DECIZIA nr. 851 din 14 decembrie 2017referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, precum și a dispozițiilor art. 33 alin. (1) și (2) și art. 166 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 5 aprilie 2018



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel-Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Patricia Marilena Ionea- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, precum și a dispozițiilor art. 33 alin. (1) și (2) și art. 166 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Ioan Santai în Dosarul nr. 146/85/2014 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.476D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc autorul excepției și partea Casa Județeană de Pensii Sibiu. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 13 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 146/85/2014, Tribunalul Sibiu - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, precum și a dispozițiilor art. 33 alin. (1) și (2) și art. 166 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Ioan Santai, cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva deciziei de pensionare.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate, care stabilesc o plafonare a contribuției individuale lunare, aduc atingere dreptului la muncă și dreptului la pensie. Astfel, consideră că se realizează o limitare parțială și indirectă a libertății muncii, ce are un efect demobilizator prin evitarea cumulării simultane a mai multor activități retribuite din același loc de muncă sau din diferite locuri de muncă, impozitate și taxate în același mod unitar. Arată că dispozițiile de lege criticate au determinat renunțarea efectivă a deținerii concomitente a mai multor funcții plătite și impozitate sau taxate integral și distinct pe aceeași persoană titulară a postului. Această împrejurare a afectat numeroase categorii socio-profesionale, așa cum sunt cei care îndeplineau, pe lângă funcția de bază, și funcții didactice în învățământul superior. Potrivit susținerilor sale, cuantumul pensiei determinat potrivit principiului contributivității reprezintă un drept câștigat. Or, statul român a încasat în cazul oricărui angajat în mai multe locuri de muncă și de la toți angajatorii contribuția integrală de asigurări sociale pentru pensie, nerefuzând sau nerestituind sumele încasate ce depășeau, după caz, limita maximă a plafonului de 3 sau 5 ori nivelul salariului mediu brut pe economie, necesar stabilirii pensiei. Mai mult, chiar și cei supuși unei asemenea „plăți“ de suprataxare nelegală nu cunoșteau această îmbogățire fără justă cauză și fără titlu legal a sistemului de asigurări sociale, și cu atât mai puțin cuantumul ei ca să poată cere restituirea sumelor virate necuvenit, angajatorii preferând suportarea și executarea unei obligații supraevaluate nelegal, în locul unui eventual risc de neplată sau nevărsământ, urmat de probabilitatea imputabilității fiscale ulterioare și recuperatoare, inclusiv de penalități împovărătoare. 6. Autorul excepției arată, de asemenea, că dispozițiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 ridică probleme și din punctul de vedere al acțiunii în timp a normei de lege. Astfel, „un aspect vizează incidența legii privind preluarea contribuției la sistemul asigurărilor sociale pentru persoanele care s-au pensionat după încetarea efectelor perioadei în care au acționat (1.04.2011-1.08.2007), dispozițiile restrictive privind plafonarea asupra persoanelor care s-au pensionat ulterior acestui interval de timp, dar a căror vechime în muncă se suprapune și cu această perioadă a acțiunii temporare de limitare a nivelului și a contribuției. O primă ipoteză ar fi acceptarea caracterului temporar a prevederilor limitative, ceea ce le-ar permite să acționeze și asupra celor care, pensionându-se ulterior încetării efectelor temporare au activat și în perioada acțiunii prevederilor speciale, chiar dacă nu s-au pensionat decât ulterior acțiunii normelor restrictive, ceea ce le-ar impune și acestor «beneficiari», în mod ultraactiv, vechea reglementare nefavorabilă, ieșită la termen din vigoare, dar care supraviețuiește în calculul vechimii și a cuantumului pensiei, contrar principiilor constituțional-legislative. Noua lege a generalizat contribuția mărită pentru bugetul asigurărilor sociale de la plafonarea inițială, vizând de maximum 3 ori venitul mediu brut pe economie, la maximum de 5 ori, ceea ce ar conduce la o recalculare a pensiei majorate, fie în măsura unor plăți, cu caracter retroactiv, din partea celui vizat sau a angajatorului de la locul de muncă pentru acea perioadă, fie pentru cei care au achitat contribuții integrale, stabile și neplafonate, prin majorarea pensiei.“ O a doua ipoteză vizează „stabilirea de către Legea nr. 263/2010 a unui nou mod de determinare, inclusiv cu valoare retroactivă, mai favorabilă, a modului de calcul a punctelor lunare până la limita maximă de 5 ori venitul lunar mediu brut pe economie - pentru perioada cuprinsă între 1.04.2001 până la intrarea în vigoare a noii legii - 1.01.2011 - eliminându-se orice altă plafonare a punctajului, noua lege retroactivând ca o lege mai favorabilă.“7. În concluzie, autorul excepției consideră că se impune „recunoașterea unor drepturi câștigate anterior noii legi, consolidată de aceasta din urmă prin creșterea plafonului de la 3 la 5, inclusiv pentru perioada 1.08.2007-1.01.2011, când suprapunerea de perioadă a noii reglementări cu cea veche nu poate diminua nici măcar temporar astfel de drepturi. De aceea, dacă prin reașezarea sistemului de calcul al pensiei a rezultat un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat să mențină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit normelor anterioare în vigoare, dacă este mai avantajos și, cu atât mai mult, când noile norme ar conferi asemenea avantaje, inclusiv retroactiv, ceea ce ar impune, în acest ultim caz, o recalculare majorată a cuantumului pensiei deja acordate, inclusiv plata diferențelor rezultate.“8. Tribunalul Sibiu - Secția I civilă consideră că nu se poate pronunța asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate.9. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.10. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în care s-a arătat că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul lor valoric, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile, și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. De asemenea, arată că instanța de contencios constituțional a statuat că modul de stabilire a punctajului anual și a punctajului mediu, a valorii punctului de pensie, a condițiilor de includere a anumitor perioade în stagiul de cotizare și acordarea anumitor sporuri pentru perioadele cotizate peste stagiul standard sunt prevăzute prin norme cu caracter tehnic, care se aplică în mod egal persoanelor aflate în situații identice. Valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condițiile de recalculare și de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca și indexarea acestora nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile. În sensul celor arătate, invocă deciziile nr. 725/2015 și nr. 409/2012.11. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că plafonarea punctajului de pensie, precum și a cuantumului pensiei se aplică tuturor categoriilor de cetățeni înscriși în sistemul public de pensii, fiind impusă de limitele fondurilor financiare existente pentru plata pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale. Determinarea punctajului pentru pensiile anterior stabilite s-a prevăzut ca o măsură în vederea recalculării și recorelării, în viitor, a tuturor pensiilor, urmărindu-se prin aceasta înlăturarea discrepanțelor inerente între cei pensionați sub imperiul legii anterioare și cei pensionați după intrarea în vigoare a noii reglementări, pentru motive de echitate și de protecție socială. 12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, precum și dispozițiile art. 33 alin. (1) și (2) și art. 166 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Curtea constată că autorul excepției are în vedere dispozițiile art. 33 din Legea nr. 263/2010 în redactarea anterioară modificărilor aduse prin art. XVIII pct. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010. De asemenea, Curtea constată că autorul excepției critică dispozițiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 atât în redactarea inițială, cât și în redactarea rezultată prin modificările aduse de art. I pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 17 martie 2003. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:– Art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000: „(3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) nu poate depăși plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.“ – Art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, modificat prin art. I pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2003: „Baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.“– Art. 33 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010: (1) Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie:a) câștigul salarial brut/solda brută, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. I și II;b) suma reprezentând 35% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, în cazul indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, cu excepția cazurilor de accident de muncă sau boală profesională;c) venitul brut diminuat cu cota de cheltuială forfetară prevăzută la art. 50 alin. (1) lit. a) sau, după caz, art. 50 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru veniturile din drepturi de autor și drepturi conexe, în situația persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. VI lit. a);d) venitul brut, pentru veniturile din activitatea desfășurată în baza contractelor/convențiilor civile încheiate potrivit Codului civil, în situația persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. VI lit. b).(2) Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate de către persoanele juridice din România este câștigul salarial brut lunar în lei, corespunzător funcției în care persoana respectivă este încadrată în țară.– Art. 166 din Legea nr. 263/2010: „La determinarea punctajelor lunare, pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a prezentei legi, se utilizează venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, așa cum acesta a fost înscris în declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, în declarația de asigurare sau în contractul de asigurare socială.“ 15. Curtea constată că atât dispozițiile Legii nr. 19/2000, cât și cele ale art. 33 din Legea nr. 263/2010, în redactarea criticată de autorul excepției, nu mai erau în vigoare la data invocării excepției de neconstituționalitate. Având în vedere însă cele reținute de Curte prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, urmează să analizeze și constituționalitatea acestor dispoziții de lege.16. Autorul excepției consideră că aceste dispoziții de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 41 referitoare la dreptul la muncă și art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie. 17. Examinând textele de lege criticate, Curtea reține că dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 au stabilit o plafonare a bazei de calcul al contribuției individuale de asigurări sociale, inițial la valoarea egală cu de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie și apoi la cea egală cu de 5 ori salariul mediu brut. 18. Dispozițiile art. 33 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, criticate de autorul excepției, stabilesc, de asemenea, care este baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, prevăzând, totodată, că aceasta nu poate fi mai mare decât valoarea corespunzătoare a de cinci ori câștigul salarial mediu brut.19. În sfârșit, art. 166 din Legea nr. 263/2010 se referă la venitul luat în calcul la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a acestei legi, stabilind că acesta este venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, așa cum acesta a fost înscris în declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, în declarația de asigurare sau în contractul de asigurare socială.20. Autorul excepției, al cărui drept la pensie s-a deschis sub imperiul Legii nr. 263/2010, consideră că dispozițiile de lege, care stabilesc plafonarea bazei de calcul al contribuției individuale de asigurări sociale, limitează exercițiul dreptului la muncă, având un caracter demobilizator prin încercarea de evitare a cumulării simultane a mai multor activități retribuite din același loc de muncă sau din diferite locuri de muncă. De asemenea, invocă mai multe aspecte referitoare la aplicarea în timp a legii, propunând moduri de reglementare a calculului cuantumului pensiei, care ar îndepărta pretinsele consecințe neconstituționale ale textelor de lege supuse controlului de constituționalitate. 21. Analizând aceste critici de neconstituționalitate, Curtea apreciază ca fiind relevante cele statuate, cu caracter general, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007, potrivit cărora atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a dreptului la pensie, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului acestui drept, revine în exclusivitate legiuitorului. În ceea ce privește stabilirea unui plafon al bazei lunare de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, Curtea apreciază că aceasta trebuie analizată în corelație cu necesitatea stabilirii unei plafonări a punctajului mediu anual acordat și a cuantumului pensiei, care, potrivit celor statuate prin Decizia nr. 301 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 26 august 2004, este impusă de limitele fondurilor financiare existente pentru plata pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale. Întrucât resursele financiare care asigură plata drepturilor de asigurări sociale variază în timp, legiuitorul poate modifica limitele plafoanelor impuse și chiar decide eliminarea acestor plafoane. Aceste modificări legislative se circumscriu competențelor constituționale ale legiuitorului care, așa cum Curtea a reținut prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, „în considerarea unor schimbări intervenite în posibilitățile de acordare și dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor“.22. Așa fiind, Curtea constată că stabilirea unui plafon al bazei de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, precum și modificarea acestuia în timp nu reprezintă o restrângere a exercițiului dreptului la pensie. 23. De asemenea, Curtea apreciază că nu poate fi reținută nici încălcarea dreptului la muncă, întrucât modul în care legiuitorul înțelege să reglementeze contribuția de asigurări sociale nu afectează libertatea persoanei de a-și alege și exercita o profesie ori de a ocupa un anumit loc de muncă.24. Cât privește dispozițiile art. 166 din Legea nr. 263/2010, Curtea observă că, prin trimiterea pe care acestea o fac la „venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, așa cum acesta a fost înscris în declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, în declarația de asigurare sau în contractul de asigurare socială“, confirmă principiul contributivității, pe care se întemeiază stabilirea cuantumului pensiei, în perfect acord cu prevederile art. 47 alin. (2) din Constituție. De altfel, Curtea apreciază că aspectele pe care autorul excepției le invocă în legătură cu această reglementare relevă, în realitate, intenția sa de a modifica soluția legislativă a art. 166 din Legea nr. 263/2010, fapt ce excedează competenței instanței de contencios constituțional care, așa cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“ 25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Santai în Dosarul nr. 146/85/2014 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, precum și cele ale art. 33 alin. (1) și (2) și art. 166 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2017.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Patricia Marilena Ionea
    -----