DECIZIA nr. 449 din 22 iunie 2017referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2), art. 341 alin. (8) și art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 872 din 6 noiembrie 2017



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Cristina Teodora Pop- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2) și art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în Dosarul nr. 15.601/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 174 D/2017.2. La apelul nominal răspunde autorul excepției, prezent personal. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 909 D/2017 și nr. 1.330 D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) și art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală și, respectiv, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2), art. 341 alin. (8) și art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, excepții ridicate de același autor în Dosarul nr. 15.601/303/2016 al Tribunalului București - Secția I penală și în Dosarul nr. 22.136/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția penală.4. La apelul nominal răspunde autorul excepției, prezent personal. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 909 D/2017 și nr. 1.330 D/2017 la Dosarul nr. 174 D/2017. Autorul excepțiilor susține că în Dosarul nr. 1.330 D/2017 procedura de citare este nelegal îndeplinită, motiv pentru care se impune acordarea unui nou termen, întrucât nelegala citare îi prejudiciază interesele procesuale, provocându-i, astfel, daune morale. Curtea constată că procedura de citare este legal îndeplinită, neputând fi reținute susținerile autorului excepției. Reprezentantul Ministerului Public solicită Curții să constate că procedura este legal îndeplinită, având în vedere prezența în sală a autorului excepției, și arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.6. Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen în Dosarul nr. 1.330 D/2017, procedura de citare fiind legal îndeplinită, și, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 909 D/2017 și nr. 1.330 D/2017 la Dosarul nr. 174 D/2017, care este primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepțiilor de neconstituționalitate, care prezintă situația de fapt și solicită admiterea acestora. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Codul de procedură penală, se susține că textul criticat dă posibilitatea organelor judiciare să renunțe la exercitarea acțiunii penale, în mod discreționar, cu încălcarea drepturilor fundamentale ale petenților. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, se arată că, prin neasigurarea dreptului la dublul grad de jurisdicție în situația procesuală reglementată, respectiv prin neasigurarea unei căi de atac împotriva încheierii pronunțate, conform art. 341 din Codul de procedură penală, prevederile legale criticate sunt neconstituționale și neconvenționale, încălcând dreptul la un proces echitabil. În ceea ce privește dispozițiile art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, se arată că aplicarea lor încalcă drepturile procesuale ale părților care invocă excepții de neconstituționalitate, prin nesuspendarea judecării cauzelor până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepțiilor astfel invocate. Se susține că asigurarea, în privința persoanelor anterior menționate, doar a căii de atac a revizuirii este de natură a le încălca acestora drepturile fundamentale, fiind menționat dreptul la un proces echitabil, așa cum acesta este reglementat la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Referitor la dispozițiile art. 7 alin. (2) din Codul de procedură penală, se arată că susținerile autorului nu pot fi reținute, întrucât dreptul de acces liber la justiție este garantat, în ipoteza juridică reglementată prin textul criticat, prin prevederile art. 318 alin. (14) și următoarele din Codul de procedură penală, care prevăd că soluțiile de renunțare la urmărirea penală sunt supuse controlului judecătoresc. Cu privire la art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, se arată că acesta nu reglementează o acuzație în materie penală, motiv pentru care nu se impune, în situația procesuală pe care o prevede, asigurarea dreptului la dublul grad de jurisdicție în materie penală, precizându-se, totodată, că faptele cercetate se încadrează, oricum, în categoria celor care pot fi examinate într-un singur grad de jurisdicție. În ceea ce privește dispozițiile art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, se arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor similare din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respingând, ca neîntemeiate, respectivele excepții, soluții care sunt aplicabile și în prezenta cauză.9. În replică, autorul excepției solicită să îi fie comunicată soluția pe care Curtea o va pronunța în prezenta cauză la o altă adresă decât cea de domiciliu.10. Curtea dispune ca acesta să comunice grefei noua adresă de corespondență.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:11. Prin încheierile din 10 noiembrie 2016 și 9 martie 2017, precum și prin Încheierea nr. 42/C din 22 februarie 2017, pronunțate în dosarele nr. 15.601/303/2016 și nr. 22.136/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția penală și Tribunalul București - Secția I penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (2), art. 341 alin. (8) și art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri formulate de autorul excepției împotriva unei soluții de clasare.12. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile art. 7 alin. (2) și ale art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale și convenționale invocate, dând naștere la abuzuri din partea organelor judiciare. Se susține, de asemenea, că prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale și neconvenționale, întrucât nu prevăd o cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanțe în materia plângerilor împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, cu consecința încălcării accesului liber la justiție și a dreptului la apărare, precum și a celorlalte drepturi fundamentale invocate în susținerea excepției. Se mai susține că dispozițiile art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală încalcă principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală, discriminând, totodată, persoanele cărora le sunt aplicabile în raport cu celelalte categorii de justițiabili. Se susține că nesuspendarea judecării cauzelor penale până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepțiilor de neconstituționalitate lipsește justițiabilii de dreptul prevăzut la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, întrucât organele judiciare nu sunt în măsură să aprecieze cu privire la temeinicia excepțiilor astfel invocate.13. Judecătoria Sectorului 6 București - Secția penală, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate.14. Tribunalul București - Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele deciziilor nr. 599 din 21 octombrie 2014, nr. 663 din 11 ianuarie 2014 și nr. 432 din 9 iunie 2015. Se arată, de asemenea, că dispozițiile art. 13 din Convenție nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât dreptul la un recurs efectiv nu echivalează cu accesul la toate căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, și că reglementarea căilor de atac și a procedurii de judecată este de competența exclusivă a legiuitorului, conform prevederilor art. 129 și art. 126 alin. (2) din Constituție. Se mai susține că soluția juridică prevăzută la art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală este justificată de folosirea în trecut a excepțiilor de neconstituționalitate în scopul tergiversării soluționării cauzelor.15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, în ceea ce privește prevederile art. 7 alin. (2) și ale art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, și neîntemeiată, în ceea ce privește dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2) și art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, se observă faptul că argumentele invocate în susținerea excepției se rezumă la o simplă enumerare a unor dispoziții din cuprinsul Constituției și al Convenției, aspect ce contravine exigențelor referitoare la motivarea excepțiilor de neconstituționalitate. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, se face trimitere la soluția și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate analizată. Se mai arată că textele criticate nu încalcă principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală, întrucât procedura reglementată prin acestea nu are ca finalitate stabilirea vinovăției inculpatului. Se susține, totodată, că nu există dispoziții constituționale și convenționale care să oblige la asigurarea tuturor căilor de atac în toate categoriile de cauze.17. Avocatul Poporului arată că textele criticate sunt constituționale și face trimitere la considerentele deciziilor Curții Constituționale nr. 1.106 din 22 septembrie 2010 și nr. 1.476 din 8 noiembrie 2011.18. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepțiilor și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.20. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (2), art. 341 alin. (8) și art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:– Art. 7 alin. (2): „În cazurile și în condițiile prevăzute expres de lege, procurorul poate renunța la exercitarea acțiunii penale dacă, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un interes public în realizarea obiectului acesteia.“;– Art. 341 alin. (8): „Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7^1) este definitivă.“;– Art. 367 alin. (9): „Ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei.“21. Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, ale art. 15 referitoare la universalitate, ale art. 16 cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 20 cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 50 referitoare la protecția persoanelor cu handicap, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 53 cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil și ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție referitor la asigurarea dublului grad de jurisdicție în materie penală.22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, fiind pronunțate în acest sens numeroase decizii, dintre care, cu titlu de exemplu, sunt reținute Decizia nr. 384 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 15 iulie 2016, Decizia nr. 453 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2016, Decizia nr. 755 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017, și Decizia nr. 789 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 21 februarie 2017, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.23. Prin Decizia nr. 384 din 7 iunie 2016, Curtea a reținut că, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, a statuat că judecarea plângerii fără participarea părților, subiecților procesuali principali și a procurorului contravine dreptului la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate și oralitate, întrucât dispozițiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală nu permiteau comunicarea către aceștia a documentelor care sunt de natură să influențeze decizia judecătorului și nu prevede posibilitatea de a discuta în mod efectiv observațiile depuse în fața instanței. Odată citate, însă, toate părțile, inclusiv petentul, au posibilitatea să ia cunoștință despre desfășurarea procedurii în fața judecătorului de cameră preliminară și au dreptul să consulte toate documentele existente în dosarul cauzei, fiindu-le asigurate, în acest fel, toate drepturile și garanțiile procesuale pe care dreptul la un proces echitabil le presupune în faza procesuală analizată. Totodată, potrivit paragrafelor 40 și 41 din Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, s-a reținut că, așa cum rezultă din art. 341 alin. (2) din Codul de procedură penală, un exemplar al plângerii formulate este comunicat procurorului și părților. Or, ținând seama de art. 32 din Codul de procedură penală, Curtea a reținut că persoana vătămată și suspectul, în calitate de subiecți procesuali principali, nu au posibilitatea de ași face apărarea cu privire la susținerile petentului, deoarece acestora nu li se comunică un exemplar al plângerii. De asemenea, în situația în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, subiecții procesuali principali sunt privați de dreptul la un proces echitabil prin aceea că necunoscând conținutul plângerii nu pot întreprinde niciun fel de demersuri în apărarea intereselor lor legitime. Așa fiind, a statuat Curtea, aceste neajunsuri pot fi acoperite în măsura în care judecătorul de cameră preliminară se va pronunța asupra plângerii în cadrul unei proceduri contradictorii și orale.24. De asemenea, Curtea a mai constatat că un aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil constă în faptul că urmărirea penală trebuie să aibă un caracter contradictoriu și să existe o egalitate a armelor între acuzare și apărare, sens în care prin absența dezbaterilor contradictorii petentul, partea civilă, partea responsabilă civilmente, suspectul sau persoana vătămată nu numai că nu pot, asemenea persoanei care a avut calitatea de inculpat, să formuleze cereri și să ridice excepții cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale, dar nu pot contesta în niciun fel aceste cereri sau excepții, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală, probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești. De aceea, în condițiile în care persoanele interesate ar fi citate ar avea posibilitatea să se prezinte la dezbateri și, prin urmare, ar putea beneficia de dreptul de a-și exprima opiniile și de a răspunde nu numai la aspectele relevate reciproc, dar și la eventualele întrebări ale judecătorului de cameră preliminară.25. Prin urmare, suspectul beneficiază de posibilitatea de a contesta în fața unui judecător și în cadrul unui proces echitabil.26. În sfârșit, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, paragraful 25, Curtea s-a pronunțat cu privire la soluția legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Cu acel prilej a reținut că o astfel de reglementare este constituțională, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât și art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“. Dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiție consacrat de art. 21 din Constituție, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative internaționale invocate nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile art. 340 și art. 