DECIZIA nr. 574 din 21 septembrie 2017referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 1026 din 27 decembrie 2017
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Sylvia Rosman în Dosarul nr. 27.016/3/2015** al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 560D/2016.2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, domnul avocat Adrian Laurențiu Ionescu, în calitate de apărător ales, cu delegație depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa părții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 772D/2016, nr. 1.552D/2016 și nr. 966D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a aceluiași text de lege, ridicată de Marcus Paul în Dosarul nr. 27.750/3/2015** al Tribunalului București - Secția a V-a civilă, de Andre Philippe Davody în Dosarul nr. 27.000/3/2015** al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, precum și de Ana Cristina Daniela Dumitrescu și Ana Viorelia Ionescu în Dosarul nr. 27.019/3/2015** al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.4. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției, domnul avocat Adrian Laurențiu Ionescu, în calitate de apărător ales, cu delegație depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celeilalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în toate cele patru dosare, partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis punctul său de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată, arătând că, în opinia sa, aceasta este neîntemeiată.6. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 772D/2016, nr. 1.552D/2016 și nr. 966D/2017 la Dosarul nr. 560D/2016. Apărătorul autorilor excepției și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 772D/2016, nr. 1.552D/2016 și nr. 966D/2017 la Dosarul nr. 560D/2016, care a fost primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, pentru argumentele arătate pe larg în motivarea scrisă. Precizează că art. 34 alin. (5) instituie cauze prioritare de soluționare a dosarelor, în funcție de care unele instanțe au apreciat că se impune obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să soluționeze cu prioritate, altele au respins ca premature cererile de soluționare, iar altele doar au constatat dreptul petentului de a-i fi soluționat cu prioritate dosarul. În ipoteza în care instanțele au respins cererile ca premature, se încalcă dreptul de acces liber la justiție, instituindu-se și o diferență de tratament juridic în defavoarea petentului.8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Arată că, în precedent, Curtea Constituțională a constatat conformitatea textelor de lege criticate cu prevederile din Constituție invocate și în cauza de față, iar existența unei practici neunitare la nivelul instanțelor de judecată nu reprezintă un temei care să justifice reconsiderarea acesteia.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:9. Prin Încheierile din 6 aprilie 2016 și 4 mai 2016, Sentința civilă nr. 594 din 29 aprilie 2016 și Încheierea din 6 mai 2016, pronunțate în dosarele nr. 27.016/3/2015**, nr. 27.750/3/2015**, nr. 27.000/3/2015** și, respectiv, nr. 27.019/3/2015**, Tribunalul București - Secția a V-a civilă și Tribunalul București - Secția a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Sylvia Rosman, Marcus Paul, Andre Philippe Davody, precum și de Ana Cristina Daniela Dumitrescu și Ana Viorelia Ionescu în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri de obligare a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unor decizii de compensare pentru imobile care nu mai pot fi restituite în natură, revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Acțiunile au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, identică în toate cele patru dosare conexate, se susține, în esență, că termenul de 60 de luni instituit de legiuitor îngrădește accesul liber la justiție, prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013 permițând instanțelor de judecată ca, indiferent de etapa de soluționare a dosarelor administrative și de stadiul în care se află acestea, să respingă ca premature cererile de chemare în judecată având ca obiect obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare prin puncte, ceea ce echivalează cu o interdicție temporară a exercițiului dreptului de acces liber la justiție. De asemenea, autorii excepției arată că textele de lege criticate nu conțin nicio sancțiune în cazul în care cererea nu este soluționată într-un termen rezonabil, nici după termenul de 60 de luni neexistând speranța că vor obține măsurile compensatorii ce li se cuvin. Totodată, textul dă posibilitatea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a alege în mod cu totul abuziv dosarele pe care aceasta înțelege să le soluționeze. Prin faptul că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres un termen de soluționare în interiorul celor 60 de luni pentru situația dosarelor care au hotărâri judecătorești prin care a fost soluționat fondul notificării și prin faptul că nu a fost stabilit numărul concret de dosare administrative care trebuie soluționate anual de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor se încalcă efectele obligatorii ale actului jurisdicțional și ordinea statului de drept, obstrucționându-se buna funcționare a justiției. Mai arată că textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât un organ al administrației publice nu se poate substitui autorității judecătorești, încălcând dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile. În cazul în care dosarul administrativ a fost analizat pe fond definitiv/irevocabil în ceea ce privește calitatea, dreptul și întinderea acestuia, nu mai poate parcurge din nou aceeași procedură raportat la termenul de 60 de luni prevăzut de art. 34 din Legea nr. 165/2013. Susțin că se încalcă și dreptul de proprietate privată, întrucât hotărârile judecătorești definitive prin care s-a exercitat controlul judecătoresc au generat un drept de creanță asupra statului, dând naștere în patrimoniul persoanei îndreptățite la despăgubiri la un „bun“ în sensul art. 1 - „Protecția proprietății“ din primul Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.11. Tribunalul București - Secția a V-a civilă și Tribunalul București - Secția a IV-a civilă își exprimă opinia în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale.14. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susținerile reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Ulterior sesizării Curții Constituționale, la art. 34 au fost adăugate încă două alineate, prin art. 1 pct. 2 din Legea nr. 103/2016 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și a art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 24 mai 2016. Curtea se va pronunța asupra prevederilor criticate de autorii excepției, care se regăsesc, în prezent, la art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 165/2013 și care au următorul conținut:– Art. 34 alin. (1)-(3):(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.18. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse la art. 21 referitor la dreptul de acces liber la justiție și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) și (2) care garantează dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și la art. 126 alin. (1) și (2) privind realizarea justiției. De asemenea, se invocă prevederile din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cuprinse în art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil și în art. 14 - Interzicerea discriminării, precum și în art. 1 - „Protecția proprietății“ din primul Protocolul adițional la aceeași convenție.19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, acțiunile deduse soluționării Tribunalului București, instanță care a sesizat Curtea Constituțională în toate cele patru cauze, se circumscriu celei de-a doua etape a procesului de restituire, respectiv emiterea deciziei de compensare în cazul acelor imobile care nu pot fi restituite în natură, fiind, așadar, incident art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii, dar și art. 34 alin. (2), care stabilește aceleași termene și pentru dosarele care sunt înregistrate la Secretariatul Comisiei după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.20. Curtea reține că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a constatat că prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt de natură să încalce egalitatea armelor, ca garanție a dreptului la un proces echitabil, în ipoteza în care se interpretează că termenele prevăzute de acestea sunt aplicabile și proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a legii. Dar această situație nu se regăsește în cauzele de față, înregistrate pe rolul instanței de fond după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Ca atare, în ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din lege, nu este aplicabilă cauza de inadmisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.21. Asupra constituționalității prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea s-a mai pronunțat, prin prisma unor critici similare, referitoare la termenele pe care acestea le stabilesc, și a constatat conformitatea acestora cu dispozițiile din Legea fundamentală invocate și în prezentele cauze conexate. Astfel, referitor la susținerea potrivit căreia instituirea unui nou termen, de 5 ani, în favoarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, pentru soluționarea dosarelor de despăgubire, termen a cărui neepuizare determină respingerea ca prematur introdusă a cererii adresate instanței pentru obligarea acestei autorități la soluționarea dosarului de despăgubire, Curtea a reținut, în jurisprudența sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 174 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016, paragraful 19), că textul de lege criticat face parte din ansamblul de reguli procedurale instituite de legiuitorul român în scopul eficientizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. Prin stabilirea unui interval maxim de timp în care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este obligată să soluționeze dosarele de despăgubire se realizează o limitare în timp a acestei etape administrative, ceea ce reprezintă o remediere a deficienței legislației anterioare, care nu prevedea vreun termen în acest sens. În virtutea art. 20 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, persoanele care se considerau îndreptățite în temeiul legilor reparatorii se adresau instanței de contencios administrativ ca urmare a refuzului nejustificat de emitere de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei conținând titlul de despăgubire, în condițiile în care era asimilată unui refuz nejustificat de soluționare trecerea unui interval de timp apreciat de acestea în mod subiectiv ca nerezonabil, de natură a justifica un demers jurisdicțional. Așadar, omisiunea reglementării unui termen legal de soluționare a dosarelor de despăgubire crea premisele unui comportament arbitrar al autorității administrative competente și punea persoanele care se considerau îndreptățite în situația de a acționa în mod aleatoriu, valorificând o cale nespecifică de acțiune, la care recurgeau ca urmare a lipsei de certitudine în ce privește soluționarea de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a dosarelor de despăgubire. Ca atare, instituirea, prin textul de lege criticat în cauzele de față, a unui interval maxim de timp în care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să își îndeplinească această atribuție reprezintă o concretizare a intenției legiuitorului român de clarificare a procedurii de restituire, prin conferirea unui grad de previzibilitate apt să dea expresie exigențelor dreptului la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil.22. De asemenea, prin Decizia nr. 381 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 1 august 2017, paragraful 20, Curtea a reținut, în acord cu cele constatate în jurisprudența sa anterioară, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, paragraful 34, mai sus referită, că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată în vederea îndeplinirii obligațiilor instituite în sarcina statului român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, obligații ce au implicat modificarea mecanismului de restituire, prin implementarea unor proceduri simplificate și eficiente, precum și prin stabilirea unor termene constrângătoare pentru toate etapele administrative, dublate de un control jurisdicțional efectiv, Curtea de la Strasbourg subliniind necesitatea implementării unor măsuri de natură să urgenteze soluționarea cererilor vizând măsurile reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat.23. Față de constatarea potrivit căreia textul de lege criticat în prezentele cauze stabilește un termen în interiorul căruia trebuie să fie soluționate dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea a reiterat, de exemplu, prin Decizia nr. 381 din 6 iunie 2017, paragrafele 21 și 22, cele reținute în jurisprudența sa în această materie, în sensul că reglementarea, prin Legea nr. 165/2013, a unui interval de timp fix, cert și precis determinat în care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să soluționeze dosarele deja înregistrate este de natură să asigure un cadru legal care să confere eficiență dreptului de proprietate recunoscut persoanelor îndreptățite. În același timp, Curtea a reținut că termenele stabilite dau expresie celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot mai sus menționată. De asemenea, ulterior adoptării Legii nr. 165/2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a confirmat măsurile pentru care a optat legiuitorul român, observând că acesta a fixat termene precise pentru fiecare etapă administrativă (Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Preda și alții împotriva României, paragraful 119). Totodată, având în vedere marja de apreciere a statului român, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat, prin aceeași hotărâre, că Legea nr. 165/2013 oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru soluționarea cererilor (paragraful 121) și, cu toate că termenele fixate pentru procedura administrativă, la care se pot adăuga și eventuale proceduri judiciare, pot prelungi durata de soluționare definitivă a pretențiilor, o atare situație excepțională este inerentă complexității factuale și juridice vizând restituirea proprietăților preluate abuziv, așa încât aceste termene nu pot fi considerate, în sine, ca ridicând o problemă de eficacitate a reformei și nici contrare drepturilor garantate de Convenție, în special dreptului garantat de art. 6 paragraful 1, în ceea ce privește durata rezonabilă a procedurii (paragrafele 129 și 131).24. În ce privește criticile referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, formulate față de prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea s-a pronunțat, de asemenea, în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a excepției de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 174 din 29 martie 2016, paragraful 21.25. Pentru identitate de rațiune, toate cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența mai sus evocată sunt pe deplin aplicabile și în ceea ce privește dispozițiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care au în vedere situația dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, acestea urmând să fie soluționate în aceleași termene, de 60 de luni, respectiv 36 de luni în cazul dosarelor de fond funciar, care încep să curgă de la momentul înregistrării dosarului.26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței sale, Curtea apreciază că, în cauza de față, își mențin valabilitatea atât soluția pronunțată prin deciziile menționate, cât și considerentele care au stat la baza acestora.27. Curtea reține, totodată, că, prin Legea nr. 103/2016, au fost introduse în cuprinsul art. 34 din Legea nr. 165/2013 încă două noi alineate, alin. (4) și (5), care reglementează ordinea de soluționare a dosarelor. Astfel, art. 34 alin. (4) stabilește regula potrivit căreia acestea vor fi soluționate în ordinea înregistrării lor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv Secretariatul Comisiei Naționale, iar art. 34 alin. (5) consacră situațiile în care, prin excepție de la prevederile alin. (4), dosarele se soluționează cu prioritate. În redactarea actuală, în urma modificării operate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 decembrie 2016, art. 34 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 165/2013 stabilește că vor fi soluționate cu prioritate dosarele în care, prin hotărâri judecătorești irevocabile/definitive, instanțele de judecată s-au pronunțat cu privire la existența și întinderea dreptului, precum și la calitatea de persoană îndreptățită, astfel că susținerile autorilor excepției referitoare la această problematică au rămas lipsite de obiect, ca urmare a modificării legislative menționate.28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sylvia Rosman în Dosarul nr. 27.016/3/2015** al Tribunalului București - Secția a V-a civilă, Marcus Paul în Dosarul nr. 27.750/3/2015** al Tribunalului București -Secția a V-a civilă, de Andre Philippe Davody în Dosarul nr. 27.000/3/2015** al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, precum și de Ana Cristina Daniela Dumitrescu și Ana Viorelia Ionescu în Dosarul nr. 27.019/3/2015** al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 septembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu-----
| EMITENT |
| Valer Dorneanu | - președinte |
| Marian Enache | - judecător |
| Mircea Ștefan Minea | - judecător |
| Daniel Marius Morar | - judecător |
| Mona-Maria Pivniceru | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Simona-Maya Teodoroiu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Valentina Bărbățeanu | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:9. Prin Încheierile din 6 aprilie 2016 și 4 mai 2016, Sentința civilă nr. 594 din 29 aprilie 2016 și Încheierea din 6 mai 2016, pronunțate în dosarele nr. 27.016/3/2015**, nr. 27.750/3/2015**, nr. 27.000/3/2015** și, respectiv, nr. 27.019/3/2015**, Tribunalul București - Secția a V-a civilă și Tribunalul București - Secția a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Sylvia Rosman, Marcus Paul, Andre Philippe Davody, precum și de Ana Cristina Daniela Dumitrescu și Ana Viorelia Ionescu în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri de obligare a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unor decizii de compensare pentru imobile care nu mai pot fi restituite în natură, revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Acțiunile au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, identică în toate cele patru dosare conexate, se susține, în esență, că termenul de 60 de luni instituit de legiuitor îngrădește accesul liber la justiție, prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013 permițând instanțelor de judecată ca, indiferent de etapa de soluționare a dosarelor administrative și de stadiul în care se află acestea, să respingă ca premature cererile de chemare în judecată având ca obiect obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare prin puncte, ceea ce echivalează cu o interdicție temporară a exercițiului dreptului de acces liber la justiție. De asemenea, autorii excepției arată că textele de lege criticate nu conțin nicio sancțiune în cazul în care cererea nu este soluționată într-un termen rezonabil, nici după termenul de 60 de luni neexistând speranța că vor obține măsurile compensatorii ce li se cuvin. Totodată, textul dă posibilitatea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a alege în mod cu totul abuziv dosarele pe care aceasta înțelege să le soluționeze. Prin faptul că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres un termen de soluționare în interiorul celor 60 de luni pentru situația dosarelor care au hotărâri judecătorești prin care a fost soluționat fondul notificării și prin faptul că nu a fost stabilit numărul concret de dosare administrative care trebuie soluționate anual de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor se încalcă efectele obligatorii ale actului jurisdicțional și ordinea statului de drept, obstrucționându-se buna funcționare a justiției. Mai arată că textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât un organ al administrației publice nu se poate substitui autorității judecătorești, încălcând dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile. În cazul în care dosarul administrativ a fost analizat pe fond definitiv/irevocabil în ceea ce privește calitatea, dreptul și întinderea acestuia, nu mai poate parcurge din nou aceeași procedură raportat la termenul de 60 de luni prevăzut de art. 34 din Legea nr. 165/2013. Susțin că se încalcă și dreptul de proprietate privată, întrucât hotărârile judecătorești definitive prin care s-a exercitat controlul judecătoresc au generat un drept de creanță asupra statului, dând naștere în patrimoniul persoanei îndreptățite la despăgubiri la un „bun“ în sensul art. 1 - „Protecția proprietății“ din primul Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.11. Tribunalul București - Secția a V-a civilă și Tribunalul București - Secția a IV-a civilă își exprimă opinia în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale.14. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susținerile reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Ulterior sesizării Curții Constituționale, la art. 34 au fost adăugate încă două alineate, prin art. 1 pct. 2 din Legea nr. 103/2016 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și a art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 24 mai 2016. Curtea se va pronunța asupra prevederilor criticate de autorii excepției, care se regăsesc, în prezent, la art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 165/2013 și care au următorul conținut:– Art. 34 alin. (1)-(3):(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.18. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse la art. 21 referitor la dreptul de acces liber la justiție și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) și (2) care garantează dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și la art. 126 alin. (1) și (2) privind realizarea justiției. De asemenea, se invocă prevederile din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cuprinse în art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil și în art. 14 - Interzicerea discriminării, precum și în art. 1 - „Protecția proprietății“ din primul Protocolul adițional la aceeași convenție.19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, acțiunile deduse soluționării Tribunalului București, instanță care a sesizat Curtea Constituțională în toate cele patru cauze, se circumscriu celei de-a doua etape a procesului de restituire, respectiv emiterea deciziei de compensare în cazul acelor imobile care nu pot fi restituite în natură, fiind, așadar, incident art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii, dar și art. 34 alin. (2), care stabilește aceleași termene și pentru dosarele care sunt înregistrate la Secretariatul Comisiei după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.20. Curtea reține că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a constatat că prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt de natură să încalce egalitatea armelor, ca garanție a dreptului la un proces echitabil, în ipoteza în care se interpretează că termenele prevăzute de acestea sunt aplicabile și proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a legii. Dar această situație nu se regăsește în cauzele de față, înregistrate pe rolul instanței de fond după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Ca atare, în ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din lege, nu este aplicabilă cauza de inadmisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.21. Asupra constituționalității prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea s-a mai pronunțat, prin prisma unor critici similare, referitoare la termenele pe care acestea le stabilesc, și a constatat conformitatea acestora cu dispozițiile din Legea fundamentală invocate și în prezentele cauze conexate. Astfel, referitor la susținerea potrivit căreia instituirea unui nou termen, de 5 ani, în favoarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, pentru soluționarea dosarelor de despăgubire, termen a cărui neepuizare determină respingerea ca prematur introdusă a cererii adresate instanței pentru obligarea acestei autorități la soluționarea dosarului de despăgubire, Curtea a reținut, în jurisprudența sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 174 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016, paragraful 19), că textul de lege criticat face parte din ansamblul de reguli procedurale instituite de legiuitorul român în scopul eficientizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. Prin stabilirea unui interval maxim de timp în care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este obligată să soluționeze dosarele de despăgubire se realizează o limitare în timp a acestei etape administrative, ceea ce reprezintă o remediere a deficienței legislației anterioare, care nu prevedea vreun termen în acest sens. În virtutea art. 20 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, persoanele care se considerau îndreptățite în temeiul legilor reparatorii se adresau instanței de contencios administrativ ca urmare a refuzului nejustificat de emitere de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei conținând titlul de despăgubire, în condițiile în care era asimilată unui refuz nejustificat de soluționare trecerea unui interval de timp apreciat de acestea în mod subiectiv ca nerezonabil, de natură a justifica un demers jurisdicțional. Așadar, omisiunea reglementării unui termen legal de soluționare a dosarelor de despăgubire crea premisele unui comportament arbitrar al autorității administrative competente și punea persoanele care se considerau îndreptățite în situația de a acționa în mod aleatoriu, valorificând o cale nespecifică de acțiune, la care recurgeau ca urmare a lipsei de certitudine în ce privește soluționarea de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a dosarelor de despăgubire. Ca atare, instituirea, prin textul de lege criticat în cauzele de față, a unui interval maxim de timp în care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să își îndeplinească această atribuție reprezintă o concretizare a intenției legiuitorului român de clarificare a procedurii de restituire, prin conferirea unui grad de previzibilitate apt să dea expresie exigențelor dreptului la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil.22. De asemenea, prin Decizia nr. 381 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 1 august 2017, paragraful 20, Curtea a reținut, în acord cu cele constatate în jurisprudența sa anterioară, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, paragraful 34, mai sus referită, că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată în vederea îndeplinirii obligațiilor instituite în sarcina statului român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, obligații ce au implicat modificarea mecanismului de restituire, prin implementarea unor proceduri simplificate și eficiente, precum și prin stabilirea unor termene constrângătoare pentru toate etapele administrative, dublate de un control jurisdicțional efectiv, Curtea de la Strasbourg subliniind necesitatea implementării unor măsuri de natură să urgenteze soluționarea cererilor vizând măsurile reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat.23. Față de constatarea potrivit căreia textul de lege criticat în prezentele cauze stabilește un termen în interiorul căruia trebuie să fie soluționate dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea a reiterat, de exemplu, prin Decizia nr. 381 din 6 iunie 2017, paragrafele 21 și 22, cele reținute în jurisprudența sa în această materie, în sensul că reglementarea, prin Legea nr. 165/2013, a unui interval de timp fix, cert și precis determinat în care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să soluționeze dosarele deja înregistrate este de natură să asigure un cadru legal care să confere eficiență dreptului de proprietate recunoscut persoanelor îndreptățite. În același timp, Curtea a reținut că termenele stabilite dau expresie celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot mai sus menționată. De asemenea, ulterior adoptării Legii nr. 165/2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a confirmat măsurile pentru care a optat legiuitorul român, observând că acesta a fixat termene precise pentru fiecare etapă administrativă (Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Preda și alții împotriva României, paragraful 119). Totodată, având în vedere marja de apreciere a statului român, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat, prin aceeași hotărâre, că Legea nr. 165/2013 oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru soluționarea cererilor (paragraful 121) și, cu toate că termenele fixate pentru procedura administrativă, la care se pot adăuga și eventuale proceduri judiciare, pot prelungi durata de soluționare definitivă a pretențiilor, o atare situație excepțională este inerentă complexității factuale și juridice vizând restituirea proprietăților preluate abuziv, așa încât aceste termene nu pot fi considerate, în sine, ca ridicând o problemă de eficacitate a reformei și nici contrare drepturilor garantate de Convenție, în special dreptului garantat de art. 6 paragraful 1, în ceea ce privește durata rezonabilă a procedurii (paragrafele 129 și 131).24. În ce privește criticile referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, formulate față de prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea s-a pronunțat, de asemenea, în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a excepției de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 174 din 29 martie 2016, paragraful 21.25. Pentru identitate de rațiune, toate cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența mai sus evocată sunt pe deplin aplicabile și în ceea ce privește dispozițiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care au în vedere situația dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, acestea urmând să fie soluționate în aceleași termene, de 60 de luni, respectiv 36 de luni în cazul dosarelor de fond funciar, care încep să curgă de la momentul înregistrării dosarului.26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței sale, Curtea apreciază că, în cauza de față, își mențin valabilitatea atât soluția pronunțată prin deciziile menționate, cât și considerentele care au stat la baza acestora.27. Curtea reține, totodată, că, prin Legea nr. 103/2016, au fost introduse în cuprinsul art. 34 din Legea nr. 165/2013 încă două noi alineate, alin. (4) și (5), care reglementează ordinea de soluționare a dosarelor. Astfel, art. 34 alin. (4) stabilește regula potrivit căreia acestea vor fi soluționate în ordinea înregistrării lor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv Secretariatul Comisiei Naționale, iar art. 34 alin. (5) consacră situațiile în care, prin excepție de la prevederile alin. (4), dosarele se soluționează cu prioritate. În redactarea actuală, în urma modificării operate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 decembrie 2016, art. 34 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 165/2013 stabilește că vor fi soluționate cu prioritate dosarele în care, prin hotărâri judecătorești irevocabile/definitive, instanțele de judecată s-au pronunțat cu privire la existența și întinderea dreptului, precum și la calitatea de persoană îndreptățită, astfel că susținerile autorilor excepției referitoare la această problematică au rămas lipsite de obiect, ca urmare a modificării legislative menționate.28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sylvia Rosman în Dosarul nr. 27.016/3/2015** al Tribunalului București - Secția a V-a civilă, Marcus Paul în Dosarul nr. 27.750/3/2015** al Tribunalului București -Secția a V-a civilă, de Andre Philippe Davody în Dosarul nr. 27.000/3/2015** al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, precum și de Ana Cristina Daniela Dumitrescu și Ana Viorelia Ionescu în Dosarul nr. 27.019/3/2015** al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 septembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari