HOTĂRÂRE nr. 767 din 20 septembrie 1999privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 464 din 24 septembrie 1999
În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, cu modificările ulterioare,Guvernul României hotărăşte: + Articolul 1 (1) Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii, prevăzut în anexa nr. 1. (2) Unităţile care funcţionează în subordinea Inspecţiei Muncii sunt prevăzute în anexa nr. 2. + Articolul 2Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.PRIM-MINISTRURADU VASILEContrasemnează:---------------Ministrul muncii şiprotecţiei sociale,Alexandru AthanasiuMinistrul finanţelor,Decebal Traian Remes + Anexa 1 REGULAMENTULde organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii + Capitolul 1 Dispoziţii generale + Articolul 1 (1) Inspecţia Muncii este organul de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, cu sediul în municipiul Bucureşti, prin care se exercită atribuţii de autoritate de stat în domeniul muncii, relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în munca. (2) Inspecţia Muncii are personalitate juridică şi este finanţată de la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare constituite din comisioane şi tarife percepute pentru prestări de servicii, consultanţa, asistenţa de specialitate, precum şi din alte surse prevăzute de lege. (3) În subordinea Inspecţiei Muncii funcţionează în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti inspectorate teritoriale de muncă, unităţi cu personalitate juridică. + Articolul 2 (1) Inspecţia Muncii exercita controlul aplicării unitare a dispoziţiilor legale în domeniile sale de competenţa în unităţile din sectorul public, mixt, privat, precum şi la alte categorii de angajatori. (2) Inspecţia Muncii are ca principal scop urmărirea îndeplinirii obligaţiilor legale de către angajatorii prevăzuţi la alin. (1), în domeniul relaţiilor de muncă, precum şi a celor referitoare la condiţiile de muncă, apărarea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii salariaţilor şi a altor participanţi la procesul de muncă, în desfăşurarea activităţii. + Capitolul 2 Atribuţii + Articolul 3 (1) În îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 5 din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, cu modificările ulterioare, Inspecţia Muncii şi inspectoratele teritoriale de muncă preiau atribuţiile care revin camerelor de muncă din cadrul direcţiilor generale de muncă şi protecţie socială, conform prevederilor Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în munca, cu modificările ulterioare, precum şi atribuţiile inspectoratelor de stat teritoriale pentru protecţia muncii stabilite de Legea protecţiei muncii nr. 90/1996 şi de alte acte normative în vigoare, având următoarele atribuţii:A. Atribuţii generale: a) controlează aplicarea corecta şi unitară a legilor şi a altor acte normative care reglementează relaţiile de muncă, securitatea şi sănătatea în munca, precum şi protecţia salariaţilor care lucrează în condiţii deosebite; b) coordonează, îndrumă metodologic şi controlează activitatea inspectoratelor teritoriale de muncă şi a unităţilor înfiinţate potrivit art. 6 alin. (1); c) reprezintă Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, ca organ de specialitate, în relaţiile de cooperare internationala cu instituţii similare; d) elaborează programele anuale de acţiuni şi de inspecţie pentru implementarea politicii Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale în domeniu; e) elaborează metode şi proceduri unitare de inspecţie a muncii; f) controlează respectarea criteriilor de încadrare a locurilor de muncă cu condiţii deosebite, evidenta acestora şi modul de realizare de către agentul economic a măsurilor tehnico-economice pentru normalizare; g) organizează sistemul informaţional necesar activităţii proprii; h) face propuneri în vederea iniţierii şi elaborării de proiecte de acte normative în domeniu; i) organizează şi controlează activitatea de pregătire şi perfecţionare a pregătirii personalului propriu; j) organizează activitatea de formare a persoanelor cu atribuţii în domeniu, angajate la persoanele fizice şi juridice; k) cooperează cu ministerele, cu alte inspecţii de specialitate, cu instituţii publice sau private şi cu reprezentanţii partenerilor sociali; l) gestionează veniturile realizate din consultanţa, asistenţa de specialitate şi din alte prestări de servicii, calculate pe bază de tarife, taxe, comision, şi alte venituri obţinute conform prevederilor legale; m) controlează în limita competentelor modul de aplicare a prevederilor legale în domeniu, inclusiv la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice; n) elaborează anual propuneri pentru proiectul bugetului de stat pe care îl înaintează Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale spre aprobare; o) elaborează bugetul de venituri şi cheltuieli pentru activitatea extrabugetara.B. Atribuţii specifice în domeniul stabilirii şi controlului relaţiilor de muncă: a) îndrumă şi controlează aplicarea unitară a legislaţiei muncii; b) organizează activităţile de control şi evidenta a angajatorilor, a muncii prestate pe bază de contracte individuale de muncă şi de convenţii civile de prestări de servicii; c) controlează respectarea legalităţii privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă, precum şi a convenţiilor civile de prestări de servicii; d) verifica legalitatea clauzelor înscrise în contractele individuale de muncă, controlează respectarea lor de către angajatori, asigura şi urmăreşte înregistrarea acestora în carnetele de muncă; e) controlează modul de completare a carnetelor de muncă şi condiţiile de păstrare a acestora la unităţile din sectorul public, privat şi la alte categorii de angajatori; f) asigura întocmirea şi completarea, în termenul prevăzut de lege, a carnetelor de muncă pe care le are în păstrare, precum şi evidenta acestora; g) controlează dacă persoanele fizice şi juridice respecta prevederile legale privind înregistrarea contractelor de muncă şi a convenţiilor civile de prestări de servicii; h) certifica şi contrasemnează legalitatea inscrierilor efectuate în carnetele de muncă de către angajatorii cărora li s-a aprobat păstrarea şi completarea acestora la sediu; i) verifica documentele prezentate de angajatori din care rezultă ca s-au achitat contribuţia către bugetul asigurărilor sociale de stat, contribuţia pentru constituirea Fondului pentru pensia suplimentară, a Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, precum şi contribuţia de asigurări de sănătate, conform legii, şi sesizează instituţiile care gestionează aceste fonduri în legătură cu încălcarea prevederilor legale din domeniul lor de competenţa; j) tine evidenta persoanelor fizice şi juridice care datorează comisionul prevăzut de lege pentru păstrarea şi completarea carnetelor de muncă, verificarea şi certificarea legalităţii acestora; k) verifica şi urmăreşte modul în care sunt calculate sumele virate cu titlu de comision pentru păstrarea şi completarea carnetelor de muncă, precum şi pentru verificarea şi certificarea legalităţii înregistrărilor efectuate de către angajatori în condiţiile legii; l) controlează modul de întocmire a registrului special de evidenta a personalului angajat în baza contractelor individuale de muncă sau a convenţiilor civile de prestări de servicii; m) stabileşte procedura de acreditare a societăţilor comerciale cu obiect de activitate în domeniul evidentei muncii; n) stabileşte metodologia de lucru pentru societăţile comerciale care solicită dreptul de păstrare şi completare a carnetelor de muncă.C. Atribuţii specifice în domeniul securităţii şi al sănătăţii în munca: a) controlează aplicarea prevederilor Legii nr. 90/1996, ale Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive şi ale Decretului nr. 466/1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice, precum şi ale altor acte normative în vigoare, notificând prin înscrisuri neconformităţile dintre acestea şi situaţia constatată; b) controlează aplicarea prevederilor legale referitoare la politicile de prevenire bazate pe evaluarea riscurilor; c) verifica modul de organizare şi funcţionare a comitetelor de securitate şi sănătate în munca; d) urmăreşte respectarea de către persoanele fizice şi juridice a condiţiilor pentru care s-a eliberat autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii; e) controlează, prin inspectorii de muncă sau prin organisme acreditate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la certificarea produselor, a echipamentelor tehnice şi a echipamentelor individuale de protecţie importate, din punct de vedere al securităţii în munca, la intrarea pe teritoriul naţional şi la comercializarea pe piaţa a acestora, sau a produselor, echipamentelor tehnice şi a echipamentelor individuale de protecţie fabricate şi comercializate în ţara; f) elaborează metodologia şi procedura de verificare a persoanelor fizice şi juridice care au ca obiect de activitate prestări de servicii în domeniul protecţiei muncii; g) controlează respectarea parametrilor mediului de muncă prin efectuarea de măsurători şi determinări proprii sau prin laboratoare de specialitate abilitate; h) solicita măsurători şi determinări în vederea stabilirii categoriilor de salariaţi care lucrează în condiţii deosebite de muncă, realizate prin Centrul de Monitorizare a Unităţilor cu Risc Profesional sau prin alte laboratoare abilitate; i) controlează modul de aplicare a măsurilor medicale preventive privind asigurarea stării de sănătate a salariaţilor expusi la noxe; j) controlează respectarea legislaţiei privind examenul medical la angajare, adaptabilitatea în munca şi controlul medical periodic; k) controlează respectarea normelor şi dispoziţiilor tehnice emise de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii privind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de mediu pentru prevenirea bolilor profesionale şi creşterea capacităţii de muncă; l) controlează respectarea prevederilor legale în domeniul medicinei muncii; m) controlează respectarea principiilor de ergonomie a muncii şi impune luarea de măsuri tehnice şi organizatorice de imbunatatire progresiva a condiţiilor de muncă şi de reducere a efortului fizic şi psihic; n) controlează modul în care este pregătit personalul pentru a acorda primul ajutor în caz de accidentare, precum şi organizarea şi dotarea echipelor de salvatori, pentru situaţiile impuse de specificul activităţii sau prevăzute de lege. (2) Atribuţiile prevăzute la alin. (1) pot fi detaliate prin regulamentul de organizare propriu, aprobat prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale, la propunerea inspectorului general de stat. + Articolul 4 (1) Inspecţia Muncii, prin personalul propriu, poate presta la cererea celor interesaţi următoarele servicii:A. În domeniul relaţiilor de muncă: a) asistenţa de specialitate şi consultanţa în domeniul relaţiilor de muncă; b) pregătirea şi perfecţionarea în domeniul evidentei muncii a personalului societăţilor comerciale care au obţinut aprobarea pentru păstrarea şi completarea carnetelor de muncă în condiţiile Legii nr. 130/1999; c) consultanţa de specialitate pentru constituirea şi acreditarea societăţilor comerciale care au ca obiect de activitate evidenta muncii; d) pregătirea şi perfecţionarea în domeniul evidentei muncii a personalului ce desfăşoară activitate la societăţile comerciale care au ca obiect de activitate evidenta muncii, acreditate în condiţiile legii.B. În domeniul securităţii şi sănătăţii în munca: a) asistenţa tehnica la elaborarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale; b) expertizarea persoanelor fizice şi juridice în vederea eliberării autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii, a revizuirii autorizaţiei la schimbarea condiţiilor iniţiale; c) expertiza şi analiza în vederea eliberării autorizaţiei pentru producerea, deţinerea, transportul, comercializarea şi utilizarea substanţelor toxice şi explozive; d) consultanţa privind metodele şi mijloacele manageriale de aplicare a prevederilor legislative în scopul normalizarii condiţiilor de muncă; e) organizarea cursurilor, consultanţa şi asistenţa de specialitate pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului cu activitate în domeniul protecţiei muncii; f) consultanţa şi asistenţa de specialitate la evaluarea nivelului de risc, în vederea stabilirii programelor de prevenire a accidentelor de muncă şi imbolnavirilor profesionale; g) organizarea cursurilor de pregătire a evaluatorilor nivelului de risc; h) consultanţa pentru elaborarea instrucţiunilor proprii de securitate şi sănătate în munca; i) analize, expertize şi asistenţa tehnica privind activităţile specifice sectorului minier şi utilizarea materialelor explozive; j) analiza şi avizarea documentaţiilor aferente instalaţiilor din mediile cu potenţial exploziv; k) măsurători şi determinări privind parametrii mediului de muncă prin prelevări de probe, produse şi materiale pentru cuantificarea riscurilor de imbolnavire profesională sau de accidentare. (2) Contravaloarea prestaţiilor prevăzute la alin. (1) se suporta de beneficiari şi constituie venituri ce se gestionează în regim extrabugetar de către Inspecţia Muncii. (3) Pentru prestările de servicii se percep tarife aprobate prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale la propunerea Inspecţiei Muncii. + Articolul 5 (1) Sumele realizate în regim extrabugetar în condiţiile art. 4, potrivit art. 12 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 130/1999, şi cele din prestaţiile efectuate în baza art. 6 alin. (2) din Legea nr. 108/1999 vor fi administrate la nivelul Inspecţiei Muncii şi se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor de personal, materiale şi de capital, fiind repartizate prin bugete de venituri şi cheltuieli pentru Inspecţia Muncii şi unităţile subordonate. (2) Din sumele realizate potrivit alin. (1) se poate constitui un fond aflat la dispoziţia inspectorului general de stat pentru stimularea personalului. Metodologia de acordare a stimulentelor se aproba prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale. + Articolul 6 (1) Inspecţia Muncii poate înfiinţa, în condiţiile prevăzute la art. 3 din Legea nr. 108/1999, unităţi cu personalitate juridică care efectuează prestaţii în domeniul sau de competenţa, respectiv: a) pregătirea şi perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului propriu al Inspecţiei Muncii; b) pregătirea şi perfecţionarea pregătirii personalului din alte sectoare de activitate în domeniul protecţiei muncii; c) alte tipuri de prestaţii legate de specificul activităţii. (2) Contravaloarea prestaţiilor prevăzute la alin. (1) se suporta de beneficiarii serviciilor. + Capitolul 3 Organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Muncii + Articolul 7 (1) Inspecţia Muncii este condusă de un inspector general de stat. (2) Inspectorul general de stat reprezintă Inspecţia Muncii în raporturile cu autorităţile administraţiei publice, cu persoane fizice şi juridice. (3) Inspectorul general de stat reprezintă Inspecţia Muncii în relaţiile cu organismele internaţionale în domeniu. (4) În exercitarea atribuţiilor de conducere inspectorul general de stat are în subordine 2 inspectori generali de stat adjuncţi şi un Corp de control al calităţii inspecţiei. (5) Inspectorul general de stat şi cei doi inspectori generali de stat adjuncţi sunt inspectori de muncă. (6) Până la adoptarea unei legi proprii de salarizare inspectorul general de stat şi inspectorii generali de stat adjuncţi vor fi asimilaţi ca salarizare cu una dintre funcţiile de execuţie pe grade profesionale cuprinse în anexa nr. V şi pentru funcţia de conducere cu cele din anexa nr. IX/1 poziţia 1 şi, respectiv, poziţia 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publică, cu modificările ulterioare. + Articolul 8Inspectorul general de stat poate delega competente şi atribuţii inspectorilor generali de stat adjuncţi. + Articolul 9 (1) În cadrul Inspecţiei Muncii se organizează şi funcţionează Colegiul Inspecţiei Muncii, organ consultativ în domeniul de activitate. (2) Componenta şi competentele Colegiului Inspecţiei Muncii se stabilesc de către inspectorul general de stat. (3) Colegiul Inspecţiei Muncii se întruneşte periodic sub conducerea inspectorului general de stat pentru stabilirea strategiei şi dezbaterea problemelor deosebite. + Articolul 10 (1) Corpul de control al calităţii inspecţiei verifica modul în care personalul Inspecţiei Muncii respecta prevederile legale în domeniu. (2) Competentele, atribuţiile şi metodologia de lucru ale Corpului de control al calităţii inspecţiei se stabilesc de către inspectorul general de stat. + Articolul 11 (1) Atribuţiile compartimentelor functionale ale Inspecţiei Muncii se stabilesc prin regulament de organizare propriu. (2) Atribuţiile personalului Inspecţiei Muncii se stabilesc prin fişa postului. + Articolul 12 (1) Inspectoratele teritoriale de muncă subordonate Inspecţiei Muncii sunt conduse de inspectori-şefi. În exercitarea atribuţiilor inspectorii-şefi au în subordine câte doi inspectori-şefi adjuncţi. (2) Inspectorii-şefi şi inspectorii-şefi adjuncţi sunt inspectori de muncă. + Articolul 13În realizarea atribuţiilor sale Inspecţia Muncii poate apela la serviciile unor experţi sau organisme specializate, urmând ca acestea să fie finanţate şi din surse extrabugetare, în condiţiile legii. + Articolul 14 (1) Personalul Inspecţiei Muncii şi al inspectoratelor teritoriale de muncă este alcătuit din inspectori de muncă şi din alte categorii de personal. (2) Inspectorii de muncă au studii superioare şi specializarea necesară pentru realizarea activităţii de control, conform obiectivelor şi atribuţiilor prevăzute de lege, în domeniile relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în munca. (3) La alte categorii de personal se încadrează personalul din activităţile economice, financiare, juridice, administrative, al laboratoarelor toxicologice, precum şi personalul de deservire. (4) Salarizarea personalului încadrat în Inspecţia Muncii şi în inspectoratele teritoriale de muncă se stabileşte prin lege. Până la adoptarea unei legi proprii de salarizare personalul Inspecţiei Muncii va fi asimilat ca salarizare funcţiilor de execuţie pe grade şi funcţii profesionale, conform anexelor nr. V şi VIII/2 din Legea nr. 154/1998. (5) Inspectorii de muncă sunt echivalati cu una dintre funcţiile cuprinse la poziţiile 1-6 din anexa nr. V la Legea nr. 154/1998. (6) Personalul Inspecţiei Muncii şi al unităţilor subordonate poate fi stimulat din veniturile extrabugetare realizate şi din amenzile aplicate, potrivit legii. + Articolul 15Personalul inspectoratelor de stat teritoriale pentru protecţia muncii şi al municipiului Bucureşti, al camerelor de muncă din cadrul direcţiilor generale de muncă şi protecţie socială judeţene şi a municipiului Bucureşti şi de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, preluat de Inspecţia Muncii, se considera transferat în interesul serviciului. + Capitolul 4 Inspectorul de muncă + Articolul 16 (1) Inspectorii de muncă sunt independenţi faţă de orice schimbare guvernamentală şi sunt încadraţi prin concurs sau examen conform prevederilor legale în vigoare. (2) Funcţia de inspector de muncă poate fi ocupată de persoane cu studii superioare tehnice, juridice, economice, psihosociologice şi de medicina a muncii. + Articolul 17În exercitarea atribuţiilor lor inspectorii de muncă aplica sancţiunile prevăzute de legislaţia în vigoare în domeniul de competenţa. + Articolul 18 (1) Înscrierea la concurs sau la examen pentru funcţiile de conducere din cadrul Inspecţiei Muncii se face avându-se în vedere, în principal, următoarele criterii: a) aptitudini manageriale; b) activitatea desfăşurată anterior; c) capacitate deplina de exerciţiu; d) sa nu fi fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie; e) să aibă cetăţenia română şi domiciliul în România. (2) Metodologia de selecţie, angajare, pregătire, definitivare şi promovare a personalului admis în Inspecţia Muncii în urma concursului sau a examenului se stabileşte prin regulament de organizare propriu, aprobat prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale, la propunerea inspectorului general de stat. + Capitolul 5 Conducerea pe niveluri ierarhice a Inspecţiei Muncii + Articolul 19În exercitarea atribuţiilor sale inspectorul general de stat emite decizii, metodologii şi instrucţiuni. + Articolul 20Inspectorul general de stat are, în principal, următoarele atribuţii: a) conduce activitatea Inspecţiei Muncii; b) aproba încadrarea, promovarea, sancţionarea şi eliberarea din funcţie a personalului din cadrul Inspecţiei Muncii, al inspectoratelor teritoriale de muncă, la propunerea inspectorilor generali de stat adjuncţi şi a inspectorilor-şefi; c) răspunde de administrarea întregului patrimoniu, cu respectarea prevederilor legale; d) exercita atribuţiile delegate de ministrul muncii şi protecţiei sociale; e) urmăreşte realizarea obiectivelor principale ale Inspecţiei Muncii la nivel naţional şi teritorial; f) analizează periodic şi ori de câte ori este nevoie, cu inspectorii-şefi, activitatea inspectoratelor teritoriale de muncă; g) stabileşte măsurile necesare pentru realizarea obiectivelor instituţiei şi pentru aplicarea ordinelor ministrului muncii şi protecţiei sociale; h) organizează acţiuni de importanţa naţionala în domeniul securităţii, sănătăţii şi al relaţiilor de muncă; i) elaborează anual proiectul de buget de venituri şi cheltuieli al Inspecţiei Muncii, distinct pentru activităţile finanţate de la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare, pe care le supune aprobării Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale; j) aproba bugetele de venituri şi cheltuieli pentru inspectoratele teritoriale de muncă şi pentru celelalte unităţi subordonate; k) organizează şi coordonează elaborarea metodologiilor de aplicare unitară a legislaţiei specifice domeniilor de activitate; l) aproba tematicile şi programul de pregătire profesională pentru personalul Inspecţiei Muncii; m) întocmeşte aprecierile personalului din directa lui subordonare; n) îndeplineşte atribuţiile ce îi revin din actele normative în vigoare şi orice alte atribuţii stabilite de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. + Articolul 21 (1) Inspectorii-şefi adjuncţi ai inspectoratelor teritoriale de muncă sunt numiţi în condiţiile legii, prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale, la propunerea inspectorului general de stat. (2) Atribuţiile şi competentele inspectorilor-şefi şi ale inspectorilor-şefi adjuncţi se stabilesc de către inspectorul general de stat. + Capitolul 6 Dispoziţii tranzitorii şi finale + Articolul 22 (1) Inspecţia Muncii preia în administrare de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, pe bază de protocol, clădirile, spaţiile şi terenurile aferente unde se desfăşoară activităţile camerelor de muncă din cadrul direcţiilor generale de muncă şi protecţie socială şi al inspectoratelor de stat teritoriale pentru protecţia muncii, precum şi toate celelalte bunuri aflate în patrimoniu, necesare desfăşurării activităţii specifice, inclusiv fondurile financiare obţinute în regim extrabugetar, existente la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri. (2) Pentru dezvoltarea activităţilor proprii autorităţile administraţiei publice centrale sau locale vor atribui Inspecţiei Muncii, cu prioritate, în condiţiile prevăzute de lege, terenuri, clădiri şi spaţii. + Articolul 23 (1) Sumele realizate în condiţiile art. 5, care se gestionează în regim extrabugetar, se păstrează la trezoreria statului şi sunt purtătoare de dobânda. (2) Sumele prevăzute la alin. (1), neutilizate până la sfârşitul anului, se reportează în anul următor, putând fi folosite în condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 108/1999. + Articolul 24Inspecţia Muncii şi inspectoratele teritoriale de muncă pot deţine un număr de maximum 300 de autoturisme pentru realizarea acţiunilor de control, cu un consum lunar de carburant pe autoturism de 350 litri, o şalupă cu un consum mediu lunar de carburant de 1.500 litri, precum şi doua ambarcatiuni cu motor, pentru intervenţii urgente la accidente de muncă şi pentru acţiuni complexe de control, cu un consum lunar mediu de carburant pe ambarcatiune de 350 litri. + Articolul 25Prevederile prezentului regulament se completează cu orice alte dispoziţii ale actelor normative care privesc organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Inspecţiei Muncii. + Anexa 2 UNITĂŢILEcare funcţionează în subordinea Inspecţiei Muncii1. Inspectoratele teritoriale de muncă - 466 de posturi finanţate din bugetul de stat; 2.500 de posturi finanţate din venituri extrabugetare;2. Centrul de Monitorizare a Unităţilor cu Risc Profesional - 20 de posturi finanţate din venituri extrabugetare.-----------