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție nu sunt aplicabile.27. De asemenea, referitor la presupusa atingere adusă prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea a constatat că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu sunt contrare principiului egalității în drepturi, deoarece instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situații identice sau similare (a se vedea Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015, paragraful 16).28. Cât privește critica raportată la art. 52 din Constituție, Curtea a constatat că acesta nu are incidență în cauză.29. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.30. Având în vedere considerentele mai sus invocate, Curtea constată că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu contravin nici prevederilor constituționale ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, întrucât textul criticat asigură garanțiile procesuale specifice exercitării acestui drept, care semnifică posibilitatea părților procesului penal de a-și formula apărările pe care le consideră necesare, personal sau prin intermediul unui avocat, ales sau numit din oficiu.31. În ceea ce privește încălcarea, prin prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, a dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 15 și art. 50 din Constituție, Curtea reține că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât acestea reglementează cu privire la statul român, la universalitatea legii și la protecția persoanelor cu handicap, aspecte ce nu sunt incidente în procedura soluționării plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, reglementată la art. 341 din Codul de procedură penală.32. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea reglementează o soluție similară prevederilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, prin care prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care prevedeau suspendarea, de drept, a judecării cauzelor până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, au fost abrogate. Dispozițiile art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 au fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, Curtea pronunțând în acest sens mai multe decizii, dintre care, cu titlu de exemplu, se rețin Decizia nr. 297 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 18 iunie 2015, și Decizia nr. 222 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 15 mai 2012, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.33. Prin Decizia nr. 297 din 28 aprilie 2015, Curtea a reținut, în esență, că opțiunea legiuitorului în sensul abrogării măsurii suspendării de drept se întemeiază pe faptul că invocarea excepțiilor de neconstituționalitate de către părți este folosită de multe ori ca modalitate de a întârzia judecarea cauzelor. În condițiile în care scopul măsurii suspendării de drept a judecății cauzelor la instanțele de fond a fost acela de a asigura părților o garanție procesuală în exercitarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, prin eliminarea posibilității judecării cauzei în temeiul unei dispoziții legale considerate a fi neconstituțională, realitatea a dovedit că această măsură s-a transformat, în majoritatea cazurilor, într-un instrument menit să tergiverseze soluționarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Reglementarea a încurajat abuzul de drept procesual și arbitrarul într-o formă care nu poate fi sancționată, atâta vreme cât suspendarea procesului este privită ca o consecință imediată și necesară a exercitării liberului acces la justiție. Astfel, scopul primordial al controlului de constituționalitate - interesul general al societății de a asana legislația în vigoare de prevederile afectate de vicii de neconstituționalitate - a fost pervertit într-un scop eminamente personal al unor părți litigante, care au folosit excepția de neconstituționalitate drept pretext pentru amânarea soluției pronunțate de instanța în fața căreia a fost dedus litigiul. Or, Curtea a reținut că, prin adoptarea Legii nr. 177/2010, voința legiuitorului a fost aceea de a elimina invocarea excepției de neconstituționalitate în alt scop decât cel prevăzut de Constituție și lege, preîntâmpinând pentru viitor exercitarea abuzivă de către părți a acestui drept procesual. Mai mult, măsura adoptată asigură echilibrul procesual între persoane cu interese contrare, fiind menită să garanteze egalitatea de arme a acestora, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.34. Având în vedere similitudinea reglementării, Curtea reține că jurisprudența anterior invocată este aplicabilă și în privința prevederilor art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală.35. Referitor la criticile formulate de autorul excepției cu privire la dispozițiile art. 7 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea nu îndeplinesc exigențele unei veritabile excepții de neconstituționalitate, întrucât nu poate fi stabilită o legătură rezonabilă între dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate și argumentul adus în susținerea excepției. În acest sens, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat, cu valoare de principiu, că, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, respectiva excepție va fi respinsă ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.36. Având în vedere aceste considerente, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în dosarele nr. 15.601/303/2016 și nr. 22.136/303/2016 ale Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția penală.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în dosarele nr. 15.601/303/2016 și nr. 22.136/303/2016 ale Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția penală și în Dosarul nr. 15.601/303/2016 al Tribunalului București - Secția I penală și constată că dispozițiile art. 341 alin. (8) și art. 367 alin. (9) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția penală și Tribunalului București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 iunie 2017.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Cristina Teodora Pop
    -----