DECIZIA nr. 655 din 30 octombrie 2018referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale și ale anexelor la această lege, ale art. 2-6, art. 9, art. 13 și art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și ale anexelor nr. 2 și 3 la această lege
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 52 din 21 ianuarie 2019
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale și a anexelor la această lege, ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și ale anexelor nr. 2 și 3 la această lege, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.096/117/2015* și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 427D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 606D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13 și art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, precum și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepție ridicată de Vasile Daniel Pal și alții în Dosarul nr. 499/83/2015 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă.4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 847D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepție ridicată de Maria Trascau și alții în Dosarul nr. 4.182/90/2014 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă.6. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.7. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 850D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13 și art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, precum și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepție ridicată de Dănuț Podilă și alții în Dosarul nr. 5.127/111/2014 al Curții de Apel Cluj - Secția I civilă. 8. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.9. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.177D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepție ridicată de Nicolae Alexandru Banu în Dosarul nr. 3.946/85/2014 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă. 10. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.11. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.178D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepție ridicată de Florin Șuteu în Dosarul nr. 338/111/2015 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă. 12. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.13. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.388D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13 și art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, precum și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepție ridicată de Ștefan Adam și alții în Dosarul nr. 34.824/3/2014 (nr. vechi 121/2017) al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. 14. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.15. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.761D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, excepție ridicată de Elena Ababei și alții în Dosarul nr. 5.416/62/2014 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă.16. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.17. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.762D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13 și art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, precum și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepție ridicată de Gheorghe Alradei și alții în Dosarul nr. 192/62/2015 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă.18. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.19. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.447D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepție ridicată de Virgil Ioan Anghel în Dosarul nr. 378/57/2017 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă.20. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.21. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.587D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepție ridicată de Emil Dulău în Dosarul nr. 383/57/2017 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă.22. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.23. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.588D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, excepție ridicată de Tiberius Ioan Tatu în Dosarul nr. 404/57/2017 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă.24. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.25. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 427D/2017, nr. 606D/2017, nr. 847D/2017, nr. 850D/2017, nr. 1.177D/2017, nr. 1.178D/2017, nr. 1.388D/2017, nr. 1.761D/2017, nr. 1.762D/2017, nr. 2.447D/2017, nr. 2.587D/2017 și nr. 2.588D/2017, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 606D/2017, nr. 847D/2017, nr. 850D/2017, nr. 1.177D/2017, nr. 1.178D/2017, nr. 1.388D/2017, nr. 1.761D/2017, nr. 1.762D/2017, nr. 2.447D/2017, nr. 2.587D/2017 și nr. 2.588D/2017 la Dosarul nr. 427D/2017, care este primul înregistrat. 26. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:27. Prin Încheierea civilă din 16 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.096/117/2015*, Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă a sesizat, din oficiu, Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale și ale anexelor la această lege - care constituie „o lege“ în sensul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 -, astfel cum acestea au fost preluate și încorporate în art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și anexele nr. 2 și 3 ale acesteia, în măsura în care acestea sunt și rămân singurele legi care stabilesc locurile de muncă în condiții speciale din România, iar salariații sunt lipsiți de căi reale de acces la instanță în vederea proteguirii dreptului lor la încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale. 28. Prin Încheierea din 16 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 499/83/2015, Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13 și art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, precum și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Vasile Daniel Pal și alții în cadrul unei acțiuni în care au solicitat să se constate că activitatea prestată se încadrează în condiții speciale de muncă.29. Prin Încheierea din 21 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.182/90/2014, Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. Excepția a fost ridicată de Maria Trascau și alții în cadrul unui litigiu referitor la încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale.30. Prin Încheierea din 16 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 5.127/111/2014, Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13 și art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, precum și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. Excepția a fost ridicată de Dănuț Podilă și alții în cadrul unei acțiuni în care au solicitat să se constate că activitatea prestată se încadrează în condiții speciale de muncă.31. Prin încheierile din 14 martie 2017, pronunțate în dosarele nr. 3.946/85/2014 și nr. 338/111/2015, Încheierea din 5 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 378/57/2017 și încheierile din 10 octombrie 2017, pronunțate în dosarele nr. 383/57/2017 și nr. 404/57/2017, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. Excepția a fost ridicată de Nicolae Alexandru Banu, Florin Șuteu, Virgil Ioan Anghel, Emil Dulău și Tiberius Ioan Tatu în cadrul unor acțiuni în care au solicitat să se constate că activitatea prestată se încadrează în condiții speciale de muncă.32. Prin Încheierea din 4 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 34.824/3/2014 (nr. vechi 121/2017), Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13, art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, precum și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. Excepția a fost ridicată de Ștefan Adam și alții în cadrul unei acțiuni în care au solicitat să se constate că activitatea prestată se încadrează în condiții speciale de muncă.33. Prin încheierile din 11 mai 2017, pronunțate în dosarele nr. 5.416/62/2014 și nr. 192/62/2015, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13 și art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, precum și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. Excepția fost ridicată de Elena Ababei și alții, precum și de Gheorghe Alradei și alții în cadrul unor acțiuni în care au solicitat să se constate că activitatea prestată se încadrează în condiții speciale de muncă.34. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii excepției arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât au stabilit o procedură de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale limitată în timp, respectiv până la 30 iunie 2005, după această dată nemaifiind posibilă depunerea documentației în acest sens. Astfel, în măsura în care se înființează noi locuri de muncă în care se regăsesc condiții speciale, nu mai există posibilitatea de a face demersuri pentru a obține o astfel de încadrare, întrucât termenele legale sunt depășite. Aceeași consecință decurge și în privința salariaților care nu erau angajați până la data de 30 iunie 2005, aceștia neputând face, la acea dată, demersuri pentru realizarea drepturilor lor în cadrul procedurilor legale și se pune problema ce căi mai au aceștia în prezent pentru a obține încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale. 35. Totodată, autorii excepției critică reglementarea limitativă a locurilor de muncă încadrate în condiții speciale, având în vedere că în Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale s-a prevăzut într-adevăr că locurile de muncă în condiții speciale trebuie să fie în mod expres prevăzute de lege, dar Legea nr. 19/2000 nu prevedea ca acestea să fie limitativ prevăzute printr-o singură lege, ci a dat posibilitatea caselor de pensii ca, atunci când se constată în unități existența unor asemenea condiții concrete de muncă în care își desfășoară activitatea salariații, conform definiției date acestor locuri de muncă de Legea nr. 19/2000 și de Legea nr. 263/2010, să întocmească proiecte de lege pentru ca acele noi unități să fie prevăzute în legi speciale și salariații să aibă dreptul la încadrarea în condiții speciale de muncă. 36. De asemenea, autorii susțin că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale și sub aspectul lipsei unor căi de acces concrete și previzibile ale salariaților la instanță, ținând cont de faptul că salariații erau de fapt cei mai interesați în toate aceste proceduri, întrucât art. 20 din Legea nr. 19/2000 li se adresa tocmai lor, stabilea drepturi de sănătate și securitate în muncă în favoarea lor, dar anumite căi de acces la instanță au fost prevăzute doar pentru angajatori, care nu aveau niciun interes în obținerea acestor drepturi, și pentru reprezentanții sindicatelor, care în multe cazuri au asistat cu pasivitate la pierderea drepturilor salariaților.37. Autorii excepției arată și că este încălcat principiul constituțional al egalității în drepturi, întrucât se creează discriminări între persoane care lucrează în condiții comparabile. 38. Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă, Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. 39. Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă apreciază că textele de lege criticate sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează că ar fi inadmisibilă solicitarea încadrării locurilor de muncă în condiții speciale sau deosebite ulterior termenelor de derulare a procedurii administrative stabilite prin hotărâri ale Guvernului, sau în măsura în care se interpretează în sensul că ar fi inadmisibilă sesizarea instanțelor de judecată cu acțiuni în constatarea condițiilor de muncă speciale sau deosebite după data de 1 aprilie 2001, pentru ipoteza în care nu s-a realizat pe cale administrativă încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții, respectiv pentru situația în care nu sunt întrunite cumulativ condițiile privind înscrierea activității și a unității angajatoare în anexele nr. 1 și 2 din Legea nr. 226/2006, respectiv în anexele nr. 2 și 3 din Legea nr. 263/2010.40. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.41. Guvernul, invocând cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 14 din 23 mai 2016, paragrafele 82-86, precum și jurisprudența în materie a Curții Constituționale, arată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată în ceea ce privește dispozițiile art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. Apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2-6, art. 9, art. 13 și art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 este inadmisibilă.42. Avocatul Poporului, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, arată că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.43. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:44. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.45. Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum reiese din toate actele de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, ale art. 1 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, ale anexelor la această lege, ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010 și ale anexelor nr. 2 și 3 la această din urmă lege. Examinând motivarea criticilor de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ceea ce privește dispozițiile art. 1 din Legea nr. 226/2006, autorii excepției au în vedere doar prevederile alin. (1) și (2). De asemenea, în critica de neconstituționalitate, autorii excepției invocă și dispozițiile art. 2-6, art. 9, art. 13, art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 10 septembrie 2003. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare: – Art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000:(2) Alte locuri de muncă în condiții speciale decât cele prevăzute la alin. (1) pot fi stabilite numai prin lege.(3) Metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Sănătății și Familiei, în urma consultării CNPAS.“;– Art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006:(1) Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1.(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.“– Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006: „(2) Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.“– Anexa nr. 1 la Legea nr. 226/2006 stabilește „Lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiții speciale, în care se desfășoară următoarele activități“, în timp ce anexa nr. 2 la aceeași lege prevede „Unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare“.– Art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010:(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: […]e) activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr. 2 și 3.“– Anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010 conține „Lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiții speciale, în care se desfășoară următoarele activități“, iar Anexa nr. 3 la aceeași lege prevede „Unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare“.– Dispozițiile art. 2-6, art. 9, art. 13 și art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 reglementează metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.46. Curtea constată că dispozițiile art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 nu mai sunt în vigoare, aceste acte normative fiind abrogate prin art. 196 lit. a) și m) din Legea nr. 263/2010. Având în vedere însă cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate și dispozițiile Legii nr. 19/2000 și ale Legii nr. 226/2006 mai sus arătate.47. Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituționale: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind dreptul de acces la justiție, art. 22 alin. (1) referitor la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sănătății și art. 41 alin. (2) referitor la protecția socială a muncii.48. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse analizei de constituționalitate în raport cu critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 680 din 2 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 30 ianuarie 2018, paragrafele 57-66, Decizia nr. 686 din 2 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 28 martie 2018, paragrafele 34-48, Decizia nr. 351 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 22 octombrie 2018, paragrafele 22-26, Decizia nr. 198 din 3 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 12 iulie 2018, paragraful 20, sau Decizia nr. 348 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 17 august 2018, paragrafele 36-42, Curtea a reținut că dispozițiile criticate ca neconstituționale ale Legii nr. 19/2000, Legii nr. 226/2006 și Legii nr. 263/2010 nu creează discriminări între persoane aflate în situații similare. Astfel, analizând susținerile referitoare la pretinsul caracter discriminator al dispozițiilor de lege criticate formulate de persoanele care au avut deschis accesul către procedura reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, dar fie nu au obținut încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, fie nu au făcut demersurile necesare în termenul prevăzut de acest act normativ, Curtea a reținut că, „deși dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 nu sunt aplicabile acestei categorii de persoane, această soluție legislativă este justificată de faptul că, la momentul la care Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 a creat cadrul necesar încadrării locurilor de muncă în condiții speciale, cerințele legale prevăzute de acest act normativ nu au fost îndeplinite. În mod evident, aceste persoane se găsesc într-o situație diferită față de cei care au întrunit aceste cerințe și au obținut încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, regăsindu-se, în prezent, în ipoteza art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010.