DECIZIA nr. 459 din 22 iunie 2017referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 9 noiembrie 2017



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Daniel-Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Daniela Ramona Marițiu- magistrat-asistent
    1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihaela Cristache în Dosarul nr. 3.443/2/2016 (1.679/2016) al Curții de Apel București - Secția I penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.172D/2016.2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 6 iunie 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea, și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 22 iunie 2017, când a pronunțat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:3. Prin Încheierea din 20 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.443/2/2016 (1.679/2016), Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihaela Cristache, cu ocazia soluționării contestației formulate împotriva încheierii Tribunalului București - Secția I penală prin care s-a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității verificării legalității și temeiniciei măsurii controlului judiciar.4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că judecătorul fondului, reținând caracterul de termen de recomandare al termenului de 3 zile prevăzut de dispozițiile de lege criticate, a apreciat că nerespectarea acestuia nu atrage sancțiuni pentru actul efectuat astfel. În ciuda acestui fapt, autoarea excepției apreciază că, din modul de reglementare a dispozițiilor criticate, termenul de 3 zile este un termen imperativ, iar nu de recomandare. În continuare, face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 336 din 30 aprilie 2015, apreciind că una dintre garanțiile cele mai puternice pentru asigurarea îndeplinirii actelor procedurale, potrivit legii, o constituie sancțiunea procesual penală, care constă fie în pierderea unor drepturi procesuale, fie în lipsirea de valabilitate a actelor sau măsurilor dispuse sau efectuate cu încălcarea condițiilor impuse de norma de procedură. Verificarea legalității și temeiniciei măsurilor preventive în termen de 3 zile de la sesizarea instanței prin rechizitoriu nu constituie o facultate, o posibilitate sau un drept al instanței, ci o obligație a acesteia. În final, susține că intenția legiuitorului a fost aceea de a face din respectarea principiului garantării libertății persoanei și a dreptului la apărare al inculpatului o regulă efectivă, iar nu una declarativă, pur teoretică.5. Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază că termenul de 3 zile este menit să preîntâmpine tergiversarea nejustificată a judecării cauzei, fiind subsumat principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, și constituie o veritabilă garanție procesuală instituită în favoarea inculpatului, care impune verificarea de urgență a legalității și temeiniciei măsurilor preventive la momentul sesizării instanței cu actul de trimitere în judecată. Fiind vorba de drepturi fundamentale ale persoanei, legiuitorul a dorit ca legalitatea și temeinicia măsurilor preventive să se verifice de judecător cu maximă celeritate, astfel încât dreptul la libertate și dreptul la liberă circulație să fie protejate în mod concret și efectiv. Instanța de judecată reține, de asemenea, că, spre deosebire de situația prelungirii măsurii arestării preventive sau a măsurii arestului la domiciliu, când procurorul își exercită un drept procesual propriu, supus unor condiții stricte, în cazul verificării legalității și temeiniciei măsurilor preventive de către judecătorul de cameră preliminară sau de către judecător, după începerea judecății, conform art. 207 și art. 208 din Codul de procedură penală, nu se poate vorbi de un drept procesual al judecătorului, ci de o obligație prescrisă de lege pentru desfășurarea cu celeritate a procesului penal, care poate antrena, eventual, răspunderea disciplinară. În ceea ce privește invocarea Deciziei nr. 336 din 30 aprilie 2015 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța de judecată o consideră nejustificată.6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.7. Guvernul arată că, deși termenul în cauză este unul imperativ, nerespectarea sa nu atrage sancțiunea procedurală prevăzută de art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală (decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen) deoarece, în ipoteza art. 207 alin. (1) din același act normativ, judecătorul de cameră preliminară nu are vocația exercitării „unui drept“, ci este chemat de legiuitor să își îndeplinească o atribuție, fiind obligat să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive sub puterea căreia se află inculpatul trimis în judecată. Or, nefiind în ipoteza exercitării de către judecător a unui drept procesual, nu se poate vorbi nici despre „decădere din drept“, nici despre „nulitatea actului făcut peste termen“. Chiar dacă nu determină o sancțiune procedurală, nesocotirea acestor termene poate atrage, însă, răspunderea disciplinară a judecătorului de cameră preliminară. Guvernul, susține că, pe de altă parte, presupunând că procurorul respectă termenul prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, iar instanța se pronunță asupra legalității și temeiniciei măsurii preventive mai înainte de expirarea acesteia, însă cu depășirea termenului de 3 zile instituit de prevederile criticate, sancțiunea nulității încheierii nu se justifică, întrucât, prin această întârziere a soluționării cauzei, nu se prejudiciază dreptul la apărare al inculpatului, nici libertatea sa individuală, câtă vreme, prin ipoteză, el face obiectul unei măsuri preventive legal dispuse și al cărei termen nu a expirat. Apreciază că, pentru aceste motive, se impune respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.8. Avocatul Poporului arată că a transmis punctul său de vedere în dosarele nr. 1.819D/2015, nr. 1.459D/2015 și nr. 1.404D/2015, în sensul că dispozițiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că „termenul de 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii preventive“ este un termen de recomandare, iar nu un termen imperativ. În continuare, arată că, prin Decizia nr. 251/2016, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 din Codul de procedură penală, întrucât pune în discuție o problemă de interpretare și aplicare a legii, ceea ce intră în competența instanțelor de judecată.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.“12. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 15 alin. (1) potrivit căruia cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea, art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 25 referitor la libera circulație și art. 26 referitor la viața intimă, familială și privată.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, a constatat că termenul prevăzut de dispozițiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală are aceeași natură juridică cu cel prevăzut de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, fiind un termen peremptoriu, dar, spre deosebire de situația avută în vedere la pronunțarea Deciziei nr. 336 din 30 aprilie 2015 - când instanța de contencios constituțional a intervenit pe fondul unei practici judiciare cvasiunanime și de durată, aparținând inclusiv Înaltei Curți de Casație și Justiție, practică judiciară care a dat textului valențe neconstituționale -, în cazul termenului stabilit de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală nu se poate vorbi despre o atare interpretare a dispozițiilor de lege criticate, interpretare care să fie, în același timp, ulterioară publicării deciziei mai sus menționate. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, care pune în discuție o problemă de aplicare a legii, ce trebuie să aparțină instanțelor judecătorești, este inadmisibilă.14. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea dispun cu privire la un termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, în interiorul căruia judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.15. Curtea observă că, răspunzând unei critici identice referitoare la neexistența niciunei sancțiuni pentru nerespectarea termenului de 3 zile reglementat de dispozițiile art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, a constatat că aceasta reprezintă o problemă de interpretare și aplicare a legii, care trebuie să aparțină instanțelor judecătorești (Decizia nr. 155 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 22 mai 2017, paragraful 54).16. Totodată, Curtea reține că, și în prezenta cauză, autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită de modul în care judecătorul fondului a interpretat și aplicat dispozițiile ce reglementează termenul de 3 zile prevăzut de dispozițiile art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală. Astfel, prin criticile de neconstituționalitate formulate, autoarea excepției pune în discuție, în realitate, o pretinsă neconstituționalitate a textului de lege criticat, ce este motivată exclusiv din perspectiva unor împrejurări concrete, individualizate la speța aflată pe rolul instanței de fond.17. Or, instanța de contencios constituțional este învestită prin Legea fundamentală cu competența de a aprecia asupra concordanței dintre prevederile legilor și ordonanțelor și dispozițiile ori principiile constituționale. Verificarea constituționalității textelor de lege supuse controlului de constituționalitate se realizează prin raportare la Legea fundamentală, aceasta constituind reperul față de care, în virtutea rolului său constituțional, Curtea poate examina constituționalitatea textelor de lege ce formează obiect al excepției. Dacă ar exercita controlul de constituționalitate prin prisma situațiilor de fapt particulare, specifice fiecărui litigiu aflat pe rolul instanțelor judecătorești în cursul soluționării cărora se ridică excepții de neconstituționalitate, Curtea Constituțională ar nesocoti principiul separației puterilor în stat, substituindu-se instanței de judecată și riscând să realizeze, astfel, o intruziune în atributele autorității judecătorești.18. Astfel, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sunt neconstituționale prevederile actelor [...] care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției“, alin. (3) al aceluiași articol stabilind că instanța constituțională „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]“.19. Prin urmare, întrucât se ridică o problemă de interpretare și aplicare a textului de lege criticat, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenței instanței de contencios constituțional, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihaela Cristache în Dosarul nr. 3.443/2/2016 (1.679/2016) al Curții de Apel București - Secția I penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 iunie 2017.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Daniela Ramona Marițiu
    ----