DECIZIA nr. 336 din 11 mai 2017referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 16 august 2017
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Gheorghe Valerian Popolan, în Dosarul nr. 187/46/2016 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 282D/2016.2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenția Națională de Integritate, consilier juridic Georgiana Habără, cu delegație depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 93 din 3 martie 2015, Decizia nr. 167 din 17 martie 2015 și Decizia nr. 114 din 3 martie 2016. Depune concluzii scrise.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, arătând că există precedent constituțional, nefiind motive ca instanța de contencios constituțional să își reconsidere jurisprudența în materie.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5. Prin Încheierea din 22 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 187/46/2016, Curtea de Apel Pitești - Secția a IIa civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Valerian Popolan într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare privind existența stării de incompatibilitate, întocmit de Agenția Națională de Integritate.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că Agenția Națională de Integritate, în mod greșit, a calificat „Întreprinderea Individuală Popolan Gheorghe Valerian“ ca fiind o întreprindere economică, în care s-a desfășurat o activitate economică, în mod organizat, permanent și sistematic, producătoare de venit, deși a arătat contrariul acestei situații, la dosar fiind depuse declarațiile fiscale anuale. Autorul excepției menționează faptul că dispozițiile art. 22 din Ordonanța de urgență nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, aprobată, cu modificări și completări prin Legea nr. 182/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din data de 19 octombrie 2016, stabilesc că „Întreprinderea individuală nu dobândește personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerțului“. Având în vedere această prevedere legală, precum și dispozițiile art. 3 alin. (1)-(3) din Codul Civil, consideră că fiecare caz trebuie analizat individual, deoarece, în speța de față, nu există incompatibilitate, cu atât mai mult cu cât întreprinderea individuală nu are personalitate juridică, iar impunerea fiscală nu privește un venit realizat, ci un venit estimat de organele fiscale ca fiind realizat de orice deținător de animale, fie persoană fizică, fie titular al unei persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau familiale.7. Ca atare, apreciază că interpretarea dispozițiilor Legii nr. 161/2003 ar trebui să se facă în scopul pentru care a fost elaborată legea și anume prevenirea și sancționarea corupției. În speța de față, Agenția Națională de Integritate nu a reținut vreun interes de natură patrimonială sau de favorizare a unor fapte de corupție, nefiind obținute venituri în cadrul Întreprinderii Individuale Popolan Gheorghe Valerian.8. În continuare, autorul excepției susține că art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 nu prevede, în mod expres, că funcția de primar ar fi incompatibilă cu exercitarea de activități economice într-o întreprindere individuală, reglementarea referindu-se strict la calitatea de comerciant.9. În final, consideră că desfășurarea, în calitate de membru al unei întreprinderi familiale, a unor activități cu specific agricol, activități pe care le desfășoară orice bun proprietar de animale și terenuri agricole, nu poate fi asimilată cu activitatea unui comerciant ca activitate profesională permanentă, având în vedere definiția dată de art. 2 lit. h) din Ordonanța de urgență nr. 44/2008.10. Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază ca neîntemeiată excepția, având în vedere că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 noiembrie 2013, și Decizia nr. 93 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 21 mai 2015, Curtea Constituțională a statuat conformitatea acestor norme cu prevederile Legii fundamentale.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12. Guvernul apreciază ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie. Astfel, arată că instanța de contencios constituțional a statuat că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, prin cazul de incompatibilitate pe care îl reglementează, conțin o condiție specială, ce nu permite exercitarea simultan, de către aceeași persoană, a unei funcții sau demnități publice și a unei activități economice în calitate de comerciant persoană fizică. Opțiunea aparține în exclusivitate destinatarului normei, care poate exercita ori activitatea economică în calitate de comerciant persoană fizică, în condițiile legislației în materie, ori funcția sau demnitatea publică, supunându-se regimului juridic reglementat în acest sens.13. Avocatul Poporului, arată că își menține punctul de vedere exprimat anterior în cauze având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, în sensul constituționalității dispozițiilor de lege criticate.14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, având următorul cuprins: (1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: [...]g) calitatea de comerciant persoană fizică;.17. Curtea observă că, ulterior învestirii sale, partea introductivă a art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 a fost modificată prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017, în sensul că: „(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: [...].“. Însă, ținând seama de jurisprudența Curții, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017.18. În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 37 cu privire la dreptul de a fi ales, art. 40 care consacră dreptul de asociere, art. 45 privind libertatea economică și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.19. Cu titlu prealabil, Curtea constată că problema incompatibilităților privind aleșii locali a mai fost supusă controlului de constituționalitate, Curtea statuând, cu valoare de principiu, că reglementarea reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice. Curtea a constatat că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit Constituției, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public. De asemenea, instanța de contencios constituțional a reținut că încetarea mandatului intervine în temeiul legii în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții sau calități incompatibile în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011, Decizia nr. 1.484 din 10 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, și Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 noiembrie 2013.20. Totodată, prin Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, Curtea a reținut că înlăturarea incompatibilității depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcție publică ce obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă, în același timp, o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept.21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în jurisprudența sa, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea, de către autorul excepției, a relației de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a statuat că, în condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Ca atare, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține, în mod rezonabil, existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.22. Aplicând aceste considerente la speța de față, Curtea observă că, deși în cauză autorul excepției indică doar textele legale criticate și pe cele de referință, fără a motiva relația de contrarietate existentă între cele două, va analiza pe fond excepția ridicată, având în vedere faptul că, în mod rezonabil, se poate determina critica de neconstituționalitate vizată de autorul excepției.23. În continuare, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate, prin raportare la aceleași norme din Legea fundamentală, au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, respingând excepțiile de neconstituționalitate. În acest sens sunt Decizia nr. 683 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 10 februarie 2016, Decizia nr. 93 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 21 mai 2015, și Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 noiembrie 2013.24. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 din Constituție referitor la principiul egalității, prin Decizia nr. 683 din 20 octombrie 2015, precitată, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate nu sunt de natură a afecta acest principiu constituțional, având în vedere faptul că demnitățile și funcțiile publice se exercită în condițiile legii, iar acestea vizează în egală măsură pe toți cei aflați într-o atare situație, fără deosebire pe criterii de gen.25. Referitor la invocarea prevederilor constituționale ale art. 37, prin Decizia nr. 93 din 3 martie 2015, analizând conformitatea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 față de exigențele impuse de normele fundamentale menționate, Curtea nu a reținut încălcarea dreptului de a fi ales, întrucât persoanele care ocupă aceste funcții publice au fost alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale.26. De asemenea, cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la dreptul de asociere, prin Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, precitată, Curtea a statuat că art. 40 din Constituție vizează dreptul cetățenilor de a se asocia în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere, prin acestea înțelegându-se forme de asociere legale, prin care cetățenii își pot exercita drepturile politice. Prin urmare, Curtea a constatat că art. 40 din Legea fundamentală nu are incidență în cauză.27. În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 45, Curtea a reținut că, potrivit acestor norme, accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate sub condiția respectării cadrului normativ incident. Dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, prin cazul de incompatibilitate pe care îl reglementează, conțin o condiție specială, ce nu permite exercitarea simultan, de către aceeași persoană, a unei funcții sau demnități publice și a unei activități economice în calitate de comerciant persoană fizică. Opțiunea aparține în exclusivitate destinatarului normei, care poate exercita ori activitatea economică în calitate de comerciant persoană fizică, în condițiile legislației în materie, ori funcția sau demnitatea publică, supunându-se regimului juridic reglementat în acest sens. Prin urmare, Curtea a respins, ca neîntemeiate, criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 45 din Legea fundamentală.28. Referitor la susținerea autorului excepției, potrivit căreia Agenția Națională de Integritate, în mod greșit, a calificat „Întreprinderea Individuală Popolan Gheorghe Valerian“ ca fiind o întreprindere economică, prin Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, Curtea a observat că, potrivit art. 2 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, „întreprinderea economică“ reprezintă „activitatea economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forță de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice și informație, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.“ La rândul său, activitatea economică este descrisă, în contextul ordonanței de urgență menționate, la art. 2 lit. a), ca fiind „activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit“. Coroborând toate aceste noțiuni, Curtea a reținut că nu se poate afirma de plano că membrul unei întreprinderi familiale nu are calitatea de comerciant persoană fizică. Desigur, calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz, de către instituțiile/autoritățile competente, în funcție de coordonatele cuprinse în legislația de drept comun (art. 3 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011 și art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011).29. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității, protejare a interesului social și evitare a conflictului de interese. În acest sens sunt Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, și Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017.30. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.31. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 53 alin. (2) din Constituție, se constată că stabilirea cazului de incompatibilitate nu constituie, în realitate, o restrângere a exercițiului unor drepturi sau libertăți, ci o garanție de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care îndeplinesc funcții publice, prin asigurarea imparțialității, protejarea interesului social și evitarea conflictului de interese (a se vedea în acest sens Decizia nr. 304 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 22 iulie 2013). Ca atare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 53 din Legea fundamentală și, prin urmare, norma constituțională invocată nu are incidență în cauză.32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Valerian Popolan în Dosarul nr. 187/46/2016 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici-----
| EMITENT |
| Valer Dorneanu | - președinte | |
| Marian Enache | - judecător | |
| Petre Lăzăroiu | - judecător | |
| Mircea Ștefan Minea | - judecător | |
| Mona-Maria Pivniceru | - judecător | |
| Livia Doina Stanciu | - judecător | |
| Simona-Maya Teodoroiu | - judecător | |
| Varga Attila | - judecător | |
| Bianca Drăghici | - magistrat-asistent | |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5. Prin Încheierea din 22 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 187/46/2016, Curtea de Apel Pitești - Secția a IIa civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Valerian Popolan într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare privind existența stării de incompatibilitate, întocmit de Agenția Națională de Integritate.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că Agenția Națională de Integritate, în mod greșit, a calificat „Întreprinderea Individuală Popolan Gheorghe Valerian“ ca fiind o întreprindere economică, în care s-a desfășurat o activitate economică, în mod organizat, permanent și sistematic, producătoare de venit, deși a arătat contrariul acestei situații, la dosar fiind depuse declarațiile fiscale anuale. Autorul excepției menționează faptul că dispozițiile art. 22 din Ordonanța de urgență nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, aprobată, cu modificări și completări prin Legea nr. 182/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din data de 19 octombrie 2016, stabilesc că „Întreprinderea individuală nu dobândește personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerțului“. Având în vedere această prevedere legală, precum și dispozițiile art. 3 alin. (1)-(3) din Codul Civil, consideră că fiecare caz trebuie analizat individual, deoarece, în speța de față, nu există incompatibilitate, cu atât mai mult cu cât întreprinderea individuală nu are personalitate juridică, iar impunerea fiscală nu privește un venit realizat, ci un venit estimat de organele fiscale ca fiind realizat de orice deținător de animale, fie persoană fizică, fie titular al unei persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau familiale.7. Ca atare, apreciază că interpretarea dispozițiilor Legii nr. 161/2003 ar trebui să se facă în scopul pentru care a fost elaborată legea și anume prevenirea și sancționarea corupției. În speța de față, Agenția Națională de Integritate nu a reținut vreun interes de natură patrimonială sau de favorizare a unor fapte de corupție, nefiind obținute venituri în cadrul Întreprinderii Individuale Popolan Gheorghe Valerian.8. În continuare, autorul excepției susține că art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 nu prevede, în mod expres, că funcția de primar ar fi incompatibilă cu exercitarea de activități economice într-o întreprindere individuală, reglementarea referindu-se strict la calitatea de comerciant.9. În final, consideră că desfășurarea, în calitate de membru al unei întreprinderi familiale, a unor activități cu specific agricol, activități pe care le desfășoară orice bun proprietar de animale și terenuri agricole, nu poate fi asimilată cu activitatea unui comerciant ca activitate profesională permanentă, având în vedere definiția dată de art. 2 lit. h) din Ordonanța de urgență nr. 44/2008.10. Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază ca neîntemeiată excepția, având în vedere că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 noiembrie 2013, și Decizia nr. 93 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 21 mai 2015, Curtea Constituțională a statuat conformitatea acestor norme cu prevederile Legii fundamentale.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12. Guvernul apreciază ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie. Astfel, arată că instanța de contencios constituțional a statuat că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, prin cazul de incompatibilitate pe care îl reglementează, conțin o condiție specială, ce nu permite exercitarea simultan, de către aceeași persoană, a unei funcții sau demnități publice și a unei activități economice în calitate de comerciant persoană fizică. Opțiunea aparține în exclusivitate destinatarului normei, care poate exercita ori activitatea economică în calitate de comerciant persoană fizică, în condițiile legislației în materie, ori funcția sau demnitatea publică, supunându-se regimului juridic reglementat în acest sens.13. Avocatul Poporului, arată că își menține punctul de vedere exprimat anterior în cauze având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, în sensul constituționalității dispozițiilor de lege criticate.14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, având următorul cuprins: (1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: [...]g) calitatea de comerciant persoană fizică;.17. Curtea observă că, ulterior învestirii sale, partea introductivă a art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 a fost modificată prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017, în sensul că: „(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: [...].“. Însă, ținând seama de jurisprudența Curții, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017.18. În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 37 cu privire la dreptul de a fi ales, art. 40 care consacră dreptul de asociere, art. 45 privind libertatea economică și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.19. Cu titlu prealabil, Curtea constată că problema incompatibilităților privind aleșii locali a mai fost supusă controlului de constituționalitate, Curtea statuând, cu valoare de principiu, că reglementarea reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice. Curtea a constatat că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit Constituției, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public. De asemenea, instanța de contencios constituțional a reținut că încetarea mandatului intervine în temeiul legii în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții sau calități incompatibile în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011, Decizia nr. 1.484 din 10 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, și Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 noiembrie 2013.20. Totodată, prin Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, Curtea a reținut că înlăturarea incompatibilității depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcție publică ce obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă, în același timp, o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept.21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în jurisprudența sa, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea, de către autorul excepției, a relației de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a statuat că, în condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Ca atare, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține, în mod rezonabil, existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.22. Aplicând aceste considerente la speța de față, Curtea observă că, deși în cauză autorul excepției indică doar textele legale criticate și pe cele de referință, fără a motiva relația de contrarietate existentă între cele două, va analiza pe fond excepția ridicată, având în vedere faptul că, în mod rezonabil, se poate determina critica de neconstituționalitate vizată de autorul excepției.23. În continuare, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate, prin raportare la aceleași norme din Legea fundamentală, au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, respingând excepțiile de neconstituționalitate. În acest sens sunt Decizia nr. 683 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 10 februarie 2016, Decizia nr. 93 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 21 mai 2015, și Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 noiembrie 2013.24. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 din Constituție referitor la principiul egalității, prin Decizia nr. 683 din 20 octombrie 2015, precitată, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate nu sunt de natură a afecta acest principiu constituțional, având în vedere faptul că demnitățile și funcțiile publice se exercită în condițiile legii, iar acestea vizează în egală măsură pe toți cei aflați într-o atare situație, fără deosebire pe criterii de gen.25. Referitor la invocarea prevederilor constituționale ale art. 37, prin Decizia nr. 93 din 3 martie 2015, analizând conformitatea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 față de exigențele impuse de normele fundamentale menționate, Curtea nu a reținut încălcarea dreptului de a fi ales, întrucât persoanele care ocupă aceste funcții publice au fost alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale.26. De asemenea, cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la dreptul de asociere, prin Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, precitată, Curtea a statuat că art. 40 din Constituție vizează dreptul cetățenilor de a se asocia în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere, prin acestea înțelegându-se forme de asociere legale, prin care cetățenii își pot exercita drepturile politice. Prin urmare, Curtea a constatat că art. 40 din Legea fundamentală nu are incidență în cauză.27. În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 45, Curtea a reținut că, potrivit acestor norme, accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate sub condiția respectării cadrului normativ incident. Dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, prin cazul de incompatibilitate pe care îl reglementează, conțin o condiție specială, ce nu permite exercitarea simultan, de către aceeași persoană, a unei funcții sau demnități publice și a unei activități economice în calitate de comerciant persoană fizică. Opțiunea aparține în exclusivitate destinatarului normei, care poate exercita ori activitatea economică în calitate de comerciant persoană fizică, în condițiile legislației în materie, ori funcția sau demnitatea publică, supunându-se regimului juridic reglementat în acest sens. Prin urmare, Curtea a respins, ca neîntemeiate, criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 45 din Legea fundamentală.28. Referitor la susținerea autorului excepției, potrivit căreia Agenția Națională de Integritate, în mod greșit, a calificat „Întreprinderea Individuală Popolan Gheorghe Valerian“ ca fiind o întreprindere economică, prin Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, Curtea a observat că, potrivit art. 2 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, „întreprinderea economică“ reprezintă „activitatea economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forță de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice și informație, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.“ La rândul său, activitatea economică este descrisă, în contextul ordonanței de urgență menționate, la art. 2 lit. a), ca fiind „activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit“. Coroborând toate aceste noțiuni, Curtea a reținut că nu se poate afirma de plano că membrul unei întreprinderi familiale nu are calitatea de comerciant persoană fizică. Desigur, calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz, de către instituțiile/autoritățile competente, în funcție de coordonatele cuprinse în legislația de drept comun (art. 3 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011 și art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011).29. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității, protejare a interesului social și evitare a conflictului de interese. În acest sens sunt Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, și Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017.30. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.31. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 53 alin. (2) din Constituție, se constată că stabilirea cazului de incompatibilitate nu constituie, în realitate, o restrângere a exercițiului unor drepturi sau libertăți, ci o garanție de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care îndeplinesc funcții publice, prin asigurarea imparțialității, protejarea interesului social și evitarea conflictului de interese (a se vedea în acest sens Decizia nr. 304 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 22 iulie 2013). Ca atare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 53 din Legea fundamentală și, prin urmare, norma constituțională invocată nu are incidență în cauză.32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Valerian Popolan în Dosarul nr. 187/46/2016 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari