ORDONANTA nr. 15 din 27 ianuarie 2000pentru aderarea României la Protocolul din 1992 pentru amendarea Convenţiei internaţionale privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 35 din 29 ianuarie 2000
În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al art. 1 lit. A pct. 13 din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,Guvernul României emite următoarea ordonanţa: + Articolul 1 (1) România adera la Protocolul din 1992 pentru amendarea Convenţiei internaţionale privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992, prevăzut în anexa nr. 1. (2) Convenţia internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, astfel cum a fost amendata prin protocolul încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992, cunoscută sub numele de Convenţia internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992 (CLC, 1992), este prevăzută în anexa nr. 2. + Articolul 2Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă. + Articolul 3În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe Ministerul Transporturilor va elabora şi va supune spre aprobare Guvernului Normele metodologice de implementare a prevederilor Convenţiei internaţionale privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992 (CLC, 1992).PRIM-MINISTRUMUGUR CONSTANTIN ISARESCUContrasemnează:---------------p. Ministrul transporturilor,Adrian Marinescu,secretar de statp. Ministru de stat, ministrul afacerilor externe,Eugen Dijmarescu,secretar de statp. Ministrul apelor, pădurilor şi protecţiei mediului,Anton Vlad,secretar de statMinistrul finanţelor,Decebal Traian Remes + Anexa 1PROTOCOL 27/11/1992 + Anexa 2TEXTUL CONSOLIDAT AL CONVENŢIEI INTERNAŢIONALEprivind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992 (CLC, 1992)*)_________ Notă *) Traducere + Articolul 1În înţelesul acestei convenţii:1. nava înseamnă orice nava maritima şi orice ambarcatiune plutitoare de orice fel, construită sau adaptată pentru a transporta produse petroliere în vrac, ca marfa, cu condiţia ca acea nava capabilă sa transporte produse petroliere sau alta marfa să fie considerată nava numai atunci când transporta produse petroliere în vrac, ca marfa, şi în timpul oricărui voiaj ulterior acestei incarcaturi, în afară cazului în care se poate dovedi că nu are la bord reziduuri din acea marfa de produse petroliere în vrac;2. persoana înseamnă orice persoană fizica sau juridică, de drept public sau privat, inclusiv un stat sau orice subdiviziuni ale sale;3. armator înseamnă persoana sau persoanele înregistrate ca armatori de nave sau, în absenta înregistrării, persoana sau persoanele proprietare de nave. În cazul în care o nava este proprietatea statului sau este operata de o companie în care statul este înregistrat ca "operator de nava", cuvântul armator va insemna asemenea companie;4. statul de înregistrare a navei înseamnă, pentru navele înregistrate, statul de înregistrare a navei, iar pentru navele neinregistrate înseamnă statul al cărui pavilion îl arboreaza nava;5. hidrocarburi înseamnă orice produs petrolier persistent, precum ţiţeiul, pacura, motorina şi uleiul de ungere, fie ca este transportat la bordul unei nave ca marfa sau în tancurile de combustibil ale acelei nave;6. paguba produsă prin poluare înseamnă: a) pierderea sau dăuna cauzată de nava care transporta produse petroliere, prin contaminare, rezultată din scurgerea sau din descărcarea produselor petroliere din nava, oriunde asemenea scurgere sau descărcare are loc, cu condiţia ca compensarea pentru degradarea mediului, alta decât pierderea de profit datorată acestei degradari, să fie limitată la costurile măsurilor rezonabile de eliminare a efectelor poluarii întreprinse sau care vor fi întreprinse; b) cheltuielile pentru măsurile preventive şi pierderi sau daune ulterioare cauzate de măsurile preventive;7. măsuri preventive înseamnă orice măsuri rezonabile luate de orice persoană după ce un incident a avut loc, pentru a preveni sau pentru a minimiza efectele poluarii;8. incident înseamnă orice eveniment sau serie de evenimente având aceeaşi origine, care cauzează pagube datorate poluarii sau creează o ameninţare grava şi iminenta de a cauza asemenea pagube;9. Organizaţie înseamnă Organizaţia Maritima Internationala;10. Convenţia răspunderii, 1969, înseamnă Convenţia internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969. Pentru statele părţi la protocolul din 1976 la aceasta convenţie, termenul va include Convenţia răspunderii, 1969, amendata de acest protocol. + Articolul 2Aceasta convenţie se va aplica exclusiv: a) pagubelor datorate poluarii:(i) pe teritoriu, incluzând marea teritorială a statului contractant; şi(îi) în zona economică exclusiva a statului contractant, stabilită conform legii internaţionale, sau, dacă un stat contractant nu are stabilită o asemenea zona, într-o suprafaţa, dincolo şi adiacent cu marea teritorială a acelui stat, determinata de acel stat conform legilor internaţionale şi extinzandu-se nu mai mult de 200 mile marine de la linia de baza de la care se măsoară lăţimea marii teritoriale; b) măsurilor preventive, oriunde acestea sunt luate, pentru prevenirea sau minimizarea unor astfel de pagube. + Articolul 31. În afară excepţiilor prevăzute la paragrafele 2 şi 3 ale prezentului articol, armatorul unei nave, din momentul producerii incidentului sau când incidentul consta într-o serie de evenimente, din momentul primului eveniment, va fi răspunzător pentru pagubele poluarii pricinuite de nava ca rezultat al acelui incident.2. Armatorul navei nu va avea nici o răspundere pentru efectele poluarii, dacă poate dovedi ca paguba prin poluare: a) este rezultatul unui act de război, ostilitati, război civil, insurectie sau al unui fenomen natural excepţional, inevitabil şi cu caracter irezistibil; sau b) a fost în totalitate cauzată de o acţiune sau de o omisiune facuta cu intenţia de a crea daune de către o terta parte; sau c) a fost în totalitate cauzată de neglijenţa sau de alta acţiune producătoare de prejudiciu a oricărui guvern ori a altei autorităţi responsabile cu întreţinerea farurilor sau a altor mijloace de navigaţie ajutatoare în exerciţiul acestei funcţiuni.3. Dacă armatorul navei dovedeşte ca pagubele poluarii au rezultat, în întregime sau parţial, fie din cauza unei acţiuni sau a unei omisiuni făcute cu intenţia de a crea daune de către persoana care a suportat efectele, fie din neglijenţa acelei persoane, armatorul poate fi exonerat, în totalitate sau parţial, de răspunderea lui faţă de acea persoana.4. Nu vor fi cerute compensaţii pentru efectele poluarii împotriva armatorului în alt mod decât în baza prezentei convenţii. Cu condiţia respectării paragrafului 5 al prezentului articol, nu vor fi făcute cereri de compensaţii pentru daunele provocate de poluare, conform acestei convenţii sau altfel, împotriva: a) angajaţilor sau agenţilor proprietarului ori membrilor de echipaj; b) pilotului sau oricărei persoane care, nefiind membru al echipajului, lucrează pentru nava; c) oricărui navlositor (oricum este descris acesta, inclusiv navlositorul în contractul de tip bare-boat), manager sau operator de nava; d) oricărei persoane care îndeplineşte operaţiuni de salvare cu asentimentul armatorului sau conform instrucţiunilor altei autorităţi publice competente; e) oricărei persoane care ia măsuri preventive; f) tuturor angajaţilor sau agenţilor persoanelor menţionate la subparagrafele c), d) şi e), în afară cazului în care paguba este rezultatul propriei acţiuni sau omisiunii făcute cu intenţia de a cauza astfel de paguba sau din nepasare şi cunoscând faptul ca o astfel de paguba ar putea rezultă din aceasta.5. Nici o parte a acestei convenţii nu va prejudicia nici un drept de recurs al armatorului împotriva unei terţe părţi. + Articolul 4Când se produce un incident în care sunt implicate doua sau mai multe nave şi rezultă din acesta pagube de poluare, armatorii tuturor navelor implicate, în afară cazurilor exonerate de art. III, vor fi împreună răspunzători pentru totalitatea acestei pagube care nu este rezonabil separabila. + Articolul 51. Proprietarul unei nave va fi îndreptăţit la limitarea răspunderii lui, conform acestei convenţii, în legătură cu orice incident, la o sumă totală, calculată astfel: a) 3 milioane de unităţi de cont pentru o nava care nu depăşeşte 5.000 unităţi de tonaj; b) pentru o nava cu un tonaj mai mare, pentru fiecare unitate de tonaj, 420 unităţi de cont în plus faţă de suma menţionată la subparagraful a), cu condiţia ca, în orice caz, această sumă totală nu va depăşi 59,7 milioane de unităţi de cont.2. Proprietarul navei nu va fi îndreptăţit la limitarea răspunderii civile, conform acestei convenţii, dacă se dovedeşte ca paguba de poluare se datorează acţiunii sale personale sau omisiunii făcute cu intenţia de a crea aceasta paguba sau din nepasare şi cunoscând faptul ca astfel de paguba s-ar putea produce.3. Pentru a beneficia de limitarile prevăzute la paragraful 1 al acestui articol armatorul va constitui un fond pentru o sumă totală reprezentând limita răspunderii sale la instanţa judecătorească competenţa sau la o alta autoritate competentă a oricăruia dintre statele contractante, în faţa căreia este introdusă acţiunea în conformitate cu prevederile art. IX, sau, dacă nu a fost introdusă acţiunea, la instanţa judecătorească ori la alta autoritate competentă a oricăruia dintre statele contractante, în faţa căreia acţiunea poate fi introdusă conform art. IX. Fondul poate fi constituit fie prin depunerea sumei, fie prin prezentarea unei scrisori de garanţie bancară sau a altei garanţii, acceptată de legislaţia statului contractant unde fondul este constituit şi considerată a fi adecvată de către instanţa judecătorească competenţa sau de alta autoritate competentă.4. Fondul va fi distribuit proporţional între creditori, în funcţie de sumele creanţelor admise.5. Dacă înainte de distribuirea fondului proprietarul navei sau oricare dintre angajaţii ori agenţii lui sau altă persoană care îi prestează asigurarea ori alta garanţie financiară a plătit, ca urmare a evenimentului în discuţie, o indemnizaţie pentru paguba produsă prin poluare, aceasta persoana va dobândi până la concurenta sumei pe care aceasta a plătit-o prin subrogare în drepturile de compensare de care s-ar fi bucurat persoana despagubita în condiţiile prezentei convenţii.6. Dreptul de subrogare prevăzut la paragraful 5 al prezentului articol poate, de asemenea, să fie exercitat de către o altă persoană decât cele menţionate în acel paragraf pentru sumele pe care aceasta le poate plati pentru acoperirea pagubei produse prin poluare, cu condiţia ca o astfel de subrogare să fie admisă prin aplicarea legii naţionale.7. Dacă proprietarul sau o altă persoană stabileşte ca ar putea fi obligat sa plătească ulterior, total sau parţial, o astfel de suma de compensare, pentru care o astfel de persoana ar fi urmat sa beneficieze de dreptul de subrogare în baza paragrafelor 5 şi 6 ale prezentului articol, în cazul în care compensarea a fost plătită înainte de distribuirea fondului, instanţa judecătorească competenţa sau alta autoritate competentă a statului unde a fost constituit fondul poate să dispună rezervarea provizorie a unei sume suficiente pentru ca o astfel de persoana să poată să îşi impună ulterior drepturile asupra fondului.8. În măsura în care sunt rationale, cheltuielile la care s-a expus şi sacrificiile consimţite de bunăvoie de către proprietar, în scopul de a preveni sau de a micşora o poluare, îi conferă drepturi asupra fondului, echivalente cu ale celorlalţi creditori.9a) Unitatea de cont la care se referă paragraful 1 al prezentului articol este dreptul special de tragere, definit astfel de Fondul Monetar Internaţional. Suma menţionată la paragraful 1 va fi convertită în moneda naţionala, în baza valorii monedei naţionale în raport cu dreptul special de tragere la data constituirii fondului la care se referă paragraful 3. Valoarea monedei naţionale, în funcţie de drepturile speciale de tragere ale unui stat contractant care este membru al Fondului Monetar Internaţional, va fi calculată în conformitate cu metoda de evaluare aplicată de Fondul Monetar Internaţional în ziua în chestiune pentru operaţiunile sau tranzacţiile sale. Valoarea monedei naţionale în raport cu drepturile speciale de tragere ale unui stat care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional va fi calculată în maniera determinata de acel stat.9b) Totuşi un stat contractant care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional, a cărui lege nu permite aplicarea prevederilor paragrafului 9a) poate, în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării la aceasta convenţie şi oricând după aceasta, declara ca unitatea de cont la care se referă paragraful 9a) va fi egala cu 15 franci aur. Francul aur la care se referă acest paragraf corespunde unei unităţi alcătuite din şaizeci şi cinci şi jumătate miligrame aur, cu titlul de aliaj 900%. . Convertirea francului aur în moneda naţionala va fi facuta în conformitate cu legea acelui stat.9c) Calcularea menţionată în ultima fraza a paragrafului 9a) şi convertirea menţionată în paragraful 9b) vor fi făcute astfel încât sa exprime moneda naţionala a statului contractant, cat mai mult posibil, până la valoarea reală pentru suma menţionată la paragraful 1, ca şi cum ar rezultă din aplicarea primelor 3 fraze ale paragrafului 9a). Statele contractante vor comunică depozitarului maniera de calculare conform paragrafului 9a) sau rezultatul conversiei conform paragrafului 9b), după caz, la depunerea unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la aceasta convenţie şi oricând exista o schimbare a acestora.10. În înţelesul acestui articol, tonajul navei va fi tonajul brut, calculat în conformitate cu regulile de măsurare a tonajului, cuprinse în anexa I la Convenţia internationala pentru măsurarea tonajului navelor, 1969.11. Asiguratorul sau orice altă persoană care asigura garanţia financiară poate constitui un fond, conform prezentului articol, în aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi efecte ca şi cum fondul ar fi constituit de către proprietar. Un asemenea fond poate fi constituit chiar dacă, conform prevederilor paragrafului 2, proprietarul navei nu este îndreptăţit la limitarea responsabilităţii lui, dar constituirea nu poate în acest caz sa prejudicieze drepturile pe care le au victimele împotriva proprietarului navei. + Articolul 61. În cazul în care proprietarul navei, după un incident, a constituit un fond conform art. V şi este îndreptăţit la limitarea răspunderii sale: a) nici o persoană având reclamaţii pentru pagube rezultând din incident nu va fi indreptatita să îşi exercite orice drept împotriva oricărui alt bun al proprietarului; b) instanţa judecătorească competenţa sau alta autoritate competentă din oricare dintre statele contractante va dispune eliberarea oricărei nave sau a altui bun aparţinând proprietarului, care a fost sechestrat în urma unei cereri de despăgubire pentru pagubele suferite prin poluare, cauzate de incidentul respectiv, şi va elibera în acelaşi mod orice cauţiune sau alta forma de garanţie depusa pentru evitarea unui asemenea arest.2. Dispoziţiile de mai sus se aplică totuşi numai dacă reclamantul are acces la instanţa judecătorească competenţa care administrează fondul, iar fondul poate fi utilizat pentru a acoperi cererea acestuia. + Articolul 71. Proprietarul unei nave înmatriculate într-un stat contractant şi care transporta mai mult de 2.000 tone de hidrocarburi în vrac, ca incarcatura, este obligat ca menţină o asigurare sau o alta garanţie financiară, precum o cauţiune bancară sau un certificat eliberat de un fond de despăgubire, la o cifra fixată prin aplicarea limitelor răspunderii prevăzute la art. V paragraful 1, pentru a acoperi răspunderea sa pentru paguba produsă prin poluare, conform dispoziţiilor prezentei convenţii.2. Pentru fiecare nava se eliberează un certificat, emis de autoritatea competentă a statului contractant, conform paragrafului 1, prin care se atesta ca se afla în vigoare o asigurare sau o garanţie financiară conform prevederilor prezentei convenţii. Pentru o nava înmatriculată într-un stat contractant un astfel de certificat va fi emis sau va fi autentificat de o autoritate competentă a statului în care nava este înmatriculată; pentru o nava care nu este înregistrată într-un stat contractant certificatul va fi emis sau va fi autentificat de autoritatea competentă a oricărui stat contractant. Acest certificat va fi conform modelului prezentat în anexa şi va cuprinde următoarele date: a) numele navei şi portul de înmatriculare; b) numele şi adresa sediului principal ale proprietarului; c) felul garanţiei; d) numele şi adresa sediului principal ale asiguratorului sau ale altei persoane care acorda garanţia şi, dacă este cazul, adresa sediului la care a fost subscrisă asigurarea sau garanţia; e) termenul de valabilitate a certificatului, care nu poate să depăşească termenul de valabilitate a asigurării sau a garanţiei.3. Certificatul va fi întocmit în limba sau în limbile oficiale ale statului care îl eliberează. Dacă limba utilizata nu este engleza sau franceza, textul va include o traducere în una dintre aceste limbi.4. Certificatul va fi păstrat la bordul navei şi o copie de pe acesta va fi depusa la autoritatea care păstrează registrul de înmatriculare, iar pentru navele care nu sunt înmatriculate într-un stat contractant, la autoritatea competentă care emite sau autentifica asemenea certificate.5. O asigurare sau o alta garanţie financiară nu va satisface cerinţele acestui articol, dacă aceasta poate inceta, din alte motive decât expirarea termenului de valabilitate a asigurării sau a garanţiei, indicat în certificat în aplicarea paragrafului 2 al acestui articol, înainte de expirarea unui termen de 3 luni socotit de la data preavizarii autorităţii menţionate la paragraful 4 al prezentului articol, cu condiţia ca certificatul sa nu fi fost restituit acestei autorităţi sau ca un nou certificat valabil sa nu fi fost emis în interiorul acestei perioade. Aceste dispoziţii se aplică, de asemenea, oricărei modificări a asigurării sau a garanţiei financiare, de natura sa atragă neîndeplinirea dispoziţiilor acestui articol.6. Statul de înmatriculare stabileşte condiţiile de emitere şi de valabilitate a certificatului, sub rezerva dispoziţiilor acestui articol.7. Certificatele emise sau autentificate de autoritatea unui stat contractant în conformitate cu paragraful 2 vor fi acceptate de celelalte state contractante în scopul acestei convenţii şi vor fi considerate ca având aceeaşi valoare cu a certificatelor emise sau autentificate de către ele însele, chiar dacă au fost emise sau au fost autentificate în raport cu o nava neinregistrata în statul contractant. Un stat contractant poate oricând sa ceara consultarea statului de emitere sau de autentificare, dacă acesta crede ca asiguratorul sau garantul numit în certificat nu este capabil din punct de vedere financiar să facă faţa obligaţiilor impuse de aceasta convenţie.8. Cererea de compensare a pagubelor produse prin poluare poate fi formulată direct împotriva asiguratorului sau persoanei de la care emana garanţia financiară care acoperă răspunderea proprietarului pentru pagubele produse prin poluare. În acest caz pârâtul poate, chiar dacă proprietarul nu este îndreptăţit să îşi limiteze responsabilitatea în conformitate cu art. V paragraful 2, să se prevaleze de limitele răspunderii prevăzute la art. V paragraful 1. În plus pârâtul se poate prevala de mijloacele de apărare pe care proprietarul însuşi ar fi îndreptăţit să le invoce (cu excepţia celor bazate pe falimentul sau pe punerea în stare de lichidare a proprietarului). În plus pârâtul poate să se prevaleze în apărare de faptul ca pagubele provocate prin poluare rezultă dintr-o greseala intenţionată a proprietarului însuşi, iar el nu poate să se prevaleze de nici unul dintre mijloacele de apărare pe care el ar fi îndreptăţit să le invoce într-o acţiune intentată de proprietar împotriva lui. Pârâtul va avea în toate cazurile dreptul de a cere proprietarului sa i se alăture la proces.9. Orice sume constituite de asigurare sau de o alta garanţie financiară, conform paragrafului 1 al acestui articol, vor fi disponibile exclusiv pentru satisfacerea reclamatiilor în baza acestei convenţii.10. Un stat contractant nu va autoriza o nava supusă prevederilor prezentului articol şi care arboreaza pavilionul sau să facă comerţ, dacă acea nava nu deţine un certificat eliberat în baza paragrafului 2 sau 12 al acestui articol.11. Sub rezerva dispoziţiilor acestui articol, fiecare stat contractant se va asigura, în conformitate cu legislaţia sa naţionala, ca asigurarea sau alta garanţie specificată la paragraful 1 al acestui articol este în vigoare în legătură cu orice nava, indiferent unde este înmatriculată, care intra sau iese dintr-un port de pe teritoriul sau ori care soseste sau părăseşte terminalele din largul marii, în marea sa teritorială, dacă nava transporta mai mult de 2.000 tone de hidrocarburi în vrac.12. Dacă o nava proprietate de stat nu este asigurata sau nu are o alta garanţie financiară, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică acelei nave, dar nava va avea un certificat eliberat de autoritatea competentă a statului de înmatriculare, care să ateste ca nava este proprietatea statului şi ca răspunderea civilă este acoperită în limitele prevăzute la art. V paragraful 1. Un astfel de certificat se întocmeşte pe cat posibil potrivit modelului indicat în paragraful 2 al prezentului articol. + Articolul 8Drepturile de compensare prevăzute de prezenta convenţie se vor stinge, dacă nu va avea loc o acţiune în justiţie în decurs de 3 ani de la data producerii pagubei. Cu toate acestea, nici o acţiune în justiţie nu mai poate fi intentată după împlinirea a 6 ani de la data la care a avut loc incidentul producător de paguba. Acolo unde acest incident consta într-o serie de incidente, perioada de 6 ani începe să curgă de la data producerii primului incident din seria respectiva. + Articolul 91. În cazul în care un incident a cauzat o paguba prin poluare pe teritoriu, incluzând marea teritorială, sau pe o suprafaţa, desemnată de art. II, a unui stat contractant sau când s-au luat măsuri de prevenire ori pentru a minimiza paguba prin poluare pe acest teritoriu, incluzând marea teritorială, nu se poate formula cererea de despăgubire decât în faţa instanţei judecătoreşti competente a acestui stat sau a acestor state contractante. Pârâtul trebuie preavizat într-un termen rezonabil despre introducerea unei astfel de cereri.2. Fiecare stat contractant se va preocupa ca instanţele sale judecătoreşti competente să aibă competenţa sa judece astfel de acţiuni de compensare.3. După constituirea fondului potrivit dispoziţiilor art. V instanţele judecătoreşti competente ale statului contractant în care a fost constituit fondul sunt singurele competente sa hotărască asupra tuturor problemelor legate de repartiţia şi de distribuirea fondului. + Articolul 101. Orice hotărâre a unei instanţe judecătoreşti competente, în baza art. IX, care este executorie în statul de origine unde nu mai poate fi atacată cu recurs ordinar, va fi recunoscută de orice stat contractant, cu excepţia cazului în care: a) hotărârea a fost obţinută prin frauda; sau b) pârâtul nu a fost înştiinţat în termen rezonabil şi nu i s-a dat o sansa corecta de a-şi prezenta cazul.2. O hotărâre judecătorească recunoscută conform paragrafului 1 al acestui articol va fi executorie în fiecare stat contractant imediat ce formalităţile cerute în acel stat au fost îndeplinite. Formalităţile nu vor permite, în esenta, repunerea pe rol a fondului cererii. + Articolul 111. Dispoziţiile prezentei convenţii nu se vor aplica navelor de război sau altor nave aparţinând statului ori operate de acesta şi folosite, pentru perioada respectiva, numai pentru serviciul necomercial.2. În ceea ce priveşte navele care aparţin unui stat contractant şi care sunt folosite în scopuri comerciale, fiecare stat va fi pasibil de a fi chemat în faţa instanţelor judecătoreşti competente, menţionate la art. IX, şi va renunţa la toate apărările de care ar putea să se prevaleze, decurgând din calitatea sa de stat suveran. + Articolul 12Aceasta convenţie va înlocui orice convenţie internationala în vigoare sau care este deschisă pentru semnare, ratificare sau aderare la data la care prezenta convenţie este deschisă pentru semnare, dar numai în măsura în care aceste convenţii ar fi contrarii acesteia; totuşi nici o prevedere a acestui articol nu va afecta obligaţiile statelor contractante faţă de statele necontractante, decurgând din aceste convenţii internaţionale. + Articolul 12 BISPrevederi tranzitoriiUrmătoarele prevederi tranzitorii se vor aplica în cazul unui stat care la data incidentului este parte şi la prezenta convenţie şi la Convenţia răspunderii, 1969: a) acolo unde un incident a produs o paguba prin poluare în înţelesul acestei convenţii, răspunderea potrivit convenţiei va fi considerată ca fiind anulată, dacă şi în măsura în care aceasta se prevede în Convenţia răspunderii, 1969; b) acolo unde un incident a produs o paguba în înţelesul acestei convenţii şi statul este parte la convenţie şi parte la Convenţia internationala pentru stabilirea unui fond internaţional de compensaţii pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1971, răspunderea rămasă a fi anulată după aplicarea subparagrafului a) al acestui articol va fi, conform acestei convenţii, numai până la limita pagubei datorate poluarii, rămasă necompensata după aplicarea acestui articol al convenţiei din 1971; c) la aplicarea art. III paragraful 4 din aceasta convenţie expresia aceasta convenţie va fi interpretată ca făcând referire la aceasta convenţie sau la Convenţia răspunderii, 1969, după caz; d) la aplicarea art. V paragraful 3 din aceasta convenţie suma totală a fondului care va fi constituit va fi redusă cu suma pentru care răspunderea a fost considerată a fi anulată în conformitate cu subparagraful a) al acestui articol. + Articolul 12 TERClauze finaleClauzele finale ale acestei convenţii vor fi art. 12-18 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia răspunderii, 1969. Referirile la aceasta convenţie privind statele contractante vor fi considerate referiri la statele contractante ale acestui protocol.CLAUZE FINALE(art. 12-18 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia răspunderii, 1969) + Articolul 12Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea1. Acest protocol va putea fi semnat începând cu data de 15 ianuarie 1993 până la data de 14 ianuarie 1994 de către toate statele.2. Sub rezerva paragrafului 4, orice stat poate deveni parte la acest protocol prin: a) semnare sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, de acceptare sau de aprobare; sau b) aderare.3. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va fi facuta prin depunerea unui instrument formal cu astfel de efect la secretarul general al Organizaţiei.4. Orice stat contractant la Convenţia internationala pentru stabilirea unui fond internaţional de compensare pentru daune provocate prin poluarea cu hidrocarburi, 1971, de aici incolo cunoscută ca fiind Convenţia fondului, 1971, poate ratifica, accepta, aproba sau adera la acest protocol numai dacă ratifica, accepta, aproba sau adera în acelaşi timp la protocolul din 1992 pentru amendarea convenţiei, în afară cazului în care denunta Convenţia fondului, 1971, cu efect de la data la care acest protocol intră în vigoare pentru acest stat.5. Un stat care este parte la acest protocol, dar nu este parte la Convenţia răspunderii, 1969, va fi legat de prevederile Convenţiei răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, în raporturile cu alte state părţi la acesta, dar nu va fi legat de prevederile Convenţiei răspunderii, 1969, în raporturile cu statele părţi la aceasta.6. Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, depus după intrarea în vigoare a unui amendament la Convenţia răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, va fi considerat ca se aplică convenţiei astfel amendate, modificată de astfel de amendament. + Articolul 13Intrarea în vigoare1. Acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data la care 10 state, incluzând 4 state care deţin fiecare nu mai puţin de un milion de unităţi de tonaj brut în tancuri petroliere, vor depune instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la secretarul general al Organizaţiei.2. Totuşi orice stat contractant la Convenţia fondului, 1971, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la acest protocol, poate declara ca acel document nu va fi considerat ca fiind efectiv în înţelesul acestui articol până la sfârşitul unei perioade de 6 luni, conform art. 31 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia fondului, 1971. Un stat care nu este stat contractant la Convenţia fondului, 1971, dar care depune un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia fondului, 1971, poate face o declaraţie în conformitate cu acest paragraf, în acelaşi timp.3. Orice stat care a făcut o declaraţie în conformitate cu paragraful precedent poate să o retragă oricând printr-o notificare adresată secretarului general al Organizaţiei. Orice asemenea retragere va avea efect la data primirii notificării, cu condiţia ca acel stat va fi considerat ca a depus instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, în legătură cu acest articol, la acea data.4. Pentru orice stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la acest protocol după ce condiţiile prevăzute la paragraful 1 pentru intrarea lui în vigoare au fost îndeplinite, acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data depunerii de către acel stat a instrumentului corespunzător. + Articolul 14Revizuiri şi modificări1. Organizaţia poate stabili o conferinţa în scopul revizuirii sau al modificării Convenţiei răspunderii, 1992.2. Organizaţia va stabili o conferinţa a statelor contractante în scopul revizuirii sau al modificării Convenţiei răspunderii, 1992, la cererea a nu mai puţin de o treime din numărul statelor contractante. + Articolul 15Amendamente la limitarea sumelor1. La cererea a cel puţin unei pătrimi din numărul statelor contractante, orice propunere de modificare a limitelor răspunderii, astfel cum sunt descrise la art. V paragraful 1 din Convenţia răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, va fi comunicată de secretarul general tuturor membrilor Organizaţiei şi tuturor statelor contractante.2. Orice amendament propus şi comunicat conform celor de mai sus va fi supus spre analizare Comitetului legal al Organizaţiei cel mai târziu la 6 luni de la data comunicării lui.3. Toate statele contractante la Convenţia răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, vor fi îndreptăţite sa participe la lucrările Comitetului legal pentru analizarea şi adoptarea amendamentelor, indiferent dacă sunt membre ale Organizaţiei sau nu.4. Amendamentele vor fi adoptate cu majoritatea a două treimi a statelor contractante prezente şi cu drept de vot în Comitetul legal, extinsă conform celor prevăzute la paragraful 3, cu condiţia ca cel puţin jumătate din statele contractante să fie prezente la data votării.5. Când lucrează la o propunere de modificare a limitelor răspunderii, Comitetul legal va ţine seama de incidentele anterioare şi, în mod special, de numărul pagubelor rezultate, de schimbările în evaluarea monetara şi de efectul amendamentului propus asupra costului asigurării. Se va tine seama, de asemenea, şi de relaţia dintre limitele prevăzute la art. V paragraful 1 din Convenţia răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, şi de cele prevăzute la art. 4 paragraful 4 din Convenţia internationala pentru stabilirea unui fond internaţional de compensare pentru pagubele cauzate de poluarea cu hidrocarburi, 1992.6a) Nici un amendament la limitele răspunderii, conform acestui articol, nu poate fi luat în considerare înainte de data de 15 ianuarie 1998 şi nici la mai puţin de 5 ani de la data intrării în vigoare a prevederilor amendamentului prevăzut la acest articol. Nici un amendament, conform acestui articol, nu va fi luat în considerare înainte ca acest protocol să între în vigoare. b) Nici o limita nu poate fi majorată în asa fel încât să depăşească suma care corespunde limitei stabilite de Convenţia răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, care este marita cu 6% pe an, calculat pe o baza comuna de la data de 15 ianuarie 1993. c) Nici o limita nu poate fi marita în asa fel încât să depăşească o sumă care corespunde limitei stabilite de Convenţia răspunderii, 1969, astfel cum a fost amendata de acest protocol, multiplicata de 3 ori.7. Orice amendament adoptat în concordanta cu paragraful 4 va fi notificat de Organizaţie tuturor statelor contractante. Amendamentul va fi considerat ca fiind acceptat la sfârşitul unei perioade de 18 luni de la data notificării, în afară cazului în care în acea perioada nu mai puţin de o pătrime din numărul statelor care erau state contractante la data adoptării amendamentului de către Comitetul legal a comunicat Organizaţiei că nu accepta amendamentul, caz în care amendamentul este respins şi nu va mai avea efect.8. Un amendament considerat ca fiind acceptat în conformitate cu paragraful 7 va intra în vigoare la 18 luni de la data acceptării lui.9. Toate statele contractante vor fi obligate de amendament, în afară de cazul în care ele denunta acest protocol, în conformitate cu art. 16 paragrafele 1 şi 2, cu cel puţin 6 luni înainte de intrarea în vigoare a amendamentului. Astfel de denunţare va avea efect când amendamentul intră în vigoare.10. Când un amendament a fost adoptat de Comitetul legal, dar perioada de 18 luni necesară pentru acceptare nu a expirat încă, un stat care devine stat contractant în timpul acelei perioade va fi obligat de amendament, dacă acesta intră în vigoare. Un stat care devine stat contractant după acea perioada va fi obligat de amendamentul care a fost acceptat în conformitate cu paragraful 7. În cazurile referitoare la acest paragraf un stat devine obligat de un amendament când amendamentul intră în vigoare sau când acest protocol intră în vigoare ulterior pentru acel stat. + Articolul 16Denunţare1. Acest protocol poate fi denunţat de orice parte oricând după data intrării sale în vigoare pentru acea parte.2. Denunţarea va fi efectuată prin depunerea unui instrument la secretarul general al Organizaţiei.3. O denunţare va avea efect după 12 luni sau după o perioadă a carei durata poate fi specificată în instrumentul de denunţare de la depunerea sa la secretarul general al Organizaţiei.4. Asa cum s-a convenit între părţile la acest protocol, denunţarea de către oricare dintre ele a Convenţiei răspunderii, 1969, în conformitate cu art. XVI din aceasta, nu va fi interpretată în nici un fel ca o denunţare a Convenţiei răspunderii, 1969, amendata de acest protocol.5. Denunţarea protocolului din 1992 de amendare a Convenţiei fondului, 1971, de către un stat care rămâne parte la Convenţia fondului, 1971, va fi considerată ca o denunţare a acestui protocol. Astfel de denunţare va avea efect la data la care denunţarea protocolului din 1992 care amendeaza Convenţia fondului, 1971, devine efectivă conform art. 34 din acel protocol. + Articolul 17Depozitar1. Acest protocol şi orice amendamente acceptate conform art. 15 vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei.2. Secretarul general al Organizaţiei: a) va informa toate statele care au semnat sau au aderat la acest protocol despre:(i) fiecare noua semnare sau depozitare a unui instrument, împreună cu data acesteia;(îi) fiecare declaraţie şi notificare, conform art. 13, şi fiecare declaraţie sau comunicare, conform art. V paragraful 9 din Convenţia răspunderii, 1992;(iii) data intrării în vigoare a acestui protocol;(iv) orice propunere de amendare a limitelor răspunderii, care a fost facuta în conformitate cu art. 15 paragraful 1;(v) orice amendament care a fost adoptat în conformitate cu art. 15 paragraful 4;(vi) orice amendament considerat a fi acceptat conform art. 15 paragraful 7, împreună cu data la care amendamentul intră în vigoare în conformitate cu paragrafele 8 şi 9 ale acelui articol;(vii) depunerea oricărui document de denunţare a acestui protocol, împreună cu data depunerii şi data de la care va avea efect;(viii) orice denunţare considerată ca fiind facuta conform art. 16 paragraful 5;(ix) orice comunicare legată de orice articol din acest protocol; b) va transmite o copie autentificată de pe acest protocol tuturor statelor semnatare şi tuturor statelor care adera la acest protocol.3. Imediat după intrarea în vigoare a acestui protocol textul va fi transmis de secretarul general al Organizaţiei Secretariatului Naţiunilor Unite pentru înregistrare şi publicare conform art. 102 din Carta Naţiunilor Unite. + Articolul 18LimbileAcest protocol a fost redactat într-un exemplar original, în limbile arabă, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola, toate textele fiind egal autentice.Întocmit la Londra la 27 noiembrie 1992.Drept care, subsemnaţii, fiind corespunzător autorizaţi de respectivele lor guverne în acest scop, au semnat acest protocol*).---------- Notă *) Lipsesc semnăturile. + Anexă
| EMITENT |
În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al art. 1 lit. A pct. 13 din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,Guvernul României emite următoarea ordonanţa: + Articolul 1 (1) România adera la Protocolul din 1992 pentru amendarea Convenţiei internaţionale privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992, prevăzut în anexa nr. 1. (2) Convenţia internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969, astfel cum a fost amendata prin protocolul încheiat la Londra la 27 noiembrie 1992, cunoscută sub numele de Convenţia internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992 (CLC, 1992), este prevăzută în anexa nr. 2. + Articolul 2Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă. + Articolul 3În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe Ministerul Transporturilor va elabora şi va supune spre aprobare Guvernului Normele metodologice de implementare a prevederilor Convenţiei internaţionale privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992 (CLC, 1992).PRIM-MINISTRUMUGUR CONSTANTIN ISARESCUContrasemnează:---------------p. Ministrul transporturilor,Adrian Marinescu,secretar de statp. Ministru de stat, ministrul afacerilor externe,Eugen Dijmarescu,secretar de statp. Ministrul apelor, pădurilor şi protecţiei mediului,Anton Vlad,secretar de statMinistrul finanţelor,Decebal Traian Remes + Anexa 1PROTOCOL 27/11/1992 + Anexa 2TEXTUL CONSOLIDAT AL CONVENŢIEI INTERNAŢIONALEprivind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992 (CLC, 1992)*)_________ Notă *) Traducere + Articolul 1În înţelesul acestei convenţii:1. nava înseamnă orice nava maritima şi orice ambarcatiune plutitoare de orice fel, construită sau adaptată pentru a transporta produse petroliere în vrac, ca marfa, cu condiţia ca acea nava capabilă sa transporte produse petroliere sau alta marfa să fie considerată nava numai atunci când transporta produse petroliere în vrac, ca marfa, şi în timpul oricărui voiaj ulterior acestei incarcaturi, în afară cazului în care se poate dovedi că nu are la bord reziduuri din acea marfa de produse petroliere în vrac;2. persoana înseamnă orice persoană fizica sau juridică, de drept public sau privat, inclusiv un stat sau orice subdiviziuni ale sale;3. armator înseamnă persoana sau persoanele înregistrate ca armatori de nave sau, în absenta înregistrării, persoana sau persoanele proprietare de nave. În cazul în care o nava este proprietatea statului sau este operata de o companie în care statul este înregistrat ca "operator de nava", cuvântul armator va insemna asemenea companie;4. statul de înregistrare a navei înseamnă, pentru navele înregistrate, statul de înregistrare a navei, iar pentru navele neinregistrate înseamnă statul al cărui pavilion îl arboreaza nava;5. hidrocarburi înseamnă orice produs petrolier persistent, precum ţiţeiul, pacura, motorina şi uleiul de ungere, fie ca este transportat la bordul unei nave ca marfa sau în tancurile de combustibil ale acelei nave;6. paguba produsă prin poluare înseamnă: a) pierderea sau dăuna cauzată de nava care transporta produse petroliere, prin contaminare, rezultată din scurgerea sau din descărcarea produselor petroliere din nava, oriunde asemenea scurgere sau descărcare are loc, cu condiţia ca compensarea pentru degradarea mediului, alta decât pierderea de profit datorată acestei degradari, să fie limitată la costurile măsurilor rezonabile de eliminare a efectelor poluarii întreprinse sau care vor fi întreprinse; b) cheltuielile pentru măsurile preventive şi pierderi sau daune ulterioare cauzate de măsurile preventive;7. măsuri preventive înseamnă orice măsuri rezonabile luate de orice persoană după ce un incident a avut loc, pentru a preveni sau pentru a minimiza efectele poluarii;8. incident înseamnă orice eveniment sau serie de evenimente având aceeaşi origine, care cauzează pagube datorate poluarii sau creează o ameninţare grava şi iminenta de a cauza asemenea pagube;9. Organizaţie înseamnă Organizaţia Maritima Internationala;10. Convenţia răspunderii, 1969, înseamnă Convenţia internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969. Pentru statele părţi la protocolul din 1976 la aceasta convenţie, termenul va include Convenţia răspunderii, 1969, amendata de acest protocol. + Articolul 2Aceasta convenţie se va aplica exclusiv: a) pagubelor datorate poluarii:(i) pe teritoriu, incluzând marea teritorială a statului contractant; şi(îi) în zona economică exclusiva a statului contractant, stabilită conform legii internaţionale, sau, dacă un stat contractant nu are stabilită o asemenea zona, într-o suprafaţa, dincolo şi adiacent cu marea teritorială a acelui stat, determinata de acel stat conform legilor internaţionale şi extinzandu-se nu mai mult de 200 mile marine de la linia de baza de la care se măsoară lăţimea marii teritoriale; b) măsurilor preventive, oriunde acestea sunt luate, pentru prevenirea sau minimizarea unor astfel de pagube. + Articolul 31. În afară excepţiilor prevăzute la paragrafele 2 şi 3 ale prezentului articol, armatorul unei nave, din momentul producerii incidentului sau când incidentul consta într-o serie de evenimente, din momentul primului eveniment, va fi răspunzător pentru pagubele poluarii pricinuite de nava ca rezultat al acelui incident.2. Armatorul navei nu va avea nici o răspundere pentru efectele poluarii, dacă poate dovedi ca paguba prin poluare: a) este rezultatul unui act de război, ostilitati, război civil, insurectie sau al unui fenomen natural excepţional, inevitabil şi cu caracter irezistibil; sau b) a fost în totalitate cauzată de o acţiune sau de o omisiune facuta cu intenţia de a crea daune de către o terta parte; sau c) a fost în totalitate cauzată de neglijenţa sau de alta acţiune producătoare de prejudiciu a oricărui guvern ori a altei autorităţi responsabile cu întreţinerea farurilor sau a altor mijloace de navigaţie ajutatoare în exerciţiul acestei funcţiuni.3. Dacă armatorul navei dovedeşte ca pagubele poluarii au rezultat, în întregime sau parţial, fie din cauza unei acţiuni sau a unei omisiuni făcute cu intenţia de a crea daune de către persoana care a suportat efectele, fie din neglijenţa acelei persoane, armatorul poate fi exonerat, în totalitate sau parţial, de răspunderea lui faţă de acea persoana.4. Nu vor fi cerute compensaţii pentru efectele poluarii împotriva armatorului în alt mod decât în baza prezentei convenţii. Cu condiţia respectării paragrafului 5 al prezentului articol, nu vor fi făcute cereri de compensaţii pentru daunele provocate de poluare, conform acestei convenţii sau altfel, împotriva: a) angajaţilor sau agenţilor proprietarului ori membrilor de echipaj; b) pilotului sau oricărei persoane care, nefiind membru al echipajului, lucrează pentru nava; c) oricărui navlositor (oricum este descris acesta, inclusiv navlositorul în contractul de tip bare-boat), manager sau operator de nava; d) oricărei persoane care îndeplineşte operaţiuni de salvare cu asentimentul armatorului sau conform instrucţiunilor altei autorităţi publice competente; e) oricărei persoane care ia măsuri preventive; f) tuturor angajaţilor sau agenţilor persoanelor menţionate la subparagrafele c), d) şi e), în afară cazului în care paguba este rezultatul propriei acţiuni sau omisiunii făcute cu intenţia de a cauza astfel de paguba sau din nepasare şi cunoscând faptul ca o astfel de paguba ar putea rezultă din aceasta.5. Nici o parte a acestei convenţii nu va prejudicia nici un drept de recurs al armatorului împotriva unei terţe părţi. + Articolul 4Când se produce un incident în care sunt implicate doua sau mai multe nave şi rezultă din acesta pagube de poluare, armatorii tuturor navelor implicate, în afară cazurilor exonerate de art. III, vor fi împreună răspunzători pentru totalitatea acestei pagube care nu este rezonabil separabila. + Articolul 51. Proprietarul unei nave va fi îndreptăţit la limitarea răspunderii lui, conform acestei convenţii, în legătură cu orice incident, la o sumă totală, calculată astfel: a) 3 milioane de unităţi de cont pentru o nava care nu depăşeşte 5.000 unităţi de tonaj; b) pentru o nava cu un tonaj mai mare, pentru fiecare unitate de tonaj, 420 unităţi de cont în plus faţă de suma menţionată la subparagraful a), cu condiţia ca, în orice caz, această sumă totală nu va depăşi 59,7 milioane de unităţi de cont.2. Proprietarul navei nu va fi îndreptăţit la limitarea răspunderii civile, conform acestei convenţii, dacă se dovedeşte ca paguba de poluare se datorează acţiunii sale personale sau omisiunii făcute cu intenţia de a crea aceasta paguba sau din nepasare şi cunoscând faptul ca astfel de paguba s-ar putea produce.3. Pentru a beneficia de limitarile prevăzute la paragraful 1 al acestui articol armatorul va constitui un fond pentru o sumă totală reprezentând limita răspunderii sale la instanţa judecătorească competenţa sau la o alta autoritate competentă a oricăruia dintre statele contractante, în faţa căreia este introdusă acţiunea în conformitate cu prevederile art. IX, sau, dacă nu a fost introdusă acţiunea, la instanţa judecătorească ori la alta autoritate competentă a oricăruia dintre statele contractante, în faţa căreia acţiunea poate fi introdusă conform art. IX. Fondul poate fi constituit fie prin depunerea sumei, fie prin prezentarea unei scrisori de garanţie bancară sau a altei garanţii, acceptată de legislaţia statului contractant unde fondul este constituit şi considerată a fi adecvată de către instanţa judecătorească competenţa sau de alta autoritate competentă.4. Fondul va fi distribuit proporţional între creditori, în funcţie de sumele creanţelor admise.5. Dacă înainte de distribuirea fondului proprietarul navei sau oricare dintre angajaţii ori agenţii lui sau altă persoană care îi prestează asigurarea ori alta garanţie financiară a plătit, ca urmare a evenimentului în discuţie, o indemnizaţie pentru paguba produsă prin poluare, aceasta persoana va dobândi până la concurenta sumei pe care aceasta a plătit-o prin subrogare în drepturile de compensare de care s-ar fi bucurat persoana despagubita în condiţiile prezentei convenţii.6. Dreptul de subrogare prevăzut la paragraful 5 al prezentului articol poate, de asemenea, să fie exercitat de către o altă persoană decât cele menţionate în acel paragraf pentru sumele pe care aceasta le poate plati pentru acoperirea pagubei produse prin poluare, cu condiţia ca o astfel de subrogare să fie admisă prin aplicarea legii naţionale.7. Dacă proprietarul sau o altă persoană stabileşte ca ar putea fi obligat sa plătească ulterior, total sau parţial, o astfel de suma de compensare, pentru care o astfel de persoana ar fi urmat sa beneficieze de dreptul de subrogare în baza paragrafelor 5 şi 6 ale prezentului articol, în cazul în care compensarea a fost plătită înainte de distribuirea fondului, instanţa judecătorească competenţa sau alta autoritate competentă a statului unde a fost constituit fondul poate să dispună rezervarea provizorie a unei sume suficiente pentru ca o astfel de persoana să poată să îşi impună ulterior drepturile asupra fondului.8. În măsura în care sunt rationale, cheltuielile la care s-a expus şi sacrificiile consimţite de bunăvoie de către proprietar, în scopul de a preveni sau de a micşora o poluare, îi conferă drepturi asupra fondului, echivalente cu ale celorlalţi creditori.9a) Unitatea de cont la care se referă paragraful 1 al prezentului articol este dreptul special de tragere, definit astfel de Fondul Monetar Internaţional. Suma menţionată la paragraful 1 va fi convertită în moneda naţionala, în baza valorii monedei naţionale în raport cu dreptul special de tragere la data constituirii fondului la care se referă paragraful 3. Valoarea monedei naţionale, în funcţie de drepturile speciale de tragere ale unui stat contractant care este membru al Fondului Monetar Internaţional, va fi calculată în conformitate cu metoda de evaluare aplicată de Fondul Monetar Internaţional în ziua în chestiune pentru operaţiunile sau tranzacţiile sale. Valoarea monedei naţionale în raport cu drepturile speciale de tragere ale unui stat care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional va fi calculată în maniera determinata de acel stat.9b) Totuşi un stat contractant care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional, a cărui lege nu permite aplicarea prevederilor paragrafului 9a) poate, în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării la aceasta convenţie şi oricând după aceasta, declara ca unitatea de cont la care se referă paragraful 9a) va fi egala cu 15 franci aur. Francul aur la care se referă acest paragraf corespunde unei unităţi alcătuite din şaizeci şi cinci şi jumătate miligrame aur, cu titlul de aliaj 900%. . Convertirea francului aur în moneda naţionala va fi facuta în conformitate cu legea acelui stat.9c) Calcularea menţionată în ultima fraza a paragrafului 9a) şi convertirea menţionată în paragraful 9b) vor fi făcute astfel încât sa exprime moneda naţionala a statului contractant, cat mai mult posibil, până la valoarea reală pentru suma menţionată la paragraful 1, ca şi cum ar rezultă din aplicarea primelor 3 fraze ale paragrafului 9a). Statele contractante vor comunică depozitarului maniera de calculare conform paragrafului 9a) sau rezultatul conversiei conform paragrafului 9b), după caz, la depunerea unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la aceasta convenţie şi oricând exista o schimbare a acestora.10. În înţelesul acestui articol, tonajul navei va fi tonajul brut, calculat în conformitate cu regulile de măsurare a tonajului, cuprinse în anexa I la Convenţia internationala pentru măsurarea tonajului navelor, 1969.11. Asiguratorul sau orice altă persoană care asigura garanţia financiară poate constitui un fond, conform prezentului articol, în aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi efecte ca şi cum fondul ar fi constituit de către proprietar. Un asemenea fond poate fi constituit chiar dacă, conform prevederilor paragrafului 2, proprietarul navei nu este îndreptăţit la limitarea responsabilităţii lui, dar constituirea nu poate în acest caz sa prejudicieze drepturile pe care le au victimele împotriva proprietarului navei. + Articolul 61. În cazul în care proprietarul navei, după un incident, a constituit un fond conform art. V şi este îndreptăţit la limitarea răspunderii sale: a) nici o persoană având reclamaţii pentru pagube rezultând din incident nu va fi indreptatita să îşi exercite orice drept împotriva oricărui alt bun al proprietarului; b) instanţa judecătorească competenţa sau alta autoritate competentă din oricare dintre statele contractante va dispune eliberarea oricărei nave sau a altui bun aparţinând proprietarului, care a fost sechestrat în urma unei cereri de despăgubire pentru pagubele suferite prin poluare, cauzate de incidentul respectiv, şi va elibera în acelaşi mod orice cauţiune sau alta forma de garanţie depusa pentru evitarea unui asemenea arest.2. Dispoziţiile de mai sus se aplică totuşi numai dacă reclamantul are acces la instanţa judecătorească competenţa care administrează fondul, iar fondul poate fi utilizat pentru a acoperi cererea acestuia. + Articolul 71. Proprietarul unei nave înmatriculate într-un stat contractant şi care transporta mai mult de 2.000 tone de hidrocarburi în vrac, ca incarcatura, este obligat ca menţină o asigurare sau o alta garanţie financiară, precum o cauţiune bancară sau un certificat eliberat de un fond de despăgubire, la o cifra fixată prin aplicarea limitelor răspunderii prevăzute la art. V paragraful 1, pentru a acoperi răspunderea sa pentru paguba produsă prin poluare, conform dispoziţiilor prezentei convenţii.2. Pentru fiecare nava se eliberează un certificat, emis de autoritatea competentă a statului contractant, conform paragrafului 1, prin care se atesta ca se afla în vigoare o asigurare sau o garanţie financiară conform prevederilor prezentei convenţii. Pentru o nava înmatriculată într-un stat contractant un astfel de certificat va fi emis sau va fi autentificat de o autoritate competentă a statului în care nava este înmatriculată; pentru o nava care nu este înregistrată într-un stat contractant certificatul va fi emis sau va fi autentificat de autoritatea competentă a oricărui stat contractant. Acest certificat va fi conform modelului prezentat în anexa şi va cuprinde următoarele date: a) numele navei şi portul de înmatriculare; b) numele şi adresa sediului principal ale proprietarului; c) felul garanţiei; d) numele şi adresa sediului principal ale asiguratorului sau ale altei persoane care acorda garanţia şi, dacă este cazul, adresa sediului la care a fost subscrisă asigurarea sau garanţia; e) termenul de valabilitate a certificatului, care nu poate să depăşească termenul de valabilitate a asigurării sau a garanţiei.3. Certificatul va fi întocmit în limba sau în limbile oficiale ale statului care îl eliberează. Dacă limba utilizata nu este engleza sau franceza, textul va include o traducere în una dintre aceste limbi.4. Certificatul va fi păstrat la bordul navei şi o copie de pe acesta va fi depusa la autoritatea care păstrează registrul de înmatriculare, iar pentru navele care nu sunt înmatriculate într-un stat contractant, la autoritatea competentă care emite sau autentifica asemenea certificate.5. O asigurare sau o alta garanţie financiară nu va satisface cerinţele acestui articol, dacă aceasta poate inceta, din alte motive decât expirarea termenului de valabilitate a asigurării sau a garanţiei, indicat în certificat în aplicarea paragrafului 2 al acestui articol, înainte de expirarea unui termen de 3 luni socotit de la data preavizarii autorităţii menţionate la paragraful 4 al prezentului articol, cu condiţia ca certificatul sa nu fi fost restituit acestei autorităţi sau ca un nou certificat valabil sa nu fi fost emis în interiorul acestei perioade. Aceste dispoziţii se aplică, de asemenea, oricărei modificări a asigurării sau a garanţiei financiare, de natura sa atragă neîndeplinirea dispoziţiilor acestui articol.6. Statul de înmatriculare stabileşte condiţiile de emitere şi de valabilitate a certificatului, sub rezerva dispoziţiilor acestui articol.7. Certificatele emise sau autentificate de autoritatea unui stat contractant în conformitate cu paragraful 2 vor fi acceptate de celelalte state contractante în scopul acestei convenţii şi vor fi considerate ca având aceeaşi valoare cu a certificatelor emise sau autentificate de către ele însele, chiar dacă au fost emise sau au fost autentificate în raport cu o nava neinregistrata în statul contractant. Un stat contractant poate oricând sa ceara consultarea statului de emitere sau de autentificare, dacă acesta crede ca asiguratorul sau garantul numit în certificat nu este capabil din punct de vedere financiar să facă faţa obligaţiilor impuse de aceasta convenţie.8. Cererea de compensare a pagubelor produse prin poluare poate fi formulată direct împotriva asiguratorului sau persoanei de la care emana garanţia financiară care acoperă răspunderea proprietarului pentru pagubele produse prin poluare. În acest caz pârâtul poate, chiar dacă proprietarul nu este îndreptăţit să îşi limiteze responsabilitatea în conformitate cu art. V paragraful 2, să se prevaleze de limitele răspunderii prevăzute la art. V paragraful 1. În plus pârâtul se poate prevala de mijloacele de apărare pe care proprietarul însuşi ar fi îndreptăţit să le invoce (cu excepţia celor bazate pe falimentul sau pe punerea în stare de lichidare a proprietarului). În plus pârâtul poate să se prevaleze în apărare de faptul ca pagubele provocate prin poluare rezultă dintr-o greseala intenţionată a proprietarului însuşi, iar el nu poate să se prevaleze de nici unul dintre mijloacele de apărare pe care el ar fi îndreptăţit să le invoce într-o acţiune intentată de proprietar împotriva lui. Pârâtul va avea în toate cazurile dreptul de a cere proprietarului sa i se alăture la proces.9. Orice sume constituite de asigurare sau de o alta garanţie financiară, conform paragrafului 1 al acestui articol, vor fi disponibile exclusiv pentru satisfacerea reclamatiilor în baza acestei convenţii.10. Un stat contractant nu va autoriza o nava supusă prevederilor prezentului articol şi care arboreaza pavilionul sau să facă comerţ, dacă acea nava nu deţine un certificat eliberat în baza paragrafului 2 sau 12 al acestui articol.11. Sub rezerva dispoziţiilor acestui articol, fiecare stat contractant se va asigura, în conformitate cu legislaţia sa naţionala, ca asigurarea sau alta garanţie specificată la paragraful 1 al acestui articol este în vigoare în legătură cu orice nava, indiferent unde este înmatriculată, care intra sau iese dintr-un port de pe teritoriul sau ori care soseste sau părăseşte terminalele din largul marii, în marea sa teritorială, dacă nava transporta mai mult de 2.000 tone de hidrocarburi în vrac.12. Dacă o nava proprietate de stat nu este asigurata sau nu are o alta garanţie financiară, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică acelei nave, dar nava va avea un certificat eliberat de autoritatea competentă a statului de înmatriculare, care să ateste ca nava este proprietatea statului şi ca răspunderea civilă este acoperită în limitele prevăzute la art. V paragraful 1. Un astfel de certificat se întocmeşte pe cat posibil potrivit modelului indicat în paragraful 2 al prezentului articol. + Articolul 8Drepturile de compensare prevăzute de prezenta convenţie se vor stinge, dacă nu va avea loc o acţiune în justiţie în decurs de 3 ani de la data producerii pagubei. Cu toate acestea, nici o acţiune în justiţie nu mai poate fi intentată după împlinirea a 6 ani de la data la care a avut loc incidentul producător de paguba. Acolo unde acest incident consta într-o serie de incidente, perioada de 6 ani începe să curgă de la data producerii primului incident din seria respectiva. + Articolul 91. În cazul în care un incident a cauzat o paguba prin poluare pe teritoriu, incluzând marea teritorială, sau pe o suprafaţa, desemnată de art. II, a unui stat contractant sau când s-au luat măsuri de prevenire ori pentru a minimiza paguba prin poluare pe acest teritoriu, incluzând marea teritorială, nu se poate formula cererea de despăgubire decât în faţa instanţei judecătoreşti competente a acestui stat sau a acestor state contractante. Pârâtul trebuie preavizat într-un termen rezonabil despre introducerea unei astfel de cereri.2. Fiecare stat contractant se va preocupa ca instanţele sale judecătoreşti competente să aibă competenţa sa judece astfel de acţiuni de compensare.3. După constituirea fondului potrivit dispoziţiilor art. V instanţele judecătoreşti competente ale statului contractant în care a fost constituit fondul sunt singurele competente sa hotărască asupra tuturor problemelor legate de repartiţia şi de distribuirea fondului. + Articolul 101. Orice hotărâre a unei instanţe judecătoreşti competente, în baza art. IX, care este executorie în statul de origine unde nu mai poate fi atacată cu recurs ordinar, va fi recunoscută de orice stat contractant, cu excepţia cazului în care: a) hotărârea a fost obţinută prin frauda; sau b) pârâtul nu a fost înştiinţat în termen rezonabil şi nu i s-a dat o sansa corecta de a-şi prezenta cazul.2. O hotărâre judecătorească recunoscută conform paragrafului 1 al acestui articol va fi executorie în fiecare stat contractant imediat ce formalităţile cerute în acel stat au fost îndeplinite. Formalităţile nu vor permite, în esenta, repunerea pe rol a fondului cererii. + Articolul 111. Dispoziţiile prezentei convenţii nu se vor aplica navelor de război sau altor nave aparţinând statului ori operate de acesta şi folosite, pentru perioada respectiva, numai pentru serviciul necomercial.2. În ceea ce priveşte navele care aparţin unui stat contractant şi care sunt folosite în scopuri comerciale, fiecare stat va fi pasibil de a fi chemat în faţa instanţelor judecătoreşti competente, menţionate la art. IX, şi va renunţa la toate apărările de care ar putea să se prevaleze, decurgând din calitatea sa de stat suveran. + Articolul 12Aceasta convenţie va înlocui orice convenţie internationala în vigoare sau care este deschisă pentru semnare, ratificare sau aderare la data la care prezenta convenţie este deschisă pentru semnare, dar numai în măsura în care aceste convenţii ar fi contrarii acesteia; totuşi nici o prevedere a acestui articol nu va afecta obligaţiile statelor contractante faţă de statele necontractante, decurgând din aceste convenţii internaţionale. + Articolul 12 BISPrevederi tranzitoriiUrmătoarele prevederi tranzitorii se vor aplica în cazul unui stat care la data incidentului este parte şi la prezenta convenţie şi la Convenţia răspunderii, 1969: a) acolo unde un incident a produs o paguba prin poluare în înţelesul acestei convenţii, răspunderea potrivit convenţiei va fi considerată ca fiind anulată, dacă şi în măsura în care aceasta se prevede în Convenţia răspunderii, 1969; b) acolo unde un incident a produs o paguba în înţelesul acestei convenţii şi statul este parte la convenţie şi parte la Convenţia internationala pentru stabilirea unui fond internaţional de compensaţii pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1971, răspunderea rămasă a fi anulată după aplicarea subparagrafului a) al acestui articol va fi, conform acestei convenţii, numai până la limita pagubei datorate poluarii, rămasă necompensata după aplicarea acestui articol al convenţiei din 1971; c) la aplicarea art. III paragraful 4 din aceasta convenţie expresia aceasta convenţie va fi interpretată ca făcând referire la aceasta convenţie sau la Convenţia răspunderii, 1969, după caz; d) la aplicarea art. V paragraful 3 din aceasta convenţie suma totală a fondului care va fi constituit va fi redusă cu suma pentru care răspunderea a fost considerată a fi anulată în conformitate cu subparagraful a) al acestui articol. + Articolul 12 TERClauze finaleClauzele finale ale acestei convenţii vor fi art. 12-18 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia răspunderii, 1969. Referirile la aceasta convenţie privind statele contractante vor fi considerate referiri la statele contractante ale acestui protocol.CLAUZE FINALE(art. 12-18 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia răspunderii, 1969) + Articolul 12Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea1. Acest protocol va putea fi semnat începând cu data de 15 ianuarie 1993 până la data de 14 ianuarie 1994 de către toate statele.2. Sub rezerva paragrafului 4, orice stat poate deveni parte la acest protocol prin: a) semnare sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, de acceptare sau de aprobare; sau b) aderare.3. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va fi facuta prin depunerea unui instrument formal cu astfel de efect la secretarul general al Organizaţiei.4. Orice stat contractant la Convenţia internationala pentru stabilirea unui fond internaţional de compensare pentru daune provocate prin poluarea cu hidrocarburi, 1971, de aici incolo cunoscută ca fiind Convenţia fondului, 1971, poate ratifica, accepta, aproba sau adera la acest protocol numai dacă ratifica, accepta, aproba sau adera în acelaşi timp la protocolul din 1992 pentru amendarea convenţiei, în afară cazului în care denunta Convenţia fondului, 1971, cu efect de la data la care acest protocol intră în vigoare pentru acest stat.5. Un stat care este parte la acest protocol, dar nu este parte la Convenţia răspunderii, 1969, va fi legat de prevederile Convenţiei răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, în raporturile cu alte state părţi la acesta, dar nu va fi legat de prevederile Convenţiei răspunderii, 1969, în raporturile cu statele părţi la aceasta.6. Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, depus după intrarea în vigoare a unui amendament la Convenţia răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, va fi considerat ca se aplică convenţiei astfel amendate, modificată de astfel de amendament. + Articolul 13Intrarea în vigoare1. Acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data la care 10 state, incluzând 4 state care deţin fiecare nu mai puţin de un milion de unităţi de tonaj brut în tancuri petroliere, vor depune instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la secretarul general al Organizaţiei.2. Totuşi orice stat contractant la Convenţia fondului, 1971, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la acest protocol, poate declara ca acel document nu va fi considerat ca fiind efectiv în înţelesul acestui articol până la sfârşitul unei perioade de 6 luni, conform art. 31 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia fondului, 1971. Un stat care nu este stat contractant la Convenţia fondului, 1971, dar care depune un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la protocolul din 1992 care amendeaza Convenţia fondului, 1971, poate face o declaraţie în conformitate cu acest paragraf, în acelaşi timp.3. Orice stat care a făcut o declaraţie în conformitate cu paragraful precedent poate să o retragă oricând printr-o notificare adresată secretarului general al Organizaţiei. Orice asemenea retragere va avea efect la data primirii notificării, cu condiţia ca acel stat va fi considerat ca a depus instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, în legătură cu acest articol, la acea data.4. Pentru orice stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la acest protocol după ce condiţiile prevăzute la paragraful 1 pentru intrarea lui în vigoare au fost îndeplinite, acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data depunerii de către acel stat a instrumentului corespunzător. + Articolul 14Revizuiri şi modificări1. Organizaţia poate stabili o conferinţa în scopul revizuirii sau al modificării Convenţiei răspunderii, 1992.2. Organizaţia va stabili o conferinţa a statelor contractante în scopul revizuirii sau al modificării Convenţiei răspunderii, 1992, la cererea a nu mai puţin de o treime din numărul statelor contractante. + Articolul 15Amendamente la limitarea sumelor1. La cererea a cel puţin unei pătrimi din numărul statelor contractante, orice propunere de modificare a limitelor răspunderii, astfel cum sunt descrise la art. V paragraful 1 din Convenţia răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, va fi comunicată de secretarul general tuturor membrilor Organizaţiei şi tuturor statelor contractante.2. Orice amendament propus şi comunicat conform celor de mai sus va fi supus spre analizare Comitetului legal al Organizaţiei cel mai târziu la 6 luni de la data comunicării lui.3. Toate statele contractante la Convenţia răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, vor fi îndreptăţite sa participe la lucrările Comitetului legal pentru analizarea şi adoptarea amendamentelor, indiferent dacă sunt membre ale Organizaţiei sau nu.4. Amendamentele vor fi adoptate cu majoritatea a două treimi a statelor contractante prezente şi cu drept de vot în Comitetul legal, extinsă conform celor prevăzute la paragraful 3, cu condiţia ca cel puţin jumătate din statele contractante să fie prezente la data votării.5. Când lucrează la o propunere de modificare a limitelor răspunderii, Comitetul legal va ţine seama de incidentele anterioare şi, în mod special, de numărul pagubelor rezultate, de schimbările în evaluarea monetara şi de efectul amendamentului propus asupra costului asigurării. Se va tine seama, de asemenea, şi de relaţia dintre limitele prevăzute la art. V paragraful 1 din Convenţia răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, şi de cele prevăzute la art. 4 paragraful 4 din Convenţia internationala pentru stabilirea unui fond internaţional de compensare pentru pagubele cauzate de poluarea cu hidrocarburi, 1992.6a) Nici un amendament la limitele răspunderii, conform acestui articol, nu poate fi luat în considerare înainte de data de 15 ianuarie 1998 şi nici la mai puţin de 5 ani de la data intrării în vigoare a prevederilor amendamentului prevăzut la acest articol. Nici un amendament, conform acestui articol, nu va fi luat în considerare înainte ca acest protocol să între în vigoare. b) Nici o limita nu poate fi majorată în asa fel încât să depăşească suma care corespunde limitei stabilite de Convenţia răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, care este marita cu 6% pe an, calculat pe o baza comuna de la data de 15 ianuarie 1993. c) Nici o limita nu poate fi marita în asa fel încât să depăşească o sumă care corespunde limitei stabilite de Convenţia răspunderii, 1969, astfel cum a fost amendata de acest protocol, multiplicata de 3 ori.7. Orice amendament adoptat în concordanta cu paragraful 4 va fi notificat de Organizaţie tuturor statelor contractante. Amendamentul va fi considerat ca fiind acceptat la sfârşitul unei perioade de 18 luni de la data notificării, în afară cazului în care în acea perioada nu mai puţin de o pătrime din numărul statelor care erau state contractante la data adoptării amendamentului de către Comitetul legal a comunicat Organizaţiei că nu accepta amendamentul, caz în care amendamentul este respins şi nu va mai avea efect.8. Un amendament considerat ca fiind acceptat în conformitate cu paragraful 7 va intra în vigoare la 18 luni de la data acceptării lui.9. Toate statele contractante vor fi obligate de amendament, în afară de cazul în care ele denunta acest protocol, în conformitate cu art. 16 paragrafele 1 şi 2, cu cel puţin 6 luni înainte de intrarea în vigoare a amendamentului. Astfel de denunţare va avea efect când amendamentul intră în vigoare.10. Când un amendament a fost adoptat de Comitetul legal, dar perioada de 18 luni necesară pentru acceptare nu a expirat încă, un stat care devine stat contractant în timpul acelei perioade va fi obligat de amendament, dacă acesta intră în vigoare. Un stat care devine stat contractant după acea perioada va fi obligat de amendamentul care a fost acceptat în conformitate cu paragraful 7. În cazurile referitoare la acest paragraf un stat devine obligat de un amendament când amendamentul intră în vigoare sau când acest protocol intră în vigoare ulterior pentru acel stat. + Articolul 16Denunţare1. Acest protocol poate fi denunţat de orice parte oricând după data intrării sale în vigoare pentru acea parte.2. Denunţarea va fi efectuată prin depunerea unui instrument la secretarul general al Organizaţiei.3. O denunţare va avea efect după 12 luni sau după o perioadă a carei durata poate fi specificată în instrumentul de denunţare de la depunerea sa la secretarul general al Organizaţiei.4. Asa cum s-a convenit între părţile la acest protocol, denunţarea de către oricare dintre ele a Convenţiei răspunderii, 1969, în conformitate cu art. XVI din aceasta, nu va fi interpretată în nici un fel ca o denunţare a Convenţiei răspunderii, 1969, amendata de acest protocol.5. Denunţarea protocolului din 1992 de amendare a Convenţiei fondului, 1971, de către un stat care rămâne parte la Convenţia fondului, 1971, va fi considerată ca o denunţare a acestui protocol. Astfel de denunţare va avea efect la data la care denunţarea protocolului din 1992 care amendeaza Convenţia fondului, 1971, devine efectivă conform art. 34 din acel protocol. + Articolul 17Depozitar1. Acest protocol şi orice amendamente acceptate conform art. 15 vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei.2. Secretarul general al Organizaţiei: a) va informa toate statele care au semnat sau au aderat la acest protocol despre:(i) fiecare noua semnare sau depozitare a unui instrument, împreună cu data acesteia;(îi) fiecare declaraţie şi notificare, conform art. 13, şi fiecare declaraţie sau comunicare, conform art. V paragraful 9 din Convenţia răspunderii, 1992;(iii) data intrării în vigoare a acestui protocol;(iv) orice propunere de amendare a limitelor răspunderii, care a fost facuta în conformitate cu art. 15 paragraful 1;(v) orice amendament care a fost adoptat în conformitate cu art. 15 paragraful 4;(vi) orice amendament considerat a fi acceptat conform art. 15 paragraful 7, împreună cu data la care amendamentul intră în vigoare în conformitate cu paragrafele 8 şi 9 ale acelui articol;(vii) depunerea oricărui document de denunţare a acestui protocol, împreună cu data depunerii şi data de la care va avea efect;(viii) orice denunţare considerată ca fiind facuta conform art. 16 paragraful 5;(ix) orice comunicare legată de orice articol din acest protocol; b) va transmite o copie autentificată de pe acest protocol tuturor statelor semnatare şi tuturor statelor care adera la acest protocol.3. Imediat după intrarea în vigoare a acestui protocol textul va fi transmis de secretarul general al Organizaţiei Secretariatului Naţiunilor Unite pentru înregistrare şi publicare conform art. 102 din Carta Naţiunilor Unite. + Articolul 18LimbileAcest protocol a fost redactat într-un exemplar original, în limbile arabă, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola, toate textele fiind egal autentice.Întocmit la Londra la 27 noiembrie 1992.Drept care, subsemnaţii, fiind corespunzător autorizaţi de respectivele lor guverne în acest scop, au semnat acest protocol*).---------- Notă *) Lipsesc semnăturile. + Anexă
CERTIFICAT DE ASIGURARE
sau alta garanţie financiară în legătură cu răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi
Întocmit conform dispoziţiilor art. VII din Convenţia internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992.
| Numele navei | Numărul sau literele distinctive | Portul de înmatriculare | Numele şi adresa proprietarului |
Subsemnatul certific ca nava sus-menţionată deţine poliţa de asigurare sau alta garanţie financiară care satisface cerinţele art. VII din Convenţia internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi.
Tipul de garanţie ..............................................
Durata garanţiei ...............................................
Numele şi adresa asiguratorului (sau ale asigurătorilor) şi (sau) ale garantilor
Numele .........................................................
Adresa .........................................................
Acest certificat este valabil până la .......................... .
Emis sau certificat de Guvernul ...............................
(numele complet al statului)
în ............... la data de .................................. .
......................................
(semnatura şi titlul emitentului
sau ale autentificatorului oficial)
NOTE EXPLICATIVE:1. Indicandu-se statul, se poate menţiona, la cerere, autoritatea publică competenţa a tarii în care se emite certificatul.2. Dacă suma totală a garanţiei provine din mai multe surse, este necesar să se specifice suma furnizată de fiecare dintre acestea.3. Dacă garanţia este produsă sub mai multe forme, acestea trebuie să fie enumerate.4. La rubrica "Durata garanţiei" este necesar să se precizeze data la care o astfel de garanţie începe să îşi producă efectele.----------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari