DECIZIA nr. 325 din 10 mai 2018referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 835 din 1 octombrie 2018



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Andreea Costin- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cezar Mihai în Dosarul nr. 622/179/2016/a1 al Tribunalului Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.887D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, având în vedere caracterul urgent al anumitor cereri, și poate exclude folosirea căilor de atac atunci când natura cauzei impune o rezolvare urgentă și definitivă. În acest ultim sens, invocă Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994.
    CURTEA,    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 20 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 622/179/2016/a1, Tribunalul Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cezar Mihai într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei încheieri a Judecătoriei Babadag prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulate într-un dosar execuțional având ca obiect contestație la executare.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât cererea de suspendare provizorie a executării silite se soluționează prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac și fără citarea părților.6. În acest sens, se arată că prin procedura instituită de dispozițiile legale criticate sunt încălcate principiul contradictorialității și dreptul la apărare, întrucât partea este în imposibilitatea de a se apăra, instanța pronunțându-se doar în baza probelor administrate de contestator, iar dezbaterile nu sunt nici publice și nici contradictorii. De asemenea, este încălcat și dreptul la un recurs, deoarece încheierea pronunțată de președintele instanței ce are ca obiect suspendarea provizorie a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Or, căile de atac au drept scop atât verificarea temeiniciei, cât și a legalității hotărârii judecătorești, precum și rolul de a responsabiliza judecătorul fondului.7. Se mai arată că se încalcă principiul egalității armelor în procesul civil, deoarece contestatorul, spre deosebire de cealaltă parte, beneficiază de serviciile unui avocat, poate formula concluzii scrise și are cunoștință de termenul de judecată. Prin urmare, dispozițiile legale criticate limitează dreptul la un proces echitabil prin nerespectarea oralității și publicității ședinței de judecată, nerespectarea principiului egalității armelor, nerespectarea dreptului la apărare, al desemnării aleatorii a completului de judecată, precum și nerespectarea dreptului la o cale efectivă de atac. Prin posibilitatea președintelui instanței de a suspenda executarea silită în repetate rânduri, fără existența unei căi de atac, se poate da naștere unei practici abuzive.8. În susținerea excepției se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil, spre exemplu Hotărârea din 19 martie 1997 pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40, sau Hotărârea din 2 mai 2000 pronunțată în Cauza Condron împotriva Regatului Unit. De asemenea, se invocă și Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 31 ianuarie 2008.9. Tribunalul Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.11. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Dacă există urgență și dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauțiunea, instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauțiunea depusă potrivit prezentului alineat rămâne indisponibilizată chiar dacă cererea de suspendare provizorie este respinsă și este deductibilă din cauțiunea finală stabilită de instanță, dacă este cazul.“15. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 din Constituție, și prin prisma dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac din Legea fundamentală.16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că soluția legislativă prevăzută de dispozițiile legale criticate potrivit căreia cererea de suspendare provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare se soluționează prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac și fără citarea părților se regăsea în Codul de procedură civilă din 1865 la art. 403 alin. 4, care prevedea că „în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță, Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul,“, dispoziții legale care au format în numeroase rânduri obiect al controlului de constituționalitate, Curtea constatând constituționalitatea acestora (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 459 din 8 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 27 iulie 2012, sau Decizia nr. 236 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2006).17. Astfel, împrejurarea că împotriva încheierii instanței prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării, până la soluționarea cererii de suspendare, nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, la folosirea căilor de atac și la înfăptuirea justiției, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constituționale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională, cu valoare de principiu, în Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, unde s-a reținut că legea poate exclude folosirea unor căi de atac fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datorită caracterului modic al obiectului în litigiu, fie din motive de celeritate sau de protecție a unor interese sociale, fie pentru că natura cauzei impune o rezolvare promptă și definitivă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 389 din 9 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 19 iunie 2006).18. Așadar, Curtea reține că soluțiile și considerentele deciziilor menționate se aplică mutatis mutandis și în cauza de față.19. În continuare, având în vedere, pe de-o parte, urgența care impune suspendarea provizorie a executării silite - urgență care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instanței -, iar, pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de instanță nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretențiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile și garanțiile procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cauțiuni menite să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite, Curtea reține că această măsură nu este de natură a aduce atingere dreptului persoanei la un proces echitabil.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cezar Mihai în Dosarul nr. 622/179/2016/a1 al Tribunalului Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 719 alin. (7) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 mai 2018.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Andreea Costin    -----