| EMITENT |
În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, cu modificările ulterioare,Guvernul României hotărăşte: + Articolul 1 (1) Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii, prevăzut în anexa nr. 1. (2) Unităţile care funcţionează în subordinea Inspecţiei Muncii sunt prevăzute în anexa nr. 2. + Articolul 2Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.PRIM-MINISTRURADU VASILEContrasemnează:---------------Ministrul muncii şiprotecţiei sociale,Alexandru AthanasiuMinistrul finanţelor,Decebal Traian Remes + Anexa 1 REGULAMENTULde organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii + Capitolul 1 Dispoziţii generale + Articolul 1 (1) Inspecţia Muncii este organul de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, cu sediul în municipiul Bucureşti, prin care se exercită atribuţii de autoritate de stat în domeniul muncii, relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în munca. (2) Inspecţia Muncii are personalitate juridică şi este finanţată de la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare constituite din comisioane şi tarife percepute pentru prestări de servicii, consultanţa, asistenţa de specialitate, precum şi din alte surse prevăzute de lege. (3) În subordinea Inspecţiei Muncii funcţionează în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti inspectorate teritoriale de muncă, unităţi cu personalitate juridică. + Articolul 2 (1) Inspecţia Muncii exercita controlul aplicării unitare a dispoziţiilor legale în domeniile sale de competenţa în unităţile din sectorul public, mixt, privat, precum şi la alte categorii de angajatori. (2) Inspecţia Muncii are ca principal scop urmărirea îndeplinirii obligaţiilor legale de către angajatorii prevăzuţi la alin. (1), în domeniul relaţiilor de muncă, precum şi a celor referitoare la condiţiile de muncă, apărarea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii salariaţilor şi a altor participanţi la procesul de muncă, în desfăşurarea activităţii. + Capitolul 2 Atribuţii + Articolul 3 (1) În îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 5 din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, cu modificările ulterioare, Inspecţia Muncii şi inspectoratele teritoriale de muncă preiau atribuţiile care revin camerelor de muncă din cadrul direcţiilor generale de muncă şi protecţie socială, conform prevederilor Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în munca, cu modificările ulterioare, precum şi atribuţiile inspectoratelor de stat teritoriale pentru protecţia muncii stabilite de Legea protecţiei muncii nr. 90/1996 şi de alte acte normative în vigoare, având următoarele atribuţii:A. Atribuţii generale: a) controlează aplicarea corecta şi unitară a legilor şi a altor acte normative care reglementează relaţiile de muncă, securitatea şi sănătatea în munca, precum şi protecţia salariaţilor care lucrează în condiţii deosebite; b) coordonează, îndrumă metodologic şi controlează activitatea inspectoratelor teritoriale de muncă şi a unităţilor înfiinţate potrivit art. 6 alin. (1); c) reprezintă Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, ca organ de specialitate, în relaţiile de cooperare internationala cu instituţii similare; d) elaborează programele anuale de acţiuni şi de inspecţie pentru implementarea politicii Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale în domeniu; e) elaborează metode şi proceduri unitare de inspecţie a muncii; f) controlează respectarea criteriilor de încadrare a locurilor de muncă cu condiţii deosebite, evidenta acestora şi modul de realizare de către agentul economic a măsurilor tehnico-economice pentru normalizare; g) organizează sistemul informaţional necesar activităţii proprii; h) face propuneri în vederea iniţierii şi elaborării de proiecte de acte normative în domeniu; i) organizează şi controlează activitatea de pregătire şi perfecţionare a pregătirii personalului propriu; j) organizează activitatea de formare a persoanelor cu atribuţii în domeniu, angajate la persoanele fizice şi juridice; k) cooperează cu ministerele, cu alte inspecţii de specialitate, cu instituţii publice sau private şi cu reprezentanţii partenerilor sociali; l) gestionează veniturile realizate din consultanţa, asistenţa de specialitate şi din alte prestări de servicii, calculate pe bază de tarife, taxe, comision, şi alte venituri obţinute conform prevederilor legale; m) controlează în limita competentelor modul de aplicare a prevederilor legale în domeniu, inclusiv la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice; n) elaborează anual propuneri pentru proiectul bugetului de stat pe care îl înaintează Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale spre aprobare; o) elaborează bugetul de venituri şi cheltuieli pentru activitatea extrabugetara.B. Atribuţii specifice în domeniul stabilirii şi controlului relaţiilor de muncă: a) îndrumă şi controlează aplicarea unitară a legislaţiei muncii; b) organizează activităţile de control şi evidenta a angajatorilor, a muncii prestate pe bază de contracte individuale de muncă şi de convenţii civile de prestări de servicii; c) controlează respectarea legalităţii privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă, precum şi a convenţiilor civile de prestări de servicii; d) verifica legalitatea clauzelor înscrise în contractele individuale de muncă, controlează respectarea lor de către angajatori, asigura şi urmăreşte înregistrarea acestora în carnetele de muncă; e) controlează modul de completare a carnetelor de muncă şi condiţiile de păstrare a acestora la unităţile din sectorul public, privat şi la alte categorii de angajatori; f) asigura întocmirea şi completarea, în termenul prevăzut de lege, a carnetelor de muncă pe care le are în păstrare, precum şi evidenta acestora; g) controlează dacă persoanele fizice şi juridice respecta prevederile legale privind înregistrarea contractelor de muncă şi a convenţiilor civile de prestări de servicii; h) certifica şi contrasemnează legalitatea inscrierilor efectuate în carnetele de muncă de către angajatorii cărora li s-a aprobat păstrarea şi completarea acestora la sediu; i) verifica documentele prezentate de angajatori din care rezultă ca s-au achitat contribuţia către bugetul asigurărilor sociale de stat, contribuţia pentru constituirea Fondului pentru pensia suplimentară, a Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, precum şi contribuţia de asigurări de sănătate, conform legii, şi sesizează instituţiile care gestionează aceste fonduri în legătură cu încălcarea prevederilor legale din domeniul lor de competenţa; j) tine evidenta persoanelor fizice şi juridice care datorează comisionul prevăzut de lege pentru păstrarea şi completarea carnetelor de muncă, verificarea şi certificarea legalităţii acestora; k) verifica şi urmăreşte modul în care sunt calculate sumele virate cu titlu de comision pentru păstrarea şi completarea carnetelor de muncă, precum şi pentru verificarea şi certificarea legalităţii înregistrărilor efectuate de către angajatori în condiţiile legii; l) controlează modul de întocmire a registrului special de evidenta a personalului angajat în baza contractelor individuale de muncă sau a convenţiilor civile de prestări de servicii; m) stabileşte procedura de acreditare a societăţilor comerciale cu obiect de activitate în domeniul evidentei muncii; n) stabileşte metodologia de lucru pentru societăţile comerciale care solicită dreptul de păstrare şi completare a carnetelor de muncă.C. Atribuţii specifice în domeniul securităţii şi al sănătăţii în munca: a) controlează aplicarea prevederilor Legii nr. 90/1996, ale Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive şi ale Decretului nr. 466/1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice, precum şi ale altor acte normative în vigoare, notificând prin înscrisuri neconformităţile dintre acestea şi situaţia constatată; b) controlează aplicarea prevederilor legale referitoare la politicile de prevenire bazate pe evaluarea riscurilor; c) verifica modul de organizare şi funcţionare a comitetelor de securitate şi sănătate în munca; d) urmăreşte respectarea de către persoanele fizice şi juridice a condiţiilor pentru care s-a eliberat autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii; e) controlează, prin inspectorii de muncă sau prin organisme acreditate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la certificarea produselor, a echipamentelor tehnice şi a echipamentelor individuale de protecţie importate, din punct de vedere al securităţii în munca, la intrarea pe teritoriul naţional şi la comercializarea pe piaţa a acestora, sau a produselor, echipamentelor tehnice şi a echipamentelor individuale de protecţie fabricate şi comercializate în ţara; f) elaborează metodologia şi procedura de verificare a persoanelor fizice şi juridice care au ca obiect de activitate prestări de servicii în domeniul protecţiei muncii; g) controlează respectarea parametrilor mediului de muncă prin efectuarea de măsurători şi determinări proprii sau prin laboratoare de specialitate abilitate; h) solicita măsurători şi determinări în vederea stabilirii categoriilor de salariaţi care lucrează în condiţii deosebite de muncă, realizate prin Centrul de Monitorizare a Unităţilor cu Risc Profesional sau prin alte laboratoare abilitate; i) controlează modul de aplicare a măsurilor medicale preventive privind asigurarea stării de sănătate a salariaţilor expusi la noxe; j) controlează respectarea legislaţiei privind examenul medical la angajare, adaptabilitatea în munca şi controlul medical periodic; k) controlează respectarea normelor şi dispoziţiilor tehnice emise de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii privind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de mediu pentru prevenirea bolilor profesionale şi creşterea capacităţii de muncă; l) controlează respectarea prevederilor legale în domeniul medicinei muncii; m) controlează respectarea principiilor de ergonomie a muncii şi impune luarea de măsuri tehnice şi organizatorice de imbunatatire progresiva a condiţiilor de muncă şi de reducere a efortului fizic şi psihic; n) controlează modul în care este pregătit personalul pentru a acorda primul ajutor în caz de accidentare, precum şi organizarea şi dotarea echipelor de salvatori, pentru situaţiile impuse de specificul activităţii sau prevăzute de lege. (2) Atribuţiile prevăzute la alin. (1) pot fi detaliate prin regulamentul de organizare propriu, aprobat prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale, la propunerea inspectorului general de stat. + Articolul 4 (1) Inspecţia Muncii, prin personalul propriu, poate presta la cererea celor interesaţi următoarele servicii:A. În domeniul relaţiilor de muncă: a) asistenţa de specialitate şi consultanţa în domeniul relaţiilor de muncă; b) pregătirea şi perfecţionarea în domeniul evidentei muncii a personalului societăţilor comerciale care au obţinut aprobarea pentru păstrarea şi completarea carnetelor de muncă în condiţiile Legii nr. 130/1999; c) consultanţa de specialitate pentru constituirea şi acreditarea societăţilor comerciale care au ca obiect de activitate evidenta muncii; d) pregătirea şi perfecţionarea în domeniul evidentei muncii a personalului ce desfăşoară activitate la societăţile comerciale care au ca obiect de activitate evidenta muncii, acreditate în condiţiile legii.B. În domeniul securităţii şi sănătăţii în munca: a) asistenţa tehnica la elaborarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale; b) expertizarea persoanelor fizice şi juridice în vederea eliberării autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al protecţiei muncii, a revizuirii autorizaţiei la schimbarea condiţiilor iniţiale; c) expertiza şi analiza în vederea eliberării autorizaţiei pentru producerea, deţinerea, transportul, comercializarea şi utilizarea substanţelor toxice şi explozive; d) consultanţa privind metodele şi mijloacele manageriale de aplicare a prevederilor legislative în scopul normalizarii condiţiilor de muncă; e) organizarea cursurilor, consultanţa şi asistenţa de specialitate pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului cu activitate în domeniul protecţiei muncii; f) consultanţa şi asistenţa de specialitate la evaluarea nivelului de risc, în vederea stabilirii programelor de prevenire a accidentelor de muncă şi imbolnavirilor profesionale; g) organizarea cursurilor de pregătire a evaluatorilor nivelului de risc; h) consultanţa pentru elaborarea instrucţiunilor proprii de securitate şi sănătate în munca; i) analize, expertize şi asistenţa tehnica privind activităţile specifice sectorului minier şi utilizarea materialelor explozive; j) analiza şi avizarea documentaţiilor aferente instalaţiilor din mediile cu potenţial exploziv; k) măsurători şi determinări privind parametrii mediului de muncă prin prelevări de probe, produse şi materiale pentru cuantificarea riscurilor de imbolnavire profesională sau de accidentare. (2) Contravaloarea prestaţiilor prevăzute la alin. (1) se suporta de beneficiari şi constituie venituri ce se gestionează în regim extrabugetar de către Inspecţia Muncii. (3) Pentru prestările de servicii se percep tarife aprobate prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale la propunerea Inspecţiei Muncii. + Articolul 5 (1) Sumele realizate în regim extrabugetar în condiţiile art. 4, potrivit art. 12 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 130/1999, şi cele din prestaţiile efectuate în baza art. 6 alin. (2) din Legea nr. 108/1999 vor fi administrate la nivelul Inspecţiei Muncii şi se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor de personal, materiale şi de capital, fiind repartizate prin bugete de venituri şi cheltuieli pentru Inspecţia Muncii şi unităţile subordonate. (2) Din sumele realizate potrivit alin. (1) se poate constitui un fond aflat la dispoziţia inspectorului general de stat pentru stimularea personalului. Metodologia de acordare a stimulentelor se aproba prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale. + Articolul 6 (1) Inspecţia Muncii poate înfiinţa, în condiţiile prevăzute la art. 3 din Legea nr. 108/1999, unităţi cu personalitate juridică care efectuează prestaţii în domeniul sau de competenţa, respectiv: a) pregătirea şi perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului propriu al Inspecţiei Muncii; b) pregătirea şi perfecţionarea pregătirii personalului din alte sectoare de activitate în domeniul protecţiei muncii; c) alte tipuri de prestaţii legate de specificul activităţii. (2) Contravaloarea prestaţiilor prevăzute la alin. (1) se suporta de beneficiarii serviciilor. + Capitolul 3 Organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Muncii + Articolul 7 (1) Inspecţia Muncii este condusă de un inspector general de stat. (2) Inspectorul general de stat reprezintă Inspecţia Muncii în raporturile cu autorităţile administraţiei publice, cu persoane fizice şi juridice. (3) Inspectorul general de stat reprezintă Inspecţia Muncii în relaţiile cu organismele internaţionale în domeniu. (4) În exercitarea atribuţiilor de conducere inspectorul general de stat are în subordine 2 inspectori generali de stat adjuncţi şi un Corp de control al calităţii inspecţiei. (5) Inspectorul general de stat şi cei doi inspectori generali de stat adjuncţi sunt inspectori de muncă. (6) Până la adoptarea unei legi proprii de salarizare inspectorul general de stat şi inspectorii generali de stat adjuncţi vor fi asimilaţi ca salarizare cu una dintre funcţiile de execuţie pe grade profesionale cuprinse în anexa nr. V şi pentru funcţia de conducere cu cele din anexa nr. IX/1 poziţia 1 şi, respectiv, poziţia 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publică, cu modificările ulterioare. + Articolul 8Inspectorul general de stat poate delega competente şi atribuţii inspectorilor generali de stat adjuncţi. + Articolul 9 (1) În cadrul Inspecţiei Muncii se organizează şi funcţionează Colegiul Inspecţiei Muncii, organ consultativ în domeniul de activitate. (2) Componenta şi competentele Colegiului Inspecţiei Muncii se stabilesc de către inspectorul general de stat. (3) Colegiul Inspecţiei Muncii se întruneşte periodic sub conducerea inspectorului general de stat pentru stabilirea strategiei şi dezbaterea problemelor deosebite. + Articolul 10 (1) Corpul de control al calităţii inspecţiei verifica modul în care personalul Inspecţiei Muncii respecta prevederile legale în domeniu. (2) Competentele, atribuţiile şi metodologia de lucru ale Corpului de control al calităţii inspecţiei se stabilesc de către inspectorul general de stat. + Articolul 11 (1) Atribuţiile compartimentelor functionale ale Inspecţiei Muncii se stabilesc prin regulament de organizare propriu. (2) Atribuţiile personalului Inspecţiei Muncii se stabilesc prin fişa postului. + Articolul 12 (1) Inspectoratele teritoriale de muncă subordonate Inspecţiei Muncii sunt conduse de inspectori-şefi. În exercitarea atribuţiilor inspectorii-şefi au în subordine câte doi inspectori-şefi adjuncţi. (2) Inspectorii-şefi şi inspectorii-şefi adjuncţi sunt inspectori de muncă. + Articolul 13În realizarea atribuţiilor sale Inspecţia Muncii poate apela la serviciile unor experţi sau organisme specializate, urmând ca acestea să fie finanţate şi din surse extrabugetare, în condiţiile legii. + Articolul 14 (1) Personalul Inspecţiei Muncii şi al inspectoratelor teritoriale de muncă este alcătuit din inspectori de muncă şi din alte categorii de personal. (2) Inspectorii de muncă au studii superioare şi specializarea necesară pentru realizarea activităţii de control, conform obiectivelor şi atribuţiilor prevăzute de lege, în domeniile relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în munca. (3) La alte categorii de personal se încadrează personalul din activităţile economice, financiare, juridice, administrative, al laboratoarelor toxicologice, precum şi personalul de deservire. (4) Salarizarea personalului încadrat în Inspecţia Muncii şi în inspectoratele teritoriale de muncă se stabileşte prin lege. Până la adoptarea unei legi proprii de salarizare personalul Inspecţiei Muncii va fi asimilat ca salarizare funcţiilor de execuţie pe grade şi funcţii profesionale, conform anexelor nr. V şi VIII/2 din Legea nr. 154/1998. (5) Inspectorii de muncă sunt echivalati cu una dintre funcţiile cuprinse la poziţiile 1-6 din anexa nr. V la Legea nr. 154/1998. (6) Personalul Inspecţiei Muncii şi al unităţilor subordonate poate fi stimulat din veniturile extrabugetare realizate şi din amenzile aplicate, potrivit legii. + Articolul 15Personalul inspectoratelor de stat teritoriale pentru protecţia muncii şi al municipiului Bucureşti, al camerelor de muncă din cadrul direcţiilor generale de muncă şi protecţie socială judeţene şi a municipiului Bucureşti şi de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, preluat de Inspecţia Muncii, se considera transferat în interesul serviciului. + Capitolul 4 Inspectorul de muncă + Articolul 16 (1) Inspectorii de muncă sunt independenţi faţă de orice schimbare guvernamentală şi sunt încadraţi prin concurs sau examen conform prevederilor legale în vigoare. (2) Funcţia de inspector de muncă poate fi ocupată de persoane cu studii superioare tehnice, juridice, economice, psihosociologice şi de medicina a muncii. + Articolul 17În exercitarea atribuţiilor lor inspectorii de muncă aplica sancţiunile prevăzute de legislaţia în vigoare în domeniul de competenţa. + Articolul 18 (1) Înscrierea la concurs sau la examen pentru funcţiile de conducere din cadrul Inspecţiei Muncii se face avându-se în vedere, în principal, următoarele criterii: a) aptitudini manageriale; b) activitatea desfăşurată anterior; c) capacitate deplina de exerciţiu; d) sa nu fi fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie; e) să aibă cetăţenia română şi domiciliul în România. (2) Metodologia de selecţie, angajare, pregătire, definitivare şi promovare a personalului admis în Inspecţia Muncii în urma concursului sau a examenului se stabileşte prin regulament de organizare propriu, aprobat prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale, la propunerea inspectorului general de stat. + Capitolul 5 Conducerea pe niveluri ierarhice a Inspecţiei Muncii + Articolul 19În exercitarea atribuţiilor sale inspectorul general de stat emite decizii, metodologii şi instrucţiuni. + Articolul 20Inspectorul general de stat are, în principal, următoarele atribuţii: a) conduce activitatea Inspecţiei Muncii; b) aproba încadrarea, promovarea, sancţionarea şi eliberarea din funcţie a personalului din cadrul Inspecţiei Muncii, al inspectoratelor teritoriale de muncă, la propunerea inspectorilor generali de stat adjuncţi şi a inspectorilor-şefi; c) răspunde de administrarea întregului patrimoniu, cu respectarea prevederilor legale; d) exercita atribuţiile delegate de ministrul muncii şi protecţiei sociale; e) urmăreşte realizarea obiectivelor principale ale Inspecţiei Muncii la nivel naţional şi teritorial; f) analizează periodic şi ori de câte ori este nevoie, cu inspectorii-şefi, activitatea inspectoratelor teritoriale de muncă; g) stabileşte măsurile necesare pentru realizarea obiectivelor instituţiei şi pentru aplicarea ordinelor ministrului muncii şi protecţiei sociale; h) organizează acţiuni de importanţa naţionala în domeniul securităţii, sănătăţii şi al relaţiilor de muncă; i) elaborează anual proiectul de buget de venituri şi cheltuieli al Inspecţiei Muncii, distinct pentru activităţile finanţate de la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare, pe care le supune aprobării Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale; j) aproba bugetele de venituri şi cheltuieli pentru inspectoratele teritoriale de muncă şi pentru celelalte unităţi subordonate; k) organizează şi coordonează elaborarea metodologiilor de aplicare unitară a legislaţiei specifice domeniilor de activitate; l) aproba tematicile şi programul de pregătire profesională pentru personalul Inspecţiei Muncii; m) întocmeşte aprecierile personalului din directa lui subordonare; n) îndeplineşte atribuţiile ce îi revin din actele normative în vigoare şi orice alte atribuţii stabilite de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. + Articolul 21 (1) Inspectorii-şefi adjuncţi ai inspectoratelor teritoriale de muncă sunt numiţi în condiţiile legii, prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale, la propunerea inspectorului general de stat. (2) Atribuţiile şi competentele inspectorilor-şefi şi ale inspectorilor-şefi adjuncţi se stabilesc de către inspectorul general de stat. + Capitolul 6 Dispoziţii tranzitorii şi finale + Articolul 22 (1) Inspecţia Muncii preia în administrare de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, pe bază de protocol, clădirile, spaţiile şi terenurile aferente unde se desfăşoară activităţile camerelor de muncă din cadrul direcţiilor generale de muncă şi protecţie socială şi al inspectoratelor de stat teritoriale pentru protecţia muncii, precum şi toate celelalte bunuri aflate în patrimoniu, necesare desfăşurării activităţii specifice, inclusiv fondurile financiare obţinute în regim extrabugetar, existente la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri. (2) Pentru dezvoltarea activităţilor proprii autorităţile administraţiei publice centrale sau locale vor atribui Inspecţiei Muncii, cu prioritate, în condiţiile prevăzute de lege, terenuri, clădiri şi spaţii. + Articolul 23 (1) Sumele realizate în condiţiile art. 5, care se gestionează în regim extrabugetar, se păstrează la trezoreria statului şi sunt purtătoare de dobânda. (2) Sumele prevăzute la alin. (1), neutilizate până la sfârşitul anului, se reportează în anul următor, putând fi folosite în condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 108/1999. + Articolul 24Inspecţia Muncii şi inspectoratele teritoriale de muncă pot deţine un număr de maximum 300 de autoturisme pentru realizarea acţiunilor de control, cu un consum lunar de carburant pe autoturism de 350 litri, o şalupă cu un consum mediu lunar de carburant de 1.500 litri, precum şi doua ambarcatiuni cu motor, pentru intervenţii urgente la accidente de muncă şi pentru acţiuni complexe de control, cu un consum lunar mediu de carburant pe ambarcatiune de 350 litri. + Articolul 25Prevederile prezentului regulament se completează cu orice alte dispoziţii ale actelor normative care privesc organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Inspecţiei Muncii. + Anexa 2 UNITĂŢILEcare funcţionează în subordinea Inspecţiei Muncii1. Inspectoratele teritoriale de muncă - 466 de posturi finanţate din bugetul de stat; 2.500 de posturi finanţate din venituri extrabugetare;2. Centrul de Monitorizare a Unităţilor cu Risc Profesional - 20 de posturi finanţate din venituri extrabugetare.-----------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari