valorilor activelor individuale stabilite la data bilanțului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitivă.(2) Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, și/sau ajustările provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, în funcție de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării activelor.140. (1) Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită și care la data bilanțului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce privește valoarea sau data la care vor apărea.(2) Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.141. (1) Veniturile de încasat înainte de data bilanțului, dar care se referă la un exercițiu financiar ulterior, trebuie prezentate în bilanț la postul "Venituri în avans".(2) Cheltuielile care, deși se referă la exercițiul financiar în cauză, se vor plăti numai în cursul exercițiului financiar ulterior, sunt prezentate la postul "Datorii". În cazul în care astfel de cheltuieli sunt semnificative, ele sunt prezentate și în notele explicative.Prevederi referitoare la elementele de bilanțActiv142. Obligațiuni și alte titluri cu venit fix (post B III 2)(1) Acest post cuprinde obligațiunile și alte titluri cu venit fix negociabile emise de către instituțiile de credit, de alte societăți sau de organisme publice, dacă ele nu aparțin posturilor B II.2 și B II.4.(2) Sunt asimilate obligațiunilor și celorlalte titluri cu venit fix titlurile cu venit variabil în funcție de factori specifici, de exemplu rata dobânzii pe piața interbancară sau pe europiață.143. Părți în fonduri comune de investiții (post B III 3)Acest post cuprinde părțile deținute de societățile de asigurare și/sau reasigurare în plasamentele comune constituite de mai multe societăți sau fonduri de pensii, a căror administrare a fost încredințată uneia dintre aceste societăți sau fonduri de pensii.144. Împrumuturi ipotecare și alte împrumuturi (post B III 4 și 5)(1) Împrumuturile garantate prin ipoteci trebuie evidențiate ca atare chiar și atunci când sunt garantate și prin contracte de asigurare.(2) Împrumuturile acordate asiguraților pentru care contractul de asigurare este garanția principală trebuie înscrise în postul "Alte împrumuturi" și suma lor trebuie să fie indicată în notele explicative.(3) Atunci când valoarea totală a "altor împrumuturi" negarantate printr-un contract de asigurare este semnificativă, ea trebuie detaliată în notele explicative la situațiile financiare.145. Depozite la instituțiile de credit (post B III 6)Acest post cuprinde sumele care nu pot fi retrase decât după un anumit termen. Sumele depuse fără restricție în privința retragerii trebuie să figureze la postul F II chiar dacă ele sunt purtătoare de dobânzi.146. Alte plasamente financiare (post B III 7)Acest post cuprinde plasamentele care nu sunt înscrise în postul B III de la punctul 1 la 6. Atunci când aceste plasamente au o valoare semnificativă ele trebuie prezentate în notele explicative.147. Depozite la societăți cedente (post B IV)(1) În bilanțul unei societăți care acceptă în reasigurare, acest post cuprinde creanțele asupra societăților de asigurare și/sau reasigurare cedente corespunzătoare garanțiilor care sunt depozitate la societățile cedente ori la terți sau sumelor reținute de către societățile cedente.(2) Aceste sume nu pot fi cumulate cu alte creanțe ale societății care acceptă în reasigurare față de societatea cedentă, nici compensate cu datorii ale societății care acceptă în reasigurare față de societatea cedentă.(3) Titlurile de valoare deținute la o societate cedentă sau la terți de către o societate care acceptă reasigurarea, dar care rămân în proprietatea acestuia, sunt înscrise de către acesta în cadrul plasamentelor, la o poziție corespunzătoare.148. Plasamente aferente asigurărilor de viață pentru care expunerea la riscul de investiții este transferată contractantului (post C)Pentru asigurarea de viață acest post cuprinde, pe de o parte, plasamentele a căror valoare este utilizată în stabilirea valorii sau a ratei de profitabilitate a contractelor de asigurare legate la un fond de investiții și, pe de altă parte, plasamentele destinate acoperirii angajamentelor care sunt determinate prin referință la un indice.149. Partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare (post D)(1) Partea societății care acceptă în reasigurare din rezervele tehnice cuprinde sumele de reasigurare, respectiv sumele reale sau estimate care, conform angajamentelor de reasigurare vizează cedările și retrocedările.(2) În ceea ce privește rezervele de prime, partea aferentă contractelor de reasigurare se calculează conform metodelor prevăzute pentru calculul rezervelor de prime sau conform clauzelor contractului de reasigurare.(3) Pentru asigurările generale, societățile de asigurare și/sau reasigurare înscriu la "Partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare" următoarele elemente:a) Rezerva de primeb) Rezerva pentru participare la beneficii și risturnuric) Rezerva de dauned) Alte rezerve tehnice, din care:aa) Rezerva pentru riscuri neexpiratebb) Rezerva de catastrofăcc) Alte rezerve tehnice(4) Pentru asigurările de viață, societățile de asigurare și/sau reasigurare înscriu la "Partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare" următoarele elemente:a) Rezerve matematiceb) Rezerva de prime privind asigurările de viațăc) Rezerva pentru participarea la beneficii și risturnurid) Rezerva de daune privind asigurările de viațăe) Alte rezerve tehnice privind asigurările de viață(5) Rezerva matematică aferentă asigurărilor de viață pentru care expunerea la riscul de investiții este transferată contractantului cedată în reasigurare va fi evidențiată separat.(6) Aceste posturi nu pot face obiectul unei regrupări.150. Alte elemente de activ (post F III)Acest post cuprinde elementele de activ care nu sunt înscrise în posturile F I și II. Atunci când aceste elemente au o valoare semnificativă, ele trebuie prezentate în notele explicative.151. Dobânzi și chirii înregistrate în avans (post G I)Acest post cuprinde sumele care reprezintă dobânzile și chiriile înregistrate la data bilanțului, dar încă neexigibile.152. Cheltuieli de achiziție reportate (post G II)(1) Acest post cuprinde sumele care reprezintă cheltuielile ocazionate de încheierea contractelor de asigurare, respectiv cheltuieli direct atribuibile (comisioane de achiziție, cheltuieli de deschidere a dosarelor sau de admitere a contractelor de asigurare în portofoliu) și cheltuieli indirect atribuibile (cheltuieli de publicitate, cheltuieli administrative legate de prelucrarea cererilor și întocmirea contractelor de asigurare) efectuate în cursul exercițiului financiar, dar care sunt aferente unui exercițiu financiar ulterior.(2) În cazul asigurărilor generale, suma cheltuielilor de achiziție reportate se calculează pe o bază care este compatibilă cu cea utilizată pentru calculul rezervei de prime.(3) În cazul asigurărilor de viață, calcularea sumei cheltuielilor de achiziție reportate trebuie să fie în concordanță cu calculul rezervei matematice.Pasiv153. Capital subscris (post A I)(1) Acest post cuprinde toate sumele materializate în acțiuni care constituie aport al acționarilor societății de asigurare și/sau reasigurare.(2) Capitalul social subscris și vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de constituire a persoanei juridice și a documentelor justificative privind vărsămintele de capital.(3) Contabilitatea analitică a capitalului social se ține pe acționari cuprinzând numărul și valoarea nominală a acțiunilor subscrise și vărsate.154. Rezerve (post A IV)(1) În acest post se înscriu următoarele tipuri de rezerve constituite de societate:1. Rezerve legale2. Rezerve statutare sau contractuale3. Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare4. Alte rezerve(2) Rezervele trebuie prezentate ca sub-posturi ale postului A IV din pasiv, cu excepția rezervei de reevaluare, care trebuie prezentată la postul A III de pasiv.155. Datorii subordonate (post B)Datoriile materializate sau nu într-un titlu care, conform unor clauze contractuale, sunt plătite în caz de lichidare sau de faliment după acoperirea datoriilor către toți ceilalți creditori, trebuie evidențiate la acest post.Rezerve tehnice156. Rezerva de prime (post C I1 și post C II2)Acest post cuprinde suma reprezentând fracțiunea din primele brute subscrise care trebuie alocate exercițiului financiar următor sau exercițiilor ulterioare157. Alte rezerve tehnice (post C I4 și post C II5)(1) Acest post cuprinde printre altele rezerva pentru riscuri neexpirate și rezerva de catastrofă.(2) Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculează pe baza estimării daunelor ce vor apărea după închiderea exercițiului financiar, în cazul în care se constată că cheltuielile aferente daunelor estimate în viitor depășesc rezervele de prime constituite minus cheltuielile de achiziție amânate și, drept urmare, în perioadele viitoare valoarea rezervei de prime calculată conform normelor legale în vigoare minus cheltuielile de achiziție amânate nu va fi suficientă pentru acoperirea daunelor ce vor apărea în exercițiile financiare următoare. Atunci când valoarea riscurilor neexpirate este semnificativă, ea trebuie să fie detaliată separat, fie în bilanț, fie în notele explicative la situațiile financiare. (la 03-04-2019, Alineatul (2) din Punctul 157. , Sectiunea 4.3 , Capitolul 4 a fost modificat de Punctul 18, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) (3) Rezerva de catastrofă este destinată acoperirii despăgubirilor aferente daunelor de natură catastrofală. Calculul rezervei de catastrofă se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare.158. Rezerve tehnice privind asigurările de viață (post C II)(1) Acest post cuprinde rezervele matematice, rezerva pentru participarea la beneficii și risturnuri și alte rezerve tehnice.(2) Rezervele pentru asigurarea de viață cuprind valoarea actuarială estimată a datoriilor societății de asigurare și/sau reasigurare, inclusiv participațiile la beneficii deja alocate, după deducerea valorii actuariale a primelor viitoare.(3) Pentru contractele de asigurări de viață la care se prevede dreptul asiguratului de a participa la beneficiile obținute din fructificarea rezervei matematice, societățile de asigurare și/sau reasigurare constituie rezerva pentru participare la beneficii și risturnuri conform obligațiilor asumate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.159. Rezerva de daune (post C I3 și post C II4)Rezerva de daune corespunde costului total estimat a fi suportat de societatea de asigurare și/sau reasigurare pentru lichidarea tuturor daunelor survenite până la sfârșitul exercițiului financiar, declarate sau nu, mai puțin sumele deja plătite în contul acestor daune.160. Rezerva pentru participare la beneficii și risturnuri (post C I2)Rezerva pentru participare la beneficii și risturnuri privind asigurările generale cuprinde sumele sub formă de participații la beneficii și risturnuri destinate asiguraților sau beneficiarilor contractelor de asigurare.161. Rezerva matematică aferentă asigurărilor de viață pentru care expunerea la riscul de investiții este transferată contractantului (post D)(1) Această poziție cuprinde rezervele tehnice constituite pentru a acoperi angajamentele legate de investiții în cadrul contractelor de asigurare încheiate la asigurările de viață, a căror valoare sau randament sunt stabilite în funcție de plasamentele pentru care asiguratul/contractantul suportă riscul sau în funcție de un indice.(2) Rezervele tehnice adiționale care se constituie, dacă este cazul, pentru a acoperi riscurile de deces, cheltuielile de administrare sau alte riscuri (cum ar fi beneficiile garantate la scadență sau valorile de răscumpărare garantate) figurează la poziția C II.(3) Calculul acestei rezerve se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare.162. Depozite primite de la reasigurători (post F)(1) În bilanțul unei societăți de asigurare și/sau reasigurare care cedează în reasigurare, acest post cuprinde sumele depuse de către societatea care acceptă în reasigurare sau reținute de la acesta, în virtutea contractelor de reasigurare. Aceste sume nu pot fi cumulate cu alte creanțe ale societății cedente, nici compensate cu datorii ale acesteia față de societatea care acceptă în reasigurare.(2) Atunci când societatea care cedează în reasigurare a primit în depozit titluri de valoare care i-au fost transferate în proprietate, această poziție include suma datorată de societatea cedentă în virtutea depozitului.  +  Secţiunea 4.4 Active imobilizate163. - Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare și deținute pe o perioadă mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achiziție sau la costul de producție, cu respectarea prevederilor prezentei subsecțiuni.164. (1) Costul de achiziție sau costul de producție, respectiv valoarea reevaluată, în cazurile în care se aplică prevederile subsecțiunii 3.4.1 "Reevaluarea imobilizărilor corporale", al activelor imobilizate a căror utilizare este limitată în timp se reduce cu ajustările valorice calculate pentru amortizarea sistematică a valorii activelor în cauză pe parcursul duratei lor de utilizare economică (amortizare).(2) Amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare economică. Valoarea amortizabilă este reprezentată de cost sau de altă valoare care substituie costul (de exemplu, valoarea reevaluată).(3) În înțelesul prezentelor reglementări, prin durata de utilizare economică se înțelege durata de viață utilă, aceasta reprezentând:a) perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate; saub) numărul unităților produse sau al unor unități similare ce se estimează că vor fi obținute de entitate prin folosirea activului respectiv.(4) Atunci când elementele care au stat la baza stabilirii inițiale a duratei de utilizare economică s-au modificat, entitatea stabilește o nouă perioadă de amortizare, cu respectarea prevederilor cuprinse în prezentele reglementări. Modificarea duratei de utilizare economică reprezintă modificare de estimare contabilă. (la 03-04-2019, Punctul 164. din Punctul 4.4.1. , Sectiunea 4.4 , Capitolul 4 a fost completat de Punctul 19, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) (5) Entitatea revizuiește metoda de amortizare atunci când se constată o modificare semnificativă a modului preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare aduse de activele amortizabile. Modificarea metodei de amortizare reprezintă modificare de estimare contabilă. (la 03-04-2019, Punctul 164. din Punctul 4.4.1. , Sectiunea 4.4 , Capitolul 4 a fost completat de Punctul 19, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) 165. - Activele imobilizate amortizabile sunt prezentate în bilanț la valoarea contabilă, aceasta fiind reprezentată de costul de achiziție, costul de producție sau altă valoare care substituie costul, diminuată cu amortizarea cumulată până la acea dată, precum și cu ajustările cumulate din depreciere.166. (1) Atunci când se constată pierderi de valoare pentru imobilizările financiare, trebuie constituite ajustări pentru pierdere de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuită acestora la data bilanțului.(2) Imobilizările trebuie să facă obiectul ajustărilor de valoare astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data bilanțului. (la 03-04-2019, Alineatul (2) din Punctul 166. , Punctul 4.4.1. , Sectiunea 4.4 , Capitolul 4 a fost modificat de Punctul 20, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) (3) Ajustările de valoare prevăzute la alin. (1) și (2) trebuie înregistrate în contul de profit și pierdere și prezentate distinct în notele explicative la situațiile financiare, dacă acestea nu au fost prezentate separat în contul de profit și pierdere.(4) Evaluarea la valorile minime, potrivit alin. (1) și (2), nu poate fi continuată dacă nu mai sunt aplicabile motivele pentru care au fost constituite ajustările respective.167. - Prevederile pct. 166 alin. (4) nu se aplică ajustărilor de valoare corespunzătoare fondului comercial. Ajustările pentru deprecierea fondului comercial corectează valoarea acestuia (articol contabil 681 "Cheltuieli privind amortizările, provizioanele și ajustările pentru depreciere" = 5071 "Fond comercial pozitiv"), fără a fi reluate ulterior la venituri.Dispoziții tranzitorii168. - La data intrării în vigoare a prezentelor reglementări, deprecierea cumulată până la acea dată, în relație cu fondul comercial pozitiv, diminuează valoarea acestuia (articol contabil 5907 "Ajustări pentru deprecierea fondului comercial" = 5071 "Fond comercial pozitiv").Dispoziții generale privind imobilizările necorporale169. (1) O imobilizare necorporală este un activ nemonetar identificabil fără formă fizică.(2) Dacă un element nu îndeplinește condițiile de recunoaștere a unei imobilizări necorporale, costul aferent achiziției sau realizării sale pe plan intern este recunoscut drept cheltuială în momentul în care este suportat. Totuși, dacă este dobândit prin achiziția unei afaceri, elementul în cauză face parte din fondul comercial recunoscut la data achiziției.170. - Cercetarea este investigarea originală și planificată întreprinsă în scopul câștigării unor cunoștințe sau înțelesuri științifice ori tehnice noi.171. - Dezvoltarea este aplicarea descoperirilor din cercetare sau a altor cunoștințe într-un plan sau proiect care vizează producția de materiale, dispozitive, produse, procese, sisteme sau servicii noi ori îmbunătățite substanțial, înainte de începerea producției sau utilizării comerciale.172. - Activitățile de cercetare și dezvoltare sunt direcționate către dezvoltarea cunoștințelor. Prin urmare, chiar dacă aceste activități pot avea ca rezultat o imobilizare cu o formă fizică (de exemplu, un prototip), elementul fizic al activului este secundar componentei sale necorporale, adică pachetul de cunoștințe încorporat în aceasta.173. - Anumite imobilizări necorporale pot fi conținute în sau pe suporturi fizice, cum ar fi un compact-disc (în cazul programelor informatice), documentația legală (în cazul licențelor sau al brevetelor) ori pe film. Pentru a stabili dacă o imobilizare care încorporează atât elemente corporale, cât și necorporale trebuie tratată ca imobilizare corporală sau ca imobilizare necorporală, o entitate își utilizează raționamentul pentru a evalua care element este mai semnificativ. De exemplu, un program informatic pentru un utilaj computerizat care nu poate funcționa fără programul respectiv este parte integrantă a respectivului hardware și este tratat ca imobilizare corporală. Același lucru este valabil și pentru sistemul de operare al unui computer. În cazul în care nu fac parte integrantă din echipamentul aferent, programele informatice sunt tratate ca imobilizări necorporale.Caracteristica de identificare174. (1) Fondul comercial generat intern nu trebuie recunoscut drept activ.(2) Definiția unei imobilizări necorporale prevede ca imobilizarea necorporală să fie identificabilă pentru a fi diferențiată de fondul comercial. Fondul comercial care este recunoscut într-o combinare de întreprinderi este un activ care reprezintă beneficiile economice viitoare care rezultă din alte active dobândite într-o combinare de întreprinderi care nu sunt identificate individual și recunoscute separat. Beneficiile economice viitoare pot rezulta din sinergia între activele identificabile dobândite sau din active care nu îndeplinesc condițiile pentru recunoașterea, în mod individual, în situațiile financiare.175. - Un activ este identificabil dacă:a) este separabil, adică poate fi separat sau desprins din entitate și vândut, transferat, cesionat printr-un contract de licență, închiriat sau schimbat, fie individual, fie împreună cu un alt contract, cu un activ identificabil sau cu o datorie identificabilă aferent(ă), indiferent dacă entitatea intenționează ori nu să facă acest lucru; saub) decurge din drepturile contractuale ori de altă natură legală, indiferent dacă acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate ori de alte drepturi și obligații.Controlul176. - O entitate controlează un activ dacă entitatea are capacitatea de a obține beneficii economice viitoare de pe urma resursei de bază și de a restricționa accesul altora la beneficiile respective. Capacitatea unei entități de a controla beneficiile economice viitoare generate de o imobilizare necorporală provine în mod normal din drepturile legale a căror aplicare poate fi susținută în instanță. În absența unor drepturi legale, controlul este mai dificil de demonstrat. Cu toate acestea, exercitarea legală a unui drept nu este o condiție necesară pentru control, întrucât entitatea poate fi capabilă să controleze beneficiile economice viitoare în alt mod.Beneficiile economice viitoare177. - Beneficiile economice viitoare generate de o imobilizare necorporală pot include venituri din vânzarea produselor sau serviciilor, economii de costuri ori alte beneficii rezultate din utilizarea activului de către entitate. De exemplu, utilizarea proprietății intelectuale într-un proces de producție poate mai degrabă să reducă costurile viitoare de producție decât să crească veniturile viitoare.Recunoaștere și evaluare178. (1) Recunoașterea unui element drept imobilizare necorporală prevede ca entitatea să demonstreze că elementul respectiv îndeplinește:a) definiția unei imobilizări necorporale; șib) criteriile generale de recunoaștere.(2) Această cerință se aplică costurilor suportate inițial pentru dobândirea sau generarea internă a unei imobilizări necorporale și costurilor suportate ulterior pentru adăugarea ori înlocuirea unor părți ale sale sau pentru întreținerea sa.179. - Imobilizările necorporale sunt de natură încât, în multe cazuri, nu există adăugiri la o astfel de imobilizare sau înlocuiri ale componentelor acesteia. Prin urmare, majoritatea costurilor ulterioare mai degrabă mențin beneficiile economice viitoare preconizate încorporate într-o imobilizare necorporală existentă, decât să corespundă definiției unei imobilizări necorporale și criteriilor de recunoaștere din prezentele reglementări. În plus, este deseori mai dificil să se atribuie costuri ulterioare direct unei anumite imobilizări necorporale decât activității ca întreg. Prin urmare, doar rareori costurile ulterioare - cele suportate după recunoașterea inițială a unei imobilizări necorporale dobândite sau după finalizarea unei imobilizări necorporale generate intern - sunt recunoscute în valoarea contabilă a unui activ. Costurile ulterioare aferente mărcilor, titlurilor de publicații și elementelor similare în fond (fie dobândite din afară, fie generate intern) sunt întotdeauna recunoscute în contul de profit și pierdere în momentul în care sunt suportate. Aceasta, pentru că astfel de costuri nu pot fi diferențiate de costurile cu dezvoltarea entității ca întreg.180. (1) O entitate trebuie să evalueze probabilitatea producerii de beneficii economice viitoare preconizate pe baza unor calcule raționale și ușor de susținut care reprezintă cea mai bună estimare a echipei de conducere pentru setul de condiții economice care vor exista pe parcursul duratei de viață a imobilizării.(2) O entitate folosește raționamentul pentru a evalua gradul de siguranță asociat obținerii de beneficii economice viitoare care pot fi atribuite utilizării activului pe baza dovezilor disponibile în momentul recunoașterii inițiale, acordând o importanță mai mare dovezilor externe.Evaluarea inițială a imobilizărilor necorporale181. - O imobilizare necorporală se înregistrează inițial la costul de achiziție sau de producție, așa cum sunt definite în prezentele reglementări.Achiziția separată182. (1) În mod normal, prețul pe care o entitate îl plătește pentru a dobândi separat o imobilizare necorporală va reflecta așteptările privind probabilitatea ca beneficiile economice viitoare preconizate ale imobilizării să revină entității. În aceste situații entitatea preconizează o intrare de beneficii economice, chiar dacă plasarea în timp a sumei generate de intrare este nesigură. Astfel, imobilizările necorporale dobândite separat îndeplinesc întotdeauna criteriul referitor la probabilitatea ca beneficiile economice viitoare preconizate atribuibile imobilizării să revină entității.(2) În plus, costul unei imobilizări necorporale dobândite separat poate fi în general evaluat în mod credibil. Acest lucru se întâmplă mai ales când contravaloarea achiziției ia forma numerarului sau a altor active monetare.183. (1) Costul unei imobilizări necorporale dobândite separat este alcătuit din:a) costul său de achiziție, inclusiv taxele vamale de import și taxele de achiziție nerambursabile, după scăderea reducerilor și rabaturilor comerciale; șib) orice cost direct atribuibil pregătirii activului pentru utilizarea prevăzută.(2) Exemple de costuri direct atribuibile sunt:a) cheltuielile cu personalul determinate de aducerea activului la starea sa de funcționare;b) onorariile profesionale care decurg direct din aducerea activului la condiția sa de funcționare; șic) costurile de testare a activului privind funcționarea sa în mod corespunzător.184. - Exemple de costuri care nu constituie o parte a costului imobilizării necorporale sunt:a) costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile de publicitate și activități promoționale);b) costurile de desfășurare a unei activități într-un loc nou sau cu o nouă clasă de clienți (inclusiv costurile de instruire a personalului); șic) costurile administrative și alte cheltuieli generale de regie.185. - Recunoașterea costurilor în valoarea contabilă a unei imobilizări necorporale încetează atunci când activul se află în starea necesară pentru a putea funcționa în maniera intenționată de conducere.Imobilizări necorporale dobândite în cadrul achiziției unei afaceri186. - Cumpărătorul poate recunoaște drept activ un grup de imobilizări necorporale complementare, cu condiția ca activele individuale să aibă durate de viață utilă similare. De exemplu, termenii "marcă" și "nume de marcă" sunt deseori utilizați ca sinonime pentru mărci de comerț și alte mărci. Totuși, aceștia din urmă sunt termeni generali de marketing utilizați în mod normal pentru referiri la un grup de active complementare cum ar fi marca de comerț (sau marca de servicii) și numele aferent de comercializare, formulele, rețetele și expertiza tehnologică.Contabilizarea cheltuielilor187. - Costurile cu un element necorporal trebuie recunoscute drept cheltuieli atunci când sunt suportate, cu excepția cazurilor în care:a) fac parte din costul unei imobilizări necorporale care îndeplinește criteriile de recunoaștere; saub) elementul este dobândit în cadrul unei combinări de întreprinderi și nu poate fi recunoscut ca imobilizare necorporală. În acest caz, face parte din valoarea recunoscută ca fond comercial la data achiziției.Costuri anterioare care nu trebuie recunoscute ca active188. - Costurile aferente unui element necorporal care au fost inițial recunoscute drept cheltuieli nu trebuie recunoscute ca parte din costul unei imobilizări necorporale la o dată ulterioară.Durata de viață utilă189. - Durata de viață utilă a unei imobilizări necorporale care decurge din drepturile contractuale sau din alte drepturi legale nu trebuie să depășească perioada drepturilor contractuale ori a celorlalte drepturi legale, dar poate fi mai scurtă, în funcție de perioada pentru care entitatea preconizează că va folosi activul. Dacă drepturile contractuale sau alte drepturi legale sunt transferate pentru o durată limitată care poate fi reînnoită, durata de viață utilă a imobilizării necorporale trebuie să includă perioada sau perioadele de reînnoire doar dacă există dovezi din partea entității în sprijinul reînnoirii fără un cost semnificativ. Durata de viață utilă a unui drept redobândit recunoscut drept imobilizare necorporală într-o combinare de întreprinderi este reprezentată de perioada contractuală rămasă din contractul prin care a fost acordat dreptul și nu va include perioadele de reînnoire.Categorii de imobilizări necorporale190. (1) În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:– cheltuielile de constituire;– cheltuielile de dezvoltare;– concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și activele similare, cu excepția celor create intern de entitate;– fondul comercial pozitiv;– alte imobilizări necorporale; și– avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale.(2) La aplicarea pentru prima dată a prezentelor reglementări, soldul contului 523 "Imobilizări necorporale în curs" se transferă fie asupra contului 117 "Rezultatul reportat", distinct "Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene", fie în contul contul 508 "Alte imobilizări necorporale", în funcție de stadiul realizării proiectului și de modul de îndeplinire a condițiilor de recunoaștere a acestuia ca active. Notă
    Conform pct. 65 al art. I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 3 aprilie 2019, în tot cuprinsul prezentelor reglementări contabile, inclusiv în funcțiunea conturilor și în formularele referitoare la situațiile financiare, se abrogă orice trimitere la contul 523.
    (2^1) Similar, soldul conturilor pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs, respectiv contul 59213 ”Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs” privind asigurările de viață, contul 59223 ”Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs” privind asigurările generale și, respectiv, contul 59233 ”Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs” privind administrarea de fonduri de pensii facultative se transferă fie asupra contului 117 ”Rezultatul reportat”, distinct ”Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene”, fie în contul 59018 ”Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări necorporale” privind asigurările de viață, în contul 59028 ”Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări necorporale” privind asigurările generale și, respectiv, în contul 59038 ”Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări necorporale” privind administrarea de fonduri de pensii facultative, după caz. (la 03-04-2019, Punctul 190. din Punctul 4.4.2. , Sectiunea 4.4 , Capitolul 4 a fost completat de Punctul 21, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) (3) Începând cu data aplicării prezentelor reglementari, sumele înregistrate în conturile 522 "Avansuri acordate pentru imobilizări corporale" și 524 "Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale", precum și eventualele sume reflectate în contul 461 "Debitori diverși" și 462 "Creditori diverși" în legatură cu avansurile pentru imobilizări corporale/necorporale nu fac obiectul evaluării în funcție de cursul valutar, la finele lunii, respectiv la finele exercițiului financiar.
    Cheltuieli de constituire191. (1) Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înființarea sau dezvoltarea unei entități (taxe și alte cheltuieli de înscriere și înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea și vânzarea de acțiuni și obligațiuni, precum și alte cheltuieli de această natură, legate de înființarea și extinderea activității entității).(2) În situația în care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepția cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire și a profitului reportat este cel puțin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.192. (1) O entitate poate include cheltuielile de constituire la "Active", caz în care poate imobiliza cheltuielile de constituire. În această situație, cheltuielile de constituire trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum 5 ani.(2) Sumele înregistrate la "Cheltuieli de constituire" trebuie explicate în notele la situațiile financiare.Cheltuieli de dezvoltare193. (1) Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe durata de utilizare sau pe perioada contractului, după caz.(2) În cazul în care durata contractului sau durata de utilizare depășește 5 ani, durata de amortizare a cheltuielilor de dezvoltare nu poate depăși 10 ani.194. (1) În situația în care cheltuielile de dezvoltare nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepția cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire și a profitului reportat este cel puțin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.(2) Sumele înregistrate la "Cheltuieli de dezvoltare" trebuie prezentate în notele explicative.Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și activele similare195. (1) Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și activele similare reprezentând aport, achiziționate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de imobilizări necorporale la costul de achiziție sau valoarea de aport, după caz. În această situație valoarea de aport se asimilează valorii juste.(2) Concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale atunci când contractul de concesiune stabilește o durată și o valoare determinate pentru concesiune. Amortizarea valorii concesiunii urmează a fi înregistrată pe durata de folosire a acesteia, stabilită potrivit contractului. În cazul în care contractul prevede plata periodică a unei redevențe/chirii, și nu o valoare amortizabilă, în contabilitatea entității care primește concesiunea, se reflectă cheltuiala reprezentând redevența/chiria, fără recunoașterea unei imobilizări necorporale.(3) Brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și alte active similare se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deține.Fondul comercial196. - Fondul comercial se recunoaște, de regulă, la consolidare și reprezintă diferența dintre costul de achiziție și valoarea justă la data tranzacției, a părții din activele nete achiziționate de către o entitate.197. (1) În situațiile financiare anuale individuale, fondul comercial se poate recunoaște numai în cazul transferului tuturor activelor sau al unei părți a acestora și, după caz, și de datorii și capitaluri proprii, indiferent dacă este realizat ca urmare a cumpărării sau ca urmare a unor operațiuni de fuziune. Pentru ca fondul comercial să fie contabilizat distinct, transferul trebuie să fie în legătură cu o afacere, reprezentată de un ansamblu integrat de activități și active organizate și administrate în scopul obținerii de profituri, înregistrării de costuri mai mici sau alte beneficii.(2) Pentru recunoașterea în contabilitate a activelor și datoriilor primite cu ocazia acestui transfer, entitățile trebuie să procedeze la evaluarea valorii juste a elementelor primite, în scopul determinării valorii individuale a acestora. Aceasta se efectuează de către evaluatori autorizați, potrivit legii.(3) Onorariile de intermediere, onorariile de consiliere, juridice, contabile, de evaluare și alte onorarii profesionale sau de consultanță, precum și alte cheltuieli legate de dobândirea unei afaceri reprezintă cheltuieli în perioadele în care sunt suportate costurile respective.(4) Entitatea care cedează o afacere scoate din evidență activele și datoriile corespunzătoare, la valoarea la care acestea sunt înregistrate în contabilitate, pe seama conturilor de cheltuieli, respectiv de venituri.198. - Dacă în situațiile financiare anuale individuale se înregistrează fond comercial negativ, tratamentul acestuia este cel prevăzut la pct. 542.199. (1) În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ, acesta se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum 5 ani. Totuși, în cazurile excepționale în care durata de utilizare a fondului comercial nu poate fi estimată în mod credibil, entitățile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste 5 ani, cu condiția ca această perioadă să nu depășească 10 ani. La aplicarea pentru prima data a prezentelor reglementari, deprecierea cumulată până la acea dată, în relație cu fondul comercial pozitiv, diminuează valoarea acestuia(articol contabil 590 "Ajustări pentru deprecierea fondului comercial" = 5071 "Fond comercial pozitiv ")(2) În notele explicative la situațiile financiare trebuie furnizate explicații privind perioada de amortizare a fondului comercial.Amortizare200. - Imobilizările necorporale se amortizează în condițiile prevăzute la pct. 201-205.201. (1) Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe durata de utilizare sau pe perioada contractului, după caz.(2) În cazul în care durata contractului sau durata de utilizare depășește 5 ani, durata de amortizare a cheltuielilor de dezvoltare nu poate depăși 10 ani.202. (1) În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ, acesta se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum 5 ani. Totuși, în cazurile excepționale în care durata de utilizare a fondului comercial nu poate fi estimată în mod credibil, entitățile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste 5 ani, cu condiția ca această perioadă să nu depășească 10 ani.(2) În notele explicative la situațiile financiare trebuie furnizate explicații privind perioada de amortizare a fondului comercial.(3) Atunci când pentru fondul comercial au fost constituite ajustări pentru depreciere potrivit pct. 167, cheltuiala cu amortizarea aferentă acestuia trebuie ajustată ulterior pentru a aloca valoarea contabilă astfel rezultată, pe o bază sistematică pe parcursul duratei rămase din perioada de amortizare stabilită pentru acel activ.203. - În situația în care cheltuielile de dezvoltare nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepția cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire și a profitului reportat este cel puțin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.204. (1) O entitate poate include cheltuielile de constituire la "Active", caz în care poate imobiliza cheltuielile de constituire. În această situație, cheltuielile de constituire trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum 5 ani.(2) Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înființarea sau dezvoltarea unei entități (taxe și alte cheltuieli de înscriere și înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea și vânzarea de acțiuni și obligațiuni, precum și alte cheltuieli de această natură, legate de înființarea și extinderea activității entității).(3) În situația în care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepția cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire și a profitului reportat este cel puțin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.Avansuri și alte imobilizări necorporale205. (1) În cadrul avansurilor și altor imobilizări necorporale se înregistrează avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale, programele informatice create de entitate sau achiziționate de la terți pentru necesitățile proprii de utilizare, precum și rețete, formule, modele, proiecte și prototipuri.(2) Programele informatice, precum și celelalte imobilizări necorporale înregistrate la elementul "Alte imobilizări necorporale" se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deține.(3) În cazul programelor informatice achiziționate împreună cu licențele de utilizare, dacă se poate efectua o separare între cele două active, acestea sunt contabilizate și amortizate separat.(4) Prețul plătit pentru contractele de clienți transferate între entități cu titlu oneros se recunoaște la 508 "Alte imobilizări necorporale", în condițiile în care clienții respectivi vor continua relațiile cu entitatea. Pentru recunoașterea ca activ a prețului plătit (cost de achiziție) aferent contractelor astfel achiziționate, acestea trebuie identificate (număr contract, denumire client, durată contract), iar entitatea trebuie să dispună de mijloace prin care să controleze relațiile cu clienții, astfel încât să poată controla beneficiile economice viitoare preconizate, care rezultă din relația cu acei clienți. Activul imobilizat reprezentând costul de achiziție al contractelor respective se amortizează pe durata acestor contracte.Evaluarea la data bilanțului206. - O imobilizare necorporală trebuie prezentată în bilanț la valoarea de intrare, mai puțin ajustările cumulate de valoare.Cedarea207. - O imobilizare necorporală trebuie scoasă din evidență la cedare sau atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este așteptat din utilizarea ori din cedarea sa.208. (1) În cazul scoaterii din evidență a unei imobilizări necorporale, sunt evidențiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării și alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.(2) În scopul prezentării în contul de profit și pierdere, câștigurile sau pierderile care apar odată cu încetarea utilizării sau ieșirea unei imobilizări necorporale se determină ca diferență între veniturile generate de ieșirea activului și valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia, și trebuie prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit și pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după caz.Recunoașterea imobilizărilor corporale209. - (1) Imobilizările corporale reprezintă active care:a) sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; șib) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.210. (1) Unele elemente de imobilizări corporale pot fi achiziționate din motive de siguranță sau legate de mediu. Achiziția unor astfel de imobilizări corporale, deși nu crește în mod direct beneficiile economice viitoare ale vreunui element existent de imobilizări corporale, poate fi necesară unei entități pentru a obține beneficii economice viitoare din alte active. Astfel de elemente de imobilizări corporale îndeplinesc condițiile pentru a fi recunoscute ca active, deoarece dau posibilitatea unei entități să obțină din activele conexe beneficii economice viitoare în plus față de ceea ce s-ar putea obține dacă elementele respective nu ar fi fost dobândite.(2) Prin politicile contabile se stabilesc condițiile specifice pentru recunoașterea imobilizărilor corporale.(3) În vederea recunoașterii imobilizărilor corporale se impune utilizarea raționamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaștere pentru circumstanțele specifice entității. În unele cazuri, ar putea fi adecvat să fie agregate elementele nesemnificative individual, cum ar fi matrițele, aparatele de măsură și control, uneltele și alte elemente similare, și să se aplice criteriile de recunoaștere a valorii agregate a acestora.(4) Piesele de schimb și echipamentul de service sunt, în general, contabilizate ca stocuri și recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când sunt consumate. Totuși, piesele de schimb importante și echipamentele de securitate sunt considerate imobilizări corporale atunci când o entitate preconizează că le va utiliza pe parcursul unei perioade mai mari de un an.211. - Terenurile și clădirile sunt active separabile și sunt contabilizate separat, chiar atunci când sunt achiziționate împreună. O creștere a valorii terenului pe care se află o clădire nu afectează determinarea valorii amortizabile a clădirii.212. (1) Contabilitatea terenurilor se ține pe două categorii: terenuri și amenajări de terenuri.(2) În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidențiate pe următoarele subcategorii: terenuri cu construcții, terenuri fără construcții, terenuri agricole, terenuri silvice, terenuri cu zăcăminte, și altele.213. - În categoria imobilizărilor corporale se urmăresc distinct: instalațiile tehnice și mașini și alte instalații, utilaje, mobilier avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție. Pentru acestea se aplică regulile generale de evaluare, aplicabile imobilizărilor corporale.214. - Contabilitatea imobilizărilor în curs se ține distinct pentru imobilizările corporale.215. - Sunt reflectate distinct în contabilitate acele imobilizări corporale cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare (grupa 23 "Plasamente în imobilizări corporale în curs" sau 52 "Imobilizări în curs" din Planul de conturi general).Imobilizări deținute în baza unui contract de leasing216. (1) Imobilizările corporale deținute în baza unui contract de leasing se evidențiază în contabilitate în funcție de prevederile contractelor încheiate între părți, precum și legislația în vigoare.(2) Clasificarea contractelor de leasing în leasing financiar sau leasing operațional se efectuează la începutul contractului.(3) Contabilizarea contractelor de leasing se efectuează ținând cont de fondul economic al tranzacției sau al angajamentului în cauză, și nu numai de forma juridică a contractelor.217. (1) În înțelesul prezentelor reglementări, termenii de mai jos au următoarele semnificații:a) contract de leasing este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei plăți sau serii de plăți, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă stabilită;b) leasing financiar este operațiunea de leasing care transferă cea mai mare parte din riscurile și avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului;c) leasing operațional este operațiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului financiar.(2) Un contract de leasing este recunoscut ca leasing financiar dacă îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:a) leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la sfârșitul duratei contractului de leasing;b) locatarul are opțiunea de a cumpăra bunul la un preț estimat a fi suficient de mic în comparație cu valoarea justă la data la care opțiunea devine exercitabilă, astfel încât, la începutul contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea că opțiunea va fi exercitată;c) durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viață economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat;d) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a fost achiziționat bunul de către finanțator, respectiv costul de achiziție;e) bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel încât numai locatarul le poate utiliza fără modificări majore.218. (1) Înregistrarea în contabilitate a amortizării bunului ce face obiectul contractului se efectuează în cazul leasingului financiar de către locatar/utilizator, iar în cazul leasingului operațional, de către locator/finanțator.(2) În cazul leasingului financiar, achizițiile de către locatar de bunuri imobile și mobile sunt tratate ca investiții în imobilizări, fiind supuse amortizării pe o bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similare ale locatarului.(3) În cazul leasingului operațional, bunurile sunt supuse amortizării de către locator, pe o bază consecventă cu metoda de estimare normală de amortizare pentru bunuri similare ale acestuia. (la 03-04-2019, Alineatul (3) din Punctul 218. , Punctul 4.4.3. , Sectiunea 4.4 , Capitolul 4 a fost modificat de Punctul 22, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) 219. (1) Reflectarea în contabilitatea locatarilor a activelor aferente operațiunilor de leasing financiar se efectuează cu ajutorul conturilor de imobilizări necorporale și imobilizări corporale.(2) Dobânzile de plătit corespunzătoare datoriilor din operațiuni de leasing financiar se înregistrează în contabilitatea locatarilor periodic, conform contabilității de angajamente, în contrapartida contului de cheltuieli. Dobânda de plătit, aferentă perioadelor viitoare, se evidențiază în conturi în afara bilanțului (contul 8051 "Dobânzi de plătit").220. (1) În contabilitatea locatarului, bunurile luate în leasing operațional sunt evidențiate în conturi de evidență din afara bilanțului.(2) Sumele plătite sau de plătit se înregistrează în contabilitatea locatarului ca o cheltuială în contul de profit și pierdere, conform contabilității de angajamente.221. - O tranzacție de vânzare a unui activ pe termen lung și de închiriere a aceluiași activ în regim de leasing (leaseback) se contabilizează în funcție de clauzele contractului de leasing.Dacă tranzacția de vânzare și închiriere a aceluiași activ are ca rezultat un leasing financiar, tranzacția reprezintă un mijloc prin care locatorul acordă o finanțare locatarului, activul având rol de garanție.Entitatea beneficiară a finanțării (locatarul) nu va recunoaște în contabilitate operațiunea de vânzare a activului, nefiind îndeplinite condițiile de recunoaștere a veniturilor. Activul rămâne înregistrat în continuare la valoarea existentă anterior operațiunii de leasing, cu regimul de amortizare aferent.Operațiunea de finanțare va fi evidențiată prin articolul contabil 544 "Conturi curente la bănci" = 167 "Alte împrumuturi și datorii asimilate".Operațiunea de închiriere a activului în regim de leasing operațional se contabilizează de utilizator conform prezentelor reglementări, respectiv pe seama contului de profit și pierdere.222. - În condițiile prevăzute la cap. 6 "Note explicative la situațiile financiare anuale", entitățile contractante care au efectuat operațiuni de leasing și leaseback trebuie să prezinte în notele explicative la situațiile financiare anuale informații referitoare la operațiunile derulate.223. - În cazul în care contractul de leasing prevede acordarea de stimulente/beneficii, locatarul trebuie să le recunoască drept o reducere a cheltuielilor cu chiria pe toată durata contractului de leasing, pe o bază liniară, cu excepția cazului în care o altă bază sistematică este reprezentativă pentru eșalonarea în timp a beneficiului locatarului rezultat din utilizarea activului în sistem de leasing.224. Prevederile pct. 223 referitoare la suportarea liniară a cheltuielilor, respectiv a veniturilor, pe durata contractului, se aplică și în cazul stimulentelor acordate cu ocazia încheierii de contracte de închiriere sau de alte contracte care presupun acordarea de stimulente pentru atragerea chiriașilor. (la 03-04-2019, Punctul 224. din Punctul 4.4.3. , Sectiunea 4.4 , Capitolul 4 a fost modificat de Punctul 23, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) Dispoziții tranzitorii225. - Prevederile pct. 223 și 224 nu se aplică pentru contractele în derulare la data intrării în vigoare prezentelor reglementări.Evaluarea inițială a imobilizărilor corporale226. - O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată inițial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementări, în funcție de modalitatea de intrare în entitate.Cheltuieli ulterioare227. (1) Cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu o imobilizare corporală sunt cheltuieli ale perioadei în care sunt efectuate sau majorează valoarea imobilizării respective, în funcție de beneficiile economice aferente acestor cheltuieli (de exemplu, influența asupra duratei de viață rămase a imobilizărilor), potrivit criteriilor generale de recunoaștere.(2) Entitatea stabilește prin politicile contabile criteriile în funcție de care cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu imobilizările corporale majorează valoarea acestora sau se evidențiază în contul de profit și pierdere.228. - Cheltuielile efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locație de gestiune, administrare sau alte contracte similare se evidențiază în contabilitatea entității care le-a efectuat, la imobilizări corporale sau drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate, în funcție de beneficiile economice aferente, similar cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările corporale proprii.229. (1) Componentele unor elemente de imobilizări corporale pot necesita înlocuirea la intervale regulate de timp. Entitatea recunoaște în valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale costul părții înlocuite a unui astfel de element când acel cost este suportat de entitate, dacă sunt îndeplinite criteriile de recunoaștere pentru imobilizările corporale.(2) Entitatea recunoaște în valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale costul părții înlocuite a unui astfel de element când acel cost este suportat de entitate, dacă sunt îndeplinite criteriile de recunoaștere pentru imobilizările corporale. Cu această ocazie sunt avute în vedere prevederile pct. 240 alin. (2).Imobilizările în curs de execuție230. (1) Imobilizările în curs de execuție reprezintă investițiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză. Acestea se evaluează la costul de producție sau costul de achiziție, după caz.(2) Imobilizările în curs de execuție se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepția, darea în folosință sau punerea în funcțiune a acestora, după caz.(3) Costul unei imobilizări corporale construite în regie proprie este determinat folosind aceleași principii ca și pentru un activ achiziționat. Astfel, dacă entitatea produce active similare, în scopul comercializării, în cadrul unor tranzacții normale, atunci costul activului este, de obicei, același cu costul de construire a acelui activ destinat vânzării. Prin urmare, orice profituri interne sunt eliminate din calculul costului acestui activ. În mod similar, cheltuiala reprezentând rebuturi, manopera sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale, precum și pierderile care au apărut în cursul construcției în regie proprie a activului nu sunt incluse în costul activului.Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale231. - Provizioanele reprezentând datorii existente din dezafectare, restaurare sau de natură similară sunt recunoscute ca parte a costului unui element de imobilizări corporale.232. (1) Provizioanele pentru dezafectare imobilizări corporale și alte acțiuni similare legate de acestea se constituie atunci când există obligația de a demola, înlătura și restaura elemente de imobilizări corporale.(2) Costurile de demolare și înlăturare a imobilizării corporale și de restaurare a zonei în care aceasta s-a aflat reprezintă obligație pentru care o entitate suportă cheltuieli fie la momentul dobândirii imobilizării corporale, fie ca o consecință a faptului că a utilizat-o pentru o anumită perioadă de timp.233. - Modificările în evaluarea datoriilor existente din dezafectare, restaurare și de natură similară se contabilizează potrivit pct. 217 sau pct. 216, după cum activul aferent este evaluat la cost sau la valoare reevaluată.234. (1) Dacă activul aferent este evaluat utilizându-se modelul bazat pe cost:a) sub rezerva respectării condițiilor de la lit. b), modificările datoriilor trebuie adăugate la costul activului sau trebuie deduse din costul acestuia în perioada curentă;b) valoarea dedusă din costul activului nu trebuie să depășească valoarea sa contabilă. Dacă o scădere a datoriei depășește valoarea contabilă a activului, excedentul trebuie recunoscut imediat în profit sau pierdere;c) dacă ajustarea generează o mărire a costului unui activ, entitatea trebuie să analizeze dacă activul este supraevaluat. Dacă există un astfel de indiciu, entitatea trebuie să analizeze dacă este necesară contabilizarea vreunei pierderi din depreciere.(2) Ca urmare a aplicării prevederilor prezentului punct, cheltuiala cu amortizarea activului trebuie ajustată ulterior pentru a aloca valoarea contabilă astfel rezultată, pe o bază sistematică pe parcursul duratei rămase din perioada de amortizare stabilită pentru acel activ.235. - Dacă activul aferent este evaluat utilizându-se modelul reevaluării:a) modificările datoriei ajustează rezerva din reevaluare, astfel:(i) sub rezerva respectării condițiilor de la lit. b), o scădere a datoriei majorează rezerva din reevaluare din capitalurile proprii, cu excepția cazului în care ea trebuie recunoscută în contul de profit și pierdere în măsura în care reia o reducere din reevaluarea aceluiași activ, care a fost recunoscut anterior drept cheltuială;(ii) o creștere a datoriei trebuie recunoscută în contul de profit și pierdere, exceptând cazul în care reduce rezerva din reevaluare din capitalurile proprii, în limita oricărui sold creditor existent pentru acel activ;b) în cazul în care o scădere a datoriei depășește valoarea contabilă care ar fi fost recunoscută dacă activul ar fi fost contabilizat conform modelului bazat pe cost, excedentul trebuie recunoscut imediat în contul de profit și pierdere;c) o modificare a datoriei este un indiciu că activul ar putea să necesite o reevaluare pentru a se asigura faptul că valoarea contabilă nu diferă semnificativ de cea care ar fi determinată utilizându-se valoarea justă la finalul perioadei de raportare. Dacă este necesară o reevaluare, toate activele din acea categorie trebuie reevaluate.Evaluarea la data bilanțului236. (1) O imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanț la valoarea de intrare, mai puțin ajustările cumulate de valoare.(2) În conturile 682 "Cheltuieli privind ajustările pentru depreciere sau pierderi de valoare privind plasamentele ", respectiv 782 "Venituri din ajustări pentru depreciere sau pierderi de valoare privind plasamentele" se evidențiază numai deprecierile aferente plasamentelor în imobilizări corporale și în curs a căror evidență este efectuată la cost.Amortizarea237. (1) Amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare, respectiv asupra valorii reevaluate a imobilizărilor.(2) Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor. La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de utilizare economică și condițiile de utilizare a acestora.(3) Duratele de amortizare din contabilitate, stabilite conform estimărilor entității, pot fi diferite de duratele de amortizare utilizate de entități pentru scopuri fiscale. (la 03-04-2019, Alineatul (3) din Punctul 237. , Punctul 4.4.3. , Sectiunea 4.4 , Capitolul 4 a fost modificat de Punctul 24, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) (4) În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, în funcție de politica contabilă adoptată, entitatea înregistrează în contabilitate o cheltuială cu amortizarea sau o cheltuială corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată.(4^1) Prevederile alin. (4) se aplică și în cazul investițiilor imobiliare pentru care nu au fost găsiți încă chiriași. (la 03-04-2019, Punctul 237. din Punctul 4.4.3. , Sectiunea 4.4 , Capitolul 4 a fost completat de Punctul 25, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) (5) O modificare semnificativă a condițiilor de utilizare, cum ar fi numărul de schimburi în care este utilizat activul, precum și în cazul efectuării unor investiții sau reparații, altele decât cele determinate de întreținerile curente, sau învechirea unei imobilizări corporale poate justifica revizuirea duratei de amortizare. De asemenea, în cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, folosirea lor fiind întreruptă pe o perioadă îndelungată, poate fi justificată revizuirea duratei de amortizare.(6) În cazurile menționate la alin. (5), precum și în situația prevăzută la pct. 92, durata de amortizare stabilită inițial se poate modifica, această reestimare conducând la o nouă cheltuială cu amortizarea pe perioada rămasă de utilizare.238. (1) Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locație de gestiune se calculează și se înregistrează în contabilitate de către entitatea care le are în proprietate.(2) Investițiile efectuate la imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locație de gestiune, administrare sau alte contracte similare se supun amortizării pe durata contractului respectiv. La expirarea contractului, valoarea investițiilor efectuate și a amortizării corespunzătoare se cedează proprietarului imobilizării. În funcție de clauzele cuprinse în contractele încheiate, transferul poate reprezenta o vânzare de active sau o altă modalitate de cedare. Înregistrarea în contabilitate a operațiunilor se efectuează conform prezentelor reglementări.239. (1) Entitățile amortizează imobilizările corporale utilizând una dintre următoarele metode de amortizare:a) amortizarea liniară realizată prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei de utilizare economică a acestora;b) amortizarea degresivă, care constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu un anumit coeficient, caz în care poate fi avută în vedere legislația în vigoare;c) amortizarea accelerată, care constă în includerea, în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării. Amortizările anuale pentru exercițiile financiare următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămași. Deoarece amortizarea calculată trebuie să fie corelată cu modul de utilizare a activului și, întrucât în cazuri rare o imobilizare corporală se consumă în primul an în procent de până la 50%, rezultă că metoda de amortizare accelerată este mai puțin utilizată în scopuri contabile;d) amortizare calculată pe unitate de produs sau serviciu, atunci când natura imobilizării justifică utilizarea unei asemenea metode de amortizare.(2) Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se așteaptă să fie consumate de entitate.(3) Metoda de amortizare se aplică de o manieră de estimare consecventă pentru toate activele de aceeași natură și având condiții de utilizare identice. (la 03-04-2019, Alineatul (3) din Punctul 239. , Punctul 4.4.3. , Sectiunea 4.4 , Capitolul 4 a fost modificat de Punctul 26, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) (4) Abrogat. (la 03-04-2019, Alineatul (4) din Punctul 239. , Punctul 4.4.3. , Sectiunea 4.4 , Capitolul 4 a fost abrogat de Punctul 27, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) (5) Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate pe seama conturilor de cheltuieli.Cedarea și casarea240. (1) O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidență la cedare sau casare, atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este așteptat din utilizarea sa ulterioară.(2) Dacă o entitate recunoaște în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale costul unei înlocuiri parțiale (înlocuirea unei componente), atunci ea scoate din evidență valoarea contabilă a părții înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă dispune de informațiile necesare.241. (1) În cazul scoaterii din evidență a unei imobilizări corporale, sunt evidențiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării și alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.(2) În scopul prezentării în contul de profit și pierdere, câștigurile sau pierderile obținute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferență între veniturile generate de scoaterea din evidență și valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta și trebuie prezentate ca valoare netă, la venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit și pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după caz.Recunoașterea plasamentelor societăților de asigurare și/sau reasigurare242. (1) Contabilitatea plasamentelor asigură evidența existenței și mișcării atât a plasamentelor pe termen lung efectuate de entități în terenuri, construcții și imobilizări financiare, cât și a celor pe termen scurt.(2) Entitățile pot investi în bunuri mobiliare și imobiliare precum acțiuni, obligațiuni, alte titluri de participare, depozite bancare, terenuri și construcții destinate activității proprii sau închirierii, conform prevederilor legale în vigoare.243. - Plasamentele în bunuri imobiliare de natura terenurilor și construcțiilor sunt evidențiate în contabilitate distinct.244. (1) Plasamentele în imobilizări financiare cuprind acțiunile deținute la entitățile afiliate, împrumuturile acordate entităților afiliate, acțiunile deținute la entități asociate și entități controlate în comun, împrumuturile acordate entităților asociate și entităților controlate în comun, alte investiții deținute ca imobilizări, alte împrumuturi.(2) Acțiunile și alte imobilizări financiare primite fără plată, potrivit legii, se evidențiază în conturile de active și venituri (contul 768 "Alte venituri financiare").245. - Plasamentele aferente asigurărilor de viață pentru care expunerea la riscul de investiții este transferată contractantului pentru asigurarea de viață cuprind, pe de o parte, plasamentele a căror valoare este utilizată în stabilirea ratei de profitabilitate a contractelor de asigurare asociate la un fond de investiții, pe de altă parte, plasamentele destinate acoperirii angajamentelor care sunt determinate prin referință la un indice.246. (1) În categoria altor plasamente financiare pe termen scurt se cuprind în funcție de veniturile pe care le generează, titlurile cu venit variabil și titlurile cu venit fix.(2) Titlurile cu venit variabil includ în principal acțiunile cotate și necotate.(3) Titlurile cu venit fix sunt considerate titluri cu rată fixă a dobânzii cum sunt obligațiunile, certificatele de trezorerie și alte titluri cu venit fix. Sunt asimilate obligațiunilor și altor titluri cu venit fix, titlurile cu dobândă care variază în funcție de anumiți factori specifici, ca de exemplu rata dobânzii pe piața interbancară sau pe piața europeană.(4) Părțile în fondurile comune de plasament cuprind părțile deținute de societățile de asigurare și/sau reasigurare în plasamentele comune constituite de mai multe societăți sau fonduri de pensii, a căror gestiune a fost încredințată uneia dintre aceste societăți sau fonduri de pensii.Evaluarea inițială247. - Plasamentele în bunuri imobiliare de natura terenurilor și construcțiilor se evaluează la costul de achiziție sau la cost de producție.248. (1) Terenurile nu se amortizează.(2) Investițiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălților, iazurilor, terenurilor și pentru alte lucrări similare se recuperează pe calea amortizării, prin includerea în cheltuielile de exploatare potrivit politicilor contabile aprobate, pe baza duratelor de viață utilă ale acestora.249. (1) Plasamentele în imobilizări financiare se evaluează la costul de achiziție.(2) La alte plasamente în imobilizări financiare se cuprind garanțiile, depozitele și cauțiunile depuse de entitate la terți.(3) În conturile de creanțe imobilizate și alte plasamente financiare se evidențiază împrumuturile acordate acordate terților în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobânzi, potrivit legii.(4) Entitățile care au evidențiate în contul de creanțe imobilizate cu scadența mai mare de un an prezintă în bilanț, la imobilizări financiare, numai partea cu scadența mai mare de 12 luni, diferența urmând a fi reflectată la creanțe.Evaluarea la data bilanțului250. - Plasamentele se prezintă în bilanț la valoarea de intrare mai puțin ajustările cumulate de valoare.Reguli de evaluare alternative251. - Reevaluarea imobilizărilor corporale, plasamentelor, precum și a instrumentelor financiare se face în conformitate cu prevederile secțiunii 3.4 "Evaluarea alternativă la valoarea justă".
     +  Secţiunea 4.5 Active circulante4.5.1. Prevederi generale referitoare la activele circulanteRecunoașterea activelor circulante252. (1) Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:a) se așteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;b) este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;c) se așteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului; saud) este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricționată.(2) Toate celelalte active reprezintă active imobilizate.(3) Ciclul de exploatare al unei entități reprezintă perioada de timp dintre achiziționarea activelor care sunt destinate procesării și finalizarea acestora în numerar sau echivalente de numerar.(4) Echivalentele de numerar reprezintă investițiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt ușor convertibile în numerar și sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.253. - În categoria activelor circulante se cuprind:a) stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factură;b) creanțe;c) investiții pe termen scurt;d) casa și conturi la bănci.4.5.2. Evaluarea activelor circulante254. (1) Activele circulante trebuie evaluate la costul de achiziție sau costul de producție, după caz, cu respectarea prevederilor alin. (2).(2) Ajustările de valoare se fac pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la cea mai mică valoare de piață sau, în circumstanțe speciale, la o altă valoare minimă atribuibilă acestora la data bilanțului.255. - Evaluarea efectuată conform prevederilor de la pct. 254 alin. (2) nu poate fi continuată dacă motivele pentru care au fost făcute ajustările de valoare nu mai sunt aplicabile. Prin urmare, în situația în care ajustarea devine total sau parțial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe integral sau într-o anumită măsură, atunci acea ajustare trebuie reluată corespunzător la venituri.4.5.3. Stocuri256. - Stocurile sunt active circulante:a) deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;b) în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a activității; sauc) sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.257. (1) În cadrul stocurilor se cuprind și:a) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, piese de schimb,alte materiale);b) materialele de natura obiectelor de inventar;(2) În cadrul stocurilor se includ și bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignație la terți, mașinile folosite numai ca material de demonstrație pentru negociere în domeniul automobilelor, cu durată de utilizare de sub un an. Acestea se înregistrează distinct în contabilitate, pe categorii de stocuri. Dacă materialele de demonstrație au durată de utilizare mai mare de un an, ele reprezintă imobilizări.258. (1) Contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.(2) În condițiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operațiunile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât și valoric.(3) Inventarul intermitent constă în stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei. În acest caz, ieșirile se determină ca diferență între valoarea stocului inițial plus valoarea intrărilor și valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii.4.5.4. Casa și conturi la bănci259. (1) Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile și efectele comerciale depuse la bănci, disponibilitățile în lei și valută, cecurile entității, precum și dobânzile aferente disponibilităților și creditelor acordate de bănci în conturile curente. Depozitele bancare pe termen de cel mult 3 luni pot fi incluse în numerar și echivalente de numerar doar în măsura în care acestea sunt deținute cu scopul de a acoperi nevoia de numerar pe termen scurt, și nu în scop investițional.(2) Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat poștal, pe bază de documente prezentate entității și neapărute încă în extrasele de cont, se înregistrează distinct în contabilitate (contul 544 analitic "Sume în curs de decontare").(3) Sumele acordate personalului prin sistemul de carduri, cu titlu de avansuri spre decontare în vederea plății unor achiziții sau prestări de servicii, se evidențiază în contul 552 "Avansuri de trezorerie"/analitic distinct.(4) Conturile curente la bănci se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă.(5) Dobânzile de încasat, aferente disponibilităților aflate în conturi la bănci, se înregistrează distinct în contabilitate, față de cele de plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, precum și cele aferente creditelor bancare pe termen scurt.(6) Dobânzile de plătit și cele de încasat, aferente exercițiului financiar în curs, se înregistrează la cheltuieli financiare sau venituri financiare, după caz.260. - Contabilitatea disponibilităților aflate în bănci/casierie și a mișcării acestora, ca urmare a încasărilor și plăților efectuate, se ține distinct în lei și în valută.261. (1) Operațiunile privind încasările și plățile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Națională a României, de la data efectuării operațiunii respective. În vederea asigurării unui tratament contabil unitar, prin curs de schimb de la data efectuării operațiunii se înțelege cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din ultima zi bancară anterioară operațiunii, disponibil ca informație la momentul efectuării operațiunii (încasare, plată, emitere de documente).(2) Operațiunile de vânzare-cumpărare de valută, inclusiv cele derulate în cadrul contractelor cu decontare la termen, se înregistrează în contabilitate la cursul utilizat de banca comercială la care se efectuează licitația cu valută, fără ca acestea să genereze în contabilitate diferențe de curs valutar.(3) La finele fiecărei luni, disponibilitățile în valută și alte valori de trezorerie, cum sunt titluri de stat în valută, acreditive și depozite în valută se evaluează la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României din ultima zi bancară a lunii în cauză.(4) Diferențele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.262. (1) În vederea achitării unor obligații față de furnizori, entitățile pot solicita deschiderea de acreditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora.(2) Lichidarea acreditivelor constituite în valută se efectuează la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României, de la data operațiunii de lichidare.(3) Diferențele de curs valutar între cursul de la data constituirii sau cursul la care acreditivele sunt înregistrate în contabilitate și cursul Băncii Naționale a României de la data lichidării acreditivelor se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.263. (1) Sumele în numerar, puse la dispoziția personalului sau a terților, în vederea efectuării unor plăți în favoarea entității, se înregistrează distinct în contabilitate (contul 552 "Avansuri de trezorerie").(2) În cazul plăților în valută suportate din avansuri de trezorerie, cheltuielile se recunosc în contabilitate la cursul din data efectuării operațiunilor sau la cursul din data decontării avansului.(3) Sumele reprezentând avansuri de trezorerie, acordate potrivit legii și nedecontate până la data bilanțului, se evidențiază în contul de debitori diverși (461 "Debitori diverși") sau creanțe în legătură cu personalul (4282 "Alte creanțe în legătură cu personalul"), în funcție de natura creanței.264. - În contul de viramente interne se înregistrează transferurile de disponibilități bănești între conturile la bănci, precum și între conturile la bănci și casieria entității.265. - Operațiunile financiare în lei sau în valută se efectuează cu respectarea regulamentelor emise de Banca Națională a României și a reglementărilor emise în acest scop.  +  Secţiunea 4.6 Rezerve tehnice4.6.1. Recunoașterea rezervelor tehnice266. (1) Valoarea rezervelor tehnice trebuie să permită societății de asigurare și/sau reasigurare, în orice moment, să își onoreze, angajamentele ce rezultă din contractele de asigurare.(2) Contabilitatea rezervelor tehnice asigură evidența rezervelor tehnice constituite de societatea de asigurare și/sau reasigurare potrivit reglementărilor legale.267. - Societățile de asigurare și/sau reasigurare constituie și mențin categoriile de rezerve tehnice conform prevederilor legale în vigoare.268. - Rezervele tehnice se constituie și evidențiază distinct pentru activitatea de asigurări generale și activitatea de asigurări de viață.269. - Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite și menținute în condițiile prevederilor legale, reprezintă obligații ale societății de asigurare și/sau reasigurare și se deduc din veniturile acesteia în vederea determinării profitului.270. (1) În cazurile în care, contractul de asigurare prevede încasarea primelor și plata despăgubirilor în valută, rezervele tehnice aferente se pot constitui și menține în valută.(2) Rezervele tehnice în valută se înregistrează în contabilitate în lei și în valută, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operațiunilor.271. - Rezervele tehnice se inventariază și evaluează la sfârșitul fiecărei perioade conform prevederilor legale în vigoare.4.6.2. Evaluarea rezervelor tehnice272. - Metodele de evaluare a rezervelor tehnice adoptate de societatea de asigurare și/sau reasigurare trebuie să fie aceleași în tot cursul exercițiului financiar, precum și de la un exercițiu financiar la altul.273. - În cazuri justificate și în condițiile prevăzute de reglementările legale, societatea de asigurare și/sau reasigurare poate schimba metodele de evaluare, făcând în acest sens mențiuni în notele explicative, prezentând influențele asupra poziției financiare, precum și asupra performanței financiare.274. - În situația în care societatea de asigurare și/sau reasigurare realizează un transfer de portofoliu prin care o parte sau întreaga activitate de asigurare va fi transferată unei alte societăți de asigurare și/sau reasigurare, în contabilitatea analitică a rezervelor tehnice se prezintă distinct rezervele tehnice aferente transferului de portofoliu.275. - Diminuarea sau anularea rezervelor tehnice se efectuează prin creditarea conturilor corespunzătoare de cheltuieli.276. - În cazul anulării, rezilierii sau încetării valabilității unui contract de asigurare, societatea de asigurare și/sau reasigurare efectuează și operațiunile contabile de anulare a rezervelor tehnice aferente contractelor respective.277. (1) Rezerva de prime se calculează separat pentru fiecare contract de asigurare, iar suma rezultatelor astfel obținute reprezintă rezerva de prime totală.(2) Calculul și constituirea rezervei de prime pentru asigurările generale și pentru asigurările de viață se fac în conformitate cu prevederile legale în vigoare.278. Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculează pe baza estimării daunelor ce vor apărea după închiderea exercițiului financiar, în cazul în care se constată că cheltuielile aferente daunelor estimate în viitor depășesc rezervele de prime constituite minus cheltuielile de achiziție amânate și, drept urmare, în perioadele viitoare, valoarea rezervei de prime calculată în conformitate cu prevederile legale în vigoare minus cheltuielile de achiziție amânate nu va fi suficientă pentru acoperirea daunelor ce vor apărea în exercițiile financiare următoare. (la 03-04-2019, Punctul 278. din Punctul 4.6.2. , Sectiunea 4.6 , Capitolul 4 a fost modificat de Punctul 28, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) 279. - Rezervele tehnice privind asigurările de viață se constituie în conformitate cu prevederile legale în vigoare.280. - Rezerva pentru participare la beneficii și risturnuri se constituie și se calculează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.281. - Rezerva de daune se constituie și se înregistrează în contabilitate separat pentru daune avizate și pentru daune neavizate distinct pentru asigurările generale și asigurările de viață.282. - Calculul rezervei de daune pentru asigurări generale și al rezervei de daune pentru asigurări de viață se efectuează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.283. (1) La calculul rezervelor de daune trebuie să se ia în calcul și daunele neavizate la data încheierii bilanțului; pentru calcularea acestor rezerve, se ține seama de experiența anterioară în ceea ce privește numărul și valoarea daunelor declarate după încheierea bilanțului.(2) La calculul rezervelor se ține seama de cheltuielile pentru acoperirea daunelor, oricare ar fi originea acestora.284. - Atunci când despăgubirile pentru o daună trebuie plătite sub formă de anuitate, sumele destinate rezervelor în acest scop trebuie să fie calculate pe baza unor metode actuariale recunoscute.285. - Se interzice orice deducere sau orice diminuare, rezultată din evaluarea rezervei pentru acoperirea unei daune la o valoare actuală inferioară sumei ce se poate prevedea că se va plăti ulterior, ori deducere sau diminuare care rezultă în oricare alt mod.286. - La asigurările de viață, valoarea rezervelor pentru daune este egală cu suma datorată beneficiarilor, la care se adaugă cheltuielile de acoperire a daunelor. Valoarea acestor rezerve include atât rezerva de daune avizate cât și rezerva pentru daune neavizate.  +  Secţiunea 4.7 Terți287. (1) Contabilitatea terților asigură evidența datoriilor și creanțelor societății de asigurare și/sau reasigurare în relațiile acesteia cu asigurații, societățile care acceptă în reasigurare, intermediarii în asigurări și reasigurări, furnizorii, clienții, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, entitățile afiliate, entitățile asociate și entitățile controlate în comun, asociații, debitorii și creditorii diverși.(2) Entitățile evidențiază în contabilitate toate veniturile și cheltuielile, respectiv creanțele și datoriile rezultate ca urmare a prevederilor legale aplicabile sau a clauzelor contractuale.288. (1) În conturile de furnizori și clienți se evidențiază distinct datoriile, respectiv creanțele din penalități stabilite conform clauzelor contractuale, despăgubiri datorate pentru contracte întrerupte înainte de termen și alte elemente de natură similară.(2) Avansurile acordate furnizorilor, precum și cele primite de la clienți se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.(3) Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări se reflectă distinct de avansurile acordate altor furnizori.(4) Dobânzile și penalitățile de întârziere, precum și alte datorii de natură similară se recunosc fie în contul de profit și pierdere, fie în rezultatul reportat, în funcție de perioada căreia îi corespund și cu respectarea prevederilor prezentelor reglementări. (la 03-04-2019, Punctul 288. din Sectiunea 4.7 , Capitolul 4 a fost completat de Punctul 29, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) 289. (1) În conturile de terți se înregistrează distinct operațiunile de scontare, forfetare și alte operațiuni, efectuate cu instituții de credit.(2) Scontul comercial reprezintă operațiunea prin care, în schimbul unui efect de comerț (cambie, bilet la ordin), instituția de credit pune la dispoziția posesorului creanței valoarea efectului, mai puțin taxa de scont și comisioanele aferente, fără a aștepta scadența efectului respectiv, iar instituția are drept de recurs asupra beneficiarului fondurilor.(3) Forfetarea reprezintă cumpărarea, fără recurs asupra oricărui deținător anterior, a unor creanțe scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau prestărilor de servicii, contra unei taxe forfetare.290. (1) Operațiunile privind vânzările/cumpărările de bunuri și prestările de servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de primit sau de plătit, după caz.(2) Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condițiile de formă și fond prevăzute de legislația în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată.(3) Efectele comerciale scontate neajunse la scadență se înregistrează într-un cont în afara bilanțului (contul 8037 "Efecte scontate neajunse la scadență") și se menționează în notele explicative.291. (1) În contabilitatea asigurărilor directe se înregistrează operațiunile privind subscrierea și încasarea primelor de asigurare aferente contractelor de asigurare, respectiv coasigurare, precum și alte operațiuni efectuate (transfer de portofoliu) în baza contractelor încheiate.(2) Primele de asigurare anulate reprezintă primele de asigurare brute subscrise, anulate ca urmare a încetării unui contract de asigurare înaintea termenului de valabilitate a acestuia, potrivit condițiilor stabilite în respectivul contract cum ar fi, de exemplu, pentru situația neachitării de către asigurați a primelor de asigurare la termenele de scadență.(3) Operațiunile de reasigurare se înregistrează în contabilitate în conturi distincte privind reasigurarea.(4) Comisioanele datorate intermediarilor se evidențiază potrivit principiului contabilității de angajament. Operațiunile de intermediere derulate în baza contractelor de mandat încheiate cu intermediarii în asigurări se evidențiază prin articolul contabil 404 "Decontări privind intermediarii în asigurări" = 401 "Decontări privind primele de asigurare".(5) Înregistrarea operațiunilor în contul 404 "Decontări privind intermediarii în asigurări" se efectuează în baza borderoului de depunere însoțit de copiile documentelor de asigurare întocmit (emis în sistem electronic) de fiecare intermediar. Evidența analitică a decontărilor se ține nominal pe fiecare intermediar.292. - Sumele recuperabile provenite din achiziționarea creanțelor asiguraților față de terți (subrogare în drepturile acestora) sau din achiziționarea drepturilor de proprietate asupra bunurilor asigurate nu se deduc din suma rezervei de daune și se estimează cu prudență. În politicile contabile proprii se prezintă distinct modalitatea de recunoaștere și de evaluare la fiecare dată a bilanțului a activelor reprezentate de sumele recuperabile provenite din achiziționarea creanțelor asiguraților față de terți.Aceste sume se înregistrează în contul de debitori dezvoltat în analitice distincte, în funcție de clasa de asigurări aferente, și se prezintă în notele explicative la situațiile financiare, separat pe clase de asigurări.293. - Creanțele și datoriile în valută, rezultate ca efect al tranzacțiilor entității, se înregistrează în contabilitate atât în lei, cât și în valută, cu respectarea prevederilor pct. 295-302 din prezentele reglementări.Elementele monetare294. (1) Prin elemente monetare se înțelege disponibilitățile bănești și activele/datoriile de primit/de plătit în sume fixe sau determinabile.(2) Caracteristica esențială a unui element monetar este dreptul de a primi sau obligația de a plăti un număr fix sau determinabil de unități monetare. Exemplele includ: pensii și alte beneficii ale angajaților ce trebuie plătite în numerar; obligațiile asumate aferente contractelor de asigurare; cheltuielile de achiziție reportate și dividende în numerar care sunt recunoscute ca datorie. În mod similar, un contract de a primi (sau de a furniza) un număr variabil de instrumente de capitaluri proprii ale entității sau o cantitate variabilă de active în care valoarea justă ce trebuie primită (sau furnizată) este egală cu un număr fix sau determinabil de unități monetare este un element monetar.(3) Caracteristica esențială a unui element nemonetar este absența unui drept de a primi (sau a unei obligații de a furniza) un număr fix sau determinabil de unități monetare. Exemplele includ: sumele plătite în avans pentru bunuri și servicii; imobilizări necorporale și imobilizări corporale.Operațiuni în valută295. (1) În înțelesul prezentelor reglementări, o tranzacție în valută este o tranzacție care este exprimată sau necesită decontarea într-o altă monedă decât moneda națională (leu), inclusiv tranzacțiile rezultate atunci când o entitate:a) cumpără sau vinde bunuri sau servicii al căror preț este exprimat în valută;b) împrumută sau oferă spre împrumut fonduri, iar sumele ce urmează să fie plătite sau încasate sunt exprimate în valută; sauc) achiziționează sau cedează într-o altă manieră active, contractează sau achită datorii exprimate în valută.(2) Cursul de schimb valutar este raportul de schimb dintre două monede.(3) Diferența de curs valutar este diferența ce rezultă din conversia unui anumit număr de unități ale unei monede într-o altă monedă la cursuri de schimb diferite.296. - În vederea aplicării regulilor privind contabilizarea operațiunilor în valută, creanțele și datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, sunt asimilate elementelor exprimate în valută.297. - O tranzacție în valută trebuie înregistrată inițial la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Națională a României, de la data efectuării operațiunii.298. (1) Înregistrarea contravalorii în lei a capitalului social subscris în valută se face la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din data subscrierii.(2) Diferențele de curs valutar între cursul de la data subscrierii și cursul de la data vărsării capitalului social în valută se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.299. (1) În cazul datoriilor de leasing financiar în valută, acestea se înregistrează la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data acordării finanțării. În situația în care data acordării finanțării este zi nebancară, la calculul diferențelor de curs valutar aferente se va avea în vedere cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României în ultima zi bancară anterioară acesteia.(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul datoriilor de leasing financiar în lei, cu decontare în funcție de cursul unei valute.300. (1) Diferențele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanțelor și datoriilor în valută la cursuri diferite față de cele la care au fost înregistrate inițial pe parcursul lunii sau față de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în care apar, ca venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar.(2) Atunci când creanța sau datoria în valută este decontată în decursul aceleiași luni în care a survenit, întreaga diferență de curs valutar este recunoscută în acea lună. Atunci când creanța sau datoria în valută este decontată într-o lună ulterioară, diferența de curs valutar recunoscută în fiecare lună, care intervine până în luna decontării, se determină ținând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărei luni.301. (1) Diferențele de valoare care apar cu ocazia decontării creanțelor și datoriilor exprimate în lei, în funcție de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate inițial pe parcursul lunii sau față de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în care apar, la alte venituri sau cheltuieli financiare. Atunci când creanța sau datoria este decontată în decursul aceleiași luni în care a survenit, întreaga diferență rezultată este recunoscută în acea lună.(2) Atunci când creanța sau datoria este decontată într-o lună ulterioară, diferența recunoscută în fiecare lună, care intervine până în luna decontării, se determină ținând seama de modificarea cursurilor de schimb, survenită în cursul fiecărei luni.302. - Prevederile pct. 295-301 se aplică și pentru activitatea desfășurată în străinătate de subunitățile fără personalitate juridică, și care aparțin persoanelor juridice cu sediul în România, inclusă în situațiile financiare anuale ale persoanei juridice române.303. (1) La finele fiecărei luni, creanțele și datoriile în valută se evaluează la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României din ultima zi bancară a lunii în cauză. Diferențele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.(2) Pentru ultima zi a lunii se efectuează atât contabilizarea tranzacțiilor în valută, cât și evaluarea lunară la cursul Băncii Naționale a României, utilizându-se:a) pentru contabilizarea tranzacțiilor efectuate în ultima zi a lunii, cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din ultima zi bancară anterioară operațiunii;b) cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României, din ultima zi bancară a lunii în cauză, pentru evaluarea creanțelor și datoriilor în valută, a disponibilităților în valută și a altor valori de trezorerie, cum sunt titlurile de stat în valută, acreditivele și depozitele în valută, existente în sold la sfârșitul lunii.(3) Prevederile prezentului punct se aplică și creanțelor și datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute. În acest caz, diferențele înregistrate se recunosc în contabilitate la alte venituri financiare sau alte cheltuieli financiare, după caz.304. - Evaluarea prevăzută la pct. 303 se aplică și în cazul:a) creanțelor, respectiv al datoriilor, reflectate în conturile 481 "Decontări între unitate și subunități" și 482 "Decontări între subunități" de subunitățile din România, care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, provenind din relațiile cu persoana juridică căreia îi aparțin aceste subunități, respectiv cu alte subunități ale aceleiași persoane juridice;b) depozitelor bancare constituite în valută (conturile 267 "Creanțe imobilizate și alte plasamente financiare").305. - În contextul datelor informative raportate potrivit legii, creanțele și datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, sunt asimilate creanțelor și datoriilor în lei.306. - La scăderea din evidență a creanțelor și datoriilor ale căror termene de încasare sau de plată sunt prescrise, entitățile trebuie să demonstreze că au fost întreprinse toate demersurile legale pentru decontarea acestora.307. - Creanțele incerte se înregistrează distinct în contabilitate.308. (1) În scopul prezentării în situațiile financiare anuale, creanțele se evaluează la valoarea probabilă de încasat.(2) Atunci când se estimează că o creanță nu se va încasa integral, în contabilitate se înregistrează ajustări pentru pierdere de valoare, la nivelul sumei care nu se mai poate recupera.309. (1) Creanțele preluate prin cesionare se evidențiază în contabilitate la costul de achiziție. Valoarea creanțelor astfel preluate se evidențiază în afara bilanțului (contul 809 "Creanțe preluate prin cesionare").(2) În cazul achiziției unui portofoliu de creanțe, costul de achiziție se alocă pentru fiecare creanță astfel preluată.(3) În cazul în care cesionarul recuperează de la debitorul preluat o sumă mai mare decât costul de achiziție al creanței față de acesta, diferența dintre suma încasată și costul de achiziție se înregistrează la venituri (contul 758 "Alte venituri din exploatare"/analitic distinct) potrivit principiului contabilității de angajament.(4) În cazul în care cesionarul cedează creanța față de debitorul preluat, acesta o recunoaște în contabilitate potrivit principiului contabilității de angajament.a) o cheltuială (contul 654 "Pierderi din creanțe și debitori diverși"), dacă costul de achiziție al creanței cedate este mai mare decât prețul de cesiune al acesteia; saub) un venit (contul 758 "Alte venituri din exploatare"/analitic distinct), dacă prețul de cesiune al creanței cedate este mai mare decât costul de achiziție al acesteia.310. - Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizațiile pentru concediile de odihnă, precum și cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii, primele reprezentând participarea personalului la profit, acordate potrivit legii, și alte drepturi în bani și/sau în natură datorate de entitate personalului pentru munca prestată.311. (1) În vederea înregistrării primelor reprezentând participarea personalului la profit, acordate potrivit legii, o entitate recunoaște ca provizion costul previzionat al acestora atunci și numai atunci când:a) entitatea are o obligație legală sau implicită de a face astfel de plăți ca rezultat al evenimentelor anterioare; șib) poate fi făcută o estimare certă a obligației.(2) O obligație curentă există atunci, și numai atunci, când entitatea nu are o altă alternativă realistă decât să efectueze aceste plăți.(3) În situațiile financiare ale exercițiului pentru care se propun prime reprezentând participarea personalului la profit, contravaloarea acestora se reflectă sub formă de provizion, cheltuiala rezultând din serviciul angajatului. Provizionul urmează a fi reluat la venituri în exercițiul financiar în care se acordă aceste prime.312. (1) În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi și avantaje care, potrivit legislației în vigoare, nu se suportă din fondul de salarii, precum și alte drepturi acordate potrivit legii.(2) Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează într-un cont distinct, pe persoane.313. - Reținerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru alte obligații ale salariaților, datorate terților (popriri, pensii alimentare și altele), se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relații contractuale.314. (1) Sumele datorate și neachitate personalului până la sfârșitul exercițiului financiar (concediile de odihnă și alte drepturi de personal), respectiv eventualele sume care urmează să fie încasate de la acesta, aferente exercițiului în curs, dar care urmează a fi plătite/încasate în exercițiul financiar următor, se înregistrează ca alte datorii și creanțe în legătură cu personalul.(2) Concediile de odihnă se înregistrează pe seama datoriilor atunci când suma lor este comensurată în baza statelor de salarii sau a altor documente care să justifice suma respectivă. În lipsa acestora, sumele reprezentând concedii de odihnă se recunosc pe seama provizioanelor. Prevederile prezentului alineat referitoare la recunoașterea unor obligații față de salariați, pe seama datoriilor sau a provizioanelor, se aplică și în cazul bonusurilor acordate angajaților.(2^1) La înregistrarea în contabilitate a concediilor de odihnă sunt avute în vedere prevederile legislației în vigoare, referitoare la modalitatea de efectuare a acestora. (la 03-04-2019, Punctul 314. din Sectiunea 4.7 , Capitolul 4 a fost completat de Punctul 30, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) (3) Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de uniforme și echipamente de lucru, precum și debitele provenite din pagube materiale, amenzile și penalitățile stabilite în baza unor hotărâri ale instanțelor judecătorești, și alte creanțe față de personalul entității se înregistrează ca alte creanțe în legătură cu personalul.315. (1) Beneficiile sub forma acțiunilor proprii ale entității (sau alte instrumente de capitaluri proprii), acordate angajaților sunt înregistrate distinct (contul 646 "Cheltuieli cu remunerarea în instrumente de capitaluri proprii"), în contrapartida conturilor de capitaluri proprii (103 "Alte elemente de capitaluri proprii", distinct "Beneficii acordate angajaților sub forma instrumentelor de capitaluri proprii"), la valoarea justă a respectivelor instrumente de capitaluri proprii, de la data acordării acelor beneficii. Recunoașterea cheltuielilor aferente muncii prestate de angajați are loc în momentul prestării acesteia.(2) Data acordării beneficiilor reprezintă data la care entitatea și angajații beneficiari ai respectivelor instrumente înțeleg și acceptă termenii și condițiile tranzacției, cu mențiunea că, dacă respectivul acord face obiectul unui proces de aprobare ulterioară (de exemplu, de către acționari), data acordării beneficiilor este data la care este obținută respectiva aprobare.(3) Pentru instrumentele de capitaluri proprii acordate care intră în drepturi imediat, la data acordării beneficiilor, angajaților nu li se cere să finalizeze o perioadă specificată de servicii înainte de a avea dreptul necondiționat asupra respectivelor instrumente de capitaluri proprii și, în absența unei dovezi privind contrariul, entitatea va considera că serviciile prestate în schimbul instrumentelor de capitaluri proprii au fost deja primite. În acest caz, cheltuielile aferente se înregistrează integral, la momentul respectiv, în contrapartidă cu conturile de capitaluri proprii.(4) Pentru instrumentele de capitaluri proprii acordate, care intră în drepturi numai după îndeplinirea de către angajați a unei perioade specificate de servicii, cheltuielile aferente sunt înregistrate pe măsura prestării serviciilor, pe parcursul perioadei pentru satisfacerea condițiilor de intrare în drepturi, în contrapartidă cu conturile de capitaluri proprii. Suma înregistrată drept cheltuieli va avea în vedere estimarea numărului de instrumente de capitaluri proprii care vor intra în drepturi, iar această estimare trebuie revizuită dacă informațiile ulterioare indică faptul că numărul de instrumente de capitaluri proprii preconizate a intra în drepturi este diferit față de estimările precedente, astfel încât, la data intrării în drepturi, estimarea respectivă să fie egală cu numărul de instrumente de capitaluri proprii care intră în drepturi.316. (1) Contabilitatea decontărilor privind contribuțiile sociale cuprinde obligațiile pentru contribuția la asigurări sociale, contribuția la asigurări sociale de sănătate și la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj.(2) Eventualele sume datorate sau care urmează să fie încasate în perioadele următoare, aferente exercițiului în curs, se înregistrează ca alte datorii și creanțe sociale. Aici se cuprinde și contribuția unității la schemele de pensii facultative și la primele de asigurare voluntară de sănătate.317. - În cadrul decontărilor cu bugetul statului și fondurile speciale se cuprind: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venituri de natura salariilor, subvențiile de primit, alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate.318. (1) Impozitul pe profit de plată trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite.(2) Dacă suma plătită depășește suma datorată, surplusul trebuie recunoscut drept creanță.(3) Impozitul pe profit, precum și celelalte impozite pentru care legislația fiscală prevede efectuarea de plăți anticipate se reflectă distinct în contabilitate, pe seama cheltuielilor și a conturilor de datorii, cu evidențierea separată a achitării contravalorii acestora.319. - Taxa pe valoarea adăugată pentru achizițiile din România și pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate în România se determină și se înregistrează în contabilitate potrivit legii.320. - Impozitul pe venituri de natura salariilor, care se înregistrează în contabilitate, cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate potrivit legii.321. La alte impozite, taxe și vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale se cuprind: impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat și alte impozite și taxe. Acestea se defalcă în contabilitatea analitică pe feluri de impozite, taxe și vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.322. (1) Subvențiile primite sau de primit de către entitate se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.(2) Atunci când datoriile în valută aferente anumitor obiective sau lucrări finanțate din subvenții sunt achitate direct de către autoritățile care gestionează fondurile, din sumele reprezentând acele subvenții, fără ca aceste sume să tranziteze conturile entității, în contabilitate se reflectă atât datoria în valută, cât și creanța din subvenții corespunzătoare.Dacă la sfârșitul lunii sau perioadei de raportare, conturile de datorii față de furnizori și creanțe din subvenții în valută prezintă sold, acestea se evaluează similar oricărui element monetar în valută.În toate cazurile se urmărește ca modul de contabilizare a operațiunilor să respecte clauzele cuprinse în contractele încheiate și legislația în vigoare.(3) În cazul achizițiilor în valută, finanțate din sume nerambursabile, decontate de societățile de asigurare și/sau reasigurare, în calitate de beneficiari ai acestor fonduri, diferențele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, se decontează cu instituția finanțatoare dacă există clauze în acest sens, cuprinse în contractele încheiate, sau prevederi în actele normative aplicabile. Diferențele respective se înregistrează în conturi de debitori diverși sau creditori diverși, în relație cu alte venituri financiare, respectiv alte cheltuieli financiare, după caz.(4) Prevederile de la alin. (2) și (3) se aplică și în cazul datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute.323. - Contabilitatea decontărilor între entitățile din cadrul grupului și cu acționarii cuprinde operațiunile care se înregistrează reciproc și în aceeași perioadă de gestiune, atât în contabilitatea entității debitoare, cât și a celei creditoare, precum și decontările între acționari și entitate privind capitalul social, dividendele cuvenite acestora, alte decontări cu acționarii și, de asemenea, conturile coparticipanților referitoare la operațiunile efectuate în comun, în cazul asocierilor în participație.324. (1) Dividendele repartizate deținătorilor de acțiuni, propuse sau declarate după data bilanțului, precum și celelalte repartizări similare efectuate din profit, nu sunt recunoscute ca datorie la data bilanțului. În acest sens, sumele reprezentând dividende, respectiv, vărsăminte la buget sunt reflectate în conformitate cu prevederile 4.13.5. "Rezultatul exercițiului financiar, rezultatul reportat, repartizarea profitului și acoperirea pierderii contabile".(2) Cota-parte din profit ce se plătește, potrivit legii, fiecărui acționar constituie dividend.325. - Sumele depuse sau lăsate temporar de către acționari la dispoziția entității, precum și dobânzile aferente, calculate în condițiile legii, se înregistrează în contabilitate în conturi distincte (contul 4551 "Sume datorate acționarilor - conturi curente", respectiv contul 4558 "Sume datorate acționarilor - dobânzi la conturi curente").326. - Creanțele/datoriile entității față de alți terți, alții decât personalul propriu, clienții și furnizorii, se înregistrează în conturile de debitori/creditori diverși.327. (1) Cheltuielile plătite/de plătit și veniturile încasate/de încasat în exercițiul financiar curent, dar care privesc exercițiile financiare următoare, se înregistrează distinct în contabilitate, la cheltuieli în avans (contul 471 "Cheltuieli privind chiriile și dobânzile înregistrate în avans" sau 473 "Alte cheltuieli înregistrate în avans"), respectiv la venituri în avans (contul 474 "Venituri înregistrate în avans"), după caz.(2) În aceste conturi se înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli și venituri: chirii, abonamente și alte cheltuieli efectuate anticipat, respectiv veniturile din chirii și alte venituri aferente perioadelor sau exercițiilor următoare.(3) Onorariile și comisioanele bancare achitate în vederea obținerii de împrumuturi pe termen lung se recunosc pe seama cheltuielilor înregistrate în avans. Cheltuielile în avans urmează să se recunoască la cheltuieli curente eșalonat, pe perioada de rambursare a împrumuturilor respective.(4) Prevederile alin. (3) nu se aplică în ceea ce privește onorariile și comisioanele bancare achitate aferente împrumuturilor contractate înainte de data intrării în vigoare a prezentelor reglementări.328. (1) Operațiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru care sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează, provizoriu, în contul 475 "Decontări din operațiuni în curs de clarificare". Sumele înregistrate în acest cont trebuie clarificate de către entitate într-un termen de cel mult trei luni de la data constatării.(2) Entitățile care înregistrează sold la contul 475 "Decontări din operațiuni în curs de clarificare" la sfârșitul exercițiului financiar prezintă în notele explicative informații privind natura operațiunilor în curs de clarificare.329. - Pentru deprecierea creanțelor, cu ocazia inventarierii la sfârșitul exercițiului financiar, se reflectă ajustări pentru pierdere de valoare.  +  Secţiunea 4.8 Contabilitatea angajamentelor și a altor elemente extrabilanțiere330. (1) Operațiunile în afara bilanțului cuprind angajamentele date și primite reprezentând drepturi și obligații ale căror efecte asupra mărimii și structurii elementelor de activ și de pasiv ale entității sunt condiționate de realizarea unor operațiuni ulterioare, precum unele bunuri sau operațiuni ce nu pot fi integrate în activul și pasivul bilanțului entității.(2) În această categorie se cuprind: angajamente (giruri, garanții, cauțiuni) acordate sau primite în relațiile cu terții; imobilizări corporale luate cu chirie; valori materiale primite în păstrare sau custodie; debitori scoși din activ, urmăriți în continuare; stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosință; redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate; efecte scontate neajunse la scadență; bunuri proprietate publică primite în administrare, concesiune sau cu chirie de către societăți; dobânzi aferente contractelor de leasing financiar, neajunse la scadență, precum și alte valori. (la 03-04-2019, Alineatul (2) din Punctul 330. , Sectiunea 4.8 , Capitolul 4 a fost modificat de Punctul 31, Articolul I din NORMA nr. 6 din 14 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 03 aprilie 2019 ) 331. (1) Contabilitatea operațiunilor în afara bilanțului se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 8 grupele de la 80 la 83.(2) Contabilitatea operațiunilor în afara bilanțului se ține în partidă simplă sau dublă în funcție de opțiunea societății de asigurare și/sau reasigurare.(3) Conturile în afara bilanțului sunt conturi de activ și se debitează sau creditează în funcție de sensul înregistrării în conturile de bilanț a operațiunilor.332. (1) Un activ contingent este un activ potențial care apare ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilanțului și a căror existență va fi confirmată numai prin apariția sau neapariția unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul entității; un exemplu în acest sens îl reprezintă un drept de creanță ce poate rezulta dintr-un litigiu în instanță (de ex. o despăgubire), în care este implicată entitatea și al cărui rezultat este incert; activele contingente sunt generate, de obicei, de evenimente neplanificate sau neașteptate, care pot să genereze intrări de beneficii economice în entitate.(2) Activele contingente nu sunt recunoscute în situațiile financiare, deoarece ele nu sunt certe iar recunoașterea lor ar putea determina un venit care să nu se realizeze niciodată.(3) În cazul în care realizarea unui venit este sigură, activul aferent nu este un activ contingent și este adecvată recunoașterea lui în bilanț.(4) Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea corespunzătoare în situațiile financiare a modificărilor survenite. Dacă intrarea de beneficii economice devine certă, activul și venitul corespunzător sunt recunoscute în situațiile financiare aferente perioadei în care au survenit modificările. Dacă este doar probabilă o creștere a beneficiilor economice, entitatea va prezenta în notele explicative activul contingent.333. (1) O datorie contingență este:a) o obligație potențială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute anterior datei bilanțului și a cărei existență va fi confirmată numai de apariția sau neapariția unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu pot fi în totalitate sub controlul entității; saub) o obligație curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute anterior datei bilanțului, dar care nu este recunoscută deoarece:(i) nu este sigur că vor fi necesare ieșiri de resurse pentru stingerea acestei datorii; sau(ii) valoarea datoriei nu poate fi evaluată suficient de credibil.(2) O entitate nu va recunoaște în bilanț o datorie contingentă, aceasta fiind prezentată în notele explicative. În situația în care o entitate are o obligație angajată în comun cu alte părți, partea asumată de celelalte părți este prezentată ca o datorie contingentă.(3) Datoriile contingente sunt continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieșire de resurse care încorporează beneficiile economice. Dacă se consideră că este necesară ieșirea de resurse, generată de un element considerat anterior datorie contingentă, se va recunoaște, după caz, o datorie sau un provizion în situațiile financiare aferente perioadei în care a intervenit modificarea încadrării evenimentului.(4) Datoriile contingente se disting de provizioane prin faptul că:a) provizioanele sunt recunoscute ca și datorii (presupunând că pot fi realizate estimări corecte), deoarece ele constituie obligații curente la data bilanțului și este probabil că vor fi necesare ieșiri de resurse pentru stingerea obligațiilor șib) datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece ele sunt:(i) obligații posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă entitatea are o obligație curentă care poate genera o ieșire de resurse; sau(ii) obligații curente care nu îndeplinesc criteriile de recunoaștere în bilanț (deoarece fie nu este probabil să fie necesară o reducere a resurselor entității care încorporează beneficii economice pentru stingerea obligației, fie nu poate fi realizată o estimare suficient de credibilă a valorii obligației).  +  Secţiunea 4.9 Datorii pe termen scurt: sume care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an334. (1) O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită și datorie curentă, atunci când:a) se așteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entității; saub) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului.(2) Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.335. (1) Atunci când o entitate încalcă, la sau înainte de finalul perioadei de raportare, o prevedere dintr-un acord de împrumut pe termen lung și această încălcare are drept efect faptul că datoria devine exigibilă la cerere, datoria este clasificată drept curentă, inclusiv în situația în care creditorul a fost de acord, după perioada de raportare și înainte ca situațiile financiare să fie autorizate pentru emitere, să nu ceară plata ca urmare a încălcării acesteia. O entitate clasifică datoria drept curentă deoarece la finalul perioadei de raportare ea nu are un drept necondiționat de a-și amâna decontarea pentru cel puțin douăsprezece luni după acea dată.(2) Totuși, entitatea clasifică datoria ca datorie pe termen lung în cazul în care creditorul a fost de acord, până la finalul perioadei de raportare, să ofere o perioadă de grație care să se încheie la cel puțin douăsprezece luni după perioada de raportare, în cadrul căreia entitatea poate rectifica abaterea și în timpul căreia creditorul nu poate cere rambursarea imediată.336. - Dacă o entitate preconizează și are posibilitatea să refinanțeze sau să reînnoiască o obligație pentru cel puțin douăsprezece luni după perioada de raportare conform unei facilități de împrumut existente, ea clasifică obligația ca fiind pe termen lung chiar dacă, în caz contrar, ar fi trebuit să fie achitată într-o perioadă mai scurtă. În situațiile în care refinanțarea sau reînnoirea obligației nu ar fi la îndemâna entității (de exemplu atunci când nu există un acord de refinanțare), entitatea nu ia în calcul potențialul de refinanțare a obligației și clasifică obligația drept curentă.337. - În ceea ce privește împrumuturile clasificate ca datorii curente, dacă următoarele evenimente au loc între finalul perioadei de raportare și data când situațiile financiare sunt autorizate pentru emitere, acele evenimente sunt prezentate ca evenimente ce nu conduc la ajustarea situațiilor financiare:a) refinanțarea pe termen lung;b) rectificarea unei încălcări a unui acord de împrumut pe termen lung; șic) acordarea de către creditor a unei perioade de grație pentru a rectifica o abatere dintr-un acord de împrumut pe termen lung care se termină la cel puțin douăsprezece luni după perioada de raportare.  +  Secţiunea 4.10 Datorii pe termen lung: sume care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an338. - Contabilitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate acestora se ține pe următoarele categorii: împrumuturi din emisiuni de obligațiuni și prime de rambursare a acestora, credite bancare pe termen lung și mediu, sumele datorate entităților afiliate, entităților asociate și entităților controlate în comun, alte împrumuturi și datorii asimilate, precum și dobânzile aferente acestora.339. (1) Atunci când suma de rambursat pentru o datorie este mai mare decât suma primită, diferența se înregistrează într-un cont distinct (169 "Prime privind rambursarea obligațiunilor și a altor datorii"). Aceasta trebuie prezentată în bilanț, ca o corecție a datoriei corespunzătoare, precum și în notele explicative.(2) Valoarea acestei diferențe trebuie amortizată printr-o sumă rezonabilă în fiecare exercițiu financiar, astfel încât să se amortizeze complet, dar nu mai târziu de data de rambursare a datoriei (articol contabil 6868 "Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligațiunilor și a altor datorii" = 169 "Prime privind rambursarea obligațiunilor și a altor datorii").340. (1) Împrumuturile din emisiunile de obligațiuni reprezintă contravaloarea obligațiunilor emise potrivit legii. În cadrul acestora, trebuie evidențiate distinct împrumuturile din emisiuni de obligațiuni convertibile.(2) Datoriile subordonate reprezintă împrumuturi primite pe baza emisiunilor de titluri sau împrumuturi subordonate, la termen sau pe durată nedeterminată, a căror rambursare, în caz de lichidare, nu este posibilă decât după plata celorlalți creanțieri.341. - În categoria datoriilor subordonate se includ titlurile subordonate la termen, titlurile subordonate pe durată nedeterminată, titlurile participative, împrumuturile subordonate la termen, împrumuturile subordonate pe durată nedeterminată, împrumuturile participative, precum și alte împrumuturi subordonate.342. - Titlurile subordonate la termen reprezintă, în general, împrumuturi obținute pe bază de titluri, destinate a fi capitalizate, respectiv fonduri care, în baza unei convenții sau a unui acord particular, sunt destinate să finanțeze o viitoare mărire de capital hotărâtă de adunarea generală a acționarilor. În această categorie intră obligațiunile rambursabile în acțiuni, atunci când fondurile obținute de societate sunt destinate să fie capitalizate la o anumită dată, iar împrumutătorii nu pot cere restituirea acestora.343. - Titlurile subordonate pe durată nedeterminată reprezintă împrumuturi obținute pe baza titlurilor emise, având, în general, următoarele caracteristici:a) durata lor nu este determinată;b) sunt purtătoare de o remunerație permanentă;c) rambursarea lor nu este posibilă decât la inițiativa societății emitente;d) în caz de lichidare a societății, rambursarea împrumuturilor nu este posibilă decât după satisfacerea celorlalți creanțieri;e) plata dobânzii anuale poate fi amânată, pentru unul sau mai mulți ani, în caz de absență a profiturilor distribuibile.344. (1) Împrumuturile subordonate la termen reprezintă împrumuturi nereprezentate printr- un titlu, având, în general, următoarele caracteristici:a) împrumutătorii au acceptat ca drepturile lor să fie neprioritare față de cele ale altor creanțieri ai entității;b) au fixată, de la origin