REGLEMENTĂRI CONTABILE din 17 iulie 2015conforme cu directivele europene
EMITENT
  • BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 540 bis din 20 iulie 2015



     Notă
    Aprobate prin ORDINUL nr. 6 din 17 iulie 2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 20 iulie 2015.     Notă
    Art. 10 din ORDINUL nr. 8 din 30 octombrie 2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 908 din 11 noiembrie 2019, prevede:
    ”Articolul 10
    Începând cu data de 1 ianuarie 2022, prevederile Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, în sensul art. 2 alin. (1), precum și orice alte dispoziții contrare prezentului ordin își încetează aplicabilitatea în privința instituțiilor financiare nebancare, definite în sensul art. 1.”      +  Capitolul I Dispoziții generale1. Prezentele reglementări prevăd forma și conținutul situațiilor financiare anuale, principiile contabile generale și regulile de evaluare a elementelor prezentate în situațiile financiare anuale, regulile de întocmire, aprobare, auditare statutară și publicare a situațiilor financiare anuale și a situațiilor financiare anuale consolidate, regulile de întocmire, aprobare și auditare a situațiilor financiare interimare, așa cum sunt definite la pct. 237^1, regulile de înregistrare în contabilitate a operațiunilor economico-financiare efectuate, planul de conturi (denumit în continuare Plan de conturi), precizări privind documentele, formularele și registrele de contabilitate, precum și normele de întocmire și utilizare a acestora. (la 28-03-2019, Punctul 1. din Capitolul I a fost modificat de Punctul 1, ANEXĂ din ORDINUL nr. 3 din 22 martie 2019, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 241 din 28 martie 2019 ) 2. Prezentele reglementări transpun:a) prevederile aplicabile instituțiilor menționate la pct. 4 din prezentele reglementări, prevăzute de Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L182 din data de 29 iunie 2013.a^1) Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 330 din 15 noiembrie 2014; (la 01-01-2017, Punctul 2. din Capitolul I a fost completat de Punctul 1, ANEXA Nr. 2 din ORDINUL nr. 7 din 3 octombrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 20 octombrie 2016 ) b) Directiva Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare (86/635/CEE), publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene (JOCE) nr. L 372 din 31 decembrie 1986, cu modificările și completările ulterioare*1); Notă
    *1) Directiva 86/635/CEE a fost modificată și completată prin următoarele directive:– Directiva 2001/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 pentru modificarea Directivei 78/660/CEE, Directivei 83/349/CEE și a Directivei 86/635/CEE privind regulile de evaluare pentru conturile anuale și consolidate ale anumitor tipuri de societăți comerciale, precum și ale băncilor și ale altor instituții financiare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene (JOCE) nr. L 283 din 27 octombrie 2001;– Directiva 2003/51/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2003 pentru modificarea Directivelor 78/660/CEE, 83/349/CEE, 86/635/CEE și 91/674/CEE privind conturile anuale și consolidate ale anumitor tipuri de societăți comerciale, băncilor și ale altor instituții financiare și ale societăților de asigurare, privind modernizarea și actualizarea regulilor contabile, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene (JOCE) nr. L 178 din 17 iulie 2003;– Directiva 2006/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 pentru modificarea Directivei 78/660/CEE privind conturile anuale ale anumitor tipuri de societăți comerciale, Directivei 83/349/CEE privind conturile consolidate, Directivei 86/635/CEE privind conturile anuale și consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare și Directivei 91/674/CEE privind conturile anuale și consolidate ale societăților de asigurare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene (JOCE) nr. L 224 din 16 august 2006.    c) Directiva 89/117/CEE din 13 februarie 1989 privind obligațiile referitoare la publicarea documentelor contabile de către sucursalele stabilite într-un stat membru, ale instituțiilor de credit și instituțiilor financiare având sediul în afara respectivului stat membru, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene (JOCE) nr. L 44 din 16 februarie 1989.    3. În situația instituțiilor administrate în sistem dualist, referirile din cadrul prezentelor reglementări la "administratori" și "consiliu de administrație" se vor citi ca referiri la "membrii directoratului" și, respectiv, "directorat".      +  Capitolul II Aria de aplicabilitate și moneda de raportare4. Prezentele reglementări se aplică, potrivit prevederilor art. II din ordin, instituțiilor, din momentul în care acestea sunt notificate/autorizate să funcționeze de către Banca Națională a României ca instituții financiare nebancare, instituții de plată sau instituții emitente de monedă electronică, precum și Fondului.5. (1) Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională. Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută.(2) Prin valută se înțelege altă monedă decât leul.  +  Capitolul III Prevederi referitoare la situațiile financiare anuale  +  Secţiunea 1 Dispoziții generale privind situațiile financiare anuale6. (1) Entitățile de interes public, menționate la art. 3 din ordin, cu excepția Fondului, întocmesc situații financiare anuale care cuprind:a) bilanț;b) cont de profit și pierdere;c) situația modificărilor capitalurilor proprii;d) situația fluxurilor de trezorerie;e) notele explicative.(2) Fondul întocmește situații financiare anuale care cuprind:a) bilanț;b) cont de profit și pierdere;c) situația fluxurilor de trezorerie;d) notele explicative.(3) Instituțiile menționate la art. 2 lit. d) din ordin întocmesc situații financiare anuale care cuprind:a) bilanț;b) cont de profit și pierdere;c) notele explicative.(4) Situațiile financiare anuale constituie un tot unitar. (la 01-01-2017, Punctul 6. din Sectiunea 1 , Capitolul III a fost modificat de Punctul 2, ANEXA Nr. 2 din ORDINUL nr. 7 din 3 octombrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 20 octombrie 2016 ) 7. Formatul situațiilor financiare anuale prevăzute la pct. 6 alin. (1) și alin. (2) este cel prevăzut la Capitolul IX și Capitolul X din prezentele reglementări8. Situațiile financiare anuale se întocmesc în mod clar și în concordanță cu prevederile prezentelor reglementări.9. Situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare, profitului sau pierderii și fluxurilor de trezorerie ale instituției.10. Dacă aplicarea prevederilor prezentelor reglementări nu este suficientă pentru a oferi o imagine fidelă în înțelesul prevederilor pct 9 din prezentele reglementări, instituția trebuie să prezinte informații suplimentare în notele explicative.11. Dacă, în cazuri excepționale, aplicarea unei prevederi din prezentele reglementări este incompatibilă cu obligația prevăzută la pct.9 din prezentele reglementări, dispoziția respectivă nu se aplică, în vederea oferirii unei imagini fidele. Neaplicarea unei astfel de dispoziții trebuie prezentată în notele explicative, împreună cu o explicație a motivelor și efectelor acesteia asupra activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii.12. Autoritățile de reglementare pot solicita prezentarea în situațiile financiare anuale a unor informații suplimentare față de cele care trebuie prezentate în concordanță cu prezentele reglementări.13. (1) Subunitățile fără personalitate juridică, care aparțin instituțiilor, persoane juridice române, organizează și conduc contabilitatea proprie la nivel de balanță de verificare, astfel încât aceasta să permită determinarea informațiilor și a obligațiilor prevăzute de lege, iar persoanele juridice cărora le aparțin să poată întocmi situații financiare anuale.(2) Activitatea desfășurată în străinătate de subunitățile fără personalitate juridică, și care aparțin instituțiilor, persoane juridice române, se include în situațiile financiare ale instituției, persoană juridică română, și se raportează pe teritoriul României, potrivit prezentelor reglementări.(3) Instituțiile care au subunități fără personalitate juridică organizează și conduc contabilitatea astfel încât să fie disponibile informațiile necesare privind activitatea desfășurată de aceste subunități.(4) În înțelesul prezentelor reglementări, prin subunități fără personalitate juridică, care aparțin instituțiilor persoane juridice române, se înțelege sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică, înființate potrivit legii.(5) Sucursalele din România ale instituțiilor cu sediul în alt stat membru organizează și conduc contabilitatea pentru propria activitate, astfel încât aceasta să permită determinarea informațiilor și a obligațiilor prevăzute de lege, iar persoanele juridice cărora le aparțin să poată întocmi situații financiare anuale.14. Formatul bilanțului și al contului de profit și pierdere nu se modifică de la un exercițiu financiar la altul. În cazuri excepționale, sunt permise totuși abateri de la acest principiu pentru a se oferi o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii instituției. Astfel de abateri și justificările corespunzătoare se prezintă în notele explicative la situațiile financiare.15. În bilanț și în contul de profit și pierdere, elementele prevăzute la pct. 31 și 68 din prezentele reglementări trebuie prezentate separat, în ordinea indicată. O subclasificare mai detaliată a elementelor este permisă cu condiția ca formatele să fie respectate. Se pot adăuga noi elemente numai în cazul în care conținutul acestora nu este acoperit de nici unul dintre elementele prevăzute de formate.16. (1) Pentru fiecare element de bilanț, de cont de profit și pierdere, din situația modificărilor capitalurilor proprii și din situația fluxurilor de trezorerie trebuie prezentată valoarea aferentă elementului corespondent pentru exercițiul financiar precedent.(2) Dacă valorile prevăzute la alin. (1) nu sunt comparabile, valoarea pentru exercițiul financiar precedent trebuie să fie ajustată. Absența comparabilității și orice ajustare trebuie prezentată în notele explicative, însoțită de explicații.17. Un element de bilanț, din contul de profit și pierdere și, după caz, din situația modificărilor capitalurilor proprii și situația fluxurilor de trezorerie pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepția cazului în care există un element corespondent pentru exercițiul financiar precedent, în înțelesul pct. 16 alin. (1).  +  Secţiunea 2 Caracteristicile calitative ale informațiilor financiare18. Pentru ca informațiile financiare să fie utile, ele trebuie să fie relevante și să reprezinte exact ceea ce își propun să reprezinte. Utilitatea informațiilor financiare este amplificată dacă acestea sunt comparabile, verificabile, oportune și inteligibile.19. Caracteristicile calitative fundamentale sunt relevanța și reprezentarea exactă.Relevanță20. Informațiile financiare relevante sunt cele care au capacitatea de a ajuta utilizatorii de informații în luarea deciziilor.21. (1) Informațiile financiare au capacitatea de a ajuta utilizatorii de informații în luarea unor decizii dacă au valoare predictivă, valoare de confirmare sau ambele.(2) Informațiile financiare au valoare predictivă dacă pot fi utilizate ca intrări în procesele aplicate de utilizatori pentru a previziona rezultate viitoare. Pentru a avea valoare predictivă informațiile financiare nu trebuie să reprezinte o previziune sau o prognoză. Informațiile financiare cu valoare predictivă sunt folosite de utilizatori pentru realizarea propriilor lor predicții.(3) Valoarea predictivă și valoarea de confirmare a informațiilor financiare sunt în strânsă legătură. Informațiile care au valoare predictivă au adesea și valoare de confirmare. De exemplu, informațiile privind veniturile pentru anul curent, care pot fi utilizate ca bază pentru prognozarea veniturilor în anii viitori, pot fi comparate cu previziunile efectuate în anii anteriori, pentru exercițiul curent. Rezultatele acestor comparații pot ajuta utilizatorii să corecteze și să îmbunătățească procesele utilizate pentru realizarea previziunilor anterioare.Prag de semnificație22. Pragul de semnificație este un aspect al relevanței specific unei instituții bazat pe natura sau mărimea, sau pe ambele, a elementelor la care se referă informațiile raportate de instituție. În consecință, prezentele reglementări nu specifică un prag cantitativ pentru semnificație și nu predetermină ce ar putea fi semnificativ într-o anumită situație.Reprezentare exactă23. (1) Situațiile financiare anuale descriu fenomenele economice în cuvinte și cifre. Pentru a fi o reprezentare exactă, o descriere trebuie să fie completă, neutră și fără erori.(2) O descriere completă include toate informațiile necesare pentru ca un utilizator să înțeleagă fenomenul descris, inclusiv explicațiile necesare. De exemplu, o descriere completă a unui grup de active include, cel puțin, o descriere a naturii activelor respective, o descriere numerică a tuturor activelor și o mențiune privind descrierea numerică (de exemplu, costul inițial sau valoarea justă). Pentru unele elemente o descriere completă poate să impună explicații privind faptele semnificative referitoare la calitatea și natura elementelor, factorilor și circumstanțelor care ar putea să le afecteze calitatea și natura, și procesul utilizat pentru a determina descrierile numerice.(3) O descriere neutră este cea care nu suportă influențe în selecția și prezentarea informațiilor financiare. O descriere neutră nu este denaturată, ponderată, accentuată, neaccentuată sau manipulată în alt fel pentru a crește probabilitatea ca informațiile financiare să fie primite favorabil sau nefavorabil de către utilizatori. Informații neutre nu înseamnă informații fără scop sau fără influență asupra comportamentului acestora. Informațiile financiare relevante sunt, prin definiție, cele care au capacitatea de a genera o diferență în deciziile luate de către utilizatori.(4) Reprezentarea fără erori înseamnă că nu există erori sau omisiuni în descrierea fenomenelor, iar procesul utilizat pentru a genera informațiile raportate a fost selectat și aplicat fără erori.Aplicarea caracteristicilor calitative amplificatoare24. Comparabilitatea, verificabilitatea, oportunitatea și inteligibilitatea sunt caracteristici calitative care amplifică utilitatea informațiilor relevante și reprezentate exact.Comparabilitate25. (1) Informațiile privind o instituție raportoare sunt mult mai utile dacă pot fi comparate cu informații similare despre alte instituții și cu informații similare despre aceeași instituție aferente unei alte perioade sau date.(2) Comparabilitatea este una din caracteristicile calitative care permite utilizatorilor să identifice și să înțeleagă similitudinile și diferențele dintre elemente. Spre deosebire de celelalte caracteristici calitative, comparabilitatea nu se referă la un singur element. O comparație necesită cel puțin două elemente.(3) Consecvența, deși este legată de comparabilitate, nu este identică cu aceasta. Consecvența se referă la utilizarea acelorași metode pentru aceleași elemente, fie de la o perioadă la alta în cadrul unei instituții raportoare, fie într-o singură perioadă pentru entități diferite. Comparabilitatea este scopul; consecvența ajută la atingerea acestui scop.(4) Comparabilitatea nu presupune uniformitate. Pentru ca informațiile să fie comparabile, aspectele similare ca natură trebuie să fie prezentate similar iar aspectele diferite trebuie să fie prezentate diferit.(5) Este posibil să se obțină un anumit grad de comparabilitate prin satisfacerea caracteristicilor calitative fundamentale. O reprezentare exactă a unui fenomen economic relevant trebuie, în mod firesc, să aibă un anumit grad de comparabilitate cu o reprezentare exactă a unui fenomen economic relevant similar al unei alte instituții raportoare.(6) Deși un fenomen economic unic poate fi reprezentat exact în multiple moduri, permiterea unor metode contabile alternative pentru același fenomen economic diminuează comparabilitatea (de exemplu: evaluarea imobilizărilor corporale la cost sau la valoarea reevaluată).Verificabilitate26. (1) Verificabilitatea ajută în a asigura utilizatorii că informațiile reprezintă exact fenomenele economice pe care își propun să le reprezinte. Prin verificabilitate se înțelege că diferiți observatori independenți și în cunoștință de cauză ar putea ajunge la un consens cu privire la faptul că o anumită descriere este o reprezentare exactă.(2) Verificarea poate fi directă sau indirectă. Verificarea directă se referă la verificarea unei valori sau a altor reprezentări prin observare directă, de exemplu, prin numărarea banilor. Verificarea indirectă se referă la verificarea intrărilor pentru un model, o formulă sau o altă tehnică și la recalcularea rezultatelor prin utilizarea aceleiași metodologii. Un exemplu îl reprezintă verificarea valorilor contabile ale stocurilor prin verificarea intrărilor (cantități și costuri) și prin recalcularea stocurilor finale prin utilizarea acelorași ipoteze privind fluxul costurilor (de exemplu, utilizarea metodei primul intrat, primul ieșit).(3) În unele cazuri, se poate să nu fie posibilă verificarea unor explicații și informații cu caracter previzional până într-o perioadă viitoare sau chiar deloc. Pentru a ajuta utilizatorii să decidă dacă doresc să utilizeze respectivele informații, ar fi, în mod normal, necesar să se prezinte ipotezele fundamentale, metodele de compilare a informațiilor și alți factori și circumstanțe care susțin informațiile.Oportunitate27. Oportunitatea înseamnă că informațiile sunt disponibile factorilor decizionali pentru ca aceștia să ia decizii în timp util. În general, cu cât sunt mai vechi informațiile, cu atât sunt mai puțin utile. Totuși, unele informații pot să rămână oportune mult timp după finalul perioadei de raportare deoarece, de exemplu, unii utilizatori ar putea fi nevoiți să identifice și să aprecieze tendințele.Inteligibilitate28. (1) Clasificarea, caracterizarea și prezentarea în mod clar și concis a informațiilor le fac pe acestea inteligibile.(2) Unele fenomene sunt inerent complexe și nu pot fi transformate în fenomene ușor de înțeles. Excluderea informațiilor privind aceste fenomene din rapoartele financiare ar conduce la situația ca aceste rapoarte să fie incomplete.(3) Rapoartele financiare sunt întocmite pentru utilizatorii care dispun de cunoștințe suficiente privind activitățile de afaceri și economice și care studiază și analizează informațiile cu atenția cuvenită. Totuși, prezentarea rapoartelor financiare trebuie astfel efectuată încât să permită înțelegerea lor de către diferitele categorii de utilizatori a informațiilor cuprinse în acestea.(4) Rapoartele financiare întocmite de instituții se referă atât la situațiile financiare anuale propriu-zise, cât și la celelalte documente făcute publice odată cu acestea.Aplicarea caracteristicilor calitative amplificatoare29. Caracteristicile calitative amplificatoare, respectiv comparabilitatea, verificabilitatea, oportunitatea și inteligibilitatea, trebuie maximizate în măsura în care acest lucru este posibil. Totuși, caracteristicile calitative amplificatoare, fie individual, fie în grup, nu pot face informațiile utile dacă respectivele informații sunt irelevante sau nu sunt reprezentate exact.  +  Secţiunea 3 Formatul bilanțului30. (1) Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii și capitaluri proprii ale instituției la sfârșitul exercițiului financiar, precum și în celelalte situații prevăzute de lege.(2) În bilanț elementele de activ și datorii sunt grupate după natură și lichiditate, respectiv natură și exigibilitate.(3) În înțelesul prezentelor reglementări:a) un activ reprezintă o resursă controlată de către o instituție ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru instituție. Un activ este recunoscut în contabilitate și prezentat în bilanț atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către instituție și activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(ă) în mod credibil;b) o datorie reprezintă o obligație actuală a instituției ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută în contabilitate și prezentată în bilanț atunci când este probabil că o ieșire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligații prezente și când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil;c) capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acționarilor sau asociaților în activele unei instituții după deducerea tuturor datoriilor sale.(4) Beneficiile economice reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de trezorerie sau echivalente de numerar către instituție. Această contribuție se reflectă fie sub forma creșterii intrărilor de numerar, fie sub forma reducerii ieșirilor de numerar de exemplu, prin reducerea costurilor de exploatare. Astfel, potențialul poate fi unul productiv, atunci când activul este utilizat separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau producerea de bunuri destinate vânzării de către instituție. De asemenea, potențialul poate îmbrăca forma convertibilității în numerar sau echivalente de numerar.31. Formatul bilanțului este următorul:Activ1. Casa și alte valori2. Creanțe asupra instituțiilor de credit(a) la vedere(b) alte creanțe3. Creanțe asupra clientelei4. Obligațiuni și alte titluri cu venit fix(a) emise de organisme publice(b) emise de alți emitenți, din care:b.1) obligațiuni proprii5. Acțiuni și alte titluri cu venit variabil6. Participații, din care:(a) participații la instituțiile de credit7. Părți în cadrul societăților comerciale legate, din care:(a) părți în cadrul instituțiilor de credit8. Imobilizări necorporale, din care:(a) cheltuieli de constituire(b) fondul comercial, în măsura în care a fost achiziționat cu titlu oneros9. Imobilizări corporale, din care:(a) terenuri și construcții utilizate în scopul desfășurării activităților proprii10. Capital subscris nevărsat11. Alte active12. Cheltuieli înregistrate în avans și venituri angajateTotal activDatorii și capitaluri proprii1. Datorii privind instituțiile de credit:(a) la vedere(b) la termen2. Datorii privind clientela:(a) la vedere(b) la termen3. Datorii constituite prin titluri(a) obligațiuni(b) alte titluri4. Alte datorii5. Venituri înregistrate în avans și datorii angajate6. Provizioane(a) provizioane pentru pensii și obligații similare(b) provizioane pentru impozite(c) alte provizioane7. Datorii subordonate8. Capital social subscris9. Prime de capital10. Rezerve11. Rezerve din reevaluare12. Acțiuni proprii13. Rezultatul reportat14. Rezultatul exercițiului financiar15. Repartizarea profituluiTotal datorii și capitaluri propriiElemente în afara bilanțului1. Datorii contingente, din care:(a) acceptări și andosări(b) garanții și active gajate2. Angajamente, din care:(a) angajamente aferente tranzacțiilor de vânzare cu posibilitate de răscumpărare32. Dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din formatul de bilanț, relația sa cu alte elemente trebuie prezentată fie în cadrul elementului la care apare, fie în notele explicative. De exemplu: o imobilizare corporală finanțată parțial din subvenții, parțial din surse proprii; o imobilizare corporală reevaluată, pentru care transferul la rezerve al surplusului din reevaluare se face pe măsura amortizării imobilizării; un împrumut obligatar pentru care s-a prevăzut o primă de rambursare a obligațiunilor; o majorare de capital subscrisă de acționari la o valoare mai mare decât valoarea nominală a acțiunilor corespunzătoare (subscriere cu primă de capital) etc.33. Acțiunile proprii, precum și cele deținute la entitățile afiliate trebuie prezentate numai în cadrul elementelor prevăzute în acest scop.34. Acțiunile proprii răscumpărate, potrivit legii, sunt prezentate în bilanț ca o corecție a capitalului propriu. Câștigurile sau pierderile legate de cumpărarea, vânzarea, emiterea sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii ale instituției nu vor fi recunoscute în contul de profit și pierdere. Contravaloarea primită sau plătită în urma unor astfel de operațiuni este recunoscută direct în capitalurile proprii.35. (1) Drepturile asupra proprietăților imobiliare și alte drepturi similare, așa cum sunt definite de legislația națională, trebuie prezentate la "Terenuri și construcții", respectiv "Investiții imobiliare".(2) Drepturile prevăzute la alin. (1) sunt prezentate la elementele menționate mai sus numai dacă corespund criteriilor de recunoaștere a imobilizărilor corporale.36. În sensul prezentelor reglementări, prin interese de participare se înțeleg drepturile în capitalul altor entități, reprezentate sau nu prin titluri, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste entități, sunt destinate să contribuie la activitățile instituției. Deținerea unei părți din capitalul unei alte entități se presupune că reprezintă un interes de participare atunci când depășește un procentaj de 20%.37. (1) Valorile următoarelor elemente trebuie să fie prezentate în notele explicative, pentru fiecare din elementele 2-4 din Activ:a) creanțele (reprezentate sau nu prin titluri) asupra societăților legate;b) creanțe (reprezentate sau nu prin titluri) asupra societăților în care instituția are un interes de participare.(2) Valorile următoarelor elemente trebuie să fie prezentate în notele explicative, pentru fiecare din elementele 1, 2, 3 și 7 din Datorii și capitaluri proprii:a) datoriile (reprezentate sau nu prin titluri) față de societățile legate;b) datoriile (reprezentate sau nu prin titluri) asupra societăților în care instituția are un interes de participare.38. (1) Activele subordonate trebuie prezentate, cu detalierea celor semnificative, în notele explicative.(2) În acest scop, activele (reprezentate sau nu prin titluri) sunt subordonate dacă, în cazul lichidării sau al falimentului, vor fi rambursate numai după satisfacerea celorlalți creditori.39. Activele gajate sau date în garanție, cu excepția numerarului, sunt menținute în toate cazurile în bilanțul instituției, iar activele primite în gaj sau garanție, cu excepția numerarului, nu figurează în bilanțul instituției, chiar dacă se referă la angajamente proprii sau în contul terților.40. Cheltuielile efectuate în cursul exercițiului financiar, dar care se referă la un exercițiu ulterior, precum și veniturile care, deși se referă la exercițiul financiar curent, nu sunt exigibile decât după închiderea acestuia, se prezintă la elementul de Activ "Cheltuieli înregistrate în avans și venituri angajate". Atunci când orice valoare prezentată în cadrul elementului de Activ "Cheltuieli înregistrate în avans și venituri angajate" este semnificativă, în notele explicative trebuie prezentate particularitățile fiecărei categorii de cheltuieli înregistrate în avans și venituri angajate, precum și explicații privind natura și valoarea acestora.41. Ajustările de valoare cuprind toate corecțiile destinate să țină seama de modificările valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanțului, indiferent dacă modificarea este sau nu definitivă.42. Ajustările negative de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, și/sau ajustări provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare (înregistrate în conturile de ajustări pentru depreciere deschise în cadrul claselor 1-4 din Planul de conturi, prevăzut la CAPITOLUL VIII din prezentele reglementări, și care diminuează în bilanț valoarea activelor aferente), în funcție de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării activelor.43. Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită și care la data bilanțului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce privește valoarea sau data la care vor apărea.44. Provizioanele prevăzute la pct. 43 din prezentele reglementări sunt înregistrate în conturile corespunzătoare deschise în cadrul clasei 5 din Planul de conturi și sunt prezentate ca atare în bilanțul instituției.45. Provizioanele prevăzute la pct. 43 din prezentele reglementări nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.46. Aceste provizioane nu pot depăși din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligației curente la data bilanțului.47. Provizioanele prezentate în bilanț la postul 6.(c) din Datorii și capitaluri proprii "Alte provizioane" trebuie descrise în notele explicative, dacă acestea sunt semnificative.48. Veniturile încasate înainte de data bilanțului aferent exercițiului financiar curent, dar care sunt aferente unui exercițiu financiar ulterior, precum și cheltuielile care, deși se referă la exercițiul financiar curent, se vor plăti numai în cursul unui exercițiu financiar ulterior, se vor prezenta la elementul de datorii "Venituri înregistrate în avans și datorii angajate". Atunci când orice valoare prezentată în cadrul elementului de datorii "Venituri înregistrate în avans și datorii angajate" este semnificativă, în notele explicative trebuie prezentate particularitățile fiecărei categorii de venituri înregistrate în avans și datorii angajate, precum și explicații privind natura și valoarea acestora.49. (1) În situația în care un credit a fost acordat de un sindicat sau u n consorțiu ce grupează mai multe instituții, fiecare instituție care face parte din consorțiu sau sindicat prezintă doar acea parte din credit pe care aceasta a finanțat-o.(2) În cazul unui credit consorțial, așa cum este prezentat, la alin. (1), dacă valoarea fondurilor garantate de o instituție depășește suma pe care aceasta a finanțat-o, garanția suplimentară trebuie prezentată ca datorie contingentă (la elementul 1 în afara bilanțului, litera (b)).50. (1) Fondurile pe care o instituție le administrează în nume propriu dar în contul unei terțe părți trebuie să fie prezentate în bilanț dacă instituția achiziționează titlul legal pentru activele respective. Valoarea totală a unor asemenea active și datorii trebuie să fie prezentată separat, sau în notele explicative, detaliată conform diferitelor elemente de Activ și Datorii și capitaluri proprii.(2) Activele achiziționate în numele și în contul unei terțe părți nu trebuie să fie prezentate în bilanț.51. Sunt considerate ca fiind la vedere, numai sumele care pot fi retrase în orice moment fără preaviz sau sumele pentru care s-a convenit o scadență sau un preaviz de 24 de ore sau de o zi bancară.52. (1) Operațiunea de vânzare și răscumpărare reprezintă o tranzacție ce implică transferul de către o instituție sau un client ("cedentul") către o altă instituție sau client ("cesionarul") de active, de exemplu, titluri, efecte de comerț sau valori mobiliare, în condițiile unui acord potrivit căruia aceleași active vor fi ulterior retrocedate cedentului la un preț stabilit.