DECIZIA nr. 278 din 4 mai 2017referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 9 noiembrie 2017



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Andreea Costin- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Transconstruct Co. Snagov - S.R.L. din Snagov, prin lichidator judiciar A A Consultants IPURL, în Dosarul nr. 1.970/93/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 311D/2016.2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Alina Oprea din Baroul București, cu delegație depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autoarea excepției de neconstituționalitate a depus note scrise, prin care solicită admiterea acesteia.4. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 810D/2016, nr. 1.037D/2016, nr. 1.114D/2016 și nr. 1.999D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, a dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă în ceea ce privește teza potrivit căreia decizia pronunțată „nu este supusă niciunei căi de atac“, respectiv a dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (4) din Codul de procedură civilă, excepții ridicate de Ion Nicolin, Luminița Nicoleta Olteanu și de Gabriel Emanuel Nițulescu în dosarele nr. 4.294/1/2015, nr. 319/64/2014 și nr. 318/1/2015 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal, respectiv de Daniela Scripcă și Florin Scripcă în Dosarul nr. 871/99/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă.5. La apelul nominal răspund, în Dosarul nr. 810D/2016, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Călin Pîrjan din Baroul Mehedinți, cu delegație depusă la dosar, și pentru partea Agenția Națională de Integritate, doamna consilier juridic Alexandra Nicolae, cu delegație depusă la dosar, care răspunde, pentru aceeași parte, și în Dosarul nr. 1.037D/2016, iar în Dosarul nr. 1.114D/2016 răspunde, personal, autorul excepției de neconstituționalitate. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.6. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în dosarele nr. 1.037D/2016 și nr. 1.999D/2016, autorii excepțiilor de neconstituționalitate au depus note scrise și înscrisuri în susținerea admiterii acestora, iar în Dosarul nr. 1.999D/2016 autorii excepției de neconstituționalitate au solicitat judecarea cauzei și în lipsă. În Dosarul nr. 1.114D/2016, partea Inspecția Judiciară a depus note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.7. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 810D/2016, nr. 1.037D/2016, nr. 1.114D/2016 și nr. 1.999D/2016 la Dosarul nr. 311D/2016, care a fost primul înregistrat.8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul doamnei avocat Alina Oprea, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, susținând, în esență, că prin dispozițiile legale criticate se încalcă accesul liber la justiție, întrucât partea nu are posibilitatea ca recursul formulat să fie analizat în completul de trei judecători sau, chiar dacă, ulterior, raportul va fi analizat în completul de trei judecători, este evident că asupra acestei analize există o îndoială de imparțialitate, atât timp cât raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului va preconiza o soluție de respingere a acestuia ca „vădit nefondat“. Mai arată că dispozițiile art. 493 alin. (3) din Codul de procedură civilă conferă magistratului-raportor posibilitatea de a aprecia asupra caracterului „vădit nefondat“ al recursului. Totodată, mai susține că, prin faptul că dispozițiile legale criticate se aplică doar în cazul recursurilor judecate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, o parte dintre justițiabili este discriminată în funcție de instanța competentă să judece în fond cauza, respectiv de instanța competentă să judece recursul.9. În continuare, având cuvântul, domnul avocat Călin Pîrjan, reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate invocate în Dosarul nr. 810D/2010, solicită admiterea acesteia, susținând, în esență, că, prin faptul că hotărârea pronunțată în completul de filtru nu este supusă niciunei căi de atac, se încalcă accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, precum și dreptul de a folosi căile de atac. Arată că, în situația în care instanța ar săvârși o eroare materială sau ar avea în vedere la pronunțarea hotărârii un înscris declarat, ulterior, fals, inadmisibilitatea formulării unei contestații în anulare sau a unei revizuiri încalcă dreptul unei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.10. Președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate invocate în Dosarul nr. 1.114D/2016, care susține admiterea acesteia, arătând, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în cazul în care instanța, în procedura de filtrare a recursurilor, ar pronunța o hotărâre pe baza unei erori materiale ori prin omiterea analizării unuia dintre motivele de casare sau prin nepronunțarea asupra unuia dintre motivele de recurs. De asemenea prezintă aspecte cu privire la situația concretă în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, respectiv în cadrul unei contestații în anulare. În acest sens precizează că, în cadrul procedurii de recurs, a formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, cerere care a fost admisă, însă instanța de recurs s-a raportat nu la data la care începea să curgă un nou termen de recurs, respectiv de la comunicarea hotărârii de acordare a ajutorului public judiciar, ci la data la care a fost comunicată hotărârea instanței de fond.11. În continuare, având cuvântul, doamna consilier juridic Alexandra Nicolae, reprezentantul părții Agenția Națională de Integritate din dosarele nr. 810D/2016 și nr. 1.037D/2016, precizează că are în vedere inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă sub aspectul Deciziei nr. 839 din 8 decembrie 2015, dar și sub aspectul că vizează chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea greșită a legii de către instanțele de judecată. Totodată, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens susține, în esență, că limitările aduse prin procedura de filtrare a recursurilor nu aduc atingere dreptului părților de a se adresa justiției, în însăși substanța sa.12. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se susține că, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, Curtea a statuat că procedura de filtrare a recursurilor, astfel cum a fost configurată de legiuitor prin dispozițiile art. 493 din Codul de procedură civilă, este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialității și al dreptului la apărare fiind respectate, de principiu, prin comunicarea, către părți, a actelor de procedură și a raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.13. Astfel, partea nu este împiedicată să își susțină apărările, cu atât mai mult cu cât are chiar posibilitatea, conferită de textul de lege, de a înainta instanței de judecată punctul său de vedere scris asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare, potrivit art. 493 alin. (4) din Codul de procedură civilă.14. Mai mult, susține că, astfel cum arată dispozițiile art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, în acest moment procedural este examinată admisibilitatea căii de atac, nefiind puse în discuție chestiuni ce țin de fondul recursului.15. În continuare, arată că, în aceste condiții, lipsa unei căi de atac nu poate fi considerată ca aducând atingere dreptului părții de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procesuale prin care justiția se înfăptuiește, acces care, în opinia sa, este garantat prin textul legal criticat.16. În ceea ce privește susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate potrivit cărora, în această procedură, este vorba de o antepronunțare, arată că această procedură este una formală, de verificare a condițiilor de formă în ceea ce privește recursul, astfel încât apreciază că nu este vorba de o antepronunțare a completului de judecată.17. Referitor la critica autorilor excepției de neconstituționalitate în ceea ce privește faptul că magistratul, care este desemnat să întocmească raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, nu devine incompatibil, apreciază că acestea nu pot fi reținute, deoarece nu sunt încălcate dispozițiile constituționale invocate, întrucât nu există știrbiri ale imparțialității obiective a instanței, respectiv a magistratului-raportor sau a membrilor completului de filtru. Astfel, la momentul întocmirii raportului și, ulterior, în analiza acestuia, se fac doar verificări ale unor aspecte strict formale și nu sunt puse în discuție chestiuni ce țin de soluționarea în fond a recursului.18. În replică, având cuvântul, autorul excepției de neconstituționalitate invocate în Dosarul nr. 1.114D/2016, domnul Gabriel Emanuel Nițulescu, arată că, în cadrul procesului său, în etapa procedurii scrise, înainte de încheierea acesteia, a fost invocat un motiv de ordine publică, care nu a fost examinat de instanța de recurs, ceea ce, în opinia sa, reprezintă un motiv de contestație în anulare ce privește neanalizarea unui motiv de recurs.
    CURTEA,    având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:19. Prin Încheierea din 2 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.970/93/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Transconstruct Co. Snagov - S.R.L. din Snagov, prin lichidator judiciar A A Consultants IPURL într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei decizii civile a Curții de Apel București.20. Prin Încheierea din 12 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.294/1/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Nicolin într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare formulată împotriva unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal prin care instanța, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 din Codul de procedură civilă, a anulat ca tardiv recursul formulat de autorul excepției de neconstituționalitate împotriva unei sentințe a Curții de Apel București.21. Prin Încheierea din 11 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 319/64/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Luminița Nicoleta Olteanu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe civile a Curții de Apel Brașov prin care a fost respinsă ca nefondată acțiunea autoarei excepției de neconstituționalitate.22. Prin Încheierea din 25 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 318/1/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă în ceea ce privește teza potrivit căreia decizia pronunțată „nu este supusă niciunei căi de atac“, excepție ridicată de Gabriel Emanuel Nițulescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare formulată împotriva unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal prin care instanța, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 din Codul de procedură civilă, a anulat recursul formulat împotriva unei sentințe a Curții de Apel București prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea autorului excepției de neconstituționalitate în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară. Contestația în anulare s-a întemeiat pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din Codul de procedură civilă motivată de faptul că instanța de control judiciar a anulat recursul ca urmare a unei erori materiale și că a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare invocate.23. Prin Încheierea din 22 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 871/99/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Daniela Scripcă și Florin Scripcă într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei decizii civile a Curții de Apel Iași.24. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că procedura de filtrare a recursurilor este aplicabilă numai în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu și pentru celelalte instanțe ierarhic superioare, unde aceasta nu există. Prin urmare, această procedură este discriminatorie, întrucât este aplicabilă în funcție de instanța de la care începe procesul și dacă acest proces ajunge sau nu la Înalta Curte de Casație și Justiție. Or, dacă s-a recunoscut calea de atac a recursului, aceasta trebuie să se judece, în aceleași condiții, pentru toți cetățenii.25. De asemenea se mai apreciază că magistratul desemnat să întocmească raportul asupra admisibilității în principiu a recursului preconizează soluția, ceea ce echivalează cu o antepronunțare. Astfel, dispozițiile art. 493 alin. (2) și (4) sunt neconstituționale din cauza faptului că magistratul, care este desemnat să întocmească raportul privind admisibilitatea recursului, nu devine incompatibil, ceea ce este în contradicție chiar cu dispozițiile art. 42 din Codul de procedură civilă privind alte cazuri de incompatibilitate absolută, atâta vreme cât președintele completului sau un alt membru al completului verifică dacă recursul îndeplinește cerințele de formă, dacă motivele invocate se încadrează în cele prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă, întrucât raportorul face parte din completul de filtru, este evident că poziția sa față de cauza în sine este cunoscută deja și hotărârea adoptată de complet este pusă la îndoială.26. Se mai apreciază că dispozițiile legale sunt neconstituționale și sub aspectul faptului că deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura de filtrare a recursurilor nu sunt supuse niciunei căi de atac. În acest sens se apreciază că dispozițiile legale potrivit cărora decizia pronunțată în temeiul art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă nu este supusă niciunei căi de atac sunt neconstituționale, fiind de natură să afecteze grav interesele și drepturile oricărui justițiabil, în condițiile în care instanța pronunță o hotărâre fără citarea părților, prin care poate soluționa pe fond recursul și fără a lua în considerare punctul de vedere al părților, aspect care rezultă din coroborarea art. 493 alin. (5) cu alin. (6) și (7) din Codul de procedură civilă. Dacă instanța ar săvârși o eroare materială sau ar avea în vedere, la pronunțarea hotărârii, un înscris declarat fals ulterior, inadmisibilitatea oricărei căi de atac - contestație în anulare și/sau revizuire - încalcă prevederile constituționale ale art. 21, art. 24 și art. 129, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.27. În continuare, având în vedere că în materia recursului procedura de filtrare este regula și nu excepția, se susține că dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă sunt golite de conținut, întrucât exercitarea contestației în anulare se face pe cale de excepție, în condițiile în care cerințele de exercitare ale căilor extraordinare de atac sunt, la rândul lor, excepționale.28. De asemenea, lipsa unei proceduri contradictorii în faza filtrării recursurilor este de natură a conduce la apariția unei erori judiciare, situație în care partea nu are nicio posibilitate de a-și susține cauza.29. Tot sub aspectul contradictorialității se mai apreciază că, prin imposibilitatea părții de a se prezenta în vederea susținerii cererii de recurs, în condițiile necitării în procedura de filtrare, se îngrădește accesul liber la justiție. Astfel, soluția adoptată de legiuitor nu este echitabilă și nu este conformă cu prevederile art. 6 din Convenție, în sensul că părțile nu au dreptul la un proces echitabil în componenta sa referitoare la principiul contradictorialității, în condițiile în care nu sunt citate. Principiul contradictorialității permite părților să participe în mod egal la prezentarea, argumentarea, discutarea și combaterea susținerilor făcute de fiecare și să își exprime opinia asupra inițiativelor instanței în scopul stabilirii adevărului. Se mai susține că partea este împiedicată să își susțină apărările cu privire la termenul legal de exercitare a căii de atac și nici nu ar putea susține în beneficiul său o eventuală cerere de repunere în termenul de recurs.30. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă, în dosarele nr. 311D/2016 și nr. 1.999D/2016, apreciază că textele legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate, dimpotrivă, instituirea procedurii de filtru în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție este justificată, întrucât instanța supremă judecă recursul în casație și nu un recurs aflat pe rolul unei instanțe ordinare. Se mai arată că, pentru soluționarea recursurilor de către instanța supremă, s-a instituit de către legiuitor procedura de filtrare a recursurilor, ca o etapă preliminară, prin care se verifică condițiile de formă ale recursului, pentru a se preîntâmpina supraaglomerarea instanței supreme și, evident, examinarea motivelor de casare care se referă strict la legalitatea deciziei. Nu există elemente care să nască îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului-raportor sau a membrilor completului de filtru, întrucât la întocmirea raportului și, ulterior, la analiza acestuia, se fac doar verificări ale unor aspecte strict formale, care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului recursului. Din aceste rațiuni, critica autorilor excepției de neconstituționalitate cu privire la incompatibilitatea raportorului sau a membrilor completului de filtru nu are susținere în textele legale vizate de excepția de neconstituționalitate.31. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 810D/2016 și nr. 1.114D/2016, apreciază că dispozițiile art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește sintagma „nu este supusă niciunei căi de atac“ sunt neconstituționale în raport cu art. 21 și art. 129 din Constituție. În acest sens arată că, prin stabilirea faptului că hotărârea pronunțată de completul de filtru nu este supusă niciunei căi de atac, partea interesată este lipsită de posibilitatea de a recurge la remediul procedural pus la dispoziție de normele de drept intern, respectiv contestația în anulare specială. Nu există nicio rațiune pentru care hotărârile pronunțate în procedura de filtrare, în temeiul art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, să fie scoase de sub sfera controlului judiciar, exercitat sub forma căilor extraordinare de atac.32. În ceea ce privește dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, instanța supremă apreciază că textul legal criticat nu contravine normelor constituționale, întrucât, prin comunicarea raportului de către completul de filtru și instituirea unui termen în care părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, este asigurat dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare în privința tuturor aspectelor de ordin procedural supuse analizei în etapa verificării recursului.33. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.34. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Arată că, în considerarea concepției de ansamblu a noului regim al căilor de atac în materie procesual civilă, procedura de filtrare a recursurilor, de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție ca instanță de recurs, vizând un scop legitim, dă expresie exigențelor normelor constituționale, convenționale și legale privitoare la dreptul la un proces echitabil în termen rezonabil (optim și previzibil).35. Avocatul Poporului, în punctul de vedere exprimat în dosarele nr. 1.037D/2016 și nr. 1.114D/2016, consideră că dispozițiile art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă sunt constituționale. În acest moment procesual este examinată admisibilitatea căii de atac, respectiv îndeplinirea cerințelor de formă, încadrarea în motivele de casare și dezvoltarea acestora. Astfel, condițiile de formă și neîncadrarea în motivele de casare sau dezvoltarea acestora reprezintă verificări ale unor aspecte strict formale, care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului recursului.36. În Dosarul nr. 1.999D/2016, Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere exprimat în dosarele Curții Constituționale nr. 1.695D/2016 și nr. 1.709D/2016, în sensul constituționalității dispozițiilor legale criticate.37. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:38. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.39. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare a Curții, îl reprezintă dispozițiile art. 493, art. 493 alin. (5), art. 493 alin. (5) în ceea ce privește teza potrivit căreia decizia pronunțată „nu este supusă niciunei căi de atac“, și art. 493 alin. (2) și (4) din Codul de procedură civilă. Având în vedere motivarea excepțiilor de neconstituționalitate, precum și ansamblul reglementării, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 493 - Procedura de filtrare a recursurilor, din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:(1) Când recursul este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele instanței sau președintele de secție ori, după caz, persoana desemnată de aceștia, primind dosarul de la instanța a cărei hotărâre se atacă, va lua, prin rezoluție, măsuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet format din 3 judecători, care va decide asupra admisibilității în principiu a recursului. Dispozițiile art. 475 alin. (3) sunt aplicabile.(2) Pe baza recursului, întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare și a înscrisurilor noi, președintele completului va întocmi un raport asupra admisibilității în principiu a recursului sau va desemna un alt membru al completului ori magistratul-asistent în acest scop. Raportul trebuie întocmit în cel mult 30 de zile de la repartizarea dosarului. Raportorul nu devine incompatibil.(3) Raportul va verifica dacă recursul îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, dacă motivele invocate se încadrează în cele prevăzute la art. 488, dacă există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) ori dacă este vădit nefondat. De asemenea, va arăta, dacă este cazul, jurisprudența Curții Constituționale, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și poziția doctrinei în problemele de drept vizând dezlegarea dată prin hotărârea atacată.(4) După analiza raportului în completul de filtru, acesta se comunică de îndată părților, care pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. În lipsa dovezii de comunicare a raportului și înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la comunicare, completul nu va putea trece la examinarea recursului, potrivit alin. (5) și (6).(5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților.(6) Dacă raportul apreciază că recursul este admisibil și toți membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul se poate pronunța asupra fondului recursului, fără citarea părților, printr-o decizie definitivă, care se comunică părților. În soluționarea recursului instanța va ține seama de punctele de vedere ale părților formulate potrivit alin. (4).(7) În cazul în care recursul nu poate fi soluționat potrivit alin. (5) sau (6), completul va pronunța, fără citarea părților, o încheiere de admitere în principiu a recursului și va fixa termenul de judecată pe fond a recursului, cu citarea părților.“40. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea se invocă și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.41. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ceea ce privește procedura de filtru, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 12, a reținut că prevederile art. 493 din Codul de procedură civilă reglementează procedura de filtrare a recursurilor, care este aplicabilă, astfel cum rezultă din alin. (1) al acestei dispoziții legale, numai în cazul în care calea extraordinară de atac este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Potrivit art. 493 alin. (1) din Codul de procedură civilă, filtrarea recursurilor se face de un complet de 3 judecători, desemnat în mod aleatoriu, care va pregăti dosarul de recurs și va decide asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin aceeași decizie, la paragraful 17, Curtea a statuat că procedura de filtrare, astfel cum a fost configurată de legiuitor prin art. 493 din Codul de procedură civilă, este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialității și al dreptului la apărare fiind respectate, de principiu, prin comunicarea către părți a actelor de procedură și a raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Curtea a apreciat că această opțiune a legiuitorului este în acord cu esența procedurii de filtrare a recursurilor, care constă în statuarea asupra admisibilității în principiu a recursului de către completul de trei judecători stabilit în acest sens, scop care rezultă din chiar primul alineat al art. 493 din Codul de procedură civilă.42. În continuare, referitor la procedura de judecată a recursului, atunci când acesta este de competența altor instanțe, Curtea observă că, din coroborarea dispozițiilor art. XVII cu art. XV alin. (2)-(5) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, rezultă că, în cazul în care competența de judecare a recursului revine tribunalului sau curții de apel, completul căruia i s-a repartizat dosarul, după regularizarea cererii de recurs procedează la comunicarea acesteia către intimat, care are obligația depunerii la dosar a întâmpinării ce va fi comunicată recurentului, iar intimatul va lua la cunoștință de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei. Când recursul este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele instanței sau președintele de secție ori, după caz, persoana desemnată de aceștia, primind dosarul de la instanța a cărei hotărâre se atacă, va lua, prin rezoluție, măsuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet format din 3 judecători, care va pregăti dosarul de recurs și va decide asupra admisibilității în principiu a recursului.43. Așadar, Curtea reține că există o diferență între modul în care debutează judecata căii de atac a recursului în funcție de instanța la care este depusă cererea, respectiv o procedură de regularizare a cererii de recurs, atunci când judecata acestuia este de competența tribunalului sau curții de apel, și procedura de filtrare, atunci când competența revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă aceasta nu este singura diferență, întrucât, și sub aspectul soluțiilor pronunțate de instanțele de recurs, există deosebiri, Codul de procedură civilă instituind reguli distincte și sub acest aspect. În acest sens, Curtea observă că, în cazul în care este competentă Înalta Curte de Casație și Justiție, legiuitorul, sub aspectul soluțiilor pronunțate, a instituit regula casării cu trimitere spre rejudecare, potrivit art. 497 din Codul de procedură civilă, iar atunci când tribunalul sau curtea de apel sunt competente să judece recursul, prin art. 498 Codul de procedură civilă, a instituit regula reținerii spre rejudecare.44. Totodată, Curtea mai observă că, potrivit art. 494 din Codul de procedură civilă, sub aspectul regulilor privind judecata recursului, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în secțiunea referitoare la recurs.45. Din coroborarea prevederilor art. 95 pct. 3, art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă, Curtea reține că, de principiu, competența de soluționare a recursurilor revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar, prin excepție, această competență revine instanței ierarhic superioare aceleia care a pronunțat hotărârea atacată. În acest sens, Curtea constată că recursul de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, alături de recursul în interesul legii și procedura hotărârilor prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept controversate, întărește îndeplinirea rolului constituțional al Înaltei Curți de Casație și Justiție, conferit de art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală, respectiv acela al asigurării interpretării și aplicării unitare a legii. Procedura de filtrare a recursurilor este stabilită de legiuitor, în baza prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, numai pentru ipoteza în care recursul este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu și atunci când intră în competența tribunalului sau curții de apel. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că, atunci când criteriul în funcție de care își găsește aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv și rezonabil, și nu subiectiv și arbitrar, fiind constituit de o anumită situație prevăzută de ipoteza normei, și nu de o calitate a persoanei, privitor la care își găsește aplicare, nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului ca fiind discriminatorie, deci contrară normei constituționale de referință (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005). Principiul egalității nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferențe de situații. Egalitatea formală ar conduce la aceeași regulă, în ciuda diferenței de situații. De altfel, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că principiul egalității armelor constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil, care urmărește crearea unui just echilibru procesual între părțile aflate într-un litigiu, însă acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părților, ci o egalitate materială, în sensul ca prin procedurile, chiar diferit reglementate, să se ajungă la echitate procesuală între părți, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, paragraful 19).46. Prin instituirea procedurii de filtrare a recursurilor la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și a celei de regularizare a cererii de recurs la nivelul tribunalului sau a curții de apel s-a urmărit o bună administrare a justiției. Diferența de tratament juridic, care se reflectă asupra persoanelor fizice sau juridice care accesează serviciul public al justiției, rezultă, astfel cum s-a arătat la paragrafele anterioare, din rolul pe care instanțele învestite cu soluționarea recursurilor le au în cadrul sistemului judiciar, legiuitorul putând reglementa o anumită procedură care ține cont de unicitatea Înaltei Curți de Casație și Justiție în sistemul instanțelor judecătorești. Însă, în ansamblu, finalitatea acestor două proceduri nu este, esențialmente, diferită. De aceea, o egalitate materială de rezultat, a persoanelor care accesează serviciul public al justiției este de preferat, față de o egalitate formală, care poate crea dezavantaje rezultate din organizarea sistemului judecătoresc, în privința asigurării dreptului la un proces echitabil.47. Prin urmare, Curtea reține că soluțiile legislative adoptate de legiuitor nu relevă un tratament juridic discriminatoriu, reglementările criticate constituind temeiul de drept al exercitării controlului judiciar exercitat pe calea recursului în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.48. Distinct de cele arătate, Curtea apreciază că această critică, formulată prin raportare la art. 16 din Constituție, nu poate fi reținută, având în vedere interesul procesual al autoarei excepției de neconstituționalitate, care se află în etapa procesuală a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar dispozițiile legale criticate se aplică tuturor celor care se află în ipoteza normei. Or, Curtea a statuat că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, și Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015).49. În continuare, în ceea ce privește susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate referitoare la incompatibilitatea magistratului-raportor, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă, raportorul nu devine incompatibil, în sensul că el va putea face parte din completul care va judeca recursul. Raportul este întocmit de președintele completului, de un alt membru al acestuia sau de magistratul-asistent, pe baza cererii de recurs, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare și a înscrisurilor noi și verifică dacă recursul îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, dacă motivele invocate se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din Codul de procedură civilă sau dacă există motive de ordine publică și va menționa jurisprudența Curții Constituționale, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și poziția doctrinei.50. În soluția legislativă actuală, după intervenția instanței constituționale prin pronunțarea Deciziei nr. 839 din 8 decembrie 2015, prin care s-a constatat neconstituționalitate sintagmei „sau că recursul este vădit nefondat“ din cuprinsul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, Curtea observă că, în procedura de filtrare a recursurilor se efectuează, într-o primă etapă, exclusiv verificări ale unor aspecte strict formale, care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului recursului. Având în vedere aspectele ce pot face obiectul verificării de către magistratul-raportor, Curtea reține că acesta exprimă un punct de vedere preliminar consemnat sub forma raportului, ce, după analiza în completul de filtru, este comunicat părților, care, în condițiile alin. (4) al art. 493 din Codul de procedură civilă, pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului. Prin urmare, opinia raportorului nu privește soluția finală în cauză, acesta putând participa la deliberare, indiferent după cum are vot deliberativ sau doar consultativ, dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia judecătorul este incompatibil să judece când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece, neavând incidență în acest caz.51. Referitor la acest aspect, Curtea reține că, în jurisprudența sa, respectiv Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, paragrafele 19-20, reiterând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a stabilit că imparțialitatea magistratului, ca și garanție a dreptului la un proces echitabil, poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică așanumita imparțialitate subiectivă, și un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate obiectivă (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 1 octombrie 1982, pronunțată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, paragraful 30). De asemenea, Curtea a reținut că imparțialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, în schimb, aprecierea obiectivă a imparțialității constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naștere unor suspiciuni de lipsă de imparțialitate (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 1989, pronunțată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, paragraful 47).52. Analizând art. 124 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că judecătorii se bucură de prezumția constituțională de imparțialitate, aceasta fiind atașată statutului lor profesional. Această prezumție poate fi, însă, răsturnată, în mod individual, cu privire la fiecare judecător în parte, în condițiile în care se demonstrează lipsa imparțialității subiective sau obiective a judecătorului.53. Ceea ce se critică în prezenta cauză este imparțialitatea subiectivă a magistratului dată de faptul că acesta, după întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, poate, potrivit art. 493 alin. (2) din Codul de procedură civilă, să facă parte din completul care va judeca recursul.54. Așa fiind, simplul fapt pentru un magistrat de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de parțialitate în privința sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea și importanța acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influențeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii și să se bazeze pe elementele dosarului și pe dezbaterile din ședința de judecată (a se vedea Hotărârea din 6 iunie 2000, pronunțată în Cauza Morel împotriva Franței, paragraful 45).55. Apreciind că nu există elemente care să nască îndoieli cu privire la raportorul cauzei și având în vedere că, atât la întocmirea raportului, cât și, ulterior, la analizarea acestuia, este examinată admisibilitatea căii de atac, respectiv îndeplinirea cerințelor de formă, încadrarea criticilor în motivele de casare și dezvoltarea acestora, Curtea apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Totodată, Curtea reține că instituția magistratului-raportor, care presupune întocmirea unui raport cu privire la cauza respectivă, nu pune în discuție, în niciun fel, imparțialitatea magistratului respectiv.56. Referitor la critica privind lipsa unei căi de atac împotriva deciziei pronunțate, în temeiul art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, de completul de filtru asupra admisibilității în principiu a recursului, Curtea reține că, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, a avut în vedere că recursul „vădit nefondat“ presupune examinarea în fond a acestuia, implicând analizarea unor aspecte care vizează temeinicia solicitării care face obiectul recursului; or, procedura examinării admisibilității recursului trebuie să vizeze doar aspecte pur formale. Prin decizia pronunțată, în acest caz, fără citarea părților și fără posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva ei, Curtea a apreciat că părțile nu își pot realiza dreptul la apărare și la dezbateri contradictorii, fiind încălcat, astfel, dreptul la un proces echitabil. Curtea a mai reținut că caracterul „vădit nefondat“ al recursului nu îndrituiește legiuitorul să plaseze un aspect ce ține de fondul căii de atac într-o etapă procesuală anterioară în care nu se analizează și nu se soluționează fondul cauzei. Includerea soluției de respingere a recursului ca vădit nefondat, în etapa admisibilității în principiu a recursului, eludează finalitatea și rațiunea acestei etape.57. Prin urmare, Curtea a considerat (a se vedea în acest sens paragraful 23 din decizia amintită) că examinarea fondului cauzei poate avea loc numai în faza judecării pe fond a recursului, care se face potrivit art. 493 alin. (6) sau art. 494 din Codul de procedură civilă, situație în care cauza este trimisă în vederea judecării în fond a recursului, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale specifice accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, incluzând citarea părților și participarea procurorului, când este cazul.58. Or, în procedura de filtrare a recursurilor se efectuează, într-o primă etapă, exclusiv verificări ale unor aspecte strict formale, care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului recursului. Curtea reține că, prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 493 din Codul de procedură civilă, respectiv comunicarea raportului asupra admisibilității recursului tuturor părților, astfel încât acestea să își poată formula apărările pe care le consideră de cuviință, inclusiv sub aspectul unei posibile erori materiale, iar instanța de recurs, cu unanimitate, se pronunță în limitele raportului, nu sunt încălcate dispozițiile constituționale invocate de autorii excepției de neconstituționalitate.59. În aceste condiții, instituirea unei anumite limitări la nivelul căii de atac a recursului nu poate fi considerată ca aducând atingere dreptului părții de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și intereselor sale legitime, precum și a dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.60. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 23 octombrie 1996, pronunțată în Cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, paragrafele 44-48, a statuat că, în ceea ce privește formalismul, condițiile de admisibilitate ale unui recurs ar putea fi mai stricte decât pentru un apel. Având în vedere specificitatea instanței de recurs, se poate admite că un formalism mai mare poate însoți procedura prezentată în fața sa, în special atunci când procedura recursului urmează examinării cauzei de către o instanță de prim grad, apoi de către o instanță de apel, ambele beneficiind de deplină jurisdicție. Curtea a mai arătat că modul în care se aplică art. 6 paragraful 1 din Convenție pentru curțile de apel sau recurs trebuie să depindă în mod clar de trăsăturile speciale ale procedurii în cauză și trebuie să se țină seama de ansamblul procedurilor desfășurate în ordinea juridică internă și de rolul instanței de recurs.61. În prezentele cauze se critică și faptul că recursul a fost anulat ca tardiv formulat, iar împotriva deciziei de anulare recurenții nu mai au deschisă nicio cale de atac. Așadar, deși legea nu prevede în mod expres, prin art. 493 din Codul de procedură civilă, raportul întocmit asupra admisibilității recursului verifică și îndeplinirea cerințelor extrinseci cererii de recurs, respectiv formularea în termen sau admisibilitatea căii de atac, ca formă de regularitate a acestuia, întrucât scopul raportului este subsumat verificării regularității și admisibilității în principiu a recursului. În această ipoteză, dacă partea ar aprecia că concluziile raportului nu sunt conforme cu situația de fapt, poate formula un punct de vedere prin care să prezinte aspectele menționate, având în vedere că, potrivit art. 493 alin. (4) din Codul de procedură civilă, după analiza raportului în completul de filtru, acesta se comunică de îndată părților, care vor putea formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.62. Astfel, în temeiul art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, atunci când completul de filtru este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în condițiile legii, ținând seama și de punctele de vedere ale părților exprimate cu privire la raportul asupra recursului, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților și care nu este supusă niciunei căi de atac. Prin urmare, completul de filtru analizează în condițiile art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă nulitatea recursului pentru lipsa condițiilor sale de formă intrinseci sau extrinseci, în condițiile în care acestei analize îi succede verificarea temeiniciei recursului, atunci când el este admisibil.63. Însă, Curtea reține că, după ce examinarea recursului a trecut de etapa prevăzută la alin. (5) al art. 493 din Codul de procedură civilă, fiind considerat admisibil, completul de filtru trece la etapa următoare, respectiv la examinarea pe fond a acestuia, în virtutea dispozițiilor art. 493 alin. (6) din Codul de procedură civilă, situație în care, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, menționate și în paragrafele 24-26 ale Deciziei nr. 839 din 8 decembrie 2015, se pronunță o decizie definitivă. Întrucât decizia pronunțată în această ipoteză este definitivă, aceasta poate face obiectul unei contestații în anulare sau al unei revizuiri.64. În continuare, în ceea ce privește faptul că procedura de filtrare se desfășoară fără citarea părților, Curtea reține că aceasta nu înseamnă că nu există dezbateri contradictorii. Astfel, procedura scrisă este de natură a asigura respectarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare, în condițiile în care tuturor părților le este oferită posibilitatea de ași spune părerea atât asupra cererilor și apărărilor părților adverse, cât și cu privire la chestiunile ridicate de instanță din oficiu.65. De altfel, astfel cum s-a arătat și la paragraful 41 al prezentei decizii, procedura de filtru este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialității și al dreptului la apărare fiind respectate, de principiu, prin comunicarea către părți a actelor de procedură și a raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului și prin receptarea de către instanță a punctelor de vedere ale părților. Curtea constată că, prin Hotărârea din 10 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Koottummel împotriva Austriei, paragraful 19, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că în cadrul unei proceduri civile, aceasta poate continua și fără audiere, în cazul în care procedurile sunt exclusiv juridice sau tehnice.66. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Transconstruct Co. Snagov - S.R.L. din Snagov, prin lichidator judiciar A A Consultans IPURL, și de Daniela Scripcă și Florin Scripcă în dosarele nr. 1.970/93/2013, respectiv nr. 871/99/2015 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă, de Ion Nicolin, Luminița Nicoleta Olteanu și, respectiv, Gabriel Emanuel Nițulescu în dosarele nr. 4.294/1/2015, nr. 319/64/2014 și, respectiv, nr. 318/1/2015 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 493 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 mai 2017.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Andreea Costin    ----