DECIZIA nr. 288 din 4 mai 2017referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2^1) și ale art. 27 alin. (2^1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, ale art. 1.202 din Codul civil din 1864, precum și ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 609 din 27 iulie 2017
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Niculescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2^1), art. 27 alin. (2^1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, art. 1.202 din Codul civil din 1864 și art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Fundația Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei din Suceava în Dosarul nr. 2.929/314/2006* al Judecătoriei Timișoara - Secția a II-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.060D/2016.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Tudor Vasile, din cadrul Baroului Suceava, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent-șef referă asupra faptului că la dosarul cauzei, autorul excepției de neconstituționalitate a depus o serie de înscrisuri în susținerea acesteia, precum și concluzii suplimentare prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.4. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.128D/2016 și nr. 1.157D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2^1), art. 27 alin. (2^1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, art. 1.202 din Codul civil din 1864 și art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Fundația Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei din Suceava în Dosarul nr. 956/278/2010 al Tribunalului Buzău - Secția I civilă și în Dosarul nr. 613/285/2006 al Tribunalului Suceava - Secția I civilă.5. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Tudor Vasile, din cadrul Baroului Suceava, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.6. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.128D/2016 și nr. 1.157D/2016 la Dosarul nr. 1.060/2016.7. Reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate, precum și cel al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.8. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.128D/2016 și nr. 1.157D/2016 la Dosarul nr. 1.060/2016, care a fost primul înregistrat.9. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia. Se arată că statul român nu a dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei prin niciun act translativ de proprietate. Nici înainte de 1918, statul austriac nu a fost proprietarul acestor bunuri, ci Fondul, în acest sens fiind menționate cărțile funciare Câmpulung și Vatra Dornei, precum și un înscris din 17 iulie 1871, care atestă faptul că însuși statul austriac a recunoscut dreptul de proprietate al Fondului. Se mai invocă o hotărâre pronunțată de Curtea de Casație din Varșovia în 1931, din care rezultă că patrimoniul Fondului este separat de cel al statului, ceea ce înseamnă că această stare de drept nu a fost schimbată nici în perioada interbelică.10. Se mai arată că acordarea personalității juridice de drept public nu echivalează cu calificarea patrimoniului Fondului drept o proprietate a statului român; această protecție juridică superioară nu trebuie să ducă la ideea că proprietatea bisericii aparține statului român, ci, din contră, atestă faptul că este una diferită de cea a statului. În sensul celor de mai sus, sunt invocate Decretul-lege nr. 1.257/1919, Legea nr. 320/1946, care recunosc proprietatea Fondului, precum și amenajamentele silvice din perioada 1931-1943. Prin urmare, se arată că, din moment ce bunurile imobile în discuție nu aparțin statului român, nu pot fi deținute de statul român în temeiul voinței sale suverane, al succesiunii de state, ci aparțin unui fond bisericesc. Se conchide, așadar, în sensul că acestea trebuie restituite proprietarului lor de drept. 11. Plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești nu trebuie să nesocotească înscrierile în cartea funciară, justiția trebuie să se supună legii; în acest sens, sunt invocate art. 124 din Constituție, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 171 din 23 mai 2001. Se mai arată că reglementarea legală a autorității de lucru judecat trebuie înlăturată dacă singurul remediu procesual sunt căile extraordinare de atac, întrucât nici prezumțiile absolute nu sunt infailibile, de necontrazis. Sunt invocate hotărârile din 26 ianuarie 2006 și 29 iunie 2006, pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Lungoci împotriva României și Caracas împotriva României, conchizându-se în sensul că atunci când există circumstanțe noi trebuie admis revirimentul jurisprudențial și la instanțele judecătorești. Or, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt astfel concepute încât nu permit promovarea unei noi acțiuni care, în ipoteza autorului excepției de neconstituționalitate, să fie întemeiată pe contractul de vânzare încheiat la Viena în data de 13 iunie 1870, drept pentru care cererea sa de revizuire a fost respinsă pe acest temei în cursul anului 2016 ca inadmisibilă, ceea ce atrage, în optica acestuia, neconstituționalitatea art. 1.202 din Codul civil din 1864 și a art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În final, se subliniază conceptul de dreptate cuprins în art. 1 alin. (3) din Constituție.12. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că soluționarea aspectelor ridicate de autorul acesteia nu intră în competența Curții Constituționale, ci vizează chestiuni specifice căilor de atac prevăzute de lege.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:13. Prin încheierile din 20 mai 2016, 8 iunie 2016 și 14 iunie 2016, pronunțate în dosarele nr. 2.929/314/2006*, nr. 956/278/2010 și nr. 613/285/2006, Judecătoria Timișoara - Secția a II-a civilă, Tribunalul Buzău - Secția I civilă și Tribunalul Suceava - Secția I civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (2^1) și ale art. 27 alin. (2^1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, ale art. 1.202 din Codul civil din 1864, precum și ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Fundația Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei din Suceava în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri de restituire în materia fondului funciar.14. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că art. 11 alin. (2^1) și art. 27 alin. (2^1) din Legea nr. 18/1991, precum și art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost interpretate de instanțele judecătorești (menționându-se, în acest sens, Decizia civilă nr. 147/A din 13 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă, nr. 3.332 din 27 noiembrie 2014), sunt neconstituționale, fiind contrare art. 1 alin. (3) din Constituție.15. Referitor la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1.202 din Codul civil din 1864 și ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se susține că instituirea unei prezumții legale absolute, care nu permite nicio dovadă contrară, cum este și prezumția de lucru judecat, afectează însăși ideea de „dreptate“, menționată de art. 1 alin. (3) din Constituție ca valoare supremă garantată într-un stat de drept. În acest sens, se arată că instanțele de judecată au reținut în mod irevocabil că, la momentul preluării abuzive a bunurilor revendicate, Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, antecesor al actualei fundații bisericești, nu avea în patrimoniul său un drept de proprietate deplină asupra bunurilor deținute, ci un drept de administrare, corespunzător proprietății publice. Invocând excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale ce reglementează prezumțiile legale absolute, se tinde la o „reexaminare“ a prezumției de lucru judecat născută din deciziile de speță anterior menționate, prin invocarea unor „elemente noi“, de natură a proba existența dreptului de proprietate în favoarea sa, respectiv un contract de vânzare încheiat la Viena în data de 13 iunie 1870, „în temeiul Legii nr. 20/1868“, între „visteria împărătească“ și Fondul Bisericesc Greco Ortodox Bucovinean, act juridic în baza căruia a fost înscris dreptul de proprietate al Fondului în cartea funciară. Înscrierea unui bun în cartea funciară conferă importante avantaje de ordin substanțial și procedural proprietarului său, cartea funciară constituind un instrument de publicitate a proprietății funciare destinat să garanteze proprietatea bunurilor și circulația acestora (Hotărârea din 4 noiembrie 2014, pronunțată în Cauza Sociedad Anónima del Ucieza împotriva Spaniei, paragrafele 47 și 57). 16. Or, lipsirea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei de orice efect util al dreptului real înscris în cartea funciară și constituirea în anul 2015 în favoarea statului român a unui drept de proprietate asupra imobilelor ce aparțin averii bisericești, imobile preluate fără nicio despăgubire, relevă o manieră arbitrară, ilegitimă și imprevizibilă în soluționarea cererii de restituire a bunurilor. Această incertitudine administrativ-jurisdicțională și jurisprudențială izvorâtă dintr-o aplicare discreționară a dispozițiilor legale incidente este contrară principiului securității juridice.17. Se mai apreciază că adoptarea unei soluții singulare, de negare a dreptului tabular al Fondului Bisericesc la data deposedării, schimbarea unei jurisprudențe unanime, conforme legii publicității imobiliare, care conferă celui înscris în cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate o prezumție absolută de proprietate și, prin recunoașterea în lipsa unui titlu de proprietate a unui drept de proprietate în favoarea statului, cu efecte de opozabilitate față de proprietarul tabular de la data deposedării, are valoarea unei legi retroactive ce alterează deznodământul judiciar firesc al litigiului, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept. Prezumția de lucru judecat, dedusă dintr-o interpretare și aplicare discreționară a legii, contrar spiritului constituțional, are în speță efect retroactiv, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituție. În fine, se arată că dreptul la nediscriminare impune înlăturarea oricărei inegalități de tratament privind exercițiul drepturilor tabulare între Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei și alți proprietari tabulari cărora jurisprudența constantă a instanței supreme le-a recunoscut și le recunoaște „prezumția legală absolută a dreptului aparținând persoanei înscrise în cartea funciară“; de asemenea, vocația legală a Fondului la restituirea proprietăților sale funciare este protejat de art. 44 din Constituție.18. Judecătoria Timișoara - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate vizează aspecte de aplicare și interpretare a legii care intră în competența de soluționare a instanțelor judecătorești, și nu a Curții Constituționale.19. Tribunalul Buzău - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.20. Tribunalul Suceava - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2^1) și ale art. 27 alin. (2^1) din Legea nr. 18/1991, precum și ale art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 este întemeiată. În acest sens, se arată că se impune corelarea prevederilor Legii nr. 18/1991 „cu cele prevăzute de cărțile funciare aplicabile zonelor din fostul imperiu chiar și în perioada comunismului, cu atât mai mult cu cât și noul cod civil dispune cu privire la caracterul absolut al înscrierii în cartea funciară, ceea ce înseamnă că drepturile reale se dobândesc, se modifică și se sting numai de la data intabulării“. Or, o lege specială nu poate institui un sistem normativ discriminatoriu, susținut doar de puterea lucrului judecat sau de calitatea proprietarului tabular, în condițiile în care autorul excepției își poate „dobândi“ dreptul său de proprietate preluat abuziv de statul român. În ceea ce privește art. 1.202 din Codul civil din 1864 și art. 328 din Codul de procedură civilă, se arată că acestea sunt constituționale.21. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.22. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Se arată că susținerile autorului excepției de neconstituționalitate privesc aplicarea legii de către instanța judecătorească, fără a fi veritabile critici de neconstituționalitate. Se mai susține că prin criticile de neconstituționalitate formulate se tinde la modificarea și completarea legii; or, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, Curtea neputând complini eventualele omisiuni legislative.23. De asemenea, în subsidiar, se mai arată că textele legale criticate au scopul de a asigura stabilitatea raporturilor juridice care privesc retrocedarea imobilelor, fiind edictate din rațiuni sociale majore, respectiv evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce privește raporturile juridice civile. Sunt menționate considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 445 din 15 aprilie 2008, Deciziei nr. 1.285 din 2 decembrie 2008 și Deciziei nr. 587 din 4 mai 2010.24. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:25. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.26. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă art. 11 alin. (2^1) și ale art. 27 alin. (2^1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, ale art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, ale art. 1.202 din Codul civil din 1864, precum și ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:– Art. 11 alin. (2^1) din Legea nr. 18/1991: „(2^1) Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără niciun titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane“;– Art. 27 alin. (2^1) din Legea nr. 18/1991: „(2^1) Proprietarii sau moștenitorii acestora care nu s-au înscris în cooperativa agricolă de producție, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate vor putea cere prefectului, prin comisiile de fond funciar, titluri de proprietate conform prezentei legi. Acestor categorii de proprietari și moștenitori le sunt aplicabile numai prevederile art. 64“;– Art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000: „(1^4) Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate“;– Art. 1.202 din Codul civil din 1864: Prezumția legală dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută.Nicio dovadă nu este primită împotriva prezumției legale, când legea, în puterea unei asemenea prezumții, anulează un act oarecare, sau nu dă drept de a se reclama în judecată, afară numai de cazurile când legea a permis dovada contrarie și afară de aceea ce se va zice în privința jurământului și mărturisirii ce ar face o parte în judecată“;– Art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(2) Prezumția legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel“.27. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3)-(5) privind statul de drept, principiul separației și echilibrului puterilor în stat și cerințele de calitate a actelor normative, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în fața legii și la preeminența legii, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) și (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 124 - Înfăptuirea justiției și ale art. 142 alin. (1) referitor la rolul Curții Constituționale.28. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 328 din Codul de procedură civilă nu au legătură cu soluționarea cauzei. Astfel, noul Cod de procedură civilă „se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“ [art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012]. Or, cauzele în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate au fost înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești înainte de 15 februarie 2013. Prin urmare, având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.29. Curtea reține, de asemenea, că întreaga motivare a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2^1) și ale art. 27 alin. (2^1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 și ale art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, nu privește conținutul normativ al acestora. În realitate, autorul excepției de neconstituționalitate solicită Curții Constituționale să se pronunțe asupra pertinenței și relevanței probelor pe care le poate depune persoana îndreptățită la restituire, precum și asupra modului în care aceste probe pot fi interpretate de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor sau de către instanța de judecată. Or, Curtea Constituțională nu se poate substitui organului administrativ care are rolul de aplicare a legii sau instanței de judecată chemate să cenzureze o eventuală decizie nelegală a acestuia. Aprecierea calității de proprietar a persoanei îndreptățite la restituire, în baza probelor administrate, reprezintă o chestiune de fapt, a cărei stabilire intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003), este atribuția instanțelor de judecată să interpreteze și să determine dispozițiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. Or, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției, astfel încât, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă [a se vedea, în același sens, Decizia nr. 618 din 11 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 27 ianuarie 2017, paragraful 32].30. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate aduse art. 1.202 din Codul civil din 1864, Curtea reține că, prin Decizia nr. 618 din 11 octombrie 2016, paragrafele 34-37, s-a mai pronunțat asupra unor critici identice cu privire la art. 328 din Codul de procedură civilă, considerentele reținute prin decizia menționată fiind valabile și în cauza de față. În esență, Curtea a reținut că acest text de lege consacră o clasificare indirectă a prezumțiilor legale, în funcție de posibilitatea răsturnării acestora prin proba contrară, respectiv în prezumții absolute și relative. În privința susținerii referitoare la faptul că instituirea unei prezumții legale absolute, care nu permite nicio dovadă contrară, cum este și prezumția de lucru judecat, afectează însăși ideea de „dreptate“, menționată de art. 1 alin. (3) din Constituție ca valoare supremă garantată într-un stat de drept. Curtea a reținut că reglementarea legală a autorității de lucru judecat ce însoțește hotărârea judecătorească nu contravine noțiunii de „dreptate“, reglementată prin art. 1 alin. (3) din Constituție, dat fiind faptul că există remedii procesuale, de natură a contracara efectele injuste ale unei hotărâri judecătorești netemeinice sau nelegale care este definitivă și executorie, și anume căile extraordinare de atac. În acest sens, Curtea a arătat că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, părțile pot uza de calea extraordinară de atac a revizuirii și în situația în care, la data pronunțării hotărârii atacate, instanța nu a avut în vedere anumite înscrisuri care erau de natură a schimba soluția dată în cauză. De asemenea, în ceea ce privește susținerile referitoare la încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, deoarece autorii excepției de neconstituționalitate nu beneficiază de valorificarea „prezumției legale absolute a dreptului aparținând persoanei înscrise în cartea funciară“, astfel cum în mod constant a decis instanța supremă în favoarea altor proprietari tabulari, Curtea constată că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate. Faptul că instanța de judecată poate să nu dea valoare probatorie anumitor înscrisuri depuse în dovedirea dreptului pretins nu poate constitui eo ipso un veritabil tratament discriminatoriu și, implicit, neconstituțional.31. Aspectele de fapt învederate Curții Constituționale, respectiv respingerea cererii de revizuire întemeiate pe existența unui contract de vânzare încheiat la Viena în data de 13 iunie 1870, „în temeiul Legii nr. 20/1868“, între „visteria împărătească“ și Fondul Bisericesc Greco-Ortodox Bucovinean, nu pot face obiectul analizei instanței constituționale, ci al instanțelor judecătorești în sensul art. 126 alin. (1) din Constituție.32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2^1) și ale art. 27 alin. (2^1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Fundația Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei din Suceava în Dosarul nr. 2.929/314/2006* al Judecătoriei Timișoara - Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 956/278/2010 al Tribunalului Buzău - Secția I civilă și în Dosarul nr. 613/285/2006 al Tribunalului Suceava - Secția I civilă.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în aceleași dosare ale acelorași instanțe judecătorești și constată că dispozițiile art. 1.202 din Codul civil din 1864 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara - Secția a II-a civilă, Tribunalului Buzău - Secția I civilă și Tribunalului Suceava - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Benke Károly----
| EMITENT |
| Valer Dorneanu | - președinte |
| Marian Enache | - judecător |
| Petre Lăzăroiu | - judecător |
| Mircea Ștefan Minea | - judecător |
| Daniel Marius Morar | - judecător |
| Mona-Maria Pivniceru | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Simona-Maya Teodoroiu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Benke Károly | - magistrat-asistent-șef |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:13. Prin încheierile din 20 mai 2016, 8 iunie 2016 și 14 iunie 2016, pronunțate în dosarele nr. 2.929/314/2006*, nr. 956/278/2010 și nr. 613/285/2006, Judecătoria Timișoara - Secția a II-a civilă, Tribunalul Buzău - Secția I civilă și Tribunalul Suceava - Secția I civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (2^1) și ale art. 27 alin. (2^1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, ale art. 1.202 din Codul civil din 1864, precum și ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Fundația Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei din Suceava în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri de restituire în materia fondului funciar.14. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că art. 11 alin. (2^1) și art. 27 alin. (2^1) din Legea nr. 18/1991, precum și art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost interpretate de instanțele judecătorești (menționându-se, în acest sens, Decizia civilă nr. 147/A din 13 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă, nr. 3.332 din 27 noiembrie 2014), sunt neconstituționale, fiind contrare art. 1 alin. (3) din Constituție.15. Referitor la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1.202 din Codul civil din 1864 și ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se susține că instituirea unei prezumții legale absolute, care nu permite nicio dovadă contrară, cum este și prezumția de lucru judecat, afectează însăși ideea de „dreptate“, menționată de art. 1 alin. (3) din Constituție ca valoare supremă garantată într-un stat de drept. În acest sens, se arată că instanțele de judecată au reținut în mod irevocabil că, la momentul preluării abuzive a bunurilor revendicate, Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, antecesor al actualei fundații bisericești, nu avea în patrimoniul său un drept de proprietate deplină asupra bunurilor deținute, ci un drept de administrare, corespunzător proprietății publice. Invocând excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale ce reglementează prezumțiile legale absolute, se tinde la o „reexaminare“ a prezumției de lucru judecat născută din deciziile de speță anterior menționate, prin invocarea unor „elemente noi“, de natură a proba existența dreptului de proprietate în favoarea sa, respectiv un contract de vânzare încheiat la Viena în data de 13 iunie 1870, „în temeiul Legii nr. 20/1868“, între „visteria împărătească“ și Fondul Bisericesc Greco Ortodox Bucovinean, act juridic în baza căruia a fost înscris dreptul de proprietate al Fondului în cartea funciară. Înscrierea unui bun în cartea funciară conferă importante avantaje de ordin substanțial și procedural proprietarului său, cartea funciară constituind un instrument de publicitate a proprietății funciare destinat să garanteze proprietatea bunurilor și circulația acestora (Hotărârea din 4 noiembrie 2014, pronunțată în Cauza Sociedad Anónima del Ucieza împotriva Spaniei, paragrafele 47 și 57). 16. Or, lipsirea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei de orice efect util al dreptului real înscris în cartea funciară și constituirea în anul 2015 în favoarea statului român a unui drept de proprietate asupra imobilelor ce aparțin averii bisericești, imobile preluate fără nicio despăgubire, relevă o manieră arbitrară, ilegitimă și imprevizibilă în soluționarea cererii de restituire a bunurilor. Această incertitudine administrativ-jurisdicțională și jurisprudențială izvorâtă dintr-o aplicare discreționară a dispozițiilor legale incidente este contrară principiului securității juridice.17. Se mai apreciază că adoptarea unei soluții singulare, de negare a dreptului tabular al Fondului Bisericesc la data deposedării, schimbarea unei jurisprudențe unanime, conforme legii publicității imobiliare, care conferă celui înscris în cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate o prezumție absolută de proprietate și, prin recunoașterea în lipsa unui titlu de proprietate a unui drept de proprietate în favoarea statului, cu efecte de opozabilitate față de proprietarul tabular de la data deposedării, are valoarea unei legi retroactive ce alterează deznodământul judiciar firesc al litigiului, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept. Prezumția de lucru judecat, dedusă dintr-o interpretare și aplicare discreționară a legii, contrar spiritului constituțional, are în speță efect retroactiv, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituție. În fine, se arată că dreptul la nediscriminare impune înlăturarea oricărei inegalități de tratament privind exercițiul drepturilor tabulare între Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei și alți proprietari tabulari cărora jurisprudența constantă a instanței supreme le-a recunoscut și le recunoaște „prezumția legală absolută a dreptului aparținând persoanei înscrise în cartea funciară“; de asemenea, vocația legală a Fondului la restituirea proprietăților sale funciare este protejat de art. 44 din Constituție.18. Judecătoria Timișoara - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate vizează aspecte de aplicare și interpretare a legii care intră în competența de soluționare a instanțelor judecătorești, și nu a Curții Constituționale.19. Tribunalul Buzău - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.20. Tribunalul Suceava - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2^1) și ale art. 27 alin. (2^1) din Legea nr. 18/1991, precum și ale art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 este întemeiată. În acest sens, se arată că se impune corelarea prevederilor Legii nr. 18/1991 „cu cele prevăzute de cărțile funciare aplicabile zonelor din fostul imperiu chiar și în perioada comunismului, cu atât mai mult cu cât și noul cod civil dispune cu privire la caracterul absolut al înscrierii în cartea funciară, ceea ce înseamnă că drepturile reale se dobândesc, se modifică și se sting numai de la data intabulării“. Or, o lege specială nu poate institui un sistem normativ discriminatoriu, susținut doar de puterea lucrului judecat sau de calitatea proprietarului tabular, în condițiile în care autorul excepției își poate „dobândi“ dreptul său de proprietate preluat abuziv de statul român. În ceea ce privește art. 1.202 din Codul civil din 1864 și art. 328 din Codul de procedură civilă, se arată că acestea sunt constituționale.21. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.22. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Se arată că susținerile autorului excepției de neconstituționalitate privesc aplicarea legii de către instanța judecătorească, fără a fi veritabile critici de neconstituționalitate. Se mai susține că prin criticile de neconstituționalitate formulate se tinde la modificarea și completarea legii; or, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, Curtea neputând complini eventualele omisiuni legislative.23. De asemenea, în subsidiar, se mai arată că textele legale criticate au scopul de a asigura stabilitatea raporturilor juridice care privesc retrocedarea imobilelor, fiind edictate din rațiuni sociale majore, respectiv evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce privește raporturile juridice civile. Sunt menționate considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 445 din 15 aprilie 2008, Deciziei nr. 1.285 din 2 decembrie 2008 și Deciziei nr. 587 din 4 mai 2010.24. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:25. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.26. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă art. 11 alin. (2^1) și ale art. 27 alin. (2^1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, ale art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, ale art. 1.202 din Codul civil din 1864, precum și ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:– Art. 11 alin. (2^1) din Legea nr. 18/1991: „(2^1) Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără niciun titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane“;– Art. 27 alin. (2^1) din Legea nr. 18/1991: „(2^1) Proprietarii sau moștenitorii acestora care nu s-au înscris în cooperativa agricolă de producție, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate vor putea cere prefectului, prin comisiile de fond funciar, titluri de proprietate conform prezentei legi. Acestor categorii de proprietari și moștenitori le sunt aplicabile numai prevederile art. 64“;– Art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000: „(1^4) Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate“;– Art. 1.202 din Codul civil din 1864: Prezumția legală dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută.Nicio dovadă nu este primită împotriva prezumției legale, când legea, în puterea unei asemenea prezumții, anulează un act oarecare, sau nu dă drept de a se reclama în judecată, afară numai de cazurile când legea a permis dovada contrarie și afară de aceea ce se va zice în privința jurământului și mărturisirii ce ar face o parte în judecată“;– Art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(2) Prezumția legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel“.27. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3)-(5) privind statul de drept, principiul separației și echilibrului puterilor în stat și cerințele de calitate a actelor normative, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în fața legii și la preeminența legii, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) și (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 124 - Înfăptuirea justiției și ale art. 142 alin. (1) referitor la rolul Curții Constituționale.28. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 328 din Codul de procedură civilă nu au legătură cu soluționarea cauzei. Astfel, noul Cod de procedură civilă „se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“ [art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012]. Or, cauzele în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate au fost înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești înainte de 15 februarie 2013. Prin urmare, având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.29. Curtea reține, de asemenea, că întreaga motivare a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2^1) și ale art. 27 alin. (2^1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 și ale art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, nu privește conținutul normativ al acestora. În realitate, autorul excepției de neconstituționalitate solicită Curții Constituționale să se pronunțe asupra pertinenței și relevanței probelor pe care le poate depune persoana îndreptățită la restituire, precum și asupra modului în care aceste probe pot fi interpretate de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor sau de către instanța de judecată. Or, Curtea Constituțională nu se poate substitui organului administrativ care are rolul de aplicare a legii sau instanței de judecată chemate să cenzureze o eventuală decizie nelegală a acestuia. Aprecierea calității de proprietar a persoanei îndreptățite la restituire, în baza probelor administrate, reprezintă o chestiune de fapt, a cărei stabilire intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003), este atribuția instanțelor de judecată să interpreteze și să determine dispozițiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. Or, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției, astfel încât, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă [a se vedea, în același sens, Decizia nr. 618 din 11 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 27 ianuarie 2017, paragraful 32].30. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate aduse art. 1.202 din Codul civil din 1864, Curtea reține că, prin Decizia nr. 618 din 11 octombrie 2016, paragrafele 34-37, s-a mai pronunțat asupra unor critici identice cu privire la art. 328 din Codul de procedură civilă, considerentele reținute prin decizia menționată fiind valabile și în cauza de față. În esență, Curtea a reținut că acest text de lege consacră o clasificare indirectă a prezumțiilor legale, în funcție de posibilitatea răsturnării acestora prin proba contrară, respectiv în prezumții absolute și relative. În privința susținerii referitoare la faptul că instituirea unei prezumții legale absolute, care nu permite nicio dovadă contrară, cum este și prezumția de lucru judecat, afectează însăși ideea de „dreptate“, menționată de art. 1 alin. (3) din Constituție ca valoare supremă garantată într-un stat de drept. Curtea a reținut că reglementarea legală a autorității de lucru judecat ce însoțește hotărârea judecătorească nu contravine noțiunii de „dreptate“, reglementată prin art. 1 alin. (3) din Constituție, dat fiind faptul că există remedii procesuale, de natură a contracara efectele injuste ale unei hotărâri judecătorești netemeinice sau nelegale care este definitivă și executorie, și anume căile extraordinare de atac. În acest sens, Curtea a arătat că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, părțile pot uza de calea extraordinară de atac a revizuirii și în situația în care, la data pronunțării hotărârii atacate, instanța nu a avut în vedere anumite înscrisuri care erau de natură a schimba soluția dată în cauză. De asemenea, în ceea ce privește susținerile referitoare la încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, deoarece autorii excepției de neconstituționalitate nu beneficiază de valorificarea „prezumției legale absolute a dreptului aparținând persoanei înscrise în cartea funciară“, astfel cum în mod constant a decis instanța supremă în favoarea altor proprietari tabulari, Curtea constată că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate. Faptul că instanța de judecată poate să nu dea valoare probatorie anumitor înscrisuri depuse în dovedirea dreptului pretins nu poate constitui eo ipso un veritabil tratament discriminatoriu și, implicit, neconstituțional.31. Aspectele de fapt învederate Curții Constituționale, respectiv respingerea cererii de revizuire întemeiate pe existența unui contract de vânzare încheiat la Viena în data de 13 iunie 1870, „în temeiul Legii nr. 20/1868“, între „visteria împărătească“ și Fondul Bisericesc Greco-Ortodox Bucovinean, nu pot face obiectul analizei instanței constituționale, ci al instanțelor judecătorești în sensul art. 126 alin. (1) din Constituție.32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2^1) și ale art. 27 alin. (2^1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 6 alin. (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Fundația Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei din Suceava în Dosarul nr. 2.929/314/2006* al Judecătoriei Timișoara - Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 956/278/2010 al Tribunalului Buzău - Secția I civilă și în Dosarul nr. 613/285/2006 al Tribunalului Suceava - Secția I civilă.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în aceleași dosare ale acelorași instanțe judecătorești și constată că dispozițiile art. 1.202 din Codul civil din 1864 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara - Secția a II-a civilă, Tribunalului Buzău - Secția I civilă și Tribunalului Suceava - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 mai 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Benke Károly----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari