| EMITENT |
Notă Aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 942 din 20 decembrie 2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 5 ianuarie 2018.
Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor
Cuprins
I. CADRUL GENERAL
I.1 Informaţii generale privind planificarea
I.2 Problematica generală a gestionării deşeurilor
I.3 Legislaţia europeană privind deşeurile
I.4 Legislaţia naţională privind deşeurile
I.5 Politica naţională privind deşeurile
II. SITUAŢIA EXISTENTĂ
II.1 Surse de date utilizate şi metodologia de analiză
II.2 Date socio-economice
II.3 Deşeuri municipale
II.4 Deşeuri alimentare
II.5 Deşeuri de ambalaje
II.6 Deşeuri de echipamente electrice şi electronice
II.7 Deşeuri de baterii şi acumulatori
II.8 Vehicule scoase din uz
II.9 Anvelope uzate
II.10 Uleiuri uzate
II.11 Deşeuri din construcţii şi desfiinţări
II.12 Nămoluri rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti
II.13 Deşeuri cu conţinut de PCB
II.14 Deşeuri de azbest
II.15 Deşeuri medicale
II.16 Deşeuri industriale nepericuloase
II.17 Deşeuri industriale periculoase
II.18 Deşeuri din agricultură, silvicultură şi pescuit
II.19 Transferul deşeurilor
III. PLANIFICAREA GESTIONĂRII DEŞEURILOR
III.1 Ipoteze privind planificarea
III.2 Proiecţii
III.3 Obiective şi ţinte
III.4 Analiza alternativelor de gestionare a deşeurilor municipale
III.5 Alternativa aleasă pentru gestionarea deşeurilor municipale
III.6 Măsuri de guvernanţă pentru gestionarea deşeurilor
III.7 Planul de acţiune
IV. INSTRUMENTE DE POLITICĂ A DEŞEURILOR
IV.1 Situaţia actuală privind instrumentele de politică a deşeurilor
IV.2 Măsuri privind îmbunătăţirea eficacităţii instrumentelor existente de politică a deşeurilor
IV.3 Instrument nou de politică a deşeurilor
V. PROGRAMUL NAŢIONAL DE PREVENIRE A GENERĂRII DEŞEURILOR
V.1 Informaţii generale
V.2 Situaţia actuală privind prevenirea generării deşeurilor
V.3 Priorităţi şi direcţii strategice
V.4 Măsuri de prevenire a generării deşeurilor
V.5 Plan de acţiune privind prevenirea generării deşeurilor
V.6 Verificarea aplicării măsurilor
VI. INDICATORI DE MONITORIZARE
VI.1 Prevederi generale privind monitorizarea PNGD
VI.2 Indicatori de monitorizare pentru măsurile de guvernanţă
VI.3 Indicatori de monitorizare ai planului de acţiune al PNGD
VI.4 Indicatori de monitorizare aferenţi instrumentelor economice
VI.5 Indicatori de monitorizare ai PNPGD
REFERINŢE
Lista tabele
Tabel I-1: Principalele obiective din sectorul gestionării deşeurile prevăzute în legislaţie Tabel II-1: Evoluţia populaţiei României în perioada 2010 - 2014
Tabel II-2: Numărul mediu de persoane per gospodărie
Tabel II-3: Evoluţia principalilor indicatori socio-economici în România, 2010-2014 Tabel II-4: Evoluţia venitului total lunar pe gospodărie, 2010-2014
Tabel II-5: Evoluţia venitului lunar pe persoană, 2011-2014
Tabel II-6: Distribuţia veniturilor totale ale populaţiei pe decile de venit Tabel II-7: Generarea deşeurilor municipale, 2010-2014
Tabel II-8: Indicatori de generare deşeuri municipale în România şi EU-27, 2010-2014 Tabel II-9: Colectarea separată a deşeurilor menajere şi similare de către operatorii de salubrizare
Tabel II-10: Gestionarea deşeurilor municipale, 2010-2014
Tabel II-11: Generarea deşeurilor biodegradabile municipale, 2010-2014
Tabel II-12: Modul de îndeplinire a principalelor obiective şi ţinte privind deşeurile municipale, 2010-2014
Tabel II-13: Cantităţi de deşeuri alimentare generate în România şi UE 28, în funcţie de sursa de generare
Tabel II-14: Cantităţile de ulei uzat alimentar gestionate la nivel naţional, 2010-2014 Tabel II-15: Cantităţi de ambalaje introduse pe piaţă în România, total şi pe tip de material, 2010-2014
Tabel II-16: Indicatori de generare deşeuri de ambalaje România şi EU-27 Tabel II-17: Reciclarea deşeurilor de ambalaje, 2010-2014
Tabel II-18: Valorificarea deşeurilor de ambalaje, 2010-2014
Tabel II-19: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind deşeurile de ambalaje Tabel II-20: EEE introduse pe piaţă, 2010-2014
Tabel II-21: Deşeuri de echipamente electrice şi electronice colectate, 2010-2014 Tabel II-22: Rata de valorificare DEEE, 2010-2014
Tabel II-23: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind DEEE Tabel II-24: Baterii şi acumulatori introduşi pe piaţă, 2010-2014
Tabel II-25: Deşeuri de baterii şi acumulatori generate şi colectate, 2010-2014 Tabel II-26: Cantităţi de deşeuri B A colectate, tratate, reciclate, 2010-2014 Tabel II-27: Rata de colectare a B A portabili, 2010-2014
Tabel II-28: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind deşeurile B A Tabel II-29: Vehicule scoase din uz colectate şi tratate, 2010-2014
Tabel II-30: Vehicule scoase din uz tratate, reutilizate, reciclate, valorificate, 2010-2014
Tabel II-31: Evoluţia VSU tratate în instalaţii de shredder, 2010-2014 Tabel II-32: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind vehiculele scoase din uz
Tabel II-33: Cantităţi de anvelope introduse pe piaţă şi anvelope uzate gestionate, 2011-2015
Tabel II-34: Cantităţile de uleiuri uzate colectate şi gestionate, 2010-2013
Tabel II-35: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind uleiurile uzate Tabel II-36: Generarea deşeurilor din construcţii şi desfiinţări, 2010-2014 Tabel II-37: Indicatori de generare DCD, 2015
Tabel II-38: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind DCD Tabel II-39: Evoluţia indicatorului de generare nămoluri rezulate de la staţiile de epurare orăşeneşti, 2010-2014
Tabel II-40: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind nămolurile
Tabel II-41: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind deşeurile cu PCB Tabel II-42: Generarea deşeurilor din activităţi medicale 2010 – 2012
Tabel II-43: Generarea deşeurilor din activităţi medicale, 2013 – 2014
Tabel II-44: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind deşeurile medicale Tabel II-45: Generarea deşeurilor industriale, inclusiv industria extractivă, pe secţiuni CAEN, 2010-2014
Tabel II-46: Gestionarea deşeurilor din industria prelucrătoare, 2014
Tabel II-47: Valorificare deşeurilor de la producţia de energie electrică/termică, 2014 Tabel II-48: Operatori economici autorizaţi pentru valorificarea deşeurilor industriale nepericuloase, 2016
Tabel II-49: Depozite de zgură şi cenuşă, 2014
Tabel II-50: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind deşeurile industriale nepericuloase
Tabel II-51: Cantităţi de deşeuri industriale periculoase generate, inclusiv din industria extractivă, 2010-2014
Tabel II-52: Cantităţi de deşeuri industriale periculoase gestionate pe categorii de deşeuri, 2014
Tabel II-53: Modul de îndeplinire a principalelor obiective şi ţinte privind deşeurile industriale periculoase
Tabel II-54: Generarea şi gestionarea deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit, 2010
Tabel II-55: Generarea şi gestionarea deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit, 2012
Tabel II-56: Generarea şi gestionarea deşeurilor din agricultură, silvicultură şi pescuit, 2014
Tabel II-57: Cantităţi de transferate pe teritoriul României, 2010 – 2014
Tabel II-58: Cantităţi de deşeuri nepericuloase transferate către România, 2010-2014 Tabel III-1: Proiecţia evoluţiei populaţiei rezidente a României, 2015 - 2025
Tabel III-2: Principalele evoluţii macro-economice şi bugetare la nivelul ţărilor membre ale UE, 2015-2017
Tabel III-3: Proiecţia principalilor indicatori economico-sociali în perioada 2015 – 2025
Tabel III-4 Proiecţia veniturilor populaţiei, 2015 – 2020
Tabel III-5 Evoluţia veniturilor reale disponibile ale populaţiei, 2015 – 2025
Tabel III-6: Evoluţia indicatorilor de generare a deşeurilor menajere în perioada de planificare
Tabel III-7: Evoluţia gradului de conectare a populaţiei la serviciile de salubrizare Tabel III-8: Proiecţia cantităţilor de deşeurilor municipale la nivel naţional, total şi pe categorii, 2015-2025
Tabel III-9: Proiecţia privind compoziţia deşeurilor menajere şi similare, 2015 - 2025 Tabel III-10: Proiecţia privind compoziţia deşeurilor din grădini şi parcuri, 2015-2025 Tabel III-11: Proiecţia privind compoziţia deşeurilor din pieţe, 2015 - 2025
Tabel III-12: Proiecţia privind compoziţia deşeurilor stradale, 2015 – 2025
Tabel III-13: Indicatori privind cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţa naţională, pe tip de material, 2015-2025
Tabel III-14: Proiecţia cantităţilor de deşeuri de ambalaje, total şi pe tip de material, 2014-2025
Tabel III-15: Analiza comparativă a principalelor tehnologii de tratare termică a deşeurilor municipale reziduale
Tabel III-16: Descrierea alternativelor
Tabel III-17: Instalaţii de gestionare a deşeurilor, alternativa „zero” Tabel III-18: Reciclare deşeuri municipale, alternativa „zero”
Tabel III-19: Reciclare deşeuri de ambalaje, alternativa „zero”
Tabel III-20: Reducerea la depozitare a deşeurilor biodegradabile municipale, alternativa „zero”
Tabel III-21: Instalaţii de sortare existente pentru deşeuri colectate în amestec Tabel III-22: Instalaţii noi de gestionare a deşeurilor, alternativa 1
Tabel III-23: Instalaţii noi de gestionare a deşeurilor, alternativa 2
Tabel III-24: Emisii anuale nete de gaze cu efect de seră, pe tipuri de procese
Tabel III-25: Emisii anuale nete de gaze cu efect de seră, pe tipuri de procese de staţii de tratare
Tabel III-26: Descrierea alternativelor
Tabel III-27: Estimarea costurilor de investiţie, milioane Euro
Tabel III-28: Estimarea costurilor de operare şi întreţinere, milioane Euro, 2025 Tabel III-29: Rezultatul analizei alternativelor
Tabel III-30: Depozite neconforme de deşeuri municipale care au sistat activitatea şi urmează a fi închise
Tabel III-31: Investitiţii propuse la nivel de judeţ
Tabel III-32: Criterii minime pentru alegerea amplasamentelor
Tabel III-33: Necesarul de investiţii publice pentru fiecare judeţ (milioane Euro), 2018 – 2025
Tabel III-34: Fluxurile financiare consolidate, 2018 – 2025 Tabel III-35: Estimarea costurilor totale, 2025
Tabel III-36: Sustenabilitate - acoperire costuri din tariful maxim suportabil
Tabel III-37: Măsuri prioritare de guvernanţă privind gestionarea deşeurilor municipale Tabel III-38: Acţiuni aferente anumitor măsuri prioritare de guvernanţă privind gestionarea deşeurilor municipale
Tabel III-39: Obiective şi măsuri suplimentare de guvernanţă pentru implementarea PNGD
Tabel V-1: Acordarea punctajelor pentru selectarea fluxurilor prioritare
Tabel V-2: Plan de acţiune privind prevenirea generării fluxurilor de deşeuri prioritare Tabel V-3: Plan de acţiune privind prevenirea generării fluxurilor speciale de deşeuri Tabel V-4: Evaluarea măsurilor propuse în prezentul program de prevenire prin prisma exemplelor de măsuri incluse în Anexa 5 a Legii nr. 211/2011
Tabel VI-1: Indicatori de monitorizare pentru măsurile prioritare de guvernanţă pentru gestionarea deşeurilor municipale
Tabel VI-2: Indicatori de monitorizare pentru măsurile suplimentare de guvernanţă pentru implementarea PNGD
Tabel VI-3: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile municipale Tabel VI-4: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile de ambalaje
Tabel VI-5: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile de echipamente electrice şi electronice
Tabel VI-6: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile de baterii şi acumulatori Tabel VI-7: Indicatori de monitorizare pentru vehiculele scoase din uz
Tabel VI-8: Indicatori de monitorizare pentru anvelope uzate Tabel VI-9: Indicatori de monitorizare pentru uleiuri uzate
Tabel VI-10: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile din construcţii şi desfiinţări Tabel VI-11: Indicatori de monitorizare pentru nămolurile rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti
Tabel VI-12: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile cu conţinut de PCB Tabel VI-13: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile cu conţinut de azbest Tabel VI-14: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile rezultate din activităţile unităţilor sanitare şi din activităţi veterinare
Tabel VI-15: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile industriale
Tabel VI-16: Indicatori de monitorizare pentru deşeurile din agricultură, silvicultură şi pescuit
Tabel VI-17: Indicatori de monitorizare pentru transferul deşeurilor
Tabel VI-18: Indicatori de monitorizare aferenţi instrumentelor economice
Tabel VI-19: Indicatori de monitorizare pentru prevenirea generării fluxurilor de deşeuri prioritare
Tabel VI-20: Indicatori de monitorizare pentru prevenirea generării fluxurilor speciale de deşeuri
Lista figuri
Figura II-1: Structura deşeurilor municipale, 2010 – 2014
Figura II-2: Gradul de acoperire cu servicii de salubrizare, 2010-2014 Figura II-3: Deşeuri municipale generate şi PIB în România, 2010 - 2014
Figura II-4: Compoziţia deşeurilor menajere şi similare colectate de operatorii de salubrizare, 2010-2014
Figura II-5: Schema actuală a gestionării deşeurilor municipale
Figura II-6: Operatori economici autorizaţi pentru tratare şi valorificare deşeuri Figura II-7: Fabrici de ciment autorizate pentru coincinerarea deşeurilor
Figura II-8: Proiecte SMID în România
Figura II-9: Colectarea separată a deşeurilor reciclabile menajere şi similare Figura II-10: Colectarea separată a deşeurilor biodegradabile
Figura II-11: Staţii de transfer Figura II-12: Insalaţii de sortare
Figura II-13: Insalaţii de compostare
Figura II-14: Instalaţii de tratare mecano-biologică
Figura II-15: Tratarea deşeurilor municipale înaintea depozitării Figura II-16: Depozite de deşeuri municipale
Figura II-17: Montajul instituţional pentru implementarea proiectelor SMID Figura II-18: Indicatori de generare deşeuri alimentare
Figura II-19: Ambalaje introduse pe piaţă şi PIB în România, 2010-2014
Figura II-20: Structura pe tipuri de materiale a deşeurilor de ambalaje în România, 2010- 2014 şi EU-28, 2013
Figura II-21: Schema actuală a gestionării deşeurilor de ambalaje
Figura II-22: Număr colectori de deşeuri de ambalaje pe judeţ/M. Bucureşti, 2014 Figura II-23: Număr colectori de deşeuri de ambalaje pe de tip de deşeu de ambalaje colectat, 2014
Figura II-24: Schema actuală a gestionării DEEE
Figura II-25: Număr operatori economici autorizaţi pentru colectarea şi tratarea DEEE pe judeţ/M. Bucureşti
Figura II-26: Schema actuală a gestionării B A
Figura II-27: Schema actuală a gestionării vehiculelor scoase din uz
Figura II-28: Distribuţia operatorilor economici autorizaţi pentru colectarea VSU, 2016 Figura II-29: Distribuţia numărului de VSU colectate pe judeţe şi Bucureşti, 2016 Figura II-30: Cantităţi de uleiuri introduse pe piaţă şi uleiuri uzate generate,
2010 - 2013
Figura II-31: Schema actuală a gestionarii uleiurilor uzate
Figura II-32: Operatori economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de tratare şi valorificare a uleiului uzat
Figura II-33: Schema actuală a gestionării deşeurilor din construcţii şi desfiinţări Figura II-34: Distribuţia operatorilor economici autorizaţi pentru tratarea deşeurilor din construcţii şi desfiinţări
Figura II-35: Generarea şi gestionarea deşeurilor din construcţii şi desfiinţări, 2010 – 2014
Figura II-36: Nămoluri de epurare generate şi rata conectare la sistem de canalizare, 2010-2014
Figura II-37: Schema actuală a gestionării nămolurilor de la staţiile de epurare oraşeneşti
Figura II-38: Gestionarea nămolurilor de epurare, 2010-2014 Figura II-39: Valorificarea nămolurilor în agricultură, 2010-2014 Figura II-40: Număr echipamente cu PCB inventariate, 2010-2014
Figura II-41: Schema actuală a gestionării deşeurilor cu conţinut de PCB Figura II-42: Numărul echipamentelor cu PCB eliminate
Figura II-43: Evoluţia generării deşeurilor cu azbest, 2010-2014
Figura II-44: Operatori economici autorizaţi pentru colectarea deşeurilor medicale periculoase, 2013 – 2014
Figura II-45: Distribuţia instalaţiilor de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deşeurilor medicale periculoase la nivel naţional
Figura II-46: Generarea şi gestionarea deşeurilor industriale, 2010-2014
Figura II-47: Valorificare deşeurilor din principalele ramuri ale industriei prelucrătoare, pe operaţiuni de valorificare, 2014
Figura II-48: Depozite de deşeuri nepericuloase din industria prelucrătoare, 2016 Figura II-49: Schema actuală a gestionării deşeurilor industriale
Figura II-50: Ponderea categoriilor de deşeuri industriale periculoase, 2014 Figura II-51: Cantităţi de deşeuri industriale gestionate, 2010-2014
Figura II-52: Ponderea tipurilor de metode de valorificare a deşeurilor industriale periculoase, 2014
Figura II-53: Operatori economici autorizaţi pentru valorificarea materială a deşeurilor industriale periculoase
Figura II-54: Ponderea tipurilor de metode de eliminare a deşeurilor industriale periculoase, 2014
Figura II-55: Incineratoare pentru deşeuri industriale periculoase, 2016 Figura II-56: Depozite pentru deşeuri industriale periculoase, 2016 Figura II-57: Ponderea
Figura II-58: Ponderea principalelor ţări de origine în importul/transferul deşeurilor nepericuloase, 2014
Figura III-1: Cantităţi de deşeuri municipale generate pe judeţ/Municipiul Bucureşti, 2025
Figura III-2: Posibilitatea de atingere a ţintei de reciclare raportat la compoziţia deşeurilor municipale estimată pentru anul 2025
Figura III-3: Ponderea capacităţilor neutilizate de sortare a deşeurilor reciclabile colectate separat, pe judeţe, 2014
Figura III-4: Ponderea capacităţilor neutilizate de compostare a deşeurilor biodegradabile colectate separat, pe judeţe, 2014
Figura III-5: Capacităţi de tratare a deşeurilor reziduale, pe judeţe, 2020 Figura III-6: Analiza capacităţilor de sortare necesare, pe judeţe, 2025 Figura III-7: Instalaţii de sortare la sfârşitul perioadei de planificare
Figura III-8: Instalaţii de tratare a biodeşeurilor la sfărşitul perioadei de planificare Figura III-9: Instalaţii de tratare a deşeurilor reziduale la sfârşitul
perioadei de planificare
Figura III-10: Diagrama gestionării deşeurilor municipale în România la sfârşitul perioadei de planificare, 2025
Figura III-11: Îndeplinirea obiectivului privind pregătirea pentru reutilizare şi reciclarea deşeurilor municipale
Figura III-12: Îndeplinirea obiectivului privind reducerea cantităţii depozitate de deşeuri biodegradabile municipale
Figura III-13: Îndeplinirea obiectivului privind reciclarea deşeurilor de ambalaje Figura V-1: Ponderea deşeurilor generate în anul 2014
Figura V-2: Evoluţia generării deşeurilor, mii tone
Lista de abrevieri
ACB Analiza Cost Beneficiu
ADI Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitară pentru gestionarea deşeurilor
ADR Acord european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase
AFM Administraţia Fondului pentru Mediu
ANAR Administraţia Naţională ,,Apele Române”
ANPC Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor
ANPM Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului
ANRSC Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice
APL Autorităţi Publice Locale
APM Agenţii judeţene pentru Protecţia Mediului
AT Asistenţă Tehnică
B A Baterii şi acumulatori
BAT Cele Mai Bune Tehnici Disponibile (Best Available Techniques)
C T Colectare şi transport
CAEN Clasificarea activităţilor din Economia Naţională
CAPEX Cheltuieli de capital / costuri de investiţie
CE Comisia Europeană
CEA Condiţionalitate ex-ante
CEE Comunitatea Economică Europeană
CIROM Patronatul din Industria Cimentului şi Altor Produse Minerale pentru Construcţii din România
CJ Consilii Judeţene
CNP Comisia Naţională de Prognoză
Contracte FIDIC Contracte standard în domeniul construcţiilor şi instalaţiilor, utilizate drept modele de referinţă pe plan internaţional
DCD Deşeuri din construcţii şi desfiinţări
DDM Data durabilităţii minimale – este data stabilită de producător până la care un produs alimentar îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare (Regulament nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare)
DEEE Deşeuri de Echipamente Electrice şi Electronice
EXPRA Extended Producer Responbility Alliance (Alianţa Răspunderii Extinse a Producătorului)
EEE Echipament electric şi electronic
FADI Federaţia Asociaţiilor de Dezvoltare Intercomunitară din România FAO Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimente
FC Fondul de Coeziune
FEADR Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională
FEPAM Fondul European pentru Pescuit şi Afaceri Maritime
FIDIC Federaţia Internaţională a Inginerilor Consultanţi (Fédération Internationale Des Ingénieurs-Conseils)
FSE Fondul Social European
GES Gaze cu efect de seră
GNM Garda Naţională de Mediu
HG Hotărâre a Guvernului
INS Institutul Naţional de Statistică
INSP Institutul Naţional de Sănătate Publică
ISPA Instrument pentru Politicile Structurale de Pre-Aderare
JASPERS Asistenţă comună pentru sprijinirea proiectelor în regiunile europene (Joint Assistance to Support Projects in European Regions), parteneriat între Comisia Europeana, Banca Europeană de Investiţii şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
LCA Analiza ciclului de viaţă
MM Ministerul Mediului
MADR Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
MDRAPFE Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene
ME Ministerul Economiei
MFP Ministerul Finanţelor Publice
MS Ministerul Sănătăţii
NTPA-002 NORMATIV privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare
NTPA-001 NORMATIV privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi urbane la evacuarea în receptorii naturali
O M Operare (exploatare/funcţionare) şi întreţinere (mentenanţă) OG Ordonanţa Guvernului
OM Ordinul Ministrului
OPEX Cheltuieli de operare şi întreţinere
OTR Organizaţii de Transfer de Responsabilitate
OUG Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului
PAYT Instrument economic: pay as you throw - plăteşti pentru cât arunci PCB Bifenili Policloruraţi
PCT Terfenili Policloruraţi
PHARE Program de ajutor destinat ţărilor din Europa Centrală şi de Est PIB Produs Intern Brut
PJGD Planul Judeţean de Gestionare a Deşeurilor
PNGD Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor
PNPGD Planul Naţional de Prevenire a Generării Deşeurilor POIM Program Operaţional Infrastructură Mare
POS Mediu Programul Operaţional Sectorial de Mediu ppm Părţi per milion
PRGD Planul Regional de Gestionare a Deşeurilor
RDF Refuse-derived fuel (combustibil derivat din deşeuri)
REP Răspunderea Extinsă a Producătorului
REACH Acronim pentru Regulamentul privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice
SEAU Staţie de epurare ape uzate
SIM Sistem Integrat de Mediu
SM Stat Membru
SMID Sistemul de Management Integrat al Deşeurilor
SNGD Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor
SNGNE Strategia Naţională de gestionare a Nămolurilor de Epurare SRF Solid recovered fuel (combustibil solid valorificat)
TMB Tratare mecano-biologică
TVA Taxa pe valoarea adăugată
UAT Unitate administrativ-teritorială
UCI Unităţi de compostare individuală
UE Uniunea Europeană
UNCJR Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România VSU Vehicule scoase din uz
Definiţii
Termen Definiţie
Ambalaj - orice obiect, indiferent de materialul din care este confecţionat ori de natura acestuia, destinat reţinerii, protejării, manipulării, distribuţiei şi prezentării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. Obiectul nereturnabil destinat aceloraşi scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj (Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Ambalaj flexibil - ambalaje din materiale uşoare, care, atunci când sunt umplute şi sigilate, au o formă pliabilă
Ambalaj primar - ambalaj de vânzare, ambalaj conceput şi realizat pentru a îndeplini funcţia de unitate de vânzare, pentru utilizatorul final sau consumator, în punctul de achiziţie (Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Ambalaj secundar - ambalaj grupat, supraambalaj, ambalaj conceput pentru a constitui la punctul de achiziţie o grupare a unui număr de unităţi de vânzare, indiferent dacă acesta este vândut ca atare către utilizator sau consumatorul final ori dacă el serveşte numai ca mijloc de umplere a rafturilor în punctul de vânzare; el poate fi separat de produs fără a afecta caracteristicile produsului (Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Ambalaj terţiar - ambalaj pentru transport, ambalaj conceput pentru a uşura manipularea si transportul unui număr de unităţi de vânzare sau ambalaje grupate, în scopul prevenirii deteriorării în timpul manipulării ori transportului. Ambalajul pentru transport nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene (Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Analiza Cost-Beneficiu - un instrument analitic, utilizat pentru a estima (din punct de vedere al beneficiilor şi costurilor) impactul socio-economic datorat implementării anumitor acţiuni şi /sau proiecte (Ministerul Economiei, Ministerul Finanţelor Publice, , Ghid naţional pentru Analiza Cost-Beneficiu a proiectelor finanţate din Instrumentele Structurale – realizat cu sprijin JASPERS)
Anvelopă uzată - orice anvelopă, de tipul celor prevăzute în anexa nr. 2 la hotărâre, pe care deţinătorul, în urma utilizării, are intenţia sau obligaţia de a o scoate din uz. (HG nr. 170/ 2004 privind gestionarea anvelopelor uzate, Anexa nr.1)
Baterie sau acumulator
Baterie sau acumulator portabil
- orice sursă de energie electrică generată prin transformarea directă a energiei chimice şi constituită din una sau mai multe celule primare (nereîncărcabile) ori din una sau mai multe celule secundare (reîncărcabile) (HG nr. 1.132/ 2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3)
- orice baterie sau acumulator, baterie tip pastilă, ansamblu de baterii care este sigilat, poate fi transportat manual şi nu este nici baterie industrială sau acumulator industrial, nici baterie ori acumulator auto (HG nr. 1.132/ 2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3)
Baterie tip pastilă - orice baterie sau acumulator portabil, de dimensiune mică şi cu formă rotundă, al cărui diametru este mai mare decât înălţimea şi care este utilizat în scopuri specifice, cum ar fi: proteze auditive, ceasuri, echipamente portabile mici şi ca rezervă de energie (HG nr. 1.132/ 2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3)
Baterie sau acumulator auto
Baterie sau acumulator industrial
- orice baterie sau acumulator destinat să alimenteze sistemele auto de pornire, iluminat ori de aprindere (HG nr. 1.132/ 2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3)
- orice baterie sau acumulator proiectat exclusiv pentru utilizare industrială ori profesională sau folosit în orice tip de vehicul electric aprindere (HG nr. 1.132/ 2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3)
Biodeşeuri - deşeurile biodegradabile provenite din grădini şi parcuri, deşeurile alimentare sau cele provenite din bucătăriile gospodăriilor private, restaurantelor, firmelor de catering ori din magazine de vânzare cu amănuntul şi deşeuri similare provenite din unităţile de prelucrare a produselor alimentare□(Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Colectare - strângerea deşeurilor, inclusiv sortarea şi stocarea preliminară a deşeurilor în vederea transportării la o instalaţie de tratare (Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa
nr. 1)
Colectare separată - colectarea în cadrul căreia un flux de deşeuri este păstrat separat în funcţie de tipul şi natura deşeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora (Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Cele mai bune tehnici disponibile
- cele mai bune tehnici disponibile, definite la art. 3 lit. j) din Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale (Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Compuşi desemnaţi - compuşi chimici sau clase de substanţe chimice supuse unui control special conform H.G. nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari, cu modificările şi completările ulterioare (H.G. nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Cost - sumă de bani cheltuită pentru producerea sau cumpărarea unui bun, efectuarea unei lucrări, prestarea unui serviciu etc.
Costuri / cheltuieli cu munca vie
Costuri de operare
Costuri de întreţinere
- cheltuielile cu munca vie includ toate cheltuielile referitoare la personal (salarii, contribuţii, bonuri de masă, instruire / specializare / perfecţionare, cheltuieli de deplasare, prime de asigurare etc.) (Manual de contabilitate analitică a costurilor - ASE) . Cheltuielile cu munca vie se fundamentează în funcţie de cheltuielile cu personalul, potrivit normelor de muncă, în raport cu legislaţia în vigoare şi corelat cu principiul eficienţei economice (Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice nr. 109/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru activităţile specifice serviciului de salubrizare a localităţilor)
- totalitatea costurilor necesare funcţionării unei entităţi pe o anumită perioadă de gestiune, de obicei un an
- costurile necesare menţinerii în stare de funcţionare a unui sistem tehnic (întreţinere curentă, revizii şi reparaţii planificate, reparaţii neplanificate)
Costuri nete - costuri de operare şi întreţinere din care s-au scăzut veniturile din valorificarea deşeurilor
Costuri unitare - costuri pe unitatea de bun realizat /serviciu prestat; în acest context înseamnă costuri pe tona de deşeu
Decilă(e) - indicator care împarte o serie de date în 10 (Manual statistică – ASE)
Depozit de deşeuri - un amplasament pentru eliminarea finală a deşeurilor prin depozitare pe sol sau în subteran,
inclusiv:
spaţii interne de depozitare a deşeurilor, adică depozite în care un producător de deşeuri execută propria eliminare a deşeurilor la locul de producere; o suprafaţă permanent amenajată (adică pentru o perioadă de peste un an) pentru stocarea temporară a deşeurilor,
dar exclusiv:
instalaţii unde deşeurile sunt descărcate pentru a permite pregătirea lor în vederea efectuării unui transport ulterior în scopul recuperării, tratării sau eliminării finale în altă parte; stocarea deşeurilor înainte de valorificare sau tratare pentru o perioadă mai mică de 3 ani, ca regulă generală, sau stocarea deşeurilor înainte de eliminare, pentru o perioadă mai mică de un an
(HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Deşeu - orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă ori are intenţia sau obligaţia să îl arunce (Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Deşeuri alimentare
Deşeuri biodegradabile
- orice produse alimentare, şi părţile necomestibile ale acestora, scoase din lanţul de aprovizionare cu alimente în vederea valorificării sau eliminării (inclusiv compostarea, digestia anaerobă, producţia de bio-energie, co-generare, incinerare, eliminare în sistemul de canalizare, depozitate sau aruncate pe mare)
(Conform FUSIONS 2016)
- deşeuri care suferă descompuneri anaerobe sau aerobe, cum ar fi deşeurile alimentare ori de grădină, hârtia şi cartonul (HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Deşeuri inerte - deşeuri care nu suferă nici o transformare semnificativă fizică, chimică sau biologică, nu se dizolvă, nu ard ori nu reacţionează în nici un fel fizic sau chimic, nu sunt biodegradabile şi nu afectează materialele cu care vin în contact într-un mod care să poată duce la poluarea mediului ori să dăuneze sănătăţii omului. Levigabilitatea totală şi conţinutul de poluanţi al deşeurilor, precum şi ecotoxicitatea levigatului trebuie să fie nesemnificative şi, în special, să nu pericliteze calitatea apei de suprafaţă şi/sau subterane (HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi
completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Deşeuri medicale - deşeuri rezultate din activităţile de prevenire, diagnostic şi tratament desfăşurate în unităţile sanitare
Deşeuri menajere - deşeuri provenite din gospodării/locuinţe, inclusiv fracţiile colectate separat, şi care fac parte din categoriile 15.01 şi 20 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completările ulterioare (Ordinul Preşedintelui ANRSC nr. 82
/2015 privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor, art.4)
Conform Deciziei 2011/753/UE de stabilire a normelor şi a metodelor de calcul pentru verificarea respectării obiectivelor fixate la articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, deşeurile menajere sun deşeurile provenite din gospodării
Deşeuri municipale - deşeuri menajere şi alte deşeuri, care, prin natură sau compoziţie, sunt similare cu deşeurile menajere (HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Conform Deciziei 2011/753/UE de stabilire a normelor şi a metodelor de calcul pentru verificarea respectării obiectivelor fixate la articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, deşeurile municipale înseamnă deşeuri menajere şi similare
- deşeurile cuprinse în capitolul 20 din Lista europeană a deşeurilor
Deşeuri periculoase - orice deşeuri care prezintă una sau mai multe din proprietăţile periculoase prevăzute în anexa nr. 4 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificărie şi completăril (Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Deşeu reciclabil - orice deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri (OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare, art.2)
Deşeuri reziduale - deşeuri în amestec de la gospodării şi din deşeurile similare cu excepţia fracţiilor colectate separat (cod 20 03 01)
Deşeuri similare - deşeuri care din punctul de vedere al naturii şi al compoziţiei sunt comparabile deşeurilor menajere, exclusiv deşeurile din industrie şi deşeurile din agricultură şi activităţi forestiere (Decizia 2011/753/UE de stabilire a normelor şi a metodelor de calcul pentru verificarea respectării obiectivelor fixate la articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului)
Deşeuri de ambalaje - orice ambalaje sau materiale de ambalare care satisfac cerinţele definiţiei de deşeu, exclusiv deşeurile de producţie, din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1).
Deşeuri de ambalaje municipale
- deşeurile de ambalaje provenite din deşeurile municipale (deşeuri menajere, similare şi deşeurile din serviciile publice), cu excepţia deşeurilor de ambalaje provenite din activităţi comerciale şi industriale
Deşeuri de azbest - orice substanţă sau obiect cu conţinut de azbest care este considerat deşeu în conformitate cu prevederile Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1 (HG nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Deşeu de baterie sau acumulator
Deşeuri de echipamente electrice şi electronice
Deşeuri din construcţii şi desfiinţări
- orice baterie sau acumulator care constituie deşeu potrivit prevederilor pct. 9 din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (H.G. nr. 1.132/ 2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, art.3)
- echipamentele electrice şi electronice care constituie deşeuri în sensul pct. 9 din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv componentele, subansamblele şi produsele consumabile care fac parte integrantă din produs în momentul în care acesta devine deşeu. (OUG nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, Anexa nr. 5)
Înseamnă deşeurile corespunzătoare codurilor de deşeuri care sunt prevăzute la capitolul 17 din anexa la Decizia 2014/955/UE a Comisiei din 18 decembrie 2014 de modificare a Deciziei 2000/532/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European şi a
Deşeurile din construcţii provenite de la populaţie
Consiliului, exclusiv deşeurile periculoase şi materialele geologice naturale în conformitate cu definiţia categoriei 17 05 04 (Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1, pct. 91)
- deşeuri solide generate de activităţi de reamenajare şi reabilitare interioară şi/sau exterioară a locuinţelor proprietate individuală (Ordinul Preşedintelui ANRSC nr. 82
/2015 privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor, art.4)
Deţinător de deşeuri - producătorul deşeurilor sau persoana fizică ori juridică ce se află în posesia acestora (Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Eliminare - orice operaţiune care nu este o operaţiune de valorificare, chiar şi în cazul în care una dintre consecinţele secundare ale acesteia ar fi recuperarea de substanţe sau de energie. Anexa nr. 2 la legea 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte o listă a operaţiunilor de eliminare, listă care nu este exhaustivă (Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Echipamente electrice şi electronice
Echipament conţinând PCB-uri
Echipamentul de tratare prin decontaminare termică a deşeurilor
- echipamente care sunt dependente de curenţi electrici sau câmpuri electromagnetice pentru a funcţiona corespunzător şi echipamente pentru generarea, transferul şi măsurarea acestor curenţi şi câmpuri, proiectate pentru utilizarea la o tensiune nominală de maximum 1.000 de volţi, pentru curent alternativ, şi 1.500 de volţi, pentru curent continuu (OUG nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, Anexa nr. 5)
- echipamentele şi deşeurile sau alte materiale ce conţin compuşi desemnaţi în concentraţii de minimum 50 de părţi per milion (ppm) la un volum de peste 5 dm3. Valorile minime de 50 ppm pentru concentraţie şi, respectiv, de 5 dm3 pentru volum ale compuşilor desemnaţi sunt incluse împreună sub numele de cantităţi minimale. (H.G. nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
- orice echipament fix destinat tratamentului termic la temperaturi scăzute (105°C - 177°C) a deşeurilor medicale periculoase unde are loc acţiunea generală de îndepărtare prin reducere a microorganismelor (patogene sau saprofite) conţinute în deşeuri; acesta include dispozitive de procesare mecanică a deşeurilor (Ordinul ministrului sănătăţii nr.
rezultate din activitatea medicală
1.226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţi medicale, Anexa nr. 1, cap. II)
Fondul pentru mediu - un instrument economico-financiar destinat susţinerii şi realizării proiectelor şi programelor pentru protecţia mediului şi pentru atingerea obiectivelor Uniunii Europene în domeniul mediului şi schimbărilor climatice, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare
(OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, cu modificările şi completările ulterioare)
Gestionarea deşeurilor - colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, inclusiv supervizarea acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare, inclusiv acţiunile întreprinse de un comerciant sau un broker (Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Instalaţie - orice unitate tehnică staţionară sau mobilă precum şi orice altă activitate direct legată, sub aspect tehnic, cu activităţile unităţilor staţionare/mobile aflate pe acelaşi amplasament, care poate produce emisii şi efecte asupra mediului (OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare, art.2)
Instalaţie de incinerare a deşeurilor
Instalaţie de coincinerare a deşeurilor
- orice echipament sau unitate tehnică staţionară sau mobilă destinată tratării termice a deşeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii generate, prin incinerare prin oxidare, precum şi prin orice alt procedeu de tratare termică, cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesele cu plasmă, cu condiţia ca substanţele rezultate în urma tratării să fie incinerate ulterior (Legea nr. 278 /2013 privind emisiile industriale, art. 3)
- orice unitate tehnică staţionară sau mobilă al cărei scop principal este generarea de energie sau producerea de produse materiale şi care utilizează deşeuri drept combustibil uzual sau suplimentar ori în care deşeurile sunt tratate termic în vederea eliminării lor prin incinerare prin oxidare, precum şi prin alte procedee de tratare termică, cum ar fi piroliza şi gazeificarea sau procesul cu plasmă, în măsura în care substanţele care rezultă în urma tratării sunt incinerate ulterior (Legea nr. 278 /2013 privind emisiile industriale, art. 3)
Introducere pe piaţă - furnizarea sau punerea la dispoziţia unui terţ, contra cost sau gratuit, pe teritoriul României, inclusiv importul pe teritoriul vamal al României (HG nr. 1.132/ 2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi
Operatori economici - referitor la ambalaje
Pregătirea pentru reutilizare
acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, art. 3)
- furnizarea, de către o persoană juridică cu sediul în România pentru prima oară, a unui produs pentru distribuţie, consum sau utilizare pe piaţa naţională în cursul unei activităţi comerciale, în schimbul unei plăţi sau gratuit (Legea nr. 249/20015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare)
- acţiunea de a face disponibil, cu titlu profesional, un produs pentru prima dată pe piaţa naţională (O.U.G. nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice)
- furnizorii de materiale de ambalare, producătorii de ambalaje şi produse ambalate, importatorii, comercianţii, distribuitorii, autorităţile publice şi organizaţiile neguvernamentale (Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
- operaţiunile de verificare, curăţare sau valorificare prin reparare, prin care produsele ori componentele produselor care au devenit deşeuri sunt pregătite pentru a fi reutilizate fără nicio altă operaţiune de pretratare (Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Prevenire - măsurile luate înainte ca o substanţă, un material sau un produs să devină deşeu, care reduc:
a) cantitatea de deşeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau prelungirea duratei de viaţă a acestora;
b) impactul negativ al deşeurilor generate asupra mediului şi sănătăţii populaţiei; sau
c) conţinutul de substanţe nocive al materialelor şi produselor (Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Producător de deşeuri - orice persoană ale cărei activităţi generează deşeuri, producător de deşeuri sau orice persoană care efectuează operaţiuni de pretratare, amestecare ori de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziţiei acestor deşeuri (Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
«Plăteşti pentru cât arunci»
- instrument economic care are drept scop creşterea ratei de reutilizare, reciclare şi reducerea cantităţii de deşeuri la depozitare prin stimularea colectării separate a deşeurilor (Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Producător - orice persoană fizică sau juridică care, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv comunicarea la distanţă astfel cum este definită în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (...) (O.U.G. nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, Anexa nr. 5)
- orice persoană dintr-un stat membru care, cu titlu profesional şi indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv tehnicile de comunicare la distanţă, definite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 157/2015, introduce pentru prima dată pe piaţă în România baterii sau acumulatori, inclusiv cei încorporaţi în aparate ori vehicule (HG nr. 1.132/ 2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2)
Pungi de transport din plastic
Pungi de transport din plastic subţire
Pungi de transport din plastic foarte subţire
- pungi de transport, cu sau fără mâner, fabricate din plastic, furnizate consumatorilor la punctele de vânzare de bunuri sau produse (Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, forma consolidată, art. 3)
- pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui mai mica de 50 de microni (Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, forma consolidată, art. 3)
- pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui mai mica de 15 de microni, care sunt necesare din motive de igienă sau care sunt utilizate ca ambalaje primare pentru produsele alimentare în vrac, atunci când acest lucru contribuie la prevenirea risipei de alimente (Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, forma consolidată, art. 3)
PCB-uri uzate - orice tip de PCB care este considerat deşeu în sensul Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1 (HG nr. 173/2000 actualizată pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari, cu modificările şi completările ulterioare,
Anexa nr. 1)
RDF - un combustibil produs din tratarea deşeurilor municipale (cod 19 12 10)
Rata de capturare - ponderea cantităţii de deşeuri colectate separat, exclusiv impurităţi, din cantitatea totală generată
Răspunderea Extinsă a Producătorului
-în vederea prevenirii, reutilizării, reciclării şi a altor tipuri de valorificare a deşeurilor, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului promovează sau, după caz, propune măsuri cu caracter legislativ ori nelegislativ prin care producătorul produsului, persoana fizică autorizată sau persoana juridică ce, cu titlu profesional, proiectează, produce, prelucrează, tratează, vinde ori importă produse este supus unui regim de răspundere extinsă a producătorului. Măsurile precum şi alte prevederi privind răspundere extinsă a producătorului sunt prevăzute în capitolul 8 al Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare
Reciclare - orice operaţiune de valorificare prin care deşeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanţe pentru a-şi îndeplini funcţia iniţială ori pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică şi conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operaţiunile de umplere (Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Reutilizare - orice operaţiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deşeuri sunt utilizate din nou în acelaşi scop pentru care au fost concepute (Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Regenerarea uleiurilor uzate
- orice proces de reciclare prin care uleiurile de bază pot fi produse prin rafinarea uleiurilor uzate, în special prin îndepărtarea contaminanţilor, a produselor de oxidare şi a aditivilor conţinuţi de acestea (Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Reşapare - procesul tehnologic de recondiţionare prin care se reface potenţialul de utilizare al anvelopei, constând în aplicarea unei benzi de rulare noi pe o anvelopă uzată reşapabilă sau pe o anvelopă uzată destinată reutilizării care îndeplineşte toate condiţiile tehnice pentru realizarea acestui proces (HG nr. 170/ 2004 privind gestionarea anvelopelor uzate, Anexa nr.1)
Risipa alimentara - situaţia în urma căreia alimentele ies din circuitul consumului
Sistemul Integrat de Mediu (SIM)
uman din pricina degradării şi sunt distruse, conform legislaţiei în vigoare (Legea 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, art.1)
- sistem informatic integrat care reprezintă punctul unic de interacţiune online a publicului cu APM/ANPM şi facilitează: depunerea online a cererilor de acte de reglementare, transmiterea online a raportărilor din partea operatorilor economici, monitorizarea în timp real a indicatorilor de mediu, gestionarea siturilor naţionale, inclusiv NATURA 2000
Shredder/instalaţie de tocare şi mărunţire
- orice instalaţie utilizată pentru tăierea în bucăţi sau pentru fragmentarea deşeurilor
SRF - combustibil solid produs din deşeuri nepericuloase pentru a fi valorificat energetic în instalaţii de incinerare şi coicinerare şi care îndeplineşte condiţiile de conformitate din standarde UE EN15359 (cod 19 12 10)
Tarif -în acest context, „tariful de salubrizare” –tariful plătit de către utilizatorii serviciul de salubrizare – definiţi conform Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare - către operatorul de servicii de salubrizare autorizat de către administraţia publică locală, în baza unui contract de prestări servicii încheiat între utilizatorul serviciului şi operator, în cadrul contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare
Taxă - în acest context „taxa de salubrizare” – taxa locală cu destinaţie specială, ce are drept scop acoperirea cheltuielilor serviciului de salubrizare şi care se plăteşte de către utilizatorii sistemului de salubrizare către administraţia publică locală. Taxa se stabileşte şi se aprobă de către Consiliul Local, în baza următoarelor prevederi legale: art. 8 alin (3) lit. i-k, art. 9 alin. 2 lit. d, art. 10 alin.5, art. 42 alin. 1 lit. c, art.43 alin. 4 din Legea 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice, cu modificările şi completările ulterioare; art. 25 – 27 din Legea 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor, cu modificările şi completările ulterioare; art. 30 din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare; art. 454 lit. g) si art. 484 alin (1) din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal
Tratare
(în sensul obiectivului de tratare inainte de depozitare)
- procesele fizice, termice, chimice sau biologice, inclusiv sortarea, care schimbă caracteristicile deşeurilor pentru a reduce volumul sau natura periculoasă a acestora, pentru a facilita manevrarea lor sau pentru a creşte gradul de
Tratare mecano- biologică
recuperare (Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deşeuri, art.2 (h))
- tratarea deşeurilor municipale colectate în amestec utilizând operaţii de tratare mecanică de separare, sortare, mărunţire, omogenizare, uscare şi operaţii de tratare biologică prin procedee aerobe şi/sau anaerobe (Ordinul Preşedintelui ANRSC nr. 82 /2015 privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor, art.4)
Uleiuri uzate - toate uleiurile minerale sau lubrifianţi sintetici ori uleiurile industriale care au devenit improprii folosinţei pentru care au fost destinate iniţial, cum ar fi uleiurile utilizate de la motoarele cu combustie şi de la sisteme de transmisie, uleiurile lubrifiante, uleiurile pentru turbine şi cele pentru sistemele hidraulice (Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Valorificare - orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deşeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi ori în economie în general. Anexa nr. 3 la Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte o listă a operaţiunilor de valorificare, listă care nu este exhaustivă (Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Vehicul scos din uz - vehicul devenit deşeu, astfel cum e definit la pct. 9 din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (Legea nr. 212 /2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz, cu modificările şi completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Legislaţia naţională privind deşeurile
Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare
Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a
deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare
Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare
Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităţilor, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare
Legea nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor şi a
vehiculelor scoase din uz, cu modificările şi completările ulterioare
Legea nr. 421/2002 privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau
abandonate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale, cu modificările şi completările ulterioare
Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii republicată, cu modificările şi
completările ulterioare
Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale
Legea nr. 6/1991 pentru aderarea Romaniei la Conventia de la Basel privind
controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase şi al eliminarii acestora
Legea nr. 261/2004 pentru ratificarea Convenţiei privind poluanţii organici
persistenţi, adoptată la Stockholm la 22 mai 2001
Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii
energiei din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
Legea nr. 122/2015 pentru aprobarea unor măsuri în domeniul promovării
producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie şi privind modificarea şi completarea unor acte normative
OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, cu modificările şi completările
ulterioare
OUG nr. 195/2005 privind Protecţia Mediului, cu modificările şi completările
ulterioare
OUG nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice
OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare
OG nr. 82/2000 privind autorizarea operatorilor economici care desfăşoară
activităţi de reparaţii, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucţie a vehiculelor rutiere, precum şi de
dezmembrare a vehiculelor scoase din uz, cu modificările şi completările ulterioare
HG nr. 870/2013 privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a
deşeurilor 2014-2020
HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi
completările ulterioare
HG nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea
listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu modificările şi completările ulterioare
HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje
(abrogată)
HG nr. 322/2013 privind limitarea utilizării anumitor substanţe periculoase în
echipamentele electrice şi electronice
HG nr. 1132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de
baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare
HG nr. 170/ 2004 privind gestionarea anvelopelor uzate
HG nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate
H.G. nr. 173/2000 pentru reglementare regimului special privind gestiunea şi
controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari, cu modificările şi completările ulterioare
HG nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului
cu azbest, cu modificările şi completările ulterioare
HG nr. 539/2016 pentru abrogarea HG nr. 1408/2008 privind clasificare,
ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase şi a HG nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la introducerea pe piaţă a preparatelor periculoase
HG nr. 1061/2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase
pe teritoriul României
HG nr. 1175/2007 pentru aprobarea Normelor de efectuare a activităţii de
transport rutier de mărfuri periculoase în România
HG nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea
Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului
(CE) nr. 1.013/2006 privind transferul de deşeuri, cu modificările şi completările ulterioare
HG nr. 2293/2004 privind gestionarea deşeurilor rezultate în urma procesului
de obţinere a materialelor lemnoase, cu modificările şi completările ulterioare
HG nr. 243/2013 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă
pentru prevenirea rănilor provocate de obiecte ascuţite în activităţile din sectorul spitalicesc şi cel al asistenţei medicale
Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 794/2012
privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje
Ordinul comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri nr.
932/481/2016
privind aprobarea Procedurii de autorizare pentru preluarea responsabilităţii gestionării deşeurilor de ambalaje
Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr.
2413/2016
privind modificarea Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul a contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru Mediu
Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 1281/ 2005
privind stabilirea modalităţilor de identificare a containerelor pentru diferite tipuri de materiale în scopul aplicării colectării selective
Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1798/2007
pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu, cu modificarile şi completările ulterioare
Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 951/2007
privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor regionale şi judeţene de gestionare a deşeurilor
Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 95/2005
privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri, cu modificările şi completările ulterioare
Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr. 1601/ 2013
pentru aprobarea listei cu aplicaţii care beneficiază de derogare de la restricţia prevăzută la art. 4 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 322/2013 privind restricţiile de utilizare a anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice, cu modificările şi completările ulterioare
Ordinul comun al ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al ministrului economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri nr. 1494/ 846/ 2016
pentru aprobarea procedurii şi criteriilor de acordare a licenţei de operare, revizuire, vizare anuală şi anulare a licenţei de operare a organizaţiilor colective şi de aprobare a planului de operare pentru producătorii care îşi îndeplinesc în mod individual obligaţiile, acordarea licenţei reprezentanţilor autorizaţi, precum şi componenţa şi atribuţiile comisiei de autorizare, pentru gestionarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, cu modificările şi completările ulterioare
Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1441/2011
privind stabilirea metodologiei de constituire şi gestionare a garanţiei financiare pentru producătorii de echipamente electrice şi electronice
Ordinul comun al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului economiei şi comerţului nr.
1223/715/2005
privind procedura de înregistrare a producătorilor, modul de evidenţă şi raportare a datelor privind echipamentele electrice şi electronice şi deşeurile de echipamente electrice şi electronice
Ordinul comun al ministrului mediului şi gospodăririi apelor, al ministrului economiei şi comerţului şi al Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr.
556/435/191 din 5
iunie 2006
privind marcajul specific aplicat echipamentelor electrice şi electronice introduse pe piaţă după data de 31 decembrie 2006
Ordinul comun al ministrului mediului şi al ministrului economiei nr. 669/ 1304/2009
privind aprobarea Procedurii de înregistrare a producătorilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare
Ordinul ministrului mediului nr.
1399/2009
pentru aprobarea Procedurii privind modul de evidenţă şi raportare a datelor referitoare la baterii şi acumulatori şi la deşeurile de baterii şi acumulatori
Ordinul comun al ministrului mediului şi pădurilor şi al ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri nr. 2743/ 3189/ 2011
privind aprobarea Procedurii şi criteriilor de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective şi de evaluare şi aprobare a planului de operare pentru producătorii care îşi îndeplinesc în mod individual obligaţiile privind gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori, precum şi componenţa şi atribuţiile comisiei de evaluare şi autorizare, cu modificările şi completările ulterioare
Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1986/ 2016
privind actualizarea anexei 3 la Legea 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz
Ordinul ministrului economiei şi comerţului nr.
386/2004
pentru aprobarea Normelor privind procedura şi criteriile de autorizare a activităţii de gestionare a anvelopelor uzate
Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr.
839/2009
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, cu modificările şi completările ulterioare
Ordinul comun al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 344/708 /2004
pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură
Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr.1018/2005
privind înfiinţarea în cadrul Direcţiei Deşeuri şi Substanţe Chimice Periculoase a Secretariatului pentru compuşi desemnaţi, cu modificarile şi completările ulterioare
Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1108/2007
privind aprobarea Nomenclatorului lucrărilor şi serviciilor care se prestează de către autorităţile publice pentru protecţia mediului în regim de tarifare şi cuantumul tarifelor aferente acestora, cu modificarile şi completările ulterioare
Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 108/2005
privind metodele de prelevare a probelor şi de determinare a cantităţilor de azbest în mediu
Ordinul ministrului sănătăţii nr.
1226/2012
pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţi medicale
Ordinul ministrului sănătăţii nr.
1279/2012
privind aprobarea Criteriilor de evaluare a condiţiilor de funcţionare şi monitorizare a echipamentelor de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deşeurilor medicale periculoase
Ordinul ministrului sănătăţii nr.
613/2009
privind aprobarea Metodologiei de evaluare a autovehiculelor utilizate pentru transportul deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală
Ordinul ministrului sănătăţii nr.
1.101/2016
privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei medicale în unităţile sanitare
Ordinul ministrului sănătăţii nr.119/2014
pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei
Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 396/2009
privind înlocuirea anexei la Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2134/2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea, agrearea şi efectuarea inspecţiei tehnice periodice a vehiculelor destinate transportului anumitor mărfuri periculoase - RNTR 3
Ordinul ministrului mediului şi
pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deşeurilor
gospodăririi apelor nr. 756/2004
Ordinul Preşedintelui ANRSC nr. 109/2007
privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru activităţile specifice serviciului de salubrizare a localităţilor
Ordinul Preşedintelui ANRSC nr. 82/2015
privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor
Ordinul Preşedintelui ANRSC nr. 111/2007
privind aprobarea Caietului de sarcini-cadru al serviciului de salubrizare a localităţilor
Ordinul Preşedintelui ANRSC nr. 112/2007
privind aprobarea Contractului-cadru de prestare a serviciului de salubrizare a localităţilor
Regulament din 19
octombrie 2005
de organizare şi funcţionare a Secretariatului pentru compuşi desemnaţi
I. CADRUL GENERAL
I. CADRUL GENERAL
I.1 Informaţii generale privind planificarea
I.2 Problematica generală a gestionării deşeurilor
I.3 Legislaţia europeană privind deşeurile
I.4 Legislaţia naţională privind deşeurile
I.5 Politica naţională privind deşeurile
I.1 Informaţii generale privind planificarea
Scopul şi obiectivele Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor
Scopul realizări Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor (PNGD) este de a dezvolta un cadru general propice gestionării deşeurilor la nivel naţional cu efecte negative minime asupra mediului.
I. Cadrul general
Politica naţională în domeniul gestionării deşeurilor trebuie să se subscrie politicii europene în materie de prevenire a generării deşeurilor şi să urmărească reducerea consumului de resurse şi aplicarea practică a ierarhiei deşeurilor. Prevederile PNGD completează prevederile Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor ca şi modalitate principală de abordare, anume îndreptarea României către o societate a reciclării şi aplicarea ierarhiei deşeurilor, pentru toate tipurile de deşeuri care fac obiectul planificării.
Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor (SNGD), revizuită în anul 2013 şi aprobată prin HG 870/2013, stabileşte politica şi obiectivele strategice ale României în domeniul gestionării deşeurilor pentru perioada 2014-2020.
Principalele obiective al PNGD sunt caracterizarea situaţiei actuale în domeniu (cantităţi de deşeuri generate şi gestionate, instalaţii existente), identificarea problemelor care cauzează un management ineficient a deşeurilor, stabilirea obiectivelor şi ţintelor pe baza prevederilor legale si a obiectelor strategice stabilite prin SNGD, precum şi identificarea necesităţilor investiţionale.
Pentru caracterizarea situaţiei existente au fost utilizate datele privind cantităţile de deşeuri generate şi gestionare aferente perioadei 2010 – 2014, precum şi date şi informaţii privind instalaţiile de gestionare a deşeurilor aferente anului 2016.
Proiecţia cantităţilor de deşeuri a fost realizată pentru perioada 2015 – 2025, iar planul de măsuri acoperă perioada 2018 – 2025.
PNGD cuprinde următoarele secţiuni:
Cadrul general (secţiunea I) – este prezentat cadrul general al planificării, legislaţia naţională şi europeană şi politica naţională privind deşeurile;
Situaţia existentă (secţiunea II) – cuprinde datele socio-economice şi date privind generarea şi gestionarea deşeurilor pentru fiecare dintre fluxurile de deşeuri care fac obiectul planificării;
Planificarea gestionării deşeurilor (secţiunea III) – sunt prezentate ipotezele privind planificarea, proiecţia socio-economică şi proiecţia deşeurilor, analiza alternativelor de gestionare a deşeurilor municipale, descrierea alternativei selectate, măsuri de guvernanţă privind gestionarea deşeurilor şi planul de acţiune. Analiza alternativelor este prezentată doar pentru deşeurile municipale, fiind singurul flux de deşeuri pentru care în PNGD sunt stabilite tipul şi capacităţile instalaţiilor noi;
Instrumente de politică a deşeurilor (secţiunea IV) – este prezentată situaţia actuală privind instrumentele de politică a deşeurilor, măsurile de îmbunătăţire a eficacităţii acestora şi sunt propuse noi instrumente;
Programul naţional de prevenire a generării deşeurilor - PNPGD (secţiunea V) – sunt prezentate situaţia actuală privind prevenirea generării deşeurilor, priorităţile şi
direcţiile strategice, măsurile de prevenire a generării deşeurilor propuse şi modalităţile de verificare a aplicării măsurilor;
Indicatori de monitorizare (secţiunea VI) – este prezentat modul de monitorizare a măsurilor cuprinse în PNGD şi PNPGD.
I. Cadrul general
Atât Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor, cât şi Programul Naţional de Prevenire a Generării Deşeurilor (PNPGD) sunt elaborate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, precum şi cu ghidurile existente la nivel european ([WMP Guide 2012], [WPP Guide 2012]).
Conform prevederilor legale în vigoare, PNGD şi PPNPGD se evaluează cel puţin o dată la
6 ani şi se revizuiesc, după caz, de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, în baza raportului de monitorizare întocmit de Agenţia Naţionala pentru Protecţia Mediului. PNGD şi PNPGD se monitorizează anual de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.
Acoperirea geografică
Procesul de planificare acoperă întreg teritoriul României.
Deşeuri care fac obiectul PNGD
Deşeurile care fac obiectul planificării sunt cele reglementate de Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, care a transpus Directiva 2008/98/CE A Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive.
Nu fac obiectul planificării:
Efluenţii gazoşi emişi în atmosferă şi dioxidul de carbon captat şi transportat în scopul stocării geologice şi stocat geologic potrivit prevederilor Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon şi de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum şi a directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, cu modificările ulterioare, sau excluli din domeniul de aplicare al respectivei directive potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din aceasta;
Solurile (in situ), inclusiv solurile contaminate neexcavate şi clădiri legate permanent de sol;□
Solurile necontaminate şi alte materiale geologice naturale excavate în timpul activităţilor de construcţie, în cazul în care este cert că respectivul material va fi utilizat pentru construcţii în starea sa naturală şi pe locul de unde a fost excavat;
Deşeurile radioactive;
Explozibilii declasaţi;
Materiile fecale, în cazul în care acestea nu intră sub incidenţa alin. (2) lit. b), paiele şi alte materii vegetale nepericuloase folosite pentru producerea de energie din biomasă prin procese ori metode care nu dăunează mediului şi nu pun în pericol sănătatea populaţiei.
Apele uzate;
Subprodusele de origine animală, inclusiv produse transformate care intră sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 1.069/2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală), cu excepţia produselor care urmează să fie incinerate, depozitate sau utilizate într-o instalaţie de tratare sau de producere a biogazului ori a compostului;
I. Cadrul general
Carcasele de la animalele care au decedat în orice alt mod decât prin sacrificare, inclusiv animale care au fost sacrificate pentru eradicarea unei epizootii şi care sunt eliminate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002, cu modificările ulterioare;
Deşeurile rezultate în urma activităţilor de prospectare, extracţie, tratare şi stocare a resurselor minerale, precum şi a exploatării carierelor, care intră sub incidenţa altor acte normative.
Prin urmare, categoriile de deşeuri care fac obiectul PNGD sunt următoarele:
Deşeuri municipale;
Fluxuri speciale de deşeuri: deşeuri de ambalaje, deşeuri alimentare, deşeuri de echipamente electrice şi electronice, deşeuri de baterii şi acumulatori, vehicule scoase din uz, uleiuri uzate, deşeuri din construcţii şi desfiinţări, nămoluri rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti, deşeuri cu conţinut de PBC, deşeuri de azbest;
Deşeuri rezultate din activităţile unităţilor sanitare şi din activităţi veterinare;
Deşeuri industriale;
Deşeuri din agricultură, silvicultură şi pescuit.
Metodologia de elaborare a PNGD
În procesul de elaborare a Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor au fost elaborate următoarele rapoarte:
Raport analiză legislativă
Raport analiză instituţională
Raport de analiză a datelor existente şi Raport de analiză a infrastructurii
Raport privind obiectivele viitoare şi modalităţile de realizare
Raport de realizare alternative
Plan cu infrastructura şi model financiar
Plan de acţiune.
La începutul procesului de elaborare a PNGD au fost constituite două Grupuri de lucru, unul restrâns şi unul extins.
Din Grupul de lucru restrâns au făcut parte reprezentanţi ai următoarelor instituţii:
Ministerul Mediului;
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administratiei Publice şi Fondurilor Europene/Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice;
JASPERS;
Cancelaria Primului Ministru;
S.C. FICHTNER ENVIRONMENT S.R.L./REC Romania S.R.L., consultantul care a elaborat PNGD.
Din Grupul de lucru extins au făcut parte reprezentanţi ai următoarelor instituţii:
Ministerul Mediului;
I. Cadrul general
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administratiei Publice şi Fondurilor Europene
/Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice;
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;
Garda Naţională de Mediu;
Administraţia Fondului pentru Mediu;
Ministerul Economiei;
Ministerul Sănătăţii;
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;
Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România;
Asociaţia Română pentru Managementul Deşeurilor;
Institutul Naţional de Statistică / Comisia Naţională de Prognoză;
Federaţia Asociaţiilor de Dezvoltare Intercomunitară;
JASPERS, Joint Assistance to Support Projects in European Regions;
Organizaţii neguvernamentale şi organizaţii private din domeniul deşeurilor: Institutul pentru Politici Publice, Organizaţia Patronală şi Profesională REMAT, Asociaţia Română pentru Ambalaje şi Mediu, ECO-ROMÂNIA şi Patronatul din Industria Cimentului şi altor Produse Minerale pentru Construcţii din România;
S.C. FICHTNER ENVIRONMENT S.R.L./REC Romania S.R.L., consultantul care a elaborat PNGD.
Fiecare raport elaborat a fost prezentat Grupurilor de lucru, observaţiile şi comentariile fiind analizate şi integrate în varianta finală a documentelor.
La realizarea raportului privind situaţia existentă în domeniul gestionării deşeurilor au fost consultate toate autorităţile locale şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitară la nivel naţional. Rapoartele în variantă finală au fost diseminate către toţi participanţii Grupului de lucru.
Evaluarea Strategică de Mediu
Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor a fost supus procedurii de evaluare strategică de mediu în conformitate cu prevederile HG nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe care transpune Directiva 2001/42/CE (Directiva SEA).
Procedura SEA a fost demarată odată cu transmiterea primei versiuni a PNGD. Această versiunea a fost publicată pe pagina web a Ministerului Mediului în data de 24.04.2017.
În perioada aprilie – august 2017 publicul interesat a transmis comentariile privind prima versiune a PNGD.
În această perioadă titularul planului, Ministerul Mediului, a luat decizia modificării primei versiuni a PNGD cu trei aspecte principale:
I. Cadrul general
Obiectivul de pregătire pentru reutilizare şi reciclare a deşeurilor municipale – cu doua ţinte:
o în anul 2020 - 50% calculat cu Metoda 2 din Anexa I din Decizia 2011/753/UE, asigurându-se respectarea prevederilor legale actuale;
o în anul 2025 - 50% calculat cu Metoda 4 din Anexa I din Decizia 2011/753/UE, corelat cu prevederile propunerii de modificare a Directivei cadrul din Pachetul Economiei Circulare, publicat în decembrie 2015;
Atingerea obiectivului de reducere a cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 35% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995 în anul 2020, în conformitate cu derogarea obţinută de la Comisia Europeană;
Toate instalaţiile noi de tratare a deşeurilor reziduale (instalaţii de tratare mecano- biologică cu biouscare şi incinerator) vor fi instalaţii judeţene şi nu regionale.
Având în vedere comentariile primite de la public si membrii Grupului de lucru SEA, precum şi decizia titularului planului de a schimba PNGD in ceea ce priveşte aspectele prezentate mai sus, a fost elaborată versiunea 2 a PNGD, transmisă în data de 04.09.2017. Versiunea 2 a PNGD a fost însoţită de prima versiune a Raportului de Mediu întocmit în cadru
În data de 08.10.2017 a fost transmisă versiunea 2 a Raportului de mediu şi versiunea 3 a PNGD. Această versiune cuprinde, pe lângă comentariile Grupului de lucru SEA, inclusiv ale titularului planului, două secţiuni noi Măsuri de guvernanţă pentru gestionarea deşeurilor şi Indicatori de monitorizare.
În data de 20.10.2017 a fost transmisă versiunea 3 a Raportului de Mediu şi versiunea 4 a PNGD, care cuprinde un nou set de comentarii ale Grupului de lucru SEA.
În data de 8 decembrie 2017 a fost organizată Dezbaterea publică ocazie cu care au fost analizate şi discutate cele două documente. Toate aspectele ridicate au fost clarificate în tipul consultării publicului iar unde a fost cazul acestea au fost integrate în forma finală a PNGD.
În urma consultărilor Ministerul Mediului a eliberat Avizul de mediu nr. 46 /14.12.2017.
I.2 Problematica generală a gestionării deşeurilor
I. Cadrul general
Cadrul politicii şi legislaţiei europene privind deşeurile se trasează în contextul unor politici şi programe comunitare mai ample, inclusiv Programul de acţiune pentru mediu 7, Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere energetic şi Iniţiativa privind materiile prime.
Al 7-lea Programul de Acţiune pentru Mediu stabileşte obiectivele prioritare în ceea ce priveşte politica UE în sectorul gestionării deşeurilor, respectiv:
Reducerea cantităţilor de deşeuri generate
Maximizarea reutilizării şi reciclării
Limitarea incinerării la materialele care nu sunt reciclabile
Limitarea progresiva a depozitării la deşeuri care nu pot reciclate sau valorificate
Asigurarea implementării depline a obiectivelor politicii privind deşeurile, în toate statele membre.
Politica europeană şi naţională se bazează pe „ierarhia deşeurilor“, care stabileşte priorităţile în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor la nivel operaţional: se încurajează în primul rând prevenirea sau reducerea cantităţilor de deşeuri generate şi reducerea gradului de periculozitate al acestora, reutilizarea şi abia apoi valorificarea deşeurilor prin reciclare, si alte operaţiuni de valorificare, cum ar fi valorificarea energetică. Pe ultimul loc în ierarhie este eliminarea deşeurilor, care include depozitarea deşeurilor şi incinerarea. De asemenea, tranziţia către o economie circulară reprezintă o prioritate la nivelul statelor membre. În cadrul economiei circulare valoarea produselor, a materialelor şi a resurselor este menţinută în economie cât mai mult timp posibil iar generarea deşeurilor este redusă la minim. Transformarea deşeurilor în resurse este unul din elementele principale care stau la baza economiei circulare.
În stabilirea direcţiilor strategice al PNGD se au în vedere priorităţile politicilor existente, unele dintre ele transpuse în legislaţia naţională în vigoare.
I.3 Legislaţia europeană privind deşeurile
Principalele acte de reglementare la nivelul Uniuniii Europene, în sectorul gestionării deşeurilor sunt:
Legislaţia cadru a deşeurilor:
- Directiva 2008/98/CE privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive (Directiva cadru privind deşeurile)
- Regulamentul 1013/2006 privind transferurile de deşeuri – aplicat ca atare în toate statele membre EU
- Decizia 2000/532/CE de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a
Consiliului privind deşeurile şi a Directive 94/04/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deşeuri periculoase în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deşeurile periculoase şi Deciyia 2014/955/UE de modificare a Deciziei 2000/532/CE de stabilire a unei liste de deleuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului – aplicate ca atare in toate statele membre EU
I. Cadrul general
Legislaţia europeană privind operaţiile de tratare a deşeurilor:
- Directiva 1999/31/CEE privind depozitarea de deşeurilor
- Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale
Legislaţia europeană privind fluxurile de deşeuri:
- Directiva 2006/66/CE privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori şi de abrogare a Directivei 91/157/CEE
- Directiva 2011/65/CE privind restricţiile de utilizare a anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice
- Directiva 2012/19/UE privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice
- Directiva 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz
- Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje
- Directiva 96/59/CE privind eliminarea bifenililor şi trifenililor policloruraţi privind eliminarea bifenililor policloruraţi şi a terfenililor policloruraţi (PCB/TPC)
- Directiva 86/278/CEE privind protecţia mediului şi, în special, a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură
- Directiva 87/217/CEE privind prevenirea şi reducerea poluării mediului cauzate de azbest.
Pachetul economiei circulare
Comisia Europeană a adoptat în decembrie 2015, un pachet de măsuri ce au ca scop stimularea tranziţiei Europei către o economie circulară. Acest pachet de măsuri include propuneri de revizuire a legislaţiei privind deşeurile, precum şi un plan de acţiune aferent. Propunerile privind deşeurile stabilesc o viziune pe termen lung pentru minimizarea generării deşeurilor, creşterea reciclării din punct de vedere cantitativ si calitativ, prin reintroducerea în economie a deşeurilor sub forma materiilor prime secundare, reducând astfel utilizarea resurselor şi prin reducerea eliminării prin depozitare.
Directivele care vor fi revizuite ca urmare a adoptării pachetul economiei circulare sunt:
Directiva 2008/98/CE privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive
Directiva 1999/31/CEE privind depozitarea deşeurilor
Directiva 2006/66/CE privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori şi de abrogare a Directivei 91/157/CEE
Directiva 2011/65/CE privind restricţiile de utilizare a anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice
Directiva 2012/19/UE privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice
Directiva 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz
Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje
I. Cadrul general
Planul de acţiune privind economia circulară completează aceste propuneri stabilind măsuri ce au ca scop închiderea buclei economiei circulare şi care vizează toate etapele ciclului de viaţă al unui produs: de la producţie şi consum, până la gestionarea deşeurilor şi la piaţa materiilor prime secundare.
Principalele propuneri de revizuire a cadrului legislativ cuprinse în Pachetul economiei ciruclare includ:
Pregătirea pentru reutilizare şi reciclarea a 65% din masa deşeurilor municipale până în 2030 (cu o ţintă intermediară de 60% în anul 2025). Pentru realizarea acestui obiectiv, România poate beneficia de o perioadă suplimentară de cinci ani, cu condiţia să se ia măsurile necesare pentru ca, până în 2025 şi, respectiv, 2030, rata de pregătire pentru reutilizare şi reciclarea deşeurilor municipale să crească la minimum 50% şi 60% din greutate;
Pregătirea pentru reutilizare şi reciclarea a 65% din greutatea tuturor deşeurilor de ambalaje până în 2025 şi minimum 75% până în 2030, (cu o ţintă intermediară de 65% în anul 2025). De asemenea, sunt stabilite obiective minime privind pregătirea pentru reutilizare şi reciclarea materialelor specifice conţinute în deşeurile de ambalaje atât pentru anul 2025, cât şi pentru anul 2030;
Depozitarea a maxim 10% din deşeurile municipale până în anul 2030. Romania poate beneficia de o perioada suplimentara de cinci ani cu condiţia să se ia măsurile necesare pentru a reduce până în 2030 cantitatea de deşeuri municipale depozitata la 20% din cantitatea totala de deşeuri generate;
Interzicerea depozitării deşeurilor colectate separat;
Promovarea instrumentelor economice pentru descurajarea depozitării;
Definiţii simplificate şi îmbunătăţite şi metode pentru calculul ţintelor de reciclare armonizate la nivelul UE;
Promovarea reutilizării şi stimularea simbiozei industriale;
Stimulente economice pentru ca producătorii să pună pe piata produse mai ecologice şi sprijinirea schemelor de reciclare şi valorificare (de exemplu, pentru ambalaje, baterii, echipamente electrice şi electronice, vehicule);
Reducerea generării deşeurilor alimentare în producţia primară, în prelucrare şi procesare, în comerţul cu ridicata şi amănuntul, în restaurante şi servicii alimentare precum şi în gospodării.
I.4 Legislaţia naţională privind deşeurile
La nivel naţional, principalele acte de reglementare în sectorul gestionării deşeurilor sunt următoarele:
Legislaţia cadru privind deşeurile:
I. Cadrul general
- Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată 2014, cu modificările şi completările ulterioare
- Legea nr. 6/1991 pentru aderarea României la Convenţia Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora
- HG nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 privind transferul de deşeuri, cu modificările şi completările ulterioare
- HG nr. 1061/2008 privind transportul deşeurilor periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României
Legislaţia privind tratarea deşeurilor:
- HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare
- Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale
Legislaţia privind serviciile de salubrizare:
- Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utililităţi publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
- Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
Legislaţia privind fluxurile speciale de deşeuri:
- Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare
- Legea nr. 212/ 2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz
- OUG nr. 5/02.04.2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice
- HG nr. 1132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare
- HG nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate
- HG nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate
- HG nr. 173/2000 pentru reglementare regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari, cu modificările şi completările ulterioare
- HG nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării cu azbest, cu modificările şi completările ulterioare
I. Cadrul general
- Ordinul nr. 344/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură
Legislaţia privind deşeurile medicale
- Ordinul nr. 1226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activităţi medicale.
Legislaţia naţională transpune prevederile legislaţiei comunitare în sectorul gestionării deşeurilor.
Lista completă a legislaţiei privind deşeurile, inclusiv legislaţia secundară, este prezentată în preambulul PNGD.
I.5 Politica naţională privind deşeurile
Priorităţile României în ceea ce priveşte gestionarea şi prevenirea deşeurilor, stabilite prin Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor (SNGD pentru perioada 2014-2020), revizuită în anul 2013 şi aprobată prin HG 870/2013 sunt următoarele:
prioritizarea eforturilor în domeniul gestionării deşeurilor în linie cu ierarhia deşeurilor
dezvoltarea de măsuri care să încurajeze prevenirea generării de deşeuri şi reutilizarea, promovând utilizarea durabilă a resurselor;
creşterea ratei de reciclare şi îmbunătăţirea calităţii materialelor reciclate, lucrând aproape cu sectorul de afaceri şi cu unităţile şi întreprinderile care valorifică deşeurile;
promovarea valorificării deşeurilor din ambalaje, precum şi a celorlalte categorii de deşeuri;
reducerea impactului produs de carbonul generat de deşeuri;
încurajarea producerii de energie din deşeuri pentru deşeurile care nu pot fi reciclate;
organizarea bazei de date la nivel naţional şi eficientizarea procesului de monitorizare;
implementarea conceptului de "analiză a ciclului de viaţă" în politica de gestionare a deşeurilor.
De asemenea, se doreşte îmbunătăţirea serviciilor către populaţie şi sectorul de afaceri prin:
încurajarea investiţiilor verzi;
I. Cadrul general
susţinerea iniţiativelor care premiază şi recompensează populaţia care reduce, reutilizează şi reciclează deşeurile din gospodării;
colaborarea cu autorităţile administraţiei publice locale pentru creşterea eficienţei şi calităţii deşeurilor colectate, făcându-le mai uşor de reciclat;
colaborarea cu autorităţile administraţiei publice locale şi sectorul de afaceri pentru îmbunătăţirea sistemelor de colectare a deşeurilor.
Pe lângă obiectivele strategice, actele de reglementare în vigoare din sectorul gestionării deşeurilor includ obiective şi ţinte.
Tabel I-1: Principalele obiective din sectorul gestionării deşeurile prevăzute în legislaţie
Act reglementare
Obiectiv
Termen
Legea nr. 211/2011
Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să asigure colectarea separată pentru cel puţin următoarele tipuri de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.
Permanent
Producătorii de deşeuri şi autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să atingă:
2020
deşeurilor care provin din deşeurile menajere
2020
HG nr. 349/2005
Reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 35% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995
Derogare pentru 2020
Sistarea activităţii de depozitare a tuturor depozitelor neconforme municipale (conform listei din Anexa 5 a hotărârii)
Iulie 2017
Depozitarea deşeurilor este permisă numai dacă deşeurile sunt supuse în prealabil unor operaţii de tratare fezabile tehnic şi care contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite în hotărâre
Permanent
Legea nr. 249/2015
Valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu valorificare de energie a minimum 60% din greutatea deşeurilor de ambalaje
Anual
un nivel de pregătire pentru reutilizare şi reciclare de minimum 50% din masa totală a cantităţilor de deşeuri, cum ar fi hârtie, metal, plastic şi sticlă provenind din deşeurile menajere şi, după caz, provenind din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deşeuri sunt similare
un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv operaţiuni de umplere rambleiere care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie şi demolări
Act reglementare
Obiectiv
Termen
Reciclarea a minimum 55% din greutatea totală a materialelor de ambalaj conţinute în deşeurile de ambalaje, cu realizarea valorilor minime pentru reciclarea fiecărui tip de material conţinut în deşeurile de ambalaje:
Anual
OUG nr. 5/2015
Producătorii de EEE au obligaţia de a asigura o rată de colectare de minim 45 %
2017-2020
Producătorii de EEE au obligaţia de a asigura o rată de colectare de minim 65 %
Începând cu 2021
Producătorii de EEE sunt obligaţi să se asigure că pentru toate DEEE colectate separat se îndeplinesc următoaele obiectivele minime pentru DEEE incluse în Anexa 1:
Până la 14 august 2018
Valorificare:
Pregătire pentru reutilizare şi reciclare pentru DEEE incluse în categoria:
Reciclarea a 80% din lămpile cu descărcare în gaze
Producătorii de EEE sunt obligaţi să se asigure că pentru toate DEEE colectate separat se îndeplinesc următoarele obiectivele minime pentru DEEE incluse în Anexa 2:
Începând cu 15 august 2018
Valorificare:
Pregătire pentru reutilizare şi reciclare:
HG nr. 1132/2008
Colectarea a minim 45% din deşeurile de baterii şi acumulatori portabili
Anual
60% din greutate pentru sticlă;
60% din greutate pentru hârtie/carton;
50% din greutate pentru metal;
15% din greutate pentru lemn;
22,5% din greutate pentru plastic, considerându-se numai materialul reciclat sub formă de plastic.
85% pentru DEEE incluse în categoria 1 sau 10
80% pentru DEEE incluse în categoria 3 sau 4
75% pentru DEEE incluse în categoriile 2,5-8 sau 9
80% pentru DEEE incluse în categoria 1 sau 10
70% pentru DEEE incluse în categoria 3 sau 4
55% pentru DEEE incluse în categoriile 2,5-8 sau 9
85% pentru DEEE incluse în categoria 1 sau 4
80% pentru DEEE incluse în categoria 2
75% pentru DEEE incluse în categoria 5 sau 6
80% pentru DEEE incluse în categoria 1 sau 4
70% pentru DEEE incluse în categoria 2
55% pentru DEEE incluse în categoria 5 sau 6
Reciclarea a 80% din DEEE incluse în categoria 3
I. Cadrul general
Act reglementare
Obiectiv
Termen
Legea nr. 212/2015
Operatorii economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de tratare a vehiculelor scoase din uz sunt obligaţi să asigure, pentru toate vehiculele scoase din uz preluate în vederea tratării, realizarea următoarelor obiective:
Anual
HG nr. 170/2004
Persoanele juridice care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate:
Anual
reutilizarea şi valorificarea a cel puţin 95% din masa medie pe vehicul şi an;
reutilizarea şi reciclarea a cel puţin 85% din masa medie pe vehicul şi an.
a) să colecteze anvelopele uzate, în limita cantităţilor introduse de ele pe piaţă în anul precedent;
b) să reutilizeze, să refolosească ca atare, să reşapeze, să recicleze şi/sau să valorifice termoenergetic întreaga cantitate de anvelope uzate colectată.
I. Cadrul general
Sursa: Legislaţia naţională
Autorităţi competente
Autoritatea competentă de decizie şi control în domeniul gestionării deşeurilor este Ministerul Mediului (MM). Conform prevederilor legale, Ministerul Mediului realizează politica naţională în domeniul gestionării deşeurilor, îndeplinind rolul de autoritate de stat, de sinteza, coordonare şi control, direct sau prin organisme tehnice specializate, autorităţi sau instituţii publice aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerului.
Instituţiile aflate în coordonarea MM, cu atribuţii în sectorul deşeurilor, sunt:
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM);
Garda Naţională de Mediu (GNM);
Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM).
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului are compentenţe în implementarea la nivel naţional a politicilor, strategiilor şi a legislaţiei în domeniul protecţiei mediului. ANPM are în subordine 42 agenţii judeţene pentru protecţia mediului. Funcţiile şi atrubuţiile ANPM sunt stabilite prin HG 1000/2012 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia.
Garda Naţională de Mediu este responsabilă de asigurarea controlului implementării politicii Guvernului de aplicare a legislatiei naţionale armonizate cu cea comunitară în domeniul protecţiei mediului. GNM are atribuţii în aplicarea politicii Guvernului în materia prevenirii, constatării şi sancţionării încălcării prevederilor legale privind protecţia mediului, inclusiv a nerespectării reglementărilor prevăzute în legile specifice domeniului controlului poluării industriale şi managementului riscului, substanţelor şi preparatelor periculoase,
biodiversităţii şi ariilor naturale protejate, fondului de mediu şi altor domenii prevăzute de legislaţia specifică în vigoare.
Atribuţiile generale ale GNM, precum şi atribuţiile specifice, inclusiv cele referitoare la controlul în domeniul gestiunii deşeurilor, sunt stabilite prin HG 1005/2012 privind organizarea si funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu cu modiifcările şi completările ulterioare.
I. Cadrul general
Atribuţiile AFM sunt prezentate în OUG nr.196/2005 privind Fondul pentru mediu cu modificările si completările ulterioare.
Alte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul gestionării deşeurilor sunt: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, Ministerul Economiei, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Ministerul Apărării Naţionale, instituţiile de ordine publică şi siguranţă naţională şi autorităţile administraţiei publice locale.
II. Situaţia existentă
II. SITUAŢIA EXISTENTĂ
II. SITUAŢIA EXISTENTĂ
II.1 Surse de date utilizate şi metodologia de analiză
II.2 Date socio-economice
II.3 Deşeuri municipale
II.4 Deşeuri alimentare
II.5 Deşeuri de ambalaje
II.6 Deşeuri de echipamente electrice şi electronice
II.7 Deşeuri de baterii şi acumulatori
II.8 Vehicule scoase din uz
II.9 Anvelope uzate
II.10 Uleiuri uzate
II.11 Deşeuri din construcţii şi desfiinţări
II.12 Nămoluri rezultate de la epurarea apelor uzate orăşeneşti
II.13 Deşeuri cu conţinut de PCB
II.14 Deşeuri de azbest
II.15 Deşeuri medicale
II.16 Deşeuri industriale nepericuloase
II.17 Deşeuri industriale periculoase
II.18 Deşeuri din agricultură, silvicultură şi pescuit
II.19 Transferul deşeurilor
II.1 Surse de date utilizate şi metodologia de analiză
Pentru caracterizarea situaţiei actuale au fost colectate şi analizate date şi informaţii pentru perioada 2010-2014. Astfel, anul 2014 reprezintă anul de referinţă pentru calculul prognozei de generare a deşeurilor.
II. Situaţia existentă
Principalele sursele de datele şi informaţii pentru perioada 2010-2014 au fost următoarele:
Instituţii naţionale cu rol în domeniul deşeurilor: Ministerul Mediului (MM), Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM), Garda Naţională de Mediu (GNM), Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM), Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (MDRAPFE), Autoritatea Naţionala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC), Ministerul Economiei (ME), Ministerul Sănătăţii (MS), Institutul Naţional de Sănătate Publică (ISP), Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR);
Institutul Naţional de Statistică şi Comisia Naţionala de Prognoza;
EUROSTAT;
JASPERS – proiecte derulate în domeniul deşeurilor [JASPERS 2012], [JASPERS 2013], [JASPERS 2016];
Informaţii furnizate de către consiliile judeţene şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitară (ADI) care implementează proiecte privind sistemele de management integrat al deşeurilor (SMID), finanţate prin Programul Operaţional Sectorial Mediu şi Programul Operaţional Infrastructura Mare, în cazul proiectelor fazate;
Informaţii furnizate de căte diferiţi actori implicaţi în gestionarea deşeurilor: CIROM
- Patronatul din industria cimentului şi altor produse minerale pentru construcţii din România, ROMPAP – Patronatul Industriei de Celuloză şi Hârtie, operatori de salubrizare, operatori ai instalaţiilor de gestionare a deşeurilor, reciclatori;
Vizite în teren şi discuţii cu actorii implicaţi în gestionarea deşeurilor, realizate în perioada septembrie – octombrie 2016 în judeţele Bistriţa Năsăud, Vaslui, Neamţ şi Dolj.
II.2 Date socio-economice
II.2.1 Date demografice
II. Situaţia existentă
La 31 decembrie 2014 teritoriul României era organizat în 42 judeţe (incluzând Municipiul Bucureşti), în care existau 320 municipii şi oraşe şi 2861 comune. Din cele 320 municipii şi oraşe existente la nivel naţional, 103 sunt municipii, iar în cele 2.861 comune există 12.957 sate.
În octombrie 2011 a avut loc Recensământul populaţiei şi locuinţelor. Rezultatele acestuia, date publicităţii în 2013, arătă o scădere a populaţiei rezidente cu 1.559.333 persoane în perioada dintre cele două recensăminte, respectiv de la 21.680.974 persoane în 2002 la 20.121.641 persoane în 2011. Aceasta înseamnă o scădere cu 7,2% pe întreaga perioadă, adică un declin mediu de 0,8% pe an. Dintre cauzele acestui declin al populaţiei, 24,8% reprezintă sporul natural negativ, iar 75,2% reprezintă migraţia internaţională.
Cele mai mari reduceri ale populaţiei stabile, de peste 15%, s-au înregistrat în judeţele Tulcea şi Neamţ. Scăderi semnificative, de peste 12%, au avut loc în cea mai mare parte a judeţelor din Moldova - Vaslui, Bacău, Vrancea - dar şi în Brăila, Galaţi, Hunedoara, Mehedinţi şi Teleorman. În Municipiul Bucureşti populaţia stabilă a scăzut cu 2,2% faţă de precedentul recensământ. Ilfovul reprezintă singurul judeţ în care s-a înregistrat o creştere semnificativă a populaţiei stabile (cu 29,5%), unul dintre motivele principale reprezentându-l migraţia populaţiei dinspre Municipiul Bucureşti înspre localităţile limitrofe acestuia din cadrul judeţului Ilfov. Şi judeţul Timiş a înregistrat o creştere faţă de 2002, dar nesemnificativă (0,8%).
Faţă de 2002 a crescut uşor ponderea populaţiei din mediul urban, tendinţă care se păstrează şi în perioada 2011 – 2014, deşi soldul net al migraţiei interne urban-rural este negativ pentru mediul urban. Se păstrează tendinţa de uşoară migraţie dinspre mediul urban către mediul rural, pe fondul unui urban preponderent (54%).
Tabelul următor prezintă evoluţia populaţiei rezidente a României în perioada 2010-2014, pe medii de rezidenţă.
Tabel II-1: Evoluţia populaţiei României în perioada 2010 - 2014
Populaţie rezidentă
U. M.
2010
2011
Anii
2012
2013
2014
TOTAL
pers.
20.294.683
20.199.059
20.095.996
20.020.074
19.947.311
Urban
pers.
10.942.040
10.902.302
10.853.728
10.790.541
10.749.003
Pondere
%
53,92
53,97
54,01
53,90
53,89
Rural
pers.
9.352.643
9.296.757
9.242.268
9.229.533
9.198.308
Pondere
%
46,08
46,03
45,99
46,10
46,11
Sursa: [INS Tempo 2016]
Densitatea populaţiei era în 2014 de 83,4 locuitori/km2, faţă de 84,4 loc./km2 anunţaţi la recensământul din 2011. Densitatea medie în UE-28 este de 116,7 loc./km2. Densitatea cea mai mare a populaţiei se regăseşte în Bucureşti şi în judeţele care conţin polii naţionali
de creştere economică a României1, respectiv Iaşi, Constanţa, Ploieşti, Craiova, Timişoara, Cluj-Napoca, Braşov.
Un alt element ce are influenţă asupra managementului deşeurilor îl reprezintă numărul persoanelor dintr-o gospodărie, element ce este prezentat în tabelul următor.
Număr persoane
/gospodărie (recensământ 2011)
Media
2,67 2,68
2,65 2,76 2,70 2,63 2,71 2,68
3,05
Mediul urban
2,54 2,52
2,54 2,65 2,70 2,46 2,57 2,57
3,00
Mediul rural
2,83
2,8
2,79 2,84 2,71 2,95 2,88 2,88
3,09
ROMÂNIA
Regiunea Nord Est
Regiunea Sud Est
Regiunea Sud Muntenia
Regiunea Sud Vest Oltenia
Regiunea Vest
Regiunea Nord Vest
Regiunea Centru
Regiunea
Bucuresti - Ilfov
II. Situaţia existentă
Tabel II-2: Numărul mediu de persoane per gospodărie
Sursa: [INS Tempo 2016]
Scăderea constantă a populaţiei este un fenomen de care trebuie să se ţină cont la planificarea şi dimensionarea investiţiilor, mai ales că această scădere este semnificativă (un declin mediu de 0,8% pe an). Un alt element ce atrage costuri mai mari în ceea ce priveşte managementul deşeurilor este densitatea relativ redusă a populaţiei (83,4 loc/km2, faţă de media europeană de 116,7 loc./km2), urbanizarea (în jur de 54%) şi numărul redus al persoanelor dintr-o gospodărie (2,67).
II.2.2 Date economice
Începând cu anul 2011, România a început să îşi revină după criza economică, cunoscând o creştere economică uşoară, care, după 2013 a devenit din ce în ce mai robustă. Astfel anul 2015 devine al cincilea an cu creştere economică pozitivă şi în care a fost recuperată scăderea din anii 2009 şi 2010. Creşterea s-a realizat pe seama consumului privat, pe fondul creşterii veniturilor şi a scăderii inflaţiei şi a ratei dobânzilor. După o producţie agricolă puternică în anul 2013, activitatea economică s-a sprijinit, în 2014, pe o producţie industrială robustă. Investiţiile au rămas la nivel scăzut.
Conform [INS Breviar 2016], inflaţia a scăzut în ultimii ani, atingând niveluri minime istorice în 2015. Rata medie anuală a inflaţiei s-a aflat pe o traiectorie descendentă începând din 2013, ca urmare a recoltelor îmbelşugate (în 2013 şi în 2014), a scăderii preţurilor petrolului la nivel mondial şi a unor reduceri consecutive ale cotelor de TVA pentru diferite categorii de produse şi servicii.
Ajutate de avansul recent al activităţii economice, condiţiile de pe piaţa muncii s-au îmbunătăţit, iar rata şomajului s-a diminuat până la 5,4 la sută în 2014. Rata scăzută a şomajului trebuie să fie privită în contextul scăderii continue a numărului de persoane în vârstă de muncă din cauza îmbătrânirii populaţiei şi a emigraţiei nete. În ciuda creşterii ocupării forţei de muncă, în special în sectoarele cu o mare valoare adăugată, persistă
1 Definiţi în articolul 1 al Hotărârii de guvern nr. 998 din 27 august 2008 pentru desemnarea polilor naţionali de creştere în care se realizează cu prioritate investiţii din programele cu finanţare comunitară şi naţională
probleme structurale pe piaţa forţei de muncă. Rata ocupării forţei de muncă a crescut în ultimii ani, însă aceasta este mai mică decât media UE.
Piaţa forţei de muncă şi provocările sociale sunt interconectate şi există mari decalaje între zonele rurale şi cele urbane. România se confruntă cu riscuri foarte ridicate de sărăcie, de excluziune socială2 şi de inegalităţi în materie de venituri. Toţi aceşti factori frânează potenţialul de creştere al economiei.
II. Situaţia existentă
Zonele rurale se confruntă cu provocări specifice, cum ar fi utilizarea deficitară a capitalului uman şi existenţa unor „insule” de sărăcie şi de excluziune socială adânc înrădăcinate. Agricultura, care este ocupaţia tipică în zonele rurale, reprezintă 29 % din totalul locurilor de muncă din România, însă numai 5 % din PIB. O mare parte din forţa de muncă rurală lucrează în agricultura de subzistenţă sau de semisubzistenţă, asociată cu munca informală sau cu munca familială neremunerată, cu o productivitate scăzută şi cu sărăcia. Zonele rurale se confruntă cu o multitudine de dificultăţi legate de educaţie, sănătate, incluziune socială, infrastructura de bază, diversificarea locurilor de muncă, emigraţie şi îmbătrânirea populaţiei.
Tabel II-3: Evoluţia principalilor indicatori socio-economici în România, 2010-2014
Indicatorul
U. M.
2010
Anii
2011 2012
2013
2014
Rata inflaţiei (pentru leu)
%
6,09
5,79
3,33
3,98
1,07
Cursul mediu de schimb lei/euro
lei/euro
4,2099
4,2379
4,4560
4,4190
4,4446
PIB (preţuri curente)
mld. lei
552,6
557,3
596,7
637,6
667,6
Creşterea reală PIB (faţă de
anul anterior)
%
(1,6)
2,3
0,6
3,4
3,0
PIB/capita
euro/ pers.
6.468
6.510
6.663
7.207
7.543
Rata şomajului înregistrată
%
7,8
5,2
5,4
5,7
5,4
Câştigul salarial mediu net lunar
lei/
salariat
1.391
1.444
1.507
1.579
1.697
Creşterea câştigului salarial mediu net lunar (faţă de anul
anterior)
%
4,0
3,8
4,4
4,8
7,5
Creşterea reală a câştigului
salarial mediu net lunar (faţă de anul anterior)
%
(1,5)
(1,9)
1,0
0,8
6,4
Sursa: INS, 2016
2 „Excluziunea socială se referă la factorii multiplii şi schimbători care au ca efect excluderea oamenilor de la participarea la interacţiunile sociale normale, practicile şi drepturile societăţii moderne. Sărăcia este unul dintre cei mai evidenţi factori de acest tip, însă excluziunea socială se referă de asemenea la drepturi deservite inadecvat de locuire, educaţie, sănătate şi acces la servicii. Excluziunea socială afectează indivizi şi grupuri, în special în funcţie de mediile de rezidenţă (rural/urban) atunci când apar forme de discriminare ţi segregare; excluziunea socială evidenţiază deficitele infrastructurii sociale şi riscul creării şi consolidării unei societăţi scindate, cu două feţe” (Comisia Comunităţilor Europene, 1993: 1), Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei, 2015-2020, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociala şi Persoanelor Vârstinice
II.2.3 Veniturile şi cheltuielile populaţiei
În anul 2014, veniturile totale, în termeni nominali, au fost de 2.500,7 lei lunar pe gospodărie şi de 937,7 lei pe persoană.
Veniturile băneşti, au reprezentat, şi în acest an, principala sursă de formare a veniturilor totale, 2.104,3 lei lunar pe gospodărie şi, respectiv, de 789,0 lei pe persoană.
II. Situaţia existentă
Diferenţe de nivel şi, mai ales, de structură între veniturile gospodăriilor s-au înregistrat şi înfuncţie de mediul de rezidenţă. În anul 2014, veniturile medii pe o gospodărie din mediul urban au fost cu 30,0% mai mari decât ale gospodăriilor din mediul rural.
În mediul urban, veniturile gospodăriilor au provenit în proporţie de 63,6% din salarii, 23,0% din prestaţii sociale, veniturile în natură reprezentând 7,4% din total.
În mediul rural, principala sursă a veniturilor gospodăriilor a reprezentat-o producţia agricolă, care a asigurat 36,9% din totalul veniturilor. Cea mai mare parte a acestora a fost format de contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii (28,7% din totalul veniturilor), veniturile băneşti din agricultură asigurând numai 8,2% din totalul veniturilor gospodăriilor din mediul rural. O contribuţie importantă la formarea veniturilor gospodăriilor rurale a revenit şi veniturilor salariale (30,3%) şi celor din prestaţii sociale (25,0%).
În ceea ce priveşte diferenţierea veniturilor pe regiuni, se poate remarca faptul că, cele maimari venituri medii lunare s-au înregistrat în regiunea Bucureşti-Ilfov (3.420,2 lei pe gospodărie), iar cele mai scăzute în Nord-Est (2.122,6 lei pe gospodărie).
Tabel II-4: Evoluţia venitului total lunar pe gospodărie, 2010-2014
Lei/lună şi gopodărie
2010 2011 2012 2013 2014
ROMÂNIA
2.304,28
2.417,26
2.475,04
2.559,05
2.500,72
Regiunea NE
2.047,40
2.174,58
2.256,72
2.303,47
2.122,56
Regiunea Sud Est
2.029,69
2.178,77
2.170,37
2.206,90
2.138,82
Regiunea Sud
Muntenia
2.369,21
2.337,56
2.434,89
2.431,04
2.442,60
Regiunea Sud Vest
Oltenia
2.134,13
2.159,54
2.251,56
2.363,22
2.285,38
Regiunea Vest
2.344,64
2.541,90
2.733,13
2.702,69
2.587,56
Regiunea NV
2.307,85
2.511,94
2.523,17
2.609,73
2.641,90
Regiunea Centru
2.298,97
2.478,45
2.504,25
2.740,38
2.522,63
Regiunea Bucureşti-
Ilfov
3.039,82
3.121,55
3.113,15
3.327,46
3.420,17
Sursa: INS, 2016
Veniturile prezentate în tabel sunt venituri totale brut.
Nivelul şi structura veniturilor unei gospodării sunt determinate de numărul persoanelor aducătoare de venit, în special de numărul persoanelor ocupate şi de tipul de activitate pe care acestea o desfăşoară. Şi, evident, nivelul veniturilor gospodăriei depinde de poziţia pe care membrii săi activi o deţin în ierarhia veniturilor corespunzătoare tipului de activitate desfăşurată, adică de nivelul salariilor, al veniturilor din agricultură sau al celor realizate din activităţi neagricole independente. Aceasta determină diferenţe sensibile între veniturile categoriilor de gospodării analizate. Astfel, dacă se au în vedere veniturile medii
ale gospodăriilor grupate după statutul ocupaţional al capului gospodăriei se poate constata că cele mai mari venituri (3421,0 lei lunar) le-au realizat gospodăriile de salariaţi (cu 36,8% mai mari decât cele medii pe ansamblul gospodăriilor), iar cele mai mici (1717,1 lei lunar) gospodăriile de şomeri (cu 31,3% mai mici decât cele medii). Raportul dintre veniturile medii ale celor două categorii de gospodării a fost de 2,0:1.
II. Situaţia existentă
La gospodăriile de agricultori acestea au reprezentat 82,4% din nivelul mediu, la gospodăriile de lucrători pe cont propriu în activităţi neagricole independente 79,7%, iar la cele de pensionari 78,5%.
Nivelul pe persoană al veniturilor este puternic influenţat de numărul membrilor gospodăriei, în special de numărul copiilor aflaţi în întreţinerea gospodăriei, de raportul de dependenţă economică aferent fiecărei gospodării. Veniturile ce revin în medie pe o persoană – indicator asociat abordării veniturilor din perspectiva nivelului de trai - arată o diferenţiere a veniturilor pe categorii de gospodării într-o anumită măsură modificată faţă de cea relevată de veniturile ce revin în medie pe o gospodărie.
Tabel II-5: Evoluţia venitului lunar pe persoană, 2011-2014
Lei/lună şi persoană
2011
2012
2013
2014
ROMÂNIA
839,53
861,15
895,85
937,65
Regiunea Nord Est
727,86
757,22
777,28
791,72
Regiunea Sud Est
756,98
756,13
774,63
816,48
Regiunea Sud Muntenia
800,67
835,46
839,66
896,02
Regiunea Sud Vest Oltenia
741,24
775,03
819,75
860,65
Regiunea Vest
900,97
970,75
966,23
976,30
Regiunea Nord Vest
861,74
876,74
902,94
967,21
Regiunea Centru
864,02
875,36
964,22
934,06
Regiunea Bucureşti-Ilfov
1.175,43
1.168,31
1.251,70
1.343,36
Sursa: INS, 2016
Conform [INS Nivel de trai 2016], analiza nivelului mediu al veniturilor pe decile în anul 2014 evidenţiază un decalajde 1 : 3,8 între veniturile medii pe o gospodărie din prima decilă (care cuprinde gospodăriile cu cele mai mici venituri pe persoană) şi veniturile medii pe o gospodărie din ultima decilă (format din gospodăriile cu veniturile cele mai mari). Raportul dintre veniturile ce revin în medie pe opersoană din gospodăriile care formează prima şi ultima decilă a fost de 1 : 7,6.
Gospodăriile din prima decilă beneficiază de 5,18% din veniturile totale ale tuturor gospodăriilor, iar cele din a zecea decilă beneficiază de 19,70% din totalul veniturilor. Astfel, populaţia care aparţine gospodăriilor din decila superioară - reprezentând 7,65% din totalul populaţiei - deţine mai multe venituri decât populaţia care aparţine gospodăriilor din primele trei decile - reprezentând 36,65% din totalul populaţiei - şi beneficiază de 18,36% din totalul veniturilor.
II. Situaţia existentă
Tabel II-6: Distribuţia veniturilor totale ale populaţiei pe decile de venit
Venituri medii Raport fata de Pondere (%) în total lunare decila 1
Decila Lei pe o Lei pe o Venituri Venituri Gos. Pers. Venituri gosp. pers. medii pe medii medii pe
o gosp. pe o o gosp.
pers.
D 1
1,295.5
318.3
1.00
1.00
10
15.26
5.18
D 2
1,556.4
529.2
1.20
1.66
10
11.03
6.22
D 3
1,741.3
629.9
1.34
1.98
10
10.36
6.96
D 4
1,944.8
728.4
1.50
2.29
10
10.01
7.78
D 5
1,981.8
826.0
1.53
2.59
10
9.00
7.93
D 6
2,370.8
937.0
1.83
2.94
10
9.49
9.48
D 7
2,617.0
1,060.7
2.02
3.33
10
9.24
10.47
D 8
3,053.0
1,233.5
2.36
3.87
10
9.28
12.21
D 9
3,517.4
1,520.3
2.72
4.78
10
8.68
14.07
D 10
4,927.6
2,415.4
3.80
7.59
10
7.65
19.70
Total
gospodariii
2,500.7
937.7
1.93
2.95
100
100.00
100.00
Sursa: INS, 2016
În ciuda unui uşor declin după anul 2008, România avea, în anul 2013, a doua cea mai mare rată a riscului de sărăcie sau excluziune socială, anume 40,4%, aproape dublu faţă de media Uniunii Europene.
În ceea ce priveşte dezvoltarea economică şi socială, România, deşi cunoaşte o creştere economică constantă, este caracterizată prin decalaje mari între zonele rurale şi zonele urbane. Acestea se reflectă şi în veniturile populaţiei. Astfel, în zonele rurale, există riscuri ridicate de sărăcie şi excluziune socială. Dezvoltarea economică şi veniturile populaţiei sunt doi din factorii cu importanţă majoră în planificarea managementului deşeurilor, fiind utilizaţi în determinarea pragului de suportabilitate al cheltuielilor aferente serviciului de salubrizare.
II.3 Deşeuri municipale
II.3.1 Generarea deşeurilor municipale
II. Situaţia existentă
În conformitate cu legislaţia în vigoare, toţi operatorii de salubritate şi ceilalţi operatori economici autorizaţi pentru colectarea anumitor tipuri de deşeuri de la populaţie, precum şi operatorii instalaţiilor de gestionare a deşeurilor raportează anual datele privind gestionarea deşeurilor agenţiilor locale pentru protecţia mediului, în baza unor chestionare stabilite la nivel naţional. Raportările se constituie în baza de date naţională privind gestionarea deşeurilor.
În tabelul de mai jos sunt prezentate cantităţile de deşeuri municipale generate în România în perioada 2010-2014, atât cantităţile totale, cât şi cantităţile pe fiecare categorie în parte.
Tabel II-7: Generarea deşeurilor municipale, 2010-2014
Tipuri de deşeuri Cantitatea de deşeuri municipale (tone/an) municipale 2010 2011 2012 2013 2014
Deşeuri menajere colectate în amestec şi separat
3.367.325
2.955.517
2.654.525
2.817.947
2.900.695
Deşeuri similare colectate în amestec şi separat
1.176.870
917.794
852.591
874.591
902.144
Deşeuri din grădini şi parcuri
123.514
100.700
95.223
97.204
70.134
Deşeuri din pieţe
81.773
90.024
71.270
61.330
54.170
Deşeuri stradale
343.550
294.478
313.823
391.168
340.948
Deşeuri menajere generate şi necolectate
1.250.112
857.650
1.056.687
828.564
687.985
Total deşeuri municipale generate
6.343.144
5.216.162
5.044.121
5.070.805
4.956.075
Sursa: ANPM
Aşa cum se observă şi din figura de mai jos, structura deşeurilor municipale este relativ aceeaşi în perioada analizată. Astfel, din total deşeuri municipale, 72-74% reprezintă deşeuri menajere, 17 – 18% deşeuri similare (generate de operatorii economici şi instituţii) şi 9 – 11% sunt deşeuri din servicii publice.
100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
9
9
9
11
10
18
18
17
17
18
Deşeuri din servicii publice
Deşeuri similare
73
73
74
72
72
Deşeuri generate de populaţie
2010 2011 2012 2013 2014
%
II. Situaţia existentă
Figura II-1: Structura deşeurilor municipale, 2010 – 2014
Sursa: ANPM
În Figura II-2 este prezentată evoluţia gradului de acoperire cu servicii de salubrizare separat în mediul urban şi mediul rural şi la nivel naţional. Se observă, în general, o creştere a acestuia pe mediile de rezidenţă şi la nivel naţional. Datele sunt raportate de către operatorii de salubrizare şi sunt raportate la populaţia rezidentă.
2014
2013
2012
2011
Nivel naţional
Mediul rural Mediul urban
2010
0 10 20 30 40
50
%
60 70 80 90 100
Figura II-2: Gradul de acoperire cu servicii de salubrizare, 2010-2014
Sursa: ANPM
În Figura II-3 este prezentată variaţia cantităţii totale de deşeuri municipale generate în perioada de analiză comparativ cu variaţia PIB.
7.000.000
6.000.000
5.000.000
4.000.000
3.000.000
2.000.000
1.000.000
0
800
700
600
500
400
300
200
100
0
2010 2011
2012
anul
2013
2014
Total deşeuri municipale generate (tone/an)
PIB (miliarde lei)
tone/an
miliarde lei
II. Situaţia existentă
Figura II-3: Deşeuri municipale generate şi PIB în România, 2010 - 2014
Sursa: Pe baza datelor ANPM şi INS
Datele de mai sus arată o scădere a cantităţii de deşeuri municipale generată în perioada 2010-2014. Astfel, cea mai dramatică scădere a fost în anul 2011, cu 18% faţă de anul precedent. În 2012, cantitatea a mai scăzut doar cu 4%, urmând ca în 2013 să rămână aproape constantă iar în 2014 să scadă cu cca. 2%. Această continuă scădere este în contradicţie cu evoluţia PIB, care a înregistrat o creştere anuală relativ constantă, de 5- 7%. Acest lucru urmează a fi dovedit în perioada următoare, când întreaga cantitate de deşeuri municipale generată va fi colectată, iar cantităţile gestionate vor fi în întregime cântărite.
Raportat la cantitatea totală de deşeuri generată la nivel naţional (excluzând categoria 01
- deşeuri rezultate de la exploatarea minieră şi a carierelor şi de la tratarea fizică şi chimică a mineralelor), în anul 2014 deşeurile municipale reprezintă cca. 25%.3
Pe baza datelor privind cantităţile de deşeuri municipale generate anual şi a populaţiei din anul respectiv se calculează indicatorii de generare a deşeurilor municipale.
Tabel II-8: Indicatori de generare deşeuri municipale în România şi EU-27, 2010-2014
Indicator generare deşeuri municipale
2010
2011
2012
2013
2014
România (kg/loc şi an)*
313
259
251
254
249
EU-28 (kg/loc şi an)*
503
496
485
477
474
* EUROSTAT
Indicatorii de generare a deşeurilor municipale în România sunt la jumătatea mediei europene. O posibilă explicaţie ar putea fi consumul mai redus bunuri (din cauza puterii de cumpărare mai mici) şi faptul că populaţia din mediul rural are o pondere mare (cca. 55%).
3 Estimare realizată pe baza datelor ANPM
De asemenea, este posibilă o subestimare a cantităţilor de către operatorii de salubrizare din cauza faptului că în perioada de analiză, din numărul total de depozite în operare între 40-50% au fost depozite neconforme, ceea mai mare parte fără cântare.
Datele din baza de date ANPM privind compoziţia deşeurilor menajere şi similare la nivel naţional sunt estimate pe baza raportărilor operatorilor de salubrizare.
100,0
90,0
80,0
70,0
60,0
50,0
40,0
30,0
20,0
10,0
0,0
0,4
0,3
0,3
14,3
6,7
18,5
60,3
60,2
61,6
54,0
57,9
53,6
4,5
10,6
2,5
10,7
2010
3,9
9,2
2,2
9,9
2011
5,8
12,7
2,9
13,2
5,8
12,8
3,0
13,2
5,4
13,5
2,7
12,4
5,1
11,7
2,7
11,9
Altele Voluminoase Textile Biodeşeuri Lemn
Sticlă Plastic Metale
Hârtie şi carton
2012
2013
2014
Medie
%
II. Situaţia existentă
Figura II-4: Compoziţia deşeurilor menajere şi similare colectate de operatorii de salubrizare, 2010-2014
Sursa: ANPM
În ceea ce priveşte compoziţie deşeurilor din parcuri şi grădini, fracţia predominantă este reprezentată de biodeşeuri – în perioada analizată procentul variază între 83,4% şi 99,8% cu o medie de 93%. Restul până la 100% sunt alte deşeuri.
Deşeurile din pieţe cuprind în proporţie de circa 70% biodeşeuri, restul fiind reprezentat în cea mai mare parte de deşeuri reciclabile (hârtie/carton, plastic, sticlă şi într-o mai mică măsură metal).
Deşeurile stradale conţin o cantitate mai mică de biodeşeuri (în medie 60%), restul fiind reprezentat în cea mai mare parte de deşeuri reciclabile (hârtie/carton, plastic, sticlă şi într-o mai mică măsură metal).
II.3.2 Gestionarea deșeurilor municipale
II. Situația existentă
Legea 101/2006 privind salubrizare a localităților republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 101/2006) prevede că autorităţile publice locale au competenţe exclusive în ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, gestionarea, coordonarea şi atribuirea serviciului de salubrizare a localităţilor. Astfel, activitățile serviciului de salubrizare sunt prestate numai de către operatori licențați.
În figura de mai jos este prezentată schema actuală a gestionării deșeurilor municipale, cu actori implicați, responsabilități operaționale, financiare și de raportare, în conformitate cu prevederile legale actuale.
OPERATORI SALUBRIZARE
Schema actuala a gestionării deșeurilor municipale
ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU
Control/penalități
ANRSC
Licențiere și control
ANPM și APMuri Raportarea statistică și autorizare
Plată tarif
Plată taxe speciale
GENERATORI DEȘEURI
Plată tarif
Plată tarif
OP A OR
CASNICI NON-CASNICI
Plată tarif
OPERATORI TRATARE/
Venituri din vânzare RECICLARE/
VALORIFICARE
Plată tarif OPERATORI
ELIMINARE
COLECTORI
Venituri din vânzare AUTORIZATI
(pentru deșeuri reciclabile , inclusiv deșeuri de ambalaje)
GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU
Control
Legenda
Contract
Flux financiar Control Penalități Autorizare Raportare
Figura II-5: Schema actuală a gestionării deșeurilor municipale
Conform Legii nr. 101/2006, singurul responsabil cu gestionarea deșeurilor municipale este autoritatea publică locală, care poate delega operarea serviciilor de salubrizare numai operatorilor de salubrizare licențiați. Deșeurile municipale colectate de la generatori (casnici și non-casnici) sunt transportate la instalațiile de tratare/ reciclare /valorificare și/sau la instalațiile de eliminare. Toate aceste instalații sunt operate numai de operatori autorizați din punct de vedere al protecției mediului, care raportează anual autorităților pentru protecția mediului datele privind cantitățile de deșeuri gestionate.
Gestionarea efectivă a deșeurilor municipale se realizeză prin operatorii de colectare și operatorii de tratare (instalații de sortare, instalații de compostare, instalații de tratare
mecano-biologică, operatori economici care realizează reciclarea/valorificarea şi operatorii depozitelor de deşeuri nepericuloase).
La nivel naţional deţin licenţă ANRSC pentru activităţile de colectare, transport şi depozitare a deşeurilor municipale (inclusiv prestarea serviciilor de curăţenie stradală şi deszăpezire) 421 operatori economici, din care 4 operatori economici sunt persoane juridice comunitare4.
II. Situaţia existentă
Conform datelor ANPM rezultata că în perioada analizată ponderea cantităţii de deşeuri municipale colectate din deşeurile municipale generate variază între 80 şi 86%.
În perioada analizată cantitatea totală de deşeuri menajere şi similare colectată separat a variat între 139 mii tone şi 196 mii tone, ceea ce reprezintă între 3,2 şi 5,3 % din cantitatea totală de deşeuri municipale colectate.
Tabel II-9: Colectarea separată a deşeurilor menajere şi similare de către operatorii de salubrizare
2010 | 2011 | 2012 | 2013 | 2014 | |
Deşeuri colectate separat de operatorii de salubrizare (tone), din care: | 145.207 | 139.524 | 184.517 | 196.649 | 171.311 |
Hârtie şi carton | 32.201 | 37.880 | 43.579 | 46.316 | 50.042 |
Plastic | 26.757 | 31.395 | 48.452 | 39.573 | 46.638 |
Metale | 1.201 | 1.642 | 2.235 | 2.600 | 2.479 |
Lemn | 2.332 | 2.842 | 7.572 | 2.581 | 3.074 |
Sticlă | 11.716 | 7.652 | 23.716 | 19.402 | 13.197 |
Voluminoase | 23.322 | 14.388 | 26.214 | 49.794 | 28.274 |
Textile | 48 | 147 | 480 | 167 | 260 |
Biodegradabil | 32.922 | 30.688 | 31.545 | 30.952 | 20.934 |
Alte deşeuri | 14.707 | 12.890 | 724 | 5.264 | 6.415 |
Sursa: ANPM
Colectarea deşeurilor de ambalaje municipale de la populaţie poate fi realizată, pe lângă operatorii de salubrizare şi de către alţi colectori autorizaţi. Aceste cantităţi nu se regăsesc în datele din tabelul de mai sus.
În ceea ce priveşte instalaţiile de gestionare a deşeurilor municipale5, la sfârşitul anului 2016, la nivel naţional existau:
51 de staţii de transfer;
101 facilităţi de sortare (care sortează atât deşeuri reciclabile colectate separat cât şi deşeuri colectate în amestec) cu o capacitate totală de cca. 2.431.420 tone/an;
4http://www.anrsc.ro/documents/directia_tehnica_licente/evidenta_licente_valabile/2016/evidenta%20licente
%20valabile%2012.08.2016.pdf, accesat august 2016
5 pe baza datelor ANPM şi a informaţiilor furnizate de către consiliile judeţene şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitară în anul 2016
22 instalaţii de compostare cu o capacitate totală de cca. 180.000 tone/an;
4 instalaţii de tratare mecano-biologică cu o capacitate totală de cca. 270.000 tone/an6;
35 depozite conforme clasă b) cu o capacitate totală construită de cca. 48,1 milioane tone şi o capacitate disponibilă (la sfârşitul anului 2014) de cca. 13 milioane tone;
II. Situaţia existentă
15 depozite neconforme care au sistat activitatea în anul 2016 sau în anul 2017.
Din cele 101 facilităţi de sortare existente, numai 93 sunt instalaţii de sortare propriu-zise (cu banda de sortare). Restul de 8 facilităţi (cu o capacitate totală de circa 150.000 tone/an) sunt amplasamente unde a fost autorizată sortarea deşeurilor din grămadă, de obicei ca o activitate secundară pe lângă activitatea principală autorizată (stocare temporară sau eliminarea deşeurilor în depozite neconforme).
Cele 93 de instalaţii de sortare aflate în funcţiune au o capacitate totală de circa 2.281.420 tone/an, din care:
35 instalaţii sortează deşeuri reciclabile colectate separat, având o capacitate totală de circa 213.000 tone/an;
33 instalaţii sortează deşeuri municipale colectate în amestec, având o capacitate totală de circa 687.000 tone/an;
25 instalaţii sortează atât deşeuri reciclabile colectate separat cât şi deşeuri municipale colectate în amestec, având o capacitate totală de circa 1.381.420 tone/an.
Pe lângă cele 22 de instalaţii şi platforme de compostare în funcţiune, prin proiectele SMID sunt în diverse grade de construire (unele finalizate) încă 18 instalaţii de compostare cu o capacitate totală de circa 199.500 tone/an. În plus, la nivel naţional există înca 5 instalaţii de compostare autorizate, care nu funcţionează în prezent. Capacitate totală de compostare existentă la nivel naţional este de circa 380.000 tone/an, care reprezintă circa 10% raportat la cantitatea de deşeuri biodegradabile municipale generată în anul 2014.
La sfârşitul anului 2017, la nivel naţional funcţionează 4 instalaţii TMB (Chiajna/Bucureşti, Ghizela/Timiş, Bârcea Mare/Hunedoara şi Costineşti/Constanţa) cu o capacitate totală de circa 270.000 tone/an.
Pe lângă cele patru instalaţii de tratare mecano-biologică aflate în operare (Chiajna/Bucureşti şi Costineşti/Constanţa - investiţii private, respectiv Ghizela/Timiş, şi Bârcea Mare/Hunedoara - investiţii realizate prin proiecte SMID), prin proiectele SMID mai sunt în curs de construire (în unele cazuri chiar au fost finalizate) încă 15 instalaţii. Astfel, la nivel naţional este asigurată o capacitate totală de tratare mecano-biologică de
1.529.000 tone/an, ceea ce reprezintă 31% din cantitatea de deşeuri municipale generată în anul 2014.
La sfârşitul anului 2016 existau în operare 35 depozite conforme cu o capacitate totală construită în operare de circa 48,1 milioane tone şi o capacitate construita disponibilă la sfârşitul anului 2014 de circa 13 milioane tone.
6 instalaţia TMB de la Costineşti şi cea de la Bârcea Mare funcţionează de la mijlocul anului 2017
În plus, prin proiecte SMID a mai fost finanţată construirea a încă 19 depozite (a se vedea şi secţiunea II.3.6).
Reciclare/Valorificare
II. Situaţia existentă
Pe lângă operatorii menţionaţi anterior, conform datelor ANPM, la data elaborării PNGD, la nivel naţional existau cca. 800 operatori economici autorizaţi pentru realizarea activităţilor de reciclare/valorificare materială (inclusiv pregătirea pentru reciclare/valorificare) a deşeurilor, inclusiv deşeuri municipale.
În figura de mai jos este prezentată repartizarea celor cca. 800 de operatori economici pe judeţe. Se observă că există judeţe în care numărul operatorilor este foarte redus (ex. Călăraşi, Covasna, Dâmboviţa, Gorj, Ialomiţa, Sălaj, Tulcea, Vaslui şi municipiul Bucureşti). Este probabil să existe omisiuni în raportare (ex. Bucureşti).
70
60
50
40
30
20
10
0
Operatori economici tratare
Operatori economici tratare şi valorificare
Judeţ/municipiul Bucureşti
Număr operatori
Figura II-6: Operatori economici autorizaţi pentru tratare şi valorificare deşeuri
AB AR AG BC BH BN BT BR BV B BZ CL CS CJ CT CV DB DJ GL GR GJ HG HD IL IS IF MM MH MS NT OT PH SH SM SB SV TR TM TL VL VS VN
Sursa: Pe baza datelor ANPM
Pentru reciclarea deşeurilor de plastic şi metal, numărul operatorilor economici autorizaţi este foarte mare, asigurându-se o capacitate de reciclare de cca. 284.000 tone/an pentru deşeurile de plastic7 (din care 134.000 tone/an pentru deşeurile de PET şi 150.000 tone/an pentru alte deşeuri de mase plastice), respectiv 2.700.000 tone/an pentru deşeurile metalice (din care 2.500.000 tone/an pentru deşeurile feroase şi 200.000 tone pe an pentru deşeurile neferoase).
în cazul deşeurilor de hârtie/carton, numărul de operatori economici care asigură reciclarea finală este semnificativ mai mic. Astfel, reciclarea deşeurilor de hârtie şi carton este asigurată de următoarele fabrici de hârtie: ECOPAPER S.A. Zărneşti, AMBRO S.A. Suceava, Vrancart S.A. Adjud, COMCEH S.A. Călăraşi, PETROCART S.A. Piatra Neamţ, cu o capacitate totală de reciclare de 665.000 tone/an.
Reciclarea deşeurilor de sticlă este asigurată de mai mulţi operatori economici, principalii fiind S.C. STIROM S.A. Bucureşti (35.000 tone/an), S.C. GreenGlass Recycling S.R.L. Popeşti Leordeni (110.00 tone/an) şi S.C. TC ROM GLASS S.R.L. Bucureşti (12.000 tone/an cu posibilităţi de extindere la 24.000 tone/an). S.C. STIROM S.A. Bucureşti este producător
7conform datelor puse la dispoziţie de Ministerul Economiei
de articole de sticlă, fiind astfel reciclator final. Capacitatea de reciclare este utilizată atât pentru deşeurile proprii de producţie, cât şi pentru alte tipuri de deşeuri de sticlă preluate de terţi. Ceilalţi doi operatori realizează operaţia de tratare în vederea reciclării finale.
II. Situaţia existentă
De menţionat că, începând cu luna iunie 2014, SRAC a certificat8 faptul că S.C. GreenGlass Recylcing S.R.L. are implementat un sistem de management al calităţii conform condiţiilor Regulamentului UE nr. 1179/2012 din 10.12.2012 de stabilire a criteriilor de determinare a condiţiilor în care cioburile de sticlă încetează să mai fie deşeuri în temeiul art. 6 al Directivei 2008/98/CE privind deşeurile.
Reciclarea deşeurilor de hârtie şi carton, plastic şi sticlă se realizează şi prin export în alte ţări.
În ceea ce priveşte valorificarea energetică a deşeurilor, conform datelor transmise de ANPM, la nivel naţional există 7 fabrici de ciment autorizate pentru coincinerarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor municipale. Acestea aparţin CRH România, Heidelberg Cement România şi Holcim România (vezi figura de mai jos). Capacitatea totală de procesare existentă la nivelul anului 2016 este de cca. 1,1 milioane tone. Principalele tipuri de deşeuri care pot fi coincinerate sunt deşeuri municipale sortate, SRF, RDF, anvelope uzate, uleiuri, deşeuri uleioase şi deşeuri industriale periculoase şi nepericuloase.
Figura II-7: Fabrici de ciment autorizate pentru coincinerarea deşeurilor
Sursa: Pe baza informaţiilor CIROM
În tabelul de mai jos sunt prezentate datele privind gestionarea deşeurilor municipale, pentru perioada 2010-2014.
8 Certificat nr. 2 din 02.06.2014 actualizat în 22.04.2015
II. Situaţia existentă
Tabel II-10: Gestionarea deşeurilor municipale, 2010-2014
2010 | 2011 | Anul 2012 | 2013 | 2014 | |
Deşeuri municipale generate (tone/an) | 6.343.144 | 5.216.162 | 5.044.121 | 5.070.805 | 4.956.075 |
Deşeuri municipale tratate - total (tone/an)* | 6.031.780 | 5.190.462 | 4.553.761 | 4.889.200 | 4.947.536 |
Valorificare (tone/an) | 1.218.190 | 1.104.678 | 1.029.334 | 951.650 | 1.041.812 |
Reciclare materială, R2, R4- R11 (tone/an) | 161.630 | 173.445 | 165.369 | 215.316 | 256.066 |
Compostare, R3 (tone/an) | 649.538 | 436.117 | 579.914 | 454.761 | 391.470 |
Coincinerare, R1 (tone/an) | 20.679 | 46.570 | 88.776 | 97.368 | 132.601 |
Alte operaţii de valorificare, R12, R13 (tone/an) | 386.342 | 448.546 | 195.275 | 184.206 | 261.675 |
Eliminare (tone/an) | 4.813.590 | 4.085.784 | 3.524.427 | 3.937.551 | 3.905.725 |
Depozitare, D1-D7, D12 (tone/an) | 4.812.668 | 4.057.034 | 3.426.647 | 3.502.513 | 3.557.627 |
Alte metode de eliminare, D13, D14, D15 (tone/an) | 922 | 28.750 | 97.780 | 435.038 | 348.098 |
Incinerare, D10 (tone/an) | 0 | 0 | 0 | 0 | 0 |
Rată reciclare (%)** | 12,79 | 11,69 | 14,78 | 13,21 | 13,07 |
Sursa: ANPM * Diferenţa între cantitatea totală de deşeuri municipale generată şi cantitatea totala de deşeuri municipale tratată provine din stocurile la sfârşit de an şi din pierderile care au loc pe parcursul proceselor de tratare intermediară. ** Rata de reciclare este estimată utilizând Metoda 4 de calcul din Decizia Comisiei 2011/753/UE
Conform datelor ANPM, în anul 2014, rata de reciclare materială a fost de circa 5%, iar rata de compostare de circa 8%. Dat fiind faptul ca în acest an în instalaţiile de compostare autorizate au fost tratate circa 40.000 tone de deşeuri municipale (a se vedea secţiunea II.3.8), este posibil ca întreaga cantitate de deşeuri estimată ca fiind compostată să fie supraestimată.
II.3.3 Generarea şi gestionarea deşeurilor biodegradabile municipale
II. Situaţia existentă
În conformitate cu prevederile HG 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, deşeurile biodegradabile sunt definite ca deşeurile care suferă descompuneri anaerobe sau aerobe, cum ar fi deşeurile alimentare ori de grădină, hârtia şi cartonul.
Astfel, deşeurile biodegradabile municipale se regăsesc în toate categoriile de deşeuri municipale, şi anume:
Deşeuri menajere şi similare celor menajere – biodeşeuri9, deşeuri de hârtie şi carton, deşeuri de lemn şi partea biodegradabila a deşeurilor textile şi voluminoase;
Deşeuri din grădini şi parcuri – biodeşeuri;
Deşeuri din pieţe – biodeşeuri, deşeuri de hârtie şi carton şi deşeuri de lemn.
Tabel II-11: Generarea deşeurilor biodegradabile municipale, 2010-2014
Cantitate (milioane tone/an)
2010 2011 2012 2013 2014
Deşeuri
municipale generate
6,34
5,21
5,04
5,07
4,95
Deşeuri municipale biodegradabile generate, din
care:
4,30
3,45
3,92
3,93
3,84
Deşeuri menajere şi
similare
3,91
3,11
3,51
3,47
3,46
Deşeuri din
grădini şi parcuri
0,11
0,08
0,09
0,09
0,07
Deşeuri din piete
0,06
0,07
0,06
0,06
0,05
Deşeuri stradale
0,22
0,19
0,26
0,31
0,26
Sursă: Estimare pe baza datelor ANPM privind cantităţile de deşeuri municipale generate şi datele de compoziţie
Se observă că, deşi cantitatea de deşeuri municipale este într-o continua scădere, deşeurile biodegradabile nu urmează acelaşi trend. Ponderea deşeurilor biodegrabile municipale creste de la 68% în anul 2010 la 78% în 2012, ramânând la acest nivel şi în anii 2013 şi 2014.
În ceea ce priveşte tratarea deşeurilor municipale biodegradabile, principala metodă utilizată este compostarea. În prezent, în România nu există în operare nicio instalaţie de digestie anaerobă pentru deşeuri municipale.
Alte metode de tratare a deşeurilor municipale biodegradabile sunt reprezentate de valorificarea prin coincinerare şi tratarea mecano-biologică. Valorificarea prin coincinerare
9 conform definiţiei din Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor
este o metoda utilizată în prezent, cantitatea totală a deşeurilor municipale coincinerate crescând în fiecare an în perioada de analiză.
În ceea ce priveşte tratarea mecano-biologica, în 2017, la nivel naţional funcţionează patru instalaţii (Chiajna-Bucureşti, Ghizela-Timiş, Bârcea Mare-Hunedoara şi Costineşti – Constanţa) cu o capacitate totală de circa 270.00 tone/an.
II. Situaţia existentă
Prin proiectele privind sistemele integrate de management al deşeurilor implementate sau în curs de implementare se pun la dispoziţie capacităţi însemnate de tratare a deşeurilor municipale biodegradabile, atât prin compostare (circa 200.000 tone/an), cât şi prin tratare mecano-biologică (capacităţi totale de circa 1,4 milioane tone/an).
Hotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor prevedere la articolul 6
(2) următoarele obiective:
reducerea cantităţii de deşeuri municipale biodegradabile depozitate la 75% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 5 ani de la data de 16 iulie 2001;
reducerea cantităţii de deşeuri municipale biodegradabile depozitate la 50% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 8 ani de la data de 16 iulie 2001;
reducerea cantităţii de deşeuri municipale biodegradabile depozitate la 35% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 15 ani de la data de 16 iulie 2001.
De asemenea, este prevăzut ca termenele pentru atingerea obiectivelor de reducere a cantităţilor de deşeuri biodegradabile depozitate se pot prelungi cu maximum 4 ani, dacă această prelungire este autorizată de autoritatea centrală pentru protecţia mediului.
Pentru primele două obiective România a solicitat derogarea de patru ani prin Planul de implementare a Directivei privind depozitarea. Derogarea a fost acceptată de către Comisia Europeana, astfel ca obiectivele au avut ca termen anul 2010, respectiv 2013.
Pentru cel de-al treilea obiectiv, la solicitarea Ministerul Mediului din iulie 2016, Comisia Europenă a acceptat, de asemenea, o derogare de patru ani. Astfel, cel de-al treilea obiectiv urmează a fi îndeplinit în anul 2020.
Cantitatea de deşeuri municipale biodegradabile generată în anul 1995 (anul de referinţă pentru calcul obiectivelor) a fost de 4,8 milioane tone, conform Planului de implementare a Directivei privind depozitarea.
II.3.4 Generarea şi gestionarea deşeurilor municipale periculoase
II. Situaţia existentă
La nivel naţional nu există date privind generarea deşeurilor municipale periculoase. Conform datelor EUROSTAT10, media de generare a deşeurilor municipale periculoase în România a fost de 1 kg/locuitor/an în 2014. În cazul UE-28 media de generare a fost de 7 kg/locuitor/an în 2012 crescând la 8 kg/locuitor/an în 2014.
Colectarea separată a deşeurilor periculoase din deşeurile municipale nu este extinsă la nivel naţional, cantităţile colectate fiind extrem de reduse. După colectare acestea sunt stocate temporar şi transportate spre eliminare la instalaţiile de eliminare a deşeurilor periculoase, prezentate în secţiunea I.II.17.2
În prezent, documentele procedurilor de delegare a serviciilor de colectare şi transport a deşeurilor derulate în cadrul proiectelor SMID cuprind şi cerinţe privind colectarea şi gestionarea acestei categorii de deşeuri. Astfel, este de aşteptat ca în perioada supusă planificării cantitatea de deşeuri periculoase municipale colectată separat să crească semnificativ.
II.3.5 Finanţarea serviciului de salubrizare
Finanţarea serviciului de salubrizare este prevăzută în Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 101/2006) la art. 25 şi
26. Aceasta se realizează cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare privind finanţele publice locale, precum şi cu respectarea următoarelor principii:
recuperarea integrală prin tarife, taxe special sau subvenţii de la bugetul local a costurilor de operare şi a investiţiilor pentru înfiinţarea, reabilitarea şi dezvoltarea sistemelor de salubrizare;
menţinerea echilibrului contractual.
Finanţarea serviciului de salubrizare se realizează prin tarife sau taxe speciale (art. 26, alin. (1) al Legii 101/2006 cu modificările şi completările ulterioare), după cum urmează:
taxe speciale, în cazul prestaţiilor efectuate în beneficiul întregii comunităţi locale;
taxe speciale, în cazul prestaţiilor de care beneficiază individual, fără contract;
tarife, în cazul prestaţiilor de care beneficiază individual, pe bază de contract de prestare a serviciului de salubrizare.
Metodologia utilizată pentru stabilirea, ajustarea şi modificarea tarifelor în ceea ce priveşte activităţile specifice serviciului de salubrizare este aprobată prin Ordinul Preşedintelui ANRSC nr. 109/2007. În conformitate cu prevederile Ordinului, autorităţile locale sunt singurele responsabile pentru aprobarea acestor tarife. Aceste tarife sunt ajustate sau modificate pe baza solicitărilor operatorilor, precum şi în conformitate cu prevederile legale.
Finanţarea prin tarif presupune o legătură contractuală directă între utilizatorul individual, fie el persoană fizică sau persoană juridică şi operatorul de colectare şi transport. Operatorul încheie cu utilizatorul un contract de prestare întocmit în conformitate cu Contractul-cadru de prestare a serviciului de salubrizare a localităţilor aprobat prin Ordinul
10http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/refreshTableAction.do?tab=table plugin=1 pcode=tsdpc250 language=en
, accesată în aprilie 2017
II. Situaţia existentă
ANRSC nr. 112/2007. Acest contract se încheie în baza contractului de delegare şi a regulamentului-cadru al serviciului. Operatorul de colectare şi transport facturează şi încasează tariful direct de la utilizatorul cu care are încheiat contractul individual de prestare a serviciului de salubrizare şi plăteşte mai departe costurile de gestionare a deşeurilor colectate (sortare, compostare, tratare mecano-biologică, depozitare), în cazul în care aceste activităţi sunt realizate de către alţi operatori. Pentru fiecare activitate a serviciului de salubrizare există un tarif de operare. Metodologia utilizată pentru stabilirea, ajustarea şi modificarea tarifelor în ceea ce priveşte activităţile specifice serviciului de salubrizare este aprobată prin Ordinul ANRSC nr. 109/2007.
În conformitate cu prevederii Legii nr. 101/2006, art. 26, alin. (1), lit. c), în cazul utilizatorilor care beneficiază de serviciu fără a avea contract individual, autoritatea publica locală (APL) instituie o taxă care să acopere costurile cu prestarea serviciului. Aceasta înseamnă că în cazul în care serviciul de salubrizare este plătit prin tarif, pentru utilizatorii care refuză să încheie contract cu operatorul va fi instituită taxa.
Acest sistem implică cel mai mic efort instituţional din partea autorităţilor publice locale.
Finanţarea prin taxă se realizează în condiţiile în care, conform contractului de delegare, serviciul se prestează în folosul întregii comunităţi locale.
Autorităţile publice locale încasează taxele de salubrizare prin intermediul Direcţiilor de Taxe şi Impozite Locale. Ca şi în cazul tarifului, pentru fiecare activitate a serviciului de salubrizare (furnizat de către operatorii de salubritate) există un tarif de operare
Acest sistem de plată implică un efort instituţional din partea APL în colectarea taxei, în evidenţa şi urmărirea sumelor respective şi a utilizatorilor rău platnici, dar pune la dispoziţia APL un instrument financiar legal prin care poate stimula şi sancţiona atât utilizatorii, cât şi operatorii.
În prezent, există situaţii (ex. Municipiul Bucureşti - Sectorul 1, Sectorul 3) în care serviciul de salubrizare este plătit integral din bugetul local, fără să fie instituit nici tarif, nici taxă specială.
Acest mod de finanţare presupune ca operatorul să factureze direct către APL, care va plăti serviciul direct din bugetul local, fără a mai institui vreo taxă. Avantajul este acela că nu mai este necesar efortul instituţional pentru colectarea taxei de salubrizare, dar APL îţi păstrează instrumentele financiare de acţiune în relaţia cu operatorul.
Dezavantajul este că nu se respectă principiul poluatorul plăteşte, nu este stimulată populaţia în vederea colectării selective şi nu este conştientizată populaţia în vederea reducerii cantităţii de deşeuri generate. Totodată serviciul devine nesustenabil financiar, sursele de finanţare, atât pentru activitatea curentă, cât şi pentru investiţii putând să fie redirecţionate pentru alte priorităţi.
Plata prin subvenţie de la bugetul local ar putea să fie menţinută pentru cazurile sociale, bine identificate şi precizate ca atare.
În cadrul proiectelor SMID, nu există un mecanism unitar de finanţare a serviciului de salubrizare la nivel judeţean în ceea ce priveşte utilizatorii casnici, existând următoarele situaţii:
Plata prin tarif pentru tot judeţul - implementată sau propusă în 11 judeţe: Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Covasna, Gorj, Hunedoara, Ilfov, Timiş, Vâlcea, Vrancea;
Plata prin tarif pentru mediul urban şi prin taxă pentru mediul rural - implementată sau propusă în 11 judeţe: Alba, Argeş Braşov, Buzău, Caraş-Severin Călăraşi, Giurgiu, Harghita, Neamţ, Sălaj, Teleorman;
Plata prin taxă, pentru întreg judeţul - 17 judeţe, în diferite variante de fluxuri financiare.
II. Situaţia existentă
În practica actuală operatorul de colectare şi transport facturează direct utilizatorii casnici sau non-casnici (în cazul finanţării prin tarif) sau APL-urile (în cazul finanţării prin taxă). Tariful respectiv este stabilit în conformitate cu Ordinul 109/2007 şi acoperă toate operaţiile, de la colectare şi transport până la eliminare. Sunt practicate tarife diferite pentru utilizatorii casnici şi cei non-casnici. Astfel, pentru utilizatorii casnici se utilizează tarife pe persoană şi lună (sau, în anumite UAT-uri, pe gospodărie şi lună, în funcţie de numărul de persoane dintr-o gospodărie), tarife determinate plecând de la un tarif ofertat
/ aprobat pe tonă sau metru cub (considerând un indicator de generare de circa 0,9 kg/pers/zi pentru mediul urban, respectiv 0,4 kg/pers/zi pentru mediul rural şi o densitate de 350 kg/m3 pentru deşeurile reziduale/în amestec). Pentru utilizatorii non-casnici tariful este pe metru cub sau pe tonă (considerând o densitate de 350 kg/m3 pentru deşeurile reziduale).
Activităţile de operare a staţiilor de transfer, a instalaţiilor de sortare, a instalaţiilor de compostare, a instalaţiilor de tratare mecanico-biologică, ca şi de operare a depozitelor sunt facturate de către operatorii respectivi, de obicei, operatorului de colectare şi transport.
Tarifele practicate în prezent pe teritoriul României de către operatorii de colectare şi transport pentru utilizatorii casnici (populaţie) pleacă de la un minim de 1,52 lei/pers/lună şi ajung la un maxim de 12,97 lei/pers/lună11. Tarifele pentru utilizatorii non-casnici sunt cuprinse între 22,06 lei/m3 fără TVA şi 383,21 lei/m3 fără TVA. Aceasta ar reprezenta echivalentul a unui tarif minim de aprox. 28 euro/tonă până la un tarif de 243 euro/tonă.
În continuare sunt prezentate plajele de valori pentru operarea diferitelor instalaţii de tratare a deşeurilor, sursa datelor fiind, proiectele SMID şi datele publicate în portalul e- licitaţie.ro. Tarifele pentru operarea staţiilor de transfer depind foarte mult de distanţele pe care trebuie transportate deşeurile, dar, din proiectele SMID, o valoare medie este de 80-90 lei/tonă. Tarifele pentru instalaţiile de sortare sunt cuprinse între 44,70 lei/tonă şi 94,59 lei/tonă fără TVA (cca. 10-20 Euro/tonă). Tarifele pentru instalaţiile de compostare sunt cuprinse între 53 lei/tonă şi 115 lei/tonă fără TVA. Tarifele pentru instalaţiile de tratare mecano-biologice sunt, în medie, de 15 Euro/tonă fără TVA. Tarifele pentru administrarea depozitelor sunt în prezent cuprinse între 10 Euro/tonă şi 21 Euro/tonă fără TVA.
11 informaţii furnizate de către ANRSC, 2016
II.3.6 Infrastructura existentă şi planificată în sistemele de management integrat a deşeurilor
II. Situaţia existentă
Proiectele privind sistemele integrate de gestionare a deşeurilor (SMID) au fost şi sunt în curs de implementare în România la nivelul majorităţii judeţelor. În 2 judeţe (Dâmboviţa şi Teleorman) proiectele SMID au fost implementate prin fonduri ISPA. În alte 14 judeţe (Arad, Argeş, Bacău, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Covasna, Giurgiu, Hunedoara, Mureş, Neamţ, Olt, Sălaj, Sibiu şi Timiş) implementarea proiectelor SMID a fost finalizată sau este în curs de finalizare prin proiecte finananţate prin programul POS Mediu. În 18 judeţe (Alba, Bihor, Brăila, Caraş- Severin, Călăraşi, Cluj, Constanţa, Dolj, Harghita, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Prahova, Suceava, Tulcea, Vaslui, Vâlcea şi Vrancea) proiectele SMID au fost fazate, fiind finanţate prin POS Mediu şi prin POIM. În 4 judeţe (Braşov, Buzău, Galaţi şi Ilfov) pregătirea proiectelor SMID a fost realizată în perioada 2007 – 2013 dar nu a fost finalizată în timp pentru demararea implementării. În 3 judeţe (Satu Mare, Gorj şi Ialomiţa) şi municipiul Bucureşti încă nu au fost implementate proiecte SMID.
Figura II-8: Proiecte SMID în România
Sursa: Pe baza informaţiilor MDRAPFE
Principalele investitiţii realizate prin proiectele SMID sunt echipamente pentru colectarea deşeurilor (în cele mai multe cazuri pentru colectarea deşeurilor reciclabile), unităţi de compostare individuală, staţii de transfer, instalaţii de tratare – instalaţii de compostare, instalaţii de sortare, instalaţii MBT şi depozite conforme.
Infrastructura realizată pentru colectarea, transportul şi transferul deşeurilor municipale
Colectarea separată a deşeurilor reciclabile - în 24 din cele 34 de judeţe în care au fost implementate sau sunt în curs de implementare proiecte SMID, colectarea separată se realizează pe 3 fracţii (hârtie/carton, plastic/metal şi sticlă) în puncte de colectare dotate, cel mai frecvent, cu
II. Situaţia existentă
containere de 1,1 m3. În 5 judeţe (Arad, Braila, Covasna, Dolj şi Sibiu), colectarea deşeurilor reciclabile se realizează atât în puncte de colectare cât şi din poartă în poartă. În cazul a 3 judeţe (Timiş, Neamţ şi Argeş) colectarea deşeurilor reciclabile se realizează, în anumite zone, în amestec (aşa numita fracţie uscată).
Figura II-9: Colectarea separată a deşeurilor reciclabile menajere şi similare
Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016
Colectarea separată a deşeurilor biodegradabile menajere în mediul urban în vederea compostării a fost/va fi implementată în cazul a 11 din cele 34 de judeţe în care s-au implementat sau sunt în curs de implementare proiecte SMID.
Figura II-10: Colectarea separată a deşeurilor biodegradabile
Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016
II. Situaţia existentă
În cazul a 28 din cele 32 de judeţe care implementează proiecte SMID finanţate prin POS Mediu/POIM, este prevăzută achiziţionarea de unităţi de compostare individuală (cca. 991.000 buc.), cu volumul cuprins între 200 l şi 1.000 l. Cele 4 judeţe în care proiectele SMID nu prevăd achiziţionarea de unităţi de compostare individuală sunt Bistriţa-Năsăud, Covasna, Giurgiu şi Vrancea. Volumul total a unităţilor de compostare individuală achiziţionate la nivel naţional este de circa 261.000 m3. Se estimează că până în anul 2025 cantitatea de deşeuri menajere generată în mediul rural se va reduce cu cca. 10% ca urmare a compostării individuale.
Din cele 129 staţii de transfer realizate sau în curs de realizare, 51 sunt în operare, 70 sunt realizate sau în curs de realizare prin proiecte SMID şi nu sunt încă în operare şi 8 instalaţii sunt realizate şi autorizate, dar nu funcţionează. Din cele 51 de instalaţii în operare, 9 sunt realizate prin proiecte SMID, restul fiind finanţate din fonduri Phare, ISPA sau investiţii private.
Figura II-11: Staţii de transfer
Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016
Infrastructura realizată pentru tratarea deşeurilor municipale
Din cele 150 de instalaţii de sortare existente la nivel naţional (în operare şi construite prin proiecte POS/POIM care urmează a fi date în operare), 45 au fost construite prin proiecte SMID, finanţate prin POS Mediu, respectiv ISPA (în judeţele Dâmboviţa şi Teleorman). Deşi toate cele 45 instalaţii au fost proiectate pentru colectarea deşeurilor reciclabile colectate separat, cele 3 care funcţionează (în judeţele Dâmboviţa, Teleorman şi Bistriţa-Năsăud) asigură şi sortarea deşeurilor municipale colectate în amestec. Capacitatea totală a celor 45 de instalaţii de sortare este de circa 840.500 tone/an, ceea ce reprezintă circa 56% raportat la cantitatea de deşeuri reciclabile generată în anul 2014 (mai puţin lemn şi textile, deşeuri care se presupune că nu ajung în instalaţiile de sortare).
Figura II-12: Instalaţii de sortare
II. Situaţia existentă
Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016
La nivel naţional există 45 de instalaţii de compostare realizate sau care sunt în curs de realizare, din care: 22 sunt în operare, 18 realizate sau în curs de realizare prin proiecte SMID, care nu sunt încă în operare şi 5 instalaţii de compostare autorizate, care nu funcţionează în prezent. Din cele 22 de instalaţii în operare, 6 au fost realizate prin proiecte SMID, restul fiind realizate prin proiecte PHARE, ISPA sau din fonduri private. Capacitatea totală a instalaţiilor de compostare din proiecte SMID este de 215.435 tone/an, reprezentând circa 8,6% raportat la cantitatea totală de deşeuri municipale biodegradabile estimat a fi generată în anul 2014. În prezent, instalaţiile de compostare aflate în operare tratează în principal deşeuri verzi, cantitatea de deşeuri menajere biodegradabile compostate fiind foarte redusă.
Figura II-13:
Instalaţii de compostare
Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016
În ceea ce priveşte instalaţiile de tratare mecano-biologică, în anul 2017, pe lângă instalaţii existente în operare (Chiajna/Bucureşti, Ghizela/Timiş) au mai fost date în operare înca două instalaţii noi la Borcea Mare/Hunedoara şi Costineşti/Constanţa. În plus faţă de aceste patru instalaţii au mai fost construite sau sunt în curs de construire prin proiecte SMID încă 15 instalaţii. Capacitate totală a instalaţiilor TMB este de 1.530.000 tone/an.
II. Situaţia existentă
Instalaţiile TMB construite sunt toate instalaţii cu biostabilizare, asigurând tratarea deşeurilor reziduale înainte de depozitare. Tratarea mecanică constă în separarea deşeurilor pe fracţii (în general după mărime) şi separarea magnetică a deşeurilor feroase. În unele cazuri se realizează şi sortarea unor fracţii care sunt ulterior sunt trimise la reciclare. Tratarea biologică este aerobă – în unele cazuri în spaţii acoperite. Deşeurile stabilizate rezultate sunt depozitate sau utilizate ca material de acoperire pe depozite.
Figura II-14:
Instalaţii de tratare mecano-biologică
Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016
Situaţia tratării deşeurilor municipale înaintea depozitării este prezentată în figura de mai jos. În cele 12 judeţe în care este asigurată tratarea prealabilă a întregii cantităţi de deşeuri, aceasta este asigurată prin intermediul instalaţiilor TMB şi a instalaţiilor de compostare construite prin proiecte SMID. În judeţele Timiş, Bihor, Mureş, Vâlcea şi în municipiul Bucureşti, instalaţiile TMB nu au fost proiectate ca să asigure tratarea întregii cantităţi de deşeuri reziduale colectate.
Figura II-15: Tratarea deşeurilor municipale înaintea depozitării
II. Situaţia existentă
Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016
La data colectării datelor şi infomaţiilor pentru elaborarea PNGD (mai 2016), la nivel naţional existau 50 de depozite în operare, dintre care:
36 sunt depozite conforme clasa b (3 depozite - Bistriţa-Năsăud, Neamţ şi Timiş au fost realizate prin proiecte finanţate din POS Mediu);
14 depozite neconforme care au sistat activitatea de depozitare în 2016 sau 2017 (11 sunt depozite care au sistat activitatea în 2016 sau în anul 2017 şi care nu au fost incluse în proiectele SMID).
În plus, prin proiecte SMID au fost construite sau sunt în construire 19 depozite, dintre care 2 depozite au fost date în operare în perioada 2016 - 2017 (depozitul conform din judeţul Botoşani şi cel din judeţul Hunedoara).
Figura II-16: Depozite de deşeuri municipale
Sursa: Pe baza informaţiilor furnizate de ANPM, MDRAPFE, CJ, ADI, 2016
II.3.7 Aspecte instituţionale
Aşa cum prevede Legea nr. 101/2006, serviciul de salubrizare a localităţilor este un serviciu public care se organizează pentru satisfacerea nevoilor populaţiei şi se desfăşoară sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităţilor administraţiei publice locale ori ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară.
II. Situaţia existentă
Aşadar, responsabilitatea înfiinţării, organizării şi gestionării serviciului de salubrizare aparţine autorităţilor administraţiei publice locale.
Prin proiectele Sistem de Management Integrat al Deşeurilor (SMID) finanţate prin Axa 2 POS Mediu sau Programul Operaţional Infrastructura Mare şi derulate în majoritatea judeţelor din ţară, s-au realizat investiţii în bunuri de infrastructură aferente activităţilor componente ale serviciului de salubrizare prevăzute la art. 2 alin. 3 din Legea nr. 101/2006. Dreptul de proprietate asupra bunurilor realizate prin aceste proiecte aparţine Consiliilor Judeţene în calitate de Beneficiari ai proiectelor SMID. În acest sens, art. 7 din Legea nr. 101/2006 prevede competenţe şi în sarcina Consiliilor Judeţene cu privire la organizarea şi gestionarea sistemelor de management integrat al deşeurilor, precum şi a activităţilor specifice realizate prin intermediul acestora.
Aşadar, principalii factori implicaţi în organizarea şi gestionarea serviciului de salubrizare sunt:
Autorităţile administraţiei publice locale sau Asociaţiile de Dezvoltare Intercomunitară (ADI), după caz;
Consiliile Judeţene.
Desigur, un rol deosebit de important îl au şi operatorii serviciului de salubrizare cărora le- a fost delegată gestiunea serviciului de salubrizare, a căror drepturi şi obligaţii sunt prevăzute în hotărârile de dare în administrare, în contractele de delegare a gestiunii şi în contractele de prestare a serviciului, după caz. Trebuie însă să menţionăm faptul că, pe de o parte, una din cele mai importante obligaţii ale operatorilor serviciului de salubrizare este aceea de a deţine licenţă eliberată de ANRSC, iar pe de altă parte, operatorilor trebuie să li se acorde dreptul la exclusivitatea prestării serviciului de salubrizare pe raza unităţilor administrativ-teritoriale.
Pentru implementarea proiectelor SMID, judeţele care au beneficiat de finanţare prin POS Mediu, au adoptat următoarea organizare instituţională:
Consiliul Judeţean, în calitate de beneficiar al proiectului a devenit şi proprietarul bunurilor achiziţionate şi/sau realizate prin proiect;
Unităţile administrativ-teritoriale din judeţ, inclusiv Consiliul Judeţean, s-au asociat în cadrul unei Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitară.
În acest sens, au fost stabilite şi atribuţiile fiecărei entităţi implicate, după cum urmează:
i. Consiliile Judeţene:
a. Să realizeze managementul, coordonarea şi implementarea proiectului conform prevederilor contractului de finanţare;
b. Să înfiinţeze Unitatea de Implementare a Proiectului;
c. Să adere la Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară;
d. Să stabilească strategia judeţeană de management integrat al deşeurilor;
e. Să atribuie contractele de lucrări pentru realizarea infrastructurii prevăzute prin proiect, conform prevederilor legale;
f. Să atribuie contractele de furnizare a bunurilor prevăzute a fi achiziţionate prin proiect, conform prevederilor legale;
ii. Unităţile administrativ-teritoriale:
II. Situaţia existentă
a. Să adere la Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară în vederea implementării în comun a proiectului;
b. Să mandateze Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară prin Statut şi Actul Constitutiv, conform legii nr. 51/2006, să exercite, în numele lor şi în favoarea lor, prerogativele, drepturile şi obligaţiile acestora legate de serviciul de salubrizare;
c. Să aprobe prin hotărâri ale autorităţilor deliberative toate documentele necesare implementării proiectului;
iii. Asociaţiile de Dezvoltare Intercomunitară
a. Să implementeze proiectul prin înfiinţarea/extinderea, organizarea, administrarea şi exploatarea Serviciilor în interes comun, inclusiv delegarea gestiunii acestora pe baza condiţiilor contractului de delegare, procedurilor de achiziţii publice către diferiţi operatori, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
b. Să promoveze/implementeze în comun unele programe pentru înfiinţarea, eficientizarea şi/sau dezvoltarea serviciilor publice comunitare de salubrizare a localităţilor;
c. Să asigure furnizarea/prestarea, în raza unităţilor administrativ-teritoriale asociate, a serviciului public de salubrizare, în condiţii de eficienţă şi eficacitate;
d. Să promoveze în comun, să finanţeze şi să implementeze unele programe de investiţii pentru înfiinţarea, reabilitarea, dezvoltarea şi/sau, de la caz la caz, modernizarea şi gestionarea sistemelor de utilităţi publice aferente serviciilor publice comunitare de salubrizare a localităţilor;
e. Să dezvolte capacitatea instituţională şi decizională a autorităţilor administraţiei publice locale, membri ai Asociaţiei;
f. Să coordoneze planificarea la nivel local şi judeţean (prin pregătirea şi aprobarea strategiilor de gestionare a deşeurilor);
g. Să semneze prin intermediul membrilor săi contractele de delegare a operării noii infrastructuri.
În figura de mai jos sunt prezentate relaţiile existente între instituţiile publice şi care în final conduc la satisfacerea nevoilor populaţiei cu privire la organizarea serviciului de salubrizare.
II. Situaţia existentă
Figura II-17: Cadrul instituţional pentru implementarea proiectelor SMID
În prezent în România sunt înfiinţate 39 de Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) pentru managementul integrat al deşeurilor la nivel judeţean. În plus, în unele judeţe sunt înfiinţate şi funcţionează ADI doar la nivelul unor UAT beneficiare ale proiectelor PHARE CES.
Asociaţiile de Dezvoltare Intercomunitară au format la rândul lor prin asociere, o organizaţie la nivel naţional denumită Federaţia Asociaţiilor de Dezvoltare Intercomunitară din România (FADI).
Potrivit Statutului său, FADI a fost constituită în scopul dezvoltării instituţionale în domeniul deşeurilor în România. În prezent din FADI fac parte 22 de Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitară.
Principalele obiective ale FADI sunt:
Sporirea reprezentării şi reprezentativităţii ADI având ca obiect de activitate managementul deşeurilor, la nivel naţional şi internaţional;
Îmbunătăţirea cadrului instituţional şi legislativ de desfăşurare a activităţii ADI;
Responsabilizarea factorilor decizionali.
II.3.8 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire
II. Situaţia existentă
Pentru perioada de analiză, 2010-2014, obiectivele şi ţintele privind deşeurile municipale sunt cele prevăzute în legislaţie şi în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013 (aprobate prin HG nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor şi a Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor, cu modificările ulterioare). Modul de îndeplinire a acestora este prezentat în tabelul de mai jos.
Tabel II-12: Modul de îndeplinire a principalelor obiective şi ţinte privind deşeurile municipale, 2010-2014
Obiectiv
Ţintă
Mod de îndeplinire
Crearea şi utilizarea de sisteme şi mecanisme economico-financiare pentru gestionarea deşeurilor în condiţiile respectării principiilor generale, cu precădere a principiului “poluatorul plăteşte”
Îmbunătăţirea mecanismelor economico-financiare pentru gestionarea deşeurilor municipale (calculare taxe, programe naţionale speciale de la buget). Termen - 2007
Parţial
Au fost implementate unele măsuri, dar fără a respecta termenul stabilit (a se vedea secţiunea IV)
Extinderea sistemelor de colectare a deşeurilor în mediul urban şi rural
Colectarea a 84% din deşeurile municipale generate
Termen - 2013
DA
Conform datelor ANPM, cantitatea de deşeuri municipale colectate în anul 2013 a fost de circa 84%
Reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate prin reciclare şi procesare
DA
Conform ANPM, obiectivele aferente anilor 2010 şi 2013 au fost atinse
Reducerea este raportată la cantitatea de deşeuri biodegradabile generată în anul 1995
Realizarea Strategiei naţionale privind reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate
DA
Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor 2014-2024 include şi strategia privind reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate
Reducerea cu 25% până în 2010
Reducerea cu 50% până în 2013
Deşi principalele obiective incluse în Strategia Naţionala şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013 au fost atinse, pentru perioada de analiză au fost identificate o serie de probleme legate de gestionarea deşeurilor municipale, şi anume:
Aspecte tehnice privind modul de gestionare a deşeurilor municipale:
II. Situaţia existentă
o Implementarea scăzută la nivel naţional a colectării separate a deşeurilor reciclabile. În anul 2014, doar circa 9 % din cantitatea intrată în instalaţiile de sortare au fost deşeuri reciclabile colectate separat12;
o În anul 2014 a fost utilizată doar circa 47% din capacitatea totală a instalaţiilor de sortare aflate în operare, iar eficienta medie de sortare a fost de numai 7%10;
o În anul 2014 a fost utilizată doar circa 21% din capacitatea totală a instalaţiilor de compostare aflate în operare10;
o Gestionarea deficitară a deşeurilor periculoase menajere şi a deşeurilor voluminoase;
o Acceptarea la depozitare a deşeurilor netratate;
Aspecte de natură legislativă:
o Lipsa normativelor tehnice privind compostarea, tratarea mecano-biologică şi a instalaţiilor de tratare termică;
o Lipsa actelor normative naţionale privind încetarea statutului de deşeu şi a unor norme pentru clasificarea unitară a activităţilor de reciclare a deşeurilor;
o Nu există o corelaţie între codurile CAEN pentru activităţile de gestionare a deşeurilor, respectiv activităţile şi codurile acestora, aşa cum sunt descrise şi clasificate de către legislaţia specifică. În plus, Ordinul ministerului mediului nr. 1798/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu, cu completările şi modificările ulterioare, nu cuprinde prevederi speciale privind autorizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor şi obligativitatea precizării în autorizaţia de mediu a codului activităţii de valorificare/eliminare şi codurilor deşeurilor gestionate;
o Necorelare între prevederile Legii nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor republicată şi prevederile ordinelor subsecvente ale preşedintelui ANRSC;
o Lista naţională de deşeuri acceptate în depozite de deşeuri nepericuloase din Secţiunea 6 a Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri nu interzice depozitarea deşeurilor colectate separat, ci doar se recomandă aplicarea unei metode de valorificare;
Aspecte de natură instituţională/organizaţională:
o Implicarea insuficientă a autorităţilor administraţiei publice locale în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce le revin cu privire la colectarea şi
12 Estimare realizată pe baza datelor furnizate de către consiliile judeţele şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitară in chestionarele transmise pe parcursul elaborării PNGD
gestionarea deşeurilor municipale;
o Nu există aprobat la nivel naţional un model de contract de delegare cadru al activităţilor serviciului de salubrizare specifice gestionării deşeurilor municipale, care să reglementeze relaţia dintre unităţile administrativ teritoriale/ADI şi operatorii serviciului de salubrizare şi care să includă indicatori de monitorizare a performanţei activităţii prestate;
II. Situaţia existentă
o Întârzieri foarte mari pe parcursul derulării procedurilor de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare;
o Capacitatea instituţionala scăzută atât a autorităţilor de mediu, cât şi a autorităţilor locale şi asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară din domeniul deşeurilor;
Aspecte de natură financiară şi investiţională:
o Existenţa unui sistem eterogen în ceea ce priveşte mecanismul de plată a serviciului de salubrizare, ceea ce conduce şi la dificultăţi în implementarea corectă a instrumentelor economice;
o În conformitate cu prevederile OUG nr. 196/2005, sumele colectate în urma aplicării instrumentelor economice din domeniul deşeurilor nu sunt utilizate exclusiv pentru proiecte în domeniul deşeurilor;
Aspecte privind raportarea:
o Lipsa obligaţiei operatorilor economici de raportare în Sistemul Integrat de Mediu gestionat de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;
o Lipsa la nivel naţional a unor date rezultate din analize privind caracteristicile deşeurilor municipale şi indicatorii de generare a deşeurilor menajere, pe medii, în scopul stabilirii unor valori de referinţă şi comparaţie pentru datele raportate.
II.4 Deşeuri alimentare
II.4.1 Generarea deşeurilor alimentare
II. Situaţia existentă
Deşeurile alimentare sunt generate de-a lungul întregului lanţul alimentar, respectiv: producţie primară (agricultură şi pescuit), prelucrarea produselor alimentare, comerţ cu ridicata şi cu amănuntul – distribuţie, servicii alimentare (restaurante, unităţi de alimentaţie publică) – consum, gospodării – consum.
În prezent, atât la nivel european cât şi naţional nu există o definiţie armonizată a
„deşeurilor alimentare” şi nici o metodă fiabilă de măsurare şi raportare a acestora, ceea ce face dificilă evaluarea cantităţilor generate, a originii şi a evoluţiei acestora.
Estimarea deşeurilor alimentare, distinct pentru fiecare nivel din lanţul alimentar, generate în Romania în anii 2012 şi 2014 s-a realizat pornind de la formatul de date solicitate de EUROSTAT în cadrul anchetei complementare privind deşeurile alimentare (pentru care Romania nu a furnizat date) şi a datelor furnizate de ANPM pentru deşeurile industriale şi municipalele şi de INS pentru deşeurile provenite din agricultură . În tabelul de mai jos, pe lângă estimările cantităţilor de deşeuri alimentare generate în România, sunt prezentate şi cantităţile generate în UE 28 în anul 2012, conform FUSIONS 2016.
Tabel II-13: Cantităţi de deşeuri alimentare generate în România şi UE 28, în funcţie de sursa de generare
Sector
Clasificare CAEN
Cod CAEN
Deşeuri alimentare generate în România, 2012, tone/an
Deşeuri alimentare generate în România, 2014,
tone/an
Deşeuri alimentare generate în UE 28, 2012,
tone/an
Producţie primară
Agricultură,
silvicultură şi pescuit
01-03
462.613***
541.331***
9.100.000**
Procesare
Industria
prelucătoare
10-11
337.323*
478.661*
16.900.000**
Distribuţie
Comerţ cu ridicată şi cu amănuntul
46-47
20.312*
54.902*
4.600.000**
Serv.
alimentare
Hoteluri şi
comunicaţii
55-56
735.537*
523.244*
10.500.000**
Gospodării
-
-
1.539.625*
1.680.691*
46.500.000**
Sursa:* ANPM, **INS, ***FUSIONS 2016
Ţinând cont de limitările prezente în ceea ce priveşte măsurarea şi raportarea datelor privind deşeurile alimentare, cantităţile prezentate în tabelul de mai sus, includ şi alte deşeuri organice pe lânga deşeurile alimentare (de exemplu fracţia biodegradabilă din deşeurile menajere include şi alte tipuri de deşeuri pe lângă cele alimentare).
100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
92
84
33
24
26
21
3
9
Procesare Distribuţie/ vânzare
Serv. alimentare
Gospodării
RO, 2014 UE 28, 2012
kg/pers x an
II. Situaţia existentă
Figura II-18: Indicatori de generare deşeuri alimentare
Sursa: ANPM, INS, FUSIONS 2016
Din figura de mai sus se observă că, indicatorii de generare deşeuri alimentare din procesare, distribuţie/vânzare şi consum (servicii alimentare şi gospodării) determinaţi pentru România, se alinează cu media UE 28. Prin urmare, se poate aprecia că estimările făcute, în ciuda deficienţelor, în special lipsa datelor specifice pentru această categorie de deşeuri, sunt reprezentative.
II.4.2 Gestionarea deşeurilor alimentare
Deşeurile care conţin sau sunt susceptibile de a conţine deşeuri alimentare, prezentate în secţiunea precedentă, sunt gestionate diferit în funcţie de sursa de generare.
Astfel, în cazul deşeurilor rezultate din producţia primară (agricultură), conform raportărilor furnizate de INS, întreaga cantitatea generată a fost eliminată. Informaţii suplimentare privind gestionarea deşeurilor din agricultura inclusiv a instalaţiilor de valorificare şi eliminare se găsesc în secţiunea II.18.
Deşeurile rezultate din etapa de prelucrare şi distribuţie a produselor alimentare au fost valorificate într-o proporţie de 80% din care aproximativ 40% au fost valorificate prin codul R3 (reciclarea/valorificarea substanţelor organice care nu sunt utilizate ca solvenţi). Informaţii privind cantităţile gestionate şi instalaţiile de valorificare şi eliminare se găsesc în secţiunea II.16.2 Gestionarea deşeurilor industriale nepericuloase care includ acest tip de deşeuri.
În cazul deşeurilor alimentare rezultate de la populaţie şi din serviciile alimentare, după cum s-a menţionat şi în secţiunea anterioară, nu există o evidenţă distinctă a acestora, fiind incluse în fracţia biodegradabilă din deşeurile menajere şi similare.
La nivelul anului 2014 colectarea separată a biodeşeurilor (inclusiv deşeuri alimentare) din deşeuri menajere şi similare s-a realizat într-o proporţie foarte mică, cea mai mare parte
a deşeurilor fiind colectate în amestec şi eliminate prin depozitare. În instalaţiile de compostare deşeuri municipale, în prezent se valorifică în principal doar deşeuri verzi din parcuri şi grădini. Astfel, se poate aprecia că valorificarea deşeurilor alimentare prin compostare este nesemnificativă.
II. Situaţia existentă
Compostarea individuală a deşeurilor biodegradabile (inclusiv deşeuri alimentare) rezultate din gospodării se apreciază a se realiza la o scară redusă, neexistând date fiabile privind cantitatea compostată. Ţinând cont de practicile curente, în mediul rural s-a observat utilizarea într-o proporţie destul de mare a deşeurilor alimentare ca hrană pentru animale. Astfel, ponderea de deşeuri alimentare din fracţia biodegradabilă de deşeuri generate se estimează a fi relativ scăzută.
II.4.3 Generarea şi gestionarea uleiurilor uzate alimentare
O categorie specială a deşeurilor alimentare este reprezentată de uleiurile uzate alimentare, respectiv uleiuri şi grăsimi comestibile (20 01 25).
Cantităţile de ulei uzat alimentar generate şi gestionate în perioada de analiză sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Tabel II-14: Cantităţile de ulei uzat alimentar gestionate la nivel naţional, 2010-2014
Anul
Generat (tone)
Valorificat (tone)
Eliminat (tone)
2010
18.020
19.105
18
2011
2.039
1.850
12
2012
6.700
6.722
20
2013
13.258
11.785
1.472
2014
1.402
1.314
86
Sursa: Prelucrare pe baza datelor ANPM
Din datele de mai sus se observă că nu se poate identifica o anume variaţie a cantităţilor de ulei uzat alimentar colectate. Cantitatea variază extrem de mult de la un an la altul, chiar cu un ordin de mărime. Cea mai probabilă cauză a acestei variaţii este raportarea incorectă a generatorilor. Însă, după cum se poate observa, aproape întreaga cantitate colectată este valorificată, cantităţile eliminate fiind extrem de mici.
În ceea ce priveşte modul de gestionare, conform datelor ANPM, în anul 2014, cea mai utilizată operaţie de valorificare a uleiurilor uzate alimentare a fost R12 Schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre operaţiunile numerotate de la R 1 la R 11 (pentru circa 60% din cantitatea totală valorificată) iar cea mai utilizată operaţie de eliminare a fost D10 Incinerarea pe sol (pentru circa 85% din cantitatea totală eliminată).
La nivel naţional nu există o practică extinsă privind colectarea uleiului uzat alimentar de la populaţie. Există unele iniţiative individuale de colectare a acestui tip de deşeu derulate de unele lanţuri de benzinării13 , de diverse asociaţii neguvernamentale14 sau chiar de operatori economici15. Cantităţile colectate astfel sunt destul de de reduse. De exemplu, în
13 https://molromania.ro/ro/persoane-fizice/colecteaza-uleiul-alimentar-uzat, accesat septembrie 2016
14 http://uleiosul.com/, accesat septembrie 2016
15 http://colectareuleiuzat.ro/
cadrul proiectului Uleiosul au fost colectate şi predate în anul 2015 numai 1,6 tone de ulei16 uzat de la populaţia de pe teritoriul municipiului Bucureşti.
Mai extinsă este practica de colectare a uleiului uzat alimentar de la operatorii economici care activează în domeniul alimentaţiei publice (fastfood, restaurante, cattering).
II. Situaţia existentă
II.4.4 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire
Pentru perioada de analiză, 2010-2014, în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013 nu sunt prevăzute obiective şi ţinte privind deşeurile alimentare.
Aspectele identificate referitoare la deşeurile alimentare sunt următoarele:
Lipsa unei definiţii armonizată a „deşeurilor alimentare” ceea ce face dificilă măsurarea, dezvoltarea unor politici adecvate de reducere şi monitorizarea succesului/eşecului acestor politici;
Implementarea la o scară foarte redusă a colectării separate a deşeurilor alimentare în vederea valorificării;
În cazul deşeurilor alimentare rezultate de la populaţie şi din serviciile alimentare, colectarea separată din deşeuri menajere şi similare s-a realizat într-o proporţie foarte mică, cea mai mare parte a deşeurilor fiind colectate în amestec;
Existenţa unui număr redus de instalaţii pentru valorificarea deşeurilor alimentare;
Lipsa măsurătorilor şi raportărilor specifice pentru deşeurile alimentare ceea ce face dificilă evaluarea cantităţii, a originii şi a evoluţiei acestora de-a lungul timpului;
Lipsa la nivel naţional a unui sistem de colectare a uleiului uzat alimentar de la populaţie şi lipsa de informare şi conştientizare cu privire la impactul pe care îl are gestionarea greşită a acestui tip de deşeu.
16 Conform informaţiilor furnizate de către reprezentanţii proiectului
II.5 Deşeuri de ambalaje
II.5.1 Generarea deşeurilor de ambalaje
II. Situaţia existentă
În conformitate cu legislaţia actuală, toţi factorii implicaţi în sistemul de gestionare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje raportează anual date la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului. Raportările se constituie în baza de date naţională privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje.
În tabelul de mai jos sunt prezentate cantităţile de ambalaje introduse pe piaţă în România în perioada 2010-2014, atât cantităţile pe tip de material de ambalaj, cât şi cantităţile totale. În figura de mai jos este prezentată variaţia cantităţii totale de ambalaje introduse pe piaţă în perioada de analiză comparativ cu variaţia PIB.
Tabel II-15: Cantităţi de ambalaje introduse pe piaţă în România, total şi pe tip de material, 2010-2014
Tip material
2010
2011
2012
2013
2014
Sticlă
160.334
139.730
160.259
149.205
164.521
Plastic
281.145
278.810
298.042
290.279
336.825
Hârtie şi carton
265.982
293.100
303.108
311.578
388.059
Metal
55.214
55.230
58.333
54.406
65.666
Lemn
211.875
225.540
239.774
248.660
289.695
Altele
390
100
41
11
24
Total
974.940
992.510
1.059.557
1.054.139
1.244.790
Sursă: ANPM
1.300.000
680
660
1.200.000
1.100.000
1.000.000
640
620
600
580
560
540
520
500
Cantitate de ambalaje introduse pe piata
PIB - preturi curente
900.000
2010 2011
2012
an
2013
2014
tone/an
mld Lei/an
Figura II-19: Ambalaje introduse pe piaţă şi PIB în România, 2010-2014
Sursă: ANPM; INS
Datele de mai sus arată o creştere a ambalajelor introduse pe piaţă în perioada 2010- 2014, cu excepţia anului 2013 când se înregistrează o uşoară scădere. Cea mai mare creştere este în anul 2014, cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţă fiind cu circa 18% mai mare decât cantitatea din anul precedent. Aceasta creştere nu urmează însă trendul de creştere al PIB, care este relativ constant în perioada 2011-2014, cu o creştere anuală de 5-7%.
II. Situaţia existentă
Decizia Comisiei Europene 2005/270/CE de stabilire a tabelelor corespunzătoare sistemului de baze de date în conformitate cu Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje prevede la art. 2 că deşeurile de ambalaje dintr-un stat membru pot fi considerate ca fiind egale cu cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţă în acelaşi an în acel stat membru. Astfel, datele prezentate în tabelul de mai jos reprezintă şi cantităţile de deşeuri de ambalaje generate în perioada 2010-2014.
Pe baza datelor privind cantităţile de deşeuri de ambalaje generate anual şi a populaţiei din anul respectiv se calculează indicatorii de generare a deşeurilor de ambalaje (Tabel II-16).
Tabel II-16: Indicatori de generare deşeuri de ambalaje România şi EU-27
Indicator generare deşeuri ambalaje
2010
2011
2012
2013
2014
România (kg/loc şi an)*
48,0
49,1
52,7
52,7
62,4
EU-27 (kg/loc şi an)**
157,8
160,1
157,8
157,9
n.a.
* Calculat pe baza cantităţii totale de ambalaje puse pe piaţă (care este egala cu cantitatea de deşeuri de ambalaje generate) – date ANPM şi populaţia rezidentă – date INS
** Date EUROSTAT
Din Tabel II-16 se observă că indicatorii de generare a deşeurilor de ambalaje în România sunt de circa 3 ori mai mici decât media europeană.
Faptul că indicatorii de generare a deşeurilor de ambalaje în Romania sunt mult mai mici decât media europeană se poate explica prin ponderea mare a populaţiei din mediul rural, care are o rată de consum scăzută. În plus, o alta explicaţie ar putea fi că nu toţi operatorii economici care introduc pe piaţă ambalaje au raportat datele sau au raportat cantităţi mai mici. Această ipoteză este susţinută şi de necorelarea dintre variaţia cantităţii de ambalaje introduse pe piaţă şi variaţia PIB, precum şi de creşterea cu circa 18% a cantităţii de ambalaje introduse pe piaţă în anul 2014 faţă de anul 2013 (cel mai probabil ca urmare a controalelor efectuate de AFM).
În Figura II-20 este prezentată structura pe tipuri de material a deşeurilor de ambalaje în România, în perioada 2010-2014 (calculată pe baza datelor din Tabel II-15) comparativ cu media europeană pentru anul 2013.
100,0
90,0
80,0
70,0
60,0
50,0
40,0
30,0
20,0
10,0
0,0
21,7
22,7
22,6
15,0
23,6
23,3
6,0
5,7
5,6
5,5
5,2
5,3
27,3
29,5
28,6
29,6
31,2
40,0
28,8
28,1
28,1
27,5
27,1
19,0
lemn metal
hartie si carton plastic
sticla
16,4
14,1
15,1
14,2
13,2
20,0
RO-2010 RO-2011 RO-2012 RO-2013 RO-2014 EU-2013
anul
%
II. Situaţia existentă
Figura II-20: Structura pe tipuri de materiale a deşeurilor de ambalaje în România, 2010- 2014 şi EU-28, 2013
Sursă: ANPM (RO 2010-2014) şi EUROSTAT (EU-28, 2013)
În România, materialele de ambalaj cu ponderea cea mai mare sunt hârtia/cartonul şi plasticul. Ambele materiale au ponderi asemănătoare (cuprinse între 27-31%). În perioada 2011-2014 hârtia şi cartonul au avut ponderea cea mai mare, iar în anul 2010, materialul cu ponderea cea mai mare a fost plasticul. Variaţia cea mai mare în perioada de analiza au avut-o hârtia şi cartonul (creştere cu 3,9% în anul 2014 faţă de 2010) şi sticla (scădere cu 3,2% în anul 2014 faţă de anul 2010). Media europeană (EU-28) a structurii deşeurilor de ambalaje este mult diferită faţă de România. Astfel, la nivel european materialul cu ponderea cea mai mare este hârtia şi cartonul (40%), urmat de sticlă (20%) şi plastic (19%).
Baza de date naţională privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje nu conţine date privind cantităţile de deşeuri de ambalaje în funcţie de sursa de generare. Pe baza datelor privind compoziţia deşeurilor menajere şi similare şi asumând că deşeurile de ambalaje municipale reprezintă 50% din deşeurile reciclabile menajere şi similare17, rezultă că deşeurile de ambalaje ce se regăsesc în deşeurile municipale reprezintă 65% din totalul deşeurilor de ambalaje, iar deşeurile din industrie şi comerţ 35%. Dat fiind faptul că în practica curentă o parte din deşeurile de ambalaje de la micul comerţ se colectează împreuna cu deşeurile municipale, rezultă că deşeurile de ambalaje de la populaţie şi similare reprezintă circa 60% din deşeurile totale de ambalaje, iar deşeurile din industrie şi comerţ circa 40%.
17 Estimare realizată pe baza Studiului Eco-Rom Ambalaje, 2012-2013, „Determinarea compoziţiei deşeurilor, precum şi a deşeurilor de ambalaje generate de gospodăriile populaţiei”
II.5.2 Gestionarea deșeurilor de ambalaje
II. Situația existentă
Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 249/2015) prevede ca operatorii economici care introduc pe piață ambalaje și produse ambalate sunt responsabili să asigure gestionarea ambalajelor devenite deșeuri pe teritoriul național. Responsabilitățile se pot realiza:
individual;
prin transferarea responsabilităților, pe baza de contract, către un operator economic autorizat de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului.
Astfel, deși nu este o cerință explicită a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, România, ca și majoritatea statelor membre UE, a optat pentru gestionarea deșeurilor de ambalaje pentru implementarea schemei de responsabilitate extinsă a producătorului (REP).
În Figura II-21 este prezentată schema actuală a gestionării deșeurilor de ambalaje, cu actori implicați, responsabilități operaționale, financiare și de raportare, în conformitate cu prevederile legale actuale.
ă
RI
A
R
E
R
I
V
AUTORIZA
(pentru deșeuri de din industrie și co
deșeurile de ambal
populație)
ambalaje merț și aje de la
Ț
I
ri
di
n
ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU (AFM) -
funcție de control/ penalitati
GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU (GNM) -
funcție de control
APL-uri
Bonusuri pentru deșeurile de ambalaje trimise de reciclare/valorificare
enituri din vanzare
COMISIA DE AUTORIZARE
OTR-uri (reprezentanți ai MM, ME)
PRODUCĂTORI
OPERATORI SALUBRIZ
Schema colectiv (OTR-uri)
Responsabilitate individuală
e r e
de j r de
c a / a o f c
COLECTO A T Ț
i alaj
din indust ie i c erț i
a aj
ț
OPERATORI RECICLARE/ VALORIFICARE
Venitu d vanzare
AP /AN
t ț na
am a aj
a a aj
Legenda
Contract
Flux financiar Control Penalități/ sancțiuni Autorizare Raportare
Figura II-21: Schema actuală a gestionării deșeurilor de ambalaje
le
APM/ANPM
Baza de date națională privind ambalajele și deșeurile de ambalaje
Bonusuri pentru deseuri de ambalaje trimise de
reciclare/valorificare
Gestionarea efectivă a deșeurilor de ambalaje se realizează prin operatorii de colectare și operatorii de tratare (stații de sortare, operatori economici care realizează
reciclarea/valorificarea şi operatorii depozitelor de deşeuri, care preiau deşeurile de ambalaje nevalorificate). Informaţii privind operatorii de tratare sunt prezentate în secţiunea II.3.2.
II. Situaţia existentă
În ceea ce priveşte operatorii de colectare, conform datelor furnizate de ANPM, în anul 2014 au fost autorizaţi peste 700 de operatori (inclusiv punctele de lucru) pentru colectarea deşeurilor de ambalaje atât de la populaţie, cât şi din industrie şi comerţ. Operatorii de colectare sunt autorizaţi pentru colectarea mai multor tipuri de deşeuri de ambalaje (de la două până la toate tipurile de material de ambalaj). Operatorii de colectare sunt în general operatori specializaţi pentru colectarea deşeurilor, dar sunt şi operatori de salubrizare sau reciclatori. În Figura II-22 se prezintă numărul de colectori, inclusiv puncte de lucru, din fiecare judeţ şi Municipiul Bucureşti.
50
45
40
35
30
25
20
15
10
5
0
AB AG BH BT BV BZ CS CT DB GL GJ HD IS MM MS OT SJ SB TR TL VS
Judeţ/Municipiul Bucureşti
Număr colectori (inclusiv puncte de lucru)
Figura II-22: Număr colectori de deşeuri de ambalaje pe judeţ/M. Bucureşti, 2014
Sursa: ANPM
Figura II-23 este prezentat numărul de colectori autorizaţi pentru fiecare tip de material de ambalaj. Cei mai mulţi colectori autorizaţi sunt pentru deşeurile de ambalaje de plastic (971). Pentru deşeurile de hârtie şi carton, metal, lemn şi sticlă numărul colectorilor este mult mai scăzut (580, 462, 202, respectiv 129). Prin compararea datelor din Figura II-23 cu cele din Figura II-20 se poate observa că nu există o corelare între numărul de colectori autorizaţi pe tip de material şi structura deşeurilor de ambalaje. Acest lucru poate fi explicat prin valoarea de piaţă diferita, precum si prin capacitatile de reciclare existente.
1.000
900
800
971
700
600
500
400
300
580
463
200
100
0
202
129
39
Sticlă
Plastic Hârtie şi carton
Metal
Lemn
Altele
Material de ambalaj colectat
Număr colectori (inclusiv puncte de lucru)
II. Situaţia existentă
Figura II-23: Număr colectori de deşeuri de ambalaje pe de tip de deşeu de ambalaje colectat, 2014
Sursa: ANPM
Capacităţile de reciclare existente pentru hârtie şi carton, plastic, metal şi sticlă sunt prezentate în secţiunea II.3.2. În ceea ce priveşte reciclarea ambalajelor din lemn, în prezent la nivel naţional există circa 20 operatori economici reciclatori. Marea majoritate a acestora asigură repararea paleţilor din lemn. Capacitatea totală de reciclare a paleţilor de lemn existentă, estimată pe baza cantităţilor reciclate în perioada de analiză, este de circa
100.000 tone/an.
În Tabel II-17 şi Tabel II-18 sunt prezentate datele privind reciclarea şi valorificarea deşeurilor de ambalaje în perioada 2010-2014, conform ANPM.
Tabel II-17: Reciclarea deşeurilor de ambalaje, 2010-2014
Tip material 2010 2011 2012 2013 2014 tone % tone % tone % tone % tone % | ||||||||||
Sticlă | 91.031 | 56,8 | 83.790 | 60,0 | 106.192 | 66,3 | 73.467 | 49,2 | 89.103 | 54,2 |
Plastic | 79.391 | 28,2 | 112.460 | 40,3 | 152.852 | 51,3 | 149.940 | 51,7 | 149.769 | 44,5 |
Hârtie şi carton | 177.636 | 66,8 | 191.990 | 65,5 | 211.698 | 69,8 | 232.580 | 74,6 | 323.556 | 83,4 |
Metal | 36.267 | 65,7 | 34.410 | 62,3 | 32.398 | 55,5 | 28.732 | 52,8 | 42,147 | 64,2 |
Lemn | 38.451 | 18,1 | 73.390 | 32,5 | 98.660 | 41,1 | 71.902 | 28,9 | 77.071 | 26,6 |
Altele | 0 | 0,0 | 0 | 0,0 | 0 | 0,0 | 0 | 0,0 | 0 | 0,0 |
Total reciclare | 422.776 | 43,4 | 496.040 | 50,0 | 601.800 | 56,8 | 556.621 | 52,8 | 681.646 | 54,8 |
Sursa: ANPM
Tabel II-18: Valorificarea deşeurilor de ambalaje, 2010-2014
Tip material 2010 2011 2012 2013 2014 tone % tone % tone % tone % tone % | ||||||||||
Sticlă | 91.031 | 56,8 | 83.790 | 60,0 | 106.192 | 66,3 | 73.467 | 49,2 | 89.103 | 56,0 |
Plastic | 86.945 | 30,9 | 120.370 | 43,2 | 154.778 | 51,9 | 158.218 | 54,5 | 155.353 | 51,4 |
Hârtie şi carton | 194.751 | 73,2 | 199.340 | 68,0 | 212.648 | 70,2 | 239.745 | 76,9 | 325.024 | 83,8 |
Metal | 36.267 | 65,7 | 34.410 | 62,3 | 32.398 | 55,5 | 28.732 | 52,8 | 42.147 | 55,5 |
Lemn | 62.033 | 29,3 | 101.950 | 45,2 | 102.696 | 42,8 | 73.886 | 29,7 | 90.680 | 30,9 |
Altele | 0 | 0,0 | 0 | 0,0 | 0 | 0,0 | 0 | 0,0 | 0 | 0,0 |
Total valorificare | 471.027 | 48,3 | 539.860 | 54,4 | 608.712 | 57,4 | 574.048 | 54,5 | 702.307 | 56,4 |
II. Situaţia existentă
Sursa: ANPM
Din analiza datelor privind reciclarea şi valorificarea deşeurilor de ambalaje rezultă următoarele:
În perioada 2010-2012 au fost atinse toate ţintele, atât pe materiale, cât şi ţintele globale de reciclare şi valorificare;
În anul 2013, deşi cantitatea de ambalaje introduse pe piaţă este sensibil egală cu cea din anul 2012 (date ANPM), cantităţile de deşeuri de ambalaje reciclate/valorificate înregistrează o scădere cu circa 8-9% faţă de anul 2012;
În anul 2014, cantităţile de deşeuri de ambalaje reciclate/valorificate au crescut cu circa 25% faţă de 2013;
În anii 2013 şi 2014 nu a fost îndeplinită ţinta de reciclare pentru sticlă (60%), precum şi ţintele globale de reciclare şi valorificare (55%, respectiv 60%).
II.5.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire
Pentru perioada de analiza, 2010-2014, obiectivele şi ţintele privind deşeurile de ambalaje, prezentate în tabelul de mai jos, sunt cele prevăzute în legislaţia specifică şi în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013.
II. Situaţia existentă
Tabel II-19: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind deşeurile de ambalaje
Obiectiv
Ţinta
Mod de îndeplinire
Creşterea gradului de reciclare/valorificare a deşeurilor de ambalaje
Atingerea obiectivelor de reciclare de 60% din greutate pentru hârtie şi carton şi a obiectivelor de reciclare de 50% din greutate pentru metal până la 31 Decembrie
2008
DA
Ţinta de reciclare pentru deşeurile de hârtie şi carton a fost îndeplinită în anul 2008. În perioada 2010-2014 rata de reciclare are o valoare mai mare decât ţinta.
Atingerea obiectivelor de reciclare de 15 % din greutate pentru lemn până la 31 Decembrie 2011□
DA
Ţinta de reciclare pentru deşeurile de lemn a fost îndeplinită şi depăşită în anul 2011. În perioada 2012-2014 rata de reciclare are, de asemenea, o valoare mai mare decât ţinta.
Atingerea obiectivului global de reciclare de 55%, a obiectivului global de valorificare de 60%, a obiectivelor de reciclare de 22,5 % din greutate pentru plastic, şi a obiectivelor de reciclare de 60% din greutate pentru sticlă, până la 31 Decembrie 2013
NU
Nici ţinta globală de reciclare şi nici ţinta globală de valorificare nu au fost atinse în anul 2013, dar nici în anul 2014. De asemenea, ţinta de reciclare pentru deşeurile de sticla nu a fost atinsă nici în anul 2013 şi nici în anul 2014.
Ţinta de reciclare a deşeurilor de ambalaje de plastic a fost atinsă şi depăşită atât în anul 2013, cât şi în anul 2014.
Creşterea cantităţilor de deşeuri de ambalaje colectate, precum şi a eficienţei colectării separate a acestora
2007-2017 – extinderea colectării separate la nivel naţional
Parţial
Cantităţile de deşeuri de ambalaje colectate şi reciclate/valorificate au crescut în perioada de referinţă. Cea mai mare parte a cantităţii de deşeuri de ambalaje reciclate provine însă din comerţ şi industrie, precum şi din achiziţia de la populaţie a deşeurilor de ambalaje municipale. Sistemul de colectare separată a deşeurilor municipale, inclusiv a deşeurilor de ambalaje municipale este încă slab dezvoltat.
Crearea şi optimizarea schemelor de valorificare materială a deşeurilor de ambalaje
Începând cu anul 2004
DA
Odată cu creşterea cantităţii de deşeuri de ambalaje colectate s-a dezvoltat şi piaţa de reciclare, fapt confirmat de numărul mare al operatorilor economici care tratează în vederea reciclării sau reciclează efectiv deşeurile municipale şi deşeurile de
ambalaje.
Obiectiv
Ţinta
Mod de îndeplinire
Crearea şi optimizarea schemelor de valorificare energetică a deşeurilor de ambalaje
Optimizarea sistemelor zonale şi valorificarea energetică, eventual şi combustibil alternativ pentru cuptoarele de ciment, corelat cu punerea în funcţiune a instalaţiilor de procesare adecvată – începând cu
anul 2005
Parţial
În prezent, industria cimentului dispune de o capacitate totală autorizata de coincinerare deşeuri de peste 1 milion tone/an. Cu toate acestea, cantitatea de deşeuri de ambalaje valorificată prin alte metode decât reciclarea este foarte scăzută (între circa
7.000 şi 48.000 t/an în perioada
2010-2014).
II. Situaţia existentă
Aspectele identificate legate de gestionarea deşeurilor de ambalaje sunt următoarele:
Aspecte tehnice privind modul de gestionare a deşeurilor de ambalaje:
o Sistemul de colectare separată a deşeurilor de ambalaje municipale este slab dezvoltat la nivel naţional;
o Valorificarea deşeurilor prin alte metode decât reciclarea este foarte scăzută, în ciuda faptului că există o capacitate autorizată mare pentru coincinerarea deşeurilor;
o Capacităţile de reciclare existente pentru ambalajele de lemn, sticla şi plastic nu sunt suficiente în cazul creşterii ţintelor de reciclare faţă de prevederile actuale ale legislaţiei;
Aspecte de natură legislativă:
o Definiţia „ambalajului reutilizabil” din Legea nr. 249/2015 nu este corelată cu definiţia „reutilizării ambalajelor”, returnarea mbalajului reutilizabil fiind conditionată de existenţa unui sistem depozit;
o Legea nr. 249/2015 prevede la art. 16 (2) a) ca responsabilitatea individuală se poate realiza prin colectarea şi valorificarea deşeurilor de ambalaje provenite din activitatea proprie sau preluate de la generatori sau deţinători de deşeuri, instalaţii de sortare, colectori autorizaţi din punct de vedere al protecţiei mediului pentru colectarea şi valorificarea deşeurilor de ambalaje. Astfel se încalcă principiul responsabilităţii individuale aplicat la nivel european în schemele de responsabilitate extinsă a producătorilor, care prevede că responsabilitatea individuală se referă la propriile produse pe care producătorii le introduc pe piaţa naţională;
o Legea nr. 249/2015 şi Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi ministrului economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri 932/2016 privind aprobarea Procedurii de autorizare pentru preluarea responsabilităţii gestionării deşeurilor de ambalaje nu cuprind prevederi clare privind responsabilitatea organizaţională şi financiară a organizaţiilor de transfer de responsabilitate pentru deşeurile de ambalaje. Faptul că schema privind responsabilitatea extinsă a producătorului nu este clar definită, conduce la deficienţe în implementare, cu impact asupra atingerii obiectivelor de reciclare/valorificare;
o Legislaţia actuală nu cuprinde o definiţie a deşeurilor de ambalaje municipale. Lipsa acestei definiţii determină probleme privind responsabilitatea gestionării acestui flux de deşeuri;
Aspecte de natură instituţională/organizaţională:
o Legislaţia actuală nu prevede posibilitatea de organizare în sistem clearinghouse;
II. Situaţia existentă
o Deşi autorităţile publice locale sunt actori importanţi, fiind singurii responsabili de gestionarea deşeurilor municipale, inclusiv deşeuri de ambalaje municipale, conform legislaţiei actuale, APL nu sunt incluse în schema de gestionare a deşeurilor de ambalaje;
o Necorelări între prevederile legislaţiei privind salubrizarea şi legislaţiei specifice pentru ambalaje şi deşeuri de ambalaje. Conform prevederilor art. 16 (11) din Legea nr. 249/2015, colectarea deşeurilor de ambalaje de la populaţie poate fi realizată atât de către operatorii de salubrizare, cât şi de către alţi colectori autorizaţi, deşi autoritatea publică locală, prin operatorii de salubrizare, este singurul responsabil de gestionarea deşeurilor municipale (Legea nr. 101/2006);
Aspecte de natură financiară şi investiţională:
o Legislaţia actuală nu cuprinde prevederi clare privind responsabilitatea financiară a organizaţiilor de transfer de responsabilitate pentru deşeurile de ambalaje. Astfel, în prezent, în cazul deşeurilor de ambalaje municipale, organizaţiile de transfer de responsabilitate plătesc bonusuri operatorilor de salubrizare şi reciclatorilor şi nu costuri nete de gestionare a deşeurilor de ambalaje, care să fie reflectate în tariful de gestionare a acestora;
Aspecte privind raportarea:
o Lipsa în legislaţie de prevederi clare privind verificarea de către autoritatea de mediu a datelor raportate privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje.
II.6 Deşeuri de echipamente electrice şi electronice
II.6.1 Generarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice
II. Situaţia existentă
Deşeurile de echipamente electrice şi electronice rezultă din echipamentele puse pe piaţă de producătorii/importatorii din România. Conform legislaţiei în vigoare, pot introduce pe piaţă echipamente electrice şi electronice (EEE) numai producătorii înregistraţi în Registrul Producătorilor şi Importatorilor de EEE, constituit la ANPM.
Numărul producătorii înregistraţi în Registrul Producătorilor şi Importatorilor de EEE a crescut în perioada analizată. Astfel, dacă la începutul anului 2010 erau înregistraţi 1.158 de producători, la sfârşitul anului 2014 erau înregistraţi 2.185 de producători.
Distribuţia cantităţilor de EEE puse pe piaţă, pe categorii, în perioada 2010-2014 este prezentată în tabelul de mai jos.
Tabel II-20: EEE introduse pe piaţă, 2010-2014
Categorie EEE Cantitate de EEE pusă pe piaţă (tone/an)
2010 2011 2012 2013 2014
1 - Aparate de uz casnic de mari
dimensiuni
74.328,96
69.456,21
74.755,61
81.810,67
84.995,17
2 - Aparate de uz
casnic de mici dimensiuni
17.484,7
14.422,82
14.641,71
13.655,46
10.466,12
3 - Echipamente informatice şi de
telecomunicaţii
31.944,22
14.349,97
12.423,31
13.759,41
13.400,46
4 - Echipamente de
larg consum
12.908,06
13.348,15
12.267,52
11.704,91
14.832,53
5 - Echipamente de
iluminat
4.594,26
5.747,56
6.052,09
6.363,55
5.350,90
6 - Unelte electrice şi
electronice
7.669,82
6.728,9
7.556,19
7.339,87
7.727,25
7 - Jucării, echipamente sportive
şi de agrement
953,61
744,09
812,9
654,42
999,47
8 - Dispozitive medicale (cu excepţia tuturor produselor implantate şi
infectate)
275,92
472,57
423,57
416,79
394,51
9 - Instrumente de
supraveghere şi control
769,82
2.981,97
1.245,3
750,14
938,16
10 - Distribuitoare
automate
387,3
261,21
369,85
348,97
482,54
TOTAL
151.316,67
128.513,45
130.548,10
136.804,20
139.587,10
Sursa: ANPM
Cu toate că numărul producătorilor de EEE înregistraţi a crescut constant, în perioada 2010-2014, se observă că variaţia cantităţilor de EEE puse pe piaţă anual depinde mai mult de puterea de cumpărare a utilizatorilor de EEE şi nu depinde de numărul de producători înregistraţi sau de numărul locuitorilor din România.
Evoluţia cantităţilor de deşeuri de echipamente electrice şi electronice (DEEE) generate şi colectate în perioada 2010-2014 este prezentată în tabelul de mai jos.
II. Situaţia existentă
Tabel II-21: Deşeuri de echipamente electrice şi electronice colectate, 2010-2014
Categorie EEE
2010
Cantitate de DEEE (tone/an)
2011 2012 2013
2014
1 - Aparate de uz
casnic de mari dimensiuni
14.119,93
9.987,33
11.398,81
20.315,61
20.465,24
2 - Aparate de uz
casnic de mici dimensiuni
913,64
673,18
864,21
977,49
1.021,16
3 - Echipamente informatice şi de
telecomunicaţii
6.459,84
5.446,30
4.976,01
4.886,16
4.803,30
4 - Echipamente de
larg consum
3.567,23
3.199,49
3.513,5
4.671,74
3.513,27
5 - Echipamente de
iluminat
182,66
291,95
776,99
837,26
1.140,05
6 - Unelte electrice şi
electronice
625,81
743,07
691,64
702,87
815,37
7 - Jucării, echipamente sportive şi
de agrement
62,73
94,57
59,84
89,82
65,60
8 - Dispozitive medicale (cu excepţia tuturor produselor
implantate şi infectate)
19,86
20,51
58,19
28,44
34,07
9 - Instrumente de
supraveghere şi control
215,41
464,17
686,63
505,58
236,42
10 - Distribuitoare
automate
79,50
87,69
56,94
149,78
64,51
TOTAL
26.246,61
21.008,26
23.082,76
33.164,75
32.158,99
Sursa: ANPM
Raportând cantitatea de DEEE colectata la populaţia rezidentă (a se vedea secţiunea II.2.1) rezultă o rată de colectare de 1,0 – 1,7 kg/locuitor/an, cu mult mai mică faţă de obiectivul prevăzut în legislaţie pentru aceasta perioadă, respectiv 4 kg/locuitor/an.
II.6.2 Gestionarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice
În vederea realizării obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a DEEE, producătorii pot acţiona:
individual, utilizând propriile resurse;
prin transferarea acestor responsabilităţi, pe bază de contract, către un operator economic legal constituit şi autorizat în acest sens.
În prezent, în Romania sunt licenţiate mai multe organizaţii colective (informaţii privind operatorii licentiaţi pot fi găsite pe pagina web a MM http://www.mmediu.gov.ro/categorie/comisie-deee/213.
II. Situaţia existentă
Licenţele sunt acordate pentru categoriile de EEE prevăzute în anexa nr. 1 şi anexa nr. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5/2015 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice – OUG nr. 5/2015 (în perioada până la 14 august 2018 inclusiv), respectiv categoriile din anexa nr. 2 din OUG nr. 5/2015 (după 15 august 2018).
Ponderea cantităţii de EEE pentru care organizaţiile colective au preluat responsabilitatea a crescut constant în perioada de analiza, de la circa 80% în anul 2010 la peste 99% în anul 2014.
Schema cuprinzând actorii principali, modul de îndeplinire a responsabilităţilor operaţionale şi financiare este prezentată mai jos.
a
t
Plati colectare transpor reciclare/valorificare
O
L
T
E
A
(
Distribuitori de EEE
ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU (AFM) -
funcție de control/penalități
GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU (GNM) -
funcție de control
COMISIA DE AUTORIZARE
OTR-uri (reprezentanți ai MM, ME)
PRODUCĂTORI
colectare în sistem 1:1 și prin magazine >400mp)
Venituri din
OPERATORI
Schema colectiv Responsabilitate (OTR-uri) individuala
C
C ORI
vânzare RECICLARE/VA
LORIFICARE
Pl
AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR -
funcție de control
e re r n
r / r f r
AUTORIZAȚI
(pentru deseuri de echipamente electrice și elec ronice)
Venituri din vânzare
PM
Puncte de colectare municipale DEEE (colectare de la populație)
ANPM
Baza de date națională privind DEEE
Legenda
Contract
Flux financiar Control Penalități/ sancțiuni Raportare
II. Situația existentă
Figura II-24: Schema actuală a gestionării DEEE
a
Venituri din
Plati colectare transport reciclare/valorificare
O
L
C
E
A
Distribuitori de EEE (colectare în sistem 1:1 și
ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU (AFM) -
funcție de control/
penalități
GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU (GNM) -
funcție de control
COMISIA DE AUTORIZARE OTR-
uri (reprezentanți ai MM, ME)
PRODUCĂTORI
prin magazine >400mp)
Venituri din
OPERATORI
Schema colectiv Responsabilitate (OTR-uri) individuala
vânzare RECICLARE/
VALORIFICARE
AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR -
funcție de control
l t
c /
f
p
C L TORI AUTORIZAȚI
(pentru deseuri de echipamente electrice și electronice)
r di vânzare
PM
Puncte de colectare municipale DEEE (colectare de la populație)
ANPM
Baza de date națională privind DEEE
Legenda
Contract
Flux financiar Control Penalități/ sancțiuni Raportare
Dist ibuit i de EEE
Ratele de valorificare a DEEE au fost pentru întreaga perioada mai mari decât obiectivele legislative, pentru toate categoriile de DEEE.
Tabel II-22: Rata de valorificare DEEE, 2010-2014
Obiectiv valorificare (%) Categorie DEEE Prevăzut în Realizat Realizat Realizat Realizat Realizat legislație în 2010 în 2011 în 2012 în 2013 în 2014 | ||||||
1 - Aparate de uz casnic de mari dimensiuni | 80 | 93 | 91 | 89 | 93 | 93 |
2 - Aparate de uz casnic de mici dimensiuni | 70 | 84 | 89 | 88 | 89 | 88 |
Obiectiv valorificare (%) Categorie DEEE Prevăzut în Realizat Realizat Realizat Realizat Realizat legislaţie în 2010 în 2011 în 2012 în 2013 în 2014 | ||||||
3 - Echipamente informatice şi de telecomunicaţii | 75 | 86 | 86 | 86 | 85 | 87 |
4 - Echipamente de larg consum | 75 | 89 | 87 | 87 | 88 | 88 |
5 - Echipamente de iluminat | 80 | 88 | 85 | 84 | 92 | 93 |
6 - Unelte electrice şi electronice | 70 | 87 | 90 | 89 | 88 | 91 |
7 - Jucării, echipamente sportive şi de agrement | 70 | 73 | 84 | 83 | 84 | 84 |
8 - Dispozitive medicale (cu excepţia tuturor produselor implantate şi infectate) | Neaplicabil | |||||
9 Instrumente de supraveghere şi control | 70 | 85 | 86 | 86 | 86 | 88 |
10 - Distribuitoare automate | 80 | 91 | 91 | 90 | 92 | 93 |
II. Situaţia existentă
Sursa: ANPM
În prezent, la nivelul României sunt autorizaţi 883 de operatori economici care au activitate în domeniul colectării şi/sau tratării DEEE. Dintre aceştia, 75 de operatori economici deţin şi autorizaţie de mediu pentru tratarea DEEE.
80
70
60
50
40
30
20
10
0
Operatori autorizaţi numai pentru colectare
Operatori autorizaţi pentru colectare şi transport
număr
Figura II-25: Număr operatori economici autorizaţi pentru colectarea şi tratarea DEEE pe judeţ/M. Bucureşti
AB AR AG BC BH BN BT BR BV B BZ CL CS CJ CT CV DB DJ GL GR GJ HG HD IL IS IF MM MH MS NT OT PH SJ SM SB SV TR TM TL VL VS VN
Sursa: ANPM
II. Situaţia existentă
Capacitatea totală de tratare a DEEE la nivelul României este de circa 120.000 tone/an. Având în vedere că, cea mai mare cantitate de DEEE prognozată a fi generată în perioada următoare (anul 2020), este de circa 70.000 tone/an, rezultă ca există o capacitate suficientă de tratare a DEEE pentru acoperirea întregii cantităţi de deşeuri generate, în conformitate cu principiul proximităţii.
II.6.3 Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătăţire
Modul de îndeplinire a principalelor obiective şi ţinte privind DEEE prevăzute în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor pentru perioada 2003-2013 sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Tabel II-23: Modul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor privind DEEE
Obiectiv
Ţinta
Mod de îndeplinire
Încurajarea colectării
Realizarea sistemului de
Parţial
Există peste 800 de operatori
separate şi a
colectare şi valorificare
economici autorizaţi pentru
valorificării materiale a
Termen - 2007
colectarea şi/sau tratării DEEE.
deşeurilor de
Totuşi, infrastructura de colectare
echipamente electrice
la nivelul autorităţilor publice
şi electronice
locale este slab dezvoltată
Încurajarea apariţiei
Organizarea unor centre
DA
Capacitatea totală de tratare a
de noi facilităţi de
zonale de
DEEE la nivelul României este de
reciclare şi tratare a
dezmembrare/reciclare
peste 120.000 tone/an. Centrele
deşeurilor de
a DEEE
de dezmembrare/reciclare sunt
echipamente electrice
Termen - 2007
distribuite uniform pe teritoriul
şi electronice
naţional.
Aspectele identificate legate de gestionarea deşeurilor de DEEE sunt următoarele:
Aspecte tehnice privind modul de gestionare a DEEE:
o O parte a DEEE, în special cele cu conţinut mare de metal (electrocasnicele mari, uneltele electrice etc) sunt colectate alături de deşeurile metalice, în faza iniţială de către colectori informali, fiind predate unor centre de preluare neautorizate pentru gestionarea DEEE. Asttfel, cantităţile tratate de DEEE nu se evidenţiază separat în raportari, ci sunt asimilate deşeurilor metalice;
o Infrastructura necesară pentru colectarea DEEE la nivelul autorităţilor publice locale este slab dezvoltată la nivel naţional;
o Gradul scăzut de colectare a DEEE;
Aspecte de natură legislativă:
o Necorelarea actelor normative în ceea ce priveşte responsabilitatea colectării DEEE de la populaţie – OUG nr. 5/2015 prevede obligativitatea autorităţilor
publice locale de a asigura colectarea DEEE provenite de la gospodăriile particulare, iar Legea nr. 101/2006 republicată a serviciului de salubrizare a localităţilor exclude colectarea DEEE din activităţile serviciului de salubrizare;
Aspecte de natură instituţională/organizaţională:
II. Situaţia existentă
o Legislaţia actuală nu prevede posibilitatea de organizare în sistem clearinghouse;
Aspecte privind raportarea:
o Sistem greoi de raportare a datelor privind EEE şi DEEE - înregistrarea producătorilor şi raportarea datelor se efectuează pe cele 98 subcategorii.
II.7 Deşeuri de baterii şi acumulatori
II.7.1 Generarea deşeurilor de baterii şi acumulatori
II. Situaţia existentă
În perioada 2010-2014, cantitatea de baterii şi acumulatori (B A) introduşi pe piaţă a variat între circa 32.603 tone (2013) şi circa 36.529 tone (2014).
Tabel II-24: Baterii şi acumulatori introduşi pe piaţă, 2010-2014
Tipul de baterii şi acumulatori
2010
Cantitate (tone)
2011 2012 2013
2014
Portabile, categoriile 1 şi
2
3.447,36
2.696,41
2.739,55
1.862,15
2.730,34
Auto, categoria 3
29.847,85
27.717,65
27.948,69
28.087,37
30.135,35
Industriale, categoria 4
2.612,33
3.977,21
3.307,09
2.653,56
3.663,71
Total
35.907,54
34.391,27
33.995,33
32.603,07
36.529,39
Sursa: ANPM
Evoluţia cantităţilor de deşeuri de B A generate şi colectate în perioada 2010-2014 este prezentată în tabelul de mai jos.
Tabel II-25: Deşeuri de baterii şi acumulatori generate şi colectate, 2010-2014
Tipul de baterii şi acumulatori
2010
Cantitate (tone)
2011 2012 2013
2014
Portabile, categoriile 1 şi
2
35
159
312
737
779
Auto, categoria 3
35.681
47.960
50.238
55.488
59.909
Industriale, categoria 4
111
189
494
684
955
Total
35.827
48.308
51.044
56.909
61.643
Sursa: ANPM
Pentru deşeurile de B A portabile se înregistrează o creştere semnificativă a colectării în perioada de referinţă.
De asemenea, se înregistrează o creştere a cantităţii totale de deşeuri de baterii şi acumulatori generate şi colectate în România în perioada de analiză.
II.7.2 Gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori
Pentru gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori este aplicată schema de responsabilitate extinsă a producătorilor. În conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, producătorii de B A sunt obligaţi să organizeze colectarea de deşeuri de baterii şi acumulatori în una din următoarele modalităţi: a) individual sau b) prin transferarea
responsabilităţilor, pe baza de contract, către un operator economic legal constituit, denumit organizaţie colectivă.
În prezent, în Romania sunt licenţiate mai multe organizaţii colective (informaţii privind operatorii licentiaţi pot fi găsite pe pagina web a ANPM - http://www.anpm.ro/deseuri-de- baterii-si-acumulatori).
II. Situaţia existentă
Conform datelor ANPM, în prezent, sistemele individuale şi cele colective au ponderi echilibrate în gestionarea bateriilor şi acumulatorilor, astfel:
În anul 2013 - ponderea B A gestionate în sistem colectiv a fost de 36,52% şi ponderea B A gestionate în sistem individual era 63,48%;
În anul 2014 – creşte ponderea B A gestionate în sistem colectiv la 42,83%, B A gestionate în sistem individual având o pondere de 57,17%.
Schema cuprinzând actorii principali, modul de îndeplinire a responsabilităţilor operaţionale şi financiare şi fluxului B A este prezentată în figura de mai jos.
(
p
ului rezultat din B
pl
u
m
ț
nituri din anzare
OPERATORI RECICLARE/VA LORIFICARE
din România
OR
I
RE
C
I
C
L
A
RE
/
V
A
LO
R
I
F
I
C
A
R
E
di
n
a
l
t
e
s
t
a
t
e
lăți pentru reciclare
ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU (AFM) -
funcție de control/penalități
GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU (GNM) -
funcție de control
Plăți colectare transport, reciclare
P ț
r l re
COMISIA DE AUTORIZARE
OTR-uri (reprezentanti ai MM, ME)
PRODUCATORI
Schema colectivă Responsabilitate (OTR-uri) individuală
COLECTORI AUTORIZAȚI
pentru deșeuri de B A ortabile, industriale și
auto fără plumb)
Venituri din valorificarea pl b A
AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR
- funcție de control
trimise la reciclare
COLECTORI AUTORIZAȚI
(pentru deșeuri de B A portabile, auto, industriale cu plumb)
Ve v
OPERATOR
A /VA
O A
d
OP A OR
RE A /VA
e O A d n
APM/ANPM
Baza de date națională privind B A și deșeurile de B A
Legenda
Contract
Flux financiar Control Penalități/ sancțiuni Raportare
II. Situația existentă
Figura II-26: Schema actuală a gestionării B A
p
(
p
C
I
Venituri din valorificarea plumbului rezultat din B
trimise la reciclare
i
Plăți colectare transport, reciclare
O
L
E
C
T
O
R
I
A
UT
O
R
I
Z
A
Ț
I
OPERAT
ORI
REC
IC
LARE/
VA
L
OR
IF
ICA
R
E
d
i
n
R
o
m
ân
i
a
OPERATORI RECICLARE/ VALORIFICARE
din alte state
ăți pentru reciclare
A
ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU (AFM) -
funcție de control/ penalități
GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU (GNM) -
funcție de control
ț c ct
Pl ț e r
C
COMISIA DE AUTORIZARE OTR-
uri (reprezentanti a MM, ME)
PRODUCATORI
Schema colectivă Responsabilitate
entru deșeuri de B A ortabile, industriale și
auto fără plumb)
(OTR-uri)
individuală
AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR -
funcție de control
V
p
OLECTORI AUTORIZAȚ
(pentru deșeuri de B A
A portabile, auto, industriale cu plumb)
Venituri din vanzare
r e a ecic a e
TORI EC CLARE/
VA OR CA
a a
OPERATORI RECICLARE/
VA OR F CA
âni
APM/ANPM
Baza de date națională privind B A și deșeurile de B A
Legenda
Contract
Flux financiar Control Penalități/ sancțiuni Raportare
Gestionarea deșeurilor B A
Tabel II-26: Cantități de deșeuri B A colectate, tratate, reciclate, 2010-