ANEXE din 28 decembrie 2017 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5864/2017 privind aprobarea programelor şcolare pentru disciplina opţională "Mai întâi caracterul" din învăţământul primar şi gimnazial
EMITENT
  • MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
  • Publicată în  MONITORUL OFICIAL nr. 79 bis din 26 ianuarie 2018



    Anexa 1 la ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5864/28.12.2017

    MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

    LISTA PROGRAMELOR ŞCOLARE

    pentru discipline opţionale din învăţământul primar şi gimnazial

    Nr. crt.

    Disciplina

    image

    1.

    „Mai întâi caracterul”, învăţământ primar

    2.

    „Mai întâi caracterul”, învăţământ gimnazial

    Anexa nr. 3. la ordinul ministrului educa'iei na'ionale nr. 5864/28.12.2017 MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

    Programa şcolară

    pentru disciplina

    MAI ÎNTÂI CARACTERUL

    Curriculum la decizia şcolii pentru învăţământul primar

    Bucureşti, 2017

    Notă de prezentare

    Curriculumul disciplinei opţionale Mai întâi caracterul vizează ariile curriculare Om şi societate şi Consiliere şi orientare, este structurat modular, pe doi ani de studiu, fiind adaptat învăţământului primar, cu un buget de timp de 1 oră/ săptămână. Recomandăm ca studierea acestei discipline opţionale să înceapă de la clasa a II-a. În funcţie de oferta educaţională a unităţii de învăţământ, cadrele didactice vor alege nivelul claselor la care urmează să aplice programa şcolară (la clasele a II-a şi a III-a sau la clasele a III-a şi a IV-a).

    Conform Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii. Cadrul actual de reglementare este orientat de promovarea unui învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionale, competenţe cu relevanţă pentru profesie şi viaţa socială.

    Valorile şi atitudinile caracteriale deţin un loc important în structura de personalitate a fiecărei persoane, exprimă portretul psihic al acesteia, fizionomia spirituală, constituind modalitatea prin care se prezintă ca individualitate, se raportează la evenimentele existenţei sale în lume şi se deosebeşte de ceilalţi, se realizează uman şi profesional. Promovarea unei culturi a caracterului, formarea şi dezvoltarea caracterului – privit ca ansamblu de atitudini şi valori, ca latură relaţional-valorică a personalităţii – reprezintă un demers educaţional necesar şi benefic, complex, consecvent şi gradual, început timpuriu şi continuat progresiv, în care sunt implicate familia, şcoala, societatea.

    Programa şcolară pentru disciplina opţională Mai întâi caracterul completează aceste preocupări, oferind repere alternative şi modele de bună practică pentru formarea şi dezvoltarea la copii a unor trăsături de caracter pozitive şi durabile. Ideea de bază a curriculumului propus o reprezintă sensibilizarea elevilor asupra rolului şi importanţei formării şi dezvoltării caracterului propriu, a unei culturi a caracterului, precum şi interiorizarea şi asumarea trăsăturilor relaţional-valorice pozitive – ca parte a dezvoltării generale – prin orientarea finalităţilor educaţiei către dimensiunile fundamentale ale existenţei umane: a ,ti, a face, a fi, a convieţui. Concret, disciplina Mai întâi caracterul contribuie la realizarea profilului de formare al absolventului de învăţământ primar, din perspectiva unor aspecte considerate esenţiale: autocunoaştere, competenţe socio-emoţionale, competenţe de relaţionare, managementul conduitei personale, calitatea vieţii individuale în raport cu sine, cu ceilalţi, cu mediul înconjurător. Ceea ce configurează specificitatea disciplinei opţionale la nivelul învăţământului primar este reprezentat de: centrarea activităţilor educaţionale pe promovarea unui set de valori, atitudini şi comportamente adaptative; crearea şi/sau valorizarea unor situaţii de învăţare care fac transferul achiziţiilor teoretice în viaţa reală; responsabilizarea elevilor faţă de comportamentul propriu, de valorile şi atitudinile asumate; realizarea de conexiuni între competenţele specifice diferitelor discipline din trunchiul comun şi cele propuse în cadrul disciplinei opţionale Mai întâi caracterul.

    image

    image

    abordează cunoştinţe, abilităţi şi atitudini care susţin

    image

    Principiile pe care este fundamentat curriculumul propus au în vedere: a) mesajul pozitiv, cu accent pe ceea ce este permis şi nu pe interdicţii; b) reconfirmarea pozitivă prin întărirea/susţinerea elevilor cu ajutorul laudei şi încurajărilor; c) promovarea unor principii perene, universal-valabile, cu efect de durată, ce pot fi adecvate oricărei vârste, personalităţi, profesii sau culturi şi care vor ajuta copiii nu numai să fie elevi mai buni azi, ci şi angajaţi, angajatori, părinţi, vecini, cetăţeni şi lideri mai buni în viitor. În esenţă, programa şcolară pune accent pe educarea unui număr de trăsături de caracter relaţionate cu nevoile educaţionale ale elevilor. Cercetări recente au demonstrat că şapte trăsături de caracter au capacitate înalt predictivă pentru succesul la şcoală şi în viaţă al copiilor: perseverenţa, autocontrolul, entuziasmul, inteligenţa socială, recunoştinţa, optimismul şi curiozitatea; ca urmare, acestea sunt recomandate a fi avute în vedere în orice demers educaţional. Alături de acestea, alte trăsături de caracter sunt importante pentru formarea sistemului de personalitate, a profilului moral, atitudinal-comportamental şi caracterial al copilului: atenţia; ascultarea; cinstea; conştiinciozitatea; omenia; ordinea; perseverenţa; punctualitatea; respectul; sinceritatea; toleranţa.

    Programa şcolară pentru disciplina Mai întâi caracterul

    dezvoltarea unor astfel de trăsături de caracter.

    Structura programei şcolare include, pe lângă Nota de prezentare, următoarele elemente:

    • - Competenţe generale;

    • - Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare;

    • - Conţinuturi;

    • - Sugestii metodologice.

    Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în contexte diverse.

    Competenţele generale sunt competenţele dezvoltate prin studiul unei anumite discipline şi care vizează achiziţiile elevului pe întregul parcurs al studierii respectivei discipline; acestea sunt în acord cu competenţele cheie recomandate la nivel european. Din perspectiva Comisiei Europene, competenţele cheie reprezintă un pachet transferabil şi multifuncţional de cunoştinţe, deprinderi (abilităţi) şi atitudini de care au nevoie toţi indivizii pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru incluziune socială şi inserţie profesională. Acestea trebuie dezvoltate până la finalizarea educaţiei obligatorii şi trebuie să acţioneze ca un fundament pentru învăţarea în continuare, ca parte a învăţării pe parcursul întregii vieţi.

    Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an şcolar şi sunt derivate din competenţele generale, reprezentând etape în dobândirea acestora. Competenţele specifice sunt corelate cu exemple de activităţi de învăţare, care integrează strategii didactice variate şi care valorifică experienţa concretă a elevului. Profesorul poate utiliza exemplele de activităţi oferite de programa şcolară sau poate crea altele, în acord cu specificul activităţii la fiecare clasă de elevi.

    Conţinuturile învăţării sunt organizate pe domenii şi reprezintă mijloace prin care se formează competenţele menţionate în programă.

    Sugestiile metodologice includ o varietate de aspecte referitoare la strategii didactice, modalităţi de abordare a conţinuturilor, elemente de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a sprijini cadrul didactic în proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare, în relaţie cu nevoile de cunoaştere şi cu specificul de dezvoltare a elevilor, precum şi cu caracteristicile comunităţii educaţionale. Programa şcolară este astfel concepută, încât să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea demersurilor didactice la sistemul de nevoi şi interese ale elevilor, la nivelul lor de vârstă şi la particularităţile acestora ca şi ale comunităţii educaţionale. Cadrul didactic are libertatea de a utiliza în mod constructiv şi adaptativ exemplele de activităţi de învăţare pe care le propune programa şcolară astfel încât acestea să asigure un demers didactic adecvat situaţiei concrete de la clasă asigurând aplicarea contextualizată a programei şcolare şi proiectarea unor parcursuri de învăţare personalizate, pornind de la specificul dezvoltării elevilor.

    În elaborarea prezentei oferte curriculare au fost valorificate recomandări conţinute atât în documente naţionale de politici educaţionale (Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011; Dezvoltarea problematicii diversităţii în curriculumul naţional – OMECT nr. 1529/2007), cât şi într-o serie de documente internaţionale (Recomandarea Parlamentului European ,i Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi – 2006/962/EC; Îmbunătăţirea competenţelor pentru secolul 21: un program de cooperare europeană pe plan şcolar, CE, 2008; Strategia Consiliului Europei privind Drepturile Copilului, 2012-2015; Declaraţia de la Paris privind promovarea cetăţeniei ,i a valorilor comune ale libertăţii, toleranţei ,i nediscriminării prin educaţie, 2015).

    Competenţe generale

    1. 1. Explorarea, în contexte concrete de viaţă, a unor trăsături de caracter

    2. 2. Manifestarea, în contexte de viaţă din mediul cunoscut, a unor trăsături pozitive de caracter

    3. 3. Raportarea la manifestări comportamentale proprii sau ale altor persoane

    Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

    1. 1. Explorarea, în contexte concrete de viaţă, a unor trăsături de caracter

      Anul I

      Anul al II-lea

        1. 1.1. Raportarea deschisă şi pozitivă la propria persoană

          • - participarea la discuţii/conversaţii exploratorii de autocunoaştere (ex. „Ce ştiu?”, „Ce aş vrea să ştiu?”)

          • - realizarea de asocieri sau comparaţii asupra profilului caracterial propriu, pe modelul „Eu mă asemăn cu...”

          • - implicarea în jocuri de rol/dramatizări, cu scopul de recunoaştere a unor atitudini pozitive/negative în contexte de viaţă familiare

          • - construirea unor explicaţii simple pentru nevoia de autocunoaştere

        1. 1.1. Identificarea unor aspecte ce descriu propria persoană

          • - exerciţii de prezentare a propriei persoane şi de (auto)apreciere

          • - rezolvarea de exerciţii vizând autocunoaşterea prin utilizarea unor chestionare, teste, imagini

          • - discuţii despre felul de a fi al fiecăruia şi modalităţi individuale de manifestare (folosind descrieri, ilustrări, testimoniale, exemplificări)

          • - exerciţii de tip adevărat/ fals, în perechi, referitoare la comportamente sau moduri de raportare la propria persoană sau la alte persoane

        1. 1.2. Explicarea, în limbaj propriu, a unor particularităţi caracteriale

          • - elaborarea în grup a unui minidicţionar ilustrat, cu termeni specifici caracterului

          • - exerciţii de reprezentare art-creative (desene, postere, colaje) pentru ilustrarea unor trăsături de caracter

          • - exerciţii de exprimare a unor trăiri personale

          • - alcătuirea unor liste cu comportamente care să ilustreze trăsături de caracter (personale, ale unor personaje date)

          • - exerciţii de argumentare: „ce îmi place/ce nu îmi place” în comportamentul meu

        1. 1.2. Realizarea de comparaţii între trăsături pozitive şi negative de caracter

          • - participarea la exerciţii de reflecţie personală pe tema manifestării diferitelor trăsături de caracter, pornind de la exemple date

          • - joc de rol „Oglinda”: „Cum mă văd eu?”/ „Cum mă văd alţii?”

          • - observarea şi descrierea unor comportamente/ evenimente/ fapte/ situaţii, cu accent pe modul de manifestare a unor trăsături de caracter

          • - realizarea unui „blazon” personal care să reprezinte trăsăturile dominante de caracter

          • - identificarea de puncte tari (calităţi) şi puncte slabe (defecte), pornind de la exemple concrete

          • - jocuri de rol pe teme variate: „Cum facem un compliment”; „Trenul diversităţii”

    2. 2. Manifestarea, în contexte de viaţă din mediul cunoscut, a unor trăsături pozitive de caracter

      Anul I

      Anul al II-lea

        1. 2.1. Promovarea unor comportamente pozitive, în mediul de viaţă cunoscut

          • - dedicarea unei zile de ,coală unei trăsături de caracter ,i exersarea unui comportament specific

          • - exersarea unor tehnici de modificare atitudinală în relaţionare cu ceilalţi elevi (laudă, sensibilizare, încurajare între egali, atribuirea de roluri sau de responsabilităţi)

          • - exerciţii de redactare de scrisori de felicitare/de mulţumire către un coleg, în scopul susţinerii atitudinilor şi comportamentelor pozitive în clasa de elevi

          • - realizarea unui afiş/colaj/pliant/regulament al clasei, pe tema promovării trăsăturilor pozitive de caracter

        1. 2.1. Aplicarea, în mediul de viaţă cunoscut, a unor comportamente pozitive

          • - analizarea, în grup, a unor situaţii concrete de colaborare, competiţie, solidaritate, toleranţă etc. care s-au manifestat în clasa de elevi

          • - elaborarea unui cod de conduită în clasă/,coală

          • - realizarea unei scrisori de mulţumire către părinţi cu tema „Sunt o persoană de caracter!”

          • - exemplificarea unor acţiuni personale în care elevii au făcut dovada trăsăturilor pozitive de caracter

          • - dialog privind unele situaţii prezentate în media, referitoare la comportamente, pe teme adecvate vârstei

      Anul I

      Anul al II-lea

      2.2. Analizarea modalităţilor de manifestare a diferitelor trăsături de caracter, în contexte familiare de relaţionare

      „Eroul meu”, care să evidenţieze trăsăturile de caracter ale modelului ales

      2.2. Rezolvarea unor situaţii-problemă simple, cu relevanţă pentru manifestarea diferitelor trăsături de caracter

      • - alcătuirea de liste conţinând comportamente manifestate frecvent la nivelul clasei/ al cercului de prieteni/ al familiei

      • - analizarea unor studii de caz (din viaţa clasei, din viaţa cotidiană, din texte literare) în scopul identificării modului în care se exprimă diferite comportamente

      • - conversaţie privind comportamente necesare în anumite contexte

      • - realizarea portretului/profilului caracterial al colegului de bancă sau al unui prieten (prin descriere, desen, colaj, poster) – evidenţierea calităţilor morale (este bun, harnic, prietenos...)

      • - redactarea unor scurte compuneri cu tema

      • - explicarea/discutarea unor texte, imagini sau citate motivaţionale cu privire la caracter

      • - dialog pe tema problemelor atitudinale cu care se confruntă unii dintre elevi şi/sau clasa de elevi

      • - formularea de întrebări referitoare la factorii care pot genera o situaţie-problemă identificată

      • - exerciţii de reflecţie: „Cum procedez în situaţia X...?”; „Ce fac atunci când …?”

      • - exerciţii de argumentare de tipul „Ce s-ar întâmpla dacă...?” în situaţii care implică manifestări comportamentale

      • - exersarea luării unor decizii pentru rezolvarea uneia dintre situaţiile-problemă identificate

      • - editarea/ acordarea unor diplome de felicitare pentru „Cel/cea mai ... elev(ă)” (atent, ascultător, harnic etc.), cu accent pe utilizarea valorizării pozitive a colegilor

    3. 3. Raportarea la manifestări comportamentale proprii sau ale altor persoane

      Anul I

      Anul al II-lea

      3.2. Raportarea la recomandări de corectare a unor comportamente

      „Învaţă să îţi vorbeşti!”

        1. 3.1. Recunoaşterea unor comportamente adecvate/ neadecvate în mediul din care face parte

          • - prezentarea de atitudini caracteriale adecvate/ neadecvate în diferite grupuri (familie, clasă, şcoală, grupul de prieteni)

          • - alcătuirea de liste cu valori şi atitudini pozitive, dezirabile

          • - exerciţii de identificare a unor consecinţe ale diverselor comportamente, pornind de la exemple date (din viaţa clasei, din pove,ti, filme sau desene pentru copii)

          • - participarea la jocuri de rol pe tema manifestării diferitelor trăsături de caracter

        1. 3.1. Evidenţierea comportamentelor pozitive în relaţia cu sine şi cu ceilalţi

          • - activităţi de grup („cutia cu fapte bune”) pentru exersarea unor trăsături de caracter pozitive

          • - exerciţii de reflecţie privind manifestarea unor trăsături de caracter în grupurile de apartenenţă (clasă, familie, grup de prieteni): Sunt un copil de caracter pentru că ....; Suntem o clasă de caracter pentru că ...

          • - exemplificarea unor acţiuni personale în care elevii au făcut dovada trăsăturilor pozitive de caracter

          • - jocuri de dezvoltare a imaginii pozitive despre sine şi despre ceilalţi (de exemplu: steaua respectului de sine)

        1. 3.2. Manifestarea disponibilităţii de corectare a propriului comportament

          • - exerciţii de observare, în mediul familiar, a unor manifestări caracteriale adecvate/ neadecvate

          • - exersarea unor manifestări caracteriale adecvate unui context dat

          • - exerciţii de apreciere a consecinţelor unor manifestări caracteriale neadecvate (de exemplu: aşa da - aşa nu)

          • - exerciţii de consolidare a unor abilităţi pentru manifestarea unui comportament de calitate în situaţii date (Ce fac eu?; Cum fac eu?; Pentru cine fac eu?)

          • - discuţii individuale şi în grup pentru recomandări şi măsuri de corectare a unor manifestări caracteriale neadecvate

      • - alcătuirea de liste cu calităţi şi defecte proprii

      • - realizarea unei „to do list” (ce am de făcut?)

      • - exerciţii de identificare a unor persoane- resursă şi a modalităţilor de colaborare cu acestea

      • - exerciţii pentru dezvoltarea gândirii pozitive:

      • - exerciţii de identificare a unor resurse utile unui comportament pozitiv

      • - exerciţii de simulare a comportamentelor unei persoane de caracter/clasă de caracter/ familie de caracter/ comunitate de caracter

      10

      CONŢINUTURI

      DOMENII

      Anul I

      Anul al II-lea

      Ce ştiu despre mine Ce ştim despre noi

      image

      Cum sunt eu Cum suntem noi

      - Atenţie; ascultare; ordine; respect; punctualitate; sinceritate

      - Cinste; conştiinciozitate; omenie; toleranţă; perseverenţă

      Reuşită şi fel de a fi

      • Elemente ale cunoaşterii de sine şi a celor din jur

        • - Cine sunt eu? Cine suntem noi?

        • - Cartea mea de vizită: caracteristicile mele

        • - Eu, tu, noi: cum mă văd eu, părerea pe care o am despre mine, cum ne vedem noi

      • Manifestări ale caracterului

        • - Felul meu de a fi - oglinda persoanei mele: cum sunt?; cum aş vrea să fiu?; cum este bine să fiu?

      • Perspective ale cunoaşterii de sine

        • - Cum sunt eu? Ce ştiu şi ce pot să fac bine?

        • - Ce aş dori, ce mi-ar plăcea să fac?

        • - Ce este important pentru mine?

        • - Caracteristicile mele

      • Caracterul în viaţa fiecăruia

        • - Ce înseamnă a avea trăsături pozitive de caracter?

        • - De ce am/avem nevoie de trăsături pozitive de caracter?

      • Trăsăturile mele/ ale noastre

      • Atitudini pozitive/ negative şi consecinţe ale acestora în diverse situaţii - Aşa DA, aşa NU

      • Ce îmi place/ ce nu îmi place din felul în care mă comport/ ne comportăm

      • Ce pot să adaug trăsăturilor mele/ ale noastre

      • Atitudini pozitive/ negative şi consecinţe ale acestora în diverse situaţii

      • Ce îmi place/ ce nu îmi place din felul în care mă comport/ ne comportăm

      • Personaje cunoscute şi exemplele lor de caracter

      • Formarea pozitivă a caracterului:

        • - deprinderi necesare: comunicare pozitivă, înţelegere şi colaborare, adaptare, alegeri şi decizii privind conduita personală/ de grup

        • - manifestări ale deprinderilor în situaţii de viaţă familiare

      • Cum se educă un bun caracter. Lauda ca mod de educare a caracterului

      • Caractere de succes

        • - Exemple de reuşită din mediul familiar, datorate deprinderilor pozitive de caracter

        • - Modelul meu/eroul meu pozitiv

      • Devin ceea ce sunt

        • - persoană unică, caracter unic - Eu sunt aşa, tu eşti altfel

        • - formarea pozitivă a caracterului - Ce trebuie să ştiu pentru formarea pozitivă a caracterului

        • - caracterul şi reuşita personală

      SUGESTII METODOLOGICE

      Sugestiile metodologice se referă la modul de organizare a activităţii didactice în vederea formării la elevi a competenţelor formulate şi au rolul de a orienta profesorul în aplicarea programei şcolare.

      Prin deplasarea semnificativă de accent de pe conţinuturi pe competenţe, procesul didactic are la bază o nouă paradigmă educaţională, centrată pe elev, pe dezvoltarea atitudinilor şi a mecanismelor învăţării personalizate, conştiente, eficiente şi responsabile, pe care elevii să le aplice şi în diferite contexte de viaţă, nu doar în cadrul activităţii şcolare.

      image

      Disciplina are un accentuat caracter practic-aplicativ şi presupune respectarea unor exigenţe ale învăţării active şi durabile. Din această perspectivă, demersul didactic nu se concentrează pe „transmitere

      Aspectele abordate de programa şcolară conferă un cadru generos, în care elevii sunt invitaţi să conştientizeze cine sunt, să se raporteze la mediul cunoscut şi la ceilalţi, să exploreze, să aplice noile achiziţii apoi să reflecteze asupra propriului progres. În acelaşi timp, se recomandă cadrelor didactice să aplice exemplul personal ca model de conduită socială şi profesională în demersul lor educativ despre, prin şi pentru caracter.

      de cunoştinţe”, ci pe formarea şi exersarea de valori şi atitudini pozitive. Oferind oportunităţi de învăţare care să permită elevului să îşi valorifice experienţa de viaţă, să-şi descopere şi să experimenteze propriile abilităţi şi atitudini caracteriale, rolul cadrului didactic este de a le consolida, de a le particulariza şi de a facilita transferul acestora în viaţa reală.

      Disciplina Mai întâi caracterul se focalizează pe dezvoltarea caracterului ca o componentă esenţială a sistemului de personalitate. Ţinând cont de particularităţile de vârstă ale şcolarului mic, programa a realizat o selecţie a unor însuşiri de caracter considerate relevante pentru elevii de ciclul primar. Acestea sunt abordate, în cadrul programei, din multiple perspective, prin raportare: la propria persoană, la ceilalţi, la învăţare, la cunoaştere sau la protecţia mediului ambiant. Spre exemplu, atenţia ca trăsătură de caracter poate fi abordată astfel:

      • - despre atenţie (cunoaşterea şi înţelegerea particularităţilor acestei trăsături de caracter);

      • - determinarea (motivaţia, voinţa) de a fi atent (prin aplicarea şi exersarea atenţiei în situaţii diferite: faţă de sine, faţă de ceilalţi, faţă de învăţătură, cunoaştere sau mediul ambiant);

      • - nevoia de atenţie (exerciţii de gândire reflexivă, de gândire critică şi de evaluare atitudinal- comportamentală), pentru a face astfel şi legătura cu alte trăsături de caracter (atenţia fiind implicată în ascultare/ ascultarea activă, în curiozitatea intelectuală, în ordine şi autocontrol, spre exemplu).

        În realizarea demersului didactic, nu trebuie neglijate nici aspectele legate de curriculumul ascuns, derivat din efectele explicite sau implicite, interne şi externe ale valorilor, trăirilor, manifestărilor din mediul educaţional şi din alte medii externe şcolii (familia, grupul de prieteni, comunitatea etc.). Curriculumul ascuns influenţează aspecte direct implicate în educarea caracterului: imaginea de sine, atitudinile faţă de alţii, sistemul propriu de valori, sistemul de recompense şi/sau sancţiuni. Cadrul didactic are misiunea de a identifica diferitele aspecte ale curriculumului ascuns, de a le valoriza pe cele pozitive şi de a recomanda şi acţiona pentru diminuarea celor cu influenţă negativă. În acest scop, se recomandă:

        • - realizarea unor activităţi de învăţare adaptate particularităţilor de vârstă şi psihologice ale elevilor, la ritmul de învăţare şi nevoile în plan educaţional;

        • - valorificarea, în activităţile de învăţare formale, a achiziţiilor dobândite de elevi în contexte informale sau la alte discipline de studiu (de exemplu, Educaţie civică, Dezvoltare personală, Religie);

        • - selecţia şi aplicarea activităţilor de învăţare în funcţie de specificul local, de resursele adecvate disponibile ca şi de cultura organizaţională.

          De asemenea, în demersul său, cadrul didactic va urmări să asigure elevilor înţelegerea unor idei-cheie ce pot fi evidenţiate şi fixate pe baza răspunsurilor elevilor (cadrul didactic va folosi un limbaj adaptat elevilor, facilitând înţelegerea):

          1. a) de ce este importantă dezvoltarea caracterului?

            • caracterul este o componentă esenţială a personalităţii, face parte din structura acesteia şi este un element de bază în dezvoltarea personală şi profesională;

            • caracterul arată cine suntem, ce valori ne reprezintă, în ce fel ne raportăm la propria persoană, la ceilalţi, la activitate, la societate, la mediul înconjurător;

            • caracterul este responsabil de felul în care facem opţiunile, alegerile şi luăm deciziile proprii;

            • caracterul determină atitudinile, expresiile şi acţiunile unei persoane;

          2. b) ce înseamnă un bun caracter?

            • caracterul bun implică manifestarea motivaţiei interioare de a face bine în orice situaţie, fie că ne convine, fie că nu;

            • caracterul bun depăşeşte diferenţele şi barierele de vârstă, gen, rasă, culoare, limbă, religie, economice, poziţie socială, naştere, naţionalitate sau alte împrejurări;

            • un caracter bun se manifestă şi se verifică în situaţii dificile;

            • un bun caracter are la bază manifestarea gândirii pozitive, cultivarea optimismului, altruismului, empatiei, încrederii reciproce, toleranţei, respectului faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi, de activitate, de societate, de mediul înconjurător.

          3. c) cum putem dezvolta caracterul?

      • prin accentuarea, în demersul didactic, a abordărilor educative prin, pentru şi despre caracter:

        • - sublinierea constantă/ consecventă a semnificaţiei caracterului în viaţă şi în activitate;

        • - punând mereu accent pe nevoia de caracter oferind argumentarea adecvată;

        • - încurajarea/ susţinerea/ întărirea manifestărilor pozitive de caracter;

        • - oferirea de modele şi exemplificări practice; ilustrarea sau observarea unor manifestări caracteriale demne de a fi urmate.

      • prin recunoaşterea şi asumarea trăsăturilor de caracter:

        • - explicarea/ descrierea fiecărei trăsături de caracter pe înţelesul fiecărui elev;

        • - exprimarea opţiunii în favoarea caracterului şi în detrimentul câştigului/ profitului imediat sau al beneficiilor/ randamentului facil;

        • - manifestarea deprinderilor pozitive de caracter în orice împrejurare.

      • prin solicitarea de atitudini caracteriale pozitive:

        • - constituirea şi respectarea, de către toţi, a unor standarde atitudinal-comportamentale;

        • - manifestarea individuală ca exemplu/ model de caracter, la orice nivel;

        • - conştientizarea manifestărilor caracteriale negative şi limitarea ori renunţarea la practicarea acestora.

          Proiectarea didactică

          În proiectarea demersului didactic, este recomandabil să fie avute în vedere următoarele aspecte:

          • lectura personalizată a programei şcolare – ca document şcolar de referinţă – printr-o abordare contextualizată, flexibilă şi diferenţiată, care stă la baza elaborării planificărilor calendaristice anuale şi a proiectării secvenţiale a unităţilor de învăţare;

          • respectarea prevederilor programei şcolare, prin proiectarea unui demers didactic centrat pe elev şi pe formarea de competenţe;

          Elaborarea planificării calendaristice anuale presupune parcurgerea următoarelor etape:

          1. a) asocierea competenţelor specifice cu conţinuturile indicate în programa şcolară;

          2. b) stabilirea unităţilor de învăţare;

          3. c) stabilirea succesiunii parcurgerii unităţilor de învăţare;

          4. d) stabilirea bugetului de timp necesar pentru fiecare unitate de învăţare.

            Planificarea calendaristică anuală poate fi realizată conform următorului model:

            Nr. crt.

            Unitatea de învăţare

            Competenţe specifice

            Conţinuturi (Detalieri)

            Nr. de ore alocate

            Săpt./ Perioada

            Obs.

            Pentru o eficientă proiectare didactică, se recomandă cadrului didactic să reflecteze, să formuleze şi să răspundă succesiv următoarelor întrebări:

            • în ce scop voi face? (se identifică competenţele specifice ce urmează a fi formate elevilor);

            • ce conţinuturi voi folosi? (sunt selectate conţinuturile tematice);

            • cum voi face? (sunt determinate activităţile de învăţare);

            • cu ce voi face? (sunt analizate resursele adecvate şi/sau disponibile: materiale, umane, de timp, informaţionale/documentare, formele de organizare a clasei de elevi);

            • cât s-a realizat? (sunt stabilite modalităţile şi instrumentele de evaluare).

          În proiectarea unităţilor de învăţare se vor specifica competenţele specifice, conţinuturile, sugestii de activităţi de învăţare, metode, tehnici, procedee de lucru şi resursele ce urmează a fi folosite (umane, materiale, informaţionale/info-documentare, de timp), modul de organizare a clasei precum şi modalităţi de evaluare curentă şi sumativă. Pentru proiectarea unei unităţi de învăţare se poate utiliza următoarea structură:

          Conţinuturi (detalieri)

          Competenţe specifice*

          Activităţi de învăţare

          Resurse

          Modalităţi de evaluare

          * competenţele specifice se notează doar cu indicativul numeric din programa ,colară (de exemplu: 1.1; 2.3; 3.2 etc).

          Strategii didactice

          În vederea realizării competenţelor generale şi specifice propuse de disciplina opţională Mai întâi caracterul, se recomandă ca strategiile didactice să realizeze în mod explicit conexiunea între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă, fapt care înseamnă o orientare directă către latura pragmatică a învăţării. În acest sens, se impune ca activităţile de predare-învăţare să pornească de la experienţele de viaţă ale elevilor, de la achiziţiile lor cognitive, culturale, atitudinale anterioare, să se adreseze nevoilor şi intereselor acestora şi să ofere o varietate de exerciţii, aplicaţii practice, dinamice şi atractive.

          Construirea competenţelor prevăzute de programa şcolară a disciplinei opţionale Mai întâi caracterul presupune desfăşurarea unor lecţii interactive, practic-aplicative, prin:

          • aplicarea unor strategii didactice care să pună accent pe formarea şi consolidarea continuă a capacităţilor şi deprinderilor atitudinale, pe abordări flexibile, contextualizate, pe parcursuri educaţionale diferenţiate şi individualizate;

          • operarea cu alternative explicative în interpretarea unor fapte/ situaţii; aceasta poate contribui, la dezvoltarea unui caracter pozitiv şi a unui comportament moral şi raţional precum şi la aprecierea şi alegerea unei alternative cât mai bune/ celei mai bune;

          • valorificarea unor metode active, participative ori activităţi ludice/ animaţii socio-educative care pot contribui la responsabilizarea elevilor faţă de propria învăţare, la dezvoltarea capacităţii de abordare raţională a problemelor private şi publice (de exemplu, lectura de text/ lectura imaginii; dezbaterea; învăţarea problematizată; învăţarea prin cooperare; jocul de rol/ jocul didactic; dramatizarea; simularea; studiul de caz; metode ale gândirii critice, metode art-creative/ tehnici expresiv-creative);

            image

          • organizarea unor activităţi tip proiect, fundamentate pe principiul învăţării prin acţiune practică, cu finalitate reală. Învăţarea pe bază de proiecte este un model de instruire care îi implică pe elevi în activităţi de investigare a unor probleme de interes şi au drept rezultat obţinerea unor produse autentice;

          • învăţarea prin acţiune (experienţială), realizarea unor activităţi bazate pe sarcini concrete şi pe exersarea deprinderilor caracteriale în diferite contexte; raportarea la situaţii-problemă, prin intermediul cărora elevii pot să se refere la propria persoană în scopul cunoaşterii de sine şi autoevaluării potenţialului propriu;

          • realizarea unor ateliere sau grupuri de lucru, proiecte cu tematică diversă (de exemplu: „Succesul se învaţă”; „Trepte ale caracterului”; „Două litere importante: EU”; „Oglinzile EU-lui”; „Gramatica vie: EU, TU, NOI”; „Caracterul şi cursa cu obstacole”; „Eu, unic şi valoros”; „Ambasadorii caracterului”; „Porţi deschise pentru caracter”; „Dă like caracterului”; „Ştiu şi aplic”; Culorile caracterului”; „Fântâna emoţiilor”; „Cutia cu valori”; „Caracterul, pas cu pas”);

          • utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de activitate (frontală, individuală, pe perechi, în grupuri mici sau cu întreaga clasă), cât şi acele metode care favorizează gândirea critică; exemple de astfel de metode didactice: RAI, multivoting, controversa creativă, metoda celor 4 colţuri.

          • realizarea de portofolii şi activităţi extracurriculare (de exemplu, expoziţii tematice, realizarea unei publicaţii, „Ziua caracterului”, „Modelul meu/eroul meu”, acţiuni de voluntariat şi servicii în beneficiul comunităţii);

          • participarea colaborativă prin implicarea în activităţile propuse, alături de învăţător/ institutor/ profesor pentru învăţământul primar, a psihologului consilier şcolar, a învăţătorului/ profesorului de sprijin, a profesorilor de alte discipline (socio-umane, limbă maternă, arte vizuale, religie), a unor specialişti în ştiinţele educaţiei;

          • asigurarea parteneriatului educaţional dintre şcoală – familie – comunitate prin implicarea părinţilor precum şi a unor personalităţi sau reprezentanţi ai comunităţii locale în realizarea unora dintre activităţile prevăzute de conţinuturile programei şcolare (spre exemplu: discuţii/ dezbateri; biblioteca vie; testimoniale; prezentarea unor modele caracteriale de succes; desemnarea ca personaje pentru compuneri, povestiri, proiecte sau teme de casă; invitaţi la ora de curs; întâlniri între generaţii);

            image

          • utilizarea calculatorului/ laptopului/ tabletei, folosirea mediilor variate şi a instrumentelor multimedia ca mijloc de instruire, pentru documentare/ căutare de informaţii, accesarea unor platforme educaţionale, ilustrarea unor activităţi. Spre exemplu, pentru a se informa asupra programului Character first (Mai întâi caracterul), elevii pot accesa site-urile www.characterfirst.ro; http://curs2.characterfirst.ro; www.16personalities.com/ro.

            Potrivit abordărilor existente, inclusiv la nivel european şi internaţional, este necesar ca activităţile de învăţare pentru formarea şi dezvoltarea deprinderilor şi atitudinilor caracteriale corecte, să fie orientate şi către:

          • formarea şi dezvoltarea unor abilităţi generale: curiozitate, creativitate, spirit de iniţiativă, capacitatea de elaborare şi prezentare de idei inovatoare, abilitatea de a organiza eficient timpul şi propria activitate, de a identifica şi rezolva probleme, de a colabora/ coopera/ lucra în echipă;

          • formarea şi dezvoltarea atitudinilor şi comportamentelor proactive, bazate pe gândire critică, gândire reflexivă, receptivitate faţă de nou, pe abordarea schimbării, inclusiv prin curajul de a învăţa din propriile experienţe.

          Oricare ar fi opţiunea strategică aleasă, aceasta se va dovedi utilă dacă profesorii vor reuşi să dezvolte competenţe, să antreneze elevii în activităţi de învăţare practic-aplicative, cu finalitate pozitivă, care să răspundă nevoilor, intereselor şi experienţei de viaţă ale colectivului de elevi.

          Se recomandă utilizarea echilibrată, adecvată şi flexibilă a metodelor didactice. În cazul în care sunt avute în vedere mai multe metode în cadrul aceleaşi lecţii, este recomandabil să alegem metoda de bază şi să utilizăm celelalte metode drept procedee sau instrumente de lucru. Având în vedere importanţa metodelor, procedeelor, tehnicilor şi instrumentelor utilizate în cadrul strategiilor didactice, în raport cu activităţile de învăţare propuse, oferim, mai jos, exemple ce pot fi utilizate în cadrul disciplinei Mai întâi caracterul, pe care le considerăm adecvate pentru învăţământul primar.

          1. 1. Găseşte-ţi perechea

            Este un exerciţiu simplu destinat cunoaşterii de sine/autocunoaşterii şi intercunoaşterii precum şi familiarizării şcolarilor mici cu diferitele trăsături de caracter şi cu particularităţi ale acestora (natura duală).

            Resurse necesare: ecusoane (etichete sau bileţele) în număr egal cu cel al participanţilor, ace cu gămălie/ ace de siguranţă

            Modul de desfăşurare a activităţii:

            Varianta I:

            Cadrul didactic pregăteşte ecusoane (etichete sau bileţele) pe care notează trăsături pozitive şi negative de caracter, câte două cu acelaşi conţinut, după care le distribuie, la întâmplare, tuturor elevilor. De exemplu: atent-atent; harnic-harnic, corect-corect sau dezordonat-dezordonat, neatent-neatent, leneş- leneş etc. Fiecare elev/elevă îşi va prinde în piept ecusonul primit după care îşi va căuta perechea reprezentată de colegul/colega care are înscrisă aceeaşi trăsătură de caracter pe ecusonul său. În cazul unui număr impar de elevi, cadrul didactic îşi va asuma rolul unui elev. După ce fiecare elev/elevă şi-a găsit perechea, cei doi vor căuta similitudini respectiv diferenţe între trăsătura de caracter indicată pe ecuson şi profilul caracterial propriu, respectiv cel al colegului-pereche.

            La final, frontal, elevii îşi vor împărtăşi experienţele de învăţare dobândite.

            Varianta II:

            Cadrul didactic completează ecusoane (etichete sau bileţele) cu trăsături pozitive sau negative de caracter, în număr egal cu numărul elevilor (pe fiecare ecuson vor fi notate trăsături diferite). În alegerea trăsăturilor de caracter, profesorul va avea grijă să noteze trăsături pozitive şi opusul acestora (trăsături polare/contrare/antagonice) după exemplul harnic-leneş; atent-neatent; drept-nedrept, altruist-egoist; etc. Ecusoanele vor fi distribuite aleatoriu tuturor elevilor, care le vor prinde în piept.

            Sarcina elevilor: conform trăsăturii indicată pe ecusonul primit, elevul/eleva îşi va căuta oponentul, adică elevul/eleva care are înscrisă pe ecuson o trăsătură contrară. După constituirea perechilor, învăţătorul/profesorul se va asigura că acestea sunt corect realizate şi va solicita unor elevi voluntari să descrie şi să exemplifice trăsătura de caracter pe care au purtat-o în piept.

            La final, cadrul didactic va iniţia o discuţie liberă despre diferitele manifestări ale caracterului.

          2. 2. Steaua stimei de sine/a respectului de sine

            Imaginea de sine este modul în care fiecare persoană simte şi gândeşte despre sine, despre calităţile şi defectele sale. Imaginea de sine sau «cum ne vedem pe noi înşine», se referă la modul în care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emoţionale, cognitive, sociale şi spirituale. Modul în care ne percepem depinde de gradul de autostimă (autoapreciere, autorespect, autoacceptare) pe care îl avem.

            Este important ca, încă de la vârste mici, copiii să fie susţinuţi pentru a avea încredere constantă în propriile capacităţi, pentru a-şi menţine o stimă de sine crescută, indiferent de situaţie – aspect important şi în educarea caracterului. Stima de sine se dezvoltă pe parcursul vieţii, din experienţele pe

            care le are copilul cu celelalte persoane, din acţiunile pe care le realizează şi la care participă, experienţele timpurii având un rol esenţial.

            Metoda Steaua stimei de sine/a respectului de sine oferă elevilor posibilitatea exprimării şi asumării unor caracteristici personale, a modului de relaţionare cu ceilalţi, exprimarea gradului de încredere/neîncredere în propria persoană.

            image

            a

            f

            b

            d

            c

            Resurse necesare: coli de scris, markere/carioci, şabloane reprezentând o stea cu 5 colţuri, un pahar din plastic. Pentru facilitarea activităţii, elevii pot primi câte o coală de hârtie pe care sunt deja imprimate steaua împreună cu cerinţele de lucru.

            e

            Rolul elevilor: toţi elevii vor completa, individual, fişa „Steaua stimei de sine/respectului de sine” cu următoarele cerinţe:

            1. a) Trei lucruri (trăsături) pozitive care mă caracterizează;

            2. b) Trei lucruri (trăsături) pentru care mă apreciază prietenii/ colegii;

            3. c) Trei lucruri (trăsături) pe care le aduc într-o prietenie;

            4. d) Trei obiective personale de viitor;

            5. e) Trei realizări personale de care sunt mândru/mândră;

            6. f) Trei lucruri (trăsături) pe care aş dori să le schimb la persoana mea.

              După ce fiecare elev şi-a completat fişa, se vor discuta şi analiza, frontal, temele abordate în fişă, importanţa încrederii în sine, consecinţele comportamentale, emoţionale şi cognitive ale unui respect de sine crescut sau scăzut (pozitiv sau negativ).

              Activitatea se poate încheia cu un exerciţiu de dezvoltare a stimei de sine. Elevii se aşează în cerc şi îşi imaginează că sunt la o petrecere. Unul dintre ei primeşte un pahar, care trece, pe rând, de la unul la celălalt. Cel care are paharul trebuie să spună un lucru pozitiv despre sine, folosind formula: „Nu intenţionez să mă laud, dar cred că eu ...” (de exemplu: sunt cel mai bun la sport; sunt cel mai rapid cititor; mă descurc cel mai bine la matematică; sunt un şahist renumit; am cei mai mulţi prieteni; sunt cel mai cuminte; sunt foarte ordonat).

              La finalul activităţii, cadrul didactic va formula scurte concluzii, pe înţelesul copiilor, şi va oferi câteva sfaturi pentru formarea corectă a imaginii de sine.

          3. 3. Asaltul de idei (Brainstorming)

          Asaltul de idei sau brainstorming este o metodă de grup prin care se dezvoltă spiritul creativ şi se formează comportamente creative prin exersarea gândirii divergente, fiind totodată un punct de plecare în construirea învăţării fundamentate pe ceea ce ştiu elevii. Utilizarea metodei oferă posibilitatea de reactualizare a achiziţiilor pe care le deţin elevii despre o anumită temă şi soluţiile pe care aceştia le identifică pentru problema în dezbatere. Indiferent dacă sunt corecte sau nu, ele vor fi acceptate şi cuprinse în lista de informaţii, idei sau soluţii a grupei/a clasei.

          Organizarea clasei: în perechi, în grupuri mici sau frontal. Sugestii de întrebări:

          image

          Ce ştiţi despre ...? Ce reprezintă?

          În ce împrejurări se manifestă? Ce aţi face dacă aţi fi ...?

          Ce aţi face dacă aţi fi în locul lui ...? Cum credeţi că ...?

          Ce aţi propune ...?

          Ce puteţi face voi pentru aceasta?

          Ce l-aţi sfătui pe ...?

          De ce credeţi că este aşa ...? Care este cel mai important ...? Cum explicaţi ...?

          Ce soluţii credeţi că are ...?

          Ce întrebări aţi pune despre ...?

          Ce anume doreşti să mai afli despre … ? De ce am nevoie de ... ?

    4. 4. Acronimul

      Acronim: cuvânt format din prima sau primele litere ale unui cuvânt, expresie sau titlu. Metoda asigură dezvoltarea şi consolidarea limbajului specific caracterului şi manifestarea cunoaşterii, înţelegerii, creativităţii, spontaneităţii şi corectitudinii cunoştinţelor.

      Resurse necesare: coli de flipchart, markere/carioci, tablă de scris, cretă, spaţiu de afişare.

      Organizarea clasei: se constituie grupuri de câte 4-5 elevi, care primesc câte o coală de flipchart şi instrumente de scris.

      Sarcina de lucru: cadrul didactic propune o noţiune specifică problematicii disciplinei Mai întâi caracterul. Elevii notează pe coala de flipchart noţiunea, prin poziţionarea literelor componente una sub alta (acrostih). În continuare, învăţătorul/profesorul solicită fiecărei echipe să noteze 3-5 trăsături de caracter sau alte elemente implicate în formarea şi dezvoltarea acestuia, care încep cu litera corespunzătoare din acrostih. Notă: activitatea se poate desfăşura şi frontal, cu întreaga clasă, prin utilizarea tablei (scrierea pe tablă a termenului şi a rezolvărilor propuse de elevi).

      La final, grupele expun produsul realizat şi analizează corectitudinea şi originalitatea soluţiilor propuse.

      Spre exemplu, acronimul cuvântului caracter realizat cu ajutorul unor adjective ce exprimă trăsături specifice, poate avea următoarea rezolvare:

      C – cinstit, corect, curios

      A – atent, ascultător, afectuos

      R – respectuos, recunoscător, rezistent

      A – autocontrol, altruist, atitudine

      C – credincios, creativ, curajos

      T – tolerant, tenace, tipicar

      E – emotiv, egoist, educat

      R – răbdător, responsabil, receptiv

    5. 5. Cercul „complimentelor”

      Reprezintă o metodă care urmăreşte îmbunătăţirea imaginii de sine, împreună cu dezvoltarea stimei de sine, a respectului de sine. Pentru a pune metoda în practică, cadrul didactic aşează scaunele în cerc, iar „receptorul” complimentelor (un elev voluntar) se află, aşezat, în mijlocul acestui cerc. Fiecare dintre participanţi trebuie să identifice un compliment sincer şi onest, potrivit celui/celei aflat/e în centrul cercului. Apoi, pe rând, fiecare elev/elevă va înainta şi îi va adresa acestuia complimentul potrivit, receptorul manifestându-se doar cu una dintre următoarele reacţii: zâmbeşte, dă afirmativ din cap ori adresează un simplu „mulţumesc”. Această metodă are avantajul consolidării unei imagini pozitive faţă de propria persoană a celui care primeşte complimentele (fiind încurajat/stimulat, dacă este de acord cu majoritatea complimentelor adresate) dar şi o dezvoltare a ariei pozitive de gândire şi atitudine pentru ceilalţi elevi participanţi la activitate (prin faptul că identifică o latură/o trăsătură pozitivă a colegului/colegei lor şi că îşi cunosc bine colegii). Cercul „complimentelor” continuă până ce toţi elevii doritori au trecut prin ipostaza de „receptor al complimentelor”.

      Exemple de complimente: „eşti un elev foarte disciplinat”; „eşti cea mai bună prietenă a mea”; „eşti cel mai talentat la sport”; „eşti o fată ordonată”; „mi-a plăcut mult compunerea ta”; „m-au ajutat mult sfaturile tale”; „eşti un coleg de încredere”; „ai făcut bine că te-ai transferat în clasa noastră”; „dacă vrei cu adevărat, poţi!”.

      La finalul activităţii, cadrul didactic iniţiază o dezbatere frontală asupra stărilor sufleteşti ale participanţilor care au primit sau au făcut complimente, precum şi asupra rolului complimentelor în dezvoltarea pozitivă a imaginii de sine.

    6. 6. Diagrama Venn

      Utilizarea organizatorilor grafici este o modalitate eficientă de a-i face pe elevi să gândească, să vizualizeze, să-şi organizeze achiziţiile cognitive, afective, comportamentale. Elevii explorează conţinutul învăţării formulând idei, argumentându-le, exprimând puncte de vedere relevante. Elevii sunt puşi în situaţia de a utiliza un limbaj adecvat, o terminologie centrată pe subiectul analizat. Astfel de tehnici au o scară largă de aplicare la orice activitate de predare-învăţare.

      În esenţă, diagrama Venn (a asemănărilor şi deosebirilor) constituie o reprezentare grafică care facilitează compararea/înţelegerea relaţiilor dintre două sau mai multe noţiuni, evidenţiază ideile contrastante şi cele comune într-o problemă. Cea mai simplă (obişnuită) reprezentare a diagramei Venn este aceea cu două cercuri intersectate.

      image

      C

      B

      A

    Exemplificare pentru tema Aşa DA, aşa NU:

    A: Notaţi trăsături pozitive de caracter – ex.: adevăr, atenţie, cinste, dreptate, corectitudine, credinţă.

    B: Notaţi trăsături negative de caracter (sau noţiuni contrare celor din cercul A) – ex.: minciună, neatenţie, necinste, nedreptate, incorectitudine, necredinţă.

    C: Notaţi elemente comune informaţiilor din cercurile A şi B:

    Informaţii pentru cadrul didactic Afirmaţii ale elevilor

    image

    • - sunt specifice unui profil caracterial - le întâlnim la oameni

      image

    • - pot fi cunoscute/ observate/ studiate - le putem observa

      image

    • - sunt educabile - le putem cunoaşte

      image

      image

    • - sunt prezente, în proporţii şi situaţii diferite, în personalitatea fiecărui om

    1. 7. Metoda celor 4 colţuri

      • - le putem studia

        image

      • - unele sunt bune altele sunt rele

      • - ne arată cum suntem

        image

        Este o metodă colaborativă menită să consolideze şi să verifice achiziţiile cognitive, afective şi comportamentale, să genereze dezbateri, să dezvolte raţionamentul corect, capacitatea de persuasiune şi de argumentare a şcolarilor mici, precum şi capacitatea de autocunoaştere şi intercunoaştere. După alegerea temei, elevii vor reflecta asupra acesteia pentru a lua o decizie în final, prezentând şi un anumit punct de vedere.

        Resurse necesare: steguleţe notate cu A, B, C, D, cartoane sau bileţele cu înscrisurile specifice, texte de lectură, filme/ secvenţe de film artistic sau de desene animate/ povestiri terapeutice.

        Organizarea clasei: în microgrupuri/grupuri mici şi/sau frontal. Varianta I:

        Se vor alege 4 elevi voluntari, care vor reprezenta liderii de grup. Fiecare lider va primi de la cadrul didactic un bileţel (secret) cu anumite caracteristici dezirabile pentru apartenenţa la respectivul grup. Fiecare lider va merge într-un colţ semnalizat cu un steguleţ A, B, C sau D. Restul elevilor clasei vor trece, în linişte, prin dreptul fiecărui lider, cu mâna întinsă, ca şi cum ar vrea să dea mâna. Fiecare lider astfel abordat va da din cap, „DA" sau „NU", acceptând sau respingând intrarea cuiva în grupul său. Atunci când un elev va intra într-un grup, el se va aşeza în spatele liderului.

        Elevii care nu sunt acceptaţi la primul tur vor trece prin faţa fiecărui lider de cel puţin două ori, pentru a avea şansa de a fi totuşi aleşi. În final, fiecare elev va face parte dintr-un grup. Se formează astfel 4 grupuri în care se dezbat poziţiile/părerile faţă de caracteristicile grupului respectiv, se clarifică şi se consolidează achiziţiile. Ei se întreabă care este părerea lor în acea problemă (folosind tehnica întrebărilor: ce este?; ce presupune?; cum se manifestă?; din ce cauză?; de ce este importantă?; de ce au fost acceptaţi?; ce îi recomandă pentru a face parte din grup?). Formularea unei opinii stimulează căutarea unor argumente în favoarea ei. Astfel, se manifestă gradul de cunoaştere şi de empatizare cu colegii din clasă, se facilitează un schimb activ de păreri, se dezvoltă abilităţile elevilor de comunicare şi capacitatea lor de argumentare.

        Exemple de caracteristici pentru tema Aşa DA, aşa NU:

        Colţul A: Cei mai disciplinaţi elevi Colţul B: Cei mai ordonaţi elevi Colţul C: Cei mai harnici elevi Colţul D: Cei mai sinceri elevi

        La sfârşit, are loc discuţia în plen. Liderii vor fi întrebaţi cum s-au simţit când au trebuit să respingă pe unii dintre colegii lor şi pe ce anume s-au bazat în alegerea lor. La rândul lor, elevii îşi vor spune părerea de ce cred că au fost acceptaţi într-un anumit grup, reflectând asupra aspectelor pozitive/negative ale caracterului lor. Pot fi formulate şi alte întrebări:

        • Cum vi s-a părut această activitate?

        • Cum aţi reacţionat în situaţiile date? Ce v-a determinat să reacţionaţi astfel?

        • A doua oară aţi încercat cu încredere? De ce?

        • De ce credeţi că aţi fost selectaţi? De ce credeţi că nu aţi fost selectaţi?

        • Ce concluzii putem trage din această activitate?

      Varianta II (aplicată la temele: Aşa DA, aşa NU şi Ce îmi place/ ce nu îmi place din felul în care mă comport)

      Se propune lectura unui text sugestiv sau vizionarea unui film care solicită opinia elevilor. În funcţie de atitudinea faţă de ideile/ afirmaţiile din text sau film se vor constitui patru grupuri de elevi: apărătorii, acuzatorii, indecişii şi indiferenţii. Conform opţiunilor personale, elevii se vor deplasa şi grupa în cele patru colţuri, corespunzătoare celor patru atitudini. Dezbaterea propriu-zisă are loc între apărători şi acuzatori, cu argumente pro sau contra faţă de cele citite sau vizionate. În funcţie de consistenţa argumentelor şi de capacitatea de convingere a celor două grupuri, indecişii şi indiferenţii pot „migra” către grupul cu care împărtăşesc puncte de vedere comune sau pot rămâne în continuare în grupurile lor.

      Exemplificare:

      Elevii citesc (sau le este citită) povestea „Ursul păcălit de vulpe” de Ion Creangă. După ce copiii înţeleg firul epic, se iniţiază o dezbatere despre comportamentul unuia dintre personajele principale. Elevii sunt invitaţi să-şi exprime opinia despre comportamentul ursului sau a vulpii, apoi să aleagă unul din colţurile sălii de clasă: colţul pentru tabăra „acuzatorilor” respectiv cel pentru tabăra „apărătorilor” personajului ales. Într-un alt colţ vor sta elevii indecişi (cărora nu le este clară opţiunea pentru unul dintre celelalte două colţuri) sau vor trece în colţul indiferenţilor (care adună pe cei care nu au nici o părere). În măsura în care argumentele prezentate de apărători sau acuzatori sunt convingătoare, elevii sunt invitaţi să-şi modifice opţiunile personale şi locul în sala de clasă (adică se mută în colţul în care îşi identifică mai clar punctul lor de vedere).

      După acelaşi scenariu, pot fi analizate schiţa „Dl. Goe” de Ion Luca Caragiale sau povestea

      „Pinocchio” de Carlo Collodi. Pentru dezbatere, cadrul didactic poate canaliza discuţia spre un anumit personaj sau o anumită secvenţă din poveste.

      La finalul activităţii, elevii sunt invitaţi să evidenţieze trăsături pozitive şi negative ale personajelor, să explice cine şi cum a influenţat acest lucru.

    2. 8. Explozia stelară

      Explozia stelară (cunoscută şi sub numele metoda starbusting: engl. „star” = stea; „burst” = a exploda) desemnează o metodă de învăţare prin cooperare cu ajutorul căreia este stimulată creativitatea elevilor, ajutând totodată la consolidarea şi/sau evaluarea achiziţiilor. Se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme şi noi descoperiri („crearea de întrebări la întrebări”).

      Resurse necesare: coli de scris, markere/carioci, şabloane reprezentând o stea, spaţiu de afişare.

      Organizarea clasei: se constituie grupuri de câte 4-5 elevi care primesc câte o coală de flipchart, instrumente de scris şi şabloane (în absenţa acestora, elevii vor desena o stea cu 3 până la 8 colţuri, în funcţie de numărul de întrebări ce se doreşte a fi adresate).

      Pe tablă sau pe o coală de flipchart, elevii desenează o stea în centrul căreia se notează ideea sau problema de dezbătut, după care, în cele 3-8 colţuri ale stelei, se înşiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ideea/problema respectivă.

      Se vor utiliza întrebări uzuale simple de tipul: Cine?, Ce?, Când?, Unde?, Cum? De ce?, Cu cine?, Pentru cine? care, ulterior, pot da naştere altor întrebări complexe.

      image

      Când?

      Ce?

      Pentru cine?

      Cum?

      Cu cine?

      De ce?

      Unde?

      Cine?

      image

      Spre exemplificare, pentru anul al II-lea de studiere a disciplinei opţionale Mai întâi caracterul, la tema Perspective ale cunoaşterii de sine, se pot formula următoarele întrebări:

      • Cine? – Cine sunt eu? Cine vreau să devin? Cine este cel interesat de autocunoaştere? Cine mă poate ajuta în acest sens? Cine a studiat această problemă?

      • Ce? – Ce ştiu despre mine? Ce pot să aflu despre mine însumi/însămi? Ce îmi place să fac? Ce aş dori să pot face? Ce pot face ca să mă cunosc mai bine? Ce legătură este între autocunoaştere şi educarea caracterului? Ce s-ar întâmpla dacă nu ne-am cunoaşte? Ce disciplină de studiu mă va ajuta să mă cunosc mai bine?

      • Cum? În ce fel? – Cum sunt eu? Cum pot să îmi dezvolt cunoştinţele despre propria persoană? Cum îmi pot educa voinţa? Cum pot să devin un „om mai bun”? Cum mă poate ajuta această disciplină opţională să mă cunosc mai bine?

      • De ce? – De ce este importantă autocunoaşterea? De ce este necesar să ne cunoaştem între noi? De sunt eu unic? De ce sunt diferit? De ce nu pot lua note bune? De ce studiem problema autocunoaşterii la o disciplină despre caracter?

      • Unde? – Unde pot afla informaţii despre cunoaşterea de sine? Unde se află cabinetul consilierului şcolar?

      • Cu cine? – Cu cine pot să lucrez/ cu cine pot colabora în scopul unei mai bune autocunoaşteri? Cu cine pot să împărtăşesc informaţiile despre propria persoană? Cu cine este bine să mă sfătuiesc atunci când am o problemă?

      • Pentru cine? – Pentru cine este utilă cunoaşterea de sine? Pentru cine învăţ? Pentru cine este valabilă deviza: „Cunoaşte-te pe tine însuţi!”?

      • Când? – Când este nevoie de autocunoaştere? Când voi ajunge să mă cunosc foarte bine? Când a început să fie studiată această problemă?

        La final, grupele expun produsul realizat şi analizează corectitudinea şi originalitatea întrebărilor formulate. În măsura timpului disponibil, cadrul didactic poate oferi scurte răspunsuri la întrebările cele mai frecvente.

        Ca exerciţiu de întărire a cunoaşterii de sine şi a stimei de sine, cadrul didactic poate oferi următoarea propunere: „Frecvent, vă adresaţi epitete şi vă «lipiţi etichete» cu diferite trăsături negative la adresa propriei persoane sau a unui coleg. Faceţi o listă cu cinci atribute negative personale, pe care vi le aplicaţi adesea. Formulaţi apoi, tot în scris, contraargumente pozitive, favorabile, pentru fiecare din acele cuvinte/atribute negative pe care le-aţi notat. Utilizaţi, ori de câte ori sunteţi tentat să vă aplicaţi câte o

        «etichetă negativă», varianta pozitivă a acesteia sau puneţi în valoare calităţile voastre.

    3. 9. Tehnica DESC: Educarea caracterului în 10 paşi

      Tehnica DESC este utilizată pentru a asigura înţelegerea unui concept, termen. Tehnica presupune analiza respectivului concept în patru etape: Descriere, Exprimare, Specific şi Consecinţe.

      Exemplificăm această tehnică aplicată la tema: Cum educ un bun caracter. La început sunt indicaţii 10 paşi progresivi (sugeraţi sub forma unei spirale, a unei cochilii de melc) pentru educarea pozitivă a caracterului: Defineşte; Explică; Aplică; Implică; Laudă; Evidenţiază; Insistă; Stimulează; Recomandă; Menţine standardele. Fiecare pas este apoi dezvoltat cu ajutorul tehnicii DESC.

      Resurse necesare: un poster-model cu spirala paşilor pentru educarea caracterului, un poster-model cu descrierea tehnicii, coli de flipchart, markere/carioci, tabla, creta, spaţiu de afişare.

      Organizarea clasei: frontal sau în grupuri mici; în cazul activităţii pe grupe, se distribuie colile de flipchart şi instrumentele de scris; în cazul activităţii frontale, se utilizează tabla şi creta.

      Semnificaţia cifrelor care indică paşii pentru educarea caracterului: 1. Defineşte; 2. Explică; 3. Aplică; 4. Implică; 5. Laudă; 6. Evidenţiază; 7. Insistă; 8. Stimulează; 9. Recomandă; 10. Menţine standardele.

      image

      Pentru a asigura comprehensiunea oricărei modalităţi de educare a caracterului (pentru oricare dintre cele enunţate anterior) se poate utiliza tehnica DESC, explicată elevilor de cadrul didactic. Astfel, pentru educarea caracterului prin LAUDĂ putem proceda la:

      D: descriere

        • prin laudă înţelegem evidenţierea, prin acţiuni sau cuvinte, a atitudinilor exprimate/ manifestate ce demonstrează trăsăturile pozitive de caracter, precum şi explicarea modului în care acestea au îmbunătăţit viaţa unei persoane, a unui grup sau a unei colectivităţi;

        • laudă înseamnă să exprimi prin cuvinte sau expresii apreciative preţuirea, stima faţă de cineva sau ceva;

        • a aprecia pozitiv; a aduce laude; a elogia.

      E: exprimare

      • lauda se exprimă prin cuvinte sau expresii ce conţin o apreciere, o preţuire, o încurajare;

      • o vorbă bună, un bileţel de mulţumire, o diplomă de „preţuire”, un simplu „mulţumesc” reprezintă câteva modalităţi de a lăuda comportamente ce reflectă trăsături ale caracterului;

        Exemple: „Bravo. Ai dat dovadă de tărie de caracter!”; „Mulţumesc. Ajutorul tău mi-a fost de mare folos”; „Mi-a plăcut răspunsul tău la ora de Română”; „Apreciez mult strădania ta!”; „Bravo. În ultima vreme ai făcut mari progrese la învăţătură”; „Felicitări familiei care te-a crescut aşa de frumos!”; „Mulţumeşte profesorilor care te-au pregătit pentru acest concurs la care ai luat locul I”.

        S: specific

        • Laudă caracterul, nu doar reuşita! Exemplu: Pentru reu,ită – „Felicitări! Ai iesit primul la cros!”; Pentru caracter – „Bravo! Strădania şi perseverenţa te-au ajutat să iei punctajul maxim!”

        • Caută rezultate, acţiuni şi atitudini pe care să le lauzi;

        • Laudă calităţile pe care doreşti să le dezvolţi;

        • Alege momentul potrivit pentru laudă;

        • Planifică-ţi timp/ fă-ţi timp pentru apreciere;

        • Apreciază motivaţia şi voinţa din spatele muncii depuse; laudă atitudinea şi efortul care au stat la baza rezultatelor;

        • Lauda trebuie să fie sinceră şi adevărată, fără exagerări;

        • Lauda se aplică în particular sau în public;

        • Nu condiţiona acordarea laudelor.

          C: consecinţe

        • lauda reprezintă pentru elev o motivaţie extraordinară, un suport mental şi moral;

        • lauda ajută la îmbunătăţirea performanţelor încurajând strădania şi eforturile suplimentare;

        • lauda favorizează îmbunătăţirea imaginii de sine şi creşterea stimei de sine;

        • lauda ajută la întărirea trăsăturilor şi a atitudinilor pozitive;

        • lauda sprijină educarea pozitivă a caracterului;

        • lauda, atunci când este corectă, reală, ajută la formarea obiectivităţii şi a spiritului de adevăr (o laudă nemeritată ca şi flatarea vor fi sesizate imediat de către elevul/eleva în cauză şi de către colegii lor, ei fiind primii care ne vor judeca pentru aceasta);

        • lauda poate fi debutul unei corectări/ îndreptări;

        • lauda poate contribui la ameliorarea relaţiilor interpersonale (detensionarea unor relaţii, evitarea marginalizării/ a excluziunii, egalitate de şanse, toleranţă, intercunoaştere şi apreciere reciprocă).

      Sugestii privind evaluarea

      Evaluarea reprezintă o componentă esenţială a procesului de predare-învăţare-evaluare. Este necesar ca fiecare elev să fie conştient de succesele obţinute, de obstacolele întâlnite şi de obiectivele de învăţare pe care poate să le atingă.

      Date fiind caracteristicile de vârstă ale elevilor de învăţământ primar, este necesar ca profesorul care susţine activitatea didactică la disciplina Mai întâi caracterul: să explice elevilor alegerea unei anumite modalităţi de evaluare; să ofere feed-back-uri pozitive cu privire la realizarea anumitor sarcini; să gestioneze opiniile elevilor faţă de propriile prestaţii (autoevaluare) şi opiniile elevilor faţă de alţii (peer- evaluation sau evaluarea între egali).

      Rezultatele evaluării vor fi corelate periodic cu competenţele planificate. Criteriile, modalităţile şi programarea evaluării vor fi stabilite împreună cu elevii şi vor fi cunoscute de către aceştia.

      Din perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative ce implica feedback prompt si personalizat şi care: este stimulativă pentru elevi şi este inclusă în timpul fiecărei sarcini de învăţare; oferă elevilor posibilitatea de a se exprima liber asupra sarcinilor de învăţare; acceptă „nereuşitele“ elevului, considerându-le etape în formarea şi dezvoltarea achiziţiilor, fără să le sancţioneze prin calificativ sau notă; pune în evidenţă progresul realizat de elevi, ajutându-i să conştientizeze că important nu este cât de mult ştiu, ci cât de bine

      pot să aplice ceea ce ştiu/ceea ce sunt capabili să facă cu ceea ce ştiu; evidenţiază modul de relaţionare cu ceilalţi elevi, modul de participare la activităţi, precum şi atitudinile exprimate.

      Evaluarea sumativă poate fi realizată de profesor periodic, la sfârşitul unei unităţi de învăţare, semestru sau an şcolar.

      Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor metode şi instrumente complementare, cum sunt: autoevaluarea, interevaluarea, evaluarea în perechi, investigaţia, proiectul, portofoliul, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor. Se recomandă implicarea elevilor în activităţi dar şi aprecierea curentă prin expresii verbale de încurajare (ţinând cont de vârsta elevilor mici).

      Deoarece curriculumul pentru disciplina opţională Mai întâi caracterul este centrat prioritar pe formarea de deprinderi şi atitudini, pe participare şi implicare activă a elevilor, iar demersul este unul de durată, recomandăm modelul evaluativ bazat pe patru domenii (sau arii) propus de Donald L. Kirkpatrick, cu accent pe măsurarea rezultatelor obţinute pe diferite dimensiuni, începând individual cu persoana şi extinzându-se organizaţional/ instituţional la zone mai largi din comunitate. Acest tip de evaluare este cunoscut şi cu denumirea de analiză a impactului şi se concentrează asupra unor rezultate pe termen lung ale educaţiei, aşa cum este şi cazul educaţiei pentru caracter. Astfel, procesele de învăţare sunt evaluate pe dimensiunile:

      1. 1. Reacţie: ce simte cel care învaţă despre procesul şi rezultatele învăţării;

      2. 2. Achiziţie: creşterea nivelului de cunoaştere şi de înţelegere şi dezvoltarea capacităţilor celui care învaţă, ca rezultat al activităţilor instructiv-formative;

      3. 3. Comportament/ transfer: gradul în care elevul a dezvoltat capacitatea de punere în practică a achiziţiilor dobândite;

      4. 4. Impact: efectele acţiunilor elevului asupra propriei persoane şi a comunităţii din care face parte (a mediului cunoscut).

      Procesul de evaluare va avea în vedere recunoaşterea experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite de către elevi, în baza celor două funcţii ale evaluării: funcţia de reglare a strategiilor de predare-învăţare şi funcţia motivaţională a elevului pentru propria devenire. Prin activităţile desfăşurate, cadrul didactic va pune accent pe elemente de ordin calitativ (valori, atitudini exprimate, comportamente manifestate, competenţe dobândite); va aprecia progresele înregistrate de elevi; schimbările pozitive de gândire şi atitudine; va oferi sprijin şi feed-back personalizat elevilor săi.

      Recomandări bibliografice şi webografice

      Lucrări cu caracter general

      image

      Băban, Adriana, Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere, Editura PSINET, 2003, Cluj-Napoca

      1. Allen, James, Cum gânde,te omul, trad. Monica Medeleanu, Editura Act şi Politon, Bucureşti, 2016 2.

      http://www.keystonemoldova.md/assets/documents/ro/publications/didactical_support%20content.pdf

      1. 3. David, Daniel, Intervenţii cognitiv-comportamentale în diferite domenii - Aplicaţii ale principiilor cognitiv- comportamentale în domeniul educaţional (Curs de formare profesională continuă), Bucureşti, 2006

        image

        1. 5. Hattie, John, Învăţarea vizibilă. Ghid pentru profesori, Editura Trei, Bucureşti, 2014, ttp://www.ccdcs.ro

          /uploads/1/0/8/2/10821265/7_john_hattie_invatarea_vizibila_ghid_pentru_profesori_rs.pdf

        2. 6. Hughes, Marcia, Terrell, James Bradford, Inteligenţa emoţională în acţiune, trad. Guţă Silvia, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2013

        11. Pirosca, Eva, Mami, cine sunt eu? Exerciţii şi jocuri de autocunoaştere, http://www.gbebe.ro/

      2. 4. Dumitru, Ion, Al., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Ed. de Vest, Timişoara, 2000

      psihologie/jocuri_si_activitati/mami_cine_sunt_eu_exercitii_si_jocuri_de_autocunoastere

      12. Poenaru, Michiela, Cei şapte ani de acasă. Codul bunelor maniere pentru copii, ediţie electronică http://www.coresi.net/CeiSapteAniDeAcasa_eBook_EditiaDigitalaGratuita_I.pdf

      Resurse web

      1. 1.  Definire şi caracterizare generală a caracterului,

      2. 2. http://www.creeaza.com/didactica/didactica-pedagogie/Definire-si-caracterizare-gene977.php

      3. 3.  Asociaţia Character First România – Cursuri on line, Manuale, Teste, http://characterfirst.ro/

      4. 4.  Consiliere şi orientare, clasele I-IV , Ghidul învăţătorului, Bucureşti, 2006

      5. 5. https://www.youtube.com/watch?v=U3nT2KDAGOc

        image

         Educaţie pentru viaţă - Despre dezvoltarea caracterului,

        image

         Petrea, Irina, Caracterul copilului, https://www.youtube.com/watch?v=ThSmp0AFsWk

         Obiceiuri care îţi pot distruge viaţa, https://www.youtube.com/watch?v=6iVAeNEbK9c list=PL0Q3GWF1u4bR3gDlyFVVuinm3018BveY3

         Poveşti terapeutice – Cheia potrivită, https://www.youtube.com/watch?v=yLaSNY4X6eI

         Bunele maniere pentru cei mici, https://www.youtube.com/watch?v=csOKPT07w6w

      6. 6.  The Science of character (titrat în limba română), https://www.youtube.com/watch?v=U3nT2KDAGOc 7.

      8.

      9.

    4. 10.

    5. 11.

    https://www.youtube.com/watch?v=KJBx8T2vsRQ

    Lucrări pentru activităţi de educaţie nonformală

    1. 1.  Manual 100 de idei de educaţie nonformală, Organizaţia Naţională Cercetaşii României, oct. 2010 http://www.scout.ro/wp-content/uploads/2013/10/Manual-100-de-idei-de-educatie-non-formala.pdf

    2. 2.  Educaţie nonformală pentru dezvoltare personală, ISJ Sălaj, http://www.isjsalaj.ro/programe/scoala_altfel/Educatie%20nonformala%20pentru%20dezvoltare%20pe rsonala.pdf

    3. 3.  Jocuri ,i povestiri. Metode de educaţie nonformală, IMPACT, Ediţia a II-a,

      http://www.noi-orizonturi.ro/wp-content/uploads/2017/01/IMPACT-Culegere-de-jocuri-%C8%99i- povestiri.pdf

    4. 4.  Manualul animatorului socio-educativ, Asociaţia „Sprijiniţi copiii”, mai, 2016 http://complexpianu.ro/wp-content/uploads/2016/05/Manualul-animatorului-socio-educativ.pdf

    5. 5.  Abordarea pozitivă a comportamentelor copiilor. Ghid pentru încurajarea reacţiilor pozitive, Expert projects, 2015, UNICEF,

      http://www.unicef.ro/wp-content/uploads/Abordarea-pozitiv%C4%83-a-comportamentelor- copiilor_2015.pdf

    6. 6.  Schimbări mici, diferenţe mari. Ghid de disciplinare pozitivă, Salvaţi copiii, Iaşi, 2013

    http://salvaticopiii-iasi.ro/wp-content/uploads/2014/12/Brosura_Ghid_de_disciplina_pozitiva.pdf

    Grupul de lucru

    Paul COPU, coordonator al Programului Character First/Mai întâi caracterul România Prof. Angela Livia ŞTEOPAN, coordonator al grupului de lucru, Bistriţa

    Prof. Gabriela-Fulvia HOROBEŢ, Şcoala Gimnazială „Elena Cuza”, Iaşi

    Prof. univ. dr. Adrian OPRE, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

    Prof. univ. dr. Alin GAVRELIUC, Universitatea de Vest, Timişoara, Facultatea de Psihologie şi Sociologie

    Conf. univ. dr. Anca Doina CIOBOTARU, Universitatea de Arte ,,George Enescu’’, Iaşi, Facultatea de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie Muzicală şi Teatru

    Lector univ. dr. Oana MOŞOIU, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Cornel CELMARE, psihoterapeut principal ICF Iaşi, cadru didactic asociat Universitatea „Al. I. Cuza", Iaşi

    Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5864/28.12.2017 MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

    Programa şcolară

    pentru disciplina

    MAI ÎNTÂI CARACTERUL

    Curriculum la decizia şcolii pentru învăţământul gimnazial

    Bucureşti, 2017

    Notă de prezentare

    Curriculumul disciplinei opţionale Mai întâi caracterul vizează ariile curriculare Om şi societate şi Consiliere şi orientare, este structurat modular, pe doi ani de studiu, fiind adaptat învăţământului gimnazial, cu un buget de timp de 1 oră/ săptămână. În funcţie de oferta educaţională a unităţii de învăţământ, cadrele didactice vor alege nivelul claselor la care urmează să aplice programa şcolară (de exemplu, clasele a V-a şi a VI-a sau clasele a VI-a şi a VII-a).

    Conform Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii. Cadrul actual de reglementare este orientat de promovarea unui învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionale, competenţe cu relevanţă pentru profesie şi viaţa socială.

    Valorile şi atitudinile caracteriale deţin un loc important în structura de personalitate a fiecărei persoane, exprimă portretul psihic al acesteia, fizionomia spirituală, constituind modalitatea prin care se prezintă ca individualitate, se raportează la evenimentele existenţei sale în lume şi se deosebeşte de ceilalţi, se realizează uman şi profesional. Promovarea unei culturi a caracterului, formarea şi dezvoltarea caracterului – privit ca ansamblu de atitudini şi valori, ca latură relaţional-valorică a personalităţii – reprezintă un demers educaţional necesar şi benefic, complex, consecvent şi gradual, început timpuriu şi continuat progresiv, în care sunt implicate familia, şcoala, societatea.

    Programa şcolară pentru disciplina opţională Mai întâi caracterul completează aceste preocupări, oferind repere alternative şi modele de bună practică pentru formarea şi dezvoltarea la tineri a unor trăsături de caracter pozitive şi durabile. Ideea de bază a curriculumului propus o reprezintă sensibilizarea elevilor asupra rolului şi importanţei formării şi dezvoltării caracterului propriu, a unei culturi a caracterului, precum şi interiorizarea şi asumarea trăsăturilor relaţional-valorice pozitive – ca parte a dezvoltării generale – prin orientarea finalităţilor educaţiei către dimensiunile fundamentale ale existenţei umane: a ,ti, a face, a fi, a convieţui. Concret, disciplina Mai întâi caracterul contribuie la realizarea profilului de formare al absolventului de învăţământ gimnazial, din perspectiva unor aspecte considerate esenţiale: autocunoaştere, competenţe socio-emoţionale, competenţe psiho-relaţionale, managementul conduitei personale, calitatea vieţii individuale în raport cu sine, cu ceilalţi şi cu mediul înconjurător.

    Ceea ce configurează specificitatea disciplinei opţionale la nivelul învăţământului gimnazial este reprezentat de: construirea demersului educaţional pe o problematică de interes major, ce răspunde unor nevoi educaţionale şi sociale de actualitate; racordarea la preocupări, experienţe şi reuşite internaţionale prin transferul de bune practici din alte sisteme educaţionale; propunerea unei abordări educaţionale bazate pe educarea pozitivă, menită să contribuie la modelarea personalităţii elevilor, la pregătirea lor pentru viaţa activă; abordarea unitară a unei teme relevante pentru dezvoltarea personală – educarea pentru o cultură pozitivă a caracterului – şi care face doar tangenţial obiectul altor programe şcolare; centrarea activităţilor educaţionale pe promovarea unui set de valori, atitudini şi comportamente adaptative; crearea şi/sau valorizarea unor situaţii de învăţare care fac transferul achiziţiilor teoretice în viaţa reală; responsabilizarea elevilor faţă de comportamentul propriu, de valorile şi atitudinile asumate; realizarea de conexiuni între competenţele specifice diferitelor discipline din trunchiul comun şi cele propuse în cadrul disciplinei opţionale Mai întâi caracterul.

    Curriculumul specific disciplinei opţionale Mai întâi caracterul pentru învăţământul gimnazial continuă demersul început cu propunerea acestei discipline la nivelul învăţământului primar, completând setul de competenţe prin adecvarea acestora la nevoile de cunoaştere şi la dezvoltarea personală ale elevilor preadolescenţi. În acelaşi timp, prin competenţele generale şi specifice dezvoltate, prin activităţile de învăţare şi conţinuturile tematice propuse, prin situarea în cicluri de învăţământ diferite, cele două oferte curriculare pot funcţiona autonom, nefiind condiţionate reciproc.

    Structura programei şcolare include, pe lângă Nota de prezentare, următoarele elemente:

    • - Competenţe generale

    • - Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

    • - Conţinuturi

    • - Sugestii metodologice

    Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în contexte diverse.

    Competenţele generale sunt competenţele dezvoltate prin studiul unei anumite discipline şi care vizează achiziţiile elevului pe întregul parcurs al studierii respectivei discipline; acestea sunt în acord cu competenţele cheie recomandate la nivel european. Din perspectiva Comisiei Europene, competenţele cheie reprezintă un pachet transferabil şi multifuncţional de cunoştinţe, deprinderi (abilităţi) şi atitudini de care au nevoie toţi indivizii pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru incluziune socială şi inserţie profesională. Acestea trebuie dezvoltate până la finalizarea educaţiei obligatorii şi trebuie să acţioneze ca un fundament pentru învăţarea în continuare, ca parte a învăţării pe parcursul întregii vieţi.

    Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an şcolar şi sunt derivate din competenţele generale, reprezentând etape în dobândirea acestora. Competenţele specifice sunt corelate cu exemple de activităţi de învăţare, care integrează strategii didactice variate şi care valorifică experienţa concretă a elevului. Profesorul poate utiliza exemplele de activităţi oferite de programa şcolară sau poate crea altele, în acord cu specificul activităţii la fiecare clasă de elevi.

    Conţinuturile învăţării sunt organizate pe domenii şi reprezintă mijloace prin care se formează competenţele menţionate în programă.

    Sugestiile metodologice includ o varietate de aspecte referitoare la strategii didactice, modalităţi de abordare a conţinuturilor, elemente de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a sprijini profesorul în proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare, în relaţie cu nevoile de cunoaştere şi cu specificul de dezvoltare a elevilor, precum şi cu caracteristicile comunităţii educaţionale.

    În elaborarea prezentei oferte curriculare au fost valorificate recomandări conţinute atât în documente naţionale de politici educaţionale (Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011; Dezvoltarea problematicii diversităţii în curriculumul naţional – OMECT nr. 1529/2007), cât şi într-o serie de documente internaţionale (Recomandarea Parlamentului European ,i Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi - 2006/962/EC; Îmbunătăţirea competenţelor pentru secolul 21: un program de cooperare europeană pe plan şcolar, CE, 2008; Strategia Consiliului Europei privind Drepturile Copilului, 2012-2015; Declaraţia de la Paris privind promovarea cetăţeniei ,i a valorilor comune ale libertăţii, toleranţei ,i nediscriminării prin educaţie, 2015).

    Programa şcolară recomandă oferirea de oportunităţi de învăţare şi valorificarea experienţelor elevilor, integrând cele trei dimensiuni contextuale ale educaţiei (formală, nonformală şi informală) în manieră complementară. De asemenea, promovarea în spaţiul educaţional românesc a acestei discipline opţionale poate contribui la susţinerea demersurilor multiple şi progresive de formare a personalităţii elevilor, de realizare a profilului de formare aşa cum este definit de finalităţile învăţământului obligatoriu. În cadrul acestei discipline de studiu, se vor avea în vedere, cu precădere, formarea de abilităţi şi dezvoltarea unor atitudini pozitive, centrate pe dobândirea de către elevi a încrederii în sine, a unui profil caracterial armonios, pregătirea lor pentru viaţă şi pentru viitor.

    Competenţe generale

    1. 1. Manifestarea interesului pentru explorarea profilului caracterial

    2. 2. Luarea unor decizii care susţin acţiuni în acord cu valorile asumate

    3. 3. Promovarea atitudinilor şi valorilor asumate, în contexte concrete de viaţă

    Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

    1. 1. Manifestarea interesului pentru explorarea profilului caracterial

      Anul I

      Anul al II-lea

      1.2. Evidenţierea rolului caracterului în relaţiile interpersonale

        1. 1.1. Identificarea aspectelor de bază care definesc profilul caracterial personal

          • - exerciţii de prezentare a propriei persoane şi de (auto)apreciere

          • - completarea unor chestionare, teste de autocunoa,tere, adaptate vârstei

          • - realizarea de desene, colaje, afi,e pe teme precum „Eu ,i familia mea”, „Cum mă văd eu?/Cum mă văd alţii?”

          • - elaborarea de texte scurte pe teme: „Cine sunt eu?”; „Ce aş fi dacă aş fi... ”; „Unic şi diferit prin...”

          • - exerciţii de autoproiectare: „Cum voi fi când voi fi mare?” „Cum aş putea fi şi mai bun?”

          • - realizarea unor fişe descriptive despre trăsături de caracter

        1. 1.1. Explorarea rolului dimensiunilor afective şi motivaţionale în dezvoltarea caracterului

          • - exerciţii de identificare, în diferite situaţii date, a unor valori şi atitudini personale, relevante din perspectiva dimensiunii afective şi motivaţionale

          • - realizarea de scurte descrieri ale caracteristicilor proprii şi ale altor persoane: „Pot fi de folos, pentru că sunt…”; „Poţi conta pe mine, fiindcă…”

          • - exerciţii de exprimare a unor trăiri personale legate de diferite contexte de viaţă ,colară

          • - elaborarea, în grup, a unor hărţi mentale ale caracterului, pornind de la diferite aspecte ale inteligenţei emoţionale

          • - participarea la jocuri de rol privind specificul unor manifestări socio-emoţionale în diferite contexte şi efectele corespunzătoare acestora

        1. 1.2. Explicarea rolului unor valori şi atitudini caracteriale în viaţa personală

          • - exerciţii de investigare/interpretare a unor trăsături de caracter, bazate pe aplicarea unor tehnici variate (observarea, introspecţia, testul VIA – valori în acţiune)

          • - exerciţii de evaluare atitudinală: „Accept sfaturi de la .... pentru că ....”; „Ştiu – vreau să ştiu – am învăţat”

          • - organizarea unei gale a modelelor caracteriale alese de fiecare elev, în forme variate (fotografii, prezentări orale, afi,e etc.)

          • - elaborarea de caracterizări ale propriei persoane, în scopul valorizării particularităţilor individuale pozitive ,i al redefinirii particularităţilor individuale percepute negativ, folosind tehnici variate (autocaracterizarea, caracterizarea cu ajutorul feed-back-ului obţinut de la colegi)

          • - realizarea unei schiţe pentru planul personal de dezvoltare pozitivă a caracterului, care urmează să fie completată/dezvoltată pe parcursul anilor următori, folosind următoarele dimensiuni: atitudinea faţă de sine, faţă de ceilalţi, faţă de cunoaştere, faţă de mediul înconjurător

      • - redactarea unor texte tematice scurte (eseuri, poveşti, povestiri, compuneri) care să evidenţieze rolul diferitelor trăsături de caracter în contexte cunoscute (familie, grupul de prieteni)

      • - participare la „biblioteca vie”: întâlniri/discuţii cu persoane realizate profesional, cu personalităţi din comunitatea locală

      • - studii de caz cu rol de identificare a punctelor tari/a punctelor slabe, a calităţilor/a defectelor unor persoane reale sau a unor personaje imaginare (din pove,ti, texte literare)

      • - elaborarea unui calendar/a unor fişe cu „trăsătura zilei/a săptămânii/a lunii” în clasa de elevi

      • - discuţii de grup despre valori morale şi trăsături de caracter ce sunt corelate cu identitatea diferitelor popoare, cu rolul de a evidenţia eventuale stereotipii şi prejudecăţi

      • - exerciţii de analiză critică a unor caracteristici proprii şi/sau ale colectivului de elevi

      • - participarea la discuţii de grup cu specialişti pe tema caracterului

    2. 2. Luarea unor decizii care susţin acţiuni în acord cu valorile asumate

      Anul I

      Anul al II-lea

      care se manifestă în luarea deciziilor legate de mediul ,colar/rolul de elev

      consecinţelor care decurg din amânarea luării unor decizii

        1. 2.1. Analizarea modalităţilor în care trăsăturile de caracter influenţează luarea deciziilor

          • - dialog pe tema semnificaţiei actului decizional, bazate pe explicaţii, exemplificări pentru diferite contexte de viaţă cunoscute

          • - formularea de decizii personale: „Eu sunt... Eu acţionez...”; „Aş lua pe planeta personală...”

          • - exerciţii de identificarea unor valori şi atitudini

        1. 2.1. Argumentarea importanţei alegerilor şi deciziilor bazate pe trăsături pozitive de caracter

          • - discutarea în grup a rolului manifestărillor caracteriale în alegerile şi deciziile personale, pornind de la exemple date sau de la experienţe ale clasei de elevi

          • - analiza unor studii de caz, pentru identificarea

      Anul I

      Anul al II-lea

      2.2. Luarea unor decizii personale, bazate pe trăsături pozitive de caracter

      2.2. Promovarea, în grupurile de apartenenţă, a deciziilor bazate pe trăsături pozitive de caracter

      • - vizionarea unor filme care evidenţiază rolul ,i efectele unor decizii, urmată de discuţii referitoare la trăsături de caracter exprimate în contextul dat

      • - analizarea unor studii de caz care solicită formularea unor decizii cu relevanţă pentru viaţa de elev, utilizând tehnici variate de gândire critică (de exemplu, gândiţi-lucraţi în perechi- comunicaţi; pălăriile gânditoare)

      • - organizarea unor întâlniri cu reprezentanţi ai unor instituţii publice ,i organizaţii civice aflate în situaţia de a lua decizii în interes comunitar

      • - exerciţii de reflecţie asupra unor decizii anterioare personale sau ale grupului şi asupra impactului acestora

      • - alcătuirea unor liste cu posibile cauze ,i soluţii ale problemelor atitudinale care se manifestă în clasa de elevi

      • - stabilirea de corelaţii între diferite trăsături de caracter ,i decizii posibil de luat în situaţii date

      • - exerciţii de construire în grup a unor recomandări/ măsuri pentru întărirea trăsăturilor pozitive de caracter şi a capacităţii de a lua decizii bazate pe acestea

      • - exerciţii de proiectare şi evaluarea unor decizii proprii sau ale grupului, pe baza unor criterii date

      • - formularea unor alternative de soluţionare a unei situaţii date, bazate pe diferite trăsături pozitive de caracter

      • - dialog pe tema riscurilor generate de luarea unor decizii care nu au la bază trăsături pozitive de caracter

      • - realizarea unui jurnal cu deciziile personale luate pe o perioadă determinată de timp, în vederea analizării ulterioare a valorilor care le-au fundamentat

      • - exerciţii de analiză a impactului unor decizii personale asupra situaţiei şcolare (de exemplu, rezultatele ,colare, integrarea în clasa de elevi etc.)

      • - exerciţii de revenire asupra unor opţiuni/decizii anterioare (gândirea contrafactuală: „Ce s-ar fi întâmplat dacă decideam/ acţionam altfel?”)

      • - participarea la discuţii pe tema unor situaţii în care activitatea şi viaţa în societate/în comunitate/în grupuri nu ar mai fi reglementată de opţiuni şi decizii

      • - jocuri de rol/simulări în care elevii acţionează în calitate de decident (părinte, profesor, diriginte, director, primar, parlamentar, avocatul elevilor), în situaţii cu relevanţă pentru educaţie

      • - prezentarea unor exemple de acţiuni/decizii personale în care elevii au făcut dovada unor trăsături pozitive de caracter

      • - identificarea de probleme din viaţa comunităţii locale şi construirea de posibile soluţii care să fie implementate cu ajutorul elevilor

      • - exerciţii de argumentare/contraargumentare/ negociere a unor situaţii conflictuale din grup, cu promovarea atitudinilor pozitive care solicită luarea unei decizii

      image

      image

    3. 3. Promovarea atitudinilor şi valorilor asumate, în contexte concrete de viaţă

      Anul I

      Anul al II-lea

      3.2. Analizarea consecinţelor unor abateri de la trăsături pozitive de caracter

        1. 3.1. Analizarea valorilor şi atitudinilor caracteriale proprii/din grupul de apartenenţă

          • - activităţi de grup („cutia cu fapte bune”) pentru identificarea unor manifestări caracteriale

          • - exerciţii de descoperire sau de clarificare a felului propriu de a fi în contexte familiare de viaţă

          • - alcătuirea unei liste de valori şi caracteristici personale de caracter

          • - analiza comparativă a unor puncte de vedere diferite referitoare la valori şi atitudini caracteriale într-un context dat

          • - jocuri de dezvoltare a imaginii pozitive despre sine şi despre ceilalţi

          • - alcătuirea unei liste cu valori şi atitudini dezirabile

          • - exerciţii pentru dezvoltarea gândirii pozitive: învaţă să îţi vorbeşti!

        1. 3.1. Recunoaşterea felului individual de a fi în contexte favorabile sau mai puţin favorabile

          • - folosirea observaţiei, a prezentării, a descoperirii pentru identificarea unor caracteristici personale

          • - analiza avantajelor unui „caracter educat”

          • - exerciţii de conştientizare a consecinţelor unor manifestări caracteriale neadecvate

          • - organizarea unei dezbateri privind beneficiile/ costurile felului propriu de a fi

          • - simularea unor manifestări caracteriale în situaţii/ în contexte date

          • - realizarea unui panou cu citate motivaţionale despre caracter

          • - analiza unor citate motivaţionale/ inspiraţionale pentru stimularea atitudinilor pozitive

          • - exerciţii de dezvoltare a spiritului critic şi analitic

        1. 3.2. Manifestarea unor trăsături pozitive de caracter în contexte concrete de viaţă

          • - exerciţii de asociere între atitudini caracteriale şi contextul în care acestea se manifestă

          • - exerciţii de elaborare în grup a unor norme de conduită în clasă/ ,coală, bazate pe trăsături

      • - exerciţii de reflecţie: examinarea consecinţelor diverselor atitudini caracteriale

      • - realizarea, prin activităţi în perechi/echipă, a unor afi,e/ colaje/ desene în format letric sau

      Anul I

      Anul al II-lea

      pozitive de caracter

      digital, care să exemplifice diferite forme de manifestări caracteriale pozitive şi negative

      • - exerciţii de asumare/îndeplinire de responsabilităţi la nivelul clasei (exemplu: activităţi de întrajutorare şi sprijin a unor elevi cu dificultăţi la învăţătură)

      • - realizarea unor discuţii/ dezbateri cu tema „Cum mă poate ajuta caracterul în viaţă?”; „Ce alegeri m-au făcut ceea ce sunt în prezent?”; „Ce păstrez, la ce pot să renunţ dintre manifestările mele caracteriale?”; „Ce pot adăuga profilului meu caracterial?”

      • - exerciţii de consolidare a unor abilităţi pentru manifestarea unui comportament de calitate în situaţii date

      • - participarea la proiecte de voluntariat organizate la nivelul clasei, al ,colii sau al comunităţii

      • - prezentarea şi discutarea unor studii de caz referitoare la comportamente din viaţa cotidiană manifestate în acord/dezacord cu valorile şi atitudinile caracteriale pozitive

      • - realizarea unei liste cu „ce am de făcut?” pentru dezvoltarea punctelor tari/ a calităţilor respectiv pentru depăşirea punctelor slabe/ a defectelor

      • - exerciţii de identificare a unor resurse utile unui comportament pozitiv

      • - exerciţii de reflecţie privind beneficiile/costurile manifestării caracterului propriu în diferite situaţii

      image

      Programa şcolară pentru disciplina opţională „Mai întâi caracterul”, învăţământ gimnazial

      31

      CONŢINUTURI

      DOMENII

      Anul I

      Anul al II-lea

      Profilul caracterial

      Valori şi atitudini caracteriale

      Caracter şi comportament

      • Designul unui profil caracterial

        • - Aspecte de bază ale caracterului

      • Portretul personalităţii mele

        • - Trăsături caracteristice

        • - Puncte tari şi puncte slabe

        • - Ce este important pentru fiecare persoană

      • Eu şi ceilalţi

      • - Caracteristici personale şi ale colectivului de elevi

      • - Imaginea de sine şi auto-motivarea

        • - Profilul meu caracterial. Profilul clasei noastre

          • Diversitate. Unicitate

      • - Fiecare persoană este unică; diferenţe individuale

      • - Acceptarea diferenţelor

      • Cum pot fi mai bun: prin cunoaştere, prin manifestările afectiv-emoţionale, prin atitudini şi comportament, prin capacitatea de alegere şi de a lua decizii

      • Valori şi atitudini caracteriale necesare unei persoane: autocontrolul; curiozitatea; egalitatea; entuziasmul; optimismul; organizarea; dragostea faţă de natură

      • Atitudini negative şi consecinţe ale acestora

      • Beneficii ale unor trăsături pozitive de caracter, la nivel personal şi de grup

      • Valori în construirea caracterului

        • - Semnificaţia valorilor în dezvoltarea caracterului: adevărul; binele; dreptatea; libertatea; frumosul; sacrul

        • - Valori şi atitudini personale şi ale grupului

      • Atitudini caracteriale pentru un profil armonios: altruismul; creativitatea; fraternitatea; leadershipul; legalitatea; recunoştinţa; responsabilitatea

      • Manifestări atitudinale negative şi consecinţe ale acestora

      • Caracterul şi atitudinile mele

        • - Cum mă comport în situaţii date

        • - Atitudini faţă de comportamentul altor persoane

      • Caracterul şi alegerile mele:

        • - Alegeri şi decizii

        • - Evaluarea deciziilor

        • - Impactul alegerilor şi deciziilor asupra dezvoltării personale

      • Cum putem deveni mai buni: modele şi comportamente

      • Caracterul, parte inseparabilă din noi, personal şi social

        • - Când şi de ce am nevoie de caracter

        • - Valori morale şi trăsături de caracter la diverse popoare

        • - Convieţuirea pe baza manifestărilor de caracter (impact şi beneficii)

      • Construirea pozitivă a caracterului

        • - Resurse utile unui comportament pozitiv

        • - Instrumente pentru manifestarea pozitivă a caracterului (Regulamentul clasei bazate pe caracter; proiectul unei zile a caracterului/ a unei trăsături de caracter; proiectul unei activităţi de servicii comunitare)

      SUGESTII METODOLOGICE

      Sugestiile metodologice se referă la modul de organizare a activităţii didactice în vederea formării la elevi a competenţelor formulate şi au rolul de a orienta profesorul în aplicarea programei şcolare.

      Prin deplasarea semnificativă de accent de pe conţinuturi pe competenţe, procesul didactic are la bază o nouă paradigmă educaţională, centrată pe elev, pe dezvoltarea atitudinilor şi a mecanismelor învăţării personalizate, conştiente, eficiente şi responsabile, pe care elevii să le aplice şi în diferite contexte de viaţă, nu doar în cadrul activităţii şcolare. În cazul în care există elevi în ciclul gimnazial care au urmat disciplina opţională în învăţământul primar, aceştia vor fi ajutaţi să înţeleagă faptul că se află la un alt nivel de şcolaritate şi de dezvoltare personală, parcurgerea disciplinei în ciclul primar favorizând continuarea educării pozitive a profilului lor caracterial, aceşti elevi putând reprezenta persoane-resursă în activitatea didactică.

      Programa şcolară asigură un cadru de dezvoltare a unor trăsături de caracter pozitive, cu relevanţă directă pentru vârsta elevilor de gimnaziu, care susţin cunoaşterea de sine, valorizarea caracterului şi construirea unor repere importante pentru propria devenire. În acelaşi timp, se recomandă cadrelor didactice să aplice exemplul personal ca model de conduită socială şi profesională în demersul lor educativ despre, prin şi pentru caracter.

      image

      Ca şi la ciclul primar, programa şcolară de gimnaziu pune accent pe abordarea practic-aplicativă, care oferă contexte pentru: exersarea de valori şi atitudini pozitive, valorificarea experienţelor de viaţă ale elevilor; descoperirea şi experimentarea propriilor abilităţi şi atitudini caracteriale. Prin conţinuturile, abilităţile şi atitudinile specificate, programa şcolară pune accent pe promovarea unui comportament asertiv şi empatic. Comportamentul asertiv: exprimă capacitatea de a comunica deschis nevoile, dorinţele, sentimentele, emoţiile şi gândurile, fără a leza integritatea celorlalţi; asumă responsabilitatea pentru propriile acţiuni, fără a judeca sau a da vina pe alţii; promovează autocontrolul şi aprecierea rezultatelor prin laudă şi complimente sincere; susţine critica în manieră constructivă şi primirea sau acceptarea criticii dacă este justificată; promovează concentrarea pe soluţii şi pe rezolvarea problemelor identificate. Comportamentul empatic permite exprimarea emoţiilor, ascultarea activă, asumarea de roluri, armonizarea laturii cognitive cu cea afectivă, comportamentală, atitudinală şi socială, înţelegerea emoţiei personale şi de grup şi creare unor relaţii de valoare.

      Disciplina Mai întâi caracterul se focalizează pe dezvoltarea dimensiunilor atitudinale şi valorice ale caracterului. În demersul său didactic, profesorul va urmări să asigure elevilor înţelegerea unor aspecte precum: de ce este importantă construirea/formarea şi dezvoltarea caracterului? ce înseamnă un bun caracter? care sunt soluţiile cele mai adecvate pentru dezvoltarea caracterului? În construirea de răspunsuri la aceste întrebări, profesorul poate aplica tehnica DESC (Descriere, Exprimare, Specific şi Consecinţe) din multiple perspective, prin raportare: la propria persoană, la ceilalţi, la învăţare, la cunoaştere sau la protecţia mediului ambiant.

      În realizarea demersului didactic este importantă valorificarea educaţională a elementelor de curriculumul ascuns, derivat din efectele explicite sau implicite, interne şi externe ale valorilor, trăirilor, manifestărilor din ambianţa educaţională şi din alte medii externe şcolii (familia, grupul de prieteni, comunitatea etc.). Cadrul didactic are misiunea de a identifica diferitele aspecte ale curriculumului ascuns, de a le valoriza pe cele pozitive şi de a recomanda şi acţiona pentru diminuarea celor cu influenţă negativă. În acest scop, se recomandă: realizarea unor activităţi de învăţare adaptate particularităţilor de vârstă şi psihologice ale elevilor de ciclul gimnazial; valorificarea, în activităţile de învăţare formale, a achiziţiilor dobândite de elevi în contexte informale sau la alte discipline de studiu (de exemplu, Educaţie socială, Consiliere şi dezvoltare personală, Religie); selecţia şi aplicarea activităţilor de învăţare în funcţie de specificul local şi de cultura organizaţională.

      În demersul său didactic, profesorul va urmări să asigure elevilor înţelegerea unor aspecte precum:

      1. a) de ce este importantă dezvoltarea caracterului?

        • caracterul este o componentă esenţială a personalităţii, face parte din structura acesteia şi este un element de bază în dezvoltarea personală şi profesională;

        • caracterul arată cine suntem, ce valori ne reprezintă, în ce fel ne raportăm la propria persoană, la ceilalţi, la activitate, la societate, la mediul înconjurător;

        • caracterul este responsabil de felul în care facem opţiunile, alegerile şi luăm deciziile proprii;

        • caracterul determină atitudinile, expresiile şi acţiunile unei persoane;

        • majoritatea problemelor şi cele mai multe dintre reuşitele noastre îşi au originea în caracter.

      2. b) ce înseamnă un bun caracter?

        • caracterul bun implică manifestarea determinării, a motivaţiei interioare de a face bine în orice situaţie, fie că ne convine, fie că nu;

        • caracterul bun depăşeşte diferenţele prin depăşirea diferenţelor/ barierelor de vârstă, gen, rasă, culoare, limbă, religie, statul financiar, poziţie socială, naştere, naţionalitate sau alte împrejurări;

        • un caracter bun se manifestă şi se verifică în situaţii dificile;

        • un bun caracter are la bază manifestarea gândirii pozitive, cultivarea optimismului, altruismului, empatiei, încrederii reciproce, toleranţei, respectului faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi, de activitate, de societate, de mediul înconjurător.

      3. c) cum putem dezvolta caracterul?

        • prin accentuarea, în demersul didactic, a abordărilor educative prin, pentru şi despre caracter:

          • - sublinierea constantă/ consecventă a semnificaţiei caracterului în viaţă şi în activitate;

          • - punând mereu accent pe nevoia de caracter oferind argumentarea adecvată;

          • - încurajarea/ susţinerea/ întărirea manifestărilor pozitive de caracter;

          • - oferirea de modele şi exemplificări practice; ilustrarea sau observarea unor manifestări caracteriale demne de a fi urmate.

        • prin recunoaşterea şi asumarea trăsăturilor de caracter:

          • - explicarea/ descrierea fiecărei trăsături de caracter pe înţelesul fiecărui elev;

          • - exprimarea opţiunii în favoarea caracterului şi în detrimentul câştigului/ profitului imediat sau al beneficiilor/ randamentului facil;

          • - manifestarea deprinderilor pozitive de caracter în orice împrejurare.

        • prin solicitarea de atitudini caracteriale pozitive:

          • - constituirea şi respectarea, de către toţi, a unor standarde atitudinal-comportamentale;

          • - manifestarea individuală ca exemplu/ model de caracter, la orice nivel;

          • - conştientizarea manifestărilor caracteriale negative şi limitarea ori renunţarea la practicarea acestora.

    Proiectarea didactică

    În proiectarea demersului didactic, este recomandabil ca profesorul să aibă în vedere următoarele aspecte:

    • - lectura personalizată a programei şcolare printr-o abordare contextualizată, flexibilă şi diferenţiată, care stă la baza elaborării planificărilor calendaristice anuale şi a proiectării secvenţiale a unităţilor de învăţare;

    • - respectarea prevederilor programei şcolare, prin proiectarea unui demers didactic centrat pe elev şi pe formarea de competenţe;

    • - unele dintre activităţi pot fi realizate, sub formă de proiect, în perioada „Şcoala altfel” (spre exemplu, întâlniri cu personalităţi, cu părinţii, cu psihologul/ consilierul şcolar, cu persoane care au reuşit în viaţă şi care sunt valorizate pozitiv în comunitate; activităţi de voluntariat şi servicii comunitare).

      Planificarea calendaristică anuală poate fi realizată conform următorului model:

      Nr. crt.

      Unitatea de învăţare

      Competenţe specifice

      Conţinuturi (Detalieri)

      Nr. de ore alocate

      Săpt./ Perioada

      Obs.

      Pentru o eficientă proiectare didactică, este recomandat ca profesorul să reflecteze, să formuleze şi să răspundă succesiv următoarelor întrebări: de ce? (definirea scopului şi a competenţelor specifice urmărite); ce? (selectarea conţinuturilor tematice); cum? (stabilirea activităţilor de învăţare); cu ce? (identificarea şi selectarea resurselor materiale, umane, de timp); cât? (creionarea modalităţilor şi instrumentelor de evaluare). În proiectarea calendaristică a unităţilor de învăţare se vor specifica competenţele specifice, metodele, tehnicile, procedeele de lucru şi resursele ce urmează a fi folosite (umane, materiale, informaţionale/info-documentare, de timp, modul de organizare a clasei de elevi) precum şi modalităţi de

      evaluare curentă şi sumativă.

      Ca urmare, pentru proiectarea unei unităţi de învăţare se poate utiliza următoarea structură:

      Conţinuturi (detalieri)

      Competenţe specifice

      Activităţi de învăţare

      Resurse

      Modalităţi de evaluare

      Strategii didactice

      În vederea realizării competenţelor generale şi specifice propuse de disciplina opţională Mai întâi caracterul la nivelul ciclului gimnazial, este necesar ca strategiile didactice să fie raportate la achiziţiile anterioare ale elevilor şi să faciliteze valorizarea pozitivă a acestora în activităţile de învăţare propuse. Este recomandabil ca orice demers al cadrului didactic să cultive elevilor dorinţa şi nevoia de cunoaştere şi

      înţelegere, dorinţa şi nevoia de comunicare, curiozitatea intelectuală, dorinţa şi nevoia de explorare, dorinţa şi nevoia de a exersa şi experimenta.

      Pentru construirea competenţelor prevăzute de programa şcolară se propun activităţi educaţionale interactive, practic-aplicative, care să utilizeze:

      • strategii didactice care să pună accent pe consolidarea continuă a capacităţilor şi deprinderilor atitudinale, pe abordări flexibile, contextualizate, pe parcursuri diferenţiate şi individualizate de instruire şi educare;

        image

      • alternative explicative în interpretarea unor fapte/situaţii; aceasta poate contribui, la dezvoltarea unui caracter pozitiv şi a unui comportament moral;

      • metode şi tehnici de gândire critică (de exemplu: ciorchinele, cubul, mozaicul, explozia stelară, steaua respectului de sine, metoda pălăriilor gânditoare, metoda Frisco, linia valorilor, diagrama Venn, turul galeriei, cvintetul, jurnalul cu dublă intrare, copacul ideilor);

      • metode active, integrativ-participative ori activităţi ludice care pot contribui la responsabilizarea elevilor faţă de propria învăţare, la dezvoltarea capacităţii de abordare raţională a problemelor private şi publice (de exemplu, lectura de text/ lectura imaginii; dezbaterea; învăţarea problematizată; învăţarea prin cooperare; jocul de rol/ jocul didactic; dramatizarea; simularea; studiul de caz; metode art-creative).

      • activităţi bazate pe sarcini concrete şi pe exersarea deprinderilor caracteriale în diferite contexte; raportarea la situaţii-problemă, prin intermediul cărora elevii pot să se refere la propria persoană în scopul autocunoaşterii şi autoevaluării potenţialului propriu;

      • strategii didactice care să permită alternarea formelor de activitate (frontală, individuală, pe perechi, în grupuri mici sau cu întreaga clasă);

      • lucrul în perechi sau în grupe mici de elevi, prin care elevii comunică, interacţionează, cooperează, participă activ şi îşi pot manifesta iniţiativa şi creativitatea;

      • portofolii, proiecte educaţionale (de exemplu, expoziţii tematice, realizarea unei publicaţii a clasei pe tema trăsăturilor de caracter, „Trăsătura de caracter a zilei/ săptămânii/ a lunii”, „Caravana caracterului”, „Cine ştie câştigă”, întreceri sportive pentru „Cupa fair-play”, cercuri de lectură pe tema caracterului, întâlniri între generaţii, acţiuni de voluntariat şi servicii în beneficiul comunităţii);

      • instruirea colaborativă prin implicarea în activităţile propuse, alături de profesorul care predă disciplina, a altor persoane resursă (psihologul/consilierul şcolar, consilierul pentru programe şi proiecte educative, profesori care predau alte discipline , specialişti, părinţi/tutori;

      • calculatorul/ laptopul/tableta, media diversă, ca mijloc de instruire, pentru documentare/căutare de informaţii, accesarea unor platforme educaţionale, ilustrarea unor activităţi, redactarea unor materiale, grafică pe calculator;

      • activităţi de educaţie nonformală pe teme relevante (ateliere sau grupuri de lucru, dezbateri, workshop-uri, „cafenele publice”): „De ce Mai întâi caracterul?”; „Cum ar arăta existenţa noastră fără manifestările pozitive de caracter?”; „Clasa noastră/şcoala noastră – un model de caracter”; „Fântâna emoţiilor”; „Eu, Tu, Noi şi manifestările de caracter”; „Caracterul şi stilul de viaţă”; „Împreună pentru un caracter mai bun”; „Cutia cu valori”; „De la caracter, pentru caractere”; „Caracter 4 ALL”; „O persoană, un caracter”);

      • exerciţii de reflecţie şi imaginative, ateliere sau grupuri de lucru, debates, workshopuri, „cafenele publice”, proiecte cu tematică diversă: „Cum ar arăta existenţa noastră fără manifestările de caracter?”; „Clasa noastră/ şcoala noastră – un model de caracter”; „Succesul se învaţă”; „Dă like caracterului”; „Trepte ale caracterului”; „Oglinzi ale EU-lui”; „Caracterul şi cursa cu obstacole”; „EU, unic şi valoros”; „Caracterul semafor”; „Nu da şah caracterului!”; „Ştiu şi aplic”; „Caracterul şi stilul de viaţă”; „Împreună pentru un caracter mai bun”; „Caracterul – o calorie pentru fiecare”; „Vitamine pentru caracter”; „Culorile caracterului”; „Lumea lui «Caracter»; „Desenează caracterul/ Pictează caracterul/ Ilustrează caracterul”; „Caracterul, pas cu pas”;

      • parteneriatul educaţional dintre şcoală – familie – comunitate prin implicarea părinţilor precum şi a unor personalităţi sau reprezentanţi ai comunităţii locale în realizarea unora dintre activităţile prevăzute de conţinuturile programei şcolare (spre exemplu: discuţii/ dezbateri; biblioteca vie; testimoniale; prezentarea unor modele caracteriale de succes; desemnarea ca personaje pentru compuneri, povestiri, proiecte sau teme de casă; invitaţi la ora de curs; întâlniri între generaţii).

        În alegerea strategiilor didactice, profesorul trebuie să ţină cont de aspecte de context, precum: specificul clasei de elevi, interesele şi nevoile elevilor, resursele disponibile, elemente de specificitate ale comunităţii.

        Este necesar ca activităţile de învăţare pentru formarea şi dezvoltarea deprinderilor şi atitudinilor caracteriale corecte, să fie orientate şi spre:

      • formarea şi dezvoltarea unor abilităţi generale: curiozitate, creativitate, spirit de iniţiativă, capacitatea de elaborare şi prezentare de idei inovatoare, abilitatea de a organiza eficient timpul şi propria activitate, de a identifica şi rezolva probleme, munca în echipă;

      • formarea şi dezvoltarea atitudinilor şi comportamentelor proactive, bazate pe receptivitate faţă de nou, pe abordarea schimbării, inclusiv prin a învăţa din propriile experienţe;

      • crearea premiselor educative în spiritul dimensiunilor fundamentale ale existenţei umane: a ,ti, a face, a fi, a convieţui.

    Având în vedere importanţa metodelor, procedeelor, tehnicilor şi instrumentelor utilizate în cadrul strategiilor didactice, în raport cu activităţile de învăţare propuse, oferim, mai jos, exemple ce pot fi utilizate în cadrul disciplinei Mai întâi caracterul.

    1. 1. „Harta inimii”

      Metoda este destinată cunoaşterii de sine/autocunoaşterii, precum şi intercunoaşterii şi implică exprimarea unor particularităţi caracteriale personale.

      Modalitatea de aplicare este următoarea:

      1. a) fiecare elev desenează pe o coală A4 conturul unei inimi împărţită în 4 cadrane;

      2. b) fiecare elev completează cele 4 cadrane cu informaţiile solicitate după cum urmează:

        • - cadranul A: notează 3 (trei) trăsături personale de caracter de care eşti mândru;

        • - cadranul B: notează 3 (trei) trăsături proprii de caracter pe care ai dori să le schimbi;

        • - cadranul C: notează 3 (trei) trăsături de caracter pe care ai dori să le dobândeşti;

        • - cadranul D: notează 3 (trei) cuvinte pe care le doreşti a fi spuse despre tine.

          c). foile cu răspunsurile elevilor pot fi expuse pentru un „tur al galeriei” urmat de discuţii libere asupra consemnărilor din „hărţile inimii” cu scopul de a constata individualitatea caracterului precum şi bogăţia formelor de manifestare ale acestuia.

    2. 2. „Maşina de făcut complimente”

      „Tuturor le plac complimentele” spunea Abraham Lincon. Cercetări în domeniu au arătat că un compliment, respectiv opusul său – reproşul, pot ajuta copilul să crească armonios, încrezător în sine, cu dorinţa de progres sau îi pot marca negativ dezvoltarea, în funcţie de modul în care sunt făcute (conţinut, tonalitatea vocii, încărcătură emoţională, context, veridicitate ş.a.). Mai mult, complimentând efortul şi acţiunile unui copil/ elev, şi nu copilul/ elevul însuşi, îl putem face să se simtă mai bine, îl putem motiva să fie mai bun, să dorească să repete calitativ eforturile şi acţiunile încurajate. Specialiştii au constatat că reacţiile cele mai favorabile au fost la complimente precum: „cred în tine”; „apreciez capacitatea ta de a ...”; „poţi fi mândru/ă de realizarea ta”; „am încredere în sinceritatea ta”; „sunt onorat/ă să lucrez cu tine”; „ai făcut o alegere bună/ ai luat decizia potrivită”; „sunt convins/ă că ai făcut tot ce ai putut”; „sunt recunoscător/ recunoscătoare că ai ales echipa noastră”; „familia este mândră de tine”.

      Tom Greaves, creatorul metodei „maşinii de complimente”, a afirmat că prin această abordare a vrut să studieze modul în care oamenii ştiu să primească un cuvânt de laudă, urmărindu-le reacţiile emoţionale şi manifestările atitudinal-comportamentale.

      Adaptată procesului didactic, metoda „maşina de făcut complimente” poate fi utilizată sub forma jocului de rol pentru întărirea pozitivă a caracterului dar şi pentru interrelaţionare şi ameliorarea raporturilor dintre elevi. Recomandări pentru aplicarea metodei:

      Varianta I:

      1. a) Se desemnează, prin tragere la sorţi, doi elevi care vor juca rolul unei maşini de făcut complimente respectiv a unei maşini de făcut reproşuri.

      2. b) Elevii clasei trec, pe rând, prin faţa celor două „maşini/aparate” primind câte un compliment, respectiv un reproş referitor la modul în care aceştia se manifestă în colectivul de elevi. De exemplu, drept complimente, pot fi formulate aprecieri de genul: „Felicitări. Desenul tău a fost cel mai reuşit”; „Ieri ai fost cel mai cuminte”; „Apreciez punctualitatea ta”; „Răspunsul la ora de literatură a fost original”. Exemple de reproşuri: „Mereu eşti neatent”; „Îţi pierzi repede răbdarea”; „Ţi-ai făcut tema la Geografie cu copy-paste de pe internet”; „Azi ai venit nepregătit la ora de Istorie”.

      3. c) După ce toţi elevii a trecut prin faţa celor două aparate, profesorul iniţiază o discuţie asupra modului în care participanţii au receptat complimentul sau reproşul, asupra stărilor sufleteşti resimţite, al gradului în care elevii se cunosc între ei şi fac aprecierile potrivite.

      Varianta II:

      1. a) Se solicită clasei să se ofere 5 elevi voluntari (restul elevilor vor fi avea rol de observatori).

      2. b) Dintre voluntari, se aleg 2 elevi care vor avea rolul de „maşină de complimente” respectiv „maşină de reproşuri” (pe piept li se va prinde o coală de hârtie cu înscripţionarea adecvată) cu precizarea că „maşina de complimente” va face aprecieri nesincere/neadevărate în timp ce „maşina de reproşuri” va exprima idei conforme cu realitatea (voluntarii vor primi câte un bileţel care conţine această indicaţie necunoscută de ceilalţi 3 voluntari).

      3. c) Într-un colţ al clasei, profesorul va instrui pe ceilalţi 3 elevi din rândul voluntarilor în legătură cu rolul pe care îl vor juca, scop în care vor primi ecusoane/ blazoane cu înscrisuri precum „Neatent”;

        „Indisciplinat”; „Dezordonat”; „Neastâmpărat”; „Leneş” etc.

      4. d) Cei 3 voluntari trec, pe rând, prin faţa celor două aparate primind câte un compliment şi un reproş. Conform instrucţiunilor, primul aparat va emite complimente neconforme cu realitatea: „Cât de atent ai fost astăzi la oră!”; „Ce cuminte te-ai făcut de la o vreme!”; „Cât de îngrijit eşti astăzi”; „Bravo! Îmi place că ai devenit foarte ordonat!”; „Ce harnic ai fost ieri la acţiunea de voluntariat!” etc. Aparatul de reproşuri va transmite mesaje precum: „Niciodată nu eşti atent când treci strada! Vrei să păţeşti ceva?”; „Mereu eşti indisciplinat. De ce vrei să sufere întreaga clasă din cauza ta?”; „Eşti cam dezordonat. Îţi place cum arată masa ta de lucru?”; „Eşti mulţumit că noi am făcut şi partea ta de activitate? Cât crezi că vom mai face munca în locul tău?” etc.

      5. e) La finalul activităţii, profesorul invită voluntarii care au primit complimente şi reproşuri să explice modul în care le-au recepţionat şi cum se raportează la ele, după care propune elevilor-observatori să formuleze aprecieri sau scurte concluzii pe baza constatărilor făcute, cu argumentarea punctelor lor de vedere.

      6. f) elevii voluntari pot folosi comunicarea verbală şi nonverbală (mimică, gesturi).

    3. 3. Rebusul tematic

      Rebusul şcolar, parte integrantă a jocurilor de cuvinte încrucişate, dezvoltă elevului procesele psihice: gândirea, memoria, atenţia, creativitatea, voinţa. Rebusul şcolar poate fi folosit ca metodă de învăţare şi de evaluare ori ca procedeu în cadrul unei alte metode.

      Modalitatea de lucru: elevii primesc o coală de hârtie, pe care este desenat chenarul rebusului, împreună cu precizarea sarcinilor de lucru. În exemplul nostru, printr-o rezolvare corectă a rebusului, elevii vor descoperi:

      1. a) pe orizontală, şase trăsături pozitive de caracter;

      2. b) pe verticală, de la A la B, elemente pe care se întemeiază formarea caracterului. Definiţiile termenilor pe orizontală

        1. 1. Dă dovadă de idei noi, originale

        2. 2. Îi place munca

        3. 3. Respect faţă de modul de gândire şi faţă de opiniile altei persoane

        4. 4. Nu îi place dezordinea

        5. 5. Este mereu în frunte

        6. 6. Acţionează dezinteresat pentru binele altora

          Definiţia termenului pe verticală: suma calităţilor unui lucru, ceea ce este preţios; un reper pentru a putea aprecia lucrurile. Notă: soluţia implică formularea termenului la plural.

          image

    4. 4. Lectura comprehensivă

      Dreptatea lui Ţepeş (legendă populară)

      «Pe timpul domniei lui Vlad Ţepeş, un negustor care se afla pe la noi a început sã strige pe la răspântii că a pierdut o pungă cu o mie de galbeni. El a făgăduit că va da o sutã de monede celui care o va găsi şi i-o va aduce. Nu trecu mult şi, în faţa păgubaşului, se înfăţişă un om cu frica lui Dumnezeu spunându-i:

      • - Jupâne negustor, am găsit punga aceasta. Eu cred că este a dumneavoastră.

      • - Într-adevăr, a mea este şi îţi mulţumesc cã ai adus-o.

        Negustorul începu să numere banii şi se gândea cum să facă să nu dea suta făgăduită. Aşa că îi spuse omului:

      • - Am numărat, dragul meu, şi am văzut că ţi-ai oprit o sută de galbeni. În loc de o mie am găsit numai nouă sute.

      • - Jupâne negustor, eu nici n-am dezlegat punga. Cum am găsit-o aşa ţi-am adus-o.

      • - Ţi-am spus cã am pierdut o mie de galbeni şi tu mi-ai adus doar nouă sute. Asta e, zise negustorul.

        Omul nu a mai spus nimic şi s-a dus drept la Vodă Ţepeş spre a se plânge:

      • - Măria ta, zise el, nu mi-a dat banii făgăduiţi şi nu mi-e ciudă pentru asta, ci pentru cã mă bănuieşte a nu fi om de omenie. Nici prin cap nu mi-a trecut să mă ating de lucrul altuia.

        Înţeleptul Vodă a înţeles lăcomia negustorului şi-l chemă la dânsul:

      • - Dacă tu, jupâne negustor, ai pierdut o mie de galbeni, iar aceasta are numai nouă sute, este dovedit că aceasta nu e punga ta. Tu, creştine, ia punga cu nouă sute de galbeni să o dai celui care va arăta că a pierdut-o. Iar dumneata, jupâne negustor, aşteaptă până ţi se va găsi punga!»

        Pentru rezolvarea sarcinilor de lucru, elevii pot lucra individual, în perechi sau în grupuri mici. Pentru răspunsuri, elevii primesc câte o coală de flipchart şi markere sau carioci împreună cu textul pentru lectură. Totodată, profesorul se va asigura că elevii au citit în întregime povestirea şi că înţeleg toate cuvintele din text (sunt şi unele arhaisme).

        Sarcini de lucru solicitate elevilor:

        1. a) identificaţi personajele din text;

        2. b) realizaţi portretul caracterial al personajelor identificate indicând 5 trăsături de caracter pentru fiecare;

        3. c) construiţi perechi antagonice (contrare) de trăsături cu ajutorul trăsăturilor indicate de voi;

        4. d) citaţi un proverb adecvat pentru situaţia descrisă în text;

        5. e) descrieţi felul în care v-aţi comporta voi dacă aţi găsi „o pungă cu galbeni”.

          După expirarea timpului de lucru (convenit iniţial), colile de flipchart vor fi expuse şi vizionate de toţi elevii. Profesorul va iniţia o dezbatere asupra învăţămintelor ce pot fi dobândite din conţinutul textului şi va analiza, cu ajutorul elevilor, corectitudinea răspunsurilor la cerinţele formulate. Vor fi apreciate, cu ajutorul laudei, răspunsurile cele mai originale şi mai complete.

    5. 5. Cafeneaua publică

      Cafeneaua publică este o metodă de cooperare şi dialog interactiv bazată pe schimbul de informaţii, cu valorizarea contribuţiilor participanţilor. În scopul generării de idei noi şi de creare a unui cadru adecvat participării la dialog a tuturor participanţilor, este preferabil ca activitatea să fie organizată într-un spaţiu care să creeze o atmosferă asemănătoare celei dintr-o cafenea. La fiecare masă (recomandabil 3-5, în funcţie de numărul de echipe formate) există un moderator care ghidează discuţiile şi notează ideile principale şi/sau soluţiile propuse de către participanţi. Se stabileşte o temă generică care este apoi structurată în subteme (în funcţie de numărul de echipe). Echipele sunt aşezate la mese unde discută tema repartizată, pe parcursul unei runde care durează 20 de minute. După terminarea timpului alocat unei runde, fiecare echipă se mută la altă masă pentru a discuta alt subiect dintre cele propuse.

      Spre exemplificare, în cadrul disciplinei opţionale Mai întâi caracterul, se poate propune ca temă generală „De ce «Mai întâi caracterul?!»”. Subiecte posibile de discuţie pentru echipele de lucru pot fi:

      Runda 1/ masa 1: Ce reprezintă caracterul şi cum se manifestă acesta

      Runda 2/ masa 2: Manifestări caracteriale pozitive/ negative în colectivul clasei şi cum au fost receptate acestea de către elevi şi profesori

      Runda 3/ masa 3: Impactul manifestărilor caracteriale asupra succeselor/ insucceselor personale

      Runda 4/ masa 4: Semnificaţia caracterului pentru dezvoltarea personală

      La finalul tuturor rundelor, moderatorii prezintă rezultatele discuţiilor. Se formulează concluzii şi, după caz, se pot redacta: o listă cu propuneri, o listă de idei, to do list (listă cu probleme de rezolvat), o recomandare, o scrisoare deschisă, un eseu argumentativ.

    6. 6. Metode art-creative

      Varianta 1. Motivează-ţi echipa!

      Modul de desfăşurare a activităţii: colectivul clasei se împarte în grupuri de câte 4-5 elevi. Fiecare grup primeşte câte o coală de flipchart şi markere sau carioci. Fiecare grup va desena pe coala de hârtie conturul unui tricou, faţă şi spate.

      Context: Profesorul propune elevilor următoarea situaţie: «Sunteţi un colectiv de elevi înscris în competiţia şcolii noastre „Clasa mea – o clasă de caracter”. Doriţi să atrageţi atenţia celorlalţi competitori asupra valorilor promovate în clasa voastră sau, la alegere, asupra trăsăturilor pozitive de caracter manifestate de elevii clasei, a modului pozitiv de educare a caracterului sau o altă temă, la alegerea voastră. În acest scop, doriţi să inscripţionaţi şi să purtaţi câteva tricouri cu mesaje adecvate.»

      Cerinţă pentru elevi:

          1. a). Alegeţi tema mesajelor voastre.

          2. b). Notaţi mesajele pe care le propuneţi pentru a fi înscripţionate pe tricou (faţă-spate).

          3. c). Motivaţi propunerile/ alegerile voastre.

      După expirarea timpului de lucru (convenit iniţial), colile de flipchart vor fi expuse şi vizionate de toţi elevii. Fiecare echipă îşi va prezenta şi motiva mesajul propus. Mesajele cele mai reprezentative vor fi selectate pentru a fi înscripţionate pe tricourile clasei.

      Varianta 2: Trăsăturile mele de caracter

      Modul de desfăşurare a activităţii: fiecare elev trece la tablă şi, cu ajutorul cretei, desenează conturul uneia dintre palmele sale.

      Fiecare elev va nota, apoi, pe degetele mâinii sale, trăsături pozitive de caracter proprii lui iar în palmă, o trăsătură negativă ce îl caracterizează. Cerinţa se poate referi şi la câte o calitate notată pe fiecare deget şi la o trăsătură considerată de el un defect (în palmă).

      Pornind de la consemnările elevilor, profesorul iniţiază o discuţie liberă despre măsura în care trăsăturile pozitive/ negative, calităţile respectiv defectele proprii îi ajută sau îi defavorizează în formarea caracterului, în reuşita lor şcolară şi în dezvoltarea personală.

    7. 7. Metoda PRES

      Resurse necesare: coli de flipchart, markere/carioci, fluturaşi cu textul suport, spaţiu de afişare.

      Organizarea clasei: se constituie grupuri de câte 4-6 elevii, care primesc câte o coală de flipchart, instrumentele de scris şi un text cu descrierea temei supusă discuţiei.

      Metoda ajută elevii să îşi exprime opinia cu privire la problema abordată, le dezvoltă gradul de înţelegere a acesteia, capacitatea lor de argumentare şi de negociere. Procedura de aplicare prevede respectarea a patru paşi, reprezentaţi prin acronimul PRES:

      P - Exprimaţi punctul vostru de vedere în legătură cu problema pusă în discuţie (membrii grupului vor exprima puncte personale de vedere după care vor alege punctul de vedere comun grupului);

      R - Construiţi un raţionament (o judecată) referitor la punctul vostru de vedere;

      E - Daţi un exemplu pentru clarificarea punctului de vedere;

      S - Faceţi o sinteză, un sumar (scurt rezumat) al punctului vostru de vedere asupra problemei în discuţie.

      Aceşti paşi, precum şi un exemplu-model scris din timp pe un alt poster de către profesor, vor ajuta elevii să rezolve mai uşor sarcina de lucru şi să-şi formuleze mai bine răspunsurile.

      Propunem un model de poster pentru tema Caracterul ,i alegerile mele (rezolvat din perspectiva elevilor). Textul suport: «Schimbările şi alegerile pe care le facem în viaţă reflectă persoana care suntem. (…) Atunci când faci o alegere, tu, practic, îţi exerciţi libertatea de a-ţi schimba viaţa şi de a deveni cine doreşti tu să fii. Libertatea aduce întotdeauna cu ea şi responsabilitate. Este bine să-ţi aminteşti că, atunci când faci o alegere, devii responsabil pentru acţiunile şi comportamentul tău.

      Fără alegere, nu există schimbare şi nici evoluţie. În realitate, facem alegeri tot timpul. Fie că ne place sau nu, mereu decidem, hotărâm, alegem. Schimbarea este singura certitudine pe care o avem în viaţă. Şi, fiecare alegere pe care o faci decide, într-o anumită masură, direcţia în care merge viaţa ta.» (Cristina Crăciun, Arta de-a lua decizii. Cum să faci alegeri înţelepte, http://alungatristetea.ro/arta-de-a-lua-decizii/)

      P - Autoarea are dreptate când afirmă că facem alegeri tot timpul. De alegerile pe care le facem depinde viaţa noastră de zi cu zi dar şi viitorul nostru.

      R - „Zilnic luăm decizii”. „La un moment dat din viaţă, fiecare dintre noi trebuie să facă o alegere importantă”.

      „Unii oameni fac alegeri bune, alţii fac alegeri greşite”. „Nu există om care să nu fi făcut nicio alegere în viaţa sa”.

      E - Noi am ales să urmăm cursurile unui liceu cu program sportiv în locul unei şcoli obişnuite. Suntem conştienţi că avem un program mai încărcat (cu antrenamente şi competiţii), că trebuie să depunem eforturi pentru a atinge performanţa, dar este opţiunea noastră şi drumul nostru în viitor.

      S - Viaţa fiecăruia este un lung şir de alegeri. Am învăţat că alegerile şi deciziile noastre ne influenţează întreaga viaţă. De alegerile pe care le facem depinde schimbarea noastră în bine sau în rău. Atunci când facem alegeri trebuie să fim conştienţi şi responsabili. Ca să nu dăm vina pe alţii, alegerile trebuie să ne aparţină.

      La final, grupele îşi expun produsele lor şi elevii participă la o discuţie liberă despre importanţa alegerilor şi a deciziilor în viaţa fiecărei persoane.

    8. 8. „Biblioteca vie”

      Biblioteca vie este o metodă de educaţie nonformală bazată pe comunicare şi interacţiune. CĂRŢILE sunt reprezentate de FIINŢE UMANE care vor intra într-un dialog personal cu auditoriul/cu elevii.

      Adaptată activităţilor de învăţare din cadrul disciplinei opţionale Mai întâi caracterul, metoda poate fi utilizată pentru consolidarea parteneriatului educaţional dintre şcoală – familie – comunitate prin implicarea părinţilor şi/sau a unor personalităţi sau reprezentanţi ai comunităţii locale în realizarea unora dintre activităţile prevăzute de conţinuturile programei şcolare precum şi în sprijinirea demersurilor educaţionale ale şcolii.

      Astfel, la temele Valori în construirea caracterului respectiv Atitudini caracteriale pentru un profil armonios, în locul utilizării unor lecturi selective de texte sau de citate motivaţionale, a unor recomandări bibliografice, a unor fişe de lucru, profesorul poate să invite una sau mai multe persoane din rândul părinţilor sau a unor personalităţi locale cu experienţe deosebite de viaţă, cu reuşite în viaţa personală, profesională, socială.

      Cum utilizăm această metodă:

      Resurse necesare: mobilier modular, scaune suficiente pentru toţi participanţii, coli de scris, pixuri/creioane/stilouri, invitaţii scrise (după caz).

      Organizarea clasei: în funcţie de numărul invitaţilor, activitatea se poate desfăşura frontal sau pe grupuri mici, de câte 5-7 elevi. În cazul activităţii pe grupuri, mobilierul va fi aranjat adecvat.

      Rolul invitaţilor: aceştia vor reprezenta „cărţi vii” care îşi vor spune povestea prin viu grai, vorbind despre obţinerea succesului în viaţă, factori favorizanţi ai reuşitelor lor, experienţe personale de viaţă, obstacole depăşite, trăsături şi modele de caracter, mentori etc.

      Rolul elevilor: vor asculta, vor nota ceea ce li se pare mai deosebit, vor pune întrebări, vor cere explicaţii, vor formula aprecieri.

      În cazul în care sunt mai mulţi invitaţi, fiecare poate propune un subiect de discuţie conform temei zilei sau aborda o trăsătură de caracter (convenită anterior cu profesorul). În această situaţie, elevii, reuniţi în grupuri mici, vor „împrumuta” persoana-carte în funcţie de subiectul care îi interesează. Invitatul „împrumutat” se mută la masa grupului respectiv unde îşi spune povestea şi dialoghează cu elevii.

      La finalul activităţii, câte un elev din fiecare grup va face un scurt rezumat al poveştii de viaţă ascultate şi va indica trăsătura/ trăsăturile de caracter asupra cărora grupul său a dobândit mai multe informaţii.

      Dacă activitatea se desfăşoară frontal, scenariul anterior se aplică întregii clase.

    9. 9. Tehnica DESC

    Tehnica DESC este utilizată pentru a asigura învăţarea şi înţelegerea/ comprehensiunea unui concept. Tehnica presupune analiza respectivului concept în patru etape: Descriere, Exprimare, Specific şi Consecinţe. Exemplificăm această tehnică aplicată la tema: Atitudini caracteriale pentru un profil armonios pentru trăsătura de caracter ALTRUISMUL.

    Resurse necesare: un poster-model cu descrierea tehnicii, coli de flipchart, markere/carioci, tabla, creta, spaţiu de afişare

    Organizarea clasei: frontal sau în grupuri mici; în cazul activităţii pe grupe, se distribuie colile de flipchart şi instrumentele de scris; în cazul activităţii frontale, se utilizează tabla şi creta.

    D: descriere

    • atitudine morală sau dispoziţie sufletească a celui care acţionează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine (Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998);

      image

    • principiu moral, preocupare pentru bunăstarea altora; virtute tradiţională în multe culturi şi aspect de bază al diverselor credinţe, obiceiuri şi tradiţii (sursa: wikipedia);

    • atitudine morală în a acţiona pentru binele altora, fără alte beneficii sau compensaţii personale;

    • capacitatea de a dărui cu uşurinţă şi cu plăcere ceea ce credem că trebuie oferit, fără a regreta despărţirea de bunul încredinţat altuia;. Altruismul înseamnă să laşi de la tine în favoarea altuia, să dai şi altuia din puţinul ce îţi aparţine, să împarţi cu altcineva bunuri ale tale. Altruistul este o persoană bună, generoasă, miloasă, atentă şi receptivă la nevoile altora, o persoană căreia îi place să ajute benevol, fără să aştepte să primească vreo recompensă pentru gestul pe care îl face.

    • altruismul sau abnegatia este opusul egoismului;

    • termenul a fost iniţial inventat în secolul al XIX-lea de către sociologul şi filosoful Auguste Comte.

    image

    E: exprimare

        • altruismul începe prin capacitatea individuală de a vedea dincolo de problemele sau interesele personale şi de a face proba empatiei inclusiv faţă de persoane necunoscute;

          • implică o stare emoţională şi motivaţională, o datorie morală cu scopul de a creşte bunăstarea altora;

          • se exprimă prin cuvinte sau expresii ce conţin o apreciere, o preţuire, o încurajare, dar şi prin fapte şi gesturi adecvate;

          • se manifestă prin grija pentru binele altor persoane şi acţiunea de ajutorare, salvare a lor, în caz de nevoie;

          • frecvent, se manifestă prin: a dărui sau a face gesturi şi fapte în favoarea altor persoane, iubirea faţă de aproape, loialitate, generozitate, spirit de sacrificiu, compasiune;

          • exemplificări: „eu am dăruit haine unor copii nevoiaşi”; „eu am fost la un cămin de bătrâni şi le-am citit poveşti”; „eu am dat bani pentru o cauză umanitară”; „în timpul meu liber, ajut la cumpărături o familie de bătrâni din bloc”; „părinţii mei donează periodic sânge”; „un verişor a donat un rinichi surorii sale”.

            S: specific

          • manifestare proprie omului; parte integrantă a procesului de socializare;

          • reprezintă o calitate umană fundamentală; răspuns la nevoile personale şi ale celor din jur;

          • se manifestă în plan psihologic, moral, social;

          • este determinat de relaţiile interumane şi declanşat de unele situaţii sociale;

          • diferă de la persoană la persoană fiind influenţat şi de cultura, obiceiurile, credinţele şi tradiţiile diferitelor comunităţi.

            C: consecinţe

          • faptele bune îl fac pe copil să se simtă puternic şi responsabil;

          • generează bunătate; omenie; empatie; solidaritate; cooperare; într-ajutorare;

          • contribuie la ameliorarea/ rezolvarea unor situaţii dificile;

          • generează reciprocitate (cel care a beneficiat de sprijin simte, la rândul lui, nevoia să ajute);

          • favorizează îmbunătăţirea imaginii de sine şi creşterea stimei de sine;

          • ajută la întărirea trăsăturilor şi a atitudinilor pozitive;

          • sprijină educarea pozitivă a caracterului;

          • poate fi debutul unei corectări/ îndreptări şi poate contribui la ameliorarea relaţiilor interpersonale.

            Sugestii privind evaluarea

            Evaluarea reprezintă o componentă esenţială a procesului didactic, cu roluri multiple: feed-back pentru activitatea profesorului, diagnoză şi prognoză asupra performanţelor elevilor, motivaţie pentru învăţare.

            Date fiind caracteristicile de vârstă ale elevilor de învăţământ gimnazial, este necesar ca profesorul care susţine activitatea didactică la disciplina Mai întâi caracterul să realizeze o alegere argumentată a modalităţilor de evaluare, care să accentueze valoarea motivaţională a evaluării şi să susţină elevii pentru valorificarea pozitivă a rezultatelor evaluării.

            Din perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative, care este stimulativă pentru elevi şi este corelată cu fiecare sarcină de învăţare.

            Evaluarea sumativă poate fi realizată de profesor la sfârşitul unei unităţi de învăţare, de semestru, de an şcolar, cu folosirea modalităţilor şi instrumentelor adecvate.

            Pentru abordarea globală a rezultatelor învăţării la această disciplină de studiu care pune accent pe formarea trăsăturilor de caracter, se recomandă utilizarea, alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, a unor metode şi instrumente complementare, cum sunt: autoevaluarea, interevaluarea, evaluarea în perechi, investigaţia, proiectul, portofoliul, jurnalul de reflecţie, organizatori grafici, lista de verificare, diagrama KWL (ştiu – vreau să ştiu – am învăţat), observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor. Un model de evaluare potrivit pentru scopurile disciplinei opţionale Mai întâi caracterul este cel bazat pe patru domenii (sau arii) propus de Donald L. Kirkpatrick. Acesta pune accent pe măsurarea rezultatelor învăţării în pe termen lung, începând cu persoana şi extinzându-se la zona mai largă a comunităţii. Modelul propune evaluarea învăţări pe următoarele dimensiuni:

            1. 1. Reacţie: evaluarea a ceea ce simte elevul faţă de procesul şi rezultatele învăţării despre caracter (atitudini faţă de aspectele abordate, percepţii imediate faţă de utilitatea activităţii de învăţare despre caracter, satisfacţia cu referire la strategiile pe care profesorul le utilizează în prezentarea aspectelor legate de dezvoltarea caracterului);

            2. 2. Achiziţie: evaluarea gradului de dezvoltare a competenţelor celui care învaţă, ca rezultat al activităţilor educative, în vederea înregistrării progreselor în dezvoltarea caracterului personal;

            3. 3. Comportament/transfer: gradul în care elevul a dezvoltat capacitatea de punere în practică a atitudinilor dobândite, prin activităţi cu caracter divers, în medii şi contexte cotidiene (familie, clasă, şcoală, grup de prieteni);

            4. 4. Impact: efectele acţiunilor elevului asupra propriei persoane şi asupra comunităţii din care face parte (a mediului cunoscut), cu relevanţă din perspectiva dezvoltării trăsăturilor de caracter.

            Astfel abordată, evaluarea la disciplina Mai întâi caracterul va pune accent pe elemente de ordin calitativ, precum valori şi atitudini exprimate (emoţii, sentimente, opinii, convingeri, idealuri, acte volitive, aprecieri/ autoaprecieri), abilităţi şi comportamente exersate; va aprecia progresele înregistrate de elevi, schimbările pozitive de gândire şi atitudine; va oferi sprijin şi feed-back personalizat elevilor.

            Recomandări bibliografice şi webografice

            Lucrări cu caracter general

            image

            1. 1. Allport, G., Structura şi dinamica personalităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991

            2. 2. Băban, Adriana, Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere, Editura PSINET, Cluj-Napoca, 2003

            3. 3. Berger, Gaston, Tratat practic de cunoaştere a omului, Editura Iri, Bucureşti, 1997

            4. 4. Bucur, Cristian, Psihologia personalităţii. Caracterul, http://psie.no-ip.org/files/psiP/caracter4.pdf

            5. 5. Chelcea, Adina, Psihoteste: cunoaşterea de sine şi a celorlalţi, Editura Ştiinţă Tehnică, Bucureşti, 2002

            6. 6. David, Daniel, Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor, într-o monografie cognitiv- experimentală, Editura Polirom, 2015

              image

            7. 7. Goleman, Daniel, Inteligenţa emoţională, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001 https://pralineliterare.files.wordpress.com/2017/04/daniel-goleman-inteligenta-emotionala.pdf

            8. 8. Hattie, John, Învăţarea vizibilă. Ghid pentru profesori, Editura Trei, Bucureşti, 2014 http://www.ccdcs.ro/uploads/1/0/8/2/10821265/7_john_hattie_- invatarea_vizibila_ghid _pentru_

              _profesori_rs.pdf

            9. 9. Hughes, Marcia, Terrell, James Bradford, Inteligenţa emoţională în acţiune, trad. Guţă Silvia, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2013

            10. 10. Marinescu, Aurelia, Codul bunelor maniere astăzi,

              http://www.emanuelcalvarychapel.com/wp-content/uploads/2011/12/Codul-bunelor-maniere-astazi-de- Aurelia-Marinescu.pdf http://proiecte.pmu.ro/c/document_library/get_file?p_l_id=14661 folderId=18026 name=DLFE-1707.pdf

              image

              Ştefăneţ, Diana, Bîtca, Lucia, Raru Olesea, Lungu, Tatiana, Moisei, Ludmila, Botnari, Ina, Adolescentul merge după Soare, ghid de dezvoltare personală pentru autocunoaştere şi autodezvoltare, Chişinău, 2016

            11. 11. Poenaru, Michiela, Cei şapte ani de acasă. Codul bunelor maniere pentru copii, ediţie electronică http://www.coresi.net/CeiSapteAniDeAcasa_eBook_EditiaDigitalaGratuita_ISBN-978-973-137-128-3-.pdf

            12. 12.

            Resurse web

            1. 1.  Asociaţia Character First România – Cursuri on line, Manuale, Teste, http://characterfirst.ro/

            2. 2.  Caracterul, http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/CARACTERUL81472.php

              image

               Educaţie pentru viaţă - Despre dezvoltarea caracterului,

              image

               Caracterul, trăsatură a personalităţii, https://www.youtube.com/watch?v=IMEpJq5Y1U4

               De ce mai întâi caracterul? https://www.youtube.com/watch?v=qZhaJFwrTWM

               Petrea, Irina, Caracterul copilului, https://www.youtube.com/watch?v=ThSmp0AFsWk

               Munca în echipă, https://www.youtube.com/watch?v=OoRj9ZHkLEE

               Ştii care este valoarea ta?, https://www.youtube.com/watch?v=rad5J04IK0g

               Obiceiuri care îţi pot distruge viaţa, https://www.youtube.com/watch?v=6iVAeNEbK9c list=PL0Q3GWF1u4bR3gDlyFVVuinm3018BveY3

               Poveşti terapeutice – Greşeala, https://www.youtube.com/watch?v=WZAbb3IWm_I

               Comunică ASERTIV, nu agresiv https://www.youtube.com/watch?v=sCy_3OqvSE8

            3. 3.  Copiii noştri şi gândirea critică, http://www.european-family.ro/documents/products/products7.pdf 4.

            5.

            6.

      1. 7.

      2. 8.

      3. 9.

      4. 10.

      5. 11.

      6. 12.

    https://www.youtube.com/watch?v=KJBx8T2vsRQ

    Lucrări pentru activităţi de educaţie nonformală

    1. 1.  Ghid de lucru în echipă,

      http://www.practica-ta.ro/wp-content/uploads/custom/probationers/ghid-de-lucru-in-echipa.pdf

    2. 2.  Metode interactive, file:///C:/Documents%20and %20Settings/13032014/My% 20Documents/ Downloads/Metode_interactive.pdf

    3. 3.  Metode de gândire critică, http://www.bp-soroca.md/pdf/metode%20didactice.pdf

    4. 4.  Spusul poveştilor şi dezvoltarea caracterului la copii, noiembrie, 2015 http://www.euroguidance.ise.ro/uploads/6/1/7/7/6177451/georgescu_si_zaharia_spusul_povestilor.pdf

    5. 5.  Jocuri ,i povestiri. Metode de educaţie nonformală, IMPACT, Ediţia a II-a,

      http://www.noi-orizonturi.ro/wp-content/uploads/2017/01/IMPACT-Culegere-de-jocuri-%C8%99i- povestiri.pdf

    6. 6.  Manualul animatorului socio-educativ, Asociaţia „Sprijiniţi copiii”, mai, 2016 http://complexpianu.ro/wp-content/uploads/2016/05/Manualul-animatorului-socio-educativ.pdf

    7. 7.  Jocuri de prezentare, http://www.tineri.md/files/4513_cartea_mare_a_jocurilor.pdf

    8. 8.  Stimularea comportamentelor pozitive la copii – lecţii învăţate, Organizaţia Salvaţin Copiii http://salvaticopiii.ro/upload/p000600010002_Stimularea%20comportamentelor%20pozitive%2014%20oct

    .pdf

    Grupul de lucru

    Paul COPU, coordonator al Programului Character First/Mai întâi caracterul România Prof. Angela Livia ŞTEOPAN, coordonator al grupului de lucru

    Prof. Gabriela-Fulvia HOROBEŢ, Şcoala Gimnazială „Elena Cuza”, Iaşi

    Prof. univ. dr. Adrian OPRE, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

    Prof. univ. dr. Alin GAVRELIUC, Universitatea de Vest, Timişoara, Facultatea de Psihologie şi Sociologie

    Conf. univ. dr. Anca Doina CIOBOTARU, Universitatea de Arte ,,George Enescu’’, Iaşi, Facultatea de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie Muzicală şi Teatru

    Lector univ. dr. Oana MOŞOIU, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Cornel CELMARE, psihoterapeut principal ICF Iaşi, cadru didactic asociat Universitatea „Al. I. Cuza", Iaşi