(2) Dacă cesionarul se angajează să retrocedeze elementele de activ la o dată determinată sau care va fi determinată de cedent, respectiva tranzacție reprezintă o operațiune de pensiune.(3) Dacă însă cesionarul nu are decât dreptul de a retroceda elementele de activ la prețul de cesiune sau un alt preț convenit dinainte, la o dată determinată sau care va fi determinată, respectiva tranzacție reprezintă o vânzare cu posibilitate de răscumpărare.(4) În cazul operațiunilor de pensiune, menționate la alin. (2), elementele de activ cedate continuă să figureze în bilanțul cedentului; prețul de cesiune încasat de cedent va figura ca datorie față de cesionar. În plus, valoarea elementelor de activ cedate va fi prezentată într-o notă explicativă de către cedent. Cesionarul nu va prezenta elementele de activ achiziționate în bilanțul propriu; prețul de achiziție plătit de cesionar va figura drept creanță asupra cedentului.(5) În cazul operațiunilor de vânzare cu posibilitate de răscumpărare, menționate la alin. (3), cedentul nu prezintă în bilanțul propriu elementele de activ cedate; acestea vor fi înscrise în activul cesionarului. Cedentul va înregistra în cadrul elementului 2 din afara bilanțului, o valoare egală cu prețul convenit în caz de răscumpărare.(6) Operațiunile de schimb la termen, opțiunile, tranzacțiile ce implică emisiunea de titluri de datorie, în care emitentul se angajează să răscumpere parțial sau integral emisiunea înainte de scadență, precum și orice alte operațiuni similare, nu constituie operațiuni de vânzare și răscumpărare în sensul prezentelor reglementări.  +  Secţiunea 4 Prevederi referitoare la unele elemente din bilanțActiv: Elementul 1 - Casa și alte valori53. Acest element cuprinde:a) numerarul aflat în casieria instituției, bancnote și monede românești și străine în circulație, utilizate de obicei pentru efectuarea de plăți;b) numerar aflat în ATM-uri și ASV-uri;c) cecuri de călătorie cumpărate și neremise spre încasare emitenților.Activ: Elementul 2 - Creanțe asupra instituțiilor de credit54. (1) Prin creanțe asupra instituțiilor de credit se înțeleg toate creanțele ce rezultă din tranzacții bancare, deținute de către instituția care întocmește situațiile financiare, asupra instituțiilor de credit naționale sau străine indiferent de destinația acestora. Nu sunt incluse în acest element creanțele reprezentate prin obligațiuni sau orice alt titlu, care trebuie prezentate la elementul 4 din Activ.(2) În sensul alin. (1), prin instituție de credit se înțelege orice entitate care corespunde definiției instituției de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul Parlamentului European și a Consiliului nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 176 din 26 iunie 2013, băncile centrale și organizațiile bancare oficiale naționale și internaționale. Creanțele asupra entităților care nu îndeplinesc condițiile de mai sus vor fi prezentate la elementul 3 din Activ.Activ: Elementul 3 - Creanțe asupra clientelei55. Prin creanțe asupra clientelei se înțeleg toate elementele de activ care reprezintă creanțe asupra clienților naționali sau străini, alții decât instituțiile de credit, oricare ar fi denumirea lor, cu excepția creanțelor reprezentate prin obligațiuni sau orice alt titlu, care trebuie să figureze la elementul 4 din Activ.Activ: Elementul 4 - Obligațiuni și alte titluri cu venit fix56. (1) Acest post cuprinde obligațiunile negociabile și alte titluri cu venit fix, emise de instituțiile de credit, de alte societăți sau de organisme publice.(2) Sunt asimilate obligațiunilor și altor titluri cu venit fix titlurile a căror dobândă variază în funcție de unii parametrii determinați, cum ar fi rata dobânzii de pe piața interbancară sau de pe piața europeană.(3) Numai obligațiunile proprii răscumpărate și negociabile pot fi incluse în sub-elementul 4.b.1).Datorii și capitaluri proprii: Elementul 1 - Datorii privind instituțiile de credit57. (1) Prin datorii privind instituțiile de credit se înțeleg toate datoriile ce rezultă din tranzacții bancare, ale instituției care întocmește situațiile financiare, față de instituțiile de credit naționale sau străine, oricare ar fi denumirea lor. Nu sunt incluse în acest post datoriile subordonate care trebuie prezentate la elementul 7 din Datorii și capitaluri proprii și nici datoriile reprezentate prin obligațiuni sau orice alt titlu, care trebuie să fie prezentate la elementul 3 sau 7 din Datorii și capitaluri proprii.(2) În sensul alin. (1), prin instituție de credit se înțelege orice entitate care corespunde definiției instituției de credit prevăzute la art.4 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul Parlamentului European și a Consiliului nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 176 din 26 iunie 2013, băncile centrale și organizațiile bancare oficiale naționale și internaționale.Datorii și capitaluri proprii: Elementul 2 - Datorii privind clientela58. Datoriile privind clientela cuprind sumele datorate clientelei, alta decât instituțiile de credit în sensul pct. 57 alin. (2) din prezentele reglementări, oricare ar fi denumirea lor. Nu sunt incluse în acest element datoriile subordonate care trebuie prezentate la elementul 7 din Datorii și capitaluri proprii și nici datoriile reprezentate prin obligațiuni sau orice alt titlu, care trebuie să fie prezentate la elementul 3 sau 7 din Datorii și capitaluri proprii.Datorii și capitaluri proprii: Elementul 3 - Datorii constituite prin titluri59. (1) Acest element cuprinde atât obligațiunile și alte titluri cu venit fix, cât și datoriile care rezultă din acceptări proprii și bilete la ordin în circulație, cu excepția datoriilor subordonate care trebuie prezentate la elementul 7 din Datorii și capitaluri proprii.(2) Prin acceptări proprii se înțeleg exclusiv acceptările care sunt emise de instituție pentru propria refinanțare și în care aceasta figurează ca prim debitor (tras).Datorii și capitaluri proprii: Elementul 7 - Datorii subordonate60. În acest element se înregistrează fondurile provenind din emisiunea de titluri sau din împrumuturi subordonate, a căror rambursare, în caz de lichidare a instituției, nu este posibilă decât după plata celorlalți creanțieri.Datorii și capitaluri proprii: Elementul 8 - Capital social subscris61. Acest element cuprinde toate sumele, indiferent de denumirea lor, care, în funcție de forma juridică a instituției respective, sunt privite, în conformitate cu legislația națională, ca fiind părți subscrise de către acționari sau asociați.Datorii și capitaluri proprii: Elementul 10 - Rezerve62. Acest element cuprinde rezervele legale, rezervele statutare sau contractuale și alte rezerve, cu excepția rezervelor din reevaluare care trebuie prezentate la elementul 11 din Datorii și capitaluri proprii.Elemente în afara bilanțului: 1 - Datorii contingente63. (1) Acest element cuprinde toate tranzacțiile prin care instituția a garantat obligațiile unei terțe părți.(2) în notele explicative trebuie prezentate natura și valoarea oricărui tip de angajament de garanție, care este semnificativ în raport cu ansamblul activității instituției.(3) Angajamentele reprezentând andosări de efecte rescontate, precum și acceptările (altele decât cele proprii) se includ la acest element.(4) Garanțiile și activele gajate cuprind toate garanțiile asumate și activele date în garanție în contul unei terțe părți.(5) Acest element cuprinde numai angajamentele irevocabile cu titlu oneros. Angajamentele revocabile nu se înregistrează în conturile de angajamente date din afara bilanțului, dar pot fi reflectate în alte conturi în afara bilanțului.Elemente în afara bilanțului: 2 - Angajamente64. (1) Acest element cuprinde toate angajamentele irevocabile care ar putea da naștere unui risc.(2) În notele explicative trebuie prezentate natura și valoarea oricărui tip de angajament, care este semnificativ în raport cu ansamblul activității instituției.(3) Angajamentele rezultate din tranzacții de vânzare cu posibilitate de răscumpărare cuprind angajamentele asumate de către o instituție în cadrul tranzacțiilor de vânzare cu posibilitate de răscumpărare, pe baza unor contracte ferme de vânzare cu posibilitate de răscumpărare, în înțelesul pct. 52 alin. (3) din prezentele reglementări.(4) Prevederile pct. 63 alin. (5) din prezentele reglementări se aplică și acestui element.  +  Secţiunea 5 Formatul contului de profit și pierdere65. Contul de profit și pierdere cuprinde veniturile și cheltuielile exercițiului, grupate după natura lor, precum și rezultatul exercițiului (profit și pierdere).66. (1) Veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creșteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor.(2) În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, cât și câștigurile din orice alte surse.(3) Câștigurile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. În contul de profit și pierdere, câștigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente.(4) Veniturile se recunosc la valoarea integrală, inclusiv în cazul în care instituția practică programe de fidelizare a clienților. În acest caz, pentru contravaloarea punctelor cadou acordate clienților ca parte a unei tranzacții de vânzare de bunuri, prestare de servicii sau a altor forme similare de stimulare, și pot fi folosite în viitor de client pentru a obține bunuri sau servicii gratuite sau la preț redus, sub rezerva îndeplinirii unor eventuale condiții suplimentare, instituția înregistrează în contabilitate un provizion.67. (1) Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor ori creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari(2) În categoria cheltuielilor se includ valorile plătite sau de plătit în nume propriu din activități curente, cât și pierderile din orice alte surse.(3) Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice și pot rezulta sau nu ca urmare a desfășurării activității curente a instituției. Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli. În contul de profit și pierdere, pierderile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv veniturile aferente.68. Formatul contului de profit și pierdere este următorul:1. Dobânzi de primit și venituri asimilate, din care;(a) aferente obligațiunilor și altor titluri cu venit fix2. Dobânzi de plătit și cheltuieli asimilate3. Venituri privind titlurile(a) venituri din acțiuni și alte titluri cu venit variabil(b) venituri din participații(c) venituri din părți în cadrul societăților comerciale legate4. Venituri din comisioane5. Cheltuieli cu comisioane6. Profit net sau pierdere netă din operațiuni financiare7. Alte venituri din exploatare8. Cheltuieli administrative generale(a) cheltuieli cu personalul, din care;a.1) Salarii și remunerațiia.2) Cheltuieli cu asigurările sociale, din care;a.2.1) cheltuieli aferente pensiilor(b) alte cheltuieli administrative9. Corecții asupra valorii imobilizărilor necorporale și corporale10. Alte cheltuieli de exploatare11. Corecții asupra valorii creanțelor și provizioanelor pentru datorii contingente și angajamente12. Reluări din corecții asupra valorii creanțelor și provizioanelor pentru datorii contingente și angajamente13. Corecții asupra valorii titlurilor transferabile care au caracter de imobilizări financiare, a participațiilor și a părților în cadrul societăților comerciale legate14. Reluări din corecții asupra valorii titlurilor transferabile care au caracter de imobilizări financiare, a participațiilor și a părților în cadrul societăților comerciale legate15. Rezultatul activității curente16. Venituri extraordinare17. Cheltuieli extraordinare18. Rezultatul activității extraordinare19. Impozitul pe profit20. Alte impozite ce nu apar în elementele de mai sus21. Rezultatul exercițiului financiar69. (1) Veniturile și cheltuielile care apar altfel decât în cursul activităților curente ale instituției trebuie prezentate la "Venituri extraordinare" și "Cheltuieli extraordinare".(2) Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacții ce sunt clar diferite de activitățile curente ale instituției și care, prin urmare, nu se așteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat.(3) În înțelesul prezentelor reglementări, prin activități curente se înțeleg orice activități desfășurate de o instituție, ca parte integrantă a afacerilor sale, precum și activitățile conexe în care aceasta se angajează.(4) Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacție se delimitează clar de activitățile curente ale instituției, se are în vedere, mai degrabă, natura elementului sau a tranzacției aferente activității desfășurate în mod curent de instituție, decât frecvența cu care se așteaptă ca aceste evenimente să aibă loc.(5) Exemple de evenimente sau tranzacții ce dau naștere, în general, la elemente extraordinare sunt exproprierea activelor, un cutremur sau un alt dezastru natural.70. Instituțiile trebuie să prezinte în notele explicative proporția în care impozitul pe profit afectează "Rezultatul activității curente" și "Rezultatul activității extraordinare".  +  Secţiunea 6 Prevederi referitoare la unele elemente din contul de profit și pierdereElementul 1 - Dobânzi de primit și venituri asimilate71. Acest element cuprinde veniturile generate de activitatea bancară, incluzând:a) veniturile realizate provenind din elementele înscrise la pozițiile 1 - 4 și 11 din Activul bilanțului, oricum ar fi calculate. Asemenea venituri trebuie să includă și veniturile generate de eșalonarea discountului pentru activele achiziționate la o valoare mai mică decât suma plătibilă la scadență, precum și pentru datoriile contractate la o valoare mai mare decât valoarea rambursabilă la scadență;b) veniturile rezultate din operațiunile la termen acoperite, eșalonate pe durata efectivă a operațiunii și care au caracter de dobândă;c) taxe și comisioane de primit, cu caracter de dobândă și calculate în funcție de durată sau la valoarea creanței sau a angajamentului dat.Elementul 2 - Dobânzi de plătit și cheltuieli asimilate72. Acest element cuprinde cheltuielile generate de activitatea bancară, incluzând;a) cheltuielile provenind din elementele înscrise la pozițiile 1 - 4 și 7 din Datorii și capitaluri proprii din cadrul bilanțului, oricum ar fi calculate. Asemenea cheltuieli trebuie să includă și cheltuielile generate de eșalonarea primei pentru activele achiziționate la o valoare mai mare decât suma plătibilă la scadență, precum și pentru datoriile contractate la o valoare mai mică decât valoarea rambursabilă la scadență;b) cheltuielile rezultate din operațiunile la termen acoperite, eșalonate pe durata efectivă a operațiunii și care au caracter de dobândă;c) taxe și comisioane de plătit, cu caracter de dobândă și calculate în funcție de durata sau valoarea datoriei sau a angajamentului primit.Elementul 3 - Venituri privind titlurile73. Acest element cuprinde dividendele și alte venituri aferente acțiunilor, participațiilor și părților în societățile legate. Venitul din acțiuni în societăți de investiții trebuie, de asemenea, inclus la acest element.Elementele 4 - Venituri din comisioane și 5 - Cheltuieli cu comisioane74. Fără a prejudicia prevederile pct. 71 și 72 din prezentele reglementări, veniturile din comisioane includ veniturile aferente serviciilor acordate terțelor părți, iar cheltuielile cu comisioanele includ cheltuielile aferente serviciilor prestate de terțe părți, în special:a) comisioane pentru garanții, administrarea creditelor în contul altor creditori și pentru tranzacțiile cu titluri în contul unor terțe părți;b) comisioane pentru plata operațiunilor comerciale și alte cheltuieli sau venituri aferente acestora, cheltuieli de administrare a conturilor și comisioane pentru păstrarea în custodie și administrarea titlurilor;c) comisioane percepute pentru operațiunile de schimb și pentru vânzarea și cumpărarea de monede sau metale prețioase în contul unor terțe părți;d) comisioane percepute în calitate de intermediar pentru operațiuni de credit sau de plasament a contractelor de economii sau a celor de asigurări.Elementul 6 - Profit sau pierdere netă din operațiuni financiare75. Acest element cuprinde:a) rezultatul net din tranzacții cu titluri care nu au caracter de imobilizări financiare, și corecțiile și reluările din corecții asupra valorilor acestor titluri;b) rezultatul net din operațiunile de schimb, fără a prejudicia pct. 71 lit. b) și 72 lit. b) din prezentele reglementări;c) rezultatul net din alte operațiuni de vânzare-cumpărare care implică instrumente financiare, inclusiv metale prețioase.Elementele 11 - Corecții asupra valorii creanțelor și provizioanelor pentru datorii contingente și angajamente și 12 - Reluări din corecții asupra valorii creanțelor și provizioanelor pentru datorii contingente și angajamente76. (1) Aceste elemente cuprind:a) cheltuieli pentru corecții asupra valorii creanțelor prezentate la elementele 2 și 3 din Activul bilanțului, precum și venituri din recuperări de creanțe trecute anterior pe pierderi și din reluări din corecții asupra - valorilor respective;b) cheltuieli pentru corecții asupra elementelor din afara bilanțului prezentate la elementele în afara bilanțului 1 și 2 și reluări din corecții asupra valorii provizioanelor constituite anterior.(2) Corecțiile de valoare pentru creanțele privind instituțiile de credit, clientela, societățile cu care instituția are o legătură de participație și societățile legate, se vor prezenta în notele la situațiile financiare în cazul în care sunt semnificative.Elementele 13 - Corecții asupra valorii titlurilor transferabile care au caracter de imobilizări financiare, a participațiilor și a părților în cadrul societăților comerciale legate și 14 - Reluări din corecții asupra valorii titlurilor transferabile care au caracter de imobilizări financiare, a participațiilor și a părților în cadrul societăților comerciale legate77. (1) Aceste elemente cuprind:a) cheltuieli pentru corecțiile asupra valorilor elementelor 4-7 din Activ;b) reluări din corecții efectuate anterior asupra elementelor respective, în măsura în care cheltuielile și veniturile se referă la titluri înregistrate ca imobilizări financiare, participații și părți în societățile comerciale legate.(2) Corecțiile de valoare privind aceste valori mobiliare, participații și părți în societățile legate sunt prezentate separat în notele la situațiile financiare, în măsura în care acestea sunt semnificative.  +  Secţiunea 7 Principii generale de raportare financiară78. (1) Elementele prezentate în situațiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale prevăzute în prezenta secțiune.(2) Principiul contabilității de angajamente. Trebuie să se țină cont de veniturile și cheltuielile aferente exercițiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data plății cheltuielilor, astfel:a) Efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente.b) Veniturile și cheltuielile care rezultă direct și concomitent din aceeași tranzacție sunt recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile și veniturile aferente, cu evidențierea distinctă a acestor venituri și cheltuieli.c) Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele situațiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate și prezentate în bilanț și contul de profit și pierdere.79. (1) Principiul continuității activității. Trebuie să se prezume că instituția își desfășoară activitatea pe baza principiului continuității activității. Acest principiu presupune că instituția își continuă în mod normal funcționarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității.(2) O instituție nu va întocmi situațiile financiare anuale pe baza continuității activității dacă organele de conducere stabilesc după data bilanțului fie că intenționează să lichideze instituția sau să înceteze activitatea acesteia, fie că nu există nicio altă variantă realistă în afara acestora. Aceste prevederi nu se aplică situațiilor financiare anuale întocmite de instituțiile absorbite în cadrul unui proces de fuziune, potrivit legii. Deteriorarea rezultatelor din exploatare și a poziției financiare, ulterior datei bilanțului, indică nevoia de a analiza dacă presupunerea privind continuitatea activității este încă adecvată.(3) Dacă administratorii unei instituții au luat cunoștință de unele elemente de incertitudine legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-și continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situațiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuității, această informație trebuie prezentată, împreună cu explicații privind modul de întocmire a acestora și motivele care au stat la baza deciziei conform căreia instituția nu își mai poate continua activitatea. Evenimentele sau condițiile ce necesită prezentări de informații pot apărea și ulterior datei bilanțului.80. Principiul permanenței metodelor. Metodele de evaluare și politicile contabile, în general, trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul.81. (1) Principiul prudenței. La întocmirea situațiilor financiare anuale, recunoașterea și evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă și, în special:a) în contul de profit și pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanțului;b) trebuie să se țină cont de toate datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia;c) trebuie să se țină cont de toate datoriile previzibile și pierderile potențiale apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia;d) trebuie să se țină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit și pierdere.(2) Ca urmare, activele și veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile și cheltuielile nu trebuie să fie subevaluate. Totuși, exercitarea prudenței nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situațiile financiare nu ar mai fi neutre și nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.82. Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii. Conform acestui principiu, componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.83. Principiul intangibilității. Bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentele reglementări.84. (1) Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de active și datorii sau între elementele de venituri și cheltuieli este interzisă.(2) Toate creanțele și datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente justificative. Eventualele compensări între creanțe și datorii față de aceeași instituție efectuate cu respectarea prevederilor legale, pot fi înregistrate numai după contabilizarea veniturilor și cheltuielilor corespunzătoare; în notele explicative se prezintă valoarea brută a creanțelor și datoriilor care au făcut obiectul compensării.(3) În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidențiază distinct operațiunea de vânzare/scoatere din evidență și cea de cumpărare/intrare în evidență, pe baza documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor și cheltuielilor aferente operațiunilor. Tratamentul contabil este similar și în cazul prestărilor reciproce de servicii.85. (1) Contabilizarea și prezentarea elementelor din bilanț și contul de profit și pierdere se efectuează ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al angajamentului în cauză.(2) Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate și prezentarea fidelă a operațiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidență drepturile și obligațiile, precum și riscurile asociate acestor operațiuni. Evenimentele și operațiunile economico-financiare trebuie evidențiate în contabilitate așa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative. Documentele care stau la baza înregistrării în contabilitate a operațiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanță cu realitatea.(3) Exemple de situații când se aplică acest principiu pot fi considerate; încadrarea, de către utilizatori, a contractelor de leasing în leasing operațional sau financiar; încadrarea operațiunilor de pensiune.86. Principiul pragului de semnificație. Valoarea, elementelor de bilanț și de cont de profit și pierdere care sunt indicate cu litere mici poate fi combinată dacă:a) acestea reprezintă o sumă nesemnificativă, în înțelesul pct. 9 din prezentele reglementări; saub) o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiția ca elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative.  +  Secţiunea 8 Reguli de evaluareReguli generale de evaluare87. Elementele prezentate în situațiile financiare anuale se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de achiziție sau al costului de producție. Cazurile în care nu se folosește costul de achiziție sau costul de producție sunt cele prevăzute de prezentele reglementări. În situația în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale se aplică prevederile pct. 149 - 153 din prezentele reglementări.88. (1) La data intrării în cadrul instituției, bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabilește astfel:a) la cost de achiziție - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;b) la cost de producție - pentru bunurile produse în cadrul instituției;c) la valoarea justă - pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere, pentru bunurile obținute urmare a executării silite a creanțelor sau rezilierii contractelor de leasing financiar, precum și pentru instrumente derivate.(2) În cazul menționat la lit. c), valoarea justă se substituie costului de achiziție.(3) Prin valoare justă se înțelege prețul care ar fi încasat pentru vânzarea unui activ sau plătit la transferul unei datorii într-o tranzacție normală pe piața principală (sau cea mai avantajoasă), între participanți pe piață, la data evaluării, în condiții de piață actuale (adică un preț de ieșire), indiferent dacă prețul respectiv este observabil direct sau este estimat utilizând altă tehnică de evaluare. Valoarea justă a activelor se determină, în general, după datele de evidență de pe piață, printr-o evaluare efectuată, de regulă, de evaluatori autorizați, potrivit legii. În situația în care nu există date pe piață privind valoarea justă, din cauza naturii specializate a activelor și a frecvenței reduse a tranzacțiilor, valoarea justă se poate determina, prin alte metode, utilizate, de regulă, de către evaluatori autorizați, potrivit legii.(4) În cazul titlurilor de tranzacție, costul de achiziție nu include costurile de tranzacționare direct atribuibile achiziției de titluri, aceste costuri fiind înregistrate în conturile de cheltuieli corespunzătoare.(5) În cazul celorlalte categorii de titluri, costul de achiziție include și costurile de tranzacționare direct atribuibile achiziției de titluri.(6) Pentru titlurile cu venit fix clasificate în categoria titlurilor de plasament sau a titlurilor de investiții, creanțele din dobânzile calculate pentru perioada scursă de la emisiunea acestora și până în momentul achiziției (cuponul scurs) pot fi înregistrate în conturile de titluri sau în conturile de creanțe atașate corespunzătoare. În acest ultim caz, diferența dintre valoarea de achiziție și cuponul scurs este înregistrată în conturile de titluri corespunzătoare.89. (1) Costul de achiziție reprezintă prețul datorat și eventualele cheltuieli conexe minus eventualele reduceri ale costului de achiziție. În acest sens, costul de achiziție al bunurilor cuprinde prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe (cu excepția acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autoritățile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziției bunurilor respective.(2) În costul de achiziție se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obținerea de autorizații și alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective.(3) Reducerile comerciale acordate de furnizor și înscrise pe factura de achiziție ajustează în sensul reducerii costul de achiziție al bunurilor. Atunci când achiziția de produse și primirea reducerii comerciale sunt tratate împreună, reducerile comerciale primite ulterior facturării ajustează, de asemenea, costul de achiziție al bunurilor.90. (1) Costul de producție al unui bun cuprinde costul de achiziție a materiilor prime și materialelor consumabile și cheltuielile de producție direct atribuibile bunului în cauză.(2) Costul de producție sau de prelucrare al stocurilor, precum și costul de producție al imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producției, și anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă și alte cheltuieli directe de producție, costul proiectării produselor, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție alocată în mod rațional ca fiind legată de fabricația acestora.(3) În costul de producție poate fi inclusă o proporție rezonabilă din cheltuielile de regie fixe sau variabile care sunt doar indirect atribuibile bunului, în măsura în care acestea se referă la perioada de producție. Costurile de distribuție nu se includ.(4) Următoarele reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, astfel:a) pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producție înregistrate peste limitele normal admise;b) cheltuielile de depozitare, cu excepția cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producție, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricație;c) regiile (cheltuielile) generale de administrație care nu participă la aducerea stocurilor în forma și locul final.91. (1) Costurile îndatorării atribuibile activelor cu ciclu lung de fabricație sunt incluse în costurile de producție ale acestora, în măsura în care sunt legate de perioada de producție. În costurile îndatorării se include dobânda la capitalul împrumutat pentru finanțarea achiziției, construcției sau producției de active cu ciclu lung de fabricație. În cazul includerii costurilor îndatorării în valoarea activelor cu ciclu lung de fabricație, aceasta trebuie prezentată în notele explicative.(2) În sensul prezentelor reglementări, prin activ cu ciclu lung de fabricație se înțelege un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanțială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare.(3) Capitalizarea costurilor îndatorării trebuie să înceteze când se realizează cea mai mare parte a activităților necesare pentru pregătirea activului cu ciclu lung de fabricație, în vederea utilizării prestabilite sau a vânzării acestuia.92. (1) Evaluarea cu ocazia inventarierii, a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se face potrivit prezentelor reglementări și normelor emise în acest sens de Ministerul Finanțelor Publice.(2) În scopul efectuării inventarierii, conducerea instituției trebuie să stabilească proceduri proprii, cu respectarea prevederilor legale. În vederea desfășurării în bune condiții a operațiunilor de inventariere și evaluare, în comisiile de inventariere vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare, tehnică și economică, cunoscătoare a domeniului de activitate.93. (1) În scopul întocmirii situațiilor financiare anuale, instituțiile trebuie să procedeze la inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.(2) În situațiile financiare anuale, elementele de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se reflectă și se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.(3) În înțelesul prezentelor reglementări:a) valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după ce se deduc amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile și ajustările acumulate din depreciere sau pierdere de valoare;b) valoarea de inventar a unui activ reprezintă valoarea contabilă a activului, stabilită cu ocazia evaluării la inventariere, respectiv valoarea înscrisă în listele de inventariere.(4) La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenței, potrivit căruia se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare.(5) Pentru elementele de natura activelor înregistrate la cost, diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea contabilă se evidențiază distinct în contabilitate, în conturi de ajustări, aceste elemente menținându-se la valoarea lor de intrare.(6) Pentru elementele de natura datoriilor, diferențele constatate în plus între valoarea de inventar și valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor corespunzătoare de datorii.(7) Capitalurile proprii rămân evidențiate la valorile din contabilitate.94. (1) Evaluarea imobilizărilor corporale și necorporale, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea de inventar, stabilită de comisia de inventariere sau de evaluatori autorizați, potrivit legii. Fac obiectul evaluării și imobilizările în curs de execuție.(2) Corectarea valorii imobilizărilor necorporale și corporale și aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectuează, în funcție de tipul de depreciere existentă, fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă, fie prin constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru depreciere, în cazul în care se constată o depreciere reversibilă a acestora.(3) În cazul imobilizărilor corporale și necorporale, la determinarea pierderilor din depreciere, evaluatorii autorizați, potrivit legii, sau personalul instituției pot utiliza și alte metode de evaluare (de exemplu: metode bazate pe fluxuri de trezorerie).(4) Pentru a stabili dacă există deprecieri ale imobilizărilor corporale și necorporale, în afara constatării faptice cu ocazia inventarierii, pot fi luate în considerare surse externe și interne de informații.(5) La sursele externe de informații se încadrează aspecte precum:a) pe parcursul perioadei, valoarea de piață a activului a scăzut semnificativ mai mult decât ar fi fost de așteptat ca rezultat al trecerii timpului sau utilizării;b) pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra instituției, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat asupra mediului tehnologic, comercial, economic sau juridic în care instituția își desfășoară activitatea sau pe piața căreia îi este dedicat activul etc.(6) Din sursele interne de informații se exemplifică următoarele elemente:a) există indicii de uzură fizică sau morală a imobilizării;b) pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra instituției, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat, în ceea ce privește gradul sau modul în care imobilizarea este utilizată sau se așteaptă să fie utilizată. Astfel de modificări includ: situațiile în care imobilizarea devine neproductivă, planurile de restructurare sau de întrerupere a activității căreia îi este dedicată imobilizarea, precum și planificarea cedării imobilizării înainte de data estimată anterior;c) raportările interne pun la dispoziție indicii cu privire la faptul că rezultatele economice ale unei imobilizări sunt sau vor fi mai slabe decât cele scontate.(7) Indiciile de depreciere a imobilizărilor, puse la dispoziție de raportările interne, includ:a) fluxul de trezorerie necesar pentru achiziționarea unei imobilizări similare, pentru exploatarea sau întreținerea imobilizării este semnificativ mai mare decât cel prevăzut inițial în buget;b) rezultatul din exploatare generat de imobilizare este vizibil inferior celui prevăzut în buget;c) o scădere semnificativă a profitului din exploatare prevăzut în buget, respectiv o creștere semnificativă a pierderilor prevăzute în buget, generate de imobilizare etc.(8) Deciziile privind reluarea unor deprecieri înregistrate în conturile de ajustări au la bază constatările comisiei de inventariere. Pot exista și unele indicii că o pierdere din depreciere recunoscută în perioadele anterioare pentru o imobilizare necorporală sau corporală nu mai există sau s-a redus. La această evaluare se ține cont de surse externe și interne de informații.(9) În categoria surselor externe de informații se pot încadra următoarele:a) valoarea de piață a imobilizării a crescut semnificativ în cursul perioadei;b) în cursul perioadei au avut loc modificări semnificative cu efect favorabil asupra instituției sau se estimează că astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat, în mediul tehnologic, comercial, economic sau juridic în care instituția își desfășoară activitatea sau pe piața căreia îi este dedicat activul etc.(10) Dintre sursele interne de informații se exemplifică următoarele:a) pe parcursul perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect favorabil asupra instituției, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul apropiat în ceea ce privește gradul sau modul în care imobilizarea este utilizată sau se așteaptă să fie utilizată. Aceste modificări includ costurile efectuate în timpul perioadei pentru a îmbunătăți și a crește performanța imobilizării sau pentru a restructura activitatea căreia îi aparține imobilizarea;b) raportările interne dovedesc faptul că performanța economică a unei imobilizări este sau va fi mai bună decât s-a prevăzut inițial etc.(11) Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanțului se efectuează la cost, mai puțin amortizarea și ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind valoarea justă la data reevaluării, mai puțin orice amortizare cumulată și orice pierdere din depreciere cumulată.95. (1) La data ieșirii din cadrul instituției sau la darea în consum, bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (de exemplu, valoarea reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate).(2) Activele constatate minus în gestiune se scot din evidență la data constatării lipsei acestora.(3) La scoaterea din evidență a activelor, se reiau la venituri ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora.Imobilizări96. Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizării pe o bază continuă, pe o perioadă mai mare de un an, în scopul desfășurării activităților instituției. Ele trebuie evaluate la costul de achiziție sau la costul de producție, cu respectarea prevederilor pct. 97 și 98 din prezentele reglementări.97. (1) Costul de achiziție sau costul de producție sau valoarea reevaluată, în cazurile în care se aplică metoda reevaluării, al imobilizărilor corporale a căror utilizare este limitată în timp se reduce cu ajustările valorice calculate pentru amortizarea sistematică a valorii activelor în cauză pe parcursul duratei lor de utilizare economică (amortizare).(2) Amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare economică. Valoarea amortizabilă este reprezentată de cost sau altă valoare care substituie costul (de exemplu, valoarea reevaluată).(3) În înțelesul prezentelor reglementări, prin durata de utilizare economică se înțelege durata de viață utilă, aceasta reprezentând:a) perioada pe parcursul căreia instituția estimează că activul va fi disponibil pentru utilizare de către instituție; saub) numărul unităților produse sau a unor unități similare ce se estimează că vor fi obținute de instituție prin folosirea activului respectiv.(4) Activele imobilizate amortizabile sunt prezentate în bilanț la valoarea contabilă, aceasta fiind reprezentată de costul de achiziție, costul de producție sau altă valoare care substituie costul, diminuată cu amortizarea cumulată până la acea dată, precum și cu ajustările cumulate din depreciere.(5) Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se așteaptă să fie consumate de instituție.(6) Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeași natură și având condiții de utilizare identice, în funcție de politica contabilă adoptată.(7) Metoda de amortizare se poate modifica doar atunci când aceasta este determinată de o eroare în estimarea modului de consumare a beneficiilor aferente respectivei imobilizări corporale.(8) În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, în funcție de politica contabilă adoptată, instituția înregistrează în contabilitate o cheltuială cu amortizarea sau o cheltuială corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată.(9) O modificare semnificativă a condițiilor de utilizare, precum și în cazul efectuării unor investiții sau reparații, altele decât cele determinate de întreținerile curente, sau învechirea unei imobilizări corporale poate justifica revizuirea duratei de amortizare. De asemenea, în cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, folosirea lor fiind întreruptă pe o perioadă îndelungată, poate fi justificată revizuirea duratei de amortizare.(10) În cazuri excepționale, durata de amortizare stabilită inițial se poate modifica, această reestimare conducând la o nouă cheltuială cu amortizarea pe perioada rămasă de utilizare.(11) Terenurile nu se amortizează.98. (1) Atunci când se constată pierderi de valoare pentru imobilizările financiare, trebuie făcute ajustări pentru pierderea de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data bilanțului.(2) Imobilizările trebuie să facă obiectul ajustărilor de valoare, indiferent dacă duratele lor de utilizare economică sunt limitate sau nu, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data bilanțului, dacă se estimează că reducerea valorii acestora este permanentă.(3) Ajustările de valoare prevăzute la alin. (1) și (2) trebuie înregistrate în contul de profit și pierdere și prezentate distinct în notele explicative, dacă acestea nu au fost prezentate separat în contul de profit și pierdere.(4) Evaluarea la valorile minime, potrivit prevederilor alin. (1) și (2), nu poate fi continuată dacă nu mai sunt aplicabile motivele pentru care au fost făcute ajustările respective. Prezenta dispoziție nu se aplică ajustărilor de valoare efectuate în privința fondului comercial.99. (1) Activele incluse la elementele 8 și 9 din Activul formatului de bilanț, trebuie să fie evaluate întotdeauna ca imobilizări.(2) Activele incluse în alte elemente (posturi) din bilanț trebuie să fie evaluate ca imobilizări atunci când sunt destinate să fie folosite în mod durabil în activitatea instituției.(3) Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare, rezultat în urma reevaluării imobilizărilor corporale, poate fi transferat direct în rezultatul reportat, atunci când acest surplus este realizat.Imobilizări necorporale100. (1) O imobilizare necorporală este un activ nemonetar identificabil, fără formă fizică.(2) Definiția unei imobilizări necorporale prevede ca imobilizarea necorporală să fie identificabilă pentru a fi diferențiată de fondul comercial. Fondul comercial pozitiv care este recunoscut într-o combinare de întreprinderi este un activ care reprezintă beneficiile economice viitoare care rezultă din alte active dobândite într-o combinare de întreprinderi care nu sunt identificate individual și recunoscute separat. Beneficiile economice viitoare pot rezulta din sinergia între activele identificabile dobândite sau din active care nu îndeplinesc condițiile pentru recunoașterea, în mod individual, în situațiile financiare.(3) Dacă un element nu îndeplinește condițiile de recunoaștere a unei imobilizări necorporale, costul aferent achiziției sau realizării sale pe plan intern este recunoscut drept cheltuială în momentul în care este suportat. Totuși, dacă este dobândit în cadrul unei combinări de întreprinderi prin achiziția unei afaceri, elementul în cauză face parte din fondul comercial recunoscut la data achiziției.(4) Imobilizările necorporale cuprind: fondul comercial pozitiv, cheltuieli de constituire, alte imobilizări necorporale și avansuri pentru imobilizări necorporale.(5) O imobilizare necorporală îndeplinește criteriul de a fi identificabilă când:a) este separabilă, adică poate fi separată sau divizată de instituție și vândută, transferată, autorizată, închiriată sau schimbată, fie individual, fie împreună cu un contract corespunzător, un activ identificabil sau o datorie identificabilă; saub) decurge din drepturi contractuale sau de altă natură legală, indiferent dacă acele drepturi sunt transferabile sau separabile de instituție sau de alte drepturi și obligații.(6) O instituție controlează o imobilizare dacă instituția are capacitatea de a obține beneficii economice viitoare de pe urma resursei de bază și de a restricționa accesul altora la acele beneficii. Capacitatea unei instituții de a controla beneficiile economice viitoare generate de o imobilizare necorporală provine în mod normal din drepturile legale a căror aplicare poate fi susținută în instanță. În absența unor drepturi legale, controlul este mai dificil de demonstrat. Cu toate acestea, exercitarea legală a unui drept nu este o condiție necesară pentru control, întrucât instituția poate fi capabilă să controleze beneficiile economice viitoare în alt mod.(7) Beneficiile economice viitoare care decurg dintr-o imobilizare necorporală pot include venitul din vânzarea produselor sau serviciilor, economisiri de costuri sau alte beneficii rezultate din utilizarea imobilizării de către instituție. De exemplu, utilizarea proprietății intelectuale într-un proces de producție poate mai degrabă să reducă costurile viitoare de producție decât să crească veniturile viitoare.(8) Recunoașterea unui element drept imobilizare necorporală prevede ca instituția să demonstreze că elementul respectiv îndeplinește:a) definiția unei imobilizări necorporale; șib) criteriile generale de recunoaștere.(9) Această cerință se aplică costurilor suportate inițial pentru dobândirea sau generarea internă a unei imobilizări necorporale și costurilor suportate ulterior pentru adăugarea sau înlocuirea unor părți ale sale sau pentru întreținerea sa.(10) Imobilizările necorporale sunt de asemenea natură încât, în multe cazuri, nu există adăugiri la o astfel de imobilizare sau înlocuiri ale componentelor acesteia. Prin urmare, majoritatea costurilor ulterioare mai degrabă mențin beneficiile economice viitoare preconizate încorporate într-o imobilizare necorporală existentă, decât să corespundă definiției unei imobilizări necorporale și criteriilor de recunoaștere din prezentele reglementări. În plus, este deseori mai dificil să se atribuie costuri ulterioare direct unei anumite imobilizări necorporale decât activității ca întreg. Prin urmare, doar rareori costurile ulterioare - cele suportate după recunoașterea inițială a unei imobilizări necorporale dobândite sau după finalizarea unei imobilizări necorporale generate intern - sunt recunoscute în valoarea contabilă a unui activ. Costurile ulterioare aferente mărcilor, titlurilor de publicații și elementelor similare în fond (fie dobândite din afară, fie generate intern) sunt întotdeauna recunoscute în contul de profit și pierdere în momentul în care sunt suportate. Aceasta pentru că astfel de costuri nu pot fi diferențiate de costurile cu dezvoltarea instituției ca întreg.(11) O instituție trebuie să evalueze probabilitatea producerii de beneficii economice viitoare preconizate pe baza unor calcule raționale și ușor de susținut care reprezintă cea mai bună estimare a echipei de conducere pentru setul de condiții economice care vor exista pe parcursul duratei de viață a imobilizării.(12) O instituție folosește raționamentul pentru a evalua gradul de siguranță asociat obținerii de beneficii economice viitoare care pot fi atribuite utilizării activului pe baza dovezilor disponibile în momentul recunoașterii inițiale, acordând o importanță mai mare dovezilor externe.(13) Anumite imobilizări necorporale pot fi păstrate în sau pe un obiect fizic, cum ar fi un compact-disc (în cazul unui software), documentație legală (în cazul unei licențe sau al unui brevet) sau peliculă. Pentru a stabili dacă o imobilizare care încorporează atât elemente corporale, cât și necorporale ar trebui tratată ca imobilizare corporală sau ca imobilizare necorporală, o instituție evaluează care element este mai semnificativ. De exemplu, software-ul pentru un utilaj computerizat care nu poate opera fără acel software specific se include în valoarea acelei imobilizări corporale. Același lucru este valabil și pentru sistemul de operare al unui computer. Atunci când software-ul nu este parte integrantă a hardware-ului respectiv, software-ul este tratat ca imobilizare necorporală.(14) Listele de clienți nu se recunosc ca imobilizări necorporale.(15) În cazul racordării utilizatorilor la rețeaua electrică, contravaloarea cheltuielilor suportate de utilizatori cu racordarea reprezintă imobilizări necorporale de natura drepturilor de utilizare și se evidențiază în contul 4419 "Alte imobilizări necorporale", analitic distinct. Amortizarea acestor imobilizări necorporale se înregistrează pe perioada pentru care instituția are dreptul de a utiliza rețelele respective, dacă această durată este specificată în contractele încheiate sau, dacă nu este stabilită o asemenea durată, pe durata de viață a instalațiilor de utilizare de la locul de consum.(16) Tratamentul contabil prevăzut la alin. (15) al prezentului punct se aplică și în cazul cheltuielilor efectuate de instituții pentru racordarea la rețeaua de apă, gaze sau alte utilități, dacă în contractele de racordare se prevede plata unor sume pentru racordarea la rețelele respective de distribuție. În toate cazurile se vor avea în vedere clauzele cuprinse în contractele încheiate între părți.101. (1) O imobilizare necorporală se înregistrează inițial la costul de achiziție sau de producție, așa cum sunt definite în prezentele reglementări.(2) În mod normal, prețul pe care o instituție îl plătește pentru a dobândi separat o imobilizare necorporală va reflecta așteptările privind probabilitatea ca beneficiile economice viitoare preconizate ale imobilizării să revină instituției. În aceste situații instituția preconizează o intrare de beneficii economice, chiar dacă plasarea în timp a sumei generate de intrare este nesigură. Astfel, imobilizările necorporale dobândite separat îndeplinesc întotdeauna criteriul referitor la probabilitatea ca beneficiile economice viitoare preconizate atribuibile imobilizării să revină instituției.(3) În plus, costul unei imobilizări necorporale dobândite separat poate fi în general evaluat în mod credibil. Acest lucru se întâmplă mai ales când contravaloarea achiziției ia forma numerarului sau a altor active monetare.102. (1) Costul unei imobilizări necorporale dobândite separat este alcătuit din:a) costul său de achiziție, inclusiv taxele vamale de import și taxele de achiziție nerambursabile, după scăderea reducerilor și rabaturilor comerciale; șib) orice cost direct atribuibil pregătirii activului pentru utilizarea prevăzută.(2) Exemple de costuri direct atribuibile sunt:a) cheltuielile cu personalul determinate de aducerea activului la starea sa de funcționare;b) onorariile profesionale care decurg direct din aducerea activului la condiția sa de funcționare; șic) costurile de testare a activului privind funcționarea sa în mod corespunzător.103. Exemple de costuri care nu constituie o parte a costului imobilizării necorporale sunt:a) costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile de publicitate și activități promoționale);b) costurile de desfășurare a unei activități într-un loc nou sau cu o nouă clasă de clienți (inclusiv costurile de instruire a personalului); șic) costurile administrative și alte cheltuieli generale de regie.104. Recunoașterea costurilor în valoarea contabilă a unei imobilizări necorporale încetează atunci când activul se află în starea necesară pentru a putea funcționa în maniera intenționată de conducere.105. Cumpărătorul poate recunoaște drept activ un grup de imobilizări necorporale complementare cu condiția ca activele individuale să aibă durate de viață utilă similare. De exemplu, termenii "marcă" și "nume de marcă" sunt deseori utilizați ca sinonime pentru mărci de comerț și alte mărci. Totuși, aceștia din urmă sunt termeni generali de marketing utilizați în mod normal pentru referiri la un grup de active complementare cum ar fi marca de comerț (sau marca de servicii) și numele aferent de comercializare, formulele, rețetele și expertiza tehnologică.106. (1) Nicio imobilizare necorporală care decurge din cercetare (sau din faza de cercetare a unui proiect intern) nu se recunoaște. Cheltuielile cu cercetarea (sau cele din faza de cercetare a unui proiect intern) se recunosc drept cheltuială atunci când sunt suportate, deoarece în faza de cercetare a unui proiect intern, o instituție nu poate demonstra că o imobilizare necorporală există și că aceasta va genera beneficii economice viitoare.(2) Cercetarea este investigația originală și planificată întreprinsă în scopul câștigării unor cunoștințe sau înțelesuri științifice ori tehnice noi.(3) Exemple de activități de cercetare sunt:a) activitățile al căror scop este acela de a obține cunoștințe noi;b) identificarea, evaluarea și selecția finală a aplicațiilor pentru rezultatele cercetărilor sau pentru alte cunoștințe;c) căutarea de alternative pentru materiale, instrumente, produse, procese, sisteme sau servicii; șid) formularea, elaborarea, evaluarea și selecția finală a alternativelor posibile pentru materiale, instrumente, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătățite.107. (1) Uneori este dificil de evaluat dacă o imobilizare necorporală generată intern se califică pentru recunoaștere, din cauza problemelor în:a) a identifica dacă există și momentul în care apare un activ identificabil care va genera beneficii economice viitoare preconizate; șib) a determina în mod fiabil costul activului. În anumite cazuri, costul de generare internă a unor imobilizări necorporale nu poate fi diferențiat de costul menținerii sau majorării fondului comercial generat intern al instituției sau de costul de funcționare de zi cu zi.(2) Pentru a stabili dacă o imobilizare necorporală generată intern îndeplinește criteriile de recunoaștere, o instituție clasifică procesul de generare a imobilizării într-o fază de cercetare și o fază de dezvoltare. Dacă o instituție nu poate face distincția între faza de cercetare și cea de dezvoltare ale unui proiect intern de creare a unei imobilizări necorporale, instituția tratează cheltuielile cu acel proiect ca și cum ar fi determinate doar de faza de cercetare.(3) Costul unei imobilizări necorporale generate intern este suma costurilor suportate de la data la care imobilizarea necorporală a îndeplinit pentru prima oară criteriile de recunoaștere ca imobilizări necorporale.(4) Costul unei imobilizări necorporale generate intern este compus din toate costurile direct atribuibile care sunt necesare pentru crearea, producerea și pregătirea activului pentru a fi capabil să funcționeze în maniera intenționată de către conducere. Exemple de costuri direct atribuibile sunt:a) cheltuielile cu materialele și serviciile utilizate sau consumate pentru generarea imobilizării necorporale;b) cheltuielile cu personalul provenite din generarea imobilizării necorporale;c) taxele de înregistrare a unui drept legal; șid) amortizarea brevetelor și licențelor care sunt utilizate pentru a genera imobilizarea necorporală.(5) Următoarele elemente nu sunt componente ale costului unei imobilizări necorporale generate intern:a) costurile aferente vânzării, cele administrative și alte costuri generale de regie, cu excepția cazului în care astfel de costuri pot fi atribuite direct procesului de pregătire a imobilizării pentru utilizare;b) ineficiențele identificate și pierderile inițiale din exploatare suportate înainte ca imobilizarea să atingă performanța planificată; șic) costurile cu instruirea personalului pentru a utiliza activul.108. (1) Fondul comercial se recunoaște, de regulă, în urma combinărilor de întreprinderi și reprezintă diferența dintre costul de achiziție și valoarea justă la data tranzacției, a părții din activele nete achiziționate.(2) În înțelesul prezentelor reglementări, prin combinare de întreprindere se înțelege o tranzacție sau un alt eveniment prin care un dobânditor obține controlul asupra uneia sau mai multor întreprinderi.(3) În situațiile financiare anuale individuale, fondul comercial se poate recunoaște numai în cazul transferului tuturor activelor sau al unei părți a acestora și, după caz, și de datorii și capitaluri proprii, indiferent dacă este realizat ca urmare a cumpărării sau ca urmare a unor operațiuni de fuziune. Transferul este în legătură cu o afacere, reprezentată de un ansamblu integrat de activități și active organizate și administrate în scopul obținerii de profituri, înregistrării de costuri mai mici sau alte beneficii. Pentru recunoașterea în contabilitate a activelor și datoriilor primite cu ocazia acestui transfer, instituțiile trebuie să procedeze la evaluarea valorii juste a elementelor primite, în scopul determinării valorii individuale a acestora. Aceasta se efectuează de către evaluatori autorizați, potrivit legii.(4) Onorariile de intermediere, onorariile de consiliere, juridice, contabile, de evaluare și alte onorarii profesionale sau de consultanță, precum și alte cheltuieli legate de dobândirea unei afaceri reprezintă cheltuieli în perioadele care sunt suportate costurile respective.(5) Instituția care cedează o afacere scoate din evidență activele și datoriile corespunzătoare, la valoarea la care acestea sunt înregistrate în contabilitate, pe seama, conturilor de cheltuieli, respectiv venituri.(6) Dacă în situațiile financiare anuale individuale se înregistrează fond comercial negativ, tratamentul acestuia este cel prevăzut de prezentele reglementări.(7) În cazul în care fondul comercial pozitiv (diferența pozitivă dintre costul de achiziție și valoarea justă la data tranzacției, a părții din activele nete achiziționate) este tratat ca un activ, se au în vedere următoarele prevederi:a) fondul comercial pozitiv se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani;b) totuși, în cazurile excepționale în care durata de utilizare a fondului comercial nu poate fi estimată în mod credibil, instituțiile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste cinci ani, cu condiția ca această perioadă să nu depășească 10 ani. În notele explicative la situațiile financiare se furnizează o explicație privind perioada de amortizare a fondului comercial.(8) Dacă în situațiile financiare individuale se înregistrează o valoare prezentată ca un element separat, care corespunde unui fond comercial negativ (diferența negativă dintre costul de achiziție și valoarea justă la data tranzacției, a părții din activele nete achiziționate), poate fi transferată în contul de profit și pierdere numai:a) dacă această diferență corespunde previziunii, la data achiziției, a unor rezultate viitoare nefavorabile ale instituției în cauză sau previziunii unor costuri pe care instituția respectivă urmează să le efectueze, în măsura în care o asemenea previziune se materializează; saub) în măsura în care diferența corespunde unui câștig realizat.(9) În vederea recunoașterii fondului comercial negativ, o instituție trebuie să se asigure că nu au fost supraevaluate activele identificabile achiziționate și nu au fost omise sau subevaluate datoriile.(10) În măsura în care fondul comercial negativ se raportează la pierderi și cheltuieli viitoare așteptate, ce sunt identificate în planul pentru achiziție al achizitorului și pot fi măsurate credibil, dar care nu reprezintă datorii identificabile la data achiziției, acea parte a fondului comercial negativ trebuie recunoscută ca venit în contul de profit și pierdere, atunci când sunt recunoscute aceste pierderi și cheltuieli viitoare.(11) În măsura în care fondul comercial negativ nu se raportează la pierderi și cheltuieli viitoare așteptate și care pot fi măsurate în mod credibil la data achiziției, acest fond comercial negativ trebuie recunoscut ca venit în contul de profit și pierdere, după cum urmează:a) valoarea fondului comercial negativ ce nu depășește valorile juste ale activelor nemonetare identificabile achiziționate trebuie recunoscută ca venit atunci când beneficiile economice viitoare cuprinse în activele identificabile amortizabile achiziționate sunt consumate, deci, de-a lungul perioadei de viață utilă rămasă a acelor active; șib) valoarea fondului comercial negativ în exces față de valorile juste ale activelor nemonetare identificabile achiziționate trebuie recunoscută imediat ca venit.(12) Fondul comercial generat intern nu se recunoaște ca activ deoarece nu este o resursă identificabilă (adică nu este separabil și nici nu decurge din drepturi legale contractuale sau de altă natură) controlată de instituție, care să poată fi evaluată în mod fiabil la cost.109. Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înființarea sau dezvoltarea unei instituții (taxe și alte cheltuieli de înscriere și înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea și vânzarea de acțiuni și obligațiuni, precum și alte cheltuieli de această natură, legate de înființarea și extinderea activității instituției).110. (1) O instituție poate include cheltuielile de constituire la "Active", caz în care poate imobiliza cheltuielile de constituire. În această situație, cheltuielile de constituire trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum cinci ani.(2) În situația în care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepția cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire și a profitului reportat este cel puțin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.111. Sumele prezentate în bilanț la elementul "Cheltuieli de constituire" trebuie explicate în note.112. (1) În cadrul altor imobilizări necorporale se înregistrează cheltuieli de dezvoltare, concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare, cu excepția celor create intern de instituție, programele informatice create de instituție sau achiziționate de la terți pentru necesitățile proprii de utilizare, rețete, formule, modele, proiecte și prototipuri, precum și alte imobilizări necorporale.(2) Programele informatice, precum și celelalte imobilizări necorporale înregistrate la elementul "Alte imobilizări necorporale", se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către instituția care le deține.(3) În cazul programelor informatice achiziționate împreună cu licențele de utilizare, dacă se poate efectua o separare între cele două active, acestea sunt contabilizate și amortizate separat.113. (1) Imobilizările de natura cheltuielilor de dezvoltare sunt generate de aplicArea rezultatelor cercetării sau a altor cunoștințe într-un plan sau proiect ce vizează producția de materiale, dispozitive, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătățite substanțial, înainte de începerea producției sau utilizării comerciale.(2) O imobilizare necorporală provenită din dezvoltare (sau faza de dezvoltare a unui proiect intern) se recunoaște dacă, și numai dacă, o instituție poate demonstra toate elementele următoare:a) fezabilitatea tehnică pentru finalizarea imobilizării necorporale, astfel încât aceasta să fie disponibilă pentru utilizare sau vânzare;b) intenția sa de a finaliza imobilizarea necorporală și dea o utiliza sau vinde;c) capacitatea sa de a utiliza sau vinde imobilizarea necorporală;d) modul în care imobilizarea necorporală va genera beneficii economice viitoare probabile. Printre altele, instituția poate demonstra existența unei piețe pentru producția generată de imobilizarea necorporală ori pentru imobilizarea necorporală în sine sau, dacă se prevede folosirea ei pe plan intern, utilitatea imobilizării necorporale;e) disponibilitatea unor resurse tehnice, financiare și de altă natură adecvate pentru a completa dezvoltarea și pentru a utiliza sau vinde imobilizarea necorporală;f) capacitatea sa de a evalua credibil cheltuielile atribuibile imobilizării necorporale pe perioada dezvoltării sale.(3) Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz.(4) În cazul în care durata contractului sau durata de utilizare depășește cinci ani, durata de amortizare a cheltuielilor de dezvoltare nu poate depăși 10 ani.(5) Atunci când pentru fondul comercial pozitiv au fost constituite ajustări pentru depreciere, cheltuiala cu amortizarea aferentă acestuia trebuie ajustată ulterior pentru a aloca valoarea contabilă astfel rezultată, pe o bază sistematică pe parcursul duratei rămase din perioada de amortizare stabilită pentru acel activ.(6) În situația în care cheltuielile de dezvoltare nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepția cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire și a profitului reportat este cel puțin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.(7) Cheltuielile de dezvoltare prezentate în bilanț la elementul "Alte imobilizări necorporale" trebuie explicate în notele explicative.114. În cadrul avansurilor se înregistrează avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale.115. (1) Costurile de cercetare sau dezvoltare care:a) sunt aferente unui proiect de cercetare sau dezvoltare în curs de realizare, dobândit separat sau printr-o combinare de întreprinderi, și sunt recunoscute ca imobilizări necorporale; șib) sunt suportate după achiziția acelui proiect trebuie contabilizate în conformitate cu pct. 106 și 113.(2) Costurile ulterioare cu un proiect de cercetare sau dezvoltare în curs de realizare, dobândit separat sau printr-o combinare de întreprinderi, și recunoscut ca imobilizare necorporală sunt:a) recunoscute drept cheltuială atunci când sunt suportate, dacă acestea sunt cheltuieli de cercetare;b) recunoscute drept cheltuială atunci când sunt suportate, dacă acestea nu satisfac criteriile de recunoaștere ca imobilizări necorporale de la pct. 113alin. (2); șic) adăugate valorii contabile a proiectului de dezvoltare în curs de realizare, astfel dobândit, dacă cheltuielile de dezvoltare satisfac criteriile de recunoaștere de la pct. 113alin. (2).116. Un element raportat drept cheltuială într-o perioadă nu poate fi recunoscut ulterior ca parte din costul unei imobilizări necorporale.117. Costurile cu un element necorporal trebuie recunoscute drept cheltuieli atunci când sunt suportate, cu excepția cazurilor în care:a) fac parte din costul unei imobilizări necorporale care îndeplinește criteriile de recunoaștere; saub) elementul este dobândit în cadrul unei combinări de întreprinderi și nu poate fi recunoscut ca imobilizare necorporală. În acest caz, face parte din valoarea recunoscută ca fond comercial la data achiziției.118. (1) Cheltuielile ulterioare efectuate cu o imobilizare necorporală după cumpărarea sau finalizarea acesteia se înregistrează, de regulă, în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate.(2) Cheltuielile ulterioare vor majora costul imobilizării necorporale atunci când este probabil că aceste cheltuieli vor permite activului să genereze beneficii economice viitoare peste performanța prevăzută inițial și pot fi evaluate credibil.119. Durata de viață utilă a unei imobilizări necorporale care decurge din drepturile contractuale sau din alte drepturi legale nu trebuie să depășească perioada drepturilor contractuale sau a celorlalte drepturi legale, dar poate fi mai scurtă, în funcție de perioada pentru care instituția, preconizează că va folosi activul. Dacă drepturile contractuale sau alte drepturi legale sunt transferate pentru o durată limitată care poate fi reînnoită, durata de viață utilă a imobilizării necorporale trebuie să includă perioada sau perioadele de reînnoire doar dacă există dovezi din partea instituției în sprijinul reînnoirii fără un cost semnificativ. Durata de viață utilă a unui drept redobândit recunoscut drept imobilizare necorporală într-o combinare de întreprinderi este reprezentată de perioada contractuală rămasă din contractul prin care a fost acordat dreptul și nu va include perioadele de reînnoire.120. O imobilizare necorporală trebuie prezentată în bilanț la valoarea de intrare, mai puțin ajustările cumulate de valoare.121. O imobilizare necorporală trebuie scoasă din evidență la cedare sau atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este așteptat din utilizarea sau cedarea sa.122. (1) În cazul scoaterii din evidență a unei imobilizări necorporale, sunt evidențiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării și alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.(2) În scopul prezentării în contul de profit și pierdere, câștigurile sau pierderile care apar odată cu încetarea utilizării sau ieșirea unei imobilizări necorporale se determină ca diferență între veniturile generate de ieșirea activului și valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia, și trebuie prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit și pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după caz.Imobilizări corporale123. (1) Imobilizările corporale reprezintă active care:a) sunt deținute de o instituție pentru a fi utilizate în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; șib) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.(2) Imobilizările corporale cuprind: terenuri și construcții; instalații tehnice și mijloace de transport; mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale; investiții imobiliare; avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale și imobilizări corporale în curs de execuție.(3) Contabilitatea imobilizărilor corporale în curs de execuție se ține distinct pentru imobilizări corporale, altele decât investițiile imobiliare.(4) Terenurile și clădirile sunt active separabile și sunt contabilizate separat, chiar atunci când sunt achiziționate împreună. O creștere a valorii terenului pe care se află o clădire nu afectează determinarea valorii amortizabile a clădirii.124. (1) Unele elemente de imobilizări corporale pot fi achiziționate din motive de siguranță sau legate de mediu. Achiziția unor astfel de imobilizări corporale, deși nu crește în mod direct beneficiile economice viitoare ale vreunui element existent de imobilizări corporale, poate fi necesară unei instituții pentru a obține beneficii economice viitoare din alte active. Astfel de elemente de imobilizări corporale îndeplinesc condițiile pentru a fi recunoscute ca active, deoarece dau posibilitatea unei instituții să obțină din activele conexe beneficii economice viitoare în plus față de ceea ce s-ar putea obține dacă elementele respective nu ar fi fost dobândite.(2) Prin politicile contabile se stabilesc condițiile specifice pentru recunoașterea imobilizărilor corporale.(3) În vederea recunoașterii imobilizărilor corporale se impune utilizarea raționamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaștere pentru circumstanțele specifice instituției. În unele cazuri, ar putea fi adecvat să fie agregate elementele nesemnificative individual, cum ar fi matrițele, aparatele de măsură și control, uneltele și alte elemente similare, și să se aplice criteriile de recunoaștere a valorii agregate a acestora.(4) Piesele de schimb și echipamentul de service sunt, în general, contabilizate ca stocuri și recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când sunt consumate. Totuși, piesele de schimb importante și echipamentele de securitate sunt considerate imobilizări corporale atunci când o instituție preconizează că le va utiliza pe parcursul unei perioade mai mari de un an.125. (1) Imobilizările corporale în curs reprezintă investițiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză. Acestea se evaluează la costul de producție sau costul de achiziție, după caz.(2) Imobilizările corporale în curs se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepția, darea în folosință sau punerea în funcțiune a acestora, după caz.126. (1) O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată inițial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementări, în funcție de modalitatea de intrare în instituție.(2) Exemple de costuri care se efectuează în legătură cu construcția unei imobilizări corporale, direct atribuibile acesteia, sunt:a) costurile reprezentând beneficiile angajaților, contribuțiile legale și alte cheltuieli legate de acestea, care rezultă direct din construcția imobilizării corporale;b) cheltuieli materiale;c) costurile de amenajare a amplasamentului;d) costurile inițiale de livrare și manipulare;e) costurile de instalare și asamblare;f) cheltuieli de proiectare și pentru obținerea autorizațiilor;g) onorariile profesionale plătite avocaților și experților etc.(3) Exemple de costuri care nu sunt costuri ale unui element de imobilizări corporale sunt:a) costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile în materie de publicitate și activități promoționale);b) costurile de desfășurare a unei activități într-un loc nou sau cu o nouă clasă de clienți (inclusiv costurile de instruire a personalului);c) costurile administrative și alte cheltuieli generale de regie;d) costurile reamplasării sau reorganizării parțiale sau totale a activităților instituției.(4) În costul unei imobilizări corporale sunt incluse și costurile estimate inițial cu demontarea și mutarea acesteia la scoaterea din funcțiune, precum și cu restaurarea amplasamentului pe care este poziționată imobilizarea, atunci când aceste sume pot fi estimate credibil și instituția are o obligație legată de demontare, mutare a imobilizării corporale și de refacere a amplasamentului.(5) Costurile estimate cu demontarea și mutarea imobilizării corporale, precum și cele cu restaurarea amplasamentului, se recunosc în valoarea acesteia, în corespondență cu contul de provizioane corespunzător, 555 "Provizioane pentru dezafectarea imobilizărilor corporale și alte acțiuni similare legate de acestea".(6) În cazul în care o clădire este demolată pentru a fi construită o alta, cheltuielile cu demolarea sunt recunoscute după natura lor, fără a fi considerate costuri de amenajare a amplasamentului. Același tratament contabil se aplică și cheltuielilor reprezentând valoarea neamortizată a clădirii demolate sau costului activului respectiv, atunci când acesta este evidențiat ca stoc.127. (1) Cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu o imobilizare corporală sunt cheltuieli ale perioadei în care sunt efectuate sau majorează valoarea imobilizării respective, în funcție de beneficiile economice aferente acestor cheltuieli (de exemplu, influența asupra duratei de viață rămase a imobilizărilor), potrivit criteriilor generale de recunoaștere.(2) Instituția stabilește prin politicile contabile criteriile în funcție de care cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu imobilizările corporale majorează valoarea acestora sau se evidențiază în contul de profit și pierdere.(3) Cheltuielile efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate în baza unor contracte de închiriere, locație de gestiune, administrare și a altor contracte similare, se evidențiază în contabilitatea instituției care le-a efectuat, la imobilizări corporale sau drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate, în funcție de beneficiile economice aferente, similar cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările corporale proprii.(4) Componentele unor elemente de imobilizări corporale pot necesita înlocuirea la intervale regulate de timp. Instituția recunoaște în valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale costul părții înlocuite a unui astfel de element când acel cost este suportat de instituție, dacă sunt îndeplinite criteriile de recunoaștere pentru imobilizările corporale. Cu această ocazie sunt avute în vedere prevederile pct. 131alin. (2).128. (1) În cazul inspecțiilor sau reviziilor generale regulate, efectuate de instituție pentru depistarea defecțiunilor, la momentul efectuării fiecărei inspecții generale, costul acesteia poate fi recunoscut drept cheltuială sau în valoarea contabilă a elementului de imobilizări corporale ca o înlocuire, dacă sunt respectate criteriile de recunoaștere. În cazul recunoașterii costului inspecției ca o componentă a activului, valoarea componentei se amortizează pe perioada dintre două inspecții planificate.(2) Prevederile referitoare la posibilitatea recunoașterii costurilor cu revizii și inspecții drept componente ale imobilizărilor corporale se aplică în cazul imobilizărilor corporale ale căror costuri de inspecție și revizie sunt semnificative (cum ar fi echipamente complexe), conform politicilor contabile adoptate.129. Costul reparațiilor efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării utilizării continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuială în perioada în care este efectuată.130. (1) O imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanț la valoarea de intrare, mai puțin ajustările cumulate de valoare.(2) În conturile de cheltuieli privind deprecierea imobilizărilor se evidențiază numai deprecierile aferente imobilizărilor corporale a căror evidență este efectuată la cost și nu la valoare reevaluată.131. (1) O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidență la cedare sau casare, atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este așteptat din utilizarea sa ulterioară.(2) Dacă o instituție recunoaște în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale costul unei înlocuiri parțiale (înlocuirea unei componente), atunci aceasta scoate din evidență valoarea contabilă a părții înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă dispune de informațiile necesare.132. (1) În cazul scoaterii din evidență a unei imobilizări corporale, sunt evidențiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării și alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.(2) În scopul prezentării în contul de profit și pierdere, câștigurile sau pierderile obținute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferență între veniturile generate de scoaterea din evidență și valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta și trebuie prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit și pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după caz.133. (1) În cazul distrugerii totale sau parțiale a unor imobilizări corporale, creanțele sau sumele compensatorii încasate de la terți, legate de acestea, precum și achiziționarea ulterioară de active noi sunt operațiuni economice distincte și trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor justificative. Astfel, deprecierea activelor se evidențiază la momentul constatării acesteia, iar dreptul de a încasa compensațiile se evidențiază pe seama veniturilor conform contabilității de angajamente, în momentul stabilirii acestuia.(2) Exemple de asemenea compensații pot fi înregistrate în următoarele situații:a) sume plătite/de plătit de către companiile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizări corporale cauzată, de exemplu, de dezastre naturale sau furt;b) sume acordate de guvern, în schimbul unor imobilizări corporale, de exemplu, terenuri care au fost expropriate.Investiții imobiliare134. (1) Investiția imobiliară este proprietatea (un teren sau o clădire - sau o parte a unei clădiri - sau ambele) deținută (de proprietar sau de locatar în baza unui contract de leasing financiar) mai degrabă pentru a obține venituri din chirii sau pentru creșterea valorii capitalului, sau ambele, decât pentru:a) a fi utilizată în producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii ori în scopuri administrative; saub) a fi vândută pe parcursul desfășurării normale a activității.(2) O proprietate imobiliară utilizată de posesor este o proprietate imobiliară deținută (de proprietar sau de locatar în temeiul unui contract de leasing financiar) pentru a fi utilizată la producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii sau în scopuri administrative.135. Următoarele constituie exemple de investiții imobiliare:a) terenurile deținute, mai degrabă, în scopul creșterii pe termen lung a valorii capitalului, decât în scopul vânzării pe termen scurt, pe parcursul desfășurării normale a activități;b) terenurile deținute pentru o utilizare viitoare încă nedeterminată. Dacă o instituție nu a hotărât dacă va utiliza terenul fie ca pe o proprietate imobiliară utilizată de posesor, fie în scopul vânzării pe termen scurt în cursul desfășurării normale a activității, atunci terenul este considerat ca fiind deținut în scopul creșterii valorii capitalului;c) o clădire aflată în proprietatea instituției (sau deținută de instituție în temeiul unui contract de leasing financiar) și închiriată în temeiul unuia sau mai multor contracte de leasing operațional;d) o clădire care este liberă, dar care este deținută pentru a fi închiriată în temeiul unuia sau mai multor contracte de leasing operațional.e) proprietățile imobiliare în curs de construire sau amenajare în scopul vânzării viitoare ca investiții imobiliare.136. Următoarele constituie exemple de elemente care nu sunt investiții imobiliare:a) proprietățile imobiliare deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității sau în procesul de construcție sau amenajare în vederea unei astfel de vânzări, de exemplu, proprietățile imobiliare dobândite cu scopul exclusiv de a fi cedate ulterior, în viitorul apropiat, sau cu scopul de a fi amenajate și revândute. Acestea reprezintă, din punct de vedere contabil, stocuri;b) proprietățile imobiliare utilizate de posesor, incluzând (printre altele) proprietățile deținute în scopul utilizării lor viitoare ca proprietăți imobiliare utilizate de posesor, proprietățile deținute în scopul amenajării viitoare și utilizării ulterioare ca proprietăți imobiliare utilizate de posesor, proprietățile utilizate de salariați (indiferent dacă aceștia plătesc sau nu chirie la cursul pieței) și proprietățile imobiliare utilizate de posesor care urmează a fi cedate;c) proprietățile care sunt închiriate unei alte entități în temeiul unui contract de leasing financiar.137. Anumite proprietăți includ o parte care este deținută pentru a fi închiriată sau cu scopul creșterii valorii capitalului și o altă parte care este deținută pentru a fi utilizată la producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii sau în scopuri administrative. Dacă aceste părți pot fi vândute separat (sau închiriate separat în temeiul unui contract de leasing financiar), o instituție le contabilizează separat. Dacă părțile nu pot fi vândute separat, proprietatea imobiliară constituie o investiție imobiliară doar în cazul în care o parte nesemnificativă este deținută pentru a fi utilizată la producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii sau în scopuri administrative.138. În unele situații, o instituție furnizează servicii auxiliare ocupanților unei proprietăți imobiliare pe care o deține. O instituție tratează o astfel de proprietate imobiliară ca investiție imobiliară dacă respectivele servicii reprezintă o componentă nesemnificativă a întregului contract. Un exemplu este situația în care proprietarul unei clădiri de birouri furnizează servicii de pază și întreținere locatarilor care ocupă clădirea.139. Pentru a stabili dacă o proprietate imobiliară constituie o investiție imobiliară este nevoie de raționament profesional. Instituțiile trebuie să elaboreze criterii astfel încât să își poată exercita în mod consecvent raționamentul, în conformitate cu definiția investiției imobiliare.140. În anumite cazuri, o instituție poate avea o proprietate imobiliară care este închiriată și ocupată de societatea-mamă sau de o altă filială. Proprietatea imobiliară nu îndeplinește condițiile unei investiții imobiliare în situațiile financiare anuale consolidate, deoarece proprietatea imobiliară în cauză este, din punctul de vedere al grupului, o proprietate imobiliară utilizată de posesor. Cu toate acestea, din punctul de vedere al instituției care o deține, proprietatea imobiliară este o investiție imobiliară dacă corespunde definiției de la pct. 134 alin. (1).141. O investiție imobiliară trebuie recunoscută ca activ dacă și numai dacă:a) există probabilitatea ca beneficiile economice viitoare asociate investiției imobiliare să revină instituției șib) costul investiției imobiliare poate fi evaluat în mod fiabil.142. (1) O instituție evaluează potrivit principiului de recunoaștere de la pct. 141 toate costurile sale cu investițiile imobiliare în momentul când sunt suportate. Aceste costuri includ costuri suportate inițial pentru a dobândi o investiție imobiliară și costurile suportate ulterior pentru a adăuga, pentru a înlocui o parte sau pentru a întreține o proprietate imobiliară.(2) O instituție nu recunoaște în valoarea contabilă a unei investiții imobiliare costurile întreținerii zilnice ale unei astfel de proprietăți imobiliare. Aceste costuri sunt mai degrabă recunoscute în profit sau pierdere pe măsură ce sunt suportate. Costurile întreținerii zilnice sunt în principal costul manoperei și al consumabilelor și pot include costul părților minore.143. (1) O investiție imobiliară trebuie evaluată inițial la cost. Costurile de tranzacționare trebuie incluse în evaluarea inițială.(2) Costul unei investiții imobiliare cumpărate include prețul său de cumpărare și orice cheltuieli direct atribuibile. Cheltuielile direct atribuibile includ, de exemplu, onorariile profesionale pentru serviciile juridice, taxele pentru transferul dreptului de proprietate și alte costuri de tranzacționare.(3) Costul unei investiții imobiliare nu este majorat cu:a) costurile de constituire (cu excepția situației în care acestea sunt necesare pentru a aduce proprietatea imobiliară în starea necesară pentru a fi capabilă de a funcționa în maniera intenționată de conducere);b) pierderile din exploatare suportate înainte ca investiția imobiliară să atingă nivelul planificat de ocupare, sauc) valori neobișnuite generate de pierderile de materiale, forță de muncă sau alte resurse suportate în cursul lucrărilor de construcții sau amenajare a proprietății imobiliare.144. Transferurile în sau din categoria investițiilor imobiliare trebuie făcute dacă și numai dacă există o modificare a utilizării, evidențiată de:a) începerea utilizării de către posesor, pentru un transfer din categoria investițiilor imobiliare în categoria proprietăților imobiliare utilizate de posesor;b) începerea procesului de amenajare în perspectiva vânzării, pentru un transfer din categoria investițiilor imobiliare în categoria stocurilor;c) încheierea utilizării de către posesor, pentru un transfer din categoria proprietăților imobiliare utilizate de posesor în categoria investițiilor imobiliare; saud) începerea unui leasing operațional cu o altă parte, pentru un transfer din categoria stocurilor în categoria investițiilor imobiliare.145. (1) O instituție transferă o proprietate imobiliară din categoria investițiilor imobiliare în categoria stocurilor dacă și numai dacă intervine o modificare în utilizare evidențiată de demararea lucrărilor de amenajare, în perspectiva vânzării. Pe perioada de amenajare sunt adăugate costurile, iar la recepția finală se procedează la transferul de la stocuri la investiții imobiliare, în vederea cedării.(2) În cazul în care decide să cedeze o investiție imobiliară fără amenajări suplimentare, instituția continuă să trateze proprietatea imobiliară ca investiție imobiliară până în momentul în care aceasta este scoasă din evidență.(3) În mod similar, dacă o instituție începe procesul de reamenajare a unei investiții imobiliare existente, în scopul utilizării viitoare continue ca investiție imobiliară, atunci proprietatea imobiliară rămâne investiție imobiliară și nu este reclasificată drept proprietate imobiliară utilizată de posesor în cursul reamenajării.146. Instituțiile stabilesc, pe baza politicilor contabile și a raționamentului profesional, care dintre proprietățile imobiliare deținute îndeplinesc condițiile pentru a fi încadrate la investiții imobiliare.Imobilizări financiare147. Imobilizările financiare, în sensul prezentelor reglementări, cuprind: titluri de participare, părți în societățile comerciale legate și titluri destinate a fi folosite în mod durabil în activitatea instituției.148. (1) Obligațiunile și alte titluri cu venit fix care au caracter de imobilizări financiare sunt prezentate în bilanț la prețul de achiziție.(2) Atunci când prețul de achiziție al acestor titluri este mai mare decât prețul de rambursare, diferența trebuie amortizată în mod eșalonat, în așa fel încât să fie complet trecută pe cheltuieli până în momentul în care se răscumpără titlul. Diferența trebuie prezentată separat în bilanț sau în notele explicative.(3) Atunci când prețul de achiziție al acestor titluri este mai mic decât prețul de rambursare, diferența trebuie trecută la venituri, în mod eșalonat, pe parcursul perioadei rămase de scurs până la răscumpărare. Diferența trebuie prezentată separat în bilanț sau în notele explicative.Reguli de evaluare alternative (Reevaluarea imobilizărilor corporale)149. (1) Instituțiile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârșitul exercițiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situațiile financiare întocmite pentru acel exercițiu.(2) Amortizarea calculată pentru imobilizările corporale astfel reevaluate se înregistrează în contabilitate începând cu exercițiul financiar următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea.(3) Evaluările efectuate cu ocazia reorganizărilor de întreprinderi (fuziuni, divizări) nu constituie reevaluare în sensul prezentelor reglementări contabile, aceste evaluări efectuându-se în scopul stabilirii raportului de schimb, pentru toate elementele de bilanț. Fac excepție situațiile în care data situațiilor financiare care stau la baza reorganizării coincide cu data situațiilor financiare anuale.(4) Dacă o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi folosită, cu ocazia reevaluării acesteia i se stabilește o nouă valoare și o nouă durată de utilizare economică, corespunzătoare perioadei estimate a se folosi în continuare.150. (1) Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanțului. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați, potrivit legii.(2) La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării este tratată în unul din următoarele moduri:a) recalculată proporțional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită, deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; saub) eliminată din valoarea contabilă brută a activului și valoarea netă, determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. Aceasta metodă este folosită, deseori, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piață.151. (1) În cazul în care, ulterior recunoașterii inițiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziție/costului de producție sau al oricărei alte valori atribuite înainte acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinată în urma reevaluării.(2) Elementele dintr-o grupă de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă și raportarea în situațiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinație de costuri și valori calculate la date diferite.(3) Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din grupa din care face parte trebuie reevaluate.(4) O grupă de imobilizări corporale cuprinde active de aceeași natură și utilizări similare, aflate în exploatarea unei instituții.(5) Exemple de grupe de imobilizări corporale sunt: terenuri; clădiri; mașini și echipamente etc.(6) Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanțial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă de la data bilanțului. Valoarea justă a imobilizărilor corporale este determinată, în general, plecând de la valoarea lor de piață, pe baza informațiilor pe care le-ar utiliza participanții de pe piață atunci când stabilesc prețul activului, presupunând că participanții de pe piață acționează pentru a obține un beneficiu economic maxim.(7) Dacă un activ dintr-o grupă de active nu poate fi reevaluat, de exemplu, din cauză că nu există o piață activă pentru acel activ, activul trebuie prezentat în bilanț la cost, minus ajustările cumulate de valoare.(8) O piață activă este o piață pe care tranzacțiile cu activul în cauză au loc la un volum și cu o frecvență suficiente pentru a oferi informații de preț în mod constant.(9) Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale nu mai poate fi determinată, valoarea activului prezentată în bilanț trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări, din care se scad ajustările cumulate de valoare.152. (1) În cazul în care se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, diferența dintre valoarea rezultată în urma reevaluării și valoarea la cost istoric trebuie prezentată la rezerva din reevaluare, ca un subelement distinct în cadrul elementelor de capitaluri proprii.(2) Dacă rezultatul reevaluării este o creștere față de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează astfel:a) ca o creștere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementelor de capitaluri proprii, dacă nu a existat o descreștere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; saub) ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreșterea recunoscută anterior la acel activ.(3) Dacă rezultatul reevaluării este o descreștere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementelor de capitaluri proprii, cu minimul dintre valoarea acelei rezerve și valoarea descreșterii, iar eventuala diferență rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.(4) Rezerva din reevaluare trebuie redusă în măsura în care sumele transferate la aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea metodei contabile bazate pe reevaluare.(5) Sumele reprezentând diferențe de natura veniturilor și cheltuielilor rezultate la reevaluare trebuie prezentate separat în contul de profit și pierdere.(6) Nicio parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepția cazului în care reprezintă un câștig efectiv realizat. În sensul prezentelor reglementări, câștigul se consideră realizat la scoaterea din evidentă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte din câștig poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de instituție. În acest caz, valoarea rezervei transferate este diferența dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial al activului.(7) Cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (4) și la pct. 99 alin.(3) din prezentele reglementări, rezerva din reevaluare nu poate fi redusă.153. În cazul imobilizărilor reevaluate, ajustările de valoare se calculează în fiecare exercițiu financiar pe baza valorii reevaluate a imobilizărilor respective.Active de natura stocurilor și alte active ce nu sunt deținute ca imobilizări154. La evaluarea activelor de natura stocurilor, creanțelor, obligațiunilor și altor titluri cu venit fix, precum și a acțiunilor și altor titluri cu venit variabil care nu sunt deținute ca imobilizări financiare, vor fi avute în vedere următoarele aspecte:a) sunt aplicabile prevederile pct. 90 alin. (4) din prezentele reglementări.b) valoarea activelor de natura stocurilor, a creanțelor, precum și a obligațiunilor și a altor titluri cu venit fix, a acțiunilor și a altor titluri cu venit variabil care nu sunt deținute ca imobilizări financiare, înregistrate în contabilitate, va fi egală cu costul de achiziție sau costul de producție, după caz, cu respectarea prevederilor lit. c).c) ajustările de valoare se fac pentru elementele de activ menționate la lit. b), în vederea prezentării acestora la cea mai mică valoare de piață sau, în circumstanțe speciale, la o altă valoare minimă atribuibilă acestora la data bilanțului.d) evaluarea efectuată conform prevederilor lit. c) nu poate fi continuată dacă motivele pentru care au fost făcute ajustările de valoare nu mai sunt aplicabile. Prin urmare, în situația în care ajustarea devine total sau parțial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acea ajustare trebuie reluată corespunzător la venituri.155. (1) Stocurile sunt active:a) deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;b) în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a activității;c) sub formă de materiale și alte consumabile care urmează să fie folosite pentru desfășurarea activității sau pentru prestarea de servicii.(2) Activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puțin ajustările pentru depreciere constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mișcare. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere.(3) Înregistrarea în contabilitate a intrării stocurilor se efectuează la data transferului riscurilor și beneficiilor.(4) În general, datele de transfer al controlului, de transfer al proprietății și de livrare coincid. Totuși, pot exista decalaje de timp, de exemplu, pentru:a) stocuri gajate livrate creditorului beneficiar al gajului, care rămân contabilizate în bilanțul debitorului până la vânzarea lor;b) bunuri recepționate pentru care nu s-a primit încă factura, care trebuie înregistrate în activele cumpărătorului;c) bunuri livrate și nefacturate, care trebuie scoase din evidență, transferul de proprietate având loc;d) bunuri vândute și nelivrate încă, pentru care a avut loc transferul proprietății. De exemplu, la vânzările cu condiția de livrare "ex-work", bunurile vândute ies din stocul vânzătorului din momentul punerii lor la dispoziția cumpărătorului etc."(5) Atunci când există o modificare a utilizării unei imobilizări corporale, în sensul că aceasta urmează a fi îmbunătățită în perspectiva vânzării, la momentul luării deciziei privind modificarea destinației, în contabilitate se înregistrează transferul activului din categoria imobilizări corporale în cea de stocuri. Transferul se înregistrează la valoarea neamortizată a imobilizării. Dacă imobilizarea corporală a fost reevaluată, concomitent cu reclasificarea activului se procedează la închiderea contului de rezerve din reevaluare aferente acestuia.(6) În înțelesul alin. (5), transferul poate fi efectuat dacă și numai dacă există o modificare a utilizării imobilizării, evidențiată de începerea modernizării, în vederea vânzării. Ca urmare, dacă o instituție decide să cedeze o imobilizare corporală fără a fi modernizată, ca continuă să o trateze ca imobilizare corporală până la scoaterea sa din evidență, și nu ca element de stoc. Modernizarea are semnificația cheltuielilor ulterioare recunoscute ca o componentă a activului.(7) În înțelesul prezentelor reglementări, prin valoare realizabilă netă a stocurilor se înțelege prețul de vânzare estimat care ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, și costurile estimate necesare vânzării.156. În cazul activelor care inițial erau destinate vânzării și care ulterior își schimbă destinația, urmând a fi folosite de instituție pe o perioadă îndelungată sau să fie închiriate unor terți, în contabilitate se înregistrează un transfer de la stocuri la imobilizări corporale. Transferul se efectuează la data schimbării destinației, la valoarea la care activele erau înregistrate în contabilitate.157. (1) Costul stocurilor și al altor active care nu sunt de obicei fungibile trebuie determinat prin identificarea specifică a costurilor individuale.(2) Stocurile și alte active fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod substanțial unele de altele.(3) Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor și ale altor active.(4) Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile și alte active cuprind un număr mare de elemente, care sunt de regulă fungibile.158. (1) La ieșirea din gestiune, costul de achiziție sau costul de producție al stocurilor din aceeași categorie și al tuturor elementelor fungibile se calculează prin aplicarea uneia din următoarele metode:a) metoda primul intrat - primul ieșit - FIFO;b) metoda costului mediu ponderat - CMP;c) metoda ultimul intrat - primul ieșit - LIFO.(2) Dacă valoarea prezentată în bilanț, rezultată după aplicarea metodelor specificate în alin. (1), diferă în mod semnificativ, la data bilanțului, de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piață cunoscute înainte de data bilanțului, valoarea acestei diferențe trebuie prezentată în notele explicative ca total pe categorie de active.(3) Potrivit metodei "primul intrat - primul ieșit" (FIFO), bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului următor, în ordine cronologică.(4) Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepție. Perioada de calcul nu trebuie să depășească durata medie de stocare.(5) Potrivit metodei "ultimul intrat - primul ieșit" (LIFO), bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului anterior, în ordine cronologică.(6) Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvență pentru elemente similare de natura stocurilor și a activelor fungibile de la un exercițiu financiar la altul. Dacă, în situații excepționale, administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte următoarele informații:a) motivul schimbării metodei, șib) efectele sale asupra rezultatului.(7) O instituție trebuie să utilizeze aceleași metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură și utilizare similare. Noțiunea de "utilizare similară" este proprie fiecărei instituții. Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificată.(8) O diferență în localizarea geografică nu este suficientă pentru a justifica alegerea de metode diferite.159. (1) Contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent.(2) Inventarul permanent constă în înregistrarea în contabilitate a tuturor operațiunilor de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât și valoric.160. (1) Titlurile transferabile care nu au caracter de imobilizări financiare sunt titlurile de tranzacție și de plasament.(2) Evaluarea ulterioară a titlurilor de tranzacție se efectuează la valoarea de piață fără deducerea costurilor de tranzacționare aferente vânzării sau cedării. Modificările valorii de piață sunt înregistrate în contul de profit și pierdere.(3) Titlurile de tranzacție sunt înscrise în bilanț la valoarea de piață, iar titlurile de plasament la valoarea cea mai mică dintre valoarea de piață și cea de achiziție.(4) Pentru diferența negativă dintre valoarea de piață și valoarea de achiziție a titlurilor de plasament se fac ajustări de valoare.(5) Diferența pozitivă dintre valoarea de piață și valoarea de achiziție a titlurilor de plasament se va prezenta în notele explicative.Elemente de activ și datorii exprimate în valută161. (1) Elementele de activ și datorii exprimate în valută trebuie să fie convertite în lei la cursul de schimb la vedere în vigoare la data întocmirii bilanțului cu excepția activelor în valută înregistrate ca imobilizări financiare care sunt convertite în lei la cursul de schimb în vigoare la data achiziționării acestora.(2) Prin curs de schimb la vedere în vigoare la data întocmirii bilanțului se înțelege cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României în ultima zi bancară a exercițiului financiar în cauză.(3) Elementele nemonetare achiziționate cu plata în valută și înregistrate la cost istoric (imobilizări, stocuri) trebuie prezentate în situațiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar de la data efectuării tranzacției.(4) Elementele nemonetare achiziționate cu plata în valută și înregistrate la valoarea justă (de exemplu, imobilizările corporale reevaluate) trebuie prezentate în situațiile financiare anuale la această valoare.162. (1) Operațiunile de schimb la vedere neajunse la scadență trebuie să fie convertite la cursul de schimb la vedere în vigoare la data întocmirii bilanțului.(2) Tranzacțiile de schimb la termen neajunse la scadență trebuie convertite la cursul la termen rămas de scurs de la data întocmirii bilanțului.163. (1) Diferențele dintre valoarea de intrare (contabilă) a elementelor de activ și datorii, a operațiunilor la vedere și la termen înregistrate în afara bilanțului și sumele rezultate în urma conversiei respectivelor elemente, efectuate în conformitate cu pct. 161 și 162 din prezentele reglementări, vor fi evidențiate în contul de profit și pierdere.(2) Pentru creanțele și datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, eventualele diferențe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează în contul de profit și pierdere. Determinarea diferențelor de valoare se efectuează conform pct. 161 din prezentele reglementări.Prime privind rambursarea obligațiunilor164.(1) Atunci când suma de rambursat pentru datorii este mai mare decât suma primită, diferența se înregistrează într-un cont de activ. Aceasta trebuie prezentată în bilanț, ca o corecție a datoriei, precum și în notele explicative.(2) Valoarea acestei diferențe trebuie amortizată printr-o sumă rezonabilă în fiecare exercițiu financiar, astfel încât să se amortizeze complet, dar nu mai târziu de data de rambursare a datoriei.Provizioane165. (1) Provizioanele reprezintă datorii cu exigibilitate sau valoare incertă.(2) Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:a) instituția are o obligație curentă generată de un eveniment anterior;b) este probabil ca o ieșire de resurse să fie necesară pentru a onora obligația respectivă; șic) poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligației.Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.(3) Provizioanele se pot distinge de alte datorii, cum ar fi datoriile din credite comerciale sau cheltuielile angajate, datorită factorului de incertitudine legat de exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli necesare stingerii datoriei. Spre deosebire de acestea:a) datoriile din credite comerciale constituie obligații de plată a bunurilor sau serviciilor ce au fost primite de la ori expediate de furnizori și care au fost facturate sau a căror plată a fost convenită în mod oficial cu furnizorii; șib) cheltuielile angajate sunt obligațiile de plată pentru bunuri și servicii care au fost primite de la ori expediate de furnizori, dar care nu au fost încă plătite, facturate sau nu s-a convenit oficial asupra plății lor cu furnizorul, inclusiv salariile datorate angajaților (de exemplu, sumele aferente concediului plătit). Deși uneori este necesară o estimare a valorii sau exigibilității acestor datorii, elementul de incertitudine este în general mult mai redus decât în cazul provizioanelor.(4) Adesea, cheltuielile angajate sunt prezentate ca parte a datoriilor rezultate din credite comerciale sau din alte activități, în timp ce provizioanele sunt raportate separat.(5) O obligație curentă este o obligație legală, contractuală sau implicită.(6) În înțelesul prezentelor reglementări:a) o obligație legală sau contractuală este obligația care rezultă:a. 1) dintr-un contract (în mod explicit sau implicit);a. 2) din legislație; saua. 3) din alt efect al legii;b) o obligație implicită (de exemplu, obligația prin care o instituție se angajează să efectueze plăți compensatorii personalului disponibilizat) este obligația care rezultă din acțiunile unei instituții în cazul în care:b.1) prin stabilirea unei practici anterioare, prin politica scrisă a instituției sau dintr-o declarație suficient de specifică, instituția a indicat partenerilor săi că își asumă anumite responsabilități; șib.2) ca rezultat, instituția a indus partenerilor ideea că își va onora acele responsabilități.166. (1) Nu se recunosc provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare deoarece aceste pierderi viitoare nu corespund definiției unei datorii și nu sunt îndeplinite criteriile de recunoaștere a provizioanelor.(2) Se vor recunoaște ca provizioane doar acele obligații generate de evenimente anterioare care sunt independente de acțiunile viitoare ale instituției (de exemplu, modul de desfășurare a activității în viitor).(3) Previzionarea unor pierderi viitoare din exploatare indică faptul că anumite active de exploatare ar putea fi depreciate. Ca urmare, instituția testează aceste active pentru depreciere.167. (1) Provizioanele trebuie să fie strict corelate cu riscurile și cheltuielile estimate.(2) Pentru stabilirea existenței unei obligații curente la data bilanțului, trebuie luate în considerare toate informațiile disponibile.168. (1) Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanțului a costurilor necesare stingerii obligației curente. Cea mai bună estimare a costurilor necesare stingerii datoriei curente este suma pe care o instituție ar plăti-o, în mod rațional, pentru stingerea obligației la data bilanțului sau pentru transferarea acesteia unei terțe părți la acel moment.(2) Acolo unde efectul valorii-timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului reprezintă valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru stingerea obligației. În acest caz, actualizarea provizioanelor se face întrucât, datorită valorii-timp a banilor, provizioanele aferente unor ieșiri de resurse care apar la scurt timp de la data bilanțului sunt mult mai oneroase decât cele aferente unor ieșiri de resurse de aceeași valoare, dar care apar mai târziu.(3) Actualizarea provizioanelor se efectuează, de regulă, de către persoane specializate. Rata de actualizare utilizată reflectă evaluările curente pe piață ale valorii-timp a banilor și ale riscurilor specifice datoriei.169. Câștigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor nu trebuie luate în considerare în evaluarea unui provizion, chiar dacă cedarea preconizată este strâns legată de evenimentul care generează constituirea provizionului. Instituția recunoaște câștigurile din cedările preconizate de active în conformitate cu pct. 131 și 132.170. (1) În cazul în care se preconizează că o terță parte îi va rambursa, integral sau parțial, cheltuielile necesare pentru decontarea unui provizion, o instituție trebuie să recunoască rambursarea dacă și numai dacă există dovezi clare că va primi rambursarea în cazul în care își onorează obligația. Rambursarea trebuie tratată ca un activ separat. Suma recunoscută ca rambursare nu trebuie să depășească valoarea provizionului.(2) Uneori, o instituție poate solicita unei alte părți să plătească, integral sau parțial, cheltuielile impuse pentru decontarea unui provizion (de exemplu, în temeiul unor contracte de asigurare, al unor clauze de despăgubire sau al unor garanții oferite de furnizori). Cealaltă parte poate fie să ramburseze sumele plătite de instituție, fie să plătească direct sumele în cauză.(3) În majoritatea situațiilor, instituția va rămâne responsabilă pentru toată suma în cauză, astfel încât, în cazul în care cealaltă parte nu plătește din orice motiv, instituția este cea care trebuie să plătească întreaga sumă. În astfel de situații, instituția recunoaște un provizion pentru întreaga valoare a datoriei și un activ separat pentru rambursarea preconizată, în momentul în care are dovezi că va primi suma în cauză dacă își onorează obligația.(4) În anumite situații, dacă terța parte nu efectuează plata, instituția nu va fi răspunzătoare pentru sumele în cauză. În astfel de cazuri, instituția nu este răspunzătoare pentru costurile în cauză și acestea nu sunt incluse în provizion.171. (1) Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanț și ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. În cazul în care pentru stingerea unei obligații nu mai este probabilă o ieșire de resurse, provizionul trebuie anulat prin reluare la venituri.(2) Provizionul va fi utilizat numai pentru scopul pentru care a fost inițial recunoscut. Prin urmare, numai cheltuielile aferente provizionului inițial pot fi acoperite din provizion. Acoperirea unor cheltuieli dintr-un provizion care a fost recunoscut inițial pentru alt scop ar ascunde impactul a două evenimente diferite.(3) Provizioanele se evaluează înaintea determinării impozitului pe profit, tratamentul fiscal al acestora fiind cel prevăzut de legislația fiscală.Subvenții172. În categoria subvențiilor se cuprind subvențiile aferente activelor și subvențiile aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu-zis, agenții guvernamentale și alte instituții similare naționale și internaționale. Subvențiile guvernamentale sunt uneori denumite în alte moduri, cum ar fi: subsidii, alocații, prime sau transferuri.173. În cadrul subvențiilor se reflectă distinct:a) subvenții guvernamentale;b) împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții;c) alte sume primite cu caracter de subvenții.174. (1) Subvențiile aferente activelor reprezintă subvenții pentru acordarea cărora principala condiție este ca instituția beneficiară să cumpere, să construiască sau să achiziționeze active imobilizate.(2) O subvenție guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar (de exemplu, o imobilizare corporală), caz în care subvenția și activul sunt contabilizate la valoarea justă.(3) În conturile de subvenții pentru investiții se contabilizează și donațiile pentru investiții, precum și plusurile de inventar de natura imobilizărilor corporale și necorporale.175. Subvențiile aferente veniturilor cuprind toate subvențiile, altele decât cele pentru active.176. (1) Subvențiile guvernamentale, inclusiv subvențiile nemonetare la valoarea justă, nu trebuie recunoscute până când nu există suficientă siguranță că:a) instituția va respecta condițiile impuse de acordarea lor; șib) subvențiile vor fi primite.(2) Doar primirea unei subvenții nu furnizează ea însăși dovezi concludente că toate condițiile atașate acordării subvenției au fost sau vor fi îndeplinite.(3) Recunoașterea veniturilor din subvenții se efectuează cu respectarea clauzelor care au stat la baza acordării lor.177. (1) Contabilitatea proiectelor finanțate din subvenții se ține distinct, pe fiecare proiect, sursă de finanțare, potrivit contractelor încheiate, fără a se întocmi situații financiare anuale distincte pentru fiecare asemenea proiect.(2) Pentru asigurarea corelării cheltuielilor finanțate din subvenții cu veniturile aferente se procedează astfel:a) din punctul de vedere al contului de profit și pierdere: a1) în cursul fiecărei luni se evidențiază cheltuielile după natura lor; a2) la sfârșitul lunii se evidențiază la venituri subvențiile corespunzătoare cheltuielilor efectuate;b) din punctul de vedere al bilanțului: b1) creanța din subvenții se recunoaște în corespondență cu veniturile din subvenții, dacă au fost efectuate cheltuielile suportate din aceste subvenții, sau pe seama veniturilor amânate, dacă aceste cheltuieli nu au fost efectuate încă; b2) periodic, odată cu cererea de rambursare a contravalorii cheltuielilor suportate sau pe baza altor documente prin care se stabilesc și aprobă sumele cuvenite, se procedează la regularizarea sumelor înregistrate drept creanță din subvenții.178. (1) Subvențiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale perioadelor corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenții urmează să le compenseze.(2) În cazul în care într-o perioadă se încasează subvenții aferente unor cheltuieli care nu au fost încă efectuate, subvențiile primite nu reprezintă venituri ale acelei perioade curente.179. (1) În cele mai multe situații, perioadele de-a lungul cărora o instituție recunoaște cheltuielile legate de o subvenție guvernamentală sunt ușor identificabile. Astfel, subvențiile acordate pentru acoperirea anumitor cheltuieli sunt recunoscute la venituri în aceeași perioadă ca și cheltuiala aferentă. În mod similar, subvențiile legate de activele amortizabile sunt recunoscute, de regulă, în contul de profit și pierdere pe parcursul perioadelor, și în proporția în care amortizarea acelor active este recunoscută.(2) În cazul subvențiilor a căror acordare este legată de activitatea prestări de servicii, recunoașterea acestora pe seama veniturilor se efectuează concomitent cu recunoașterea cheltuielilor a căror contravaloare urmează a fi acoperită din aceste subvenții.(3) O subvenție guvernamentală care urmează a fi primită drept compensație pentru cheltuieli sau pierderi deja suportate sau. În sensul acordării unui ajutor financiar imediat instituției, fără a exista costuri viitoare aferente, trebuie recunoscută în contul de profit și pierdere în perioada în care devine creanță.(4) În anumite circumstanțe, o subvenție guvernamentală poate fi acordată în scopul oferirii de ajutor financiar imediat unei instituții. Astfel de subvenții pot fi limitate la o anumită instituție și pot să nu fie disponibile unei categorii întregi de beneficiari. În acest caz, recunoașterea subvenției în contul de profit și pierdere are loc în perioada în care instituția îndeplinește condițiile pentru primirea subvenției.(5) Instituția prezintă în notele explicative informații referitoare la subvențiile primite, destinația acestora și elementele care justifică îndeplinirea condițiilor necesare pentru acordarea subvențiilor.(6) Subvențiile legate de terenuri pot impune, prin contractele încheiate, îndeplinirea anumitor obligații. În acest caz, subvențiile se recunosc drept venituri pe parcursul perioadelor în care sunt suportate costurile îndeplinirii respectivelor obligații. De exemplu, o subvenție pentru teren poate fi condiționată de construirea unei clădiri pe terenul respectiv. În acest caz, subvenția se recunoaște în contul de profit și pierdere pe parcursul duratei de viață a clădirii.180. (1) Subvențiile nu trebuie înregistrate direct în conturile de capital și rezerve deoarece acestea reprezintă sume acordate sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții de către instituție.(2) Subvențiile pentru active, inclusiv subvențiile nemonetare la valoarea justă, se înregistrează în contabilitate ca subvenții pentru investiții și se recunosc în bilanț ca venit amânat. Venitul amânat se înregistrează în contul de profit și pierdere pe măsura înregistrării cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor.181. În cazul terenurilor și clădirilor pentru care s-au primit subvenții și au făcut obiectul unei cedări parțiale, la scoaterea din evidență a acestora subvenția aferentă părții cedate se transferă la venituri, corespunzător valorii contabile a terenurilor, respectiv a clădirilor, scoase din evidență.182. (1) Restituirea unei subvenții referitoare la un activ se înregistrează prin reducerea soldului venitului amânat cu suma rambursabilă.(2) Restituirea unei subvenții aferente veniturilor se efectuează fie prin reducerea veniturilor amânate dacă există, fie, în lipsa acestora, pe seama cheltuielilor.(3) În măsura în care suma rambursată depășește venitul amânat sau dacă nu există un asemenea venit, surplusul, respectiv valoarea integrală restituită, se recunoaște imediat ca o cheltuială.(4) O instituție prezintă în notele explicative informații privind condițiile care nu au fost îndeplinite în legătură cu subvențiile guvernamentale și obligațiile ce derivă din neîndeplinirea acestora.Rezultatul exercițiului financiar, rezultatul reportat, repartizarea profitului și acoperirea pierderii contabile183. (1) În contabilitate, profitul sau pierderea se stabilește cumulat de la începutul exercițiului financiar.(2) Rezultatul exercițiului, respectiv profitul sau pierderea, se determină ca diferență între veniturile și cheltuielile exercițiului.(3) Rezultatul definitiv al exercițiului financiar se stabilește la închiderea acestuia și reprezintă soldul final al contului de profit și pierdere.(4) Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinații, după aprobarea situațiilor financiare anuale. Repartizarea profitului se efectuează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.(5) Sumele reprezentând rezerve constituite din profitul exercițiului financiar curent, în baza unor prevederi legale, se înregistrează în conturile de rezerve corespunzătoare în contrapartidă cu contul "Repartizarea profitului". Profitul contabil rămas după această repartizare se preia la începutul exercițiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situațiile financiare anuale în contul "Rezultatul reportat", de unde urmează a fi repartizat pe celelalte destinații hotărâte de adunarea generală a acționarilor sau asociaților, cu respectarea prevederilor legale. Evidențierea în contabilitate a destinațiilor profitului contabil se efectuează după adunarea generală a acționarilor sau asociaților care a aprobat repartizarea profitului, prin înregistrarea sumelor reprezentând dividende cuvenite acționarilor sau asociaților, rezerve și alte destinații, potrivit legii.(6) Închiderea conturilor "Profit sau pierdere" și "Repartizarea profitului" se efectuează la începutul exercițiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situațiile financiare anuale. Ca urmare, cele două conturi apar cu soldurile corespunzătoare în bilanțul întocmit pentru exercițiul financiar la care se referă situațiile financiare anuale.(7) În contul 5811 "Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat, respectiv pierderea neacoperită" se evidențiază distinct rezultatul reportat provenit din preluarea la începutul exercițiului financiar curent, a rezultatului din contul de profit și pierdere al exercițiului financiar precedent.(8) Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exercițiului financiar curent, după aprobarea situațiilor financiare anuale conform legii și cel reportat aferent exercițiilor financiare precedente, din rezerve, prime de capital și capital social, potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor sau asociaților, cu respectarea, prevederilor legale. În lipsa unor prevederi legale exprese, stabilirea ordinii surselor din care se acoperă pierderea contabilă este la latitudinea adunării generale a acționarilor sau asociaților, respectiv a consiliului de administrație.Active și datorii contingente184. (1) Un activ contingent este un activ potențial care apare ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilanțului și a căror existență va fi confirmată numai prin apariția sau neapariția unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul instituției.(2) Un exemplu în acest sens îl reprezintă un drept de creanță ce poate rezulta dintr-un litigiu în instanță (de ex. o despăgubire), în care este implicată instituția și al cărui rezultat este incert.(3) Activele contingente sunt generate, de obicei, de evenimente neplanificate sau neașteptate, care pot să genereze intrări de beneficii economice în instituție. Activele contingente nu trebuie recunoscute în conturile bilanțiere. Acestea trebuie prezentate în notele explicative în cazul în care este probabilă apariția unor intrări de beneficii economice. Activele contingente nu sunt recunoscute în situațiile financiare, deoarece ele nu sunt certe, iar recunoașterea lor ar putea determina recunoașterea unui venit care să nu se realizeze niciodată.(4) În cazul în care realizarea unui venit este sigură, activul aferent nu este un activ contingent și trebuie procedat la recunoașterea lui în bilanț.(5) Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea corespunzătoare în situațiile financiare a modificărilor survenite. Astfel, dacă intrarea de beneficii economice devine certă, activul și venitul corespunzător vor fi recunoscute în situațiile financiare aferente perioadei în care au survenit modificările. În schimb, dacă este doar probabilă o creștere a beneficiilor economice, instituția va prezenta în notele explicative activul contingent.185. (1) O datorie contingentă este:a) o obligație potențială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanțului și a cărei existență va fi confirmată numai de apariția sau neapariția unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte care nu pot fi în totalitate sub controlul instituției; saub) o obligație curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanțului, dar care nu este recunoscută deoarece:b.1) nu este sigur că vor fi necesare resurse care să încorporeze beneficii economice pentru stingerea acestei datorii; saub. 2) valoarea datoriei nu poate fi evaluată suficient de credibil.(2) Datoriile contingente nu se recunosc în bilanț, acestea fiind prezentate în cadrul elementelor în afara bilanțului, în conformitate cu prevederile pct.63 și 64 din prezentele reglementări, respectiv în notele explicative, în cazul altor datorii contingente.(3) În situația în care o instituție are o obligație angajată în solidar cu alte părți, partea asumată de celelalte părți este prezentată ca o datorie contingentă.(4) Datoriile contingente sunt continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieșire de resurse care încorporează beneficiile economice. Dacă se consideră că este necesară ieșirea de resurse, generată de un element considerat anterior datorie contingentă, se va recunoaște, după caz, o datorie sau un provizion în situațiile financiare aferente perioadei în care a intervenit modificarea încadrării evenimentului, cu excepția cazurilor în care nu poate fi făcută nicio estimare credibilă.186. Datoriile contingente se disting de provizioane prin faptul că:a) provizioanele sunt recunoscute ca datorii (presupunând că pot fi realizate estimări corecte), deoarece constituie obligații curente la data bilanțului și este probabil că vor fi necesare ieșiri de resurse pentru stingerea obligațiilor; șib) datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece sunt:b. 1) obligații posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă instituția are o obligație curentă care poate genera o ieșire de resurse; saub. 2) obligații curente care nu îndeplinesc criteriile de recunoaștere în bilanț (deoarece fie nu este probabil să fie necesară o reducere a resurselor instituției pentru stingerea obligației, fie nu poate fi realizată o estimare suficient de credibilă a valorii obligației).Evenimente ulterioare datei bilanțului187. (1) Evenimentele ulterioare datei bilanțului sunt acele evenimente, favorabile sau nefavorabile, care au loc între data bilanțului și data la care situațiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere.(2) În accepțiunea prezentelor reglementări, prin autorizarea situațiilor financiare anuale se înțelege aprobarea acestora de către un consiliu director, administratori sau alte organe de conducere, potrivit organizării instituției, în vederea înaintării lor spre aprobare, conform legii.(3) Evenimentele ulterioare datei bilanțului includ toate evenimentele ce au loc până la data la care situațiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere, chiar dacă acele evenimente au loc după declararea publică a profitului sau a altor informații financiare selectate.(4) Pot fi identificate două tipuri de evenimente ulterioare datei bilanțului:a) cele care fac dovada condițiilor care au existat la data bilanțului. Aceste evenimente ulterioare datei bilanțului conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale, și;b) cele care oferă indicații despre condiții apărute ulterior datei bilanțului. Aceste evenimente ulterioare datei bilanțului nu conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale.(5) În cazul evenimentelor ulterioare datei bilanțului care conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale, instituția ajustează valorile recunoscute în situațiile sale financiare, pentru a reflecta evenimentele ulterioare datei bilanțului.(6) Exemple de evenimente ulterioare datei bilanțului, care conduc la ajustarea situațiilor financiare și care impun ajustarea de către instituție a valorilor recunoscute în situațiile sale financiare sau recunoașterea de elemente ce nu au fost anterior recunoscute, sunt următoarele:a) soluționarea ulterioară datei bilanțului a unui litigiu care confirmă că o instituție are o obligație prezentă la data bilanțului. Instituția ajustează orice provizion recunoscut anterior, legat de acest litigiu, sau recunoaște un nou provizion. Ca urmare, instituția nu prezintă o datorie contingentă;b) falimentul unui client, apărut ulterior datei bilanțului, confirmă de obicei că la data bilanțului exista o pierdere aferentă unei creanțe comerciale și, în consecință, instituția trebuie să ajusteze valoarea contabilă a creanței comerciale;c) descoperirea de fraude sau erori ce arată că situațiile financiare anuale sunt incorecte;d) vânzarea stocurilor după perioada de raportare poate fi o probă a valorii realizabile nete la finalul perioadei de raportare;e) determinarea ulterioară perioadei de raportare a costului activelor cumpărate sau a încasărilor din activele vândute înainte de finalul perioadei de raportare (de ex. reduceri comerciale și financiare acordate, respectiv primite, după încheierea exercițiului financiar);f) determinarea ulterioară perioadei de raportare a valorii primelor și a altor drepturi cuvenite angajaților pentru exercițiul financiar încheiat, dacă instituția are obligația de a plăti aceste sume.(7) În cazul evenimentelor ulterioare datei bilanțului care nu conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale, instituția nu își ajustează valorile recunoscute în situațiile sale financiare, pentru a reflecta acele evenimente ulterioare datei bilanțului.(8) Un exemplu de eveniment ulterior datei bilanțului care nu conduce la ajustarea situațiilor financiare anuale este diminuarea valorii de piață a valorilor mobiliare, în intervalul de timp dintre data bilanțului și data la care situațiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere.(9) Dacă o instituție primește, ulterior datei bilanțului, informații despre condițiile ce au existat la data bilanțului, instituția trebuie să actualizeze prezentările de informații ce se referă la aceste condiții, în lumina noilor informații.(10) Atunci când evenimentele ulterioare datei bilanțului care nu conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale sunt semnificative, neprezentarea lor ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor. În consecință, o instituție trebuie să prezinte următoarele informații pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de evenimente ulterioare datei bilanțului:a) natura evenimentului; șib) o estimare a efectului financiar sau o mențiune conform căreia o astfel de estimare nu poate să fie făcută.Politici contabile și estimări188. (1) Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice aplicate de o instituție la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare anuale. Exemple de politici contabile sunt următoarele: alegerea metodei de amortizare a imobilizărilor, reevaluarea imobilizărilor corporale sau păstrarea costului istoric al acestora, capitalizarea dobânzii sau recunoașterea acesteia drept cheltuială, alegerea metodei de evaluare a stocurilor etc.(2) În aplicarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, instituțiile trebuie să dezvolte politici contabile proprii care se aprobă de administratori, potrivit legii. În cazul instituțiilor care nu au administratori, politicile contabile se aprobă de persoanele care au obligația gestionării instituției respective. Aceste politici trebuie elaborate având în vedere specificul activității, în colaborare cu specialiști în domeniul economic și tehnic, cunoscători ai activității desfășurate și ai strategiei adoptate de instituție.(3) La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate prevederile cuprinse în prezentele reglementări.189. (1) Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de reglementări sau are ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile instituției.(2) În cazul modificării unei politici contabile, instituțiile trebuie să menționeze în notele explicative natura modificării politicii contabile, precum și motivele pentru care aplicarea noii politici contabile oferă informații credibile și mai relevante, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei și tendința reală a rezultatelor activității.(3) Schimbările de politici contabile pot fi determinate de:a) inițiativa instituției, caz în care schimbarea trebuie justificată în notele explicative la situațiile financiare anuale;b) o decizie a unei autorități competente și care se impune instituției (schimbare de reglementare), caz în care schimbarea nu trebuie justificată în notele explicative, ci doar menționată în acestea.(4) Schimbarea conducătorilor instituției nu justifică schimbarea politicilor contabile.(5) Nu se consideră modificări ale politicilor contabile:a) aplicarea unei politici contabile pentru tranzacții, alte evenimente sau condiții care diferă, ca fond, de cele care au avut loc anterior; șib) aplicarea unei noi politici contabile pentru tranzacții, alte evenimente sau condiții care nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.(6) Aplicarea inițială a politicii de reevaluare a imobilizărilor corporale trebuie tratată ca o reevaluare, potrivit prezentelor reglementări.(7) Ca rezultat al incertitudinilor inerente în desfășurarea activităților, unele elemente ale situațiilor financiare anuale nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar estimate. Se pot solicita, de exemplu, estimări ale: clienților incerți, uzurii morale a stocurilor, duratei de viață utile, precum și a modului preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare încorporate în activele amortizabile etc.(8) Procesul de estimare implică raționamente bazate pe cele mai recente informații credibile avute la dispoziție. O estimare poate necesita revizuirea dacă au loc schimbări privind circumstanțele pe care s-a bazat această estimare sau ca urmare a unor noi informații sau a unei mai bune experiențe. Prin natura ei, revizuirea unei estimări nu reprezintă corectarea unei erori.(9) O modificare în baza de evaluare aplicată reprezintă o modificare în politica contabilă și nu reprezintă o modificare în estimările contabile. Dacă instituția are dificultăți în a face distincție între o schimbare de politică contabilă și o schimbare de estimare, schimbarea se tratează ca o modificare a estimării.(10) Efectul modificării unei estimări contabile se va recunoaște prospectiv prin includerea sa în rezultatul:a) perioadei în care are loc modificarea, dacă aceasta afectează numai perioada respectivă (de exemplu, ajustarea pentru clienți incerți); saub) perioadei în care are loc modificarea și al perioadelor viitoare, dacă modificarea are efect și asupra acestora (de exemplu, durata de viață utilă a imobilizărilor corporale).190. (1) Efectele modificării politicilor contabile aferente exercițiilor financiare precedente se înregistrează pe seama rezultatului reportat (contul 5813 "Rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile"), dacă efectele modificării pot fi cuantificate.(2) Efectele modificării politicilor contabile aferente exercițiului financiar curent se contabilizează pe seama conturilor de cheltuieli și venituri ale perioadei.(3) Dacă efectul modificării politicii contabile este imposibil de stabilit pentru perioadele trecute, modificarea politicilor contabile se efectuează pentru perioadele viitoare, începând cu exercițiul financiar curent și exercițiile financiare următoare celui în care s-a luat decizia modificării politicii contabile.(4) În cazul modificării politicilor contabile pentru o perioadă anterioară, instituțiile trebuie să ia în considerare efectele fiscale ale acestora.Corectarea erorilor contabile191. (1) Erorile constatate în contabilitate se pot referi fie la exercițiul financiar curent, fie la exercițiile financiare precedente.(2) Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor.(3) Corectarea erorilor aferente exercițiului financiar curent se efectuează pe seama contului de profit și pierdere.(4) Corectarea erorilor aferente perioadelor anterioare, constatate în contabilitate, se efectuează pe seama rezultatului reportat și nu se consideră încălcare a principiului intangibilității.(5) Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni și prezentări eronate cuprinse în situațiile financiare ale instituției pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din greșeala de a utiliza, sau de a nu utiliza, informații credibile care:a) erau disponibile la momentul la care situațiile financiare pentru acele perioade au fost aprobate spre a fi emise; saub) ar fi putut fi obținute în mod rezonabil și luate în considerare la întocmirea și prezentarea acelor situații financiare.(6) Astfel de erori includ efectele greșelilor matematice, greșelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greșite a evenimentelor și fraudelor.(7) În notele la situațiile financiare trebuie prezentate informații cu privire la natura erorilor constatate și perioadele afectate de acestea.(8) În vederea asigurării comparabilității, informațiile prezentate în situațiile financiare ale exercițiului financiar curent, referitoare la perioadele anterioare, sunt ajustate pentru a reflecta corectarea erorilor, în măsura în care acest lucru este posibil.(9) Corectarea erorilor aferente exercițiilor financiare precedente nu determină modificarea situațiilor financiare ale acelor exerciții, acestea rămânând așa cum au fost publicate.(10) Erorile aferente exercițiului financiar curent se corectează prin stornarea (înregistrarea în roșu/cu semnul minus sau prin metoda înregistrării inverse, în funcție de politica contabilă și de programele informatice utilizate) operațiunii contabilizate greșit și, concomitent, înregistrarea corespunzătoare a operațiunii în cauză.  +  Secţiunea 9 Părți afiliate192. (1) O parte afiliată este o persoană sau o entitate care este afiliată entității care întocmește situații financiare anuale, denumită entitate raportoare.(2) În înțelesul prezentelor reglementări, o entitate este afiliată unei entități raportoare dacă îndeplinește una din următoarele condiții:a) entitatea și entitatea raportoare fac parte din același grup (ceea ce înseamnă că fiecare societate-mamă, filială sau filială membră este afiliată celorlalte entități);b) o entitate este o entitate asociată sau o asociere în participație a celeilalte entități (sau o entitate asociată sau o asociere în participație a unei entități membre a unui grup din care face parte și cealaltă entitate);c) ambele entități sunt asocieri în participație ale aceleiași părți terțe;d) o entitate este o asociere în participație a unei terțe părți, iar cealaltă entitate este o entitate asociată a părții terțe;e) entitatea este un plan de beneficii postangajare în beneficiul angajaților entității raportoare sau ai unei entități afiliate entității raportoare. Dacă entitatea raportoare în sine este un asemenea plan, angajatorii care finanțează planul sunt, de asemenea, afiliați entității raportoare;f) entitatea este controlată sau controlată în comun de către o persoană definită la alin. (3);g) o persoană identificată la alin. (3) lit. a) are o influență semnificativă asupra entității sau face parte din personalul-cheie din conducerea entității (sau din conducerea unei societăți-mamă a entității).(3) O persoană sau un membru apropiat al familiei persoanei este afiliat unei entități raportoare dacă persoana respectivă:a) deține controlul sau controlul comun al entității raportoare;b) are o influență semnificativă asupra entității raportoare; sauc) face parte din personalul-cheie din conducerea entității raportoare sau din conducerea unei societăți-mamă a entității raportoare.(4) În luarea în considerare a fiecărei legături posibile cu părțile afiliate, atenția este îndreptată spre fondul acestei legături, și nu numai spre forma juridică.(5) În definiția unei părți afiliate, o entitate asociată include filialele entității asociate, iar o asociere în participație include filialele asocierii în participație. Prin urmare, de exemplu, o filială a unei entități asociate și investitorul care are influență semnificativă asupra entității asociate sunt afiliați.(6) Atunci când se evaluează măsura în care o entitate exercită sau nu o influență semnificativă sunt luate în considerare existența și efectul drepturilor de vot potențiale care sunt actualmente exercitabile sau convertibile, inclusiv drepturile de vot potențiale deținute de alte entități. Drepturile de vot potențiale nu sunt actualmente exercitabile sau convertibile dacă, de exemplu, nu pot fi exercitate sau convertite până la o dată viitoare sau până la producerea unui eveniment viitor.(7) Atunci când se evaluează măsura în care drepturile de vot potențiale contribuie la exercitarea unei influențe semnificative, entitatea examinează toate faptele și circumstanțele (inclusiv termenii exercitării drepturilor de vot potențiale, precum și alte angajamente contractuale, analizate fie individual, fie în combinație) care afectează drepturile potențiale, cu excepția intențiilor conducerii și a capacității financiare de a exercita sau de a converti aceste drepturi potențiale.(8) O tranzacție cu o entitate afiliată reprezintă un transfer de resurse, servicii sau obligații între o entitate raportoare și o parte afiliată, indiferent dacă se percepe sau nu se percepe un preț.(9) Personalul-cheie din conducere reprezintă acele persoane care au autoritatea și responsabilitatea de a planifica, conduce și controla activitățile entității, în mod direct sau indirect, incluzând oricare director (executiv sau nu) al entității.(10) Membrii apropiați ai familiei persoanei sunt acei membri ai familiei de la care se poate aștepta să influențeze sau să fie influențați de respectiva persoană în relația lor cu entitatea și includ:a) copii, soția sau partenerul de viață al persoanei respective;b) copiii soției sau ai partenerului de viață al persoanei respective; șic) persoanele aflate în întreținerea persoanei respective sau a soției ori a partenerului de viață al acestei persoane.(11) Beneficiile postangajare includ pensiile, alte beneficii de pensionare, asigurări de viață postangajare și asistență medicală postangajare.(12) În înțelesul prezentelor reglementări, următoarele categorii nu sunt părți afiliate:a) două entități doar pentru că au în comun un director sau un alt membru al personalului-cheie din conducere sau deoarece un membru din personalul-cheie din conducere al uneia dintre entități are o influență semnificativă asupra celeilalte entități;b) 2 asociați într-o asociere în participație, doar pentru că exercită controlul în comun asupra unei asocieri în participație;c) finanțatorii, sindicatele, serviciile publice, departamentele și agențiile guvernamentale, doar în virtutea relațiilor obișnuite pe care le au cu o entitate (deși acestea pot să afecteze libertatea de acțiune a entității sau să participe la luarea deciziilor acesteia);d) un client, un furnizor, un francizor, un distribuitor sau un agent general cu care entitatea desfășoară un volum semnificativ de activitate, numai în virtutea dependenței economice rezultate.  +  Secţiunea 10 Conținutul notelor explicative la situațiile financiare anuale193. (1) Notele explicative trebuie:a) să prezinte informații despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii situațiilor financiare anuale;b) să ofere informații suplimentare care nu sunt prezentate în bilanț, contul de profit și pierdere și, după caz, în situația modificărilor capitalurilor proprii sau situația fluxurilor de trezorerie, dar sunt relevante pentru înțelegerea oricărora dintre acestea.(2) Notele explicative trebuie să menționeze, dacă situațiile financiare anuale au fost întocmite în conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și cu prevederile cuprinse în prezentele reglementări.194. (1) Pe lângă informațiile cerute conform prevederilor din celelalte secțiuni ale prezentelor reglementări, instituțiile trebuie să prezinte în notele explicative și informațiile prevăzute de prezenta secțiune.(2) Notele explicative la bilanț și la contul de profit și pierdere, prezentate în conformitate cu prezentul capitol, respectă ordinea în care sunt prezentate elementele în bilanț și în contul de profit și pierdere.(3) Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din situațiile financiare anuale trebuie să existe informații aferente în notele explicative.195. Următoarele informații trebuie prezentate cu claritate și repetate ori de câte ori este necesar, pentru buna lor înțelegere:a) denumirea instituției care face raportarea;b) faptul că situațiile anuale sunt proprii acesteia și nu grupului;c) data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situațiile financiare anuale;d) moneda în care sunt întocmite situațiile financiare anuale;e) exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu, lei).196. Pentru instituții și Fond, notele explicative trebuie să cuprindă informații referitoare la următoarele:a) politicile contabile adoptate, inclusiv:a.1) bazele de evaluare aplicabile diferitelor elemente;a.2) conformitatea politicilor contabile adoptate cu principiile contabile prevăzute de prezentele reglementări;a.3) orice modificări semnificative ale politicilor contabile adoptate. Pentru elementele incluse în situațiile financiare anuale care sunt sau au fost inițial exprimate în monedă străină (valută), trebuie prezentate bazele de conversie utilizate pentru a le exprima în moneda națională.b) dacă imobilizările corporale sunt evaluate la valori reevaluate, un tabel care să prezinte:b.1) mișcările rezervei din reevaluare în cursul exercițiului financiar, cu o explicație a tratamentului fiscal al elementelor pe care le conține, șib.2) valoarea contabilă care ar fi fost recunoscută în bilanț dacă imobilizările corporale nu ar fi fost reevaluate, indiferent dacă valoarea rezervei a fost modificată sau nu în cursul exercițiului financiar.c) valoarea totală a oricăror angajamente financiare, garanții sau active și datorii contingente, neincluse în bilanț, indicând natura și forma oricărei garanții reale, care a fost acordată; orice angajamente privind pensiile și entitățile afiliate sau asociate sunt prezentate separat;d) suma avansurilor și creditelor acordate de către instituție membrilor organelor de administrare, conducere sau supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii, a principalelor condiții și a oricăror sume restituite, amortizate sau la care s-a renunțat, precum și a angajamentelor asumate în numele acestora sub forma garanțiilor de orice fel, cu indicarea totalului pe fiecare categorie;e) cuantumul și natura elementelor individuale de venituri sau de cheltuieli care au o mărime sau o incidență excepțională;f) numărul mediu de angajați în cursul exercițiului financiar.197. În notele explicative entitățile de interes public prezintă, pe lângă informațiile menționate la pct. 196 următoarele informații:a) pentru diversele elemente de imobilizări:a.1) prețul de achiziție sau costul de producție sau, dacă a fost aplicată regula de evaluare alternativă, valoarea justă sau valoarea reevaluată la începutul și la închiderea exercițiului financiar;a.2) creșterile, cedările și transferurile în cursul exercițiului financiar;a.3) ajustările cumulate de valoare la începutul și la încheierea exercițiului financiar;a.4) ajustările de valoare înregistrate în cursul exercițiul financiar;a.5) mișcările ajustărilor cumulate de valoare în privința creșterilor, cedărilor și transferurilor în cursul exercițiului financiar, șia.6) dacă există dobândă capitalizată, suma capitalizată în cursul exercițiului financiar.b) dacă activele imobilizate fac obiectul ajustărilor de valoare exclusiv în scop fiscal, valoarea ajustărilor și motivele pentru care acestea au fost efectuate;c) dacă elementele de activ de natura stocurilor, a creanțelor, precum și a obligațiunilor și a altor titluri cu venit fix, a acțiunilor și a altor titluri cu venit variabil care nu sunt deținute ca imobilizări financiare, fac obiectul ajustărilor de valoare exclusiv în scop fiscal, suma ajustărilor și motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate în notele explicative;d) valoarea indemnizațiilor acordate în exercițiul financiar membrilor organelor de administrație, conducere și de supraveghere pentru funcțiile deținute de aceștia, precum și orice angajamente care au luat naștere sau sunt încheiate cu privire la pensiile acordate foștilor membri ai acestor organe, indicându-se valoarea totală a angajamentelor pentru fiecare categorie de organe. Aceste informații pot fi omise dacă prezentarea lor ar face posibilă identificarea situației financiare a unui anumit membru al organelor respective;e) numărul mediu de persoane angajate în cursul exercițiului financiar, defalcat pe categorii și, dacă acestea nu sunt prezentate distinct în contul de profit și pierdere, cheltuielile cu personalul aferente exercițiului financiar, defalcate conform pct. 68 elementul 8.(a);f) denumirea și sediul social ale fiecăreia dintre entitățile în care instituția deține fie direct, fie printr-o persoană care acționează în nume propriu, dar în contul instituției, un interes de participare, prezentând: proporția de capital deținută, valoarea capitalului și rezervelor, precum și profitul sau pierderea entității respective pentru ultimul exercițiu financiar pentru care au fost aprobate situațiile financiare anuale. Informațiile privind capitalul, rezervele și profitul sau pierderea entității în care se deține interesul de participare pot fi omise dacă entitatea în cauză nu își publică bilanțul și nu este controlată de către instituție sau sunt de natură a cauza un prejudiciu grav oricăreia dintre entitățile la care se referă. Orice astfel de omisiune este prezentată în notele explicative la situațiile financiare;g) numărul și valoarea nominală sau, în absența unei valori nominale, echivalentul contabil al acțiunilor subscrise în cursul exercițiului financiar în limitele capitalului autorizat, precum și valoarea încasată de către instituție la distribuirea lor;g.1) Dacă instituția nu are capital autorizat, valoarea capitalului subscris;g.2) Dacă, conform actului de înființare, instituția are capital autorizat, valoarea acestuia, precum și valoarea capitalului subscris în momentul înființării instituției sau în momentul autorizării instituției pentru începerea activității și în momentul oricărei modificări a capitalului autorizat;h) dacă există mai multe clase de acțiuni sau părți sociale, numărul și valoarea nominală sau în absența unei valori nominale, echivalentul contabil al acțiunilor pentru fiecare categorie;i) denumirea, sediul principal sau sediul social și forma juridică ale fiecăreia dintre entitățile la care instituția este asociată cu răspundere nelimitată.j) denumirea și sediul social ale entității care întocmește situațiile financiare anuale consolidate ale celui mai mare grup de entități din care face parte instituția în calitate de filială;k) denumirea și sediul social ale entității care întocmește situațiile financiare anuale consolidate ale celui mai mic grup de entități din care face parte instituția în calitate de filială și care este, de asemenea, inclusă în grupul de entități prevăzut la lit. j);l) locul de unde pot fi obținute copii ale situațiilor financiare anuale consolidate prevăzute la lit. j) și k), cu condiția ca acestea să fie disponibile;m) existența oricăror certificate de participare, obligațiuni convertibile, warante, opțiuni sau valori mobiliare ori drepturi similare, cu indicarea numărului acestora și a drepturilor pe care le conferă. Aceste informații se prezintă distinct la imobilizări financiare sau la active financiare care nu au caracter de imobilizări;n) propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile sau, acolo unde este cazul, distribuirea profitului sau acoperirea pierderii;o) natura și scopul comercial ale angajamentelor instituției, care nu sunt incluse în bilanț, și impactul financiar al acelor angajamente asupra instituției, atunci când riscurile sau beneficiile provenind din asemenea angajamente sunt semnificative și în măsura în care prezentarea unor asemenea riscuri sau beneficii este necesară pentru evaluarea poziției financiare a instituției;p) natura și efectele financiare ale evenimentelor semnificative care apar ulterior datei bilanțului și care nu sunt reflectate în contul de profit și pierdere sau în bilanț; șiq) tranzacțiile încheiate de instituție cu părțile afiliate, inclusiv suma acestor tranzacții, natura relației cu părțile afiliate și alte informații referitoare la tranzacțiile care sunt necesare pentru înțelegerea poziției financiare a instituției, dacă asemenea tranzacții nu au fost încheiate în condiții normale de piață. Informațiile referitoare la tranzacții individuale pot fi agregate după natura lor, cu excepția cazului când informația separată este necesară pentru o înțelegere a efectelor tranzacțiilor cu partea afiliată asupra poziției financiare a instituției.198. (1) În notele explicative la situațiile financiare anuale, entitățile de interes public prezintă totalul onorariilor percepute, aferente exercițiului financiar, de fiecare auditor statutar sau firmă de audit pentru auditul statutar al situațiilor financiare anuale, totalul onorariilor percepute de fiecare auditor statutar sau firmă de audit pentru alte servicii de asigurare, pentru servicii de consultantă fiscală și pentru alte servicii decât cele de audit.(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică situațiilor financiare anuale ale unei instituții atunci când aceasta este inclusă în situațiile financiare anuale consolidate, cu condiția ca aceste informații să fie furnizate în notele explicative la situațiile financiare anuale consolidate.(3) În cazul unui grup, informațiile menționate la alin. (1) se prezintă nu numai în ceea ce privește auditorul grupului, ci și pentru fiecare auditor sau firmă de audit implicat(ă) în auditul grupului. Dacă un auditor sau o firmă de audit a auditat mai multe entități din grup, totalul onorariilor financiare percepute de fiecare auditor statutar sau firmă de audit se poate prezenta pe o bază agregată, în notele explicative la situațiile financiare anuale consolidate.199. (1) Informațiile prevăzute la pct. 197 lit. a), k), o), p) și q) se prezintă și de către instituțiile menționate la art. II lit. d) și e) din ordin și de către Fond.(2) În aplicarea alin. (1) informațiile prevăzute la pct. 197 lit. o) se limitează la natura și scopul comercial ale angajamentelor menționate la litera respectivă.(3) În aplicarea alin. (1), informațiile prevăzute la pct. 197 lit. q) se limitează la prezentarea tranzacțiilor cu părți afiliate la prezentarea tranzacțiilor încheiate cu:i) deținătorii unui interes de participare în entitate;ii) entitățile în care entitatea însăși deține un interes de participare; șiiii) membrii organului administrativ, de conducere sau de supraveghere al entității.200. În notele explicative instituțiile și Fondul prezintă, de asemenea:a) pentru fiecare clasă de instrumente derivate: a1) valoarea justă a instrumentelor, dacă o astfel de valoare poate fi determinată, prin una din metodele prevăzute la pct. 394; a2) informații privind aria și natura instrumentelor financiare;b) pentru imobilizările financiare prevăzute la pct. 147 din prezentele reglementări înregistrate la o valoare mai mare decât valoarea lor justă și fără a se fi utilizat opțiunea de a face o ajustare de valoare conform pct. 98 alin. (1) din prezentele reglementări: b1) valoarea contabilă și valoarea justă ale fiecăruia dintre activele individuale sau a grupărilor corespunzătoare ale acelor active individuale; b2) motivele pentru care nu a fost redusă valoarea contabilă, inclusiv natura dovezilor pe care se întemeiază opinia că valoarea contabilă va fi recuperată.201. (1) Instituțiile și Fondul prezintă în mod clar în notele explicative valoarea totală a oricăror angajamente, în cazul în care nu îndeplinesc condițiile pentru a fi recunoscute în bilanț, în măsura în care aceste informații sunt utile pentru evaluarea poziției financiare.(2) În cazul existenței de garanții, o instituție prezintă:a) valoarea contabilă a activelor financiare pe care le-a gajat drept garanții reale pentru datorii sau datorii contingente; șib) termenii și condițiile aferente gajării.(3) Când o instituție deține garanții reale și are dreptul de a vinde sau regaja garanția reală în absența nerespectării obligațiilor de către proprietarul garanției reale, aceasta prezintă:a) valoarea justă a oricăror astfel de garanții reale vândute sau regajate, și dacă instituția are sau nu obligația de a le returna; șib) termenii și condițiile asociate cu utilizarea garanțiilor reale.(4) Pentru împrumuturile recunoscute la data de raportare, o instituție prezintă:a) detaliile oricăror neexecutări ale obligațiilor privind durata principalului, dobânda, condițiile de rambursare a acelor împrumuturi de plată;b) încălcări ale condițiilor aferente acordului de împrumut, care permit creditorului să solicite rambursarea accelerată. Informațiile nu se solicită dacă încălcările au fost remediate sau condițiile împrumutului au fost renegociate la data de raportare sau înainte de aceasta;c) valoarea contabilă a împrumuturilor, pentru care nu a fost onorată obligația la data de raportare; șid) dacă obligația neexecutată a fost remediată sau dacă au fost renegociate condițiile împrumuturilor, înainte ca situațiile financiare să fie autorizate pentru emitere.202. În cazul în care instituția a emis pe parcursul exercițiului financiar valori mobiliare, se prezintă următoarele informații:a) tipul valorilor mobiliare emise;b) pentru fiecare categorie de valori mobiliare emise: valoarea de emisiune și suma primită.203. În completarea informațiilor solicitate la pct. 197 lit. m) din prezentele reglementări, instituțiile prezintă, pentru elementul 7 "Datorii subordonate" din Datorii și capitaluri proprii, următoarele informații:a) pentru fiecare împrumut care depășește 10% din valoarea totală a datoriilor subordonate: a1) valoarea împrumutului, moneda de exprimare, rata dobânzii și scadența, sau o mențiune că este vorba de o emisiune perpetuă; a2) dacă există circumstanțe în care este necesară rambursarea anticipată; a3) condițiile subordonării, existența unor dispoziții care permit convertirea datoriei subordonate în capital sau alt element de datorii, precum și condițiile prevăzute de aceste dispoziții;b) o mențiune globală privind regulile ce"guvernează celelalte împrumuturi.204. (1) Instituțiile menționează distinct, în notele explicative la situațiile financiare, pentru fiecare din elementele de Activ 2.(b) "Creanțe asupra instituțiilor de credit - alte creanțe" și 3 "Creanțe asupra clientelei", precum și pentru fiecare din elementele de Datorii și capitaluri proprii 1.(b) "Datorii privind instituțiile de credit - la termen", 2.(b). "Datorii privind clientela - la termen" și 3.(b) "Datorii constituite prin titluri - alte titluri", valoarea acestor creanțe și datorii, defalcată în funcție de durata lor reziduală, după cum urmează:a) până la trei luni inclusiv;b) peste trei luni și până la un an inclusiv;c) peste un an și până la cinci ani inclusiv;d) peste cinci ani.(2) Pentru elementul de Activ 3 "Creanțe asupra clientelei" trebuie să se indice valoarea creanțelor la vedere.(3) În cazul creanțelor sau datoriilor ce comportă plăți eșalonate, durata reziduală este perioada cuprinsă între data de închidere a bilanțului și data de scadență a fiecărei plăți.(4) Instituțiile care preiau creanțe prin cesiune, potrivit pct. 282 alin. (3), prezintă în notele explicative la situațiile financiare anuale informații aferente acestora, după cum urmează:a) modificările valorii creanțelor evidențiate în conturi bilanțiere, prin completarea tabelului nr. 1 din nota nr. 14, prevăzută în cadrul cap. IX;b) modificările valorii creanțelor evidențiate în conturi în afara bilanțului (contul 9986 "Creanțe preluate prin cesiune"), prin completarea tabelului nr. 2 din nota nr. 14, prevăzută în cadrul cap. IX."(5) Instituțiile care preiau creanțe potrivit pct. 282 alin. (6) prezintă în notele explicative la situațiile financiare anuale informații aferente creanțelor preluate prin cesiune, referitoare la costul de achiziție și valoarea nominală a creanțelor preluate, încasate, cedate terților, trecute pe cheltuieli, precum și soldul creanțelor la sfârșitul exercițiului financiar.205. Instituțiile trebuie să indice, pentru elementul de Activ 4 "Obligațiuni și alte titluri cu venit fix" și de Datorii și capitaluri proprii 3.(a) "Datorii constituite prin titluri - obligațiuni", valoarea creanțelor și datoriilor care vor deveni scadente în termen de un an de la data întocmirii bilanțului.206. Instituțiile trebuie să prezinte informațiile privind activele pe care le-au gajat pentru propriile datorii sau pentru cele ale unor terțe părți (inclusiv datorii contingente); aceste informații trebuie să fie suficient de detaliate pentru a indica suma totală a activelor gajate pentru fiecare element de Datorii și capitaluri proprii și pentru fiecare element în afara bilanțului.207. Instituțiile care prezintă în elementele din afara bilanțului informațiile prevăzute la pct. 201 alin. (1) din prezentele reglementări, nu sunt obligate să reia aceste informații în notele la situațiile financiare.208. O instituție trebuie să prezinte, în notele explicative, proporția din acele venituri atribuibile fiecărei piețe geografice (în măsura în care, din punct de vedere al organizării instituției, aceste piețe diferă între ele considerabil) în care instituția a activat de-a lungul exercițiului financiar, care sunt incluse în următoarele elemente din contul de profit și pierdere:a) elementul 1 "Dobânzi de primit și venituri asimilate";b) elementul 3 "Venituri privind titlurile";c) elementul 4 "Venituri din comisioane";d) elementul 6 "Profit sau pierdere netă din operațiuni financiare";e) elementul 7 "Alte venituri din exploatare".209. Instituțiile trebuie să prezinte, în notele la situațiile financiare, detalierea titlurilor transferabile înscrise la elementele 4-7 din Activ în titluri cotate și necotate.210. (1) Pentru fiecare din elementele de Activ înscrise la elementele 4 și 5, trebuie să se prezinte următoarele:a) valoarea titlurilor transferabile deținute ca imobilizări financiare;b) valoarea titlurilor transferabile care nu sunt deținute ca imobilizări financiare;c) criteriile utilizate pentru a face distincția între cele două categorii de titluri transferabile.(2) Pentru titlurile transferate în cursul exercițiului financiar între categoriile de titluri prevăzute la pct. 284 alin. (3) din prezentele reglementări, altele decât titlurile transferate din categoria titlurilor de tranzacție, în notele explicative trebuie prezentată valoarea titlurilor transferate în și din fiecare categorie, precum și motivul pentru care a fost realizat respectivul transfer.(3) Pentru titlurile transferate din categoria titlurilor de tranzacție în alte categorii, potrivit prevederilor pct. 285 alin. (3) din prezentele reglementări, în notele explicative trebuie prezentate:a) valoarea titlurilor transferate în fiecare altă categorie;b) pentru fiecare exercițiu financiar până în momentul cedării respectivelor titluri, valorile contabile și valorile de piață ale tuturor titlurilor care au fost transferate în cursul exercițiului financiar curent și în exercițiile financiare precedente;c) motivul transferului, împreună cu evenimentele și circumstanțele care indică faptul că situația a fost rară;d) pentru exercițiul financiar în care titlurile au fost transferate, câștigurile sau pierderile din evaluarea la valoarea de piață, înregistrate în contul de profit și pierdere în exercițiul financiar respectiv și în exercițiul financiar anterior;e) pentru fiecare exercițiu financiar ulterior celui în care a avut loc transferul (inclusiv pentru exercițiul financiar în care titlurile au fost transferate), până la cedarea respectivelor titluri, câștigurile sau pierderile din evaluarea la valoarea de piață care ar fi fost înregistrate în contul de profit și pierdere dacă titlurile respective nu ar fi fost transferate, precum și toate veniturile și cheltuielile aferente înregistrate efectiv în contul de profit și pierdere.211. Atunci când imobilizările necorporale prezentate în bilanț cuprind cheltuieli de dezvoltare, în notele explicative trebuie prezentate următoarele informații:a) perioada pe parcursul căreia valoarea cheltuielilor imobilizate este sau urmează să fie amortizată; șib) motivele care au determinat recunoașterea acestora ca active (beneficii economice viitoare etc.).212. În cazul în care fondul comercial pozitiv achiziționat de către o instituție este prezentat în bilanț la imobilizări necorporale, atunci perioada aleasă pentru amortizarea acestuia și motivele pentru care a fost aleasă acea perioadă trebuie să fie prezentate în notele explicative.213. În notele explicative trebuie prezentate valorile tranzacțiilor de leasing, defalcate pe posturile corespunzătoare din bilanț.214. În notele explicative trebuie prezentate, de asemenea, următoarele informații referitoare la ajustările pentru depreciere și pierderile din creanțe, detaliate pe fiecare clasă de conturi în care sunt sau au fost înregistrate creanțele respective, după caz:a) cheltuielile cu ajustările pentru depreciere;b) reluarea în conturile de venituri a ajustărilor pentru depreciere constituite;c) valoarea cheltuielilor aferente pierderilor din creanțe, acoperite cu ajustări pentru depreciere;d) valoarea cheltuielilor aferente pierderilor din creanțe, neacoperite cu ajustări pentru depreciere;e) valoarea bunurilor recuperate urmare executării silite sau rezilierii contractelor (cu prezentarea distinctă a celor care au intrat în folosința instituției și a celor ce urmează să fie vândute).215. Corecțiile asupra valorii creanțelor privind instituțiile de credit și clientela, cu care o instituție este legată prin intermediul intereselor de participare și societăților afiliate, vor fi prezentate distinct în notele explicative, în cazul în care acestea sunt semnificative.216. Corecțiile asupra valorii titlurilor transferabile deținute ca imobilizări financiare, intereselor de participare și acțiunilor în societăți afiliate trebuie să fie prezentate distinct în notele explicative, în cazul în care acestea sunt semnificative.217. În notele explicative, instituțiile trebuie să prezinte defalcarea elementelor 11 "Alte active" din Activ și 4 "Alte datorii" din Datorii și capitaluri proprii precum și a elementelor 7 "Alte venituri din exploatare", 10 "Alte cheltuieli ne exploatare", 16 "Venituri extraordinare" și 17 "Cheltuieli extraordinare" din contul de profit și pierdere, în principalele elemente care le compun, dacă acestea prezintă importanță în evaluarea situațiilor financiare anuale, precum și explicații privind natura și valoarea acestor elemente.218. Cheltuielile plătite în cursul exercițiului financiar pentru datoriile subordonate de către instituție trebuie prezentate în notele explicative.219. Dacă valoarea serviciilor de administrare și de agent prestate unor terțe părți este semnificativă în ansamblul activităților instituției, acest fapt trebuie prezentat în notele explicative.220. Valoarea totală a elementelor de activ și datorii exprimate în valută, convertite în moneda în care sunt întocmite situațiile financiare anuale, trebuie să fie prezentată în notele explicative.221. (1) Pentru tranzacțiile la termen neajunse la scadență și nedecontate la data întocmirii bilanțului trebuie prezentate următoarele informații:a) categoriile de operațiuni la termen neajunse la scadență;b) pentru fiecare tip de operațiune trebuie să se menționeze dacă acestea au fost efectuate (într-o măsură semnificativă) în scopul acoperirii efectelor fluctuației ratei dobânzii, cursului de schimb sau prețului pieței, sau dacă acestea au fost efectuate (într-o măsură semnificativă) în scopuri comerciale.(2) Aceste tipuri de operațiuni trebuie să includă toate acele operațiuni (având la bază, de exemplu valute, metale prețioase, titluri transferabile, certificate de depozit și alte active) pentru care veniturile sau cheltuielile sunt incluse în:a) elementul 6 "Profit sau pierdere netă din operațiuni financiare" din contul de profit și pierdere) saub) elementele 1 "Dobânzi de primit și venituri asimilate" sau 2 "Dobânzi de plătit și cheltuieli asimilate" din contul de profit și pierdere conform cerințelor pct.71.b) și, respectiv, 72.b) din prezentele reglementări222. În cazul în care capitalul social cuprinde și acțiuni răscumpărabile, în notele explicative sunt furnizate următoarele informații:a) data cea mai apropiată și data limită la care instituția poate răscumpăra respectivele acțiuni;b) dacă acele acțiuni trebuie răscumpărate obligatoriu sau dacă răscumpărarea este la alegerea instituției sau a acționarilor/asociaților;c) dacă trebuie plătită o primă de răscumpărare și, în caz afirmativ, care este valoarea acesteia.223. Pentru fiecare categorie de rezerve inclusă în capitalurile proprii, se descrie natura sa și scopul pentru care a fost constituită.224. Dacă în timpul exercițiului financiar o sumă este transferată la sau de la provizioane, următoarele informații se prezintă în notele explicative:a) valoarea provizioanelor la începutul exercițiului financiar;b) sumele cu care provizioanele au fost majorate sau diminuate în cursul exercițiului financiar;c) natura, sursa sau destinația oricăror astfel de transferuri;d) valoarea provizioanelor la sfârșitul exercițiului financiar.  +  Secţiunea 11 Raportul administratorilor225. (1) Consiliul de administrație elaborează pentru fiecare exercițiu financiar un raport, denumit în continuare raportul administratorilor, care cuprinde cel puțin o prezentare fidelă a dezvoltării și performanței activităților instituției și a poziției sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri și incertitudini cu care se confruntă.(2) Prezentarea de mai sus este o analiză echilibrată și cuprinzătoare a dezvoltării și performanței activităților instituției și a poziției sale financiare, corelată cu dimensiunea și complexitatea activităților.(3) În măsura în care este necesar pentru a înțelege dezvoltarea instituției, performanța sau poziția sa financiară, analiza cuprinde indicatori - cheie de performanță, financiari și, atunci când este cazul, nefinanciari, relevanți pentru activități specifice inclusiv informații referitoare la aspecte de mediu și de personal. În prezentarea analizei, raportul administratorilor conține, atunci când este cazul referiri și explicații suplimentare privind sumele raportate în situațiile financiare anuale.226. Raportul administratorilor oferă, de asemenea, informații despre:a) dezvoltarea previzibilă a instituției;b) activitățile din domeniul cercetării și dezvoltării;c) informații privind achizițiile propriilor acțiuni, și anume:i. motivele achizițiilor efectuate în cursul exercițiului financiar;ii. numărul și valoarea nominală a acțiunilor achiziționate și înstrăinate în cursul exercițiului financiar și proporția din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă;iii. în cazul achiziției și înstrăinării cu titlu oneros, contravaloarea acțiunilor;iv. numărul și valoarea nominală sau, în absența acesteia, echivalentul contabil al tuturor acțiunilor achiziționate și deținute de instituție și proporția din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă.d) existența de sucursale ale instituției;e) utilizarea de către instituție de instrumente financiare, în cazul în care sunt semnificative pentru evaluarea activelor sale, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii:i. obiectivele și politicile instituției în materie de gestiune a riscului financiar, inclusiv politica sa de acoperire împotriva riscurilor pentru fiecare tip major de tranzacție previzionată pentru care se utilizează contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor, șiii. expunerea instituției la riscul de preț, riscul de credit, riscul de lichiditate și la riscul fluxului de trezorerie.226^1. (1) Entitățile de interes public care, la data bilanțului, depășesc criteriul de a avea un număr mediu de 500 de angajați în cursul exercițiului financiar includ în raportul administratorilor o declarație nefinanciară care conține informații, în măsura în care acestea sunt necesare pentru înțelegerea dezvoltării, performanței și poziției entității și a impactului activității sale, privind cel puțin aspectele de mediu, sociale și de personal, respectarea drepturilor omului și combaterea corupției și a dării de mită, inclusiv:a) o descriere succintă a modelului de afaceri al entității;b) o descriere a politicilor adoptate de entitate în legătură cu aceste aspecte, inclusiv a procedurilor de diligență necesară aplicate;c) rezultatele politicilor respective;d) principalele riscuri legate de aceste aspecte care decurg din operațiunile entității, inclusiv, atunci când este relevant și proporțional, relațiile sale de afaceri, produsele sau serviciile sale care ar putea avea un impact negativ asupra domeniilor respective și modul în care entitatea gestionează riscurile respective;e) indicatori-cheie de performanță nefinanciară relevanți pentru activitatea specifică a entității. (2) Dacă entitatea nu pune în aplicare politici în ceea ce privește unul sau mai multe dintre aspectele menționate la alin. (1), declarația nefinanciară oferă o explicație clară și motivată cu privire la această opțiune.(3) Declarația nefinanciară menționată la alin. (1) conține, de asemenea, după caz, trimiteri și explicații suplimentare privind sumele raportate în situațiile financiare anuale.(4) Informațiile referitoare la evoluții iminente sau aspecte în curs de negociere pot fi omise în cazurile excepționale în care, potrivit avizului justificat în mod corespunzător al membrilor organelor de administrație, conducere și supraveghere, care acționează în limitele competențelor conferite de legislația națională și au o răspundere colectivă pentru avizul respectiv, prezentarea acestor informații ar aduce prejudicii grave poziției comerciale a entității, cu condiția ca aceste omisiuni să nu împiedice o înțelegere corectă și echilibrată a dezvoltării, performanței și poziției entității și a impactului activității sale.(5) Pentru prezentarea informațiilor menționate la alin. (1), entitățile se pot baza pe cadrul de reglementare stabilit la nivel național, al Uniunii Europene sau la nivel internațional, cu precizarea explicită a acestora.(6) Se consideră că entitățile care îndeplinesc obligația prevăzută la alin. (1) și-au îndeplinit obligația legată de analiza informațiilor nefinanciare prevăzută la pct. 225 alin. (3).(7) O entitate care este filială este exonerată de obligația prevăzută la alin. (1) dacă entitatea respectivă și filialele sale sunt incluse în raportul consolidat al administratorilor întocmit la nivelul unei alte entități, în conformitate cu prevederile pct. 234.(8) Auditorul statutar sau firma de audit are obligația de a verifica dacă s-a furnizat declarația nefinanciară menționată la alin. (1). (la 01-01-2017, Sectiunea 11 din Capitolul III a fost completata de Punctul 3, ANEXA Nr. 2 din ORDINUL nr. 7 din 3 octombrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 20 octombrie 2016 ) 227. (1) O instituție ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, astfel cum aceasta este definită în legislația în vigoare privind piața de capital, va include în raportul administratorilor o declarație referitoare la guvernanța corporativă. Această declarație va fi inclusă ca o secțiune distinctă a raportului administratorilor și va cuprinde cel puțin următoarele informații:a) o trimitere la:i. codul de guvernanță corporativă care se aplică instituției și/sau codul de guvernanță corporativă pe care instituția a decis în mod voluntar să-l aplice. Instituția va indica locul unde sunt disponibile public textele pertinente; și/sauii. toate informațiile relevante referitoare la practicile de guvernanță corporativă aplicate în plus față de cerințele legislației naționale. În acest caz, instituția va face disponibile public detaliile practicilor sale de guvernanță corporativă;b) în măsura în care, potrivit, legislației naționale, instituția se îndepărtează de la codul de guvernanță corporativă care i se aplică sau pe care a ales să-l aplice, o explicație a acesteia privind părțile din cod pe care nu le aplică și motivele neaplicării. În situația în care instituția a decis să nu aplice nicio prevedere a unui cod de guvernanță corporativă, la care se face referire la lit. a.i), aceasta va explica motivele pentru care a decis de o asemenea manieră;c) o descriere a principalelor caracteristici ale controlului intern și sistemelor de gestionare a riscurilor, în relație cu procesul de raportare financiară;d) în cazul instituțiilor ale căror valori mobiliare - în totalitate sau o parte din aceste titluri - sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și ale căror valori mobiliare fac obiectul unei oferte publice de preluare, astfel cum aceasta este definită în legislația în vigoare privind piața de capital:i. participațiile semnificative directe și indirecte de acțiuni (inclusiv deținerile indirecte prin structuri piramidale sau de acționariat încrucișat), așa cum acestea sunt definite în reglementările în vigoare privind piața de capital;ii. deținătorii oricăror valori mobiliare cu drepturi speciale de control și o descriere a acestor drepturi;iii. orice restricții privind drepturile de vot, cum ar fi limitările drepturilor de vot ale deținătorilor unui procent stabilit sau număr de voturi, termenele de exercitare a drepturilor de vot sau sistemele prin care, cooperând cu instituția, drepturile financiare atașate valorilor mobiliare sunt separate de deținerea de valori mobiliare;iv. regulile care prevăd numirea sau înlocuirea membrilor consiliului de administrație și modificarea actelor constitutive ale instituției;v. competențele membrilor consiliului de administrație și, în special, cele referitoare la emiterea sau răscumpărarea de valori mobiliare;e) modul de desfășurare a adunării generale a acționarilor/asociaților și atribuțiile cheie ale acesteia, ca și o descriere a drepturilor acționarilor sau asociaților și a modului în care acestea pot fi exercitate:f) structura și modul de funcționare a organelor de administrație, conducere și supraveghere și ale comitetelor acestora.g) o descriere a politicii de diversitate aplicate în ceea ce privește organele de administrație, conducere și supraveghere ale instituției referitor la aspecte cum ar fi, de exemplu, vârsta, genul sau educația și experiența profesională, obiectivele acestei politici de diversitate, modul în care a fost pusă în aplicare și rezultatele în perioada de raportare. Dacă nu se aplică o astfel de politică, declarația conține o explicație în acest sens. (la 01-01-2017, Punctul v. din Punctul 227. , Sectiunea 11 , Capitolul III a fost completat de Punctul 4, ANEXA Nr. 2 din ORDINUL nr. 7 din 3 octombrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 20 octombrie 2016 ) (2) Auditorul statutar sau firma de audit își exprimă avizul referitor la informațiile pregătite în temeiul alin. (1) lit. c) și d) și verifică dacă au fost prezentate informațiile menționate la alin. (1) lit. a), b), e), f) și g). (la 01-01-2017, Alineatul (2) din Punctul 227. , Sectiunea 11 , Capitolul III a fost modificat de Punctul 5, ANEXA Nr. 2 din ORDINUL nr. 7 din 3 octombrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 20 octombrie 2016 ) (3) Membrii organelor de administrație, de conducere și de supraveghere ale unei instituții, care acționează în limitele competențelor conferite de legislația națională, au responsabilitatea colectivă de a asigura faptul că situațiile financiare anuale individuale și raportul administratorilor, sunt întocmite și se publică în conformitate cu cerințele prezentelor reglementări.228. Raportul administratorilor se aprobă de consiliul de administrație și se semnează în numele acestuia de președintele consiliului.  +  Secţiunea 12 Auditarea statutară a situațiilor financiare anuale229. (1) Situațiile financiare anuale ale instituțiilor sunt auditate de către auditori statutari sau firme de audit, potrivit legii.(2) Auditorul statutar sau firma de audit își exprimă, de asemenea, o opinie privind coerența raportului administratorilor cu situațiile financiare pentru același exercițiu financiar și întocmirea raportului administratorilor în conformitate cu cerințele legale aplicabile.(3) Auditorul statutar sau firma de audit declară dacă, pe baza cunoașterii și a înțelegerii dobândite în cursul auditului cu privire la instituție și la mediul acesteia, au identificat informații eronate semnificative prezentate în raportul administratorilor, indicând natura acestor informații eronate.(4) Prevederile prezentului punct nu se aplică în cazul declarației nefinanciare menționate la pct. 226^1 alin. (1). (la 01-01-2017, Punctul 229. din Sectiunea 12 , Capitolul III a fost completat de Punctul 6, ANEXA Nr. 2 din ORDINUL nr. 7 din 3 octombrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 20 octombrie 2016 ) 230. (1) Raportul de audit cuprinde:a) o introducere care identifică cel puțin situațiile financiare anuale care fac obiectul auditului statutar, împreună cu cadrul de raportare financiară care a fost aplicat la întocmirea acestora;b) o descriere a ariei auditului statutar, care identifică cel puțin standardele de audit conform cărora a fost efectuat auditul statutar;c) o opinie de audit care este fără rezerve, cu rezerve sau contrară și care prezintă clar punctul de vedere al auditorului statutar cu privire la faptul că situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă, conform cadrului relevant de raportare financiară și, după caz, dacă situațiile financiare anuale respectă cerințele legale; dacă auditorul statutar sau firma de audit nu a(u) fost în măsură să exprime o opinie de audit, imposibilitatea exprimării unei opinii;d) o referire la aspectele asupra cărora auditorul statutar sau firma de audit atrag(e) atenția, printr-un paragraf distinct, fără ca opinia de audit să fie cu rezerve;e) opinia și declarația menționate la pct. 229 alin. (2) și (3) din prezentele reglementări.(2) Raportul de audit se semnează și se datează de către auditorul statutar. În cazul în care situațiile financiare anuale sunt auditate statutar de către firme de audit, raportul se semnează cel puțin de către auditorul/auditorii statutar(i) care a(u) efectuat auditul în numele firmelor de audit și se datează.  +  Capitolul IV Prevederi referitoare la situațiile financiare anuale consolidate  +  Secţiunea 1 Elaborarea situațiilor financiare consolidate și a notelor explicative la situațiile financiare consolidate231. O instituție, persoană juridică română, în calitate de societate-mamă care controlează una sau mai multe filiale trebuie să întocmească situații financiare în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară adoptate potrivit procedurii prevăzute în Regulamentul nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate, denumite în continuare IFRS.232. (1) Notele explicative la situațiile financiare anuale consolidate furnizează informațiile ce trebuie prezentate potrivit cerințelor IFRS.(2) În plus, notele explicative la situațiile financiare anuale consolidate prezintă, informațiile cerute conform pct. 196 - 198, pe lângă orice alte informații cerute conform altor prevederi ale prezentelor reglementări, în condițiile în care prezentarea acestora nu este prevăzută de IFRS, într-un mod în care să faciliteze evaluarea poziției financiare a entităților incluse în consolidare, luate în ansamblu, ținând cont de ajustările esențiale care decurg din caracteristicile specifice ale situațiilor financiare anuale consolidate, comparativ cu situațiile financiare anuale individuale, inclusiv în următoarele cazuri:a) la prezentarea tranzacțiilor între părți afiliate, nu se includ tranzacțiile între părți afiliate incluse în consolidare, care sunt eliminate cu ocazia consolidării șib) la prezentarea indemnizațiilor și avansurilor și creditelor acordate membrilor organelor de administrație, conducere și de supraveghere, se prezintă numai sumele acordate membrilor organelor respective ale societății-mamă, de către societatea-mamă și de filialele sale, indiferent dacă aceste filiale au fost sau nu incluse în consolidare.233. Pe lângă informațiile prevăzute la pct. 232, notele explicative la situațiile financiare consolidate trebuie să furnizeze cel puțin următoarele informații:a) denumirile și sediile sociale ale entităților incluse în consolidare;b) proporția de capital deținută în entitățile incluse în consolidare, altele decât societatea - mamă, de către entitățile incluse în consolidare sau de către persoanele ce acționează în nume propriu, dar în contul acestor entități;c) criteriile/cerințele IFRS pe baza cărora a fost efectuată consolidarea;d) informațiile prevăzute la lit. a) și b) trebuie prezentate cu privire la entitățile excluse din consolidare, precum și explicații cu privire la aplicarea excluderii;e) denumirile și sediile sociale ale entităților asociate incluse în consolidare prin metoda punerii în echivalență și proporția de capital al acestora deținută de entitățile incluse în consolidare sau de persoane ce acționează în nume propriu, dar în contul acestor entități;f) denumirile și sediile sociale ale entităților, altele decât cele la care se referă lit.a) și e), în care entitățile incluse în consolidare dețin, direct sau prin intermediul unor persoane care acționează în nume propriu dar în contul acestor entități, un interes de participare, cu indicarea proporției de capital deținută, a valorii capitalului și rezervelor și a profitului sau pierderii entității respective pentru ultimul exercițiu financiar pentru care s-au întocmit situații financiare.  +  Secţiunea 2 Raportul consolidat al administratorilor234. (1) Raportul consolidat al administratorilor cuprinde, pe lângă informațiile prevăzute de alte dispoziții ale prezentelor reglementări, cel puțin informațiile cerute conform prevederilor Secțiunii 11, din Capitolul V, ținând cont de ajustările esențiale care decurg din caracteristicile specifice ale unui raport consolidat al administratorilor, comparativ cu un raport al administratorilor, într-un mod care să faciliteze evaluarea poziției entităților incluse în consolidare, luate în ansamblu.(2) La prezentarea de detalii privind acțiunile sau părțile sociale proprii deținute, raportul consolidat al administratorilor indică numărul și valoarea nominală sau, în absența unei valori nominale, echivalentul contabil al tuturor acțiunilor sau părților sociale ale societății-mamă deținute de ea însăși, de filialele acesteia sau de o persoană care acționează în nume propriu, dar în contul oricăreia dintre acele entități. Aceste informații pot fi prezentate în notele explicative la situațiile financiare anuale consolidate.(3) În ceea ce privește informațiile referitoare la sistemele de control intern și de gestionare a riscurilor, declarația privind guvernanța corporativă face trimitere la principalele caracteristici ale acestor sisteme pentru entitățile incluse în consolidare, luate în ansamblu.(4) Atunci când se solicită un raport consolidat al administratorilor, pe lângă raportul administratorilor, cele două rapoarte pot fi prezentate sub forma unui singur raport.(5) Membrii organelor de administrație, conducere și supraveghere ale instituțiilor care întocmesc situații financiare consolidate și raport consolidat al administratorilor au responsabilitatea colectivă de a asigura faptul că situațiile financiare consolidate și raportul consolidat al administratorilor sunt întocmite și publicate în conformitate cu prevederile prezentelor reglementări.234^1. (1) Entitățile de interes public care sunt societăți-mamă și care, la data bilanțului pe o bază consolidată, depășesc criteriul de a avea un număr mediu de 500 angajați în cursul exercițiului financiar, includ în raportul consolidat al administratorilor o declarație nefinanciară consolidată care conține informații, în măsura în care acestea sunt necesare pentru înțelegerea dezvoltării, performanței și poziției grupului și a impactului activității sale, privind cel puțin aspectele de mediu, sociale și de personal, respectarea drepturilor omului, combaterea corupției și a dării de mită, inclusiv:a) o descriere succintă a modelului de afaceri al grupului;b) o descriere a politicilor adoptate de grup în legătură cu aceste aspecte, inclusiv a procedurilor de diligență necesară aplicate;c) rezultatele politicilor respective;d) principalele riscuri legate de aceste aspecte care decurg din operațiunile grupului, inclusiv, atunci când este relevant și proporțional, relațiile de afaceri, produsele sau serviciile sale care ar putea avea un impact negativ asupra domeniilor respective și modul în care grupul gestionează riscurile respective;e) indicatori-cheie de performanță nefinanciară relevanți pentru activitatea specifică a entității.(2) Dacă grupul nu pune în aplicare politici în ceea ce privește unul sau mai multe dintre aspectele menționate la alin. (1), declarația nefinanciară consolidată oferă o explicație clară și motivată în acest sens.(3) Declarația nefinanciară consolidată menționată la alin. (1) conține, de asemenea, după caz, trimiteri și explicații suplimentare privind sumele raportate în situațiile financiare consolidate.(4) Informațiile referitoare la evoluții iminente sau aspecte în curs de negociere pot fi omise în cazurile excepționale în care, potrivit avizului justificat în mod corespunzător al membrilor organelor de administrație, conducere și supraveghere, care acționează în limitele competențelor conferite de legislația națională și au o răspundere colectivă pentru avizul respectiv, prezentarea acestor informații ar aduce prejudicii grave poziției comerciale a grupului, cu condiția ca aceste omisiuni să nu împiedice o înțelegere corectă și echilibrată a dezvoltării, performanței și poziției grupului și a impactului activității sale.(5) Pentru prezentarea informațiilor menționate la alin. (1), societatea-mamă se poate baza pe cadrul de reglementare stabilit la nivel național, al Uniunii Europene sau la nivel internațional, cu precizarea explicită a acestora.(6) Se consideră că o societate-mamă care îndeplinește obligația prevăzută la alin. (1) și-a îndeplinit obligația legată de analiza informațiilor nefinanciare prevăzută la pct. 225 alin. (3) și la pct. 234.(7) O societate-mamă care este de asemenea filială este exonerată de obligația prevăzută la alin. (1) dacă societatea-mamă exonerată respectivă și filialele sale sunt incluse în raportul consolidat al administratorilor întocmit la nivelul unei alte entități, în conformitate cu prevederile pct. 234.(8) Auditorul statutar sau firma de audit are obligația de a verifica dacă s-a furnizat declarația nefinanciară consolidată menționată la alin. (1). (la 01-01-2017, Sectiunea 2 din Capitolul IV a fost completata de Punctul 7, ANEXA Nr. 2 din ORDINUL nr. 7 din 3 octombrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 832 din 20 octombrie 2016 )  +  Secţiunea 3 Auditarea statutară a situațiilor financiare anuale consolidate235. Prevederile pct. 229 referitoare la obligația auditării se aplică și situațiilor financiare anuale consolidate.236. Raportul de audit privind situațiile financiare anuale consolidate trebuie să respecte cerințele prevăzute la pct. 230 din prezentele reglementări.237. În cazul situațiilor financiare anuale consolidate, atunci când se raportează asupra coerenței raportului administratorilor cu situațiile financiare, așa cum prevede la pct. 229 alin. (2) și (3), auditorul statutar sau firma de audit are în vedere situațiile financiare anuale consolidate și raportul consolidat al administratorilor. În cazul în care situațiile financiare anuale ale instituției (societate-mamă) sunt prezentate în vederea aprobării odată cu situațiile financiare anuale consolidate, iar societatea-mamă are obligația de auditare, cele două rapoarte de audit pot fi prezentate sub forma unui singur raport.  +  Capitolul IV^1 Prevederi referitoare la situațiile financiare interimare (la 28-03-2019, Actul a fost completat de Punctul 2, ANEXĂ din ORDINUL nr. 3 din 22 martie 2019, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 241 din 28 martie 2019 ) 237^1. (1) Instituțiile care au optat, potrivit legii, pentru repartizarea trimestrială de dividende întocmesc situații financiare interimare formate din bilanț și contul de profit și pierdere. Aceste componente au aceeași structură cu cea aplicabilă situațiilor financiare anuale întocmite conform prezentelor reglementări. Veniturile și cheltuielile astfel raportate se stabilesc cumulat de la începutul exercițiului financiar până la finele trimestrului pentru care entitatea a optat să repartizeze dividende.(2) Situațiile financiare interimare se întocmesc utilizând politicile contabile aplicate de entitate la data întocmirii acestora. Situațiile financiare interimare sunt însoțite de politicile contabile.(3) În vederea întocmirii situațiilor financiare interimare se procedează la efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, potrivit dispozițiilor prezentelor reglementări.(4) Rezultatele inventarierii și ale evaluării efectuate cu această ocazie se înregistrează în contabilitatea instituției, potrivit prezentelor reglementări.(5) Situațiile financiare interimare se întocmesc pe baza balanței de verificare în care sunt cuprinse rezultatele inventarierii. (la 28-03-2019, Capitolul IV^1 a fost completat de Punctul 2, ANEXĂ din ORDINUL nr. 3 din 22 martie 2019, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 241 din 28 martie 2019 ) 237^2. (1) Situațiile financiare interimare se întocmesc în limba română și în moneda națională.(2) Situațiile financiare interimare sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând numele și prenumele persoanei care le-a întocmit, înscrise în clar, calitatea persoanei care a întocmit situațiile financiare interimare și numărul de înregistrare în organismul profesional, dacă este cazul.(3) Situațiile financiare interimare sunt auditate de către auditorul statutar sau firma de audit, potrivit legii. (la 28-03-2019, Capitolul IV^1 a fost completat de Punctul 2, ANEXĂ din ORDINUL nr. 3 din 22 martie 2019, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 241 din 28 martie 2019 ) 237^3. Calitatea persoanei care a întocmit situațiile financiare interimare se completează astfel: a) directorul economic, contabilul-șef sau altă persoană desemnată prin decizie scrisă de administrator; b) persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România. (la 28-03-2019, Capitolul IV^1 a fost completat de Punctul 2, ANEXĂ din ORDINUL nr. 3 din 22 martie 2019, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 241 din 28 martie 2019 ) 237^4. Situațiile financiare interimare, aprobate în mod corespunzător, împreună cu un extras din hotărârea adunării generale a acționarilor, un exemplar al raportului auditorului statutar sau firmei de audit și al balanței de verificare a conturilor sintetice, vor fi trimise de către instituție, în termen de 30 de zile de la aprobarea acestora de către adunarea generală a acționarilor, la Banca Națională a României - Direcția supraveghere și la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice. (la 28-03-2019, Capitolul IV^1 a fost completat de Punctul 2, ANEXĂ din ORDINUL nr. 3 din 22 martie 2019, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 241 din 28 martie 2019 )  +  Capitolul V Aprobarea, semnarea, depunerea și publicarea situațiilor financiare anuale și a situațiilor financiare anuale consolidate238. (1) Situațiile financiare anuale se întocmesc și se publică, potrivit legii, în limba română și moneda națională.(2) Situațiile financiare anuale sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând numele și prenumele persoanei care le-a întocmit, înscrise în clar, calitatea persoanei care a întocmit situațiile financiare anuale și numărul de înregistrare în organismul profesional, dacă este cazul.(3) Calitatea persoanei care a întocmit situațiile financiare anuale se completează astfel:a) directorul economic, contabilul-șef sau altă persoană desemnată prin decizie scrisă de administrator;b) persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România.239. Situațiile financiare anuale aprobate corespunzător și raportul administratorilor, împreună cu opinia auditorului statutar sau a firmei de audit, menționată la Capitolul III Secțiunea 12 din prezentele reglementări, se publică în conformitate cu legislația în vigoare.240. Un exemplar al situațiilor financiare anuale, aprobate în mod corespunzător, împreună cu un exemplar al raportului administratorilor pentru exercițiul financiar respectiv, și un exemplar al raportului auditorului statutar sau firmei de audit vor fi trimise de instituția care a întocmit situațiile financiare, în termen de 130 de zile de la încheierea exercițiului financiar, la Banca Națională a României. Situațiile financiare anuale, însoțite de situația activelor imobilizate și de un formular de date informative, vor fi trimise la Banca Națională a României - Direcția supraveghere împreună cu balanța de verificare a conturilor sintetice pentru sfârșitul exercițiului financiar, atât în format letric, cât și electronic. Situația activelor imobilizate și formularul de date informative vor fi întocmite potrivit modelelor puse la dispoziție de Banca Națională a României - Direcția supraveghere. (la 28-03-2019, Punctul 240. din Capitolul V a fost modificat de Punctul 3, ANEXĂ din ORDINUL nr. 3 din 22 martie 2019, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 241 din 28 martie 2019 ) 241. Trebuie să fie posibilă obținerea, la cerere, a unor copii ale situațiilor financiare. Prețul unei astfel de copii nu poate depăși costul său administrativ.242. Ori de câte ori situațiile financiare anuale și raportul administratorilor se publică în întregime, acestea trebuie să fie reproduse cu forma și conținutul pe baza cărora auditorul statutar sau firma de audit și-a(u) întocmit raportul (lor). Acestea trebuie să fie însoțite de textul complet al raportului de audit statutar.243. Dacă situațiile financiare anuale nu se publică în întregime, trebuie să se indice faptul că versiunea publicată este o formă prescurtată și trebuie să se facă trimitere la oficiul registrului comerțului la care au fost depuse situațiile financiare anuale, sau dacă acestea nu au fost încă depuse, menționează acest lucru. Raportul de audit statutar nu se publică, dar se menționează dacă a fost exprimată o opinie de audit fără rezerve, cu rezerve sau contrară, sau dacă auditorul statutar sau firma de audit nu a(u) fost în măsură să emită o opinie de audit. De asemenea, se menționează dacă raportul de audit statutar face referire la aspecte asupra cărora auditorul statutar sau firma de audit atrag(e) atenția printr-un paragraf distinct, fără ca opinia de audit să fie cu rezerve.244. (1) Prevederile pct. 238 - 243 din prezentele reglementări se aplică și situațiilor financiare consolidate aprobate, raportului consolidat al administratorilor, precum și raportului întocmit de auditorul statutar sau firma de audit, cu excepția prevederii referitoare la termenul de transmitere a acestor documente la Banca Națională a României care, în cazul situațiilor financiare consolidate, este cel prevăzut de Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru întocmirea situațiilor financiare anuale consolidate.(2) Situațiile financiare anuale consolidate, aprobate în mod corespunzător de adunarea generală a acționarilor societății-mamă, și raportul consolidat al administratorilor, împreună cu opinia prezentată de auditorul statutar sau firma de audit, se publică de instituția care a întocmit situațiile financiare anuale consolidate, conform legislației în vigoare.245. Situațiile financiare anuale și situațiile financiare anuale consolidate întocmite de instituții trebuie să fie publicate în fiecare stat membru al Uniunii Europene în care respectivele instituții au sucursale. Aceste state membre ale Uniunii Europene pot cere ca publicarea documentelor în cauză să se facă în limba lor oficială.246. Pentru asigurarea informațiilor destinate sistemului instituțional al statului, Ministerul Finanțelor Publice poate solicita instituțiilor depunerea unor raportări la unitățile sale teritoriale.  +  Capitolul VI Prevederi specifice privind publicarea documentelor contabile de către sucursalele din România ale instituțiilor străine  +  Secţiunea 1 Prevederi referitoare la sucursalele din România ale instituțiilor cu sediul în alt stat membru al Uniunii Europene247. Sucursalele din România ale instituțiilor cu sediul în alt Stat Membru al Uniunii Europene publică, cu respectarea prevederilor pct. 238 - 245 din prezentele reglementări, documentele instituției străine de care aparțin, la care se face referire în aceste prevederi (situații financiare anuale, situații financiare consolidate, raportul administratorilor, raportul consolidat al administratorilor, opiniile auditorului statutar sau firmei de audit).248. Aceste documente trebuie întocmite și auditate potrivit dispozițiilor prevăzute, în conformitate cu reglementările comunitare, de legislația din Statul Membru în care instituția își are sediul.249. Sucursalele din România ale instituțiilor cu sediul în alt Stat Membru al Uniunii Europene nu vor publica situații financiare anuale referitoare la propria activitate.  +  Secţiunea 2 Prevederi referitoare la sucursalele din România ale instituțiilor cu sediul într-un stat terț250. Sucursalele din România ale instituțiilor cu sediul într-un Stat Terț, vor publica, în conformitate cu prevederile pct. 247 din prezentele reglementări, documentele menționate la punctul respectiv, întocmite și auditate statutar potrivit cerințelor legislației țării unde își au sediul.251. Când documentele în cauză sunt în conformitate sau echivalente cu documentele întocmite potrivit reglementărilor contabile comunitare și când condiția de reciprocitate, pentru instituțiile din Statele Membre ale Uniunii Europene, este îndeplinită în Statul Terț în care este situat sediul social, se aplică prevederile pct. 249 din prezentele reglementări.252. În alte cazuri decât cel prevăzut la pct. 251 din prezentele reglementări, sucursalele respective vor publica situații financiare anuale referitoare la activitatea proprie.  +  Secţiunea 3 Limba de publicare253. Documentele prevăzute în prezentul Capitol vor fi publicate în limba română. În cazurile în care respectivele documente au fost întocmite într-o altă limbă, traducerea variantei publicate în limba română trebuie să fie una certificată.  +  Capitolul VII Contabilizarea operațiunilorOperațiuni de casă254. Contabilitatea operațiunilor de casă asigură evidența numerarului aflat în casierie, în ATM-uri, ASV-uri și a altor valori.255. (1) Contabilitatea operațiunilor de casă se ține potrivit normelor proprii, emise cu respectarea reglementărilor Băncii Naționale a României. Cu ajutorul conturilor din grupa 10 "Casa și alte valori" se asigură evidența existenței și mișcării valorilor în casă (bancnote, monede și cecuri de călătorie), inclusiv a numerarului aflat în ghișeele automate de bancă (ATM-uri) și în automatele de schimb valutar (ASV-uri).(2) În contul "Casa" se înregistrează valoarea bancnotelor și monedelor românești și străine în circulație, utilizate de obicei pentru efectuarea de plăți, aflate în casieriile instituției. Celelalte bancnote și monede sunt înregistrate în conturile de stocuri.(3) Cecurile de călătorie sunt instrumente de plată emise, de regulă, de organisme specializate, pentru o sumă fixă și într-o monedă determinată. Cecurile de călătorie au în general o valabilitate nelimitată în timp, sunt acceptate ca instrument de plată sau pot fi schimbate iradiat în monedă locală.Operațiuni cu clientela, operațiuni între instituții și instituțiile de credit, precum și între Fond și instituțiile de credit, societățile financiare sau alte instituții256. Operațiunile cu clientela sunt operațiuni efectuate cu clienții privind creditele, împrumuturile și conturile clientelei.257. Contabilitatea operațiunilor cu clientela asigură, în principal, evidența:a) operațiunilor de creditare;b) operațiunilor de dare/luare de împrumuturi cu instituțiile financiare;c) operațiunilor de pensiune cu clientela;d) operațiunilor în conturile clientelei.258. (1) Operațiunea de creditare reprezintă actul prin care instituția pune la dispoziție sau se obligă să pună la dispoziție clienților, fondurile solicitate sau își ia un angajament prin semnătură, de natura avalului, cauțiunii sau garanției în favoarea acestora. Sunt asimilate operațiunilor de creditare operațiunile de leasing financiar. Se disting două forme de creditare:a) punerea la dispoziție a fondurilor, operațiuni care se înregistrează în conturile bilanțiere;b) angajamentul de a pune la dispoziție fonduri și angajamente prin semnătură, operațiuni care figurează în conturi în afara bilanțului.(2) Contabilitatea creditelor acordate clientelei (altele decât cele cuprinse în cadrul Clasei 3 "Operațiuni cu titluri și operațiuni diverse" și Clasei 4 "Active imobilizate") evidențiază ansamblul creanțelor deținute asupra clientelei nefinanciare, precum și creanțele comerciale în relație cu clientela financiară.259. Contabilitatea creditelor acordate clientelei se ține în funcție de destinația acestora, pe următoarele categorii:a) creanțe comerciale (operațiuni de scontare, factoring, forfetare și alte creanțe comerciale);b) credite de trezorerie;c) credite de consum și vânzări în rate;d) credite pentru finanțarea operațiunilor de comerț exterior;e) credite pentru finanțarea stocurilor și pentru echipamente;f) credite pentru investiții imobiliare;g) alte credite acordate clientelei.260. În conturile de creanțe comerciale se înregistrează creanțele mobilizate de către instituții, sub forma operațiunilor de scontare, factoring, forfetare și alte creanțe comerciale. În aceste conturi sunt înregistrate și operațiunile de scontare, factoring, forfetare și alte creanțe comerciale efectuate cu instituții de credit.261. Scontul comercial reprezintă operațiunea prin care în schimbul unui efect de comerț (cambie, bilet la ordin), instituția pune la dispoziția posesorului creanței, valoarea efectului, mai puțin agio (taxa de scont și comisioanele aferente), fără a aștepta scadența efectului respectiv, iar instituția are drept de recurs asupra beneficiarului fondurilor.262. Factoringul este operațiunea prin care clientul, denumit aderent, transferă proprietatea creanțelor (facturilor) sale comerciale instituției, denumită factor, aceasta având obligația, conform contractului încheiat, de a asigura încasarea creanțelor aderentului. Instituția, pe baza documentelor primite, plătește valoarea nominală a creanțelor, mai puțin agio, fie imediat, fie la scadența acestora sau la scadența contractuală stabilită cu aderenții.263. Forfetarea reprezintă cumpărarea, fără recurs asupra oricărui deținător anterior, a unor creanțe scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau prestărilor de servicii.264. Contabilitatea creditelor de trezorerie asigură evidența creditelor acordate clientelei, în general, pe termen scurt, destinate asigurării nevoilor de trezorerie ale clientelei, persoane juridice și fizice, care completează sau înlocuiesc alte tipuri de finanțare mai speciale (utilizări din deschideri de credite permanente, credite pe bază de linii globale de exploatare, diferențe de rambursat legate de utilizarea cardurilor și alte credite de trezorerie).265. (1) Creditele de consum reprezintă creditele acordate persoanelor fizice, în vederea satisfacerii nevoilor personale ale solicitantului și/sau ale familiei acestuia ori pentru achiziționarea de bunuri, altele decât cele care se circumscriu unei investiții imobiliare.(2) Vânzările în rate reprezintă creditele acordate persoanelor juridice, destinate finanțării vânzării de bunuri în rate și care se rambursează prin vărsăminte periodice, cel mai adesea lunare sau trimestriale.266. Contabilitatea creditelor pentru finanțarea operațiunilor de comerț exterior asigură evidența creditelor acordate pentru importuri (credite acordate consecutiv cu deschiderea de credite documentare, avansuri în valută acordate importatorilor, alte credite acordate clientelei pentru importuri), precum și a creditelor pentru export.267. (1) Creditele pentru finanțarea stocurilor reprezintă creditele acordate clientelei pentru finanțarea operațiunilor având un caracter ciclic (credite de campanie, de stocare de cereale, warante agricole, industriale, hoteliere, petroliere etc.).(2) Contabilitatea creditelor pentru echipament asigură evidența creditelor acordate, de regulă pe termen mediu sau lung, pentru finanțarea investițiilor productive efectuate de clienți (cumpărări de materiale, achiziții, construcții sau amenajări de imobilizări corporale de uz profesional, cu excepția investițiilor imobiliare, achiziții de imobilizări necorporale etc.). În această categorie de credite se cuprind și creditele acordate agricultorilor pentru investiții productive, inclusiv creditele cu dobândă subvenționată de stat.268. Contabilitatea creditelor pentru investiții imobiliare asigură evidența creditelor acordate clientelei, destinate investițiilor imobiliare care au ca obiect:a) dobândirea sau menținerea drepturilor de proprietate asupra unui teren și/sau unei construcții, realizate sau care urmează să se realizeze;b) amenajarea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea unei construcții; sauc) viabilizarea unui teren.269. În categoria "Alte credite acordate clientelei" se evidențiază, de regulă creditele care nu pot fi încadrate în categoriile de credite din cadrul grupei 20 "Credite acordate clientelei".270. Împrumuturile primite de Fond de la instituții de credit, societăți financiare și de la alte instituții, care constituie resurse financiare ale acestuia, respectiv plasamentele efectuate de Fond în depozite la termen, certificate de depozit și alte instrumente financiare se înregistrează cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 22 "Operațiuni între Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar și instituțiile de credit, societățile financiare sau alte instituții".271. Contabilitatea creditelor și împrumuturilor privind instituțiile financiare asigură evidența acestor operațiuni efectuate cu instituții financiare, cum sunt: instituțiile financiare nebancare (societățile de leasing, societățile de factoring, societăți de credit ipotecar, alte categorii de instituții financiare nebancare), societățile de plasament, de investiții și de portofoliu, agenții de schimb și intermediarii de valori mobiliare.272. Contabilitatea operațiunilor de pensiune se realizează cu ajutorul conturilor "Valori primite în pensiune" și "Valori date în pensiune".273. (1) Operațiunile de pensiune reprezintă operațiuni de pensiune simplă, respectiv operațiuni de credit sau împrumut, garantate prin transferul temporar de proprietate asupra elementelor de activ cedate care nu fac obiectul unei livrări efective de titluri (efecte publice, valori mobiliare, titluri de creanțe negociabile) sau de efecte de comerț și alte active financiare, indiferent că sunt sau nu livrate.(2) Cedentul (instituția care primește împrumutul), menține în activ elementele cedate și contabilizează în datorii prețul cesiunii în contul "Valori date în pensiune", reprezentând datorii față de cesionar.(3) Cesionarul (instituția care acordă creditul), contabilizează prețul cesiunii în activ, în contul "Valori primite în pensiune", reprezentând creanța față de cedent.(4) Cesionarul poate la rândul său să redea în pensiune titlurile primite în pensiune, caz în care, va înregistra în contul "Valori date în pensiune", suma încasată reprezentând datoria sa față de cesionar.274. (1) Conturile de plăți sunt conturi ținute de instituțiile de plată și instituțiile emitente de monedă electronică, în numele utilizatorilor de servicii de plată, și sunt utilizate exclusiv pentru executarea operațiunilor de plată. Operațiunea de plată este acțiunea inițiată de plătitor sau de beneficiarul plății cu scopul de a depune, de a transfera sau de a retrage fonduri, indiferent de orice obligații subsecvente între plătitor și beneficiarul plății.(2) Disponibilitățile din conturile de plăți ale clientelei pot fi retrase, respectiv răscumpărate de titularii de conturi în orice moment, fără preaviz(3) Conturile de plăți ale clientelei permit efectuarea de depuneri pentru a putea utiliza serviciile instituției de plată. Soldurile creditoare ale conturilor de plăți reprezintă disponibilitățile clientelei.(4) Conturile de plăți pot avea și solduri debitoare doar în condiții accidentale, neautorizate (overdraft).275. Instituțiile emitente de monedă electronică înregistrează valoarea fondurilor primite în schimbul monedei electronice emise în contul 2512 "Conturi de monedă electronică", aceasta diminuându-se odată cu utilizarea monedei electronice sau la răscumpărare.276. În conturile de factoring se înregistrează sumele datorate în contrapartida creanțelor comerciale (facturi) cumpărate de către instituție.277. Valorile de recuperat sau datorate clientelei, reprezentând, în special, cecuri, efecte de comerț și alte valori remise la încasare, neplătite și restituite, respectiv sume primite care urmează să fie puse la dispoziția clientelei, sume plătite care urmează să fie recuperate de la clientelă, precum și sume în curs de clarificare, se înregistrează provizoriu în conturile "Valori de recuperat" și "Alte sume datorate".278. Operațiunile între instituții și instituțiile de credit (conturi curente, depozite, credite, împrumuturi, valori primite în pensiune, valori date în pensiune, valori de recuperat, alte sume datorate) se înregistrează de către instituții într-o grupă distinctă "Operațiuni între instituții și instituțiile de credit".279. (1) Dobânzile de primit (calculate și neajunse la scadență), aferente exercițiului în curs, se calculează de la data punerii la dispoziție a fondurilor și se înregistrează în contabilitate periodic (obligatoriu lunar), sau la scadența operațiunilor, dacă fondurile aferente au termen de restituire în cursul lunii, în conturile "Creanțe ata