DECIZIA nr. 184 din 29 martie 2018referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilități fiscale
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 11 iunie 2018



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ingrid Alina Tudora- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilități fiscale, excepție ridicată de Societatea Euromobila Prod - S.R.L., cu sediul în municipiul Giurgiu, în Dosarul nr. 1.320/122/2016 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 172D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune, în principal, concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere faptul că nu se formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci se dorește adoptarea unei alte soluții legislative. În subsidiar, solicită respingerea excepției, ca neîntemeiată, apreciind că nu poate fi reținută încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii, atât timp cât norma legală impune aceleași condiții tuturor contribuabililor pentru a beneficia de scutirile fiscale menționate în actul normativ criticat.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.320/122/2016 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilități fiscale. Excepția a fost ridicată de Societatea Euromobila Prod - S.R.L. cu sediul în municipiul Giurgiu, cu ocazia judecării unei acțiuni în contencios administrativ, în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul regiunii Ploiești, având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a înștiințării de respingere a notificării nr. 2.960 din 6 aprilie 2016.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015 înfrâng principiul egalității în drepturi, întrucât instituie o discriminare între contribuabili, în sensul că reglementează privilegii în favoarea unora dintre aceștia, excluzându-i pe alții. Arată că, prin ordonanța de urgență menționată, legiuitorul a urmărit să instituie un sistem de măsuri pentru asigurarea unei bune colectări a creanțelor fiscale care au fost eșalonate la plată. Legiuitorul a prevăzut, astfel, anularea cotei de 54,2% din dobânda eșalonată la plată în folosul celor ce își sting anticipat obligațiile de plată eșalonate. Așadar, determinantă și suficientă pentru acordarea beneficiului anulării cotei de 54,2% din dobânda eșalonată la plată este acțiunea contribuabilului de a achita în avans suma ce urmează a rămâne în contul organelor fiscale. Prin urmare, apreciază că obiectivul urmărit de legiuitor, respectiv acela de colectare anticipată, este atins cu prisosință și în ipoteza în care contribuabilul a achitat integral obligația de plată, mai puțin cota de 54,2% din dobânda eșalonată la plată, care, oricum, va fi restituită. Așa fiind, apreciază că neachitarea în termenul impus de lege a cotei de 54,2% din dobânda eșalonată la plată nu poate fi un element care să îl excludă pe contribuabilul în cauză de beneficiul scutirii de la plată. În acest context, consideră că societatea este discriminată în raport cu alte societăți/contribuabili în favoarea cărora este reglementat un regim privilegiat, subliniind că discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept/beneficiu, iar remediul constituțional specific îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. Or câtă vreme principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, atunci nu există niciun motiv rezonabil pentru care un contribuabil care a achitat integral obligațiile impuse de lege, mai puțin cota care oricum i-ar fi fost restituită, să nu beneficieze, la rândul său, asemenea contribuabilului care a achitat cota de 54,2%, ulterior restituită, de reducerea la plata acestui procent.6. Tribunalul Giurgiu - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate „apare ca nejustificată“. În acest sens, arată că diferența operată de prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 4/2016, între cele două categorii de contribuabili, respectiv cel care a achitat inclusiv cota de 54,2% din dobânda eșalonată la plată și cel care nu a achitat-o, justifică un tratament juridic diferențiat, impunându-se a se reține că cele două categorii de contribuabili se află în situații juridice diferite din perspectiva incidenței normei analizate. Instanța de judecată arată că intenția legiuitorului a fost tocmai aceea de a acorda o bonificație contribuabililor care au achitat integral dobânda eșalonată la plată față de cei care nu au achitat-o integral, procedura/modalitatea de restituire a cotei de 54,2% fiind atributul organului fiscal.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, din analiza argumentelor formulate, autoarea excepției nu invocă o veritabilă excepție de neconstituționalitate, ci lipsa de logică a normei legale care impune, pentru a obține o facilitate fiscală, achitarea unei sume de bani ce urmează a fi restituită, ulterior, contribuabilului. Raportat la art. 16 din Constituție, Guvernul consideră că nu se poate reține încălcarea principiului egalității în fața legii, din moment ce norma legală impune aceeași condiție tuturor contribuabililor pentru a putea beneficia de facilitatea fiscală instituită.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilități fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 21 octombrie 2015, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 4/2016 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2015, prevederi potrivit cărora „Contribuabilii care la data de 30 septembrie 2015 beneficiază de eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 29/2011, aprobată prin Legea nr. 15/2012, cu modificările și completările ulterioare, precum și cei care obțin eșalonarea în perioada cuprinsă între 1 octombrie 2015 și 31 martie 2016 pot beneficia de anularea unei cote de 54,2% din dobânda eșalonată la plată și nestinsă la 30 septembrie 2015, inclusiv, dacă eșalonarea la plată se finalizează până la 31 martie 2016. În acest caz, cota de 54,2% din dobânda achitată odată cu plata ratei de eșalonare se restituie potrivit Codului de procedură fiscală.“12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi și art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și celor ale art. 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind egalitatea în fața legii.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, astfel cum reiese din Nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2015, precum și din preambulul acesteia, promovarea acestui act normativ a fost generată de interesul general de susținere a creșterii economice prin sprijinirea contribuabililor aflați în dificultate și care nu au fost în măsură să acceseze o eșalonare la plata obligațiilor fiscale restante, împrejurare ce a impus instituirea unei măsuri conjuncturale de acordare a unei facilități fiscale prin care s-a urmărit stimularea conformării voluntare a contribuabililor la plata obligațiilor fiscale și maximizarea încasărilor bugetare, stimularea mediului economic și, respectiv, diminuarea arieratelor bugetare, aspect de care beneficiază întreaga societate. De asemenea, prin procedura din 16 noiembrie 2015, modificată și completată prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 378 din 17 martie 2016, s-a prevăzut faptul că facilitățile fiscale prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015, se acordă fie de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin organele fiscale subordonate, pentru obligațiile de plată administrate de aceasta, fie de către direcțiile de specialitate din Ministerul Finanțelor Publice, pentru obligațiile stabilite de acestea și care, potrivit legii, se transmit spre recuperare Agenției Naționale de Administrare Fiscală.14. Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2015, penalitățile de întârziere, precum și o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligațiilor de plată principale datorate bugetului general consolidat, restante la 30 septembrie 2015, inclusiv, și administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ anumite condiții expres prevăzute de acest act normativ, iar, în caz contrar, organul fiscal emite o înștiințare de respingere a notificării, ori de câte ori constată că respectivul contribuabil nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele reglementate de prevederile Ordonanței de urgență nr. 44/2015, așa cum, de altfel, s-a întâmplat și în prezenta cauză. Prin acest act normativ, se creează cadrul legal pentru ca orice persoană fizică, persoană juridică sau alte entități fără personalitate juridică aflate în dificultate să ajungă la zi cu plata taxelor și impozitelor, beneficiind de anularea obligațiilor de plată accesorii datorate și neplătite, reprezentând penalități de întârziere; o cotă de 54,2% din dobânzi; o cotă de 77,1% din majorările de întârziere datorate până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 39/2010, respectiv până la data de 1 iulie 2010, aferente obligațiilor de plată principale, numite în continuare debite, restante la 30 septembrie 2015 sau plătite până la această dată.15. Potrivit conținutului normativ al reglementării criticate în speță, Curtea distinge două ipoteze pentru care acordă legiuitorul facilități fiscale, și anume, contribuabililor care, la data de 30 septembrie 2015, beneficiază de eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată, și contribuabililor care obțin eșalonarea în perioada cuprinsă între 1 octombrie 2015 și 31 martie 2016. Aceștia pot beneficia de anularea unei cote de 54,2% din dobânda eșalonată la plată și nestinsă la 30 septembrie 2015, inclusiv, dacă eșalonarea la plată se finalizează până la 31 martie 2016. În acest caz, cota de 54,2% din dobânda achitată odată cu plata ratei de eșalonare se restituie potrivit Codului de procedură fiscală.16. Așa fiind, contribuabilii care la data de 30 septembrie 2015 beneficiază de eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale, precum și cei care obțin eșalonarea în perioada cuprinsă între 1 octombrie 2015 și 31 martie 2016, pot beneficia de anularea unei cotei de 54,2% din dobânda eșalonată la plată și nestinsă la 30 septembrie 2015, inclusiv, dacă eșalonarea la plată se finalizează până la 31 martie 2016, iar, în acest caz, cota de 54,2% din dobânda achitată odată cu plata ratei de eșalonare se restituie potrivit Codului de procedură fiscală. Scopul acestei măsuri/facilități fiscale este, pe de o parte, în sensul sprijinirii contribuabililor aflați în dificultate, iar pe de altă parte, în sensul stimulării achitării obligațiilor de plată restante la buget și majorării încasărilor bugetare.17. Cu privire la critica autoarei excepției de neconstituționalitate, potrivit căreia, prin prevederile legale criticate se instituie o discriminare între contribuabili, în sensul că acestea reglementează privilegii în favoarea unora dintre aceștia, excluzându-i pe alții, Curtea subliniază faptul că, în materie fiscală, regula o reprezintă plata obligațiilor fiscale, anularea sau acordarea unor facilități fiscale având un caracter de excepție, fiind astfel incidentă regula exceptio est strictissimae interpretationis, potrivit căreia atunci când o normă juridică instituie o excepție de la regulă, aceasta nu poate fi extinsă și la alte situații pe care norma juridică nu le prevede, acest beneficiu neputând fi convertit într-un drept fundamental. 18. În acest sens este, spre exemplu, și Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, prin care Curtea a statuat că art. 16 din Constituție „vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor“ (a se vedea Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, și Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012). Totodată, prin Decizia nr. 760 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 23 februarie 2016, paragraful 14, s-a reținut că nicio normă constituțională nu interzice acordarea de facilități fiscale unor categorii de contribuabili, în scopul bunei înfăptuiri a politicii economice, fiscale și sociale a statului. Tot astfel, nicio normă constituțională nu interzice stabilirea condițiilor de acordare sau de retragere a facilităților fiscale prevăzute în beneficiul unor contribuabili în funcție de necesitățile perioadei de referință.19. Astfel, ca urmare a evaluării contextului în care a fost adoptată reglementarea legală criticată și a scopului urmărit de legiuitor, Curtea subliniază că acesta este singurul în măsură să stabilească atât posibilitatea de exonerare de la plată a unor obligații fiscale de către anumite categorii de contribuabili, cât și condițiile în care se realizează această măsură fiscală. Prin urmare, Curtea constată că reglementarea criticată nu contravine dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.20. În ceea ce privește invocarea art. 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin raportare la art. 11 și 20 din Constituția României, Curtea constată că aceasta este incorectă. Astfel, așa cum a stabilit în jurisprudența sa, exemplu fiind Decizia nr. 206 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 17 aprilie 2012, „Carta, potrivit art. 6 alin. 1 din Versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 84 din 30 martie 2010, are aceeași valoare juridică cu cea a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, care, în înțelesul art. 148 din Constituția României, reprezintă tratatele constitutive ale Uniunii Europene. Așadar, în sistemul constituțional românesc, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu intră sub incidența art. 20 din Constituție, care se referă la tratatele internaționale privind drepturile omului, astfel încât autorul excepției ar fi trebuit să invoce normele cuprinse în Cartă prin raportare la art. 148 din Legea fundamentală.“21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Euromobila Prod - S.R.L., cu sediul în municipiul Giurgiu, în Dosarul nr. 1.320/122/2016 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă și constată că prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilități fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Giurgiu - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 29 martie 2018.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ingrid Alina Tudora
    -----