DECIZIA nr. 585 din 21 septembrie 2017referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 975 din 8 decembrie 2017



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Irina-Loredana Gulie- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Silvia Marinescu, Oana Marinescu și Ileana Blebea (fostă Marinescu) în Dosarul nr. 18.122/3/2016** al Tribunalului București - Secția a III-a civilă, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.655D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.
    CURTEA,    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia civilă nr. 190 din 7 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 18.122/3/2016**/a1 (167/2017), Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Silvia Marinescu, Oana Marinescu și Ileana Blebea (fostă Marinescu) într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva Încheierii din 18 ianuarie 2017, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă în Dosarul nr. 18.122/3/2016**, privind cererea de anulare a deciziei Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor nr. 755 din 3 martie 2016, emisă în aplicarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Sesizarea Curții Constituționale a fost dispusă ca urmare a admiterii cererii formulate, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, împotriva Încheierii din 18 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă în Dosarul nr. 18.122/3/2016**, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că soluția legislativă potrivit căreia măsurile reparatorii în echivalent nu se acordă pentru utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul, în cazul în care aceste bunuri mobile au fost înlocuite, casate sau distruse, reprezintă o discriminare bazată pe situația concretă a bunului la momentul intrării în vigoare a actului normativ reparatoriu, ceea ce contravine prevederilor constituționale referitoare la principiul egalității în drepturi, instituind o discriminare nejustificată între cetățenii îndreptățiți la restituire.6. Se mai arată că, potrivit prevederilor art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se acordă și pentru imobilele care nu mai există la data intrării în vigoare a legii, cu excepția imobilelor distruse ca urmare a unor calamități naturale. Invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, prin care s-a statuat că acordarea de despăgubiri pentru bunuri preluate cu titlu valabil poate fi circumstanțiată de legiuitor în funcție de situația concretă a bunurilor în cauză, se arată, pe de o parte, că măsura naționalizării a reprezentat un abuz, prin urmare nu poate fi calificată drept o măsură de preluare realizată cu titlu valabil, iar, pe de altă parte, opțiunea legiuitorului în privința sferei bunurilor pentru care se acordă măsuri reparatorii în echivalent nu trebuie să genereze o discriminare între cetățenii îndreptățiți la restituire, aflați în aceeași situație.7. Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reglementând posibilitatea acordării de reparații numai pentru utilajele și instalațiile existente la data intrării în vigoare a legii, nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, așa cum a decis Curtea Constituțională prin Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001. Fiind vorba despre acordarea unor reparații pentru bunuri preluate de stat sau de alte persoane juridice în mod abuziv, dar în baza unui titlu valabil, în sensul dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, legiuitorul este liber să opteze în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsuri reparatorii, precum și a întinderii și a modalității de acordare a acestora.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile legale criticate vizează acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul, în afară de cazul în care acestea au fost înlocuite, casate sau distruse. La adoptarea textului de lege criticat legiuitorul a ținut seama de situațiile practice care nu pot fi rezolvate prin acordarea unor sume de bani în echivalent, deoarece, prin scurgerea unei perioade îndelungate de timp, valoarea bunurilor, utilajelor și instalațiilor, imobile prin încorporare, nu mai poate fi determinată, de vreme ce acestea nu mai există. Invocă și jurisprudența Curții Constituționale în materie.10. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arată că își menține punctul de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 190 din 13 martie 2007 și nr. 1.346 din 9 decembrie 2008.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „(2) Măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.“14. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, cu referire la bunurile ce fac obiectul măsurilor reparatorii, cuprinde, în primul rând, bunurile imobile, astfel cum sunt definite în art. 6 alin. (1) din lege, respectiv terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv. În privința bunurilor mobile, măsurile reparatorii instituite vizează două situații limitativ prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată, și anume: o primă situație este aceea a bunurilor mobile devenite imobile prin încorporare în construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, situație prevăzută de art. 6 alin. (1) din lege, iar cea de-a doua situație se referă la utilajele și instalațiile - bunuri imobile prin destinație, care au fost preluate în mod abuziv odată cu imobilul, situație reglementată în art. 6 alin. (2) din lege, prevederea legală criticată în prezenta cauză. Potrivit acestui din urmă text de lege, măsurile reparatorii se acordă și pentru utilajele sau instalațiile preluate odată cu imobilul, cu condiția ca acestea să nu fi fost înlocuite, casate sau distruse de persoana deținătoare, cu alte cuvinte aceste bunuri trebuie să existe, în materialitatea lor, la data intrării în vigoare a legii reparatorii.16. În privința bunurilor imobile - construcții, legea reparatorie nu mai instituie această condiție a existenței fizice a bunului la data intrării în vigoare a legii, astfel încât pentru construcțiile demolate se acordă măsuri reparatorii, cu excepția cazului în care acestea au fost distruse de calamități naturale [art. 10 alin. (1) și alin. (6), art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001, republicată].17. Analizând actul normativ criticat din perspectiva bunurilor care fac obiectul restituirii, Curtea reține că domeniul principal de aplicare al actului normativ criticat este reprezentat de bunurile imobile, terenuri sau construcții, iar restituirea bunurilor mobile are loc doar în situațiile în care acestea sunt într-un raport de accesorietate cu bunul imobil prin natura sa, a cărui restituire se solicită.18. Pe de altă parte, având în vedere bunul restituit, cu referire la criteriul obiectiv al duratei de exploatare a unui bun mobil de tipul unui utilaj/unei instalații, spre deosebire de durata de exploatare a unei construcții, Curtea reține că este pe deplin justificată opțiunea legiuitorului de restituire a utilajelor și instalațiilor preluate odată cu imobilul, numai cu condiția ca acestea să existe la data intrării în vigoare a legii reparatorii, în condițiile perioadei îndelungate de timp care a trecut de la posibila preluare abuzivă, pe de o parte, și a datei intrării în vigoare a actului normativ cu caracter reparatoriu, pe de altă parte. În același sens, în condițiile inexistenței fizice a bunului mobil a cărui restituire se cere, este de reținut și dificultatea probării existenței și valorii acestuia, în vederea obținerii de măsuri reparatorii, având în vedere că nu întotdeauna s-au realizat procese-verbale cu inventarul bunurilor mobile preluate odată cu imobilul, în condițiile unei preluări abuzive.19. Autorii excepției de neconstituționalitate critică prezenta soluție legislativă, arătând că aceasta este de natură să contravină dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece instituie o discriminare între persoanele îndreptățite la restituirea utilajelor și instalațiilor preluate odată cu imobilul și persoanele îndreptățite la restituirea bunurilor imobile, precum construcțiile, discriminare bazată pe situația concretă a bunului.20. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la principiul egalității în drepturi, acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, sau Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 23). De asemenea, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014).21. Aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea reține că natura bunului, cu referire la durata de exploatare a unui bun mobil, de tipul celor reglementate de textul de lege criticat, spre deosebire de un imobil-construcție, constituie un criteriu obiectiv și rațional, de natură a justifica opțiunea legiuitorului de a institui un tratament juridic diferit în privința acordării de măsuri reparatorii în echivalent doar pentru utilajele/instalațiile existente la data intrării în vigoare a legii. Pentru aceste considerente, Curtea nu poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii.22. De altfel, Curtea Constituțională a analizat constituționalitatea prevederilor legale criticate atât în cadrul controlului a priori, exercitat înainte de promulgarea legii, cât și în cadrul controlului a posteriori, exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate. Pronunțându-se asupra textului de lege criticat din punctul de vedere al opțiunii legitime a legiuitorului de a decide asupra categoriilor de bunuri care fac obiectul restituirii, pe de o parte, și, pe de altă parte, având în vedere bunul restituit, prin Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, Curtea a reținut că dispozițiile art. 6 alin. (2) din lege, reglementând posibilitatea acordării de reparații numai pentru utilajele și instalațiile existente la data intrării în vigoare a legii, nu încalcă prin aceasta prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Sub acest aspect, fiind vorba despre acordarea, prin reglementări legislative, a unor reparații pentru bunuri preluate de stat sau de alte persoane juridice în mod abuziv, dar pe baza unui titlu valabil, în sensul dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, legiuitorul este liber să opteze în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsuri reparatorii, precum și a întinderii și a modalității de acordare a acestora. Textul de lege examinat nu instituie un tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetățeni aflate în situații identice, ci are în vedere situația concretă a bunurilor preluate. Din acest text de lege rezultă doar că legiuitorul a considerat, fără a încălca vreo dispoziție constituțională, că, în prezent, se poate reglementa restituirea către foștii proprietari numai a utilajelor și a instalațiilor existente.23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Silvia Marinescu, Oana Marinescu și Ileana Blebea (fostă Marinescu) în Dosarul nr. 18.122/3/2016** al Tribunalulul București - Secția a III-a civilă și constată că dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 septembrie 2017.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Irina-Loredana Gulie    -----