“ De asemenea, a precizat că faptul că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, anumite locuri de muncă au fost încadrate în grupa I, nu a reprezentat un criteriu suficient pentru ca acestea să fie încadrate ulterior în condiții speciale de muncă. În acest sens, Curtea, prin Decizia nr. 259 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 18 iulie 2014, a arătat că între persoanele care anterior Legii nr. 19/2000 au lucrat în grupa I de muncă și cele care au fost încadrate ulterior în condiții speciale nu se poate pune un semn de egalitate. Astfel, prin paragraful 22 al deciziei amintite, Curtea a reținut că deși încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale sau deosebite a avut ca temei rațiuni asemănătoare divizării activității în grupele I și a II-a de muncă, rațiuni ce țin de gradul de solicitare, precum și de factorii de risc prezenți și expunerea la aceștia, totuși, în urma aplicării metodologiilor de încadrare stabilite prin hotărârile Guvernului mai sus amintite, nu s-a realizat o suprapunere perfectă între locurile de muncă încadrate anterior Legii nr. 19/2000 în grupele I și a II-a de muncă cu cele încadrate ulterior în condiții speciale ori deosebite. Astfel, unele activități și unități care anterior se regăseau în grupa I de muncă au fost încadrate în activități și unități în care se desfășoară activitatea în condiții speciale, în timp ce altele au fost încadrate în condiții deosebite, dacă au îndeplinit condițiile stabilite de art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001. 49. De asemenea, referindu-se la situația persoanelor care desfășoară una dintre activitățile prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010, dar nu beneficiază de încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, deoarece acestea au fost constituite ulterior finalizării procedurii reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, Curtea a reținut, în esență, că „dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 se referă la locuri de muncă care, potrivit legislației anterioare, au fost supuse unei evaluări ce a vizat nu doar caracteristicile activității, ci și condițiile concrete în care aceasta se desfășura în cadrul unei unități“, iar „prin stabilirea unei limite temporale pentru procedura de încadrare a unor locuri de muncă în condiții speciale, precum și din reglementarea unei proceduri de reevaluare a acestei încadrări se desprinde intenția vădită a legiuitorului de a restrânge sfera locurilor de muncă încadrate în condiții deosebite sau speciale, prin normalizarea acestora și înlăturarea factorilor de risc pentru sănătatea salariaților, potrivit legislației privind protecția muncii.“ (Decizia nr. 680 din 2 noiembrie 2017, paragraful 63).50. Referitor la criticile vizând excluderea salariaților de la dreptul de a ataca în justiție, în mod individual, deciziile ori hotărârile organelor administrative prin care s-a refuzat încadrarea unor locuri de muncă în condiții deosebite sau speciale de muncă, Curtea a observat că reglementarea accesului la justiție împotriva actelor administrative mai sus arătate nu constituie obiect al textelor de lege criticate, ci al hotărârilor de Guvern date în aplicarea acestor texte. Prin urmare, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanța de contencios constituțional nu poate analiza acest aspect. Curtea a menționat însă cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin paragrafele 90 și 91 ale Deciziei nr. 12 din 23 mai 2016 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție având ca obiect posibilitatea constatării pe cale judiciară sau a obligării angajatorului la încadrarea activității desfășurate în condiții deosebite sau speciale de muncă, după 1 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 10 noiembrie 2016, în care s-a evidențiat faptul că dreptul de acces la justiție al salariaților cu prilejul desfășurării procedurilor de încadrare a locurilor de muncă în condiții superioare de muncă a fost asigurat. (Decizia nr. 348 din 22 mai 2018, paragrafele 40 și 41).51. Distinct de cele reținute în jurisprudența mai sus menționată, Curtea constată că, în prezenta cauză, criticile de neconstituționalitate vizează și concepția legislativă generală referitoare la încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, respectiv faptul că legiuitorul a ales să stabilească limitativ ce unități și ce activități pot obține încadrarea în condiții speciale și nu a lăsat această încadrare la aprecierea instanțelor, pentru a decide, de la caz la caz, în mod individual. Or, Curtea observă că dispozițiile legale referitoare la încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale se află într-o strânsă legătură cu dreptul la pensie, reprezentând circumstanțe care se răsfrâng asupra stabilirii acestui drept fundamental, iar, așa cum Curtea Constituțională a observat în jurisprudența sa, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007, prevederile art. 47 alin. (2) din Constituție, referitoare la dreptul la pensie și alte drepturi de asigurări sociale, trebuie interpretate în sensul că acordă în exclusivitate legiuitorului „atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul și cuantumul lor.“52. Curtea apreciază că aceste considerente, referitoare la libertatea de opțiune a legiuitorului în ceea ce privește modalitatea de încadrare a unor locuri de muncă în condiții speciale, răspund și criticilor privind încălcarea dreptului de acces la justiție, atât timp cât acestea derivă din opinia autorilor excepției potrivit căreia încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale ar trebui să se realizeze pe cale judecătorească. 53. În ceea ce privește prevederile constituționale referitoare la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și dreptul la ocrotirea sănătății, Curtea apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză.54. În sfârșit, referitor la dispozițiile art. 2-6, art. 9, art. 13, art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, Curtea reține că acestea nu pot constitui obiect al analizei de constituționalitate, având în vedere că, așa cum prevăd dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în cadrul unei excepții de neconstituționalitate, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare […]“. Prin urmare, excepția cu un atare obiect va fi respinsă ca inadmisibilă.55. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.096/117/2015*, de Vasile Daniel Pal și alții în Dosarul nr. 499/83/2015 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă, de Maria Trascau și alții în Dosarul nr. 4.182/90/2014 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă, de Dănuț Podilă și alții în Dosarul nr. 5.127/111/2014 al Curții de Apel Cluj - Secția I civilă, de Banu Nicolae Alexandru în Dosarul nr. 3.946/85/2014 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, de Florin Șuteu în Dosarul nr. 338/111/2015 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, de Ștefan Adam și alții în Dosarul nr. 34.824/3/2014 (nr. vechi 121/2017) al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, de Elena Ababei și alții în Dosarul nr. 5.416/62/2014 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă, de Gheorghe Alradei și alții în Dosarul nr. 192/62/2015 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă, de Virgil Ioan Anghel în Dosarul nr. 378/57/2017 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, de Emil Dulău în Dosarul nr. 383/57/2017 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și de Tiberius Ioan Tatu în Dosarul nr. 404/57/2017 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale și ale anexelor la această lege, precum și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și ale anexelor nr. 2 și 3 la această lege sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2-6, art. 9, art. 13 și art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, excepție ridicată de aceiași autori în aceleași dosare.Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția I civilă, Curții de Apel Oradea - Secția I civilă, Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă, Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, Curții de Apel Brașov - Secția civilă și Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 octombrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea----
| EMITENT |
| Valer Dorneanu | - președinte |
| Marian Enache | - judecător |
| Petre Lăzăroiu | - judecător |
| Daniel Marius Morar | - judecător |
| Mona-Maria Pivniceru | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Simona-Maya Teodoroiu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Patricia Marilena Ionea | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:27. Prin Încheierea civilă din 16 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.096/117/2015*, Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă a sesizat, din oficiu, Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale și ale anexelor la această lege - care constituie „o lege“ în sensul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 -, astfel cum acestea au fost preluate și încorporate în art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și anexele nr. 2 și 3 ale acesteia, în măsura în care acestea sunt și rămân singurele legi care stabilesc locurile de muncă în condiții speciale din România, iar salariații sunt lipsiți de căi reale de acces la instanță în vederea proteguirii dreptului lor la încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale. 28. Prin Încheierea din 16 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 499/83/2015, Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13 și art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, precum și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Vasile Daniel Pal și alții în cadrul unei acțiuni în care au solicitat să se constate că activitatea prestată se încadrează în condiții speciale de muncă.29. Prin Încheierea din 21 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.182/90/2014, Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. Excepția a fost ridicată de Maria Trascau și alții în cadrul unui litigiu referitor la încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale.30. Prin Încheierea din 16 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 5.127/111/2014, Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13 și art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, precum și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. Excepția a fost ridicată de Dănuț Podilă și alții în cadrul unei acțiuni în care au solicitat să se constate că activitatea prestată se încadrează în condiții speciale de muncă.31. Prin încheierile din 14 martie 2017, pronunțate în dosarele nr. 3.946/85/2014 și nr. 338/111/2015, Încheierea din 5 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 378/57/2017 și încheierile din 10 octombrie 2017, pronunțate în dosarele nr. 383/57/2017 și nr. 404/57/2017, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. Excepția a fost ridicată de Nicolae Alexandru Banu, Florin Șuteu, Virgil Ioan Anghel, Emil Dulău și Tiberius Ioan Tatu în cadrul unor acțiuni în care au solicitat să se constate că activitatea prestată se încadrează în condiții speciale de muncă.32. Prin Încheierea din 4 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 34.824/3/2014 (nr. vechi 121/2017), Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13, art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, precum și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. Excepția a fost ridicată de Ștefan Adam și alții în cadrul unei acțiuni în care au solicitat să se constate că activitatea prestată se încadrează în condiții speciale de muncă.33. Prin încheierile din 11 mai 2017, pronunțate în dosarele nr. 5.416/62/2014 și nr. 192/62/2015, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, raportat la prevederile art. 2-6, art. 9, art. 13 și art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, precum și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. Excepția fost ridicată de Elena Ababei și alții, precum și de Gheorghe Alradei și alții în cadrul unor acțiuni în care au solicitat să se constate că activitatea prestată se încadrează în condiții speciale de muncă.34. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii excepției arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât au stabilit o procedură de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale limitată în timp, respectiv până la 30 iunie 2005, după această dată nemaifiind posibilă depunerea documentației în acest sens. Astfel, în măsura în care se înființează noi locuri de muncă în care se regăsesc condiții speciale, nu mai există posibilitatea de a face demersuri pentru a obține o astfel de încadrare, întrucât termenele legale sunt depășite. Aceeași consecință decurge și în privința salariaților care nu erau angajați până la data de 30 iunie 2005, aceștia neputând face, la acea dată, demersuri pentru realizarea drepturilor lor în cadrul procedurilor legale și se pune problema ce căi mai au aceștia în prezent pentru a obține încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale. 35. Totodată, autorii excepției critică reglementarea limitativă a locurilor de muncă încadrate în condiții speciale, având în vedere că în Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale s-a prevăzut într-adevăr că locurile de muncă în condiții speciale trebuie să fie în mod expres prevăzute de lege, dar Legea nr. 19/2000 nu prevedea ca acestea să fie limitativ prevăzute printr-o singură lege, ci a dat posibilitatea caselor de pensii ca, atunci când se constată în unități existența unor asemenea condiții concrete de muncă în care își desfășoară activitatea salariații, conform definiției date acestor locuri de muncă de Legea nr. 19/2000 și de Legea nr. 263/2010, să întocmească proiecte de lege pentru ca acele noi unități să fie prevăzute în legi speciale și salariații să aibă dreptul la încadrarea în condiții speciale de muncă. 36. De asemenea, autorii susțin că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale și sub aspectul lipsei unor căi de acces concrete și previzibile ale salariaților la instanță, ținând cont de faptul că salariații erau de fapt cei mai interesați în toate aceste proceduri, întrucât art. 20 din Legea nr. 19/2000 li se adresa tocmai lor, stabilea drepturi de sănătate și securitate în muncă în favoarea lor, dar anumite căi de acces la instanță au fost prevăzute doar pentru angajatori, care nu aveau niciun interes în obținerea acestor drepturi, și pentru reprezentanții sindicatelor, care în multe cazuri au asistat cu pasivitate la pierderea drepturilor salariaților.37. Autorii excepției arată și că este încălcat principiul constituțional al egalității în drepturi, întrucât se creează discriminări între persoane care lucrează în condiții comparabile. 38. Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă, Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. 39. Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă apreciază că textele de lege criticate sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează că ar fi inadmisibilă solicitarea încadrării locurilor de muncă în condiții speciale sau deosebite ulterior termenelor de derulare a procedurii administrative stabilite prin hotărâri ale Guvernului, sau în măsura în care se interpretează în sensul că ar fi inadmisibilă sesizarea instanțelor de judecată cu acțiuni în constatarea condițiilor de muncă speciale sau deosebite după data de 1 aprilie 2001, pentru ipoteza în care nu s-a realizat pe cale administrativă încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții, respectiv pentru situația în care nu sunt întrunite cumulativ condițiile privind înscrierea activității și a unității angajatoare în anexele nr. 1 și 2 din Legea nr. 226/2006, respectiv în anexele nr. 2 și 3 din Legea nr. 263/2010.40. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.41. Guvernul, invocând cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 14 din 23 mai 2016, paragrafele 82-86, precum și jurisprudența în materie a Curții Constituționale, arată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată în ceea ce privește dispozițiile art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010. Apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2-6, art. 9, art. 13 și art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 este inadmisibilă.42. Avocatul Poporului, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, arată că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.43. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:44. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.45. Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum reiese din toate actele de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, ale art. 1 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, ale anexelor la această lege, ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010 și ale anexelor nr. 2 și 3 la această din urmă lege. Examinând motivarea criticilor de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ceea ce privește dispozițiile art. 1 din Legea nr. 226/2006, autorii excepției au în vedere doar prevederile alin. (1) și (2). De asemenea, în critica de neconstituționalitate, autorii excepției invocă și dispozițiile art. 2-6, art. 9, art. 13, art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 10 septembrie 2003. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare: – Art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000:(2) Alte locuri de muncă în condiții speciale decât cele prevăzute la alin. (1) pot fi stabilite numai prin lege.(3) Metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Sănătății și Familiei, în urma consultării CNPAS.“;– Art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006:(1) Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1.(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.“– Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006: „(2) Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.“– Anexa nr. 1 la Legea nr. 226/2006 stabilește „Lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiții speciale, în care se desfășoară următoarele activități“, în timp ce anexa nr. 2 la aceeași lege prevede „Unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare“.– Art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010:(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: […]e) activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr. 2 și 3.“– Anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010 conține „Lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiții speciale, în care se desfășoară următoarele activități“, iar Anexa nr. 3 la aceeași lege prevede „Unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare“.– Dispozițiile art. 2-6, art. 9, art. 13 și art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 reglementează metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.46. Curtea constată că dispozițiile art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 și ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 nu mai sunt în vigoare, aceste acte normative fiind abrogate prin art. 196 lit. a) și m) din Legea nr. 263/2010. Având în vedere însă cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate și dispozițiile Legii nr. 19/2000 și ale Legii nr. 226/2006 mai sus arătate.47. Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituționale: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind dreptul de acces la justiție, art. 22 alin. (1) referitor la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sănătății și art. 41 alin. (2) referitor la protecția socială a muncii.48. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse analizei de constituționalitate în raport cu critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 680 din 2 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 30 ianuarie 2018, paragrafele 57-66, Decizia nr. 686 din 2 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 28 martie 2018, paragrafele 34-48, Decizia nr. 351 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 22 octombrie 2018, paragrafele 22-26, Decizia nr. 198 din 3 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 12 iulie 2018, paragraful 20, sau Decizia nr. 348 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 17 august 2018, paragrafele 36-42, Curtea a reținut că dispozițiile criticate ca neconstituționale ale Legii nr. 19/2000, Legii nr. 226/2006 și Legii nr. 263/2010 nu creează discriminări între persoane aflate în situații similare. Astfel, analizând susținerile referitoare la pretinsul caracter discriminator al dispozițiilor de lege criticate formulate de persoanele care au avut deschis accesul către procedura reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, dar fie nu au obținut încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, fie nu au făcut demersurile necesare în termenul prevăzut de acest act normativ, Curtea a reținut că, „deși dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 nu sunt aplicabile acestei categorii de persoane, această soluție legislativă este justificată de faptul că, la momentul la care Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 a creat cadrul necesar încadrării locurilor de muncă în condiții speciale, cerințele legale prevăzute de acest act normativ nu au fost îndeplinite. În mod evident, aceste persoane se găsesc într-o situație diferită față de cei care au întrunit aceste cerințe și au obținut încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, regăsindu-se, în prezent, în ipoteza art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010.“ De asemenea, a precizat că faptul că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, anumite locuri de muncă au fost încadrate în grupa I, nu a reprezentat un criteriu suficient pentru ca acestea să fie încadrate ulterior în condiții speciale de muncă. În acest sens, Curtea, prin Decizia nr. 259 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 18 iulie 2014, a arătat că între persoanele care anterior Legii nr. 19/2000 au lucrat în grupa I de muncă și cele care au fost încadrate ulterior în condiții speciale nu se poate pune un semn de egalitate. Astfel, prin paragraful 22 al deciziei amintite, Curtea a reținut că deși încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale sau deosebite a avut ca temei rațiuni asemănătoare divizării activității în grupele I și a II-a de muncă, rațiuni ce țin de gradul de solicitare, precum și de factorii de risc prezenți și expunerea la aceștia, totuși, în urma aplicării metodologiilor de încadrare stabilite prin hotărârile Guvernului mai sus amintite, nu s-a realizat o suprapunere perfectă între locurile de muncă încadrate anterior Legii nr. 19/2000 în grupele I și a II-a de muncă cu cele încadrate ulterior în condiții speciale ori deosebite. Astfel, unele activități și unități care anterior se regăseau în grupa I de muncă au fost încadrate în activități și unități în care se desfășoară activitatea în condiții speciale, în timp ce altele au fost încadrate în condiții deosebite, dacă au îndeplinit condițiile stabilite de art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001. 49. De asemenea, referindu-se la situația persoanelor care desfășoară una dintre activitățile prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010, dar nu beneficiază de încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, deoarece acestea au fost constituite ulterior finalizării procedurii reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, Curtea a reținut, în esență, că „dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 se referă la locuri de muncă care, potrivit legislației anterioare, au fost supuse unei evaluări ce a vizat nu doar caracteristicile activității, ci și condițiile concrete în care aceasta se desfășura în cadrul unei unități“, iar „prin stabilirea unei limite temporale pentru procedura de încadrare a unor locuri de muncă în condiții speciale, precum și din reglementarea unei proceduri de reevaluare a acestei încadrări se desprinde intenția vădită a legiuitorului de a restrânge sfera locurilor de muncă încadrate în condiții deosebite sau speciale, prin normalizarea acestora și înlăturarea factorilor de risc pentru sănătatea salariaților, potrivit legislației privind protecția muncii.“ (Decizia nr. 680 din 2 noiembrie 2017, paragraful 63).50. Referitor la criticile vizând excluderea salariaților de la dreptul de a ataca în justiție, în mod individual, deciziile ori hotărârile organelor administrative prin care s-a refuzat încadrarea unor locuri de muncă în condiții deosebite sau speciale de muncă, Curtea a observat că reglementarea accesului la justiție împotriva actelor administrative mai sus arătate nu constituie obiect al textelor de lege criticate, ci al hotărârilor de Guvern date în aplicarea acestor texte. Prin urmare, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanța de contencios constituțional nu poate analiza acest aspect. Curtea a menționat însă cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin paragrafele 90 și 91 ale Deciziei nr. 12 din 23 mai 2016 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție având ca obiect posibilitatea constatării pe cale judiciară sau a obligării angajatorului la încadrarea activității desfășurate în condiții deosebite sau speciale de muncă, după 1 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 10 noiembrie 2016, în care s-a evidențiat faptul că dreptul de acces la justiție al salariaților cu prilejul desfășurării procedurilor de încadrare a locurilor de muncă în condiții superioare de muncă a fost asigurat. (Decizia nr. 348 din 22 mai 2018, paragrafele 40 și 41).51. Distinct de cele reținute în jurisprudența mai sus menționată, Curtea constată că, în prezenta cauză, criticile de neconstituționalitate vizează și concepția legislativă generală referitoare la încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, respectiv faptul că legiuitorul a ales să stabilească limitativ ce unități și ce activități pot obține încadrarea în condiții speciale și nu a lăsat această încadrare la aprecierea instanțelor, pentru a decide, de la caz la caz, în mod individual. Or, Curtea observă că dispozițiile legale referitoare la încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale se află într-o strânsă legătură cu dreptul la pensie, reprezentând circumstanțe care se răsfrâng asupra stabilirii acestui drept fundamental, iar, așa cum Curtea Constituțională a observat în jurisprudența sa, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007, prevederile art. 47 alin. (2) din Constituție, referitoare la dreptul la pensie și alte drepturi de asigurări sociale, trebuie interpretate în sensul că acordă în exclusivitate legiuitorului „atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul și cuantumul lor.“52. Curtea apreciază că aceste considerente, referitoare la libertatea de opțiune a legiuitorului în ceea ce privește modalitatea de încadrare a unor locuri de muncă în condiții speciale, răspund și criticilor privind încălcarea dreptului de acces la justiție, atât timp cât acestea derivă din opinia autorilor excepției potrivit căreia încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale ar trebui să se realizeze pe cale judecătorească. 53. În ceea ce privește prevederile constituționale referitoare la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și dreptul la ocrotirea sănătății, Curtea apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză.54. În sfârșit, referitor la dispozițiile art. 2-6, art. 9, art. 13, art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, Curtea reține că acestea nu pot constitui obiect al analizei de constituționalitate, având în vedere că, așa cum prevăd dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în cadrul unei excepții de neconstituționalitate, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare […]“. Prin urmare, excepția cu un atare obiect va fi respinsă ca inadmisibilă.55. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.096/117/2015*, de Vasile Daniel Pal și alții în Dosarul nr. 499/83/2015 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă, de Maria Trascau și alții în Dosarul nr. 4.182/90/2014 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă, de Dănuț Podilă și alții în Dosarul nr. 5.127/111/2014 al Curții de Apel Cluj - Secția I civilă, de Banu Nicolae Alexandru în Dosarul nr. 3.946/85/2014 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, de Florin Șuteu în Dosarul nr. 338/111/2015 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, de Ștefan Adam și alții în Dosarul nr. 34.824/3/2014 (nr. vechi 121/2017) al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, de Elena Ababei și alții în Dosarul nr. 5.416/62/2014 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă, de Gheorghe Alradei și alții în Dosarul nr. 192/62/2015 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă, de Virgil Ioan Anghel în Dosarul nr. 378/57/2017 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, de Emil Dulău în Dosarul nr. 383/57/2017 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și de Tiberius Ioan Tatu în Dosarul nr. 404/57/2017 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale și ale anexelor la această lege, precum și ale art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și ale anexelor nr. 2 și 3 la această lege sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2-6, art. 9, art. 13 și art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, excepție ridicată de aceiași autori în aceleași dosare.Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția I civilă, Curții de Apel Oradea - Secția I civilă, Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă, Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, Curții de Apel Brașov - Secția civilă și Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 octombrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari