DECIZIE nr. 122 din 23 septembrie 1999referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedură penală
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 537 din 3 noiembrie 1999
Lucian Mihai - preşedinteCostica Bulai - judecătorConstantin Doldur - judecătorKozsokar Gabor - judecătorIoan Muraru - judecătorNicolae Popa - judecătorLucian Stangu - judecătorRomul Petru Vonica - judecătorIuliana Nedelcu - procurorMarioara Prodan - magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedură penală, ridicată de Cristian Nicolae Marin şi Angela Croitoru în Dosarul nr. 10.476/1998 al Judecătoriei Targoviste, judeţul Dambovita.La apelul nominal se prezintă Cristian Nicolae Marin şi Angela Croitoru, asistaţi de avocat Corneliu Emilian Stan, în baza împuternicirii avocatiale depuse la dosar.Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorilor excepţiei solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca dispoziţiile art. 257 din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 25 privind libera circulaţie şi ale art. 48 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, se mai arata ca, prin Decizia nr. 24 din 23 februarie 1999, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 257 din Codul de procedură penală, constatând ca dispoziţia "dacă socoteşte necesar" este neconstitutionala.Reprezentanta Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind inadmisibila, în baza art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională pronunţându-se printr-o decizie anterioară asupra conţinutului parţial neconstitutional al acestui text (şi anume, Decizia nr. 24 din 23 februarie 1999).CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 22 martie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 10.476/1998, Judecătoria Targoviste a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Nicolae Marin şi Angela Croitoru.În motivarea excepţiei se arata ca aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind garantarea dreptului la apărare, ale art. 25 referitoare la libera circulaţie şi ale art. 48 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei ridicate, instanţa de fond o considera intemeiata, apreciind ca prezentarea materialului de urmărire penală ca garanţie a dreptului la apărare al învinuitului în cursul urmăririi penale trebuie să fie obligatorie şi în situaţia în care aceasta se face de către procuror. De asemenea, considera ca prezentarea în mod facultativ a materialului de urmărire penală de către procuror creează discriminare între învinuiţi, contrar art. 16 din Constituţie. Totodată se apreciază ca textul este neconstitutional şi în raport cu prevederile art. 24 din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului la apărare.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca textul atacat este neconstitutional, contravenind dispoziţiilor art. 16 privitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi dispoziţiilor art. 24 referitoare la dreptul la apărare. Se considera însă ca prevederile art. 21, 24 şi 48 din Constituţie nu au incidenţa în cauza. De asemenea, se fac referiri la Decizia Curţii Constituţionale nr. 24 din 23 februarie 1999, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedură penală, constatandu-se ca dispoziţia "dacă socoteşte necesar" este contrară principiilor constituţionale care consacra egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi garantează dreptul la apărare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 257 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "Procurorul, primind dosarul, dacă socoteşte necesar, cheamă pe invinuit şi îi prezintă materialul de urmărire penală, potrivit dispoziţiilor art. 250 şi următoarele, care se aplică în mod corespunzător".Autorii excepţiei susţin ca aceste dispoziţii contravin prevederilor art. 16, 21, 24, 25 şi 48 din Constituţie.Asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedură penală, sub acelaşi aspect ca cel existent în cauza de faţa, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 24 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate, constatandu-se ca dispoziţia "dacă socoteşte necesar" din art. 257 din Codul de procedură penală este neconstitutionala.În consecinţa, ridicarea din nou a acestei excepţii este inadmisibila, deoarece, potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu pot face obiectul excepţiei prevederile legale constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.Curtea constata ca în speta instanţa de fond nu a putut cunoaşte aceasta soluţie, deoarece decizia menţionată a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 1 aprilie 1999, data la care instanţa pronunţase deja Încheierea din 22 martie 1999, prin care a fost sesizată autoritatea de jurisdicţie constituţională cu excepţia având acelaşi obiect, excepţie devenită astfel inadmisibila.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedură penală, ridicată de Cristian Nicolae Marin şi Angela Croitoru în Dosarul nr. 10.476/1998 al Judecătoriei Targoviste, judeţul Dambovita.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistentMarioara Prodan-----------
| EMITENT |
Lucian Mihai - preşedinteCostica Bulai - judecătorConstantin Doldur - judecătorKozsokar Gabor - judecătorIoan Muraru - judecătorNicolae Popa - judecătorLucian Stangu - judecătorRomul Petru Vonica - judecătorIuliana Nedelcu - procurorMarioara Prodan - magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedură penală, ridicată de Cristian Nicolae Marin şi Angela Croitoru în Dosarul nr. 10.476/1998 al Judecătoriei Targoviste, judeţul Dambovita.La apelul nominal se prezintă Cristian Nicolae Marin şi Angela Croitoru, asistaţi de avocat Corneliu Emilian Stan, în baza împuternicirii avocatiale depuse la dosar.Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorilor excepţiei solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca dispoziţiile art. 257 din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 25 privind libera circulaţie şi ale art. 48 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, se mai arata ca, prin Decizia nr. 24 din 23 februarie 1999, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 257 din Codul de procedură penală, constatând ca dispoziţia "dacă socoteşte necesar" este neconstitutionala.Reprezentanta Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind inadmisibila, în baza art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională pronunţându-se printr-o decizie anterioară asupra conţinutului parţial neconstitutional al acestui text (şi anume, Decizia nr. 24 din 23 februarie 1999).CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 22 martie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 10.476/1998, Judecătoria Targoviste a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Nicolae Marin şi Angela Croitoru.În motivarea excepţiei se arata ca aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind garantarea dreptului la apărare, ale art. 25 referitoare la libera circulaţie şi ale art. 48 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei ridicate, instanţa de fond o considera intemeiata, apreciind ca prezentarea materialului de urmărire penală ca garanţie a dreptului la apărare al învinuitului în cursul urmăririi penale trebuie să fie obligatorie şi în situaţia în care aceasta se face de către procuror. De asemenea, considera ca prezentarea în mod facultativ a materialului de urmărire penală de către procuror creează discriminare între învinuiţi, contrar art. 16 din Constituţie. Totodată se apreciază ca textul este neconstitutional şi în raport cu prevederile art. 24 din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului la apărare.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca textul atacat este neconstitutional, contravenind dispoziţiilor art. 16 privitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi dispoziţiilor art. 24 referitoare la dreptul la apărare. Se considera însă ca prevederile art. 21, 24 şi 48 din Constituţie nu au incidenţa în cauza. De asemenea, se fac referiri la Decizia Curţii Constituţionale nr. 24 din 23 februarie 1999, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedură penală, constatandu-se ca dispoziţia "dacă socoteşte necesar" este contrară principiilor constituţionale care consacra egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi garantează dreptul la apărare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 257 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "Procurorul, primind dosarul, dacă socoteşte necesar, cheamă pe invinuit şi îi prezintă materialul de urmărire penală, potrivit dispoziţiilor art. 250 şi următoarele, care se aplică în mod corespunzător".Autorii excepţiei susţin ca aceste dispoziţii contravin prevederilor art. 16, 21, 24, 25 şi 48 din Constituţie.Asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedură penală, sub acelaşi aspect ca cel existent în cauza de faţa, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 24 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate, constatandu-se ca dispoziţia "dacă socoteşte necesar" din art. 257 din Codul de procedură penală este neconstitutionala.În consecinţa, ridicarea din nou a acestei excepţii este inadmisibila, deoarece, potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu pot face obiectul excepţiei prevederile legale constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.Curtea constata ca în speta instanţa de fond nu a putut cunoaşte aceasta soluţie, deoarece decizia menţionată a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 1 aprilie 1999, data la care instanţa pronunţase deja Încheierea din 22 martie 1999, prin care a fost sesizată autoritatea de jurisdicţie constituţională cu excepţia având acelaşi obiect, excepţie devenită astfel inadmisibila.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Codul de procedură penală, ridicată de Cristian Nicolae Marin şi Angela Croitoru în Dosarul nr. 10.476/1998 al Judecătoriei Targoviste, judeţul Dambovita.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistentMarioara Prodan-----------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari