Cuprins

ANEXĂ din 16 decembrie 2009 la Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr. 1.071/2009 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 157/2007 pentru aprobarea reglementării tehnice "Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor"

EMITENT

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI LOCUINŢEI

Publicată în  MONITORUL OFICIAL nr. 41 bis din 19 ianuarie 2010

Anexa nr. 1 la Ordinul 1071/2009

(Anexa nr. 4 la OMTCT nr. 157/2007)

METODOLOGIE DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR

PARTEA a IV-a – BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR ŞI APARTAMENTELOR

Indicativ Mc 001 / 4 – 2009

INTRODUCERE

“ Breviar de calcul al performanţei energetice a clădirilor şi apartamentelor”

1. 1. Domeniul de aplicare

   Prevederile acestui breviar se referă la sistematizarea modului de aplicare a Metodologiei de calcul privind performanţa energetică a clădirilor Mc001–2006.

   Domeniul de aplicare este cel privind:

   •  calculul indicatorilor de performanţă energetică a clădirilor;

   •  calculul consumurilor de energie aferente tipurilor de instalaţii interioare care asigură confortul sau condiţiile interioare de muncă;

   •  întocmirea certificatului energetic al clădirilor;

   •  auditul energetic şi analiza eficienţei economice a soluţiilor de creştere a performanţei energetice a clădirilor existente şi instalaţiilor aferente.

   Breviarul de calcul se aplică atât clădirilor şi apartamentelor existente care se certifică sau se auditează energetic cât şi clădirilor şi apartamentelor noi care necesită certificat energetic.

2. 2. Utilizatori

   Prezenta lucrare se adresează în mod direct următorilor factori:

   • - auditorilor energetici pentru clădiri care întocmesc certificate şi realizează auditurile energetice ale clădirilor;

   • - inginerilor şi specialiştilor implicaţi în activitatea de evaluare a consumurilor de energie rezultate din exploatarea clădirilor şi a instalaţiilor aferente;

   • - experţilor tehnici şi verificatorilor de proiecte;

   • - persoanelor şi instituţiilor însărcinate cu prognoza şi întocmirea programelor de economisire a energiei la nivel local sau naţional;

   • - Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Economiei, Ministerului Mediului etc.

   • - administraţiilor publice locale, Primării şi Consilii Locale, responsabile cu aplicarea programelor de reabilitare energetică a clădirilor;

   • - instituţii cu atribuţii de control în domeniul construcţiilor (Inspectoratul de Stat în Construcţii) şi mediului (Garda Naţională de Mediu etc.).

3. 3. Necesitate şi scop

   Metodologia de calcul privind performanţa energetică a clădirilor Mc001–2006 a fost elaborată pe baza standardelor europene şi conţine un volum foarte mare de informaţii. Metodologia acoperă toate tipurile de clădiri echipate cu sisteme diverse de instalaţii, ceea ce a necesitat introducerea

   unor detalieri şi explicaţii suplimentare. Utilizarea directă a lucrării este anevoioasă, fiind necesară precizarea unor proceduri clare de calcul.

   Breviarul de calcul al performanţei energetice a clădirilor are ca obiectiv prezentarea unui material concis şi sistematizat, bazat pe scheme generale care ajută utilizatorii în aplicarea Metodologiei Mc001-2006 atât pentru clădirile noi cât şi pentru cele existente.

   Breviarul preia din Metodologia Mc001 o serie de relaţii de calcul necesare pentru a înţelege schemele generale şi etapele care trebuie parcurse. Pentru valorile parametrilor de calcul se fac trimiteri la Metodologia de calcul Mc001 şi la anexele cuprinse în această lucrare.

4. 4. Armonizare cu normele europene

Acest breviar s-a elaborat în concordanţă cu normele şi standardele europene care au stat la baza întocmirii Metodologiei de calcul Mc001-2006.

1. I. CLASIFICAREA CLĂDIRILOR DIN PUNCT DE VEDERE AL APLICĂRII METODOLOGIEI Mc001

   Pentru aplicarea corectă a Metodologiei de calcul al performanţei energetice a clădirilor Mc001- 2006 (denumită în continuare Metodologia Mc001) este necesară încadrarea clădirii analizate (construcţie+instalaţiile aferente) într-una din următoarele situaţii de calcul:

   •  Clădire existentă sau clădire nouă (în faza de proiectare sau având mai puţin de 2 ani de funcţionare, în garanţie);

   •  Clădire rezidenţială (individuală sau colectivă) sau clădire din domeniul terţiar (şcoli, spitale, săli de spectacol, spaţii comerciale, birouri, bănci sau alte tipuri);

   •  Clădire monozonă sau multizonă;

   •  Apartament în clădire existentă sau clădire nouă;

   •  Clădire cu ocupare continuă sau discontinuă (instalaţiile au funcţionare continuă sau intermitentă);

   •  Clădire de categoria I (clădirile cu “ocupare continuă” şi clădirile cu “ocupare discontinuă” de clasă de inerţie termică mare) sau clădire de categoria II (clădirile cu “ocupare discontinuă” şi clasă de inerţie medie sau mică);

   •  Clădire prevăzută cu instalaţii de

     • ■ încălzire+iluminat+a.c.c.

     • ■ încălzire+iluminat+a.c.c.+ventilare mecanică

     • ■ încălzire+iluminat+a.c.c.+climatizare

     • ■ alte combinaţii de instalaţii.

       Aplicarea Metodologiei Mc001 se face în funcţie de tipul şi complexitatea instalaţiilor (încălzire, iluminat, a.c.c., răcire/climatizare, ventilare), utilizând ecuaţiile particulare de calcul al performanţei energetice a clădirii analizate. Spre exemplu:

       • - alimentarea cu căldură se poate realiza dintr-o sursă de căldură exterioară clădirii („încălzire urbană”) sau dintr-o sursă de căldură înglobată în clădire („încălzire proprie”); sursa de energie poate fi clasică (consum de combustibil fosil) sau regenerabilă (biomasă, pompe de căldură, instalaţii solare pasive sau active, centrale de co- sau tri-generare, celule fotovoltaice, instalaţii eoliene etc.);

       • - ventilarea poate fi naturală (organizată), mecanică sau mixtă;

       • - răcirea se poate realiza cu aparate de tip split, cu aer tratat în centrale de tratare a aerului, cu ventilo-convectoare etc.;

       • - apa caldă de consum se poate obţine în instalaţii exterioare sau interioare clădirii, consumând combustibil fosil, energie solară sau doar energie electrică.

       Definiţiile mărimilor fizice utilizate în BREVIARUL DE CALCUL AL PERFORMAŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR (denumit în continuare Breviar de calcul) precum şi notaţiile acestora sunt indicate în Metodologia Mc001, capitolul I.4 „Terminologie şi notaţii”.

2. II. SCHEME GENERALE DE APLICARE A METODOLOGIEI DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR

Modul general de abordare pentru determinarea performanţei energetice a clădirilor, pentru certificarea energetică şi pentru propunerea măsurilor de reabilitare energetică este descris de schemele generale din figura II.1-cazul auditării energetice a clădirilor existente, figura II.2-cazul certificării energetice a clădirilor existente sau noi, cu vechimea mai mică de 2 ani şi figura II.3- cazul certificării de performanţă energetică a clădirilor noi aflate în faza de proiectare. Se precizează logic paşii care trebuie făcuţi de la culegerea de date şi până la prezentarea concluziilor finale ale auditorului energetic.

Din schema prezentată în figura II.1 rezultă că etapele generale aferente unui audit energetic (doar pentru cazul clădirilor existente) sunt următoarele:

1. I. analiza energetică a clădirii şi instalaţiilor aferente acesteia;

2. II. auditul energetic propriu-zis cu identificarea măsurilor de reabilitare energetică şi analiza economică a soluţiilor propuse.

   Din schemele prezentate în figurile II.2 şi II.3 rezultă că etapele generale aferente certificării performanţei energetice sunt următoarele:

   1. I. analiza energetică a clădirii şi instalaţiilor aferente acesteia;

   2. II. întocmirea certificatului de performanţă energetică (CPE) şi completarea anexelor care însoţesc certificatul de performanţă energetică.

      Analiza energetică presupune ca pe baza informaţiilor privind:

      • ■ zona climatică în care este amplasată clădirea, inclusiv vecinătăţile,

      • ■ tipul clădirii conform clasificării din capitolul I al Breviarului de calcul,

      • ■ caracteristicile termo-tehnice ale elementelor de construcţie care alcătuiesc anvelopa clădirii, starea şi configuraţia acestora,

      • ■ tipurile instalaţiilor interioare existente şi starea acestora, caracteristicile tehnice şi regimul lor de funcţionare, precum şi starea acestora,

   să se calculeze estimativ şi în condiţii normale de funcţionare, toate consumurile energetice anuale globale (MWh/an) şi specifice (kWh/m2,an) ale sistemelor de instalaţii cu care clădirea este echipată. Toate informaţiile necesare calculelor de consumuri energetice vor fi culese atât direct pe teren cât şi din documentaţia tehnică existentă (Cartea Tehnică a Construcţiei). Formulele aplicabile fiecărui caz în parte sunt prezentate detaliat în Metodologia Mc001, părţile P I şi P II.

   Certificarea energetică presupune ca pe baza datelor obţinute prin aplicarea formulelor de calcul din Metodologia Mc001-PI şi PII, să se încadreze clădirea într-una din clasele de performanţă energetică (A...G), să se acorde o notă energetică clădirii (20...100) şi să se compare clădirea reală cu o clădire virtuală, denumită “clădire de referinţă”. Se estimează de asemenea consumurile de energie primară şi emisiile de CO2 astfel ca datele obţinute pe baza aplicării Metodologiei Mc001 să fie utilizate ulterior la întocmirea Documentaţiei Tehnice de Avizare a lucrărilor de reabilitare.

   Toate informaţiile obţinute în urma analizei energetice a clădirii şi instalaţiilor aferente se vor prezenta detaliat în CONCLUZIILE ASUPRA EVALUĂRII CLĂDIRII.

   Pentru clădirile existente se întocmeşte auditul energetic, se propun soluţiile şi pachetele de soluţii de reabilitare energetică şi se analizează efectele tehnice şi economice ale aplicării măsurilor de reabilitare propuse de auditorul energetic (analiza economică). Tot acum, pe baza aplicării formulelor de calcul din Metodologia Mc001-PIII, se obţin rezultate numerice care permit auditorului să concluzioneze care dintre măsurile de reabilitare propuse sunt cele mai fiabile din punct de vedere tehnico-economic.

   

   9

   Figura II.1 Schema generală pentru auditarea energetică a clădirilor şi apartamentelor existente

   Date climatice si vecinatati

10

TIMP t

Figura II.2 Schema generală pentru certificarea energetică a clădirilor şi apartamentelor existente sau noi cu vechimea mai mică de 2 ani

DA

NU

DA

Compararea parametrilor tehnici cu valorile normate
	NU

Timp t

11

Figura II.3 Schema generală pentru evaluarea performanţei energetice a clădirilor noi aflate în faza de proiectare

1. III. SCHEME GENERALE PENTRU DETERMINAREA PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR ŞI A APARTAMENTELOR ÎN FUNCŢIE DE TIPUL INSTALAŢIILOR: ÎNCĂLZIRE, VENTILARE/ CLIMATIZARE, APĂ CALDĂ DE CONSUM, ILUMINAT

   În BREVIARUL DE CALCUL descrierea procedurilor de calcul a consumului de energie pentru încălzirea, respectiv ventilarea/climatizarea unei clădiri sau apartament se limitează la metodele simplificate lunare-cazul ventilării/climatizării, respectiv sezoniere-cazul încălzirii. Decizia de limitare a numărului de proceduri prezentate în cazul încălzirii se bazează pe rezultatele obţinute prin aplicarea metodei lunare şi sezoniere asupra aceleaşi clădiri rezidenţiale amplasată în aceeaşi zonă climatică. Rezultatele au evidenţiat diferenţe nesemnificative între valorile calculate ale energiilor consumate aplicand metoda lunară şi cea sezonieră.

   1. III.1. INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE

      Capitolul III.1. al Breviarului de calcul descrie succint metoda de determinare a consumului de energie termică pentru încălzirea unei clădiri şi a eficienţei energetice a instalaţiei de încălzire până la branşamentul clădirii. Aşa cum se specifică în Metodologia Mc001, PII.1, performanţa energetică a sursei de căldură se ia în calcul numai în cazul clădirilor cu sursă termică proprie.

      Aplicarea metodei de calcul conform Metodologiei Mc001 depinde de modul de alimentare cu căldură a instalaţiilor interioare de încălzire:

      •  Clădiri rezidenţiale sau terţiare alimentate de la surse de căldură urbane;

      •  Clădiri rezidenţiale sau terţiare alimentate de la surse de căldură proprii.

      1. III.1.1. Consumul de energie pentru încălzirea clădirilor-formula generală

         Pentru calculul sezonier consumul de energie pentru încălzirea clădirilor, Qf,h, se calculează cu relaţia următoare:

         Qf,h  (Qh - Qrhh - Qrwh )  Qth

         în care:

         [kWh] (III.1.1)

         Qh - necesarul de energie pentru încălzirea clădirii, în kWh;

         Qrhh - căldura recuperată de la instalaţia de încălzire (componente termice sau electrice), în kWh; această componentă reprezintă o parte a lui Qth;

         Qrwh - căldura recuperată de la instalaţia de preparare a a.c.c. (componente termice sau electrice) şi utilizată pentru încălzirea clădirii, în kWh;

         Qth - pierderile totale de căldură ale instalaţiei de încălzire, în kWh; aceste pierderi includ componenta Qrhh.

         Pentru funcţionarea instalaţiei se înregistrează şi un consum de energie auxiliară, de obicei sub forma energiei electrice, aceasta fiind utilizată pentru acţionarea pompelor de circulaţie, arzătoarelor, servomotoarelor şi dispozitivelor automate de reglare, măsurare şi control. Consumul de energie auxiliară poate fi disponibil ca valoare pentru fiecare sistem (transmisie, distribuţie,

         stocare sau generare) sau ca valoare globală (Wde). O parte din energia auxiliară poate fi recuperată sub formă de căldură, Qrhh pentru instalaţia de încălzire sau Qrwh aferentă instalaţiei de apă caldă de consum (acc).

      2. III.1.2. Procedura generală de calcul sezonier pentru încălzire; scheme generale

         Metoda de calcul pentru stabilirea necesarului anual de căldură pentru încălzire al unei clădiri are la bază întocmirea unui bilanţ energetic care include următorii termeni (se ia în considerare numai căldura sensibilă):

         • ■ pierderile de căldură prin transmisie şi ventilare de la spaţiul încălzit către mediul exterior;

         • ■ pierderile de căldură prin transmisie şi ventilare între zonele învecinate;

         • ■ degajările interne de căldură;

         • ■ aporturile solare;

         • ■ pierderile de căldură aferente producerii, distribuţiei, cedării de căldură şi aferente reglajului instalaţiei de încălzire;

         • ■ energiile introduse în instalaţia de încălzire, inclusiv energia recuperată.

         În funcţie de tipul instalaţiei de încălzire, în bilanţ se va introduce dacă este cazul şi aportul surselor alternative, fiind inclusă energia obţinută din diverse surse regenerabile (panouri solare, pompe de căldură etc.).

         Procedura generală de calcul este sintetizată după cum urmează:

         1. 1) se stabilesc în funcţie de localitate: zona climatică, temperaturile exterioare medii lunare, viteza convenţională a vântului de calcul şi valorile medii lunare ale intensităţilor radiaţiei solare conform Metodologia Mc001;

         2. 2) se definesc limitele spaţiului încălzit şi ale spaţiilor neîncălzite; dacă este cazul se împarte clădirea în zone diferite, realizându-se zonare acesteia (cazul clădirilor multizonale) asa cum se specifică în Metodologie şi se stabilesc caracteristicile geometrice Aanv, Ainc, Vinc;

         3. 3) în cazul încălzirii cu intermitenţă, se definesc intervalele de timp care sunt caracterizate de programe diferite de încălzire (de exemplu zi, noapte, sfârşit de săptămână);

         4. 4) în cazul clădirilor monozonale se calculează caracteristicile termice ale elementelor de construcţie, coeficienţii de pierderi prin transmisie şi ventilare ai spaţiului încălzit; în cazul clădirilor multizonale, se determină coeficienţii de pierderi de căldură pentru fiecare zonă în parte;

         5. 5) se stabileşte temperatura interioară a zonelor încălzite, i;

         6. 6) se stabileşte preliminar perioada de încălzire, conform SR 4839;

         7. 7) se calculează temperatura exterioară medie a perioadei de încălzire preliminare şi intensităţile radiaţiei solare medii pe perioada de încălzire în funcţie de orientare;

         8. 8) se calculează pierderile de căldură ale clădirii pe perioada preliminară;

         9. 9) se calculează aporturile de căldură ale clădirii pe perioada preliminară(interne şi solare);

         10. 10) se calculează factorul de utilizare al aporturilor, ;

         11. 11) se recalculează temperatura de echilibru şi perioada reală de încălzire;

         12. 12) se calculează temperatura exterioară medie a perioadei de încălzire reale şi intensităţile radiaţiei solare medii pe perioada de încălzire în funcţie de orientare;

         13. 13) se calculează pierderile de căldură ale clădirii, QL;

         14. 14) se calculează degajările interne de căldură, Qi;

         15. 15) se calculează aporturile solare, Qs;

         16. 16) se calculează factorul de utilizare al aporturilor de căldură pentru clădirea reală, ;

         17. 17) se calculează necesarul anual de energie pentru încălzire al clădirii, Qh;

         18. 18) se calculează pierderile de căldură ale subsistemelor care compun instalaţia de încălzire (transmisie la nivelul corpului de încălzire, distribuţiei, generării şi energiei auxiliare);

         19. 19) se calculează energia recuperată de la instalaţia de încălzire şi de la instalaţia de apă caldă de consum;

         20. 20) se calculează necesarul total de energie pentru încălzire, Qf,h;

         21. 21) se calculează energia primară corespunzătoare consumurilor de energie şi combustibililor utilizaţi;

         22. 22) se calculează emisiile de CO2 corespunzătoare consumurilor de energie şi combustibililor utilizaţi;

             În figurile III.1.2-a şi b sunt prezentate schemele generale pentru determinarea consumurilor globale de energie pentru încălzire în cazurile:

             • ■ clădiri rezidenţiale şi apartamente sau clădiri terţiare racordate la surse de căldură urbane (procedura de calcul detaliată în paragraf III.1.3);

             • ■ clădiri rezidenţiale şi apartamente sau clădiri terţiare cu sursă de căldură proprie (procedura de calcul detaliată în paragraf III.1.4).

         

         PARAMETRII CLIMATICI,

         (t, e, Ij)

         III.1.3.3.

CARACTERISTICI TERMICE

(R’)

III.1.3.2.

TEMPERATURI DE CALCUL

(i, iad)

III.1.3.4.

PIERDERI DE CALDURA		APORTURI DE
ALE CLADIRII		CALDURA
CALCUL PRELIMINAR		CALCUL PRELIMINAR
III.1.3.6		III.1.3.7

PERIOADA DE INCALZIRE III.1.3.9.

FACTOR DE UTILIZARE (1, ) III.1.3.8.

PROGRAM DE FUNCTIONARE

III.1.3.5.

CARACTERISTICI AUTOMATIZARE INSTALAŢIE DE ÎNCĂLZIRE

METODE ALTERNATIVE (Mc001-2006)

CONSUM TOTAL DE ENERGIE PENTRU INSTALAŢIA DE ÎNCĂLZIRE (Qfh)

III.1.3.16

Figura III.1.2-a Schema bloc de calcul al consumului de energie

pentru încălzirea clădirilor rezidenţiale, apartamentelor/terţiare alimentate de la surse urbane

(*indicaţiile din casete se referă la paragrafele din breviar)

CARACTERISTICI TERMICE

(R’)

III.1.4.2.

TEMPERATURI DE CALCUL

(i, iad)

III.1.4.4.

PIERDERI DE CĂLDURĂ ALE CLĂDIRII

CALCUL PRELIMINAR

III.1.4.6.

PERIOADA DE ÎNCĂLZIRE III.1.4.9.

FACTOR DE UTILIZARE (1, ) III.1.4.8.

PROGRAM DE FUNCŢIONARE

III.1.4.5.

METODE ALTERNATIVE (Mc001-2006)

PIERDERI DE CĂLDURĂ ALE CLĂDIRII

(QL)

III.1.4.10.

NECESAR DE ENERGIE PENTRU ÎNCĂLZIRE (Qh) III.1.4.12.

CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE INSTALAŢIEI DE ÎNCĂLZIRE (L,d)

CONSUM DE		PIERDERI DE
ENERGIE		CĂLDURĂ
AUXILIARĂ		LA SURSĂ
(Wde)		(Qg)
III.1.4.15.		III.1.4.16.

PIERDERI DE CĂLDURĂ PRIN SISTEMUL DE TRANSMISIE

(Qem)

III.1.4.13.

CONSUM TOTAL DE ENERGIE PENTRU INSTALATIA DE INCALZIRE (Qfh)

III.1.4.18.

Figura III.1.2-b Schema bloc de calcul al consumului de energie

pentru încălzirea clădirilor rezidenţiale,apartamentelor/terţiare alimentate de la surse proprii

(*indicaţiile din casete se referă la paragrafele din breviar)

1. III.1.3. Procedura de calcul simplificată, pe sezonul de încălzire, pentru clădiri rezidenţiale, apartamente şi clădiri terţiare alimentate de la surse urbane

   Regimul de ocupare pentru astfel de clădiri este fie continuu (cu furnizare continuă de energie pentru încălzire), fie intermitent (cu furnizare intermitentă de energie pentru încălzire). Modelul de calcul este simplificat în regim permanent, metoda de calcul aplicându-se pe întreaga perioada de încălzire.

   1. III.1.3.1. Caracteristici geometrice

      În cadrul caracteristicilor geometrice se disting lungimi şi înălţimi ale elementelor ce compun anvelopa, înălţimi de nivel, volumul clădirii conform Mc001/2006. Toate aceste arii şi volume se determină fie din planurile de arhitectură (dacă acestea există) fie din măsurări efectuate in situ, respectând convenţiile stabilite în Mc001-PI.

   2. III.1.3.2. Caracteristici termice

      Parametrii de performanţă caracteristici elementelor de anvelopă, necesari pentru evaluarea performanţei energetice a clădirilor sunt :

      • - rezistenţe termice unidirecţionale (R) în [m2K/W], respectiv transmitanţe termice unidirecţionale (U) în [W/ m2K];

      • - rezistenţe termice corectate (R’) în [m2K/W], respectiv transmitanţe termice corectate (U’) în [W/ m2K] cu efectul punţilor termice; raportul dintre rezistenţa termică corectată şi rezistenţa termică unidirecţională (r);

      • - rezistenţe termice corectate, medii, pentru fiecare tip de element de construcţie perimetral, pe ansamblul clădirii (R’m) în [m2K/W];

      • - rezistenţă termică corectată, medie, a anvelopei clădirii (R’M); respectiv transmitanţă termică corectată, medie, a anvelopei clădirii (U’clădire) în [W/ m2K].

        Valorile mărimilor menţionate mai sus se determină conform părţii I a Metodologiei Mc001.

   3. III.1.3.3. Parametrii climatici (e, Ij), perioada de încălzire preliminară

      Pentru clădiri rezidenţiale/terţiare valorile de calcul ale temperaturii exterioare și intensității radiației solare se obţin prin medierea proporţională cu numărul de zile a valorilor lunare, pentru întreaga perioadă de încălzire. Perioada de încălzire încălzire preliminară se stabileşte conform SR 4839 considerand temperatura de echilibru de 12oC (vezi anexă – exemplu de calcul).

   4. III.1.3.4. Temperaturi de calcul (i, u, iad)

      •  Temperaturile interioare ale încăperilor încălzite (i)

        Se consideră conform reglementărilor tehnice în vigoare (Mc001/2006, SR 1907/2).

        Dacă într-o clădire încăperile au temperaturi de calcul diferite (în limita a 4oC), dar există o temperatură predominantă, în calcule se consideră această temperatură. Pentru clădirile de locuit se consideră i = +20oC, ca temperatură predominantă conform Mc001-PI(I.9.1.1.1).

        Dacă adiacent volumului încălzit (apartamente), sunt spaţii a căror temperatură indicată de norme sau rezultată dintr-un calcul de bilanţ termic (casa scărilor), este mai mică cu cel mult 4oC decât a volumului încălzit, calculul se consideră monozonal iar temperatura interioară de calcul se poate considera temperatura medie ponderată a tuturor zonelor încălzite:

        

          ij  Aj

        i  A

        [oC] (III.1.2)

        j

        în care:

        Aj este aria zonei j în m2, având temperatura interioară ij în C .

      •  Temperatura interioară corectată iad (în cazul clădirilor terţiare cu energie furnizată intermitent) pe perioada de încălzire

        Acest parametru are o valoare constantă care conduce la aceleaşi pierderi termice ca şi în cazul încălzirii cu intermitenţă pe perioada considerată. Pentru fiecare perioadă de încălzire redusă temperatura interioară corectată se calculează utilizând procedura definită în Mc001/2006.

      •  Temperatura interioară a spaţiilor neîncălzite u se calculează conform Mc 001 – PI.

   5. III.1.3.5. Determinarea programului de funcţionare

      În cazul utilizării încălzirii cu intermitenţă, programul de funcţionare se împarte în intervale de încălzire normală alternând cu intervale de încălzire redusă (de exemplu nopţi, sfârşituri de săptămână şi vacanţe).

      Pentru intervalele de încălzire normală se stabileşte temperatura interioară convenţională de calcul constantă.

      Pentru perioadele de încălzire redusă pot fi programe de funcţionare diferite. În acest caz consumurile de energie se vor calcula pentru fiecare tip de perioadă de încălzire, conform Mc001- PII.1

   6. III.1.3.6. Calculul pierderilor de căldură ale clădirii (QL)

      Pierderile de căldură, QL, ale unei clădiri monozonă, încălzită la o temperatură interioară i

      considerată constantă, pentru o perioadă de calcul dată, sunt :

      QL  H  (i  e ) t   L  t

      în care

      [kWh] (III.1.3)

      θi este temperatura interioară de calcul, conform indicaţiilor de la paragraful III.1.3.4 în C;

      θe - temperatura exterioară medie pe perioada de calcul conform indicaţiilor de la paragraful

      III.1.3.3 în C;

      t - număr de ore din perioada de calcul în h;

      H - coeficientul de pierderi termice al clădirii în W/K;

      L= H(i - e) - fluxul termic pierdut de clădire, în W.

      Coeficientul de pierderi termice H, se calculează cu relaţia:

      H = HT  HV

      [kW/K] (III.1.4)

      Coeficientul de pierderi termice prin transmisie HT:

      HT = L + Ls + Hu

      [kW/K] (III.1.5)

      unde:

      L este coeficientul de cuplaj termic prin anvelopa exterioră clădirii, definit prin relaţia

      L= UjAj + klk + j , în [W/K] unde Uj este transmitanţa termică e elementului de construcţie j în W/m2K, Aj este aria elementului de construcţie j în m2, k este transmitanţă punţilor termice liniare k, lk este lungimea punţii termice liniare k în m iar j este coeficientul punţilor termice punctuale ale elementului de construcţie j (conform Mc001-PI);

      Ls este coeficientul de cuplaj termic prin sol, (conform Mc001-PI, în [W/K];

      Hu este coeficientul de pierderi termice prin spaţii neîncălzite (conform Mc001-PI,), în [W/K] Hv este coeficientul de pierderi termice aferente debitului de aer pătruns în clădire, în [W/K].

      Pierderile termice cauzate de permeabilitatea la aer a anvelopei clădirii (conform Mc001-PI,) sunt exprimate cu relaţia:

      HV = a ca V·

      [kW/K] (III.1.6)

      în care:

      a  ca - capacitatea termică volumică; a  ca = 1200 J/(m3K) sau a  ca = 0,34 Wh/(m3K);

      V· - debitul mediu volumic de aer proaspăt, în m3/s sau m3/h. Sau cu relaţia:

      Hv = aca na V

      [kW/K] (III.1.7)

      în care:

      na este numărul mediu de schimburi de aer pe oră, în h-1;

      V - volumul încălzit, în m3.

      Pentru clădirile de locuit şi asimilate acestora, numărul mediu de schimburi de aer pe oră datorate permeabilităţii la aer a clădirii, poate fi evaluat în funcţie de:

      •  categoria de clădire;

      •  clasa de adăpostire a clădirii;

      •  clasa de permeabilitate la aer a clădirii,

      utilizând datele din tabelul 9.7.1 din Metodologia Mc001-PI.

      În cazul în care se aplică împărţirea în perioade de încălzire diferite, pierderile termice, QL, ale unei clădiri mono-zonă încălzită la o temperatură uniformă şi pentru o perioadă de calcul dată, se calculează cu relaţia:

      N

      QL   N j H j (iad , j e )t j j1

      în care

      [kWh] (III.1.8)

      Nj - numărul de perioade de încălzire de fiecare tip (de exemplu 3: pentru normal, noapte şi sfârşit de săptămână), pe durata perioadei de calcul;

      θiad,j - temperatura interioară corectată a perioadei de încălzire j, în C;

      tj - număr de ore din perioada de încălzire j , corespunzătoare regimului de încălzire, în h;

      Hj - coeficientul de pierderi termice ale clădirii în perioada j, în W/K.

      Θe - temperatura exterioară medie a perioadei de încălzire în C;

      N

       N jt j j1

      reprezintă durata perioadei de calcul.

   7. III.1.3.7. Calculul aporturilor de căldură (Qg)

      Aporturile totale de căldură ale unei clădiri sau zone, Qg, reprezintă suma degajărilor interioare de căldură şi aporturilor radiaţiei solare:

      Qg  Qi  Qs

        g  t

      [kWh] (III.1.9)

      Φg = Φi + Φs - fiind fluxul termic al aporturilor totale de căldură, exprimat în kW.

      Aporturile interioare de căldură, Qi, cuprind toată cantitatea de căldură generată în spaţiul încălzit de sursele interioare, altele decât instalaţia de încălzire, ca de exemplu :

      • - degajări metabolice care provin de la ocupanţi;

      • - degajări de căldură de la aparate şi instalaţia de iluminat.

        Pentru calculul degajărilor de căldură la clădirile rezidenţiale se utilizează fluxurile termice medii lunare sau pe sezonul de încălzire, în funcţie de perioada de calcul stabilită. În acest caz, aporturile de căldură interioare se consideră 4W/m2 pentru clădiri de locuit, iar energia termică corespunzătoare se calculează cu relaţia următoare:

        Qi  4* AINC *t

        [kWh] (III.1.10)

        Φi = 4*Ainc [kW]

        Pentru clădirile terţiare, aporturile de la sursele interioare se determină ţinând cont de numărul de surse interioare şi puterea lor, de aporturile de la iluminat dar şi de aporturile de la ocupanţi în funcţie de numărul de ore de ocupare.

        Qi = [i,h

        unde:

        + (1 - b) i,u

        ] * t = I* t [kWh] (III.1.11)

        Ф i,h – sunt aporturi de la sursele interioare, în [kW]

        Ф i,u – sunt aporturi interioare încăperilor neîncălzite alăturate, în [kW]

        b – coeficient de reducere ce ţine seama că spaţiul neîncălzit este la o temperatură diferită de cea exterioară (se consultă Mc001-PI);

        Pentru calculul aporturilor de căldură datorate radiaţiei solare, suprafeţele care se iau în considerare pentru iarnă sunt vitrajele, pereţii şi planşeele interioare ale serelor şi verandelor, pereţii situaţi în spatele unei placări transparente sau a izolaţiei transparente. Aporturile solare depind de radiaţia solară totală corespunzătoare localităţii, de orientarea suprafeţelor receptoare, de umbrirea permanentă şi caracteristicile de transmisie şi absorbţie solară ale suprafeţelor receptoare.

        Pentru o perioadă de calcul dată, t, aporturile solare prin suprafeţe vitrate se calculează cu relaţia următoare :

         

        QS  [Isj  Asnj ]  (1  b)[Isj  Asnj.u ] * t   S * t

        [kWh] (III.1.12)

         j n j j 

        unde:

      • - Isj este radiaţia solară totală medie pe perioada de calcul pe o suprafaţă de 1 m² având orientarea j, în W/m²;

      • - Asnj - aria receptoare echivalentă a suprafeţei n având orientarea j în m2

      • - Asnj u - aria receptoare echivalentă a suprafeţei n având orientarea j pentru spaţiile neîncălzite adiacente spaţiului încălzit în m2

        Prima sumă se efectuează pentru toate orientarile j, iar a doua pentru toate suprafeţele n care captează radiaţia solară.

        Aria receptoare echivalentă As a unui element de anvelopă vitrat (de exemplu o fereastră) este:

        AS = A  FS

         FF  g

        [m2] (III.1.13)

        unde :

        A este aria totală a elementului vitrat n (de exemplu, aria ferestrei) în m2;

        FS - factorul de umbrire al suprafeţei n;

        FF - factorul de reducere pentru ramele vitrajelor, egal cu raportul dintre aria suprafeţei transparente şi aria totală a elementului vitrat (conform Mc001-PI);

        g - transmitanţa totală la energia solară a suprafeţei n.

        Pentru definirea factorului de umbrire şi a transmitanţei la energia solară a vitrajului, se iau în considerare numai elementele de umbrire şi de protecţie solară permanente, conform indicaţiilor din Metodologia Mc001-PI (anexa A12).

        Transmitanţa g se calculează în funcţie de g  aplicând un factor de corecţie astfel:

        g  Fw  g

        (III.1.14)

        Documentul recomandat pentru calculul valorilor g şi a unor valori tipice pentru factorii de transmisie solară este Mc001/2006 – PI, anexa A12.

        Factorul de umbrire, FS , variază între 0 şi 1, reprezintă reducerea radiaţiei solare incidente cauzată de umbriri permanente ale suprafeţei considerate datorită unuia din următorii factori:

      • - alte clădiri;

      • - elemente topografice (coline, arbori etc.);

      • - proeminenţe;

      • - alte elemente ale aceleiaşi clădiri ;

      • - poziţia elementului vitrat faţă de suprafaţa exterioară a peretelui exterior. Factorul de umbrire este definit astfel :

      Fs 

      I s , ps

      

      I s

      (III.1.15)

      unde :

      I s,ps este radiaţia solară totală primită de suprafaţa receptoare cu umbriri permanente pe durata sezonului de încalzire în W/m2;

      Is - radiaţia solară totală pe care ar primi-o suprafaţa receptoare în absenţa umbririi în

      W/m2.

   8. III.1.3.8. Determinarea factorului de utilizare ()

      Calculul factorului de utilizare al aporturilor de căldură se face ţinând seama de coeficientul adimensional  care reprezintă raportul dintre aporturi şi pierderi de căldură:

      

        Qg

      QL

        g

      

       L

      (III.1.16)

      Factorul de utilizare, η, are rolul de a compensa pierderile termice suplimentare care apar atunci când aporturile de căldură depăşesc pierderile termice calculate şi se calculează astfel

      

      1   a

      dacă ≠1

      dacă = 1

        1   a1

      

        a

      a  1

      (III.1.17)

      (III.1.18)

      unde a este un parametru numeric care depinde de constanta de timp , definită prin relaţia:

      a  a  

      0 

      (III.1.19)

      0

      Valorile pentru a0 şi 0 sunt indicate în tabelul II.1.2 din Metodologia Mc001-PII.1 pentru clădirile alimentate continuu respectiv intermitent cu energie termică

      Constanta de timp,  , caracterizează inerţia termică interioară a spaţiului încălzit şi se determină cu relaţia:

      

        C

      H

      h (III.1.20)

      C este capacitatea termică interioară a clădirii în Wh/K;

      H - coeficientul de pierderi termice al clădirii în W/K.

      Figura II.1.5 din Medologia Mc001-PII.1 prezintă factorii de utilizare pentru perioadele de calcul lunar şi pentru diverse constante de timp, pentru clădiri din categoria I (încălzite continuu) şi II (încălzite numai pe timpul zilei).

      Capacitatea termică interioară a clădirii, C, se calculează prin însumarea capacitaţilor termice ale tuturor elementelor de construcţie în contact termic direct cu aerul interior al zonei considerate:

      C = ΣχjAj = ΣjΣi ρij cij dij Aj Wh/K (III.1.21)

      unde:

      χj – este capacitatea termică interioară raportată la arie a elementului de construcţie j; Aj - aria elementului j, în m2;

      ρij - densitatea materialului stratului i din elementul j, în kg/m3;

      cij - căldura specifică masică a materialului stratului i, din elementul j , în J/kgK;

      dij - grosimea stratului i din elementul j , în m.

      Suma se efectuează pentru toate straturile fiecărui element de construcţie, pornind de la suprafaţa interioară până fie la primul strat termoizolant, grosimea maximă fiind indicată în tabelul II.1.1 din Metodologia Mc001-PII.1, fie în mijlocul elementului de construcţie, la distanţa cea mai mică.

   9. III.1.3.9. Perioada de încălzire a clădirii

      Perioada de încălzire reală se stabileşte în funcţie de temperatura de echilibru a clădirii conform Mc001-2006 (II.1.5.11.2).

   10. III.1.3.10. Necesarul de căldură pentru încălzire (Qh)

       Se determină pentru fiecare perioadă de calcul/sezon cu relaţia:

       Qh=QL - ηQg [kWh] (III.1.22)

       unde pierderile termice, QL, şi aporturile de căldură, Qg, se calculează de asemenea pentru fiecare perioadă de calcul/sezon.

   11. III.1.3.11. Pierderile de căldură prin transmisie la nivelul corpurilor de încălzire (Qem) Pierderile la transmisia căldurii către volumul încălzit se calculează astfel:

       Qem = Qem,str + Qem,emb + Qem,c [kWh] (III.1.23)

       în care:

       Qem,str sunt pierderile de căldură cauzate de distribuţia neuniformă a temperaturii, în kWh; Qem,emb - pierderile de căldură cauzate de poziţia suprafeţelor încălzitoare montate în elementele de construcţie - cazul pardoselii, plafonului sau pereţilor radianţi, în kWh;

       Qem,c - pierderile de căldură cauzate de dispozitivele de reglare a temperaturii interioare, în

       kWh.

       Pierderile de căldură datorate distribuţiei neuniforme a temperaturii interioare se calculează folosind valori experimentale stabilite pentru eficienţa sistemelor de transmisie a căldurii em cu relaţia

       Qem ,str

        1  em  Q

       

       h

       em

       [kWh] (III.1.24)

       Anexa II.1.B din Metodologia Mc001-PII.1 conţine exemple de valori pentru eficienţa sistemelor de transmisie a căldurii em ca urmare a distribuţiei neuniforme a temperaturii interioare.

       Pierderile de căldură Qem,emb se calculează atunci când elementul de construcţie încălzitor conţine o suprafaţă orientată către exteriorul spaţiului încălzit, către sol, către alte clădiri sau către alte spaţii neîncălzite.

       În situaţia în care caracteristicile suprafeţelor emisive (exemplu: grosimea sau tipul izolaţiei termice) sunt diferite în cadrul aceleiaşi clădiri, este necesară separarea calculelor pentru fiecare zonă omogenă din punct de vedere al instalaţiei de încălzire prin radiaţie. Relaţiile de calcul pentru aceste pierderi se găsesc în Metodologia Mc001-PII.1.

       Pierderile de căldură ale instalaţiilor de încălzire Qem,c se referă doar la sistemul de reglare al consumatorului (sistemul de emisie), neluând în calcul influenţele pe care reglarea centrală sau locală le poate avea asupra eficienţei sursei de căldură sau asupra pierderilor de căldură din reţeaua de distribuţie.

       Dacă se cunoaşte eficienţa sistemului de reglare c, pierderile de căldură pe care le implică utilizarea unui sistem real de reglare sunt date de:

       Qem,c

        1  c  Q

       

       h

       c

       [kWh] (III.1.25)

       în care valori ale eficienţei sistemului de reglare ηc se pot lua din Anexa II.1.C din Metodologia Mc001-PII.1.

   12. III.1.3.12. Pierderi de căldură prin sistemul de distribuţie interior clădirii (Qd) Energia termică pierdută pe reţeaua de distribuţie în perioada de calcul t, este:

       Qd  Ui

       i

        (m  a,i )  Li  tH

       [kWh] (III.1.26)

       unde:

       U valoarea coeficientului de transfer de căldură, în W/mK

       m

        temperatura medie a agentului termic, în C

       a

        temperatura aerului exterior (ambianţă), în C

       L lungimea conductei, în m

       t numărul de ore în perioada de calcul h

       i indicele corespunzător conductelor cu aceleaşi condiţii la limită

       coeficientul de transfer de căldură U pentru conductele izolate, montate în exterior este dat de relaţia:

       U                          

       W/mK (III.1.27)

       

       ( 1

       2  D

        ln Da 

       

       Di

       1 )

       

       a  Da

       în care:

       Di , D a - diametrele conductei fără izolaţie, respectiv diametrul exterior al conductei în m

       a - coeficientul global de transfer termic la exteriorul conductei (W/m²K) 

       D - coeficientul de conducţie a izolaţiei W/mK.

       Coeficientul de transfer U pentru conducte pozate subteran se calculează cu relaţia:

       1. U                            

          W/mK (III.1.28)

          

          em 1 ( 1

          

           ln Da 

          1  ln 4  z )

          

          2 D

          Di E Da

          unde:

          z este adâncimea de pozare, în m

          E – coeficientul de conductivitate al solului W/mK.

          La calculul pierderilor de căldură ale conductelor se vor lua în considerare şi pierderile aferente elementelor conexe (robinete, armături, suporturi neizolate, etc.) sub forma unor lungimi echivalente Le. În cazul pierderilor prin corpul robinetelor, inclusiv flanşele de îmbinare, lungimea echivalentă considerată depinde de existenţa izolaţiei aşa cum arată tabelul II.1.3 din Metodologia Mc001-PII.1 Lungimea echivalentă se va însuma cu lungimea conductelor.

          În mod similar, se calculează pierderile de căldură nerecuperabile prin conductele orizontale şi verticale (coloane), dacă acestea sunt pozate în spaţii neîncălzite.

          În cazul în care conductele orizontale sau verticale se află în spaţii încălzite, aceste pierderi se consideră recuperabile, valoarea lor fiind introdusă în bilanţul de căldură sub forma Qrhh.

          Pentru apartamente, se vor calcula pierderile de căldură nerecuperabile ale reţelelor de distribuţie aferente clădirii şi se vor repartiza proporţional cu suprafaţa încălzită a apartamentului.

   13. III.1.3.13. Pierderile de căldură ale instalaţiei de încălzire (Qth)

       Pierderile de căldură ale instalaţiei de încălzire ţin cont de pierderile sistemului de transmisie al căldurii la nivelul corpurilor de încălzire Qem şi de pierderile sistemului de distribuţie al căldurii Qd.

       Qth

        Qem  Qd

       [kWh] (III.1.29)

   14. III.1.3.14. Căldura recuperată de la instalaţia de încălzire (Qrhh)

       Căldura recuperată de la instalaţia de încălzire este o parte a termenului Qth şi se determină cu relaţia

       Qrhh 

       unde

       Qd,recuperat

       [kWh] (III.1.30)

       Qd,recuperat este căldura recuperată din pierderile sistemului de distribuţie a agentului termic, calculată conform paragrafului III.1.3.11 pentru tronsoanele de conducte aflate în spaţii încălzite, în kWh

   15. III.1.3.15. Căldura recuperată de la instalaţia de apă caldă de consum (Qrhw) Căldura recuperată de la instalaţia de apă caldă de consum se determină cu relaţia

       Qrh w 

       unde

       Qd,recuperat ,a.c.c

       [kWh] (III.1.31)

       Qd,recuperat a.c.c. este căldura recuperată din pierderile sistemului de distribuţie a apei calde de consum, calculată conform paragrafului III.3.3.4 pentru tronsoanele de conducte aflate în spaţii încălzite, în kWh

   16. III.1.3.16. Consumul total de energie pentru încălzire în cazul clădirilor alimentate din surse urbane (Qfh)

       Consumul total de energie pentru încălzire se obţine din însumarea termenilor prezentaţi în paragrafele anterioare, respectiv:

       Qf,h  (Qh  Qrhh  Qrhw )  Qth  Qh  Qem  Qd  (Qrhw  Qrhh  Qrhw )

       [kWh/an] (III.1.32)

2. III.1.4. Procedura de calcul simplificată, pe sezonul de încălzire, pentru clădiri rezidenţiale, apartamente şi clădiri terţiare alimentate de la surse proprii

   Regimul de ocupare pentru astfel de clădiri este fie continuu (cu furnizare continuă de energie pentru încălzire), fie intermitent (cu furnizare intermitentă de energie pentru încălzire). Modelul de calcul este simplificat, în regim permanent, metoda de calcul aplicându-se pe întreaga perioada de încălzire.

   1. III.1.4.1. Caracteristici geometrice A se vedea subcapitolul III.1.3.1.

   2. III.1.4.2. Caracteristici termice

      A se vedea subcapitolul III.1.3.2.

   3. III.1.4.3. Determinarea parametrilor climatici (e, Ij, perioada de încălzire preliminară) A se vedea subcapitolul III.1.3.3.

   4. III.1.4.4. Temperaturi de calcul (i, u, iad) A se vedea subcapitolul III.1.3.4.

   5. III.1.4.5. Determinarea programului de funcţionare A se vedea subcapitolul III.1.3.5.

   6. III.1.4.6. Calculul pierderilor de căldură ale clădirii (L)

      A se vedea subcapitolul III.1.3.6. în care

       L  H  (i  e ) , exprimat în kW.

   7. III.1.4.7. Calculul aporturilor de căldură (g)

      A se vedea subcapitolul III.1.3.7. în care g=i+S, exprimat în kW.

   8. III.1.4.8. Determinarea factorului de utilizare ()

      A se vedea paragraful III.1.3.8. în care 

        g

      

       L

   9. III.1.4.9. Determinarea perioadei de încălzire

      Perioada de încălzire cuprinde toate zilele pentru care aporturile de căldură calculate cu factorul de utilizare η, nu compensează pierderile termice. Calculul perioadei de încălzire se face conform MC001-2006-PII.

   10. III.1.4.10. Calculul pierderilor de energie termică ale clădirii (QL)

       Pierderile de căldură, QL, ale unei clădiri mono-zonă, încălzită la o temperatură interioară uniformă, pentru o perioadă de calcul dată, sunt :

       QL  H (i  e ) t

       [kWh] (III.1.33)

       în care t reprezintă durata perioadei de calcul, în ore.

   11. III.1.4.11. Calculul aporturilor de căldură (Qg)

       Dacă aporturile de căldură sunt exprimate ca fluxuri de căldură, g, energia corespunzătoare acestora se determină astfel :

       Qg   g t

       [kWh] (III.1.34)

   12. III.1.4.12. Necesarul de căldură pentru încălzire (Qh) A se vedea paragraful III.1.3.10.

   13. III.1.4.13. Pierderile de căldură prin transmisie la nivelul corpurilor de încălzire (Qem) A se vedea paragraful III.1.3.11.

   14. III.1.4.14. Pierderile de căldură prin sistemul de distribuţie (Qd) A se vedea paragraful III.1.3.12.

   15. III.1.4.15. Consumul auxiliar de energie (Wde)

       Consumul anual auxiliar de energie electrică, Wde, pentru pompele din instalaţiile de încălzire se stabileşte simplificat pe baza unei metode tabelare în funcţie de aria pardoselilor încălzite din zona de calcul, tipul sursei şi modul de reglare al pompei. În anexa II.1.F din Metodologia Mc001 se găsesc valorile orientative privind consumul auxiliar anual de energie electrică pentru instalaţii de încălzire cu circulaţie prin pompare.

       În timpul funcţionării pompelor de circulaţie, o parte din energia electrică este transformată în energie termică care se transferă apei. O altă parte din energia termică este transferată (transmisă) mediului ambiant.

       Energia recuperată din apă este:

       Qd ,r ,w  kWd ,e  0, 25 Wd ,e

       [kWh/an] (III.1.35)

   16. III.1.4.16. Pierderile de căldură la nivelul sursei de căldură (QG)

       Pierderea de căldură totală la nivelul generatorului se calculează în funcţie de randamentul sezonier net Gnet cu relaţia următoare:

       QG  QG,out

       1 G,net

       

       

       kWh (III.1.36)

       G,net

       QG,out se calculează în funcţie de tipul de cazan:

       • o pentru cazane de încălzire:

         QG,out = Qh + Qem + Qd - kWd,e kWh (III.1.37) Pentru termenul kWd,e a se vedea paragraful III.1.4.15.

       • o pentru cazane de încălzire şi preparare apă caldă de consum:

         QG,out = Qh + Qem + Qd - kWd,e + Qacc kWh (III.1.38) Pentru termenul Qacc ( energia consumată de instalaţia de apă caldă de consum în kWh) a se vedea capitolul III.3.

         • o pentru instalaţiile de încălzire care utilizează combinat surse clasice şi neconvenţionale sau regenerabile de energie:

       QG,out = Qh + Qem + Qd -kWd,e + Qacc - Qrg kWh (III.1.39)

       unde

       Qrg este energia furnizată de sursele regenerabile în perioada de calcul, în kWh

       Qacc - energia consumată de instalaţia de preparare apă caldă de consum, în kWh. Randamentul sezonier net Gnet se calculează în funcţie de tipul de cazan, de tipul de combustibil şi de modul de funcţionare. Pentru ca rezultatele să acopere solicitarea cazanului în sarcină variabilă se consideră randamentul la încărcare maximă şi randamentul la sarcina minima de 30%.

       În tabelul II.1.7 din Metodologia Mc001-PII.1 se indică valoarea maximă acceptată de norme pentru randamentul sezonier net, ηG,net, în funcţie de tipul cazanului.

       Pentru calculul randamentului brut se utilizează factorii de conversie f din tabelul II.1.8 în ecuaţia următoare:

       G,net=ηG,net /f (III.1.40)

       Randamentele cazanelor se calculează conform capitolului II.1.8.3.1. din Metodologia Mc001-PII.1. III.1.4.17. Pierderile de căldură ale instalaţiei de încălzire (Qth)

       Pierderile de căldură ale instalaţiei de încălzire ţin cont de pierderile sistemului de transmisie al căldurii Qem, de pierderile sistemului de distribuţie al căldurii Qd de pierderile sistemului de generare al căldurii QG şi de energia auxiliară consumată de pompe Wd,e.

       Qth  Qem  Qd  QG

       [kWh] (III.1.41)

       1. III.1.4.18. Căldura recuperată de la instalaţia de încălzire (Qrhh)

          Căldura recuperată de la instalaţia de încălzire (componente termice sau electrice) este o parte a termenului Qth şi se determină cu relaţia

          Q rhh

          unde

           Q d ,recuperat

          [kWh] (III.1.42)

          Qd,recuperat se calculează conform paragrafului III.1.3.14, în kWh

       2. III.1.4.19. Căldura recuperată de la instalaţia de apă caldă de consum (Qrwh)

          Căldura recuperată de la instalaţia de apă caldă de consum (componente termice sau electrice) se determină cu relaţia

          Qrhw

           Qd,recuperat,a.c.c  Qd,r,w,a.c.c.

          [kWh] (III.1.43)

          unde

          Qd,recuperat a.c.c. este căldura recuperată din pierderile sistemului de distribuţie a apei calde de consum, calculată conform paragrafului III.3.3.4 pentru tronsoanele de conducte aflate în spaţii încălzite, în kWh

          Qd,r,w,a.c.c. = 0,25 Wac,e

          Wac,e se determină conform capitol III.3.3.5

       3. III.1.4.20. Consumul total de căldură pentru încălzire în cazul clădirilor alimentate din surse proprii (Qfh)

       Consumul total de energie pentru încălzire se obţine din însumarea termenilor prezentaţi în paragrafele anterioare, respectiv:

       Qf,h  (Qh  Qrhh  Qrhw )  Qth  Qh  Qem  Qd  Wde  QG  (Qrhh  Qrhw ) [kWh/an](III.1.44)

       Pentru apartamentele dintr-o clădire alimentată cu energie termică de la surse proprii pierderile de căldură pe distribuţie, consumul de energie electrică şi pierderile de căldură la nivelul sursei se vor repartiza proporţional cu suprafaţa încălzită a apartamentului.

1. III.2. INSTALAŢII DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE

   Acest capitol cuprinde metodele de calcul pentru evaluarea consumului de energie al instalaţiilor de ventilare şi climatizare, pentru următoarele situaţii:

   • ■ instalaţii de climatizare (răcire) pentru clădiri şi apartamente, considerând numai sarcina de căldură sensibilă;

   • ■ instalaţii de ventilare mecanică;

   • ■ instalaţii de climatizare considerând sarcina de căldură sensibilă şi latentă.

   Metodele detaliază necesarul de energie la nivelul clădirii/apartamentului şi consumul de energie al sistemelor.

   1. III.2.1. Conţinut general

      În forma cea mai generală, consumul de energie al instalaţiilor de climatizare se determină pe bază de bilanţ care cuprinde următoarele componente:

      • ■ necesarul de energie pentru răcire/climatizare (la nivelul clădirii/apartamentului);

      • ■ consumul de energie al instalaţiei de ventilare mecanică (dacă există);

      • ■ consumul de energie al componentelor auxiliare ale sistemului de ventilare/climatizare: pompe, ventilatoare, recuperatoare etc.;

      • ■ consumul de energie al sistemului de generare a frigului;

      • ■ pierderile termice pe circuitele de apă şi de aer ale sistemului;

      • ■ recuperările de energie din sistem.

      Componentele menţionate se evaluează şi se însumează diferit la nivelul sistemelor, în funcţie de tipul şi de complexitatea acestora.

   2. III.2.2. Evaluarea consumului de energie pentru instalaţii de climatizare (răcire), considerând numai sarcina de căldură sensibilă; scheme generale

      Metoda se aplică la clădiri rezidenţiale/apartamente sau clădiri terţiare climatizate cu sarcini reduse de căldură latentă. Sistemul de climatizare poate fi „numai aer” sau „aer – apă”.

      Pentru determinarea necesarului de energie pentru răcirea clădirilor, metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor Mc001-PII detaliază:

      • ■ metoda de calcul lunară,

      • ■ metoda orară simplificată.

      În Breviar se detaliază metoda lunară; metoda orară necesită un calcul automat.

      Consumul de energie din sistemul de climatizare se poate calcula:

      • - printr-o metodă simplificată care introduce randamentul global al sistemului;

      • - pe baza puterilor calculate în condiţii nominale de calcul şi considerând un timp echivalent de funcţionare a sistemului.

      Astfel, consumul de energie din sistemul de climatizare, în cazul în care se ia în considerare numai căldura sensibilă, se determină cuplând metodele de calcul ale necesarului de energie pentru răcirea clădirii, cu metodele de calcul al consumului de energie din sistem.

      Procedura pentru diferitele situaţii, se poate urmări în schemele logice după cum urmează:

      • ■ necesarul de energie al încăperii (sarcina sensibilă) după metoda lunară şi evaluarea consumului de energie al sistemului prin metoda simplificată, figura III.2.1;

      • ■ necesarul de energie al încăperii (sarcina sensibilă) şi evaluarea consumului de energie al sistemului pe baza puterilor stabilite în condiţii nominale de calcul, figura III.2.2.

        

        CARACTERISTICI TERMOTEHNICE (U,H,L)

        III.1.3.2

        TEMPERATURI INTERIOARE DE CALCUL (i)

        proiect

        Normativ I5

        APORTURI/ PIERDERI DE CALDURA ALE CLADIRII (TRANSMISIE+VENTILARE) (QT + QV)

        III.2.2.1 şi III.2.3

NECESAR DE ENERGIE PENTRU RĂCIRE

(Qsist,CTA)

III.2.2.2

FACTOR DE UTILIZARE (Tr,R)

III.2.2.1

Pentru sistemele care iau în considerare numai căldura sensibilă se recomandă ca fluxurile de energie să fie urmărite în diagrama din figura 2.4 din Mc001-PII.

Fig. III.2.1. Schema de calcul pentru necesarul de energie al clădirii/apartament (sarcina sensibilă), metoda lunară şi evaluarea consumului de energie al sistemului prin metoda simplificată

CARACTERISTICI GEOMETRICE ZONA

III.1.3.1

CARACTERISTICI TERMOTEHNICE (U,H,L)

III.1.3.2

TEMPERATURI DE CALCUL

(i)

proiect

APORTURI/ PIERDERI DE CALDURA ALE CLADIRII (TRANSMISIE+VENTILARE)

(QT + QV)

III.2.2.1 sau III.2.3

ENERGIA NECESARA PENTRU RACIRE LA NIVELUL SURSEI DE FRIG

PIERDERI TERMICE IN SISTEMUL DE DISTRIBUTIE APA RACITA

(QR, sist,F)

III.2.2.3

III.3.2.6

SURSE DE CĂLDURĂ PENTRU CLADIRE (SOLARE+INTERIOARE)

(Qs + Qint)

III.2.2.1

FACTOR DE UTILIZARE (Tr,R)

III.2.2.1

CONSUM DE ENERGIE ELECTRICA PENTRU INSTALATIA DE CLIMATIZARE

(Qel. tot)

III.2.2.3 (sau III.2.3.3**)

Fig. III.2.2. Necesarul de energie al clădirii/apartament (sarcina sensibilă) şi evaluarea consumului de energie al sistemului pe baza puterilor stabilite în condiţii de calcul.

** Numai pentru sistemele de ventilare care realizează tratarea aerului, utilizate şi pentru răcire/încălzire

Procedura generală de calcul

Principalele date de intrare necesare pentru efectuarea calculelor sunt:

• ■ caracteristicile elementelor de anvelopă şi ale sistemului de ventilare;

• ■ sursele interioare de căldură,

• ■ date referitoare la climatul exterior;

• ■ date privind sistemul de climatizare (răcire): ▪ partiţionarea clădirii în zone de calcul; ▪ tipul de sistem pe fiecare zonă, elemente componente şi eficienţa acestora; ▪ pierderi de energie la sursele de răcire şi pe distribuţia agentului termic; ▪ sisteme de recuperarea energiei şi care utilizează surse regenerabile; ▪ debitele de aer ▪ modul de comandă şi control pentru menţinerea parametrilor la valorile prescrise;

• ■ date referitoare la sistemul de ventilare: tipul sistemului (naturală sau mecanică, cu sau fără tratarea aerului), elemente componente.

  Principalele rezultate ale calculelor sunt:

  • ■ durata sezonului de răcire;

  • ■ necesarul de energie lunar şi anual pentru răcirea clădirilor ;

  • ■ consumul de energie lunar şi anual pentru răcirea clădirilor ;

  • ■ consumul de energie auxiliar pentru răcire şi ventilare;

  • ■ consumul total de energie pentru climatizare.

În metoda lunară, bilanţul de energie se scrie pentru o periodă de timp de o lună. Parametrii climatici sunt valori medii pentru luna de calcul.

Clădirea poate avea mai multe zone termice, cu temperaturi interioare prescrise diferite şi cu scenarii de funcţionare diferite. In cele ce urmează se prezintă calculul pentru o clădire monozonă; în cazul mai multor zone, calculul se repetă similar pentru fiecare zonă şi rezultatele se însumează după caz, la nivelul zonelor şi a sistemelor, cu sau fără a lua în considerare interacţiunea dintre zone.

Sistemul de răcire poate avea o funcţionare continuă sau intermitentă. Calculul se realizează urmărind etapele descrise în cele ce urmează.

1. 1) Se defineşte conturul zonei condiţionate (răcite), cu toate caracteristicile termofizice ale anvelopei.

2. 2) Se stabileşte durata sezonului de răcire.

3. 3) Se calculează pentru fiecare lună, pe bază de bilanţ, necesarul de energie pentru răcirea clădirii,

   QR.

   Bilanţul de energie la nivelul clădirii include următorii termeni (numai căldură sensibilă):

   • - transferul de căldură prin transmisie, dintre spaţiul climatizat şi mediul exterior, datorat diferenţelor de temperatură,

   • - transferul de căldură pentru încălzirea/răcirea aerului de ventilare introdus mecanic sau natural, datorat diferenţelor de temperatură dintre spaţiul climatizat şi aerul introdus,

   • - căldura provenită de la sursele interioare de căldură,

   • - căldura datorată aporturilor solare.

4. 4) Se calculează energia consumată la nivelul sistemului, pe baza bilanţului de energie al sistemului de răcire care include după caz, urmatorii factori:

necesarul de energie pentru răcirea clădirii;

• ■ energia furnizată de sistemele ce utilizează energie regenerabilă;

• ■ pierderile de energie care au loc la generare, stocare, distribuţie şi emisie în sistemele de răcire;

• ■ energia introdusă în sistemele de răcire;

• ■ ca un caz particular, energia primară produsă de aceste sisteme de răcire (de exemplu energie electrică ce rezultă dintr-un sistem de co sau trigenerare).

Bilanţul de energie al fiecărui sistem cuprinde de asemenea şi energia recuperată în sistem de la diverse surse şi la diferite niveluri.

1. III.2.2.1. Calculul necesarului de energie pentru răcirea clădirilor/apartamentelor, metoda lunară, numai căldură sensibilă.

   Necesarul de energie pentru fiecare lună de calcul Q R [MJ], se calculează conform relaţiei:

   Q R = Qsurse,R ± R QTr,R (III.2.1)

   în care:

   • - QTr,R - energia totală transferată între clădire şi mediul exterior, în situaţia răcirii clădirilor, [MJ];

   • - Qsurse,R - energia furnizată clădirii de sursele de căldură, în situaţia răcirii, [MJ],

   • - R - factorul de utilizare a pierderilor de căldură, în situaţia răcirii.

   Semnul plus sau minus din relaţia III.2.1 are semnificaţia că în medoda lunară, QTr,R poate apare ca aport sau pierdere de căldură.

   Căldură transferată între clădire şi mediul adiacent neclimatizat, QTr se calculează cu relaţia:

   QTr = QT + QV (III.2.2)

   în care:

   QT - căldura transferată prin transmisie, [MJ];

   QV - căldura transferată prin aerul de ventilare, [MJ].

   Căldura totală de la sursele interioare, Qsurse :

   Qsurse = Qint + QS (III.2.3)

   cu:

   Qint - căldura degajată de sursele interioare , [MJ];

   QS - căldura provenită de la soare , [MJ].

   Pentru calcul se detaliază în continuare mărimile din relaţiile III.2.2 şi III.2.3.

   QT = Σk { HT,k. (θi – θe,k)}.t (III.2.4)

   în care:

   HT,k – coeficientul de transfer termic al elementului k, către spaţiul sau zona de temperatură θe,k, [W/K];

   θi - temperatura interioară a clădirii, prevăzută în proiect pentru a realiza confortul termic interior în situaţia climatizării;

   θe,k - temperatura exterioară medie lunară sau a zonei adiacente elementului k; t - durata de calcul (pentru fiecare lună); [Ms].

   Pentru fiecare element exterior, transmitanţa HT, se calculează cu relaţia:

   HT = L + Ls + Hu (III.2.5)

   unde: L - coeficientul de cuplaj termic pentru anvelopa clădirii, [W/K]; Ls - coeficientul de cuplaj termic pentru sol, [W/K]; Hu - coeficientul de transfer termic către spaţii neclimate, [W/K].

   L= UjAj + klk + j [W/K] (III.2.6)

   unde: Uj - transmitanţa termică a elementului ”j” de anvelopă a clădirii, [W/(m2K)]; Aj – aria elementului „j”, [m2]; k - transmitanţa termică liniară a punţii termice liniare „k”, [W/(mK)]; lk – lungimea punţii termice liniare „k”, [m]; j - transmitanţa termică punctuală a punţii termice punctuale j, [W/K].

   Pentru semnificaţia fizică şi detalierea calculelor privind caracteristicile termice ale elementelor de construcţie - document recomandat: Mc001/2006.

   În calculul transferului de căldură către zone/clădiri adiacente zonei climatizate, temperatura

   e,k reprezintă temperatura zonei/clădirii adiacente, având valori care corespund structurii şi

   utilizării acesteia; efectul radiaţiei solare asupra temperaturii

   e,k

   asupra spaţiilor foarte vitrate

   adiacente zonei climatizate, trebuie tratat prin modele detaliate; la calculul transferului de căldură

   către sol temperatura e,k

   este egală cu temperatura mediului exterior.

   Efectul radiaţiei nocturne trebuie luat în considerare mai ales în cazul ferestrelor protejate prin dispozitive exterioare (obloane sau jaluzele). Pentru tratarea acestor situaţii ca şi pentru alte cazuri speciale (pereţi solari ventilaţi, alte elemente ventilate ale anvelopei, surse interioare de joasă temperatură), se recomandă Metodologia Mc001 şi studii specializate.

   Energia disipată de clădire prin ventilare, QV [MJ]se calculează în fiecare conform relaţiei:

   QV = Σk{HV,k(i - intr,k}.t (III.2.7)

   în care: HV,k - coeficientul de transfer prin ventilare datorat aerului introdus în zona de calcul, prin elementul k, [W/K]; θintr,k, - temperatura de introducere (refulare), [K]; i - temperatura interioară a clădirii, prescrisă pentru a realiza confortul termic interior în situaţia climatizării, [K]; t -durata de calcul, pentru luna respectivă, [Ms].

   

   Pentru un debit de aer volumic V V,k cunoscut, coeficientul de transfer de căldură prin ventilare

   HV,k, pentru fiecare lună de calcul, se calculează conform relaţiei:

   

   HV ,k

    aca V V ,k , (III.2.8)

   în care:

   

   V V,k - debitul volumic aferent elementului aeraulic k, [m3/s];

   aca

   • - capacitatea

     calorică a aerului refulat ce poate fi considerată 1200 J/m3K.

     Valoarea temperaturii de introducere θintr,k a acestui debit, se stabileşte pentru una din următoarele situaţii:

     • - ventilare naturală inclusiv infiltraţii de aer din exterior – θintr,k este egala cu temperatura aerului exterior θe;

     • - ventilare naturală ce include infiltraţii de aer din încăperile adiacente necondiţionate sau din poduri, mansarde sau alte spaţii închise insorite (sere), θintr,k este egala cu temperatura echivalentă a spaţiilor adiacente;

     • - ventilare provenită de la un sistem de ventilare mecanică – θintr,k este egală cu temperatura de introducere a aerului ce intră prin acest tip de sistem.

       Precizări pentru situţii particulare

       În cazul în care aerul de ventilare este tratat (răcit, încălzit), se poate ca θintr = θintr,k, caz în care energia disipată de clădire prin ventilare, QV = 0. In acest caz, în calculul consumului de energie al zonei se va include consumul de energie pentru ventilare (§ III.2.3).

       Cazul utilizării recuperatoarelor de căldură

       Recuperarea căldurii din aerul evacuat se ia în considerare fie prin introducerea în calcul a unui debit de aer mai mic decâi cel real, reducerea fiind proporţională cu eficienţa recuperatorului, fie înlocuind temperatura exterioară cu temperatura aerului introdus, obţinută ca funcţie de temperatura zonei şi de eficienţa recuperatorului. Alte detalii sunt furnizate în Mc001-PII (§ II.2.4.8.2).

       In cazul ventilării nocturne, se consideră un debit volumic mediu suplimentar

       

       V V ,k

       [m3/s], calculat prin introducerea unor factori de corecţie ce ţin cont de diferenţa de temperatură, de efectele dinamice şi de eficienţa sistemului. Detalii suplimentare sunt furnizate în Mc001-PII (§ II.2.4.8.2).

       Degajări de căldură de la surse interioare

       În funcţie de procesul din încăpere, sursele de căldură pot fi: ocupanţii, aparate electrice, iluminatul, căldura degajată sau absorbită datorită instalaţiilor ce strabat încăperea, inclusiv cele de canalizare; căldura disipată sau absorbită de instalaţiile de ventilare, încălzire sau răcire, altele decât cele pentru climatizarea spaţiului respectiv, căldura din procesele tehnologice desfăşurate în încăpere.

       Energia totală furnizată de sursele interioare de căldură, în situaţia răcirii clădirii, Qsurse [MJ] se calculează cu relaţia:

       Q

       Qsurse  Qsurse,k   1  bl * Qsurse,nc,l k l

       (III.2.9)

       unde:

       surse,k

        t

       

       surse,med ,k

       Qsurse,nc,l   surse,med ,nc,l t

       în care: Qsurse,k - energia furnizată de sursa k în spaţiul climatizat, în timpul lunii considerate, [MJ]; Qsurse,nc,l - energia furnizată de sursa interioară l dintr-un spaţiu adiacent neclimatizat, în timpul sezonului sau lunii considerate, [MJ]; bl - factor de reducere al efectului sursei din spaţiul adiacent

       neclimatizat,

        surse,med ,k - fluxul de căldură mediu degajat de sursa interioară k,

        surse,med ,nc,l - fluxul

       de căldură mediu degajat de sursa interioară, aflată în spaţiul adiacent neclimatizat, t - durată perioadei de calcul (luna), [Ms];

       Pentru calcularea degajărilor de căldură de la sursele interioare, se fac următoarele precizări:

     • - o parte din căldura degajată de sursele interioare, poate fi recuperată fie în elementele perimetrale ale clădiri, fie în sistemul care se calculează, fie în alt sistem; în cele ce urmează se consideră numai căldura recuperată în clădire;

     • - pentru simplificare, cantităţile mici de căldură disipate în sistem şi recuperate în clădire pot fi ignorate în calculul necesarului de energie pentru răcire, putând fi evaluate în cadrul calculului performanţei energetice globale a sistemului, prin introducerea unor factori de corecţie;

     • - o sursă rece, ce contribuie la eliminarea unei cantităţi de căldură din zona de calcul trebuie tratată ca o sursă obişnuită, dar de semn opus (negativă);

   Cu aceste observaţii, fluxul total de căldură datorat surselor interioare

    surse

   [W], se scrie:

    surse

    oc  ap ,e  il  acmc  i,r ,V

     proc

   (III.2.10)

   în care:

   oc - fluxul de căldură cedat de ocupanţi, [W]; ap,e - fluxul de căldură cedat de aparatura

   electrică,[W];

   il - fluxul de căldură de la iluminat, [W];

   acmc

   • - fluxul de căldură de la

     instalaţiile de apă caldă menajeră şi canalizare, [W]; I ,R,V

   • - fluxul de căldură cedat de instalaţiile

     de încălzire, răcire şi ventilare,[W]; hranei,[W].

      proc - fluxul de căldură din procese tehnologice şi prepararea

     Căldura degajată de ocupanţi şi căldura de la aparatura electrică

     Valorile orare şi săptămânale ale fluxului de căldură cedat de ocupanti şi de aparatura electrică aflată în încăpere trebuie determinate în funcţie de tipul şi gradul de ocupare al clădirii, de modul de utilizare a clădirii, şi de scopul calculului. In acest caz, dificultatea calculului este de a utiliza valori medii lunare, care să ia în considerare scenarii de funcţionare, factori de simultaneitate etc.

     În absenţa altor date, pot fi utilizate valorile din Mc001-PII.

     Căldura degajată de la iluminatul artificial

     Valoarea fluxului de căldură degajat de la iluminat

     • - fluxul de căldură cedat de corpurile de iluminat şi

       il este suma dintre:

     • - fluxul de căldură degajat de alte aparate de iluminat prezente în încăpere şi care nu fac parte din prima categorie : corpuri de iluminat decorative, iluminat de siguranţă, lampi speciale, ingropate etc. Pentru toate aceste dispozitive, trebuie utilizate valorile existente în documentaţia de specialitate, în funcţie de utilizarea clădirii şi scopul calculului.

       Observaţie : Fluxul de căldură nu include căldura evacuată direct prin sistemul de ventilare utilizat pentru evacuarea căldurii de la corpurile de iluminat (dacă este utilizat un astfel de sistem).

       Căldura degajată de la instalaţiile de apă caldă, apă rece şi canalizare

       Fluxul de căldură cedat/primit de instalaţiile de apă rece, apă caldă de consum şi canalizare către/de la încăperea climatizată, se scrie conform relaţiei:

       în care:

       acm  c  acm  ar  c

       acm  acm  Lacm

       (III.2.11)

       unde:

       acmc - fluxul de căldură cedat/primit de instalaţiile de apă rece, apă caldă de consum şi

       canalizare, [W] ; acm - flux de căldură datorat conductelor de apă caldă, [W];

        ar c

   • - fluxul de

     căldură datorat apei reci şi canalizarii interioare, [W];

     acm - fluxul de căldură unitar cedat de

     instalaţia de apă caldă de consum, [W/m] ; Lacm - lungimea conductelor din sistemul de apă caldă menajeră din zona de clădire considerată, [m].

     Pentru detaliere, document de referinţă Mc001-PII.

     Dacă se apreciază ca fiind neimportante în raport cu alte fluxuri de căldură, ele pot fi neglijate.

     Căldura cedată/absorbită de la sistemele de încălzire, răcire şi ventilare,

     I , R,V  I  R  V

     în care :

      I ,R,V :

     (III.2.12)

      I - flux de căldură de la sistemul de încălzire din spaţiul climatizat, [W];

      R - flux de căldură de la sistemul de răcire din spaţiul climatizat, [W];

     V - flux de căldură de la sistemul de ventilare din spaţiul climatizat, [W];

     Valoarea fluxului de căldură de la sistemul de încălzire

      I , poate proveni de la surse de energie

     auxiliară (pompe, ventilatoare şi componente electronice), precum şi la căldura disipată în procesele de emisie, circulaţie, distribuţie şi inmagazinare a căldurii din sistemul de încălzire, în zona considerată. Aceste date trebuie considerate, fie ca medii lunare.

     Valoarea fluxului de căldură provenit de la sistemul de răcire  R

     se referă la sursele de energie

     auxiliară (pompe, ventilatoare şi componente electronice) din zona considerată precum şi la căldura disipată în procesele de emisie, circulaţie, distribuţie şi stocare din sistemul de răcire. Pentru această metodă, aceste date trebuie obţinute ca valori medii lunare.

     Valoarea fluxului de căldură transferat de la sistemul de ventilare, V

     se referă la căldura disipată

     în zona de calcul de alt sistem de ventilare. Căldura care provine de la sistemul de ventilare care introduce aer în zona respectivă, trebuie luată în considerare printr-o creştere a temperaturii de introducere (relaţia III.2.34) şi de aceea nu trebuie considerată ca o sursă interioară în sine.

     Căldura degajată de la procese tehnologice şi prepararea hranei

     Fluxul de căldură transferat către sau de la încăpere ce rezultă din procese tehnologice sau de

     preparare a hranei -

      proc

   • - depinde de tipul de utilizare a clădirii şi poate fi determinat pe baza

   documentaţiei de specialitate. Pentru valori prin lipsă se recomandă Mc001-PII.

   Fluxurile de căldură se înmulţesc cu durata de emisie pentru a obţine energia introdusă în încăpere, pe perioada de calcul

   Aporturi de căldură solare

   Aporturile de căldură solare sunt funcţie de radiaţia solară la nivelul localităţii în care se află clădirea, de orientarea suprafeţelor receptoare, de coeficienţii lor de transmitere, absorbtie şi reflexie a radiaţiei solare, precum şi de caracteristicile de transfer ale acestor suprafeţe.

   Energia totală pătrunsă în interior, într-o zonă a clădirii, datorită radiaţiei solare (aportul solar) Qs

   [MJ], se calculează cu relaţia:

   Qs  Qs ,c   1  b j Qs ,nc , j 

   j

   (III.2.13)

   în care:

   Qs ,c  Is ,k Fsu ,k As ,k  şi

   k

   Qs,nc, j  Is, j Fsu , j As, j nc

   j

   unde:

   Qs,c - energia solară pătrunsă în zona de calcul, prin elementele perimetrale exterioare ale clădirii, pentru luna considerată, [MJ];

   Qs,nc,j - energia solară pătrunsă în zona de calcul pentru luna considerată, datorată aporturilor solare din zona adiacentă “j”, neclimatizată), [MJ];

   bj - factor de reducere a aporturilor de la spaţiul neclimatizat j,

   Fsu,k - factor de reducere a aporturilor solare datorită umbririi prin elemente exterioare, a ariei de captare efectiva corespunzatoare suprafeţei k,

   As,k - aria de captare efectivă a suprafeţei k, pentru o orientare şi un unghi de înclinare dat, în zona considerată

   As,j - idem As,k, pentru aporturi solare către spaţiul adiacent j neclimatizat, [m2];

   Is,k - radiaţia solară totală, integrată pe perioada de calcul, egală cu energia solară captată de 1 m2 al suprafetei k, pentru o orientare şi înclinare dată a acesteia;

   Is,j - idem Is,k, pentru aporturi solare către spaţiul adiacent j neclimatizat, [m2];

   Fsu - factor subunitar denumit factor de reducere al aporturilor solare datorat umbririi exterioare. Pentru detalii şi valori, document recomandat Mc001-PII.

   Arii de captare efective a radiaţiei solare

   Ariile de captare a radiaţiei solare se determină pentru toate tipurile de elemente perimetrale ale unei clădiri, care captează radiaţia solară (suprafeţe vitrate exterioare, elemente opace exterioare, pereţi şi planşee interioare din spaţii tip seră, precum şi pereţi aflaţi în spatele unor elemente de

   acoperire sau izolaţii transparente. Caracteristicile de captare ale acestor suprafeţe depind de climatul local şi de factori dependenţi de perioada de calcul, cum ar fi poziţia soarelui sau raportul dintre radiaţia directă şi difuză; în consecinţă, trebuie alese valori medii adecvate scopului urmărit (răcire sau verificarea confortului termic de vară).

   Aria de captare efectivă a unui element de anvelopa vitrat se calculează cu relaţia:

   în care:

   AS ,F  Fu 1 Ft AF

   (III.2.14)

   AF - aria totala a elementului vitrat, inclusiv rama, [m2];

   Ft - factor de tâmplărie, egal cu raportul dintre aria ramei şi aria totala a geamului;

   Fu - factor de umbrire al fereastrei datorat dispozitivelor de umbrire mobile, cu care aceasta este prevazută;

   - factor de transmisie (transmitanţa) a energiei solare prin elementul vitrat.

   Ca valoare prin lipsă, se poate utiliza o pondere a ramei Ft = 0,2.

   Transmitanţa a elementului vitrat reprezintă media raportului dintre energia solară transmisă prin elementul vitrat neumbrit şi energia solară incidenta. Mc 001 stabileşte metodele de calcul pentru determinarea transmitanţei totale a suprafeţelor vitrate echipate cu dispozitive de protecţie solară.

   u

   Reducerea aporturilor solare prin utilizarea elementelor de umbrire mobile, se ia în considerare prin factorul de reducere a aporturilor, care se calculează cu relaţia:

   Fu

   în care:

    1  f 

    fu u

   / 

   (III.2.15)

   Fu - Factorul de reducere a aporturilor solare datorat elementelor de umbrire mobile

    - transmitanţa totală a ferestrei, în situaţia în care nu sunt utilizate elemente de umbrire mobile

   ;

    u - transmitanţa totală a ferestrei, în situaţia utilizării elementelor de umbrire mobile;

   fu - factor de corecţie în funcţie de durată de utilizare a elementelor de umbrire mobile. Factorul fu se determină pe baza metodei detaliate în Anexa II.2.D din Mc001-PII.

   Umbrirea elementelor vitrate trebuie luată în calcul atunci când radiaţia solară incidentă pe suprafaţa elementului la ora de calcul, depaşeşte 300 W/m2 şi neglijată dacă radiaţia este inferioară acestei valori.

   Aria de captare efectivă a radiaţiei solare pentru elemente opace

   Aria de captare efectivă a unui element opac de anvelopa (perete, terasă) As,p (m2) se calculeaza cu formula:

   în care:

   As, p  Fcer p Rp,seU p Ap

   (III.2.16)

   Fcer - factor de corecţie ce ţine cont de schimbul de căldură prin radiaţie al peretelui către bolta cerească, [m2K/W];

    p - coeficient de absorbţie a radiaţiei solare de către elementul opac considerat;

   Ap - aria totala a peretelui considerat de calcul, [m2];

   Rp,se - rezistenţa termică a elementului opac, determinată conform Mc001-PI, [m2K/W]; Up – transmitanţa termică a peretelui, determinată conform Mc001-PI, [W/m2K]; Factorul de corecţie Fcer se calculează cu relaţia :

   F  1 cert

   

   (III.2.17)

   în care :

   cer

    p I

   s, p

   cer - fluxul de căldură unitar datorat transferului de căldură prin radiaţie către bolta cerească,

   [W/m2] ;

   Is,P - radiaţia solară totală integrată (energia solară) la nivelul elementului opac, [MJ/m2 ] ;

   t - perioada de calcul, [Ms] ;

   Fluxul de căldura unitar transferat prin radiaţie către bolta cerească se srie:

   cer  Ff hr ,e ecer

   în care:

   (III.2.18)

   Ff - factor de formă dintre elementul opac şi bolta cerească (1 pentru terasă orizontală deschisă, 0,5 pentru un perete exterior nemascat) ;

   hr,e - coeficient de transfer de căldură prin radiaţie la exterior, [W/m2K] ;

   ecer - diferenta medie de temperatură dintre aerul exterior şi temperatura aparentă a bolţii cereşti, [ºC].

   Pentru calculul coeficientului de transfer hr,e, se recomandă Mc001-PII.

   Ca valoare prin lipsă hr,e = 5 W/m2K, valoare ce corespunde la o temperatură medie a suprafeţei exterioare de 10 ºC. Atunci când temperatura boltii cereşti nu este

   disponibilă în bazele de date climatice, diferenţa medie de temperatură

   ecer

   = 11K.

   Calculul factorului de utilizare a pierderilor de căldură

   Efectele dinamice ale transferului de căldură sunt luate în considerare prin introducerea factor de utilizare a aporturilor/pierderilor de căldură în situaţia răcirii, ηTr,R.

   Efectul inerţiei termice a clădirii în cazul răcirii intermitente sau opririi furnizării frigului este luat în considerare prin introducerea unei ajustari (corecţii) a temperaturii interioare prescrise sau a unei corecţii aplicate necesarului de energie pentru răcire.

   Factorul de utilizare a pierderilor de căldură este funcţie de raportul dintre pierderile şi aporturile de căldură şi de inerţia termică a clădirii, conform următoarelor relaţii:

   Notând cu λR raportul dintre pierderile şi aporturile de căldură în situaţia răcirii,

   - dacă λR>0 şi λR ≠ 1 atunci

   Tr ,R

    1 R

   

   R

   R

   1 R 1

   ; (III.2.19)

   - dacă λR =1 atunci

   Tr ,R

     R ;

   

    R  1

   - dacă λR < 0 atunci

   Tr ,R  1

   în care, pentru fiecare lună şi pentru fiecare zonă considerată:

   ηTr,R - factorul de utilizare a pierderilor de căldură în situaţia răcirii;

   λR - raportul dintre aporturile şi pierderile de căldură ale zonei în perioada de răcire:

   

     Qsurse, R

   (III.2.20)

   Q

   R

   Tr , R

   Qsurse,R - aporturile de căldura totale pentru răcire, determinate anterior, [MJ];

   QTr,R - energia totală transferată între clădire şi mediul exterior, în situaţia răcirii clădirilor,

   αR - parametru numeric adimensional ce depinde de constanta de timp a clădirii pentru răcire τR,

   care se calculează cu relaţia:

    R  0 R

     R

   

   

   (III.2.21)

   unde: 0R

   0 R

   • - parametru numeric de referinţă;

      R - constanta de timp pentru răcire, în ore;

      0 R

   • - constanta de timp de referinţă pentru răcire,

     Valorile recomandate pentru

      0 R

     şi  0R ca şi graficul variaţiei factorului de utilizare ηtR pentru o

     perioadă de calcul lunară şi pentru diverse constante de timp, sunt date în Mc001-PII.

     Constanta de timp a clădirii pentru răcire,  R [ore] se calculează cu relaţia :

     

       Cm / 3,6

     R H

     (III.2.22)

     T

     unde :

     Cm - capacitatea termică a clădirii, [kJ/K];

     HT - coeficient de transmisie a căldurii prin elementele clădirii [W/K].

     Valori convenţionale ale constantei de timp pentru diverse tipuri de clădiri pot fi calculate pentru tipuri de clădiri reprezentative construite. Valori curente sunt date în Mc 001.

     Capacitatea termică internă a clădirii sau a unei zone, Cm se obţine prin insumarea capacităţilor termice ale tuturor elementelor de construcţii aflate în contact cu aerul interior al zonei luate în considerare (document recomandat Mc001-PII).

     Corecţii pentru regimul de funcţionare al instalaţiilor

     Cazul funcţionării în regim continu

     Pentru răcirea continuă a clădirii pe toată perioada sezonului de răcire, calculul energiei pentru răcire se face cf. relaţiei III.2.1 utilizând ca temperatură interioară, temperatura prescrisă pentru climatizare θi.

     Cazul răcirii în regim intermitent

     Energia necesară pentru răcire în cazul răcirii intermitente QR,interm se calculează cu relaţia:

     unde:

     QR,int erm

      aR,int ermQR

      1  a

     R,int erm

     Q

     R,tot ,int erm

     (III.2.23)

     QR - energia necesară pentru răcire, calculată conform relaţiei III.2.1 presupunând că pentru toate zilele lunii, controlul şi setarea termostatului de ambianţă corespunde unei situaţii de răcire în regim continu, [MJ];

     QR,tot,interm - energia necesară pentru răcire, calculată conform relaţiei III.2.1, presupunând că pentru toate zilele lunii, controlul şi setarea termostatului de ambient corespund perioadei de intermitenţă, [MJ];

     aR,interm - factor adimensional de corecţie pentru răcirea intermitentă, determinat cu relaţia:

     aR,int erm

      1 bR,int erm

      0 R

      R 1R

     1 f

     

     R,N

     (III.2.24)

     

     având ca valoare minimă: în care:

     aR,int erm 

     f R,N ; se stabileşte din fig. III.2.3.

     f R,N - raportul dintre numărul de zile din saptămână cu răcire normală şi numărul de zile dintr-o săptămână (ex. 5/7) ;

     bR,interm - factor de corelaţie empiric cu valoare constanta bR,interm=3 ;

      R - constanta de timp pentru răcire, cf. relaţiei III.2.22 [ore];

      0R - constanta de timp de referinţă pentru răcire [ore];

     

     raportul λR

     τR τR τR

     τR

aR,interm

λR - raportul dintre aporturile şi pierderile de căldură ale clădirii (zonei) în modul de răcire.

Figura III.2.3 - Nomograma de alegere a factorului de corecţie aR,interm pentru răcirea intermitentă; 1 – clădiri cu inerţie mare ; 2 – clădiri cu inerţie mică

Cazul răcirii cu perioade mari de întrerupere a funcţionării

În anumite clădiri cum ar fi şcolile, perioadele de vacanţă în timpul sezonului de răcire conduc la o reducere importantă a necesarului de frig.

Necesarul de frig în perioada de întrerupere se calculează astfel:

• - pentru luna ce include o perioadă de întrerupere, calculul se face diferenţiat: a) pentru perioada de răcire normală; şi b) pentru perioada de întrerupere;

• - se interpoleaza liniar rezultatele obţinute, ţinând cont de raportul dintre perioada de întrerupere

şi perioada de timp normală, utilizand următoarea relaţie:

Q  f Q  1 f Q

unde:

R,vac R,N R R,N R,tot ,vac

(III.2.25)

QR,vac - necesarul de energie pentru răcire ce ţine cont de perioadele de vacanţă, [MJ];

QR - necesarul de energie pentru răcire calculat conform relaţiei III.2.1, presupunand ca pentru toate zilele lunii, setările şi controlul termostatului de ambianţă sunt cele corespunzatoare perioadei normale, [MJ];

QR,tot ,vac - necesarul de energie pentru răcire calculat conform III.2.1, presupunând că pentru toate zilele lunii, setările şi controlul termostatului de ambianţă sunt cele corespunzatoare perioadei de întrerupere, [MJ];

f RN - factor reprezentând numarul de zile din luna cu răcire normală, raportate la numărul total de zile al perioadei (ex. 10/31) .

1. III.2.2.2. Necesarul de energie anual pentru răcire

   Necesarul anual de energie pentru răcire, pentru o zonă de clădire dată, se calculează însumând necesarul de energie pe perioadele (lunile) distincte din an în care este necesară răcirea, ţinând cont de durata acestor perioade de-a lungul unui an calendaristic:

   în care:

   QR,an  QR, j

   j

   (III.2.26)

   QR,an - necesarul anual de răcire pentru zona considerată, [MJ];

   QR,j - necesarul de răcire al zonei considerate pentru luna j, [MJ];

2. III.2.2.3. Energia consumată de sistemele de climatizare (răcire)

   1. 1) Evalarea energiei consumate pe baza randamentului global al sistemului de climatizare.

      Energia consumată se determină cu relaţia:

      

      Q

      

      QR,sistF  R

      (III.2.27)

      unde:

      sist ,R

      QR,sistF - energia consumată în sistemul de răcire, care include pierderile de energie ale sistemului, [MJ];

      QR - energia necesară pentru răcire a clădirii sau zonei, [MJ],

      sist ,R

      • - eficienţa globală a sistemului de răcire, care include pierderile de energie la generarea,

        transportul, acumularea, distribuţia şi emisia de agent termic (aer şi apă) din sistem. Această eficienţă nu ţine cont de:

        • - energia electrică auxiliară introdusă în sistemul de climatizare, Q aux,

        • - de coeficientul de performanţă al sursei frigorifice.

          De aceea, energia electrică totală consumată în sistemul de climatizare (răcire),

          Qel. tot , [MJ] va fi:

          Qel.tot

           QR,sistF

          

          COP

          

          Q

          aux

          (III.2.28)

          în care:

          COP - coeficientul mediu de performanţă al maşinii frigorifice, indicat de producător.

          Qaux – energia electrică auxiliară utilizată de pompe, ventilatoare, servomotoare etc; calculul va fi detaliat în continuare, la pct.2.

          Deoarece există foarte puţine date fiabile referitoare la eficienţa globală a sistemelor şi ţinând seama de diversitatea soluţiilor tehnice, este recomandat ca pierderile şi recuperările de energie să fie evaluate pe componente, conform procedurii care urmează.

   2. 2) Evalarea energiei consumate pe baza puterilor calculate în condiţii de calcul şi considerând un timp de funcţionare echivalent al sistemului.

      În acest caz se evaluează separat:

      • - pierderile de energie din sistem, Qpierd,

      • - consumul de energie electrică pentru transportul aerului în instalaţiile de ventilare/climatizare, Qta ,

      • - consumul de energie electrică pentru transportul agentului primar (apă caldă sau apă răcită) ce alimentează componentele instalaţiei de climatizare (Centrala de Tratare a Aerului şi aparatele locale de tratare a aerului), Qtapă,

      • - energia electrică auxiliară utilizată de pompe, ventilatoare, servomotoare etc, Qaux,

      • - energia recuperată în sistem, Qrec ,

      • - consumul de energie electrică pentru producerea frigului, la nivelul sursei de frig.

        Atunci, energia consumată în sistemul de răcire QR,sistF se calculează pe bază de bilanţ:

        QR,sistF = QR + Qpierd + Qta + Qtapă - Qrec (III.2.29)

        unde: QR - energia necesară pentru răcire a clădirii sau zonei (cf. III.2.1).

        În cele ce urmează sunt date relaţii de calcul pentru evaluarea consumurilor şi recuperărilor de căldură. Dacă relaţiile exprimă puteri termice, calculate în condiţii nominale, energia corespunzătoare se calculează prin multiplicare cu timpul echivalent de funcţionare la sarcina nominală a sistemelor (Anexa II.2.K din Mc 001-PII).

        După evaluarea energiei pierdute sau recuperate în sistem, se calculează energia electrică totală consumată în sistemul de climatizare (răcire), Qel. tot (cf. III.2.28).

        1. a) Pierderi/aporturi de caldură prin suprafaţa conductelor de transport al aerului

           Pierderile sau aporturile de căldură prin suprafaţa conductelor (canalelor) situate în încăperea/zona climatizată.

           Aceste pierderi trebuie luate în considerare doar atunci când diferenţa dintre temperatura aerului transportat şi temperatura încăperii sau zonei climatizate este semnificativă. Ele pot fi neglijate în cazul cand sistemul nu asigură încălzirea sau răcirea aerului, ci doar ventilarea simplă.

           Pierderile sau aporturile de caldură prin suprafaţa conductelor situate în afara încăperii/zonei climatizate

           Temperatura şi umiditatea aerului la ieşire din conductă se calculează cu relaţiile:

           θ2 = θ1 + ∆Tcta

           x2 = x1 (III.2.30)

           s

                 H cta       

           unde :

           Tcta

            1

             ext

           1  e

           

           

           0,34 qv ,cta 

           

           

           (III.2.31)

           θ1, x1 - temperatura şi conţinutul de umiditate al aerului la intrare în conductă, [0C, respectiv gvapori/kg aer uscat],

           θ2, x2 - temperatura şi conţinutul de umiditate al aerului la ieşre din conductă, [0C, respectiv gvapori/kg aer uscat],

           Hcta – aportul/pierderea de căldură a aerului prin pereţii conductei, către mediul ambiant,

           [W],

           qv,cta - debitul de aer din conductă [m3/h],

           S - suprafaţa laterală a conductelor de aer, prin care se cedează căldură [m2].

           Hcta  Ui

           i

            (m a,i )  Li

           [W] (III.2.32)

           cu U coeficientul de transfer de căldură în W/mK

           m

            temperatura medie a agentului termic în C

           a

            temperatura aerului exterior (ambianţă) în C

           L lungimea conductei în m

           i indicele corespunzător conductelor de acelaşi tip, în aceleaşi condiţii

           coeficientul de transfer de căldură U pentru conductele izolate, montate în încăperi, este dat de relaţia:

           U                          

           W/mK (III.2.33)

           în care:

           ( 1

           

           2  D

            ln Da 

           

           Di

           1 )

           

           a  Da

           Di , D a - diametrele conductei fără izolaţie, respectiv diametrul exterior al conductei izolate, m

           a - coeficientul global de transfer termic la exteriorul conductei (W/m²K) (a=1/0,33)

           D - coeficientul de conducţie a izolaţiei W/mK. Relaţiile III.2.31 şi III.2.32 se rezolvă prin iteraţie.

        2. b) Pierderi/aporturi de aer din conductele de transport ale aerului

           Aerul infiltrat/exfiltrat în/din conductele de transport de aer se calculează conform §2.6.7 din Mc001-PII. Dacă aerul este exfiltrat din conductă, nu exista o modificare a parametrilor aerului transportat; dacă însă se infiltrează aer în conductă, aceşti parametri se modifică în funcţie de

           parametrii aerului infiltrat, care se amestecă cu cel transportat. De la caz la caz, în funcţie de clasa de etanşeitate la aer a canalelor de transport, pentru a putea estima pierderile de energie pe traseu trebuie calculat un debit de aer infiltrat în conductă şi efectuat un bilanţ termic pe toată lungimea conductei unde se realizează infiltraţiile de aer.

        3. c) Pierdere /recuperare de căldură de la ventilatoare

           Creşterea de temperatură a aerului la trecere prin ventilator, ∆Tvent conduce la o pierdere / recuperare de căldură (în perioada de răcire/încălzire). ∆Tvent se calculează cu relaţia :

           T 

           Pabs,vent Rrc

           

           (III.2.34)

           unde :

           vent

           aer cp,aer qv,vent

           - Tvent

           • - diferenţa de temperatură cu care se încălzeşte aerul în ventilator, [ºC],

             • - ρaer (kg/m3) - densitatea aerului,

             • - cp,aer (J/kgK) - căldura specifică masică a aerului.

             • - qv,vent (m3/h) - debitul volumic la ventilator;

             • - Pabs,vent (W) - puterea absorbită la ventilator ;

             • - Rrc - rata de transformare a energiei electrice în caldură, absorbită de aer – (0,9 pentru motor plasat în curentul de aer; 0,6 pentru motor plasat în afară curentului de aer).

           Creşterea de temperatură a aerului conduce la un debit de căldură în sistem:

             aer cp,aer qv,vent Tvent

           [W] (III.2.35)

           Pentru ventilarea mecanică cu debit de aer constant sau variabil (sistem VAV) fără aer recirculat puterea medie consumată este cea pentru un debit de aer continuu Ccont qv (m3/h).

           Pentru sistemele VAV cu recirculare, Ccont depinde de acţiunea asupra clapetei de reglare pe aerul exterior în timp ce puterea absorbită de ventilator, Pabs,vent (W) depinde de raportul dintre debitul mediu şi debitul maxim refulat. În orice situaţie, reglarea ventilatorului trebuie luată în calcul (document de referinţă Mc001-PII.

        4. d) Consumul de energie electrică pentru transportul aerului

           Se calculează pornind de la puterea absorbită de ventilator, Pabs,vent (kW), şi randamentul motorului electric de antrenare, motor :

           Pel ,motor

            Pabs,vent (kW) (III.2.36)

           

           

           în care:

           - Pabs,vent

            qv p

           

           

           motor

           este puterea absorbită de ventilator, qv (m3/s) debitul volumic de aer transportat

           vent

           de ventilator (egal cu debitul instalaţiei de climatizare), randamentul ventilatorului, furnizat de producător.

           p (Pa) presiunea ventilatorului;

           vent

           - Pel,motor (kW) este puterea electrică consumată de motorul de antrenare.

        5. e) Consumul de energie electrică pentru transportul agentului termic primar de răcire/încălzire

        Se consideră debitele de agent termic primar (apă caldă, apă răcită), necesare proceselor de tratare a aerului în CTA sau în aparatele locale de răcire/încălzire. Puterea electrică consumată de motorul pompei, Pel,motor (kW), se va scrie:

        Pel ,motor

         Pabs, pompa

        

        

        [kW] (III.2.37)

        în care:

        - Pabs, pompa

        motor

        

         qv p

        

        este puterea absorbită de pompă, qv (m3/s) debitul volumic de apă

        pompa

        transportat de pompă, furnizat de producător.

        p (Pa) înălţimea de pompare a pompei, iar  pompa

        randamentul pompei,

1. III.2.3. Calculul consumurilor de energie pentru instalaţiile de ventilare mecanică

   Metoda se aplică la clădiri rezidenţiale sau terţiare prevăzute cu instalaţii de ventilare mecanică. Metoda poate fi aplicată şi clădirilor climatizate cu sisteme „numai aer” care au rol de ventilare şi de încăzire/răcire, umidificare.

   III.2.3.1 Conţinut general şi domeniu de aplicare

   Metoda se bazează pe calculul puterilor necesare echipamentelor de tratare şi de vehiculare a aerului din sisteme. Se vor lua în calcul acele puteri care corespund procesului de tratare în condiţii de calcul (de bază) prevăzut în proiect pentru sistemul respectiv (cu sau fără amestec dintre aerul proaspăt şi recirculat, cu sau fără încălzire, răcire, umidificare etc).

   Pentru a obţine energia necesară fiecărui echipament în procesul de tratare a aerului, se foloseşte un timp echivalent de funcţionare la sarcina nominală a sistemelor (Anexa II.2.K din Mc001-PII).

   Scopul final al calculului este să se determine energia totală consumată în sistem, care rezultă din însumarea energiei necesare echipamentelor cu energia consumată de echipamentele auxiliare (pompe, ventilatoare şi servomotoare) şi cu energia consumată de instalaţia de producere a frigului.

   III.2.3.2. Calculul puterilor termice necesare tratării aerului In acest paragraf, se vor detalia metodele de calcul pentru:

   • - recuperatoarele de căldură,

   • - bateriile de încălzire şi răcire,

   • - camera de amestec,

   • - umidificatorul cu abur.

   Procedura va calcula:

   • - temperaturile si umidităţile aerului introdus (refulat) în încăperi;

   • - puterile termice necesare pentru a realiza tratarea aerului, pe baza debitelor de aer cunoscute din proiect sau măsurate.

   1. 1) Recuperatoare de căldură sensibilă

      mărimi de intrare :

      • - θev,1 ; xev,1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului evacuat din încăperi, la intrarea în recuperator [0C, respectiv gvapori/kg aer uscat];

      • - θref,1 ; xref,1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului exterior la intrarea în recuperator, [0C, respectiv gvapori/kg aer uscat];

      • - qv,ref ; qv,ev – debitele volumice, refulat şi evacuat în/din încăperi, ce trec prin recuperator, [m3/s];

      • - εrecup – eficienţa recuperatorului pentru debite refulat/evacuat aproximativ egale;

      • - recup - creşterea de temperatura a aerului în recuperator.

        relaţii de calcul:

        recup,ref

         recup(ev,1 ref ,1 )

        

        

         ref ,2

         ref ,1

         

        recup,ref

        

        

        recup,ev

         

        recup,ref

        

        

         ev,2

         ev,1

         

        recup,ev

        (III.2.38)

        x  x

         ref ,2 ref ,1

        xev,2  xev,1

        mărimi de ieşire :

      • - θev,2 ; xev,2 – temperatura şi conţinutul de umiditate al aerului evacuat la ieşirea din recuperator;

      • - θref,2 ; xref,2 – temperatura şi conţinutul de umiditate al aerului exterior la ieşirea din recuperator.

        Observaţii: În metodologia Mc001-PII sunt date detalii referitoare la:

        1. a) recuperatoarele de căldură, în situaţia folosirii ventilării în regim de evoluţie liberă ”free- cooling”,

        2. b) situaţia utilizării recuperatoarelor de caldură sensibilă şi latentă (entalpice) când trebuie tratate distinct probleme legate de îngheţ.

   2. 2) Camere de amestec

      mărimi de intrare

      • - θref,1 ; xref,1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului exterior [0C, respectiv gvapori/kg aer uscat];

      • - qrec (echivalent ca notaţie cu qev,1) - debitul masic de aer recirculat [kg/s];

      • - qext (echivalent ca notaţie cu qref,1) - debitul masic de aer exterior (proaspat)

        

      • - R  qrec

   rec q

   - raportul de recirculare în camera de amestec, (raport dintre debitul masic de

   ext

   aer recirculat qrec si debitul masic de aer exterior qext)

   mărimi de ieşire:

   - θref,2 ; xref,2 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului exterior la ieşirea din camera de amestec [0C, respectiv gvapori/kg aer uscat], calculate pe baza relaţiilor de bilanţ masic si de

   rec

   

   umiditate la nivelul camerei de amestec:

   

   ref , 2

     ev ,1

    1  R 

   ref ,1

   

   x

   ref , 2

    xev ,1

    1  R

   rec

   xref ,1 

   (III.2.39)

   unde:

   • - qref,2=qext(1+Rrec) – debitul masic la ieşirea din camera de amestec [kg/s];

   • - qev,2=qext – debitul masic de aer evacuat în exterior, [kg/s].

   1. 3) Baterii de încălzire a aerului

      Calculul se referă la bateriile de preîncălzire şi de reîncălzire a aerului, din centrala de tratare a aerului (CTA). Se consideră că în urma încălzirii, aerul are o temperatura impusă θinc.

      mărimi de intrare:

      • - θ1 , x1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului la intrarea în baterie de încălzire (aer exterior sau ieşit dintr-o cameră de amestec pe circuitul de refulare), [0C, respectiv gvapori/kg

        aer uscat];

      • - qinc – debitul masic de aer ce trece prin bateria de încălzire (aer exterior sau ieşit dintr-o cameră de amestec pe circuitul de refulare), în kg/s;

        Calculul puterii termice utile pentru încălzire :

        util ,inc  qinc inc 1  (kW) (III.2.40)

        mărimi de ieşire:

      • - θ2= θinc – temperatura aerului la ieşirea din bateria de încălzire, [0C];

      • - x2=x1 – conţinutul de umiditate la ieşirea aerului din bateria de încălzire, egal cu cel de la intrarea în baterie (nu există schimb de energie latent), [gvapori/kg aer uscat];

        :

      • - Gapă - debitul de agent primar (apă), pentru o diferenţa de temperatură între intrarea şi

        apa,tur

        ieşirea din baterie  

        apa,retur

        Gapa 

        util ,inc

        

         c   

        

        BI p,apa apa,tur apa,retur

        (kg/s) (III.2.41)

      • - puterea termică utilizată (necesară) pentru încălzire pe partea agentului termic primar se

        scrie:

         nec,inc

         util ,inc (kW) (III.2.42)

        

        

        BI

        în care BI - randamentul termic al bateriei de încălzire a aerului furnizat de producător.

   2. 4) Baterii de răcire a aerului

      Calculul se referă la bateriile de răcire a aerului, din centrala de tratare a aerului (CTA). Se consideră că aerul exterior este răcit până la o temperatură θrac impusă.

      mărimi de intrare:

      • - θ1 , x1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului la intrarea în baterie de răcire (aer exterior sau ieşit dintr-o cameră de amestec pe circuitul de refulare) [0C, respectiv gvapori/kg aer uscat];

      • - qv,rac – debitul volumic de aer ce trece prin bateria de răcire, [m3/s];

      • - θBR – temperatura medie a bateriei de răcire, [0C].

        relaţii de calcul:

      • - variaţia temperaturii aerului în procesul de răcire

        rac  1  rac

        rac :

        (III.2.43)

      • - θ2 – temperatura aerului la ieşirea din bateria de răcire:

        2  1  rac

        (III.2.44)

      • - eficienţa procesului de răcire

         rac :

          rac  BR

        

        (III.2.45)

        rac   

        1 BR

      • - conţinutul de umiditate al aerului la suprafaţa exterioară a bateriei de răcire xBR :

        xBR  EXP18.8161  4110.34 / BR  235

      • - variaţia conţinutului de umiditate al aerului în urma răcirii

        xrac  min(0;xBR  x1 1  rac )

        xrac :

        (III.2.46)

        (III.2.47)

      • - conţinutul de umiditate al aerului la ieşirea din bateria de răcire x2 :

        x2  x1  xrac

      • - puterea utilă pentru a asigura procesul de răcire Фutil,rac (kW) :

        util ,rac  qv,rac 0.83x2  x1   0.342  1 

        (III.2.48)

        (III.2.49)

        mărimi de ieşire:

      • - θ2 , x2 , Φnec,rac

      • - Gapă - debitul de apă pentru agent primar apă răcită, cu diferenţa de temperatură între

        apa,retur

        intrarea şi ieşirea din baterie   

        apa,tur

        , :

        Gapa 

        util ,rac

        

         c   

        

        BR p,apa apa,retur apa,tur

        (kg/s) (III.2.50)

      • - puterea termică utilizată (necesară) pentru răcire pe partea agentului termic primar se

        scrie:

        nec,rac

         util ,rac (kW) (III.2.51)

        

        

        BR

        în care BR - randamentul termic al bateriei de răcire a aerului furnizat de producător.

        Dacă agentul primar este un agent frigorific, atunci debitul de agent frigorific, Gag.frig. se va

        scrie:

        Gag . frig .

         util ,rac (kg/s), (III.2.52)

        

        rag . frig .

        în care - rag.frig. [kJ/kg] - căldura latentă de vaporizare a agentului frigorific.

   3. 5) Umidificarea izotermă a aerului

      Mărimi de intrare:

      • - θ1 , x1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului la intrarea în camera de umidificare (aer exterior sau ieşit dintr-o cameră de amestec), [0C, respectiv gvapori/kgaer uscat];

      • - qv.umidif – debitul volumic de aer în procesul de umidificare, [m3/s];

      • - xumidif – valoare setată a conţinutului de umiditate al aerului după umidificare [gvapori/kgaer

   uscat].

   Relaţii de calcul:

   θ2 = θ1 = θiz (temperatura la ieşirea din umidificator este egală cu cea la intrare, în condiţiile menţionate) , [0C];

   x2 = xumidif – conţinutul de umiditate al aerului la ieşirea din umidificator, [gvapori/kg aer uscat];

   util ,umidif

    aer * qv,umidif *(1,85*iz  2500) *(xumidif

    x1 )

   (kW) (III.2.53)

   este puterea termică utilă umidificării izoterme a debitului de aer volumic qv,umidif (m3/s).

   Mărimi de ieşire

   θ2 , x2 , Φnec,umidif

   Puterea necesară umidificării izoterme a aerului va ţine cont de randamentul sistemului de distribuţie a aburului de la generatorul până la duzele de injecţie, Distrib,abur *Duze , (fără a ţine cont

   şi de randamentul propriu al generatorului),

   nec,umidif

    util ,umidif

   

   Distrib,abur *

   Duze

   (kW) (III.2.54)

   Consumul de energie electrică pentru umidificarea izotermă, ţinând cont de randamentul propriu de funcţionare al generatorului de abur, Gen,abur :

   Pel ,Gen.abur

    nec,umidif

   

   

   (kW) (III.2.55)

   Gen,abur

   III.2.3.3. Energia consumată de sistemele de ventilare

   Energia totală consumată într-un sistem rezultă din însumarea energiei necesare echipamentelor cu energia consumată de echipamentele auxiliare (pompe, ventilatoare şi servomotoare) şi cu energia consumată de instalaţia de producere a frigului.

   Energia necesară fiecărui echipament se determină folosind puterile calculate corespunzător procesului de tratare a aerului, multiplicate cu timpul echivalent de funcţionare la sarcina nominală (cf. Anexa II.2.K din Mc001-PII).

   Calculul energiei consumate în sistem se face după procedurile descrise la § III.2.2.3.

2. III.2.4. Calculul consumurilor de energie pentru instalaţiile de climatizare considerând sarcina termică sensibilă şi latentă.

   1. III.2.4.1 Conţinut şi domeniu de aplicare Prin calcul se determină:

      • - necesarul de energie pentru răcire şi dezumidificare al unei încăperi, zone sau clădiri climatizate,

      • - consumurile de energie electrică ale aparatelor auxiliare,

      • - consumul de energie pentru umidificarea aerului,

      • - consumul de energie al instalaţiei frigorifice,

      • - consumul total de energie al sistemului de climatizare.

        Sunt luaţi în considerare factori specifici, corespunzători domeniului de aplicare şi anume:

      • - consumurile de energie datorate sarcinilor de căldură latentă,

      • - sarcina de răcire datorată debitului de aer proaspăt,

      • - utilizarea în cadrul sistemelor de climatizare a recuperatoarelor de căldură (sensibilă sau sensibilă şi latentă),

      • - inerţia termică a elementelor de construcţie,

      • - varietatea mare de tipuri de instalaţii de climatizare şi a surselor de frig utilizate (sisteme centralizate „numai aer”, sisteme cu aparate terminale de tip„aer-apă”, chillere cu compresie mecanică, chillere cu absorbţie, chillere reversibile – pompe de căldură, etc.).

        Metoda de calcul se utilizează pentru încăperile climatizate care au sarcini semnificative de căldură latentă, datorate condensării vaporilor de apă din aerul interior. Climatizarea se poate realiza cu sau fără controlul umidităţii interioare, folosind unul din următoarele tipuri de sisteme de climatizare:

      • - sisteme de climatizare de tip „numai aer”,

      • - sisteme de climatizare de tip „aer-apă” cu aparate terminale – ventiloconvectoare.

   Calculul se aplică la clădiri rezidenţiale sau terţiare sau părţi ale acestora.

   Metoda poate fi dezvoltată şi pentru estimarea consumurilor energetice în cazul altor tipuri de sisteme de climatizare.

   1. III.2.4.2. Principalele date de intrare şi ieşire ale metodei de calcul

      Datele de intrare necesare în calcul sunt:

      • ■ caracteristicile elementelor de anvelopă pentru încăperea climatizată;

      • ■ scenariul de ocupare al încăperii climatizate;

      • ■ sursele interne de căldură şi umiditate;

      • ■ climatul exterior;

      • ■ date privind sistemul de climatizare:

        •  debitul de aer; debitul de aer proaspăt,

        •  valorile prescrise pentru parametrii de confort (temperatura, umiditate),

        •  temperatura şi umiditatea aerului introdus în încăpere,

        •  coeficientul de performanţă al instalaţiei frigorifice,

        •  pierderea de sarcină din sistem,

        •  randamentul ventilatorului,

        •  modul de funcţionare al ventilatorului (1 treaptă de turaţie, 2 trepte de turaţie, variaţie continuă a turaţiei),

        •  eficacitatea recuperatorului de căldură (dacă există).

          Datele de ieşire sunt:

      • ■ necesarul de energie lunar şi anual pentru climatizarea clădirilor,

      • ■ consumul de energie electrică al instalaţiei frigorifice,

      • ■ consumul total de energie al sistemului de climatizare.

   2. III.2.4.3. Necesarul de energie pentru răcire şi dezumidificare

      Metoda de calcul pentru necesarul de energie pentru răcire şi dezumidificare este de tip „grade-zile”.

      Numărul de ”grade-zile”, NGZ , pentru răcire se stabileşte pentru fiecare lună cu relaţia:

      unde:

      NGZ  N  aem b 

      

      1 ekaem b 

      N – număr de zile (pentru luna de calcul considerată) [zile];

      (III.2.56)

      θaem – temperatura medie lunară a aerului exterior (pentru luna de calcul considerată) [°C];

      θb – temperatura de bază calculată conform metodologiei de mai jos, în funcţie de tipul sistemului de climatizare [°C];

      K – constantă, valoare recomandată, K = 0,71.

      Temperatura de bază, θb din relaţia (III.2.74), se calculează în funcţie de tipul sistemului de climatizare după cum urmează:

      1. a) sisteme de climatizare ”numai aer”

         Temperatura de bază utilizată depinde de:

         • ■ temperatura de confort a aerului interior (valoarea setată) din încăperea climatizată,

         • ■ sarcina sensibilă pentru răcirea aerului proaspăt

         • ■ încălzirea aerului în ventilatorul de introducere (termenul al doilea din ecuaţia de mai jos),

         • ■ degajările de căldură sensibilă de la surse interioare din încăperea climatizată şi aporturile de căldură datorate radiaţiei solare (termenul al treilea din ecuaţia de mai jos)

         • ■ aporturile de căldură prin transmisie pentru încăperea climatizată (termenul al patrulea din ecuaţia de mai jos)

         • ■ degajările de căldură latentă de la surse interioare din încăperea climatizată şi sarcina de răcire latentă datorată aerului proaspăt (ultimul termen din ecuaţia de mai jos)

           

           

           

           θ  θ

            V ΔP

            Qs i 

           U' θ

           

            θ  2400 Δx

           (°C) (III.2.57)

           b

           unde:

           a i m· c

           p ηv

           m· c p

           m· c p

           aem ai

           θai – temperatura prescrisă a aerului interior din încăperea climatizată (°C);

           V

           •  – debitul volumic de aer vehiculat în sistemul de climatizare (m3/s);

             m· - debitul masic de aer vehiculat în sistemul de climatizare (kg/s);

             cp – căldura specifică a aerului, egală cu aproximativ 1 kJ/kg K;

             ∆P – presiunea ventilatorului (Pa);

             v – randamentul ventilatorului;

             Qsi – degăjări de căldură sensibilă de la surse interioare: ocupanţi, iluminat, echipamente - şi aporturi de căldură de la radiaţia solară – (kW); pe baza valorilor calculate se determină valoarea medie lunară (pentru luna de calcul considerată) (kW);

             U’ = AU (kW/K), A – suprafaţa elementului de construcţie prin care au loc aporturi de căldură prin transmisie (m2); U – coeficient global de transfer termic al elementului de construcţie prin care au loc aporturi de căldură prin transmisie (kW/m2°C);

             θaem – temperatura medie a aerului exterior pe perioada de ocupare a încăperii climatizate (pentru luna de calcul considerată) (°C);

             θai – temperatura aerului interior a încăperii climatizate, (°C);

             ∆x = xe – xs, diferenţa medie lunară de conţinut de umiditate (pentru luna de calcul considerată), (kg/kg), xe – conţinutul de umiditate al aerului exterior (kg/kg) şi xs - conţinutul de umiditate la ieşirea din bateria de răcire (kg/kg); diferenţa medie de conţinut de umiditate se determină utilizând relaţia:

             

             xe

              xs  

             

             xe  xs

             

             1  ek xe xs 

             (kg/kg) (III.2.58)

             

             cu xe - conţinutul de umiditate mediu lunar al aerului exterior (pentru luna de calcul

             considerată) (kg/kg) şi k – parametru calculat pe baza expresiei:

             

             k  2,5

              x

             (III.2.59)

             x – deviaţia standard pentru conţinutul de umiditate lunar al aerului exterior; valoarea depinde de amplasarea geografică a clădirii climatizate.

             Alte situaţii

             1. 1) Pentru luarea în considerare a inerţiei termice, expresia de calcul a temperaturii de bază se modifică astfel:

                

                b  ai

                 V P

                

                m· c 

                 Qsi

                

                m· c

                 U '

                

                m· c

                aem

                 ai

                  2400x 

                Qc m· c

                (°C) (III.2.60)

                

                p v p p p

                unde:

                Qc 

                Ci

                

                24  3600

                (kW)

                Qc – rata medie zilnică de stocare termică a elementelor de construcţie (kW);

                C =  cpmV (kJ/°C), capacitatea termică a elementelor de construcţie ale încăperii climatizate;

                 - densitatea materialelor elementelor de construcţie (kg/m3);

                cpm – căldura specifică a materialelor elementelor de construcţie (kJ/kg°C); V – volumul elementelor de construcţie (m3);

                

                 t

                i  e

                

                ai

                aen 

                (°C) (III.2.61)

                ∆θi – rata de răcire a elementelor de construcţie (diferenţa de temperatură între temperatura elementelor de construcţie şi temperatura aerului interior) (°C);

                t – perioada de neocupare a încăperii climatizate (h);

                τ – constanta de timp a elementelor de construcţie stabilită la § III.1.3.8, (h);

                θaen – temperatura medie a aerului exterior noaptea (pentru luna de calcul considerată), (°C).

             2. 2) în cazul în care există în cadrul sistemului de climatizare recuperatoare de căldură (numai sensibilă sau sensibilă şi latentă) numărul de grade-zile se calculează cu relaţia:

             NGZ  N 

             aem

             b

             aem

             ai

             

                                        

              kaem b 

             kaem ai  

             unde:

              1  e 

             (III.2.62)

              1  e 

              - eficacitatea recuperatorului de căldură; în absenţa unei valori, se poate determina conform relaţiei:

             unde:

               1 

             m.

             AP

             

             m.  m.

             AP R

             (III.2.63)

             AP

             m. – debitul de aer proaspăt (kg/s; m3/s);

             R

             m. – debitul de aer recirculat (kg/s; m3/s).

             * Notaţiile din această ecuaţie sunt identice cu cele utilizate anterior, cu menţiunea că în expresia temperaturii de bază se modifică calculul diferenţei medii de conţinut de umiditate după cum

             urmează:

             

             xe

              xs  

             

             xe  xs

             

             1  ek xe xs 

              xe  x 

             

             

             r

              1  ek xe xr 

             (kg/kg) (III.2.64)

             unde:

             xr – conţinutul de umiditate din aerul recirculat (considerat egal cu conţinutul de umiditate din încăperea climatizată) (kg/kg)

      2. b) sisteme de climatizare de tip „aer-apă” cu aparate terminale – ventiloconvectoare

      Există două situaţii de calcul, în funcţie de configuraţia sistemului de climatizare:

      • - cazul în care ventiloconvectoarele din încăperi preiau sarcinile latente; în această situaţie metoda de calcul este similară metodologiei descrisă mai sus pentru determinarea temperaturii de bază, considerând toate ventiloconvectoarele prin intermediul unui ventiloconvector echivalent şi utilizând sarcini medii la nivelul întregii clădiri

      • - cazul în care ventiloconvectoarele asigură doar partea sensibilă, bateria de răcire a centralei de tratare pentru aerul proaspăt asigurând sarcina latentă; în această situaţie expresia de calcul a temperaturii de bază pentru calculul numărului de grade-zile se scrie:

      

      

        s

      b 

       m. R 

      

      m. ae

        r

       m. AP

      

      m.

      

      2400  x 

      

      (°C) (III.2.65)

      în care:

      θs – temperatura aerului la ieşirea din bateria de răcire a ventiloconvectorului (°C);

      θr – temperatura aerului din încăperea climatizată (°C).

      Necesarul anual de energie pentru răcire şi dezumidificare, Qr se calculează în funcţie de numărul de grade zile obţinut pentru toată perioada de răcire, NGZR = Σ NGZ , folosind relaţia:

      

      Qr  24  mcp NGZR [kWh] (III.2.66)

      unde:

      

      m – debitul masic de aer vehiculat în sistemul de climatizare (kg/s); cp – căldura specifică a aerului (kJ/kg°C).

   3. III.2.4.4. Consumurile de energie electrică ale aparatelor auxiliare, Qaux

      Calculul pentru echipamentele auxiliare (pompe, ventilatoare) se face identic cu cel descris în

      §III.2.2.3.

   4. III.2.4.5. Consumul de energie pentru umidificarea aerului Consumul energetic se determină în funcţie de următorii parametri:

      • ■ valoarea minimă a umidităţii aerului din încăpere

      • ■ sursele de umiditate din încăpere

      • ■ umiditatea aerului exterior

      • ■ debitul de aer proaspăt al încăperii

        În cadrul metodologiei de calcul se consideră valori medii zilnice pentru aceste mărimi.

        Metoda de calcul ţine seama şi de eventuala prezenţă a unui recuperator de căldură latentă în cadrul sistemului de climatizare.

        Umiditatea transferată aerului din instalaţia de climatizare prin intermediul echipamentelor specifice se calculează conform relaţiei:

        

        e 

         X g  3

        

        xz

        unde:

         xi ,min   m' 

        (gvapori/m aer) (III.2.67)

        xZ – umiditatea adăugată aerului tratat de sistemul de climatizare, (gvapori/m3aer); xi,min – valoarea minimă a umidităţii din aerul interior, (gvapori/m3aer);

        Xg – degajările medii de umiditate de la surse interne, gvapori/h m2 (valori recomandate conform Anexei II.2.I din Mc001-PII );

        m’e – debitul de aer proaspăt raportat la unitatea de suprafaţă, m3/h,m2;

        Cantitatea totală anuală de apă utilizată pentru umidificare se determină pe baza debitului de aer

        tratat şi a diferenţei zilnice între valoarea conţinutului de umiditate al aerului refulat în încăpere şi valoarea conţinutului de umiditate al aerului exterior:

        W  24hm'e xz  xe   24hm'e xi,min  xe  xg  (gapa/an) (III.2.68)

        Relaţia de mai sus este utilizată numai pentru momentele de timp pentru care este satisfăcută inegalitatea:

        xz

        •  xe

            x

          i,min

        •  xe

        •  xg  0

          

          m'

          (III.2.69)

          e

          x

          Dacă sistemul de climatizare este prevăzut cu un recuperator de căldură latentă, umidificarea aerului exterior pe baza schimbului de masă din recuperator se determină astfel:

          x  

          unde:

          recuperator

          i,min

        •  xe 

          (III.2.70)

          recuperator – eficienţa schimbului de căldură latent la nivelul recuperatorului In acest caz, cantitatea de apă necesară pentru umidificare este:

          W  24hm'e xi,min  xe 1 recuperator  xg  (gapa/an) (III.2.71)

          Calculul pe baza relaţiei anterioare se efectuează pentru momentele de timp pentru care:

          x

          i,min

        •  x 1

          xg  0

          

          

          recuperator m'

          (III.2.72)

          e

          e

          Energia consumată pentru umidificare se determină pe baza consumului de apă necesar pentru umidificare estimat cu relaţiile de mai sus, în funcţie de configuraţia sistemului de climatizare:

          Qh = Ch W (Wh/an) (III.2.73)

          unde:

          Ch – coeficient de consum specific de energie electrică pentru umidificare, în funcţie de tipul procesului de umidificare folosit (umidificare cu abur sau umidificare cu apă) (Wh/g). Valorile recomandate sunt date în Anexa II.2.J din Mc001-PII.

          • - consumul de energie al instalaţiei frigorifice,

          • - consumul total de energie al sistemului de climatizare.

   5. III.2.4.6. Consumului de energie al instalaţiei frigorifice se determină pe baza necesarului de energie anual pentru răcire şi dezumidificare (relaţia III.2.66) şi a valorii medii a coeficientului de performanţă al instalaţiei frigorifice, COP. Astfel:

      

      QenIF

       Qr COP

      (kWh) (III.2.74)

   6. III.2.4.7. Consumul total de energie al sistemului de climatizare

   Consumul total de energie, Qt, din sistem se calculează prin însumarea consumurilor evaluate anterior:

   • - consumurile de energie electrică ale aparatelor auxiliare (pompe, ventilatoare),

   • - consumul de energie pentru umidificarea aerului,

   • - consumul de energie al instalaţiei frigorifice.

   Qt = Qaux + Qh + QenIF (III.2.75)

3. III.2.5. Durata anuală a sezonului de răcire

   Durata sezonului de încălzire şi de răcire (număr de zile sau ore) se determină considerând momentul de început şi de sfârşit al perioadei de încălzire/răcire atunci când necesarul de căldură

   sau frig depăşeşte 1 W/m2. Această durată va fi luată în considerare şi pentru calculul energiei auxiliare consumată în sisteme.

   Pentru metoda lunară de calcul, durata sezonului de răcire se determină prin numărarea zilelor pentru care energia necesară pentru răcire este mai mare ca zero.

   O soluţie simplă este de a reprezenta grafic variaţia temperaturii medii lunare (pe ordonată), pentru diferite luni ale perioadei calde şi de tranziţie (pe abscisă) – fig. III.2.3. Se calculează

   „temperatura de echilibru” θemz care reprezintă valoarea temperaturii exterioare la care aporturile de căldură de la sursele interioare şi exterioare (soare) sunt egale cu pierderile prin transfer (prin transmisie QT şi aer de ventilare QV), calculate pentru temperatura interioară de calcul pentru climatizare.

   

   Perioada

   Apr Mai Iun Iul Aug Sept

cire

de ră

e med

emz

luna

Fig III.2.3: Stabilirea grafică a perioadei anuale de răcire Se calculează temperatura exterioară medie zilnică emz care satisface relaţia:

  

•  1 Qsurse, z

(III.2.76)

emz i

HT tz

în care : i – temperatura interioară de calcul pentru climatizare, Qsurse,z – energia de la soare şi surse interioare, calculată pentru o zi medie din luna respectivă (de început sau sfârşit de sezon de răcire), HT – coeficientul total de pierderi/aporturi de căldură al încăperii, l – factor de utilizare a pierderilor de căldură calculat pentru  = 1 (v.relaţia III.2.24), tz – durata unei zile (86400 scunde).

Coeficientul total rezultă din suma coeficienţilor de pierderi/aporturi prin transmisie a pereţilor exteriori şi prin aerul de ventilare (v. relaţiile III.2.5 şi III.2.8). Energia provenită de la sursele interioare se va stabili, conform § III.2.2.1. Procedura de determinare a duratei sezonului de răcire, cu ajutorul figurii III.2.3, este următoarea:

Grafic, se intersectează curba temperaturii exterioare cu dreapta emz = const şi se determină perioada de răcire care corespunde unei temperaturi e > emz. Reprezentarea se face la scară, considerând că temperatura medie a fiecărei luni corespunde datei de 15 a lunii, pentru a citi pe abscisă numărul de zile din lunile în care se începe şi se termină răcirea.

Durata sezonului de răcire poate fi redusă prin aplicarea unor tehnici care conduc la economii de energie pentru răcire (de exemplu, prin utilizarea ventilarii nocturne); în aceste situaţii este necesară evaluarea perioadelor de funcţionare a eventualelor sisteme auxiliare, pastrând pentru calculul consumului de energie, doar perioada de timp în care funcţionează sistemul de răcire de bază.

1. III.3. INSTALAŢII DE APĂ CALDĂ DE CONSUM

   Energia consumată de instalaţiile de alimentare cu apă caldă de consum (furnizare, distribuţie, stocare şi generare) reprezintă consumul total de energie pentru furnizarea necesarului de apă (energia utilă netă) şi acoperirea pierderilor din sistem.

   Energia necesară acoperirii pierderilor cuprinde, pe de o parte, pierderile de căldură aferente sistemelor, cât şi energiile auxiliare (electrice) necesare alimentării agregatelor de pompare şi/sau servomecanismelor, Wac,e, care se calculează separat (în cazul în care se apreciază că este necesară estimarea lor).

   Pe perioada sezonului de încălzire sau în lunile în care necesarul de căldură pentru încălzirea spaţiului este semnificativ ca valoare, o parte din pierderile de căldură aferente instalaţiei de alimentare cu apă caldă de consum şi o parte din energia auxiliară pentru fiecare din sistemele componente devin energii recuperabile, Qrhw.

   1. III.3.1. Consumul de energie pentru apa caldă de consum – formula generală

      Pentru o perioadă determinată (an, lună, săptămână) consumul de energie pentru apa caldă Qacc, se calculează cu relaţia următoare:

      Qacc

       (Q ac

       Q ac, c

       Q ac, d

       Q ac, s

       Q ac, g )

      [kWh] (III.3.1)

      în care:

      Qac consumul de energie datorat furnizării/utilizării la consumator a apei calde [kWh];

      Qac,c pierderea de căldură datorată furnizării/utilizării la consumator a apei calde la temperatură diferită de temperatura nominală de calcul [kWh]

      Qac,d pierderea de căldură pe conductele de distribuţie [kWh;

      Qac,s pierderea de căldură corespunzătoare sistemelor de acumulare a apei calde de consum [kWh];

      Qac,g pierderea de căldură aferentă echipamentului de preparare a apei calde de consum cât şi pe circuitul de agent termic primar, atât pe perioada de funcţionare a acestuia cât şi pe perioada de nefuncţionare [kWh].

      Relaţia III.3.1 se adaptează în funcţie de sistemul de preparare şi furnizare a apei calde de consum. Spre exemplu:

      •  în cazul preparării locale a apei calde de consum cu centrale termice de apartament, valoarea

        Qac,d poate fi nesemnificativă şi poate fi neglijată;

      •  pentru evaluarea instalaţiilor cu sisteme de recirculare, Qac,d trebuie determinat distinct pe zone din instalaţie cu şi fără recirculare;

      •  în cazul prezenţei sistemelor locale de încălzire şi preparare a apei calde de consum (centrale murale), este dificilă separarea cantităţilor de energie necesare producerii acc Qac,g şi stocării acc Qac,s, astfel că în final cei doi termeni Qac,s şi Qac,g trebuie să fie exprimaţi cumulat.

      Datele necesare stabilirii consumului anual de energie pentru instalaţiile de alimentare cu apă caldă de consum se obţin în două moduri, după cum urmează:

      • - utilizând date înregistrate pe durata funcţionării anuale a instalaţiei, date care permit determinarea unor valori medii globale (cazul clădirilor existente pentru care există date privind consumurile facturate de apă caldă de consum);

      • - împărţind anul într-un număr de perioade de calcul (ex: luni, săptămâni), şi determinând consumul total estimat prin calcul teoretic, însumând energiile corespunzătoare pentru fiecare perioadă (metodă utilizabilă pentru clădiri noi şi pentru cele existente).

   2. III.3.2. Procedura generala de calcul pentru apa caldă de consum; scheme generale

      Procedura generală de calcul este sintetizată după cum urmează:

      1. 1) se stabileşte numărul de persoane sau consumatori;

      2. 2) în cazul ocupării clădirii cu intermitenţă, se definesc pentru perioada de calcul, intervalele de timp care sunt caracterizate de programul de furnizare apa calda (de exemplu zi, noapte, sfârşit de săptămână);

      3. 3) se calculează consumul de energie pentru cantitatea de apă caldă consumată, Qac

      4. 4) se calculează consumul de energie pentru cantitatea de apă caldă pierdută , Qacc

      5. 5) se calculează necesarul de energie pentru apa caldă ţinând cont de pierderi pe reţeaua de distribuţie, la stocare sau producerea apei calde.

      În cele ce urmează sunt prezentate schemele generale şi relaţiile de calcul pentru clădiri sau apartamente racordate la surse centralizate (paragraf III.3.3 - figura III.3.1.a), respectiv clădiri sau apartamente cu preparare locală a acc (paragraf III.3.4 – figura III.3.1.b).

      

      METODE ALTERNATIVE (Mc001-2006)

      CARACTERISTICI GEOMETRICE (SINC, Su)

      III.3.3.1.*

CONSUMUL ANUAL NORMAL DE CĂLDURĂ PENTRU PREPARAREA ACC

CONSUM DE CĂLDURĂ PENTRU INSTALAŢIA DE ACC (Qacc)

III.3.3.6.

PIERDERI DE CĂLDURĂ PRIN SISTEMUL DE DISTRIBUŢIE

(Qd)

III.3.3.4.

Figura III.3.1.a Schema de calcul a consumului de energie pentru apă caldă pentru clădiri/apartamente alimentate de la surse centralizate

(*indicaţiile din casete se referă la paragrafe din lucrare)

CARACTERISTICI GEOMETRICE (SINC, Su)

III.3.4.1.*

CONSUM DE CĂLDURĂ PENTRU APA CONSUMATĂ

CONSUM DE ENERGIE PENTRU INSTALAŢIA DE ACC (Qacc)

III.3.4.7.

CONSUM DE CĂLDURĂ LA STOCARE

(Qac,s)

III.3.4.6.

(Qac)

III.3.4.2.

CONSUM DE CĂLDURĂ PENTRU APA PIERDUTĂ

Qacc

III.3.4.3.

PIERDERI DE CĂLDURĂ PRIN SISTEMUL DE DISTRIBUŢIE (Qd)

III.3.4.4.

CONSUM DE ENERGIE AUXILIARĂ

(Wde)

III.3.4.5.

METODE ALTERNATIVE (Mc001-2006)

Figura III.3.1.b Schema de calcul a consumului de energie pentru apă caldă pentru clădiri/apartamente cu preparare locală

(*indicaţiile din casete se referă la paragrafe din lucrare)

1. III.3.3. Procedura de calcul pentru clădiri alimentate de la surse urbane

   1. III.3.3.1. Caracteristici geometrice

      •  Aria incălzită : suma ariilor tuturor spatiilor încălzite direct si indirect sau in contact cu spatii încălzite (holuri, camere de depozitare, spatii de circulaţie comună);

      •  Aria utilă Su: suma ariilor tuturor camerelor de zi, dormitoare, holuri, bucătărie, baie etc. (nu se consideră suprafaţa balcoanelor şi teraselor);

      •  Suprafaţa locuibilă SLOC: suma ariilor spaţiilor locuite (dormitoare, livinguri, holuri locuite)

   2. III.3.3.2. Necesarul de energie pentru prepararea apei calde de consum (energia utilă netă, Qhw) Necesarul de energie pentru prepararea apei calde de consum corespunde energiei necesare încălzirii apei calde cerută de consumator, la temperatura dorită.

      Necesarul de apă caldă de consum se determină în funcţie de numărul şi de tipul consumatorilor, indiferent dacă în clădire/apartament există sau nu un sistem de contorizare al volumului de apă caldă de consum.

      Formula generală de calcul al necesarului de căldură pentru prepararea apei calde de consum, Qac , este dată de relaţia:

      n

      Qac = 

      i1

      ρ * c * Vac * ( θac - θar ) , [kWh] (III.3.2)

      în care:

      ρ densitatea apei calde de consum[kg/m3] (tabel II.3.3 din Metodologia Mc001-PII.3);

      c căldura specifică a apei calde de consum [J/kg K] (tabel II.3.3 din Metodologia Mc001- PII.3);

      Vac volumul necesar de apă caldă de consum pe perioada considerată [m3];

      θac temperatura de preparare a apei calde, [θac=60 oC];

      θar temperatura apei reci care intră în sistemul de preparare a apei calde de consum [oC]; i 1, n reprezintă indice de calcul pentru categoriile de consumatori.

      Relaţia de calcul (III.3.2) poate fi aplicată diferitelor perioade de timp reprezentative pentru consum. De exemplu, acolo unde volumul de apă Vac reprezintă volumul anual de apă, atunci necesarul de căldură pentru prepararea apei calde are valoarea anuală.

      Temperatura de preparare a apei calde de consum se diferenţiază faţă de temperatura de utilizare a apei calde; pentru preparare, se adoptă temperaturi de 45-60 oC, iar pentru utilizare, temperaturile se încadrează în intervalul 35 şi 60 oC, după cum urmează:

      • - pentru igienă corporală, 35–40oC;

      • - pentru spălat / degresat, 50-60oC.

        Volumul de apă caldă de consum se determină cu următoarea relaţie de calcul:

        Vac = a Nu / 1000 [ m3 ] (III.3.3)

        în care:

        a necesarul specific de apă caldă de consum, la 60 oC [m3], pentru unitatea de utilizare/folosinţă, pe perioada considerată;

        Nu numărul unităţilor de utilizare / folosinţă a apei calde de consum (persoană)

        Valorile pentru a şi Nu depind de:

      • - tipul şi destinaţia clădirii;

      • - tipul activităţii desfăşurate în clădire;

      • - tipul activităţilor, pe zone ale clădirii, atunci când în clădire există mai multe activităţi care diferenţiază volumele de apă caldă consumate în clădire;

      • - standardele sau clasa de activitate, ca de exemplu numărul de stele pentru hoteluri sau categoria restaurantelor.

        Valorile lui a sunt prezentate în anexa II.3.A din Metodologia Mc001-PII.3.

        Numărul de persoane Nu aferent clădirilor de locuit se determină ca valoare medie, în funcţie de indicele mediu de ocupare a suprafeţei locuibile a clădirilor, utilizând următoarea procedură de calcul:

      • - se determină suprafaţa locuibilă SLOC [m2];

      • - se apreciază indicele mediu de locuire, iLoc, în funcţie de tipul clădirii (individuală, înşiruită sau bloc) şi de amplasarea acesteia (judeţ şi mediu – urban sau rural), Mc001-PII, Anexa II.3.C;

      • - se determină numărul mediu normat de persoane aferent clădirii, utilizând următoarea relaţie de calcul;

      Nu  SLOC  iLoc

      [persoane] (III.3.4)

      Pentru alte tipuri de clădiri valorile consumului de apă caldă sunt prezentate în anexa II.3.A din Metodologia Mc001-PII.3.

      Numărul de persoane Nu aferent clădirilor  terţiare se consideră ca valoare obţinută de la administratorul clădirii.

      Temperatura de preparare a apei calde menajere este cuprinsă în intervalul 45-60 oC, în funcţie de poziţia echipamentului de preparare în raport cu punctele de consum. În scopul definirii unor date comparabile de calcul, se va folosi ca temperatură nominală de preparare a apei calde de consum, temperatura de 60 oC.

      Temperatura apei reci se poate considera convenţional egală cu 10 oC.

      Pentru a ţine seama de diferitele zone geografice se pot lua în considerare variaţii locale în funcţie de categoria sursei, conform datelor din tabelul II.3.4 din Metodologia Mc001-PII.3.

   3. III.3.3.3. Necesarul de energie pentru pierderile de apă caldă de consum la punctele de consum (Qac,c)

      Pentru clădiri noi volumul de apă caldă corespunzător pierderilor şi risipei de apă caldă de consum pe perioada considerată se consideră zero.

      Qac,c reprezintă pierderea de căldură datorată furnizării/utilizării la consumator a apei calde la temperatură diferită de temperatura nominală de calcul şi se determină cu relaţia:

      n

      Qac,c = 

      i1

      ρ * c * Vac,c * (θac,c - θar ) , [kWh] (III.3.5)

      în care:

      Vac,c volumul corespunzător pierderilor şi risipei de apă caldă de consum pe perioada considerată [m3];

      θac,c temperatura de furnizare/utilizare a apei calde la punctul de consum [oC].

      Pentru clădiri existente la evaluarea termenului Vac,c se ţine seama de următoarele aspecte:

      • ■ starea tehnică a echipamentelor de consum;

      • ■ prezenţa reţelei de recirculare a apei calde de consum.

      Dacă există posibilitatea vizitării subsolului aflat în stare uscată, pierderile de apă se estimează după starea tehnică a armăturilor din imobilul vizat, după cum urmează:

      •  în cazul armăturilor într-o stare tehnică bună în proporţie de 30%, atunci se estimează pierderi de maxim 5 l/om,zi x (nac/24), unde nac reprezintă numărul zilnic de ore de livrare a apei calde de consum (valoare medie anuală);

      •  în cazul armăturilor într-o stare tehnică precară (armături defecte) şi în cazul în care se constată că subsolul blocului/scării expertizate este umed, atunci se consideră pierderi de maxim 30 l/om,zi x (nac/24).

      Aceste valori corespund unor coeficienţi de pierderi şi risipă de apă de 10-25% din volumul de apă normat.

      Dacă nu există posibilitatea vizitării subsolului acesta fiind inundat, pierderile de apă caldă de consum se pot estima şi cu ajutorul unor coeficienţi de calcul, astfel încât volumul real de apă caldă necesară consumului este determinat de valoarea teoretică a volumului de apă caldă amendată de coeficienţi supraunitari, care majorează valoarea teoretică, în funcţie de timpul de aşteptare pentru furnizarea, la punctele de consum (datorită lipsei sistemelor de recirculare a apei calde şi datorită stării tehnice a armăturilor):

      Vac Vac,c  Vac  f1  f2

      [m3] (III.3.6)

      Se pot adopta următoarele valori pentru coeficienţii f:

      • - f1 = 1, 30 pentru obiective alimentate în sistem centralizat , fără recirculare

      • - f1 = 1, 20 pentru obiective alimentate în sistem local centralizat

      • - f1 = 1, 10 pentru obiective alimentate în sistem local

      • - f2 = 1, 10 pentru instalaţii echipate cu baterii clasice

      • - f2 = 1, 05 pentru instalaţii echipate cu baterii monocomandă

      în care:

      f1 depinde de tipul instalaţiei la care este racordat punctul de consum,

      f2 depinde de starea tehnică a armăturilor la care are loc consumul de apă caldă.

   4. III.3.3.4. Pierderile de căldură prin sistemul de distribuţie (Qac,d) Se calculează cu relaţia:

      Qd  Ui

      i

       ( m   a,i )  Li  tH

      [kWh] (III.3.7)

      cu U valoarea coeficientului de transfer de căldură în W/mK

      m

       temperatura medie a agentului termic în 0C

      a

       temperatura aerului exterior(ambianţă) în 0C

      L lungimea conductei

      i indicele corespunzător conductelor cu aceleaşi condiţii la limită tH numărul de ore în pasul de timp (h/pasul de timp)

      Valoarea coeficientului U de transfer de căldură pentru conductele izolate, care ia în considerare atât transferul de căldură prin radiaţie cât şi prin convecţie este dat de relaţia:

      U                       (III.3.8)

      

      ( 1

      2  D

       ln da

      

      di

       1 )

      

       a  da

      în care:

      d i , d a –diametrele conductei fără izolaţie, respectiv diametrul exterior al conductei (m)

      αa - coeficientul global de transfer termic la exteriorul conductei (W/m²K)

      D –coeficientul de conducţie a izolaţiei (W/mK)

      Pentru conductele pozate subteran coeficientul de transfer U se calculează cu relaţia:

      U                           (III.3.9)

      

      

      em 1 1 (

      2 D

       ln D

      

      d

       1  ln

      

      E

      4  z )

      

      D

      unde z – adâncimea de pozare

      E – coeficientul de conducţie al solului (W/mK).

      Pierderile de căldură ale unui sistem de conducte trebuie să ia în considerare nu numai pierderile aferente conductelor dar şi pe cele ale elementelor conexe (robinete, armaturi, suporturi neizolate, etc.).

      Luând în considerare lungimea conductelor din spatiile neîncălzite se pot calcula pierderile de căldură nerecuperabile.

      În cazul în care conductele se află în spaţii încălzite, aceste pierderi se consideră recuperabile (Qd,recuperat,acc)intrând în calcul la bilanţul necesarului de căldură.

      Pierderile de căldură prin conductele de recirculare pot fi evaluate în funcţie de diametrul conductelor şi de materialul din care sunt realizate acestea, cu ajutorul datelor precalculate, oferite tabelar sau grafic. Pentru calcule orientative/informative, se poate aproxima o pierdere de căldură pe conductele de recirculare de 40 W/m.

      Dacă sistemul de recirculare a apei calde de consum nu funcţionează continuu, atunci se vor înregistra pierderi de căldură suplimentare de la traseele de distribuţie şi circulaţie către mediul exterior, în perioadele de nefuncţionare a pompelor.

      c V        N

      Pierderile de căldură corespunzătoare se pot aprecia cu următoarea relaţie de calcul:

      Qac,d , fara _ c  

      ac ac,d m,ac,d amb n

      [kWh] (III.3.10)

      în care:

      1. V ac,d volumul de apă caldă de consum conţinut în conductele de distribuţie şi circulaţie [m3];

         Nn perioada de nefuncţionare a instalaţiei de recirculare a apei calde, în ore.

         Aceste pierderi de căldură suplimentare, aferente perioadei de nefuncţionare a sistemului de circulaţie se adaugă pierderilor de căldură totale pe distribuţie.

         Pentru apartamente, pierderile de căldură nerecuperabile de pe reţelele de distribuţie a apei calde de consum se repartizează proporţional cu suprafaţa încălzită.

   5. III.3.3.5. Consumul de energie auxiliară (Wac,e)

      Consumul de energie electrică al pompelor poate fi determinat cu relaţia:

      Wac ,e

        n0  Ppompa

      (III.3.11)

      în care

      Wac ,e

      n0

      Ppompa

      • – energia electrică necesară acţionării pompei (de la hidrofor, de circulaţie etc)

        [kWh/an]

        • – numărul de ore de funcţionare / an [ore/an]

        • – puterea pompei [kW]

      Pentru apartamente, consumul de energie auxiliară se repartizează proporţional cu suprafaţa încălzită.

   6. III.3.3.6. Consumul total de energie pentru instalaţia de preparare apă caldă de consum (Qacc) Consumul total de energie pentru apa caldă se obţine din însumarea termenilor prezentaţi în paragrafele anterioare, respectiv:

      Qacc  (Q ac  Q ac,c

       Q ac,d

      ) + Wac,e [kWh] (III.3.12)

2. III.3.4. Procedura de calcul pentru clădiri alimentate de la surse proprii

   1. III.3.4.1. Caracteristici geometrice A se vedea paragraf III.3.3.1.

   2. III.3.4.2. Necesarul de energie pentru prepararea apei calde de consum (energia utilă netă, Qac) A se vedea paragraf III.3.3.2.

   3. III.3.4.3. Necesarul de energie pentru pierderile de apă caldă de consum (Qac,c) A se vedea paragraf III.3.3.3.

   4. III.3.4.4. Pierderile de căldură prin sistemul de distribuţie (Qac,d) A se vedea paragraf III.3.3.4.

   5. III.3.4.5. Consumul de energie auxiliară (Wac,e) A se vedea paragraf III.3.3.5.

   6. III.3.4.6. Consumul de energie pentru stocare (Qac,s)

      Pierderile de căldură ale unui recipient de preparare şi acumulare a apei calde de consum sunt reprezentate în principal de pierderile de căldură prin mantaua recipientului. Aceste pierderi pot fi cuantificate pe perioada unui an.

      k

      Cantitatea anuală de căldură disipată prin mantaua boilerului amplasat în subsolul unei clădiri existente (într-un spaţiu rece) se determină cu relaţia:

      Q  

      0,001 SLat n

       (

        ) , [kWh/an] (III.3.13)

      

      ac,s

        h k

      acb

      amb

      1 0,10    m    iz 

      în care:

      m iz

      Lat

      S - suprafaţa laterală a acumulatorului [m2]

      m - grosimea peretelui acumulatorului (metal) [m]

      m

      iz

      • - conductivitatea termică a peretelui [W/mK]

      • - grosimea medie a izolaţiei [m]

        iz - conductivitatea termică a izolaţiei, în funcţie de starea acesteia [W/mK]

        h

        n - numărul mediu de ore de livrare a apei corespunzătoare pentru fiecare lună k din sezonul de

        k

        încăzire [h/lună]

        acb

      • - temperatura medie a apei în acumulatorul de apă caldă de consum, determinată cu relaţia:

        acb  0,70 ac0 , (III.3.14)

        unde ac0

        reprezintă temperatura de preparare a apei calde de consum, în secţiunea de ieşire din

        echipamentul de stocare; se consideră ac0  55  60o C .

        Pentru apartamente, pierderile de căldură aferente stocării apei calde de consum se repartizează proporţional cu suprafaţa încălzită.

   7. III.3.4.7. Pierderile de căldură aferente generatoarelor de preparare a apei calde de consum (Qac,g) Necesarul de apă caldă de consum este asigurat cu ajutorul unei surse de căldură, prin intermediul unui echipament generator de căldură. Acesta poate fi un cazan alimentat de un combustibil (solid, lichid, gazos), un echipament folosind energia electrică sau, ca variantă suplimentară, utilizând energia provenind de la o sursă neconvenţională de energie (energie solară, de exemplu).

      În cazul clădirilor cu mai multe instalaţii de preparare a apei calde de consum, performanţa energetică corespunzătoare se calculează ţinând seama de toate tipurile de instalaţii de preparare a apei calde existente în clădire (exemplu: cazul clădirilor de locuit cu apartamente cu preparare individuală de apă caldă; clădiri cu mai multe funcţiuni: de ex. apartamente + magazine la parter, magazine + birouri etc).

      Dacă apa caldă de consum este preparată de mai multe echipamente, racordate fiecare la un alt tip de energie, atunci trebuie evaluată ponderea, în preparare, a fiecărui sistem. Contribuţia fiecărui sistem pleacă de la premiza că apa caldă de consum poate fi furnizată de maxim trei tipuri de echipamente interconectate între ele; de exemplu, preincălzirea apei calde de consum poate fi realizată cu ajutorul energiei solare, cea de a doua treaptă de preparare este asigurată de un alt tip de echipament şi în final, un al treilea echipament de preparare a apei calde în perioada vârfurilor de consum. Suma acestor ponderi nu trebuie să depăşească valoarea 1.

      Dacă într-o instalaţie se utilizează mai multe echipamente pentru generarea cantităţii de căldură aferente necesarului pentru apa caldă de consum, se calculează contribuţia proporţională a fiecărui echipament, Tac,g ; în final, energia termică necesară totală se calculează cu formula:

      i

      Qg  Tac, g ,i  Qi

      1

      (III.3.15)

      Pentru situaţiile în care apa caldă de consum este direct preparată de cazane, se utilizează relaţiile de calcul prezentate la paragraful III.1.4.16 al Breviarului de calcul.

      Pentru apartamente, pierderile de căldură aferente generării apei calde de consum se repartizează proporţional cu suprafaţa încălzită.

   8. III.3.4.8. Consumul total de energie pentru instalaţia de preparare a apei calde de consum (Qacc)

      Consumul total de energie al instalaţiei de apă caldă de consum se obţine din însumarea termenilor prezentaţi în paragrafele anterioare, respectiv:

      Qacc

       (Qac  Q ac,c

       Q ac,d  Q ac,s  Qac,g )  Wac,e

      [kWh] (III.3.16)

1. III.4. INSTALAŢII DE ILUMINAT

   Pentru clădirile de locuit, se va opta pentru stabilirea unui consum mediu de energie electrică‚ în funcţie de tipul apartamentului, conform tabel 4 din anexa II.4.A1 din Metodologia Mc001-PII.4.

   Metoda de determinare a consumului de energie electrică pentru clădiri terţiare presupune calcule estimative şi constă în aplicarea următoarelor relaţii de calcul:

   Wilum

   unde:

    6 A  tu  Pn

   

   1000

   kWh / an

   (III.4.1.)

   tu  tD  FD  FO   t N  FO 

   (III.4.2.)

   iar Pn tD

   • - puterea instalată

   • - timpul de utilizare a iluminatului artificial pe timp de zi în funcţie de tipul clădirii (anexa

   II.4.A1 din Metodologia Mc001-PII.4)

   tN - timpul de utilizare a iluminatului artificial pe timp de seară/noapte (când nu este utilizată

   lumina naturală) (anexa II.4.A1 din Metodologia Mc001-PII.4)

   FD - factorul de dependenţă de lumina de zi (anexa II.4.A1 din Metodologia Mc001-PII.4) care

   depinde de sistemul de control al iluminatului din clădire şi de tipul de clădire.

   FO - factorul de dependenţă de durata de utilizare (anexa II.4.A1 din Metodologia Mc001-PII.4)

   A - aria totală a pardoselii folosite din clădire [m2].

   Numărul 6 din relaţia de calcul reprezintă

   1kWh / m2 / an

   (consumul de energie estimat pentru

   încărcarea bateriilor corpurilor de iluminat de siguranţă) la care se adaugă

   5kWh / m 2 / an

   (consumul de energie electrică pentru sistemul de control al iluminatului). Acest termen nu se aplică pentru clădirile de locuit şi pentru clădiri unde nu există un control al iluminatului.

   În cazul în care nu se cunoaşte puterea instalată se pot folosi valorile din anexa II.4.B1 din Metodologia Mc001-PII.4.

2. III.5. CALCULUL ENERGIEI PRIMARE

   Pentru o perioadă determinată de timp (an, lună, săptămână), energia consumată de o clădire/apartament prin utilizarea unei anumite energii de tip Qf,i , este dată de relaţia următoare:

   Qf,i

    Q fhi

    Qfvi

    Qfci

    Qfwi

    QfLi

   [kWh/an] (III.5.1)

   unde termenii reprezintă energia consumată pentru încălzire Qfhi, ventilare Qfvi, răcire Qfci, preparare apă caldă de consum Qfwi şi iluminat QfLi, calculată conform prezentei metodologii.

   Energia primară se calculează, pe acelaşi interval de timp, pornind de la valoarea energiei consumată, astfel:

   Ep = Σ (Qf,i f p,i + ΣWh fp,i) – Σ(Qex,i f pex,i) [kWh/an] (III.5.2)

   în care:

   Qf,i consumul de energie utilizând energia i, (kWh/an);

   Wh consumul auxiliar de energie pentru pentru asigurarea utilităţilor, (kWh/an);

   fp,i factorul de conversie în energie primară, având valori tabelate pentru fiecare tip de energie utilizată (termică, electrică, etc), conform tabel I.1.12 din Metodologia Mc001-PI.1;

   Qex,i pierderile de energie la nivelul sursei aferente energiei termice exportate, (kWh/an);

   fpex,i factorul de conversie în energie primară, care poate avea valori identice cu fp,i.

   Consumul de energie primară poate fi mai mic sau mai mare decât consumul final de energie după cum sunt sau nu utilizate surse regenerabile de energie.

3. III.6. CALCULUL EMISIILOR DE CO2

   Emisia de CO2 se calculează similar cu energia primară utilizând un factor de transformare corespunzător:

   ECO2 = Σ (Qf,i x f CO2,i+ ΣWh·x f CO2,i) – Σ(Qex,i x f CO2ex,i) [kg/an] (III.6.1)

   unde fCO2, reprezintă factorul de emisie stabilit conform tabelelor I.1.13 şi I.1.14 din Metodologia Mc001-PI.1.

1. IV. SCHEME GENERALE DE APLICARE A METODOLOGIEI Mc001 ÎN VEDEREA ELABORĂRII CERTIFICATULUI DE PERFORMANŢĂ ENERGETICĂ PENTRU CLĂDIRILE NOI ŞI EXISTENTE; AUDITAREA ENERGETICĂ A CLĂDIRILOR EXISTENTE

   În acest capitol se descriu succint, pe baza unor scheme întocmite în conformitate cu partea a III- a a Metodologiei Mc001, etapele care urmează după efectuarea analizei energetice a clădirii/apartamentului şi instalaţiilor aferente.

   1. IV.1. CERTIFICATUL ENERGETIC AL CLĂDIRILOR/APARTAMENTELOR

      Elaborarea certificatului de performanţă energetică al unei clădiri/apartament presupune parcurgerea următoarelor etape:

      1. 1. Determinarea consumurilor anuale specifice ale clădirii/apartamentului certificate reale,

         pentru fiecare tip de instalaţie în parte ( q(C) , q(C) , q(C) , q(C) si q(C) ), unde

         Q(C)

         înc

         acc

         c lim vm il

         q(C )  j

         [kWh/m2,an] (j=înc, acc, clim, vm sau il)

         

         j Sinc

      2. 2. Definirea clădirii de referinţă asociată clădirii reale şi evaluarea performanţei energetice a

         înc

         acesteia ( q(R) ,

         (R)

         q ,

         acc

         (R)

         q ,

         c lim

         q(R) si

         (R)

         q

         il

         ), unde

         (R)

         q

         j

         Q(R)

              j    

         Sinc

         [kWh/m2,an]

         vm

      3. 3. În cazul apartamentelor nu se defineşte clădirea de referinţă;

      4. 4. Încadrarea în clasele de performanţă şi de mediu folosind referenţialele energetice adecvate categoriei de clădire (locuinţă individuală, bloc de apartamente, clădire de birouri, spital, centru comercial, hotel, clădire de învăţământ etc.);

      5. 5. Notarea energetică a clădirilor reală şi de referinţă folosind formula III.4.1 din Mc001, adică

         

         N  exp B1  qT  po  B2 ,

         pentru

         qT  po qTm

         kWh/m2an

         2 ;

         100,

         pentru

         qT  po qTm

         kWh/m an

      6. 6. Completarea certificatului de performanţă energetică al clădirii (CPE);

      7. 7. Completarea anexelor la certificatul de performanţă energetică al clădirii (anexa la CPE

      ş.a.).

      Aceste etape sunt descrise de către schema de certificare energetică din figura IV.1. Notele de calcul privind consumurile anuale şi specifice de energie împreună cu calculul notelor energetice pentru clădirea reală şi cea de referinţă se înscriu în Raportul de Analiză şi Certificare Energetică a clădirii.

      Notă: La momentul finalizării Breviarului de calcul nu existau referenţiale energetice (grile de eficienţă) decât pentru clădiri rezidenţiale (bloc de locuinţe sau case individuale) . Până la apariţia celorlalte tipuri de grile energetice pentru toate categoriile de clădiri aflate sub incidenţa legii 372/2005, se vor utiliza referenţialele energetice existente.

      

      q(R)

      inc

      q(R)

      q(R)

      acm

      clim

      q(R)

      vm

      q(R)

      il

      q(R)

      T

      q(C)

      inc

      q(C)

      q(C)

      acm

      clim

      q(C)

      vm

      q(C)

      il

      q(C)

      T

      Valorile coeficientilor de penalizare pi,

      respectiv ale B1 si B2

      Determinarea notei energetice pentru cladirea reala NC

Completarea CPE si a anexelor aferente

74

Figura IV.1 Schema de întocmire a certificatului de performanţă energetică

1. IV.2. AUDITUL ENERGETIC AL CLĂDIRILOR EXISTENTE ŞI ANALIZA ECONOMICĂ A SOLUŢIILOR PROPUSE

   În cadrul etapei de audit energetic propriu-zis se urmăreşte identificarea soluţiilor şi pachetelor de soluţii cele mai potrivite din punct de vedere tehnic şi economic pentru reabilitarea şi modernizarea energetică a clădirii şi instalaţiilor aferente acesteia. Soluţiile de reabilitare care vor fi propuse de către auditorii energetici au la bază caracteristicile termotehnice şi energetice ale construcţiei şi instalaţiilor aferente, obţinute prin analiza energetică realizată în conformitate cu părţile I şi II ale Metodologiei Mc001.

   Audit energetic pentru stabilirea soluţiilor de reabilitare ale unui obiectiv se face prin parcurgerea următoarelor etape, descrise în detaliu în partea a III-a (capitolul III.2) a Metodologiei Mc001:

   1. 1. analiza energetică pentru determinarea nivelului de protecţie termică a clădirii şi a eficienţei energetice a instalaţiilor şi pentru depistarea stării actuale a acestora, comparativ cu soluţia de proiect;

   2. 2. enunţarea concluziilor asupra evaluării energetice prin sintetizarea informaţiilor obţinute, interpretarea acestora şi indicarea deficienţelor privind pe de o parte protecţia termică a construcţiei iar pe de altă parte gradul de utilizare a energiei la nivelul instalaţiilor analizate;

   3. 3. enunţarea soluţiilor şi pachetelor de soluţii tehnice pentru creşterea performanţei energetice a construcţiei şi instalaţiilor aferente, inclusiv analiza tehnică prin determinarea influenţelor intervenţiilor asupra performanţei energetice a clădirii prin recalcularea (conform părţilor I şi a II-a ale Metodologiei Mc001) noilor consumuri energetice anuale specifice şi globale pentru fiecare tip de instalaţie în parte;

   4. 4. analiza economică a soluţiilor şi pachetelor tehnice de reabilitare energetică prin calcularea indicatorilor de eficienţă economică;

   5. 5. elaborarea raportului de audit energetic, inclusiv ierarhizarea soluţiilor/pachetelor de soluţii de reabilitare din punct de vedere tehnic şi economic precum şi recomandările expertului auditor.

      Schema generală asociată etapei de audit energetic propriu-zis este prezentată în figura IV.2. Definiţiile mărimilor care intervin în schemă sunt cuprinse în capitolul III.2.1 iar semnificaţia notaţiilor este dată în tabelele I.1 şi I.2 ale aceluiaşi capitol din Metodologia Mc001-PIII.

      Analiza economică a măsurilor de reabilitare/modernizare energetică a unei clădiri existente se realizează prin evaluarea următorilor indicatorilor economici ai investiţiei:

      • ■ valoarea netă actualizată aferentă investiţiei suplimentare datorată aplicării unui proiect de reabilitare/modernizare energetică şi economiei de energie rezultată prin aplicarea proiectului menţionat, VNAm [Euro];

      • ■ durata de recuperare a investiţiei suplimentare pentru aplicarea unui proiect de reabilitare/modernizare energetică, NR [ani], reprezentând timpul scurs din momentul realizării investiţiei în modernizarea energetică a unei clădiri şi momentul în care valoarea acesteia este egalată de valoarea economiilor realizate prin implementarea măsurilor de modernizare energetică, adusă la momentul iniţial al investiţiei;

      • ■ costul unităţii de energie economisită, e [Euro/kWh], reprezentând raportul dintre valoarea investiţiei suplimentare pentru aplicarea măsurii/pachetului de măsuri de reabilitare energetică şi economiile de energie realizate prin implementarea acestuia pe durata de recuperare a investiţiei;

      • ■ rata lunară de rambursare a creditului, rc [Euro/lună], indicator utilizat în situaţia creditării într-o proporţie 1-ac a investiţiei în reabilitarea energetică (ac fiind avansul procentual din suma totală C(m) necesară pentru realizarea reabilitării energetice).

        Analiza energetica a cladirii si instalatiilor aferente (p. I si II din Mc001) Nivelul actual de protectie Eficienta energetica a termica a cladirii (R,G) instalatiilor, consumuri de energie globale anuale Enuntarea concluziilor privind starea actuala a constructiei si instalatiilor aferente Enuntarea solutiilor si pachetelor de solutii de reabilitare Analiza tehnica: determinarea noilor Costuri investitie, costuri consumuri de energie pentru fiecare anuale de exploatare Cek, ck, I, solutie/pachet de solutii de reabilitare k, Ns, Nc, ac (p. I si II din Mc001 Analiza economica (conf. fig. IV.3) Selectarea si ierarhizarea masurilor eficiente economic Elaborarea raportului de audit energetic, inclusiv recomandarile expertului auditor

        Figura IV.2 Schema generală de audit energetic

        În funcţie de valorile indicatorilor economici menţionaţi mai sus, auditorul energetic va selecta acele măsuri de reabilitare caracterizate prin:

      • ■ valoare netă actualizată, ∆VNA(m), cu valori negative pentru durata de viaţă estimată pentru măsura/pachetul de măsuri de modernizare energetică analizate;

      • ■ durată de recuperare a investiţiei, NR, cât mai mică şi nu mai mare decât o perioadă de referinţă, impusă din considerente economico-financiare de către creditor/investitor sau tehnice (durată de viaţă estimată NS a soluţiei de modernizare energetică);

      • ■ costul unităţii de energie economisită, e, cât mai mic şi nu mai mare decât proiecţia la momentul investiţiei a costului actualizat al unităţii de energie ck [Euro/kWh];

      • ■ rată lunară rc de rambursare a creditului necesar pentru punerea în operă a măsurii/pachetului de măsuri de reabilitare analizate, mai mică decât cca. 33% din veniturile medii lunare (VML) ale beneficiarului creditat.

   În figura IV.3 este detaliată procedura de determinare a indicatorilor economici şi de selectare a măsurilor şi pachetelor de măsuri de reabilitare eficiente din punct de vedere economic. Schema logică se va aplica pentru fiecare măsură sau pachet de măsuri de reabilitare în parte.

   Notă: Coeficientul m subunitar reprezintă gradul admisibil de îndatorare a beneficiarului sau frontiera de admisibilitate a pachetului de măsuri de modernizare energetică; depinde de capacitatea de rambursare în termenul stabilit a creditului bancar angajat de beneficiarul lucrărilor de reabilitare.

   Ierarhizarea din punct de vedere tehnic a măsurilor/pachetelor de măsuri de reabilitare energetică se va face în ordinea crescătoare a consumurilor anuale globale de energie, respectiv în ordine descrescătoare a duratei de viaţă estimată NS). Cele mai bune soluţii/pachete vor fi cele caracterizate de valori minime ale consumurilor, respectiv valori maxime ale duratei estimate de viaţă.

   Din punct de vedere economic, cele mai bune soluţii sau pachete de soluţii analizate vor fi acelea pentru care ∆VNA(m), NR, e şi eventual rc prezintă valorile cele mai mici.

   

   

   

   

   

   

   Costuri investitie C(m), costuri anuale de exploatare Cek si ck, i, k, NS, NC, aC

NU

ac=1

DA

VNA<0 pe NS ani

NU

(cu credit)

(fara credit)

DA

acxC(m)+C(m2)<CExX

NU

DA

NRS

NU

DA

rc

NU

DA

e

NU

DA

NRS

     DA    

NU

Masura/pachet ineficient economic

PROCEDURA DETERMINARE INDICATORI ECONOMICI SI SELECTARE MASURI/PACHETE DE MASURI DE REABILITARE

Figura IV.3 Procedura de determinare a indicatorilor economici şi de selectare a măsurilor/pachetelor de măsuri de reabilitare eficiente economic

1. V. CONCLUZII

   Această reglementare stabileşte o procedură simplificată de aplicare a Metodologiei de calcul Mc001, indiferent de tipul clădirii şi instalaţiilor aferente: clădiri existente sau noi, clădiri rezidenţiale (clădiri de locuit individuale, apartamente, case unifamiliale, cuplate sau înşiruite, tip duplex, blocuri de locuit cu mai multe apartamente) sau nerezidenţiale (birouri, creşe, grădiniţe, cămine, internate, clădiri de învăţământ, spitale, policlinici, hoteluri şi restaurante, săli de sport, clădiri pentru servicii de comerţ, clădiri industriale cu regim normal de exploatare ş.a.).

   În BREVIARUL DE CALCUL se prezintă succint, sub forma unor scheme graduale, etapele de determinare simplificată a consumurilor energetice ale unui obiectiv ţinând cont de pierderile de energie la nivelul consumatorilor, la nivelul distribuţiei, a echipamentelor de stocare (dacă există) şi la nivelul echipamentelor de generare a energiei.

   Schemele generale concepute pentru fiecare situaţie de calcul detaliată în Metodologia Mc001 pot fi utilizate atât la etapa de analiză energetică a clădirii şi instalaţiilor aferente, cât şi pentru certificarea energetică, respectiv etapa de propuneri de măsuri de reabilitare pentru cazul clădirilor existente.

2. VI. EXEMPLU DE CALCUL

   PRIVIND APLICAREA BREVIARULUI DE CALCUL PENTRU STABILIREA PERFORMANŢELOR ENERGETICE ALE

   UNUI BLOC DE LOCUINŢE

   1. 1. Obiectul lucrării

      Exemplul de calcul privind evaluarea termo-energetică pentru o clădire din Bucuresti de tip bloc de locuinte, având S+P+3 niveluri, este efectuat pe baza datelor şi observaţiilor obtinute în urma analizei in situ a clădirii şi instalaţiilor de încălzire, preparare a apei calde de consum şi iluminat. Evaluarea s-a realizat de asemenea pe baza documentatiei tehnice.

      Etapele de calcul urmeaza structura indicata in Breviarul de calcul.

      Rezultatele obţinute pe baza evaluarii energetice a clădirii şi instalaţiilor de încălzire, preparare a apei calde de consum şi iluminat aferente acesteia servesc la Certificarea energetică a clădirii, precum şi la intocmirea Raportului de audit energetic care cuprinde soluţiile tehnice de reabilitare/modernizare a elementelor de construcţie si a instalaţiilor aferente.

   2. 2. Analiza energetică a clădirii

      1. 2.1. Caracteristici geometrice si de alcătuire a clădirii

         1. 2.1.1. Descrierea arhitecturală a clădirii

            Clădirea evaluată este de tip bloc de locuinţe fiind situată în Bucuresti şi administrată de Asociaţia de Proprietari.

            Construcţia a fost executată în anul 1985 şi a fost proiectată de Institutul de Proiectare, Bucuresti.

            Clădirea, de formă paralelipipedică, se compune din 2 tronsoane, fiecare având regim de înălţime S+P+3. Dimensiunile in plan ale cladirii sunt 34.90 m x 13.00 m cu o suprafata totala construita de 1814.88 m2.

            Blocul are 24 apartamente, câte 3 apartamente pe fiecare etaj, respectiv cate 12 apartamente pe fiecare scară.

            Fiecare tronson de cladire are o scară interioară comună, cu o singură rampă şi podest de nivel şi nu este prevăzută cu ascensor.

            Soluţia arhitecturală existentă pentru o scară grupează următoarele funcţiuni pe nivel:

            •  subsol: subsol tehnic

            •  parter: apartamente si uscatorie

            •  etaj 1…3: apartamente de 2 si 3 camere

              Înălţimile de nivel sunt:

              •  subsol: 2.65 m

              •  parter: 2. 65 m

              •  etajele 1..3: 2.65 m

            Clădirea este alcătuită din două tipuri de tronsoane, numite în proiect scara A şi B, fiecare din ele regăsindu-se în poziţia de tronson de capăt.

            Accesul principal în clădire are loc pe faţada SE, faţada NE fiind prevăzută cu o cale de acces secundară.

            Accesul în subsol se face printr-o rampă amplasată în casa scării. Subsolul este destinat boxelor si adapostirii conductelor de distributie a apei reci, apei calde de consum si a agentului termic pentru incalzire. Planseul peste subsol este alcatuit dintr-o placa de beton neizolata, avand un strat de sapa de egalizare si un finisaj interior de tip pardoseala caldă sau rece.

            Terasa clădirii prezinta degradari si neetanseitati.

         2. 2.1.2. Descrierea alcătuirii elementelor de construcţie si structurii de rezistenţă

            Peretii exteriori care alcatuiesc anvelopa cladirii sunt alcatuiti astfel:

            •  tencuieli de cca. 2 cm grosime la interior;

            •  zidarie din blocuri de B.C.A. avand grosimea de 35 cm;

            •  tencuieli de cca. 2 cm grosime la exterior;

              Peretii interiori sunt din zidarie de blocuri din B.C.A., iar cei in contact direct cu casa scarii sunt din beton armat.

              Tâmplăria exterioară a apartamentelor din clădire este parţial cu rama din lemn de răşinoase, de tip cuplată, cu 2 foi de geam simplu, prezentand elemente de degradare şi parţial din tâmplărie cu rama din PVC cu geamuri termoizolante duble montata de catre locatari in ultimii ani.

              Usa de intrare in cladire si usa de serviciu sunt metalice, neetanse, prezentand rosturi mari. Usa de intrare in cladire nu este prevazuta cu sistem automat de inchidere.

              Structura de rezistenţă a blocului deasupra cotei 0,00 este alcătuită astfel:

              •  elemente verticale din beton armat monolit – stalpi de rezistenţă;

              •  elemente orizontale – planşee prefabricate din beton armat şi grinzi realizate atât prefabricat cat şi monolit; scările sunt prefabricate.

                Infrastructura este realizată după cum urmează:

              •  pereţi structurali din beton armat atât pe linia elementelor structurale ale suprastructurii cat şi suplimentari faţă de aceştia;

              •  planşeu peste subsol realizat din beton armat turnat monolit;

              •  fundaţii continue de tip talpă şi cuzinet din beton armat.

         3. 2.1.3. Descrierea tipurilor de instalaţii interioare şi alcătuirea acestora (încălzire, ventilare/climatizare, apă caldă menajeră, iluminat)

            Încălzirea blocului analizat este asigurată prin alimentarea cu agent termic de la un punct termic învecinat. Conductele subtraversează carosabilul şi o zonă verde până la PT, printr-un canal termic care se deschide în subsolul clădirii expertizate. Ca urmare a uzurii avansate a conductelor de încălzire şi apă caldă şi a armăturilor cu care acestea sunt echipate, se constată pierderi mari de căldură şi umiditate atât pe canalul termic cât şi în subsolul blocului.

            Corpurile de incalzire din apartamente sunt in marea lor majoritate cele iniţiale din fonta. Casa scării nu este încălzită în mod direct.

            Distribuţia agentului termic se realizează prin sistem bitubular cu distribuţie inferioară şi coloane verticale care străbat planşeele. Coloanele sunt aparente şi sunt racordate la partea superioară a clădirii la vasul de aerisire. În subsolul tehnic al clădirii conductele formează o reţea de distribuţie ramificată.

            Instalaţia de alimentare cu apă caldă de consum urmează acelaşi traseu la subsol, ca şi instalaţia de alimentare cu căldură şi se ramifică pe verticală în coloane care alimentează bucătăriile şi băile din apartamente. Se constată degradarea şi lipsa pe arii extinse a termoizolaţiei aferente conductelor de alimentare cu apă caldă de consum.

            Cladirea este alimentată cu apă rece de la reţeaua orăşenească. În blocul de locuinte sunt montate 112 puncte de consum apă rece şi 80 de puncte de consum apă caldă.

            Condiţiile convenţionale de calcul sunt fixate de valorile: θT=80°C, θR=60°C, θi=20°C, θe=-15°C.

            Sistemul de iluminat este echipat preponderent cu becuri incandescente atât în apartamente cât şi în spaţiile comune.

         4. 2.1.4. Regimul de ocupare al clădirii

            Regimul de ocupare al clădirii este de 24 de ore pe zi, iar alimentarea cu căldură se consideră în regim continuu. Clădirea nu este echipată cu sisteme de ventilare mecanică, răcire sau condiţionarea aerului.

         5. 2.1.5. Anvelopa clădirii şi volumul încălzit al clădirii

            Anvelopa clădirii reprezintă totalitatea elementelor de construcţie care închid volumul încălzit, direct sau indirect.

      2. 2.2. Caracteristici termice

         1. 2.2.1. Calculul rezistenţelor termice unidirecţionale

            

            i a 

            R  R    j

            j j

             R  1

            

            

            e

            i

              j  1

            

            

            

            a j  j e

            m 2 K

            []

            W

            Tabel 2.2.1.1 PERETE EXTERIOR
            Nr.crt	Material	δ	λ	a	λ’	R
            [-]	[-]	[m]	[W/mK]	[-]	[W/mK]	[m2K/W]
            1	Tencuiala din mortar de var	0,02	0.7	1.05	0.74	0.03
            2	Zidarie din blocuri B.C.A.	0,35	0.22	1.15	0.25	1.38
            3	Tencuiala din mortar var - ciment	0,02	0.87	1.15	1.00	0.02
            	TOTAL					1.43
            	R0=1/αi+R+1/αe					1.60

            αi: coeficient de transfer termic superficial interior 8 [W/m2K] αe: coeficient de transfer termic superficial exterior 24 [W/m2K] a: coeficient de majorare a conductivitatii termice in functie de starea si vechimea materialelor, cf. tab. 5.3.2, Mc001 - PI

            λ: conductivitatea termică de calcul

            λ’: conductivitatea termică corectată de calcul

            Tabel 2.2.1.2: PERETI ADIACENTI CASEI SCARII (BETON ARMAT)
            Nr.crt	Material	δ	λ	a	λ’	R
            [-]	[-]	[m]	[W/mK]	[-]	[W/mK]	[m2K/W]
            1	Tencuiala din mortar de var	0,02	0.7	1.05	0.74	0.03
            2	Beton armat	0,15	2.03	1.05	2.13	0.07
            3	Tencuiala din mortar var - ciment	0,02	0.87	1.05	0.91	0.02
            	TOTAL					0.12
            	R0=1/αi+R+1/αe					0.33

            αi: coeficient de transfer termic superficial interior 8 [W/m2K] αe: coeficient de transfer termic superficial exterior 12 [W/m2K] a: coeficient de majorare a conductivităţii termice in funcţie de starea si vechimea materialelor, cf. tab. 5.3.2, Mc001 - PI

            λ: conductivitatea termica de calcul

            λ’: conductivitatea termica corectata de calcul

            Tabel 2.2.1.3: TAMPLARIE EXTERIOARA
            Material	R
            [-]	[m2K/W]
            Tamplarie termoizolanta	0.55
            Tamplarie din lemn cuplata	0.39
            Tamplarie din metal simpla	0.17

            Tabel 2.2.1.4: PLANSEU PESTE SUBSOL – PARDOSEALA RECE Nr.crt Material δ λ a λ’ R
            [-]	[-]	[m]	[W/mK]	[-]	[W/mK]	[m2K/W]
            1	Beton armat	0,15	2.03	1.15	2.33	0.06
            2	Izolatie termica	0,02	0.042	1.15	0.05	0.41
            3	Sapa autonivelanta	0,025	0.46	1.05	0.48	0.05
            4	Gresie si cuartite	0,015	2.03	1.05	2.13	0.01
            	TOTAL					0.54
            	R0=1/αi+R+1/αe					0.79

            αi: coeficient de transfer termic superficial interior 6 [W/m2K] αe: coeficient de transfer termic superficial exterior 12 [W/m2K] a: coeficient de majorare a conductivitatii termice in functie de starea si vechimea materialelor, cf. tab. 5.3.2,Mc001 - PI

            λ: conductivitatea termica de calcul

            λ’: conductivitatea termica corectata de calcul

            Tabel 2.2.1.5: PLANSEU PESTE SUBSOL – PARDOSEALA CALDA Nr.crt Material δ λ a λ’ R
            [-]	[-]	[m]	[W/mK]	[-]	[W/mK]	[m2K/W]
            1	Beton armat	0,15	2.03	1.15	2.33	0.06
            2	Izolatie termica	0,02	0.04	1.15	0.05	0.41
            3	Sapa autonivelanta	0,025	0.46	1.05	0.48	0.05
            4	Covor PVC cu suport textil	0,015	0.29	1.05	0.30	0.05
            	TOTAL					0.58
            	R0=1/αi+R+1/αe					0.83

            αi: coeficient de transfer termic superficial interior 6 [W/m2K]

            αe: coeficient de transfer termic superficial exterior

            12 [W/m2K]

            a: coeficient de majorare a conductivitatii termice in functie de starea si vechimea materialelor, cf. tab. 5.3.2, Mc001 - PI

            λ: conductivitatea termica de calcul

            λ’: conductivitatea termica corectata de calcul

            Tabel 2.2.1.6: PLANSEU PESTE ULTIMUL NIVEL (TERASA CIRCULABILA)
            Nr.crt	Material	δ	λ	a	λ’	R
            [-]	[-]	[m]	[W/mK]	[-]	[W/mK]	[m2K/W]
            1	Tencuiala din mortar de var	0,02	0.7	1.05	0.74	0.03
            2	Beton armat	0,15	2.03	1.05	2.13	0.07
            3	Beton de panta	0,15	0.93	1.05	0.98	0.15
            4	BCA	0,20	0.22	1.05	0.23	0.87
            5	Mortar de ciment	0,0125	0.87	1.15	1.00	0.01
            6	Hidroizolatie bitum	0,015	0.17	1.15	0.20	0.08
            7	Nisip	0,02	0.70	1.05	0.74	0.05
            8	Dale din beton	0,02	1.62	1.05	1.70	0.01
            	TOTAL					1.27
            	R0=1/αi+R+1/αe					1.44

            

            αi: coeficient de transfer termic superficial interior 8 [W/m2K] αe: coeficient de transfer termic superficial exterior 24 [W/m2K] a: coeficient de majorare a conductivitatii termice in functie de starea si vechimea materialelor, cf. tab. 5.3.2, Mc001 - PI

            λ: conductivitatea termica de calcul

            λ’: conductivitatea termica corectata de calcul

         2. 2.2.2. Calculul rezistenţelor termice corectate

            

            R

            1

            1 

            R  (  l)  

            A

            

            

             m2 K 

            

            

            

            R’ = rR =

             W 

            Tabel 2.2.2.1: COEFICIENTI SPECIFICI LINIARI DE TRANSFER TERMIC
            Elementul de constructie	Detaliu	Tabel C107/3	Ψ [W/mK]	l [m]	Ψxl [W/K]
            Perete exterior	1.Intersectie pereti cu stalpisor	1	0.1	763.2	76.32
            	2.Intersectie pereti fara stalpisor	1	-0.04	318	-12.72
            	3.Colt pereti cu stalpisor	3	0.16	360.4	57.66
            	4.Colt pereti fara stalpisor	3	0.09	127.2	11.45
            	5. Grinda B.A. (consola sus) 1	24	0.14	559.36	78.31
            	6. Grinda B.A. (consola sus) 2	24	0.04	559.36	22.37
            	7. Soclu subsol	42	0.05	139.84	6.99
            	8. Tamplarie cuplata (fara urechi)	61	0.12	316	37.92
            	9. Buiandrug tamplarie cuplata	62	0.12	198.6	23.83
            	10.Solbanc tamplarie cuplata	53	0.12	198.6	23.83
            	Total				325.97
            Placa peste subsol	11. Perete interior pe placa peste subsol	46	0.09	173.00	15.57
            	12. Soclu subsol	42	0.30	139.84	41.95
            	Total				57.52
            Placa peste ultimul etaj	13. Atic terasa 1	31	0.32	139.84	44.75
            	14. Atic terasa 2	31	0.22	139.84	30.76
            	Total				75.51

            •   = transmitanta termica liniară a punţii termice liniare;

            •  l = lungimea punţilor termice liniare de acelaşi fel;

              Tabel 2.2.2.2: REZISTENTE TERMICE CORECTATE
              Elementul de constructie	A	R Σ(ψxl) [Σ(ψxl)]/A	1/R' R'	r
              	[m2]	[m2K/W] [W/K] [W/m2K]	[W/m2K] [m2K/W]	[-]
              Perete exterior	1362.51	1.60 325.97 0.24	0.87 1.16	0.72
              Planşeu peste subsol	453.72	0.83 57.52 0.13	1.34 0.75	0.91
              Planşeu peste ultimul etaj	453.72	1.42 75.51 0.17	0.87 1.15	0.81

            •  A = aria elementelor anvelopei;

            •  R= rezistenţa termică specifică unidirecţională aferentă ariei A (Conform C107/1);

            •  R’ = rezistenţa termică corectată;

            •  r = coeficient de corecţie pentru punţile termice

      3. 2.3. Parametrii climatici

         1. 2.3.1. Temperatura convenţională exterioară de calcul

            Pentru iarnă, temperatura convenţională de calcul a aerului exterior se consideră în funcţie de zona climatică în care se află localitatea Bucuresti (zona II), conform STAS 1907/1, astfel:

            e  15C

         2. 2.3.2. Intensitatea radiatiei solare si temperaturile exterioare medii lunare

            Intensităţile medii lunare şi temperaturile exterioare medii lunare au fost stabilite in conformitate cu Mc001 – PI, anexa A.9.6, respectiv SR4839, pentru localitatea Bucuresti.

            Tabel 2.3.2.1: Valori medii ale intensitatii radiatiei solare
            Luna	Intensitatea radiatiei solare [W/m2]
            	NV	SE	SV	NE
            Ianuarie	14.90	59.3	59.3	14.9
            Februarie	28	87.3	87.3	28
            Martie	38.9	91.4	91.4	38.9
            Aprilie	52.8	91.6	91.6	52.8
            Mai	70.4	86	86	70.4
            Iunie	78.2	92.8	92.8	78.2
            Iulie	71.1	89.9	89.9	71.1
            August	75.8	123.8	123.8	75.8
            Septembrie	60.1	119.1	119.1	60.1
            Octombrie	36.3	104.1	104.1	36.3
            Noiembrie	16.5	57.4	57.4	16.5
            Decembrie	12.3	53	53	12.3

            Tabel 2.3.2.2: Valori medii ale temperaturii exterioare
            Luna	Temperatura medie [°C]
            Ianuarie	-2.4
            Februarie	-0.1
            Martie	4.8
            Aprilie	11.3
            Mai	16.7
            Iunie	20.2
            Iulie	22
            August	21.2
            Septembrie	16.9
            Octombrie	10.8
            Noiembrie	5.2
            Decembrie	0.2

      4. 2.4. Temperaturi de calcul ale spaţiilor interioare

         1. 2.4.1. Temperatura interioară predominantă a încăperilor încălzite

            Conform Metodologiei Mc001- PI (I.9.1.1.1), temperatura predominantă pentru clădiri de locuit este:

            i  20C

         2. 2.4.2. Temperatura interioară a spaţiilor neîncălzite

            Conform Metodologiei Mc001- PI (I.9.1.1.1), temperatura interioară a spaţiilor neîncălzite de tip subsol şi casa scărilor, se calculeaza pe bază de bilanţ termic.

            •  Temperatura subsolului fără instalaţie de încălzire, este:

               s  8.73

              [oC] pentru temperatura exterioară de calcul

              •  Temperatura casei scării fără instalaţie de încălzire, este:

              ucs  17.13

              [oC] pentru temperatura exterioară de calcul

         3. 2.4.3. Temperatura interioară de calcul

            Conform Metodologiei Mc001 – 2006/PII, dacă diferenţa de temperatură între volumul încălzit şi casa scărilor este mai mică de 4oC, întregii clădiri se aplică calculul monozonal. In acest caz, temperatura interioară de calcul a clădirii, este:

            

              ij * Aj i  Aj

            [oC]

            •  Aj

            •  ij

              = aria zonei j [m2];

              = temperatura interioară a zonei j [oC]

            •  i  19.67 [oC]

      5. 2.5. Calculul coeficienţilor de pierderi de căldură HT şi HV

         1. a. Calculul coeficientului de pierderi de căldură al clădirii, H

            H = HV + HT

            W 

            

             K 

         2. b. Calculul coeficientului de pierderi de căldură al clădirii, prin ventilare, HV

            

            HV  a * ca * na *V

            3,6

            • ■  a

              W 

               K 

              = 1,2

               kg 

               m3 

              • - densitatea aerului (Mc001-P II-1, pag. 14);

                 

                • ■ ca

              = 1,005

               kJ 

               kgK 

              • – căldura specifică a aerului;

                 

                • ■ na

              = 0,6 h1  – numărul mediu de schimburi de aer (conform

              Mc001-PI);

              Numărul de schimburi de aer pe oră
              Categoria clădirii		Clasa de adăpostire	Clasa de permeabilitate
              			ridicată	medie	scăzută
              Clădiri individuale		neadăpostite	1.5	0.8	0.5
              		moderat adăp.	1.1	0.6	0.5
              		adăpostite	0.7	0.5	0.5
              Clădiri cu mai multe apartamente, cămine, internate etc.	dublă expunere	neadăpostite	1.2	0.7	0.5
              		moderat adăp.	0.9	0.6	0.5
              		adăpostite	0.6	0.5	0.5
              	simplă expunere	neadăpostite	1	0.6	0.5
              		moderat adăp.	0.7	0.5	0.5
              		adăpostite	0.5	0.5	0.5

              HV  854.69

              W 

              

               K 

              • ■ V = 4252,19 m3  – volumul incălzit.

         3. c. Calculul coeficientului de pierderi de căldură al clădirii, prin transimise, HT

         HT  L  HU

         W 

         

          K 

         • o L = coeficient de cuplaj termic prin anvelopa exterioară a clădirii

         W  ;

         

         

          K 

         L  U ' j * Aj

         W 

         

          K 

         • ■

           U ' j

           = transmitanţa termică corectată a părţii j din anvelopa clădirii

            W  ;

           

           m2 K 

            

           • ■ Aj = aria pentru care se calculează

             U ' j

             . m2 

             Tabel 2.5.1: Coeficienti de cuplaj termic ai spatiului incalzit
             Elementul de constructie		R'j	U'j = 1/R'j	Aj	U'j x Aj
             		[m2K/W]	[W/m2K]	[m2]	[W/K]
             Perete	Exterior	1.16	0.87	1362.51	1179.00
             Planşeu	Terasa	1.16	0.86	453.72	390.80
             Tamplărie	Lemn	0.39	2.56	75.01	192.33
             	Termoizolant	0.55	1.82	171.67	312.13
             Uşă	Metal	0.17	5.88	10.08	59.29
             Uşă	Metal	0.17	5.88	10.08	59.29

             L  2192.85

             W 

             

              K 

             o

             HU - coeficient de pierderi termice prin anvelopa clădirii spre spaţii

             Hu  Hiu *b

             neîncălzite, (conform SR EN ISO 13789)

             W 

             

              K 

             W 

             

              K 

             b 

             Hue

             

             H iu  Hue

         • ■ H iu

         W 

         

          K 

         - coeficient de transfer de căldură de la spaţiile încălzite la

         Hiu  LT ,iu  HV ,iu

         spaţiile neîncălzite

         W 

         

          K 

         W  ;

         

         

          K 

         • ■ LT ,iu

           W 

           

            K 

         • ■ HV ,iu

         = 604,60 - coeficient de cuplaj termic al plăcii peste subsol

         - coeficient de transfer de caldură prin ventilaţie de la spaţiile

         încălzite la spaţiile neîncălzite

         W 

         

          K 

         

         HV ,iu  a * ca * na *V

         3,6

         = 854.69

         

         W 

          K 

         na = 0,6 h-1 - numărul de schimburi de aer al clădirii cu exteriorul h1 .

         Hiu  1459.29

         W 

         

          K 

         • ■ H ue

         - coeficient de transfer de căldură de la spaţiile neîncălzite la

         Hue  LT ,ue  HV ,ue

         mediul exterior

         W 

         

          K 

         W  .

         

         

          K 

         • ■ LT ,ue

           = 133.11 – coeficient de cuplaj termic al elementelor de

           construcţie ale spaţiului neîncălzit în contact cu mediul exterior

           W 

           

            K 

         • ■ HV ,ue

         • - coeficient de transfer de căldură prin ventilaţie de la spaţiile

           neîncălzite la mediul exterior

           W  .

           

           

            K 

           HV ,ue 

           a * ca * na *Vu

           

           3,6

           = 136.8

           

           W 

           

            K 

           na = 0,6 h-1 - numarul de schimburi de aer al cladirii h1 .

           Hue  269.90

           W 

           

            K 

           b  0.23

           [-]

           Hu  331.15

           W 

           

            K 

           HT  2524.00

           W 

           

            K 

           Coeficientul de pierderi de caldura al cladirii este:

           H  HV  HT

            3378.69

           W 

           

            K 

      6. 2.6. Stabilirea perioadei de incalzire preliminare

         În prima faza a calculului consumurilor de energie se stabileşte perioada de încălzire preliminară, conform SR 4839. In acest caz temperatura conventională de echilibru este θeo=12°C.

         Tabel 2.6.: Determinarea perioadei de incalzire
         		24 septembrie – 4 aprilie
         		Valori conventionale
         Luna θeo		t	θe θem
         - [oC]		[zile]	[oC] [oC]
         Iulie	12	0	22	3,725
         August	12	0	21,2
         Septembrie	12	6	16,9
         Octombrie	12	31	10,8
         Noiembrie	12	30	5,2
         Decembrie	12	31	0,2
         Ianuarie	12	31	-2,4
         Februarie	12	28	-0,1
         Martie	12	31	4,8
         Aprilie	12	4	11,3
         Mai	12	0	16,7
         Iunie	12	0	20,2
         		192	zile de incalzire

         Tempertura exterioară medie pe sezonul de încălzire se calculează ca o medie ponderată a temperaturilor medii lunare cu numărul de zile cu încălzire ale fiecărei luni.

         

         1. 2.6.1. Calculul pierderilor de caldura ale cladirii QL (calcul preliminar, pentru

            θeo=12°C)

            QL  H *i  e *t

            kWh

            •  H = 3378.69

              W 

              

               K 

              • - coeficient de pierderi de caldura al cladirii

                W  ;

                

                

                 K 

                •  i

                •  e

                •  Dz

                  = 19.67 C - temperatura interioara de calcul C;

                  = 3.725 C - temperatura exterioara medie pe perioada de incalzire C;

                  = 192 zile – durata perioadei de incalzire preliminara determinata grafic zile ;

                •  t = 192 X 24 = 4608 h - numar de ore perioada de incalzire.

                  QL=248215.03 [kWh/an]

                  Calculul aporturilor de căldură ale clădirii Qg (calcul preliminar, pentru θeo=12°C)

                  Qg=Qi+Qs [kWh/an]

                •  Qi = degajări de căldură interne kWh;

                  �

                  Q  [

                  i

                  i, h

                   (1  b) *�i, u

                  ]* t

                  kWh

                  • o �i,h

                    = fluxul termic mediu al degajărilor interne în spaţiile încălzite W ;

                    �i,h  �i * Ainc = 6418.4 W 

                    • ■ �i = 4 W/m2 fluxul termic mediu al degajarilor interne, cf. Mc001 –

                      PII, W ;

                    • ■ Ainc = 1604.60 - aria totală a spaţiului încălzit, m2 ;

                  • o �i,u = 0 - fluxul termic mediu al degajarilor interne in spaţiile neincălzite

                    W ;

                  • o Dz = 192 zile – durata perioadei de încălzire preliminară determinată grafic

                    zile ;

                  • o t = 192 X 24 = 4608 h - numar de ore perioada de încălzire.

                  Qi = 29575.98 kWh

                •  Qs = aporturi solare prin elementele vitrate , kWh;

              Qs   Isj *  Asnj *t

              o

              I sj

              kWh

              = radiaţia solară totală medie pe perioada de calcul pe o suprafaţă de

              1m2 avand orientarea j

               W  ;

               m2 

               

              • o Asnj

              = aria receptoare echivalentă a suprafeţei n avand orientarea j m2 

              Asnj  A * Fs * FF * g

              m2 

              • ■ A = aria totală a elementului vitrat n m2  ;

                • ■ Fs = factorul de umbrire a suprafeţei n;

              Fs  Fh * Fo * Ff

              

              F

              F  At A

              •  Fh = factorul parţial de corecţie datorită orizontului;

              •  Fo = factorul parţial de corecţie pentru proeminenţe;

              •  Ff = factorul parţial de corecţie pentru aripioare.

              •  FF = factorul de reducere pentru ramele vitrajelor;

                • ■ g = transmitanţa totală la energie solară a suprafeţei n;

                  g=Fwgḻ

                  •  FW

                    = factor de transmisie solară;

                  •  gḻ = transmitanta totala la energia solara pentru radiatiile perpendiculare pe vitraj;

              Valorile factorilor Fh, Fo, Ff, Fw si gḻ se gasesc in SR ISO 13790 anexa H.

              Tabel 2.6.1.1: Valori medii ale intensitatii radiatiei solare pentru perioada de incalzire
              Luna	Zile	Intensitatea radiatiei solare [W/m2]
              		NV		SE		SV		NE
              Ianuarie	31	14.90	26,17	59.3	77.03	59.3	77,03	14.9	26,17
              Februarie	28	28		87.3		87.3		28
              Martie	31	38.9		91.4		91.4		38.9
              Aprilie	4	52.8		91.6		91.6		52.8
              Mai	0	70.4		86		86		70.4
              Iunie	0	78.2		92.8		92.8		78.2
              Iulie	0	71.1		89.9		89.9		71.1
              August	0	75.8		123.8		123.8		75.8
              Septembrie	6	60.1		119.1		119.1		60.1
              Octombrie	31	36.3		104.1		104.1		36.3
              Noiembrie	30	16.5		57.4		57.4		16.5
              Decembrie	31	12.3		53		53		12.3

              Intensitatea radiaţiei solare medii pe sezonul de încălzire se calculează ca o medie ponderată a intensităţilor medii lunare, cu numărul de zile ale fiecărei luni.

              Tabel 2.6.1.2: Determinarea ariei receptoare echivalente a suprafetei vitrate AS
              Scara A
              Tip	Nr. ferestre	Orientare	Latime	Inaltime	A	Fs	FF	g	As
              -	-	-	[m]	[m]	[m2]	-	-	-	[m2]
              F1	3	SE	1.2	1.2	1.44	0.9506	0.83	0.60	2.06
              	1	SE	1.2	1.2	1.44	0.931	0.83	0.60	0.67
              	2	SE	1.2	1.2	1.44	0.8827	0.83	0.60	1.28
              	1	SE	1.2	1.2	1.44	0.9506	0.83	0.60	0.69
              	1	SE	1.2	1.2	1.44	0.931	0.83	0.60	0.67
              	3	SE	1.2	1.2	1.44	0.6984	0.83	0.60	1.52
              	1	SE	1.2	1.2	1.44	0.684	0.83	0.60	0.49
              	3	SE	1.2	1.2	1.44	0.8455	0.83	0.60	1.84
              	1	SE	1.2	1.2	1.44	0.9506	0.83	0.60	0.69
              F2	3	SE	1.8	1.2	2.16	0.9506	0.86	0.60	1.92
              	1	SE	1.8	1.2	2.16	0.931	0.86	0.60	1.88
              F3	7	SE	0.9	1.2	1.08	0.39	0.81	0.60	1.43

              Analog, determinarea ariei receptoare echivalente a suprafetelor vitrate se face pentru fiecare fereastră, în funcţie de orientare, pentru scara B a blocului, rezultând:

              Tabel 2.6.1.3: Aporturi solare pe orientări
              Orientare ΣAsnj [m2] Isj [W/m2]	Qsj [W]
              NV 30.34 26.17	794.11
              SE 39.22 77.03	3020.98
              SV 6.14 77.03	473.33
              NE 11.08 26.17	289.953483
              TOTAL	4578.37

              • o Dz = 192 zile– durata perioadei de incălzire preliminară determinată grafic

                zile ;

              • o t = 192 X 24 = 4608 h - număr de ore perioada de încălzire.

              Qs = 21097.13 kWh

              Qg = 50673.12 kWh

              Fluxul aporturilor de căldură se calculează astfel:

              

              �  Qg

              g t

              = 10996.77 W 

         2. 2.6.2. Determinarea factorului de utilizare preliminar, η1

            Pentru a putea calcula factorul de utilizare trebuie stabilit un coeficient adimensional, γ, care reprezinta raportul dintre aporturi, Qg si pierderi, QL, astfel:

            

              Qg

            QL

            o

            o

             = 0.20

            Qg = 50673.12 - aporturi totale de caldura kWh;

            QL = 248215.03 - pierderile de caldura ale cladirii kWh;

            Deoarece coeficient adimensional  ≠1, atunci:

             

            1   a

            

            1 1   a 1

            a  ao     

             o

            • o  = 0,20 - coeficient adimensional reprezentând raportul dintre aporturi şi pierderi;

            • o a = parametru numeric care depinde de constanta de timp  ;

              • ■ ao = 0,8 - parametru numeric (conform Metodologiei Mc 001-1);

              • ■  o = 30 h (conform Metodologiei Mc 001-1);

            

              C

            H

            • ■  = constanta de timp care caracterizează inerţia termică interioară a spaţiului încălzit, [h];

            • ■ C = capacitatea termică interioară a clădirii

              C    j * Aj

               ij*cij * dij * Aj

               J 

              

               K 

              Tabel 2.6.2.1: Determinarea capacitatii termice interioare a cladirii
              Elementul de constructie	Componente	ρ c	d	A	C
              		[kg/m3] [J/kgK]	[m]	[m2]	[J/K]
              Pereti interiori	Tencuiala	1700 840	0,02+0,02	1545,48	88277817.60
              	BCA	1800 870	0,075+0,075	1545,48	363033252.00
              Pereti interiori 2	Tencuiala	1700 840	0,02+0,02	176,78	10097673.60
              	Beton	2600 840	0,075+0,075	176,78	57913128.00
              Pereti exterior	Tencuiala	1700 840	0,02	1362.51	38913171.36
              	BCA	1800 870	0,08	1362.51	170694751.68
              Pardoseala calda	Covor PVC	1600 1460	0,015	1030.18	36097507.20
              	Sapa suport	1200 840	0,025	1030.18	25960536.00
              	Placa beton	2600 840	0,06	1030.18	134994787.20
              Pardoseala rece	Placi gresie	2400 920	0,015	607.48	20119737.60
              	Sapa suport	1200 840	0,025	607.48	15308496.00
              	Placa beton	2600 840	0,06	607.48	79604179.20
              Terasa	Tencuiala	1700 840	0,02	453.72	12958243.20
              	Placa beton	2600 840	0,08	453.72	79273958.40
              Tavan	Tencuiala	1700 840	0,01	1637.66	23385784.80
              	Placa beton	2600 840	0,09	1637.66	321898449.60

              • ■  = densitatea materialului;

              • ■ c = capacitatea calorică masică a materialului;

              • ■ d = grosimea stratului;

              • ■ A = aria elementului;

                C = 1478.53

                 MJ 

                

                 K 

              • ■ H = 3378.69

            Ţ = 437605.14 s = 121.56 [h] a = 4.85

            1= 0.9996

            W 

            

             K 

            – coeficient de transfer de caldura W  ;

            

            

             K 

         3. 2.6.3. Determinarea temperaturii de echilibru si perioada de incalzire reala a clădirii

            

            H

            ed  id   *a

            •  ed = temperatura de echilibru;

            •  id =19.67

              C - temperatura interioară de calcul;

            •   = 0,9996 factorul de utilizare al aporturilor;

            •  a =10996,77 W - aporturile solare si interne medii pe perioada de incalzire W ;

            •  H = 3378.69

              1. W - coeficientul de pierderi termice ale cladirii

              

              K

              W  ;

              

              

               K 

              Temperatura de echilibru a cladirii este:

              ed = 16.41 C

              Tabel 2.6.3.1: Determinarea perioadei de incalzire
              		2 Septembrie – 29 Aprilie
              		Valori conventionale
              Luna θed t		θe θem
              - [oC] [zile]		[oC] [oC]
              Iulie	16.41 0	22	5,7301
              August	16.41 0	21.2
              Septembrie	16.41 28	16.9
              Octombrie	16.41 31	10.8
              Noiembrie	16.41 30	5.2
              Decembrie	16.41 31	0.2
              Ianuarie	16.41 31	-2.4
              Februarie	16.41 28	-0.1
              Martie	16.41 31	4.8
              Aprilie	16.41 29	11.3
              Mai	16.41 0	16.7
              Iunie	16.41 0	20.2
              239		zile de incalzire

              Durata sezonului de incalzire reala este de 239 de zile, adica 5736 ore. Temperatura exterioară medie pe sezonul de încălzire se calculează ca o medie ponderată a temperaturilor medii lunare cu numărul de zile ale fiecărei luni.

              

      7. 2.7. Programul de functionare si regimul de furnizare a agentului termic

         Cladirea de locuit are un program de functionare continuu, avand un regim de furnizare a agentului termic continuu.

      8. 2.8. Calculul pierderilor de caldura ale cladirii

         QL  H *i  e *t

         kWh

         •  H = 3378.69

           W - coeficient de pierderi de caldura

           

           K

           W  ;

           

           

            K 

         •  i = 19,67 C - temperatura interioara conventionala de calcul C;

         •  e = 5,7301 C - temperatura exterioară medie pe perioada de încălzire C;

         •  Dz = 239 zile– durata perioadei de încălzire determinată grafic zile ;

         •  t = 239 X 24 = 5736 h - număr de ore perioada de încălzire.

         QL = 270116.36 kWh

      9. 2.9. Calculul aporturilor de căldură ale clădirii

         Qg  Qi  Qs kWh

         •  Qi = degajări de căldură interne kWh;

           Qi  i,h  1 b*i,u *t

           kWh

           • o i,h

             = fluxul termic mediu al degajărilor interne în spaţiile încălzite W ;

             i,h  i * Ainc  6418.4

             • ■ i

               W 

               = 4 W/m2 fluxul termic mediu al degajarilor interne W 

             • ■ Ainc = 1604.60 - aria totală a spaţiului încălzit m2 ;

           • o i,u = 0 - fluxul termic mediu al degajarilor interne în spatiile neîncălzite W ;

           • o Dz

             = 239 zile – durata perioadei de incalzire determinata grafic zile ;

           • o t = 239 X 24 = 5736 h - numar de ore perioada de încălzire.

             Qi = 36815.94 kWh

             s

         •  Q = aporturi solare ale elementelor vitrate kWh;

           Qs  Isj *  Asnj *t kWh

           • o I sj = radiaţia solară totală pe perioada de calcul pe o suprafata de 1m2

             avand orientarea j

              W  ;

              m2 

              

           • o ​

         Asnj  A * Fs * Ff * g

         Asnj = aria receptoare echivalentă a suprafeţei n avand orientarea j [m2] [m2]

         • ■ A = aria totala a elementului vitrat n [m2];

           • ■ Fs = factorul de umbrire a suprafeţei n;

             Fs  Fh * Fo * Ff

             •  Fh = factorul partial de corectie datorita orizontului;

             •  Fo = factorul partial de corectie pentru proeminente;

             •  Ff = factorul partial de corectie pentru aripioare.

           • ■ FF = factorul de reducere pentru ramele vitrajelor;

             

             F

             F  At A

           • ■ g = transmitanta totala la energie solara a suprafetei n;

             •  FW = factor de transmisie solara;

             •  gḻ = transmitanta totala la energia solara pentru radiatiile perpendiculare pe vitraj;

         Tabel 2.9.1: Valori medii ale intensitatii radiatiei solare pentru perioada de incalzire
         Luna	Zile	Intensitatea radiatiei solare [W/m2]
         		NV		SE		SV		NE
         Ianuarie	31	14.90	32,08	59.3	82,42	59.3	82,42	14.9	32,08
         Februarie	28	28		87.3		87.3		28
         Martie	31	38.9		91.4		91.4		38.9
         Aprilie	29	52.8		91.6		91.6		52.8
         Mai	0	70.4		86		86		70.4
         Iunie	0	78.2		92.8		92.8		78.2
         Iulie	0	71.1		89.9		89.9		71.1
         August	0	75.8		123.8		123.8		75.8
         Septembrie	28	60.1		119.1		119.1		60.1
         Octombrie	31	36.3		104.1		104.1		36.3
         Noiembrie	30	16.5		57.4		57.4		16.5
         Decembrie	31	12.3		53		53		12.3

         Tabel 2.9.2: Aporturi solare pe orientari
         Orientare	ΣAsnj	Isj	Qsj
         NV	30.34	32.08	973.37
         SE	39.22	82.42	3232.65
         SV	6.14	82.42	506.49
         NE	11.08	32.08	355.40
         	TOTAL		5067.93

         • o Dz = 239 zile – durata perioadei de incalzire determinata grafic zile ;

         • o t = 239 X 24 = 5736 [h] - numar de ore perioada de încălzire.

         Qs = 29069.63 kWh

         Qg = 65885.58 kWh

      10. 2.10. Necesarul de căldură pentru încălzirea clădirii, Qh

          Necesarul de caldura pentru incalzirea spatiilor se obtine facand diferenta intre pierderile de caldura ale cladirii, QL, si aporturile totale de caldura Qg, cele din urma fiind corectate cu un factor

          de diminuare, η, astfel:

          Qh  QL   *Qg kWh

          •  QL = 270116.36 - pierderile de caldura ale cladirii kWh;

          •  Qg = 65885.58 - aporturi totale de caldura kWh;

          •   = factor de utilizare;

          Pentru a putea calcula factorul de utilizare trebuie stabilit un coeficient adimensional,  , care reprezinta raportul dintre aporturi, Qg si pierderi, QL, astfel:

          

            Qg = 0.24

          QL

          Deoarece coeficient adimensional  ≠1, atunci:

           

          1  a

          

          1   a 1

          • o  = 0,24 - coeficient adimensional reprezentand raportul dintre aporturi si pierderi;

          • o a = parametru numeric care depinde de constanta de timp;

            a  ao     

             o

             = 0.9991

            Qh = 204283.80

            • ■ ao = 0,8 - parametru numeric (conform Metodologiei Mc 001/1);

            • ■  o = 30 h (conform Metodologiei Mc 001/1);

            • ■  = 437605.14 [s] = 121.56 [h]

            • ■ a = 4.85

           kWh 

          

           an 

      11. 2.11. Consumul de energie pentru încălzire , Qfh

          Qfh  Qh  Qth  Qrh, h  Qrwh

           kWh 

          

           an 

          •  Qh = 204283.80 kWh- necesarul de energie pentru incalzirea cladirii;

          •  Qth = totalul pierderilor de caldura datorate instalatiei de incalzire, inclusiv pierderile de caldura recuperate. Se includ de asemenea pierderile de caldura suplimentare datorate distributiei neuniforme a temperaturii in incinte si reglarea imperfectă a temperaturii interioare, in cazul in care nu sunt luate deja in considerare la temperatura interioara conventionala;

            Qth  Qem  Qd

             kWh 

            

             an 

            • o Qem = pierderi de caldura cauzate de un sistem non-ideal de transmisie a caldurii la consumator;

              Qem  Qem,str  Qem,c

              kWh

              • ■ Qem,str = pierderi de caldura cauzate de distributia neuniforma a temperaturii;

                

                Qem,str  1em *Qh

                em

                kWh

                

                

                em = 0,93 - eficienta sistemului de transmisie a caldurii in functie de tipul de corp de incalzire (MC II-1 Anexa II. Tab. 1B);

                Qh = 204283.80- necesarul de energie pentru incalzirea cladirii;

                Qem,str = 15376.20 kWh

              • ■

          Qem,c = pierderi de caldura cauzate de dispozitivele de reglare a temperaturii interioare utilizand metoda bazata pe eficienta sistemului de reglare ηc;

          

          Qem,c  1  c * Qh

          c

          kWh

          •  ec = 0,94 - eficienta sistemului de reglare (MC II-1 Anexa II. Tab. 3B);

          •  Qh = 204283.80- necesarul de energie pentru incalzirea cladirii;

            Qem,c = 13039.39 kWh

            Qem = 28415.59 kWh

            • o Qd = energia termica pierduta pe reteaua de distributie;

              Qd  U ' *   * L *t

               kWh 

              

              i m ai i H

              i

               an 

              i

              • ■ U ' = valoarea coeficientului de transfer de caldura;

              U '  

               W 

              

              i    1   * ln da      1    

               mK 

              

              

              2* iz di  a * da

          •  iz = 0,0462

           W 

          – coeficientul de conductie a izolatiei

          

           mK 

           W  ;

          

           mK 

          •  da = diamentrul exterior al conductei cu izolatie [m];

          •  di = diamentrul conductei fara izolatie [m];

          •   a

          =   1  

          0.33

           W  

           m2 K 

          - coeficientul global de transfer termic

           

           W   ;

           m2 K 

           

          • ■  m

            

            m

              tur  retur = 70 C

            2

            = temperatura medie a agentului termic;

          • ■ ai

          • ■ Li

            = temperatura aerului exterior conductelor C;

            = lungimea conductei [m];

          • ■ tH  t * 24

          = 5736 [h] numarul de ore in pasul de timp [h];

          Tabel 2.11.1: Pierderi ale sistemului de distributie a caldurii catre consumatori
          	di da	Li	Lea Ui' θm θai	tH	Qd
          	[m] [m]	[m]	[m] [W/mK] [oC] [oC]	[h]	[kWh/an]
          Subsol	0.04 0.09	206.28	1.5 0.24 70 8.73	5736	17118.52
          Coloane	0.025 0.029	254.4	1.5 0.25 70 20	5736	18025.72
          Racorduri	0.015 0.019	960	4 0.16 70 20	5736	44348.56

          Qd = 79492.81

           kWh 

          • ■ Lea = 4 [m] - lungimea echivalenta a armaturilor pentru conducte neizolate,cu diametrul < 100 mm si Lea = 1,5 [m] - lungimea echivalenta a armaturilor pentru conducte izolate, cu diametrul

            < 100 mm.

            

             an 

            Qth = 107908.40

             kWh 

            

             an 

            •  Qrh,h

              = caldura recuperata de la subsistemul de incalzire: coloane + racorduri;

              Qrh,h = 62374.28

               kWh 

              

               an 

            •  Qrh, w

          = caldura recuperata de la subsistemul de preparare a a.c.c. pe perioada de

          incalzire (vezi paragraf 2.12);

          Qrh,w  Qcoloane,acc  Qdistributie,acc = 25027.01

           kWh 

          Q fh = 224790.91

           kWh 

          

           an 

          

           an 

      12. 2.12. Consumul de energie pentru prepararea apei calde de consum , Qacm

          Qacm  Qac  Qac,c  Qac,d

           kWh 

          

           an 

          •  Qac

          = necesarul de caldura pentru prepararea apei calde de consum livrata;

          Qac   * c *Vac *ac  ar 

           kWh 

          

           an 

          o  = 983,2

           kg 

          

           m3 

          • - densitatea apei calde de consum la temperatura de 60°C;

             

            • o c = 4,183 [kJ/kgK] - caldura specifica a apei calde de consum la temperatura de 60°C;

               m3 

              

            • o Vac = volumul necesar de apa calda de consum pe perioada consumata  an  ;

              

              ac

              V  a * Nu

              1000

               m3 

              

               an 

               

               

               l 

              • ■ a = 50

               om,zi 

          • - necesarul specific de apa calda de consum pentru

            

             

            o persoana in cladiri de locuit, conform cu MC001/2;

            Vac = 1131.5

             m3 

            

             an 

            • ■ Nu = 62 [persoane] - numar de persoane;

               

              • o ac

                = 60 C - temperatura apei calde de consum;

              • o ar

            = 10 C - temperatura medie a apei reci care intra in sistemul de

            Qac = 64632.62

            preparare a apei calde de consum.

             kWh 

            

             an 

            •  Qac,c

              = Pierderi de caldura aferente pierderilor si risipei de apa calda de consum;

              Qac,c    *c *Vac,c * ac,c  ar 

               kWh 

               an 

               kg 

              

              • o  = 983,2  m3  - densitatea apei calde de consum la temperatura de 60°C;

                 

              • o c = 4,183[kJ/kgK] - caldura specifica a apei calde de consum la temperatura de 60°C;

              • o Vac,c

                = volumul corespunzator pierderilor si risipei de apa calda de consum

                pe perioada considerata

                 m3  ;

                

                 perioda 

                 

                 m3 

                Vac,c  Vac * f1 * f2  Vac

                 perioda 

                

                 

                • ■ Vac = 1131,5

             m3 

            

             an 

          • - volumul necesar de apa calda de consum pe

           

          perioada consumata

           m3  ;

          

           an 

           

          • ■ f1

          = 1,3 - pentru obiective alimentate in sistem centralizat, fara

          recirculare;

          Vac,c

          = 486.55

           m3 

          

           an 

          • ■ f 2

            = 1,1 - pentru instalatii echipate cu baterii clasice;

             

            o

             ac,c

            = 50 C - temperatura de furnizare/utilizare a apei calde la punctul

            de consum;

            • o ar = 10 C - temperatura apei reci care intra in sistemul de preparare a

          ac,c = 22233.62

          apei calde de consum.

           kWh 

          

           an 

          •  Qac,d

          = pierderi de caldura pe conductele de distributie a apei calde de consum;

          Qac,d

           U ' *   * L *t

           kWh 

          i m ai

          

          i H  an 

          U

          '

          • ■ i = valoarea coeficientului de transfer de caldura;

          U '  

           W 

          

          i    1   * ln da      1    

           mK 

          

          

          2* iz di  a * da

          •  iz

          

          = 0,0462

           W 

          • – conductivitatea termica a izolatiei;

            •  da

            •  di

               mK 

              = diamentrul exterior al conductei cu izolatie [m];

              = diamentrul exterior al conductei fara izolatie [m];

            •   a

          =   1  

          0.33

           W  

           m2 K 

          • - coeficientul de transfer termic;

             

            • ■  m

              = temperatura medie a apei calde de consum livrate C;

              

              m

                tur  retur = 50 C

              2

            • ■ ai

            • ■ Li

              = temperatura aerului din spatiul unde se afla distributia C;

              = lungimea conductei [m];

            • ■ tH  t * 24

          = 8760 [h] numarul de ore in pasul de timp [h];

          Tabel 2.12.1: Pierderi ale sistemului de distributie a apei calde menajere catre consumatori
          	di da	Li	Ui'	θm	θai	tHan	Qac,d	tHszî	Qsezonî
          	[m] [m]	[m]	[W/mK]	[oC]	[oC]	[h]	[kWh/an]	[h]	[kWh/an]
          Subsol	0.032 0.082	124.00	0.22	50	8.73	8760	9912.22	5736	6490.47
          Coloane	0.025 0.065	148.4	0.20	50	20.00	8760	7946.61	5736	5203.40
          Racorduri	0.015 0.019	576	0.20	50	20.00	8760	30274.56	5736	19823.61

          Qac,d = 48133.41

           kWh 

          

           an 

          Pierderile de caldura recuperate ale conductelor de apa calda de consum calculate pentru perioada de incalzire:

          

          Qrwh  Qcoloane,acc  Qracorduri,acc = 25027.01

           kWh 

          Qacm = 134999.65

           kWh 

           an 

          

           an 

      13. 2.13. Consumul de energie pentru iluminat

          Calculul necesarului de energie pentru iluminat, in cazul cladirilor de locuit, se realizeaza conform Metodologiei Mc001 – PIV- tabelului 4 anexa II 4A1:

          Tabel 2.13.1: Calculul consumului de energie pentru iluminat
          Tip apart	S	Nr. Apart.	W'il [kWh/an]	Total/apart		W'il,total [kWh/an]
          	[m2]
          2 camere	46.36	8	501.8	4014.8		15648,4
          3 camere	66.1	16	727.1	11633.	6

          Valoarea consumului total se corecteaza cu coeficienti in functie de:

          •  raportul dintre suprafata vitrata a anvelopei si suprafata pardoselii spatiului incalzit:

            

            Sv = 0.27 < 0.3 => totalul se majorează cu 10%

            S p

          •  datorita faptului ca grupurile sanitare nu sunt prevazute cu ferestre exterioare:

          => totalul se majorează cu 5%

          Wil = 18073.87

           kWh 

          

           an 

      14. 2.14. Energia primara si emisiile de CO2

          1. 2.14.1. Energia primara

             Ep = Qf,h,l *fh,l + Af,w,l * fw,l +Wi,l * f,i,l [kWh/an]

             •  Qf,h,l = 224790.91

                kWh 

               energia termica consumata pentru incalzire, produsa la

               

                an 

               sursa din combustibil gaz natural;

             •  Qf,w,i = 134999,65

                kWh 

               energia termica consumata pentru prepararea apei

               

                an 

               calde de consum, produsa la sursa din combustibil gaz natural ; Qf,w = Qacm

             •  Wi,l = 18073,87

                kWh 

               energia electrica consumata pentru iluminat din S.E.N.

               

                an 

             •  fw,l = fh,l = 1,1

                kg 

               • - factorul de conversie in energie primara pentru gaz

                 natural;

                 

                  kWh 

                 •  fi,l = 2,8 - factorul de conversie in energie primara pentru energie electrică Ep = 446376,46 [kWh/an]

          2. 2.14.2. Emisia de CO2

             ECO2

              Q f ,h,l * fw,CO

             •  Qf , w,l * fw,CO

             •  Wi,l * fi,CO

                hg 

               

               2

                an 

               2

               2

               •  fh,CO

                 = fw,CO

                 = 0,205

                  kg 

                 • - factorul de emisie la arderea gazului natural;

                   

                   2 2  kWh 

                   se aplica energiei la sursa primara

                   •  fi,CO

                  fh,CO

                 = 0.09

                  kg

                  - factorul de emisie electricitate

                 ECO2

                 = 75383.71

                 2 2

                  hg 

                 

                  an 

                 

                  kWh 

                 I  ECO2

                 

                 

                 = 46.98

                 Indicele de emisie echivalent CO2

                 

                  kgCO2 

                 CO2

                 

                 Ainc

                  m2an 

   3. 3. Certificarea energetică a blocului de locuinţe

      Notarea energetică a clădirii se face în funcţie de consumurile specifice corespunzătoare utilităţilor din clădire şi penalităţilor stabilite corespunzător exploatării. Încadrarea în clasele energetice se face în funcţie de consumul specific de energie pentru fiecare tip de consumator in funcţie de scala energetică specifică.

      1. 3.1. Consumul anual specific de energie pentru incălzirea spaţiilor

         

         A

         inc

         q  Qinc = 140.09

         inc

         Unde Qinc = Qf,h

          kWh 

         

          m2 an 

         

         CLASA C

         Suprafata incalzita a cladirii este Ainc = 1604,6 m2.

      2. 3.2. Consumul anual specific de energie pentru prepararea apei calde de consum

         

         A

         acm

         q  Qacm = 84.13

         inc

          kWh 

         

          m2 an 

         

         CLASA D

      3. 3.3. Consumul anual specific de energie pentru iluminat

         

         A

         il

         w  Wil

         inc

         = 11.26

          kWh 

         

         

         CLASA A

          m2 an 

      4. 3.4. Consumul total anual specific de energie

         qtot

          qinc

         •  qacm

         •  wil

         = 235.49

          kWh 

         

         

         CLASA C

          m2 an 

      5. 3.5. Penalizari acordate clădirii certificate

         •  p1 - coeficient de penalizare functie de starea subsolului tehnic

           p1=1.05

         •  p2 - coeficient de penalizare functie de utilizarea usii de intrare in cladire

           p2=1.05

         •  p3 - coeficient de penalizare functie de starea elementelor de inchidere mobila din spatiile comune

           p3=1.02

         •  p4 - coeficient de penalizare functie de starea armaturilor de inchidere si reglaj de la corpurile statice

           p4=1.02

         •  p5 - coeficient de penalizare functie de spalarea/curatirea instalatiei de incalzire interioara

           p5=1.05

         •  p6 - coeficient de penalizare functie de existenta armaturilor de separare si golire a coloanelor de incalzire

           p6=1.02

         •  p7 - coeficient de penalizare functie de existenta echipamentelor de masura pentru decontarea consumurilor de caldura

           p7=1.00

         •  p8 - coeficient de penalizare functie de starea finisajelor exterioare ale peretilor exteriori

           p8=1.05

         •  p9 - coeficient de penalizare functie de starea peretilor exteriori din punct de vedere al continutului de umiditate al acestora

           p9=1.05

         •  p10 - coeficient de penalizare functie de starea acoperisului peste pod

           p10=1.00

         •  p11 - coeficient de penalizare functie de starea cosului/cosurilor de evacuare a fumului

           p11=1.00

         •  p12 - coeficient de penalizare care tine seama de posibilitatea asigurarii necesarului de aer proaspat la valoarea de confort

         p 0 

          pi

         

         1,436

         p12=1.06

      6. 3.6. Nota energetica

         Relatia de calcul a notei energetice este urmatoarea:

         N  exp(B1 * qtot * p0  B2 )

         dacă qtot*p0 ≥ qTm

         N = 100 dacă qtot*p0 < qTm

         •  B1=0.001053 ,B2=4.73667 - coeficienti numerici determinati conform MC 001 – 2006;

         •  p0 - coeficient de panalizare a notei acordate cladirii;

         •  qTm - consumul specific anual normal de energie minim.

         tot

         * po

         = 341.20

          kWh 

         

         N = 79,64

          m2 an 

      7. 3.7. Definirea clădirii de referinţă

         Conform definitiei cladirii de referinta din MC001 / PIII, se vor obtine urmatoarele valori caracteristice pentru clădirea de referinta ataşată clădirii reale:

         •  Rezistentele termice corectate conform cerintelor minime sunt:

           Tabel 3.7.1: REZISTENTE TERMICE CORECTATE
           Elementul de constructie	A	R' real	R' minim referinta
           	[m2]	[m2K/W]	[m2K/W]
           Perete exterior	1362.51	1.16	1.40
           Placa peste subsol	453.72	0.75	1.65
           Placa peste ultimul etaj	453.72	1.16	3.00

         •  Coeficientii de transfer de caldura ai cladirii de referinta calculati conform metodologiei prezentate anterior:

           HT = 1899.15

           HV = 712.24

           H = 2611.39

           W 

           

            K 

           W 

           

            K 

           W 

           

            K 

         •  Determinarea perioadei de incalzire a cladirii de referinta:

           ed = 15.45 oC

           Tabel 3.7.2: Determinarea perioadei de incalzire
           		8 septembrie – 23 aprilie
           		Valori conventionale
           Luna teo t		θe θem
           - [oC] [zile]		[oC] [oC]
           Iulie	15.45 0	22	5,3385
           August	15.45 0	21.2
           Septembrie	15.45 23	16.9
           Octombrie	15.45 31	10.8
           Noiembrie	15.45 30	5.2
           Decembrie	15.45 31	0.2
           Ianuarie	15.45 31	-2.4
           Februarie	15.45 28	-0.1
           Martie	15.45 31	4.8
           Aprilie	15.45 23	11.3
           Mai	15.45 0	16.7
           Iunie	15.45 0	20.2
           228		zile de incalzire

           

         •  Pierderile de caldura ale cladirii de referinta: QL = 204759.12 [kWh]

         •  Aporturile de caldura ale cladirii de referinta: Qi = 35121.48 [kWh]

           Qs = 27209.26 [kWh] Qg = 62330.75 [kWh]

            = 0.9994

         •  Necesarul de caldura pentru incalzire cladirii de referinta,: Qh = 142461.17 [kWh]

         •  Consumul de energie pentru incalzire , Qfh:

           Qfh = 154732.83

            kWh 

           

            an 

         •  Consumul de energie pentru prepararea apei calde de consum , Qacm:

         Calculul consumului specific de caldura pentru prepararea apei calde de consum la cladirea de referinta, racordata la un sistem de incalzire districtual (punct termic central sau centrala termica de cartier), se face coform MC001 / PIII, Anexa 9:

         qacm

          1958*iloc

         * Aloc Ainc

          kWh 

         

         

          m2 an 

         • o iloc = 0,078 – indice mediu statistic de ocupare a locuintelor (Metodologia de calcul al performantei energetice a cladirilor – partea a II-a, Anexa II.3.C);

         • o Aloc = 916.7 – aria utila a camerelor de locuit;

         • o Ainc = 1604.60 – aria utila a spatiului incalzit.

         qacm = 87.25

          kWh 

         

          m2 an 

         Qacm = 140002.09

          kWh 

         

          an 

         •  Consumul de energie pentru iluminat, Wil:

           Wil = 18073.87

            kWh 

           

            an 

         •  Energia primara si emisiile de CO2:

           Ep = 374815.26

           2

           ECO = 62047.31

           ECO

            kg 

           

            an 

            kg 

           

            an 

            kgCO 

           A

           CO

           I           2  = 38.67

           2

           inc

            m

           2

           

           2 an 

           Notarea energetica a cladirii de referinta se realizeaza in functie de consumurile specifice aferente utilitatilor din cladire, utilizand scalele energetice corespunzatoare fiecarui consum, considerandu- se penalizarile p0=1, astfel:

           

           CLASA B

         •  Consumul anual specific de energie pentru incalzirea spatiilor:

           

           A

           inc

           q  Qinc = 96.43

           inc

            kWh 

           

            m2 an 

         •  Consumul anual specific de energie pentru prepararea apei calde de consum:

           

           A

           acm

           q  Qacm = 87.25

           inc

            kWh 

           

            m2 an 

           

           CLASA D

         •  Consumul anual specific de energie pentru iluminat:

           

           A

           il

           w  Wil

           inc

           = 11.26

            kWh 

           

           

           CLASA A

            m2 an 

         •  Consumul anual specific de energie:

           

           CLASA B

           qtot = 194.95

            kWh 

           

            m2 an 

           Relatia de determinare a notei energetice este urmatoarea:

           N  exp(B1 * qtot * p0  B2 )

           dacă qtot*p0 ≥ qTm

           N = 100 dacă qtot*p0 < qTm

           

           

           •  B1=0.001053 ,B2= - coeficienti numerici determinati conform MC 001 – 2006;

           •  p0 - coeficient de panalizare a notei acordate cladirii;

           •  qTm - consumul specific anual normal de energie minim.

         qtot * po = 194.95

          kWh 

         

         

         N = 92,90

          m2 an 

   4. 4. Descrierea solutiilor de reabilitare/modernizare termica

      Auditul energetic s-a efectuat conform noii metodologii de auditare aprobate prin Ordinul nr. 157/2007 al Ministerului Construcţiilor, Transporturilor şi Turismului.

      Solutiile propuse corespund cerintelor din Ordonanta de Guvern OG 18/2009 care mentioneaza limitarea consumului specific de energie termica pentru incalzire la valoarea de 100 [kWh/m2an] si valori sporite ale rezistentelor termice corectate.

      In cazul cladirii auditate s-au identificat urmatoarele solutii posibile de reabilitare:

      Solutia 1 (S1) - Sporirea rezistentei termice a peretilor exteriori peste valoarea de 2,5 m2k/W prevazuta de norma metodologica de aplicare a OG 18/2009, prin izolarea termica a peretilor exteriori cu un strat de polistiren expandat ignifugat de 10 cm grosime, inclusiv protectia acestuia si aplicarea tencuielii exterioare. La aplicarea termosistemului se va acorda o atentie deosebita acoperirii puntilor termice existente.

      Solutia 2 (S2) - Inlocuirea tamplariei existente din lemn şi metal de pe faţade, corespunzatoare celor doua scari, cu tamplarie termoizolanta etansa cu rama din PVC, având minim 5 camere si geamuri duble, tratate low-e şi eventual cu strat de Argon. Pentru asigurarea calitatii aerului interior si evitarea cresterii umiditatii interioare tamplaria va fi prevazuta cu fante higroreglabile.

      Solutia 3 (S3) – Sporirea rezistentei termice a placii peste subsol peste valoarea minima de 1,25 m2K/W prevazuta de norma metodologica de aplicare a OG 18/2009, prin fixarea, lipirea sau prinderea cu dispozitive mecanice a unui strat termoizolant realizat din placi din polistiren expandat de 10 cm grosime sau vata minerala. Stratul termoizolant se va cobora pe peretii laterali ai subsolului pe o inaltime de 0,9 m pentru a „inchide” puntile termice. Termoizolatia se va proteja cu o masa de spaclu armata cu plasa din fibra de sticla.

      Solutia 4 (S4) – Sporirea rezistentei termice a terasei peste valoarea minima de 3,5 m2K/W prevazuta de norma metodologica de aplicare a OG 18/2009, prin indepartarea straturilor exterioare pana la hidroizolatie si montarea unui nou strat termoizolant, de calitate si grosime corespunzatoare noilor cerinte. Stratul termoizolant poate fi alcatuit din:

      • - placi de polistiren expandat de inalta densitate, cu grosime de 10cm, protejate cu o

        şapă din mortar de ciment armată, sau

      • - placi de polistiren extrudat cu grosime de 10cm.

        La exterior terasa se va proteja cu un strat hidroizolant alcatuit din cel putin 2 membrane bituminoase multistrat, cea exterioară fiind cu ardezie.

        Stratul termoizolant va „imbraca” aticul si se va racorda cu cel de pe fatadele cladirii.

        Soluţiile propuse formează împreună un pachet de soluţii care răspunde cerinţelor OG 18/2009

        • ■ Soluţii recomandate pentru instalaţiile aferente clădirii

        - refacerea izolaţiei conductelor de distribuţie agent termic încălzire şi apă caldă de consum aflate în subsolul clădirii

        -montare robineţi cu termostat pe racordul corpurilor de încălzire

        -montare debitmetre la punctele de consum apă caldă şi apă rece

        -montarea becurilor economice în locul celor incandescente

      • - asigurarea calităţii aerului interior prin ventilare naturală sau ventilare hibridă a apartamentelor (introducere permanentă aer exterior prin orificii pe faţade şi evacuare aer interior prin băi şi grupuri sanitare)

      Pachetul 1, P1 -> S1 + S2 + S3 + S4 – Cuplarea solutiei S1 cu solutia S2, S3 si S4 propune izolarea termica a peretilor exteriori, inlocuirea tamplariei existente vechi cu tamplarie termoizolanta etansa din PVC, sporirea rezistentei termice a placii peste subsol si sporirea rezistentei termice a planseului peste ultimul nivel.

      Analiza energetică a solutiilor de reabilitare

      Aceasta analiza presupune reevaluarea indicatorilor energetici de baza ai cladirii pentru fiecare solutie in parte. In principal, este vorba de consumul anual de energie al cladirii care rezulta prin aplicarea fiecarei masuri, mai redus decat cel aferent situatiei actuale. Analiza s-a efectuat atat pentru solutiile prezentate cat si pentru pachetul de solutii mentionat.

      Rezultatele analizei sunt urmatoarele:

      Varianta	Necesar caldura al cladirii	Consum anual incalzire	Consum anual specific incalzire	Consum total specific	Consum total	Economia anuala		Nota Energetica	Durata de incalzire
      	(kWh/an) (kWh/an) (kWh/m2,an) (kWh/m2,an) (kWh/an) (kWh/an)						(%)		[zile]
      V0 (Cl.Reala)	204283,81	224790,91	140,09	235,49	377864,4	0	0	79,64	239
      V1 (S1)	129958,20	140589,97	87,62	183,01	293663,5	84200,93	22,28	88,54	225
      V2 (S2)	179364,56	196537,79	122,48	217,88	349611,3	28253,11	9,62	85,11	235
      V3 (S3)	197037,44	216536,58	134,95	230,34	369610,1	8254,32	2,18	81,62	239
      V4 (S4)	184811,73	202676,47	126,31	221,71	355750,9	22114,44	5,85	81,33	237
      V5 (P1)	89383,22	94768,14	59,06	154,46	247841,6	130022,76	34,41	95,34	213

      114

      Analiza economica a solutiilor propuse

      Aceasta analiza presupune evaluarea urmatorilor indicatori:

      •  costurilor de investitie a variantelor de reabilitare;

      •  duratei de viata a variantelor de reabilitare;

      •  economiile energetice datorate adoptarii variantelor de reabilitare.

        Ţinand seama de costul specific al energiei termice se stabilesc urmatoarele:

      •  durata de recuperare a investitiei pentru fiecare varianta de reabilitare;

      •  costul specific al energiei termice economisite;

      •  reducerea procentuala a facturii la utilitatile de energie termica.

      In analiza economica a variantelor de reabilitare s-a avut in vedere un cost specific al agentului de incalzire de 0,5 lei/kWh. Aceasta valoare reprezinta pretul nesubventionat indicat de furnizorul de agent termic pentru incalzire in Bucuresti. Preturile unitare aferente fiecarei solutii reprezinta valori medii ale pietei la momentul intocmirii auditului.

      Rezultatele analizei economice:

      Varianta	Economia anuala	Cost aproximativ investitie	Durata de viata	Durata recuperare investitie	Costul specific al economiei energetice
      	(kWh/an)	(lei)	(ani)	(ani)	(lei/kWh)
      V1 (S1)	84200,93	172902,01	20	4,11	0,103
      V2 (S2)	28253,12	35993,07	15	2,55	0,085
      V3 (S3)	8254,32	34546,24	15	8,37	0,279
      V4 (S4)	22114,44	61415,53	10	5,55	0,278
      V5 (P1)	130022,76	304856,86	10	4,69	0,156

   5. 5. Concluzii

   Analizele energetice si economice prezentate in tabelele 1 si 2 pun in evidenta performantele diferitelor solutii de reabilitare. Astfel :

   •  Varianta de reabilitare V1(S1) – implica un cost de cca. 172902 lei si se recupereaza in cca.

     4.11 ani, costul specific al economiei energetice fiind de 0.102 lei/kWh. Aceasta solutie implica un cost relativ mare al investitiei dar aduce o economie semnificativa de energie si imbunatateste confortul termic interior. In acelasi timp, solutia aduce imbunatatiri performantei energetice a anvelopei cladirii prin limitarea efectelor puntilor termice. Aceasta solutie se va aplica conform detaliilor si indicatiilor date in proiectul de executie intocmit de un specialist in domeniul constructiilor civile care va analiza starea cladirii din punct de vedere al rezistentei.

   •  Varianta de reabilitare V2(S2) – implica un cost de cca. 35993 lei si se recupereaza in cca.

     2.55 ani, costul specific al economiei energetice fiind de 0.08 lei/kWh. Aceasta solutie este cea mai performanta din punct de vedere tehnico-economic.

   •  Varianta de reabilitare V3(S3) – implica un cost de cca. 34546 lei si se recupereaza in cca.

     8.37 ani, costul specific al economiei energetice fiind de 0.27 lei/kWh. Aplicand solutia de termoizolare a placii peste subsol printr-o costul investitiei este relativ mare comparativ cu economia de energie insa imbunatateste semnificativ confortul termic din spatiile de la parter si asigura inchiderea puntilor termice pe ansamblul anvelopei.

   •  Varianta de reabilitare V4(S4) – implica un cost de cca. 61415.53 lei si se recupereaza in cca. 5.55 ani, costul specific al economiei energetice fiind de 0.27 lei/kWh. Aplicand solutia de termoziolare a placii planseului de pod ca si in cazul termoizloarii placii pe sol se asigura continuitatea stratului termoizolant aplicat anvelopei cladirii si se reduc pierderile de energie.

   •  Varianta de reabilitare V5(P1) – implica un cost de cca. 304856 lei si se recupereaza in cca.

   4.69 ani, costul specific al economiei energetice fiind de 0,15 lei/kWh. Varianta de reabilitare este buna atat din punct de vedere energetic cat si economic rezultand scadera consumului anual specific pentru incalzire la valoarea de 59.06 kwh/m2an, respectand prevederile Ordonantei de Guvern OG 18/2009.

   In analiza si decizia finala privind adoptarea anumitor solutii si pachete de solutii in scopul reducerii consumurilor energetice trebuie avut in vedere faptul ca pretul specific al energiei termice va creste in urmatorii ani, astfel incat durata de recuperare a investitiilor se va reduce corespunzator.

   117

   Centralizator al solutiilor de reabilitare energetica a cladirii din Bucuresti

   Nr. Crt.	Soluţie/Pachet soluţii modernizare	Consum specific incalzire (kWh/m2,an)	Consum specific acm (kWh/m2,an)	Consum specific total (kWh/m2,an)	Econ. de energie, Δ E (kWh/an)	Econ. relat de energie (%)	Durata de viaţă, Ns (ani)	Costul investiţiei (LEI)	Durata de recup. a investiţiei, NR, (ani)	Costul energiei economisite, e (LEI/kWh)
   1	V1 (S1)	87,62	84,13	183,01	84200,9	22,28	20	172902,01	4,11	0,102672
   2	V2 (S2)	122,48	84,13	217,88	28253,1	9,62	15	35993,07	2,55	0,08493
   3	V3 (S3)	134,95	84,13	230,34	8254,3	2,18	15	34546,24	8,37	0,279015
   4	V4 (S4)	126,31	84,13	221,71	22114,4	5,85	10	61415,53	5,55	0,277717
   5	V5 (P1)	59,06	84,13	154,46	130022,8	34,41	10	304856,86	4,69	0,156309

   Bibliografie

   Întocmirea raportului de audit energetic al clădirii s-a efectuat în conformitate cu prevederile noii Metodologii Mc 001/2006, privind calculul consumurilor de energie a clădirilor.

   Alte documente conexe sunt:

   •  Legea 325/27.05.2002 pentru aprobarea O.G. 29/30.01.2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice.

   •  O.G. 29/30.01.2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice.

   •  O.G. 18/04.03.2009 – Ordonanta de urgenta privind cresterea performantei energetice a blocurilor de locuinte publicata in MO nr. 155/2009.

   •  Norma Metodologica din 17.03.2009 – Norma metodologica de aplicare a O.G. 18/04.03.2009

   •  Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii.

   •  NP 008-97 - Normativ privind igiena compoziţiei aerului în spaţii cu diverse destinaţii, în funcţie de activităţile desfăşurate în regim de iarnă-vară.

   •  GT 032-2001 - Ghid privind proceduri de efectuare a măsurărilor necesare expertizării termoenergetice a construcţiilor şi instalaţiilor aferente.

   •  SC 007-2002 - Soluţii cadru pentru reabilitarea termo-higro-energetică a anvelopei clădirilor de locuit existente.

   •  C 107/1-2005 - Normativ privind calculul coeficienţilor globali de izolare termică la clădirile de locuit.

   •  C 107/3-2005 - Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor.

   •  C 107/5-2005 - Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie în contact cu solul.

   •  SR 4839-1997 - Instalaţii de încălzire. Numărul anual de grade-zile.

   •  SR 1907/1-1997 - Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul. Prescripţii de calcul.

   •  SR 1907/2-1997 - Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul. Temperaturi interioare convenţionale de calcul.

   •  STAS 4908-85 - Clădiri civile, industriale şi agrozootehnice. Arii şi volume convenţionale.

   •  STAS 11984-83 - Instalaţii de încălzire centrală. Suprafaţa echivalentă termic a corpurilor de încălzire.

   Cod poştal Nr. înregistrare la Data localitate Consiliul Local înregistrării

   z z l l a a

   Certificat de performanţă energetică

– –

Performanţa energetică a clădirii	Notare energetică: 79,64
Sistemul de certificare: Metodologia de calcul al Performanţei Energetice a Clădirilor elaborată în aplicarea Legii 372/2005	Clădirea certificată	Clădirea de referinţă
Eficienţă energetică ridicată A B C D E F G Eficienţă energetică scăzută	C	B
Consum anual specific de energie [kWh/m²an]	235,49	194,95
Indice de emisii echivalent CO2 [kgCO2/m²an]	46,98	38,67
Consum anual specific de energie din surse regenerabile [kWh/m²an]: 0

Date privind clădirea certificată: Adresa clădirii:  Bucuresti Suprafata incalzita:     1604.6            m² Categoria clădirii:  Cladire .de locuit cu mai multe Volumul incalzit al clădirii:  4252.19    m³ apartamente (bloc) Regim de înălţime: S+P+3 Anul construirii:   1985 Scopul elaborării certificatului energetic:     reabilitare energetica

Programul de calcul utilizat:       X        , versiunea:  1        , Metoda de calcul:  sezonieră

Date privind identificarea auditorului energetic pentru clădiri: Gradul şi Numele şi prenumele Seria şi Nr. şi data înregistrării Semnătura Specialitatea Nr. certificat certificatului în registrul şi ştampila (c, i, ci) de atestare auditorului auditorului ...gr. I C+I    Alexandru S. ..........................       12 / 01.08.2009         ...................... ...................... ..................................... .......................... .............................................. ......................

Consum anual specific de energie [kWh/m²an] pentru:		Clasă energetică
		Clădirea certificată	Clădirea de referinţă
Încălzire:	140,09	C	B
Apă caldă de consum:	84,13	D	D
Climatizare:	-	-	-
Ventilare mecanică:	-	-	-
Iluminat artificial:	11,26	A	A

Clasificarea energetică a clădirii este făcută funcţie de consumul total de energie al clădirii, estimat prin analiză termică şi energetică a construcţiei şi instalaţiilor aferente.

Notarea energetică a clădirii ţine seama de penalizările datorate utilizării neraţionale a energiei. Perioada de valabilitate a prezentului Certificat Energetic este de 10 ani de la data eliberării acestuia

DATE PRIVIND EVALUAREA PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRII

A B C D E F G

A

O Grile de clasificare energetică a clădirii funcţie de consumul de căldură anual specific: ÎNCĂLZIRE: APĂ CALDĂ DE CONSUM: ILUMINAT:

40

49

59

73

91

120

kWh/m²an

TOTAL:ÎNCĂLZIRE, APĂ CALDĂ CLIMATIZARE: VENTILARE MECANICĂ: DE CONSUM, ILUMINAT

A B C D E F G

A B C D E F G

20

50

87

134

198

300

5

8

11

15

21

     

30

kWh/ m² an

kWh/ m² an

O Performanţa energetică a clădirii de referinţă:

Consum anual specific de energie [kWh/m²an]	Notare energetică
pentru:	92,90
Încălzire: 96,43 Apă caldă de consum: 87,25 Climatizare: - Ventilare mecanică: - Iluminat: 11,26

O Penalizări acordate clădirii certificate şi motivarea acestora:

P0 = 1.436 – după cum urmează.

• ■ Subsol inundat/inundabil p1 = 1,05

• ■ Usa nu este prevazuta cu sistem automat de inchidere si este lasata frecvent deschisa

  in perioada de neutilizare p2 = 1,05

• ■ Ferestre/usi in stare proasta, lipsa sau sparte p3 = 1,02

• ■ Corpuri statice sunt dotate cu armaturi de reglaj dar unele nu functioneaza p4 = 1.02

• ■ Corpurile statice nu au fost demontate si spalate / curatate in totalitate dupa ultimul

  sezon de incalzire p5 = 1,05

• ■ Coloanele de incalzire sunt prevazute cu armaturi de separare si golire a acestora,

  functionale p6 = 1,02

• ■ Exista contor general de caldura pentru incalzire si acm.m p7 = 1,00

• ■ Stare proasta a tencuielii exterioare p8 = 1,05

• ■ Pereţii exteriori umezi p9 = 1,05

• ■ Terasa degradata, dar in stare uscata p10 = 1,00

• ■ Nu prezinta cosuri de fum p11 = 1,00

• ■ Exista sistem de ventilare naturala, stare de nefunctionare p12 = 1,06

  Clasificarea energetică a clădirii este făcută funcţie de consumul total de energie al clădirii, estimat prin analiză termică şi energetică a construcţiei şi instalaţiilor aferente.

  Notarea energetică a clădirii ţine seama de penalizările datorate utilizării neraţionale a energiei. Perioada de valabilitate a prezentului Certificat Energetic este de 10 ani de la data eliberării acestuia

  O Recomandări pentru reducerea costurilor prin îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirii:

• ■ Soluţii recomandate pentru anvelopa clădirii:

  Solutia 1 (S1) - Sporirea rezistentei termice a peretilor exterior peste valoarea de 2,5 m2k/W., prevazuta de norma metodologica de aplicare a OG 18/2009, prin izolarea termica a peretilor exteriori cu un strat de polistiren expandat ignifugat de 10 cm grosime, inclusiv protectia acestuia si aplicarea tencuielii exterioare. La aplicarea termosistemului se va acorda o atentie deosebita inchiderii puntilor termice existente.

  Solutia 2 (S2) - Inlocuirea tamplariei existente din lemn şi metal de pe faţade, corespunzatoare celor doua scari, cu tamplarie termoizolanta etansa din PVC, minim 3 camere si geamuri duble cu strat de Argon. Pentru asigurarea calitatii aerului interior si evitarea cresterii umiditatii interioare tamplaria va fi prevazuta cu fante higroreglabile.

  Solutia 3 (S3) – Sporirea rezistentei termice a placii peste subsol peste valoarea minima de 1,25 m2K/W prevazuta de norma metodologica de aplicare a OG 18/2009, prin fixarea, lipirea sau prinderea cu dispozitive mecanice a unui strat termoizolant realizat din placi din polistiren extrudat de 10 cm grosime sau vata minerala. Stratul termoizolant se va cobora pe peretii laterali ai subsolului pe o inaltime de 0,9 m pentru a inchide puntile termice. Termoizolatia se va proteja cu un strat impermeabil rezistent.

  Solutia 4 (S4) – Sporirea rezistentei termice a terasei peste valoarea minima de 3,5 m2K/W prevazuta de norma metodologica de aplicare a OG 18/2009, prin indepartarea straturilor exterioare pană la hidroizolaţia existentă şi montarea unui nou strat termoizolant, de calitate si grozime corespunzatoare noilor cerinte. Stratul termoizolant poate fi alcatuit din:

  ‐ placi de polistiren expandat cu grosime de 10cm, armat cu plasa de sarma si protejat cu o sapa din mortar de ciment, sau

  ‐ placi de polistiren extrudat cu grosime de 10cm, protejat cu o sapa din mortar de ciment,

  La exterior terasa se va proteja cu un strat hidroizolant din membrana de bitum in doua straturi. Soluţiile propuse formează împreună un pachet de soluţii care răspunde cerinţelor OG 18/2009

• ■ Soluţii recomandate pentru instalaţiile aferente clădirii

  •  Refacerea izolaţiei conductelor de distribuţie agent termic încălzire şi apă caldă de consum aflate în subsolul clădirii

  •  Montare robineţi cu termostat pe racordul corpurilor de încălzire

  •  Montare debitmetre la punctele de consum apă caldă şi apă rece

  •  Montarea becurilor economice în locul celor incandescente

  •  Asigurarea calităţii aerului interior prin ventilare naturală sau ventilare hibridă a apartamentelor (introducere permanentă aer exterior prin orificii pe faţade şi evacuare aer interior prin băi şi grupurisanitare)

INFORMAŢII PRIVIND CLĂDIREA CERTIFICATĂ

Anexa la Certificatul de performanţă energetică nr.               

1. 1. Date privind construcţia:

   O Categoria clădirii: (bloc)	de locuit, individuală	de locuit cu mai multe apartamente
   	cămine, internate spitale, policlinici hoteluri şi restaurante clădiri pentru sport clădiri social-culturale clădiri pentru servicii de comerţ alte tipuri de clădiri consumatoare de energie

   

   O Nr. niveluri: Subsol, Demisol, Parter +   3  etaje

   O Nr. de apartamente şi suprafeţe :

   Tip. ap.	Nr. ap.	Sap [m²]
   1	2	3
   2 cam.	8	46,36
   3 cam.	16	66,1

   O Volumul incalzit al clădirii: 4252,19 m³

   O Caracteristici geometrice şi termotehnice ale anvelopei:

   Element de construcţie	Suprafaţă	Rezistenţă termică corectată
   	m2	m2K/W
   1	2	3
   Perete exterior opaci	1362.51	1,16
   Planseu peste subsol	453.72	0,75
   Planseu peste ultimul nivel	453.72	1,15
   Tamplarie lemn	75.01	0.39
   Tamplarie PVC	171.67	0.55
   Tamplarie metal	10.08	0,17

2. 2. Date privind instalaţia de încălzire interioară:

   

   O Sursa de energie pentru încălzirea spaţiilor: Sursă proprie, cu combustibil:

   Centrală termică de cartier Termoficare – punct termic central Termoficare – punct termic local Altă sursă sau sursă mixtă:

   

   O Tipul sistemului de încălzire: Încălzire locală cu sobe,

   Încălzire centrală cu corpuri statice, Încălzire centrală cu aer cald,

   Încălzire centrală cu planşee încălzitoare, Alt sistem de încălzire:

   O Date privind instalaţia de încălzire locală cu sobe:

   • - Numărul sobelor:

   • - Tipul sobelor,

   O Date privind instalaţia de încălzire interioară cu corpuri statice:

   Tip corp static	Număr de corpuri statice [buc]
   	În spaţiul locuit	În spaţiul comun	Total
   624/4	144	-	144

   • - Necesarul de căldură de calcul: :     84412.48     W

     

   • - Racord la sursa centralizată cu căldură: racord unic,

     multiplu:     puncte,

   • - Contor de căldură: - tip contor             ,

     • - anul instalării         ,

     • - existenţa vizei metrologice         ;

   • - Elemente de reglaj termic şi hidraulic:

     • - la nivel de racord                   ,

     • - la nivelul coloanelor               ,

     • - la nivelul corpurilor statice  armaturi de reglaj;

   • - Lungimea totală a reţelei de distribuţie amplasată în spaţii neîncălzite   206,28 m

3. 3. Date privind instalaţia de apă caldă de consum:

   

   O Sursa de energie pentru prepararea apei calde de consum: Sursă proprie, cu:                                 

   Centrală termică de cartier Termoficare – punct termic central Termoficare – punct termic local

   Altă sursă sau sursă mixtă:                         

   

   O Tipul sistemului de preparare a apei calde de consum: Din sursă centralizată,

   Centrală termică proprie, Boiler cu acumulare,

   Preparare locală cu aparate de tip instant a.c.m., Preparare locală pe plită,

   Alt sistem de preparare a.c.m.:                           

   O Puncte de consum a.c.m.:         80         

   O Numărul de obiecte sanitare - pe tipuri:   32 WC: 32 lavoare: 24 baterii : 24 spalatoare

   O Racord la sursa centralizată cu căldură: racord unic,

   multiplu:     puncte,

   

   O Conducta de recirculare a a.c.m.: funcţională,

   nu funcţionează nu există

   O Contor de căldură general: - tip contor                ,

   • - anul instalării         ,

   • - existenţa vizei metrologice         ;

   

   O Debitmetre la nivelul punctelor de consum: nu există

   parţial peste tot

   - Lungimea totală a reţelei de distribuţie amplasată în spaţii neîncălzite  124 m

4. 4. Date privind instalaţia de iluminat:

La interiorul apartamentelor sunt folosite preponderent becuri incandescente. Conform normativului de calcul a eficientei energetice Mc 001/2006, in vigoare, consumul specific de energie electrica, este :

Nr. camere	Nr. apartamente	S apartament (m2)	Consum specific pe apartament (KWh/an)
2	8	46,36	501,84
3	16	66,1	757,10

Întocmit,

Auditor energetic pentru clădiri, Numele şi prenumele, Ştampila şi semnătura

1. VII. EXEMPLU DE CALCUL

PRIVIND APLICAREA BREVIARULUI DE CALCUL PENTRU STABILIREA PERFORMANTELOR ENERGETICE ALE UNUI APARTAMENT DE LOCUIT

1. 1. Obiectul lucrării

   Exemplul de calcul privind evaluarea energetică pentru un apartament din Bucuresti dintr-un bloc de locuinte, având S+P+3 niveluri, este efectuat pe baza datelor şi observaţiilor obtinute în urma analizei apartamentului şi a instalaţiilor de încălzire, preparare a apei calde de consum şi iluminat. Apartamentul nu este dotat cu sistem de ventilare mecanica sau de climatizare. Evaluarea s-a realizat pe baza documentatiei tehnice.

   Rezultatele obţinute pe baza evaluarii energetice a apartamentului şi instalaţiilor de încălzire, preparare a apei calde de consum şi iluminat aferente acesteia servesc la Certificarea energetică a apartamentului.

2. 2. Analiza termică şi energetică a apartamentului

   1. 2.1. Caracteristici geometrice si de alcătuire a apartamentului

      1. 2.1.1. Descrierea arhitecturală a apartamentului

         Apartamentul evaluat este situat intr-un bloc de locuinţe din Bucuresti, administrat de Asociaţia de Proprietari.

         Construcţia a fost executată în anul 1985 şi a fost proiectată de Institutul de Proiectare, Bucuresti.

         Apartamentul studiat este situat la etajul al doilea (apartament de mijloc), orientarea principală fiind Sud-Est. Apartamentul este decomandat. Dimensiunile in plan ale acestuia sunt 9,6 m x 6,5 m cu o suprafata totala construita de 62,22 m2.

         Accesul în apartament se face pe o scară interioară comună, cu o singură rampă şi podest de nivel.

         Soluţia de compartimenate arhitecturală existentă pentru apartamnet:

         •  cameră de zi

         •  dormitor

         •  dormitor

         •  bucătarie

         •  baie

         •  hol

           Înălţimea libera de nivel este 2,65 m.

      2. 2.1.2. Descrierea alcătuirii elementelor de construcţie si structurii de rezistenţă

         Peretii exteriori care alcatuiesc anvelopa apartamentului sunt alcatuiti astfel:

         •  tencuieli de cca. 2 cm grosime la interior;

         •  zidarie din blocuri de B.C.A. avand grosimea de 35 cm;

         •  tencuieli de cca. 2 cm grosime la exterior;

           Peretii interiori sunt din zidarie de blocuri din B.C.A., iar cei in contact direct cu casa scarii sunt din beton armat.

           Tâmplăria exterioară a apartamentului este din lemn de răşinoase, de tip cuplată, cu 2 foi de geam simplu, prezentand elemente de degradare.

           Usa de intrare in apartament si usa de la apartament sunt din lemn. Finisajele interioare sunt obişnuite:

           •  tencuieli de cca. 2 cm grosime la interior, zugrăveli în culori de apă;

           •  pereţii băilor şi bucătăriilor au fost prevăzuţi cu faianţa pe toată suprafaţa pereţilor;

           •  tencuieli de cca. 2 cm la exterior, cu finisaj de praf de piatră;

           •  pardoseli, în camere, din parchet; pardoseli de gresie, în bucătării, băi şi spaţii comune;

             Structura de rezistenţă a blocului deasupra cotei 0,00 este alcătuită astfel:

           •  elemente verticale din beton armat monolit – stalpi de rezistenţă;

           •  elemente orizontale – planşee prefabricate din beton armat şi grinzi realizate atât prefabricat cat şi monolit; scările sunt prefabricate.

             Infrastructura este realizată după cum urmează:

           •  pereţi structurali din beton armat atât pe linia elementelor structurale ale suprastructurii cat şi suplimentari faţă de aceştia;

           •  planşeul peste nivel realizat din beton armat turnat monolit;

           •  fundaţii continue de tip talpă şi cuzinet din beton armat.

      3. 2.1.3. Descrierea tipurilor de instalaţii interioare şi comune şi alcătuirea acestora (încălzire, ventilare/climatizare, apă caldă menajeră, iluminat)

         Încălzirea apartamentului analizat este asigurată prin alimentarea cu agent termic de la un punct termic învecinat. Conductele subtraversează carosabilul şi o zonă verde până la PT, printr-un canal termic care se deschide în subsolul clădiri. Ca urmare a uzurii avansate a conductelor de încălzire şi apă caldă şi a armăturilor cu care acestea sunt echipate, se constată pierderi mari de căldură şi umiditate atât pe canalul termic cât şi în subsolul blocului.

         Corpurile de incalzire din apartament sunt din fonta. Casa scării nu este încălzită în mod direct.

         Distribuţia agentului termic se realizează prin sistem bitubular cu distribuţie inferioară şi coloane verticale care străbat planşeele. Coloanele sunt aparente şi sunt racordate la partea superioară a apartamentului la vasul de aerisire. În subsolul tehnic al clădirii conductele formează o reţea de distribuţie ramificată.

         Instalaţia de alimentare cu apă caldă de consum urmează acelaşi traseu la subsol, ca şi instalaţia de alimentare cu căldură şi se ramifică pe verticală în coloane care alimentează bucătăriile şi băile din apartament. Se constată degradarea şi lipsa pe arii extinse a termoizolaţiei aferente conductelor de alimentare cu apă caldă de consum.

         Apartamentul este alimentat cu apă rece de la reţeaua orăşenească. În apartament sunt montate 4 puncte de consum apă rece şi 3 de puncte de consum apă caldă.

         Condiţiile convenţionale de calcul sunt fixate de valorile: θT=80°C, θR=60°C, θi=20°C, θe=- 15°C.

         Sistemul de iluminat este echipat cu becuri incandescente.

      4. 2.1.4. Regimul de ocupare al apartamentului

         Regimul de ocupare al apartamentului este de 24 de ore pe zi, iar alimentarea cu căldură se consideră în regim continuu. Apartamentul nu este echipat cu sisteme de ventilare mecanică, răcire sau condiţionarea aerului.

      5. 2.1.5. Anvelopa apartamentului şi volumul încălzit al apartamentului

         Anvelopa apartamentului reprezintă totalitatea elementelor de construcţie care închid volumul încălzit, direct sau indirect, al acestuia.

   2. 2.2. Caracteristici termice

      1. 2.2.1. Calculul rezistenţelor termice unidirecţionale

          j 1

          j 1

         m2 K

         

         

         

         

         

         j

         i

         j

         e

         R  Ri   a

         j  j

          Re  

           a 

           [ W ]

         Tabel 2.2.1.1 PERETE EXTERIOR
         Nr.crt	Material	δ	λ	a	λ’	R
         [-]	[-]	[m]	[W/mK]	[-]	[W/mK]	[m2K/W]
         1	Tencuiala din mortar de var	0,02	0.7	1.05	0.74	0.03
         2	Zidarie din blocuri B.C.A.	0,35	0.22	1.15	0.25	1.38
         3	Tencuiala din mortar var - ciment	0,02	0.87	1.15	1.00	0.02
         	TOTAL					1.43
         	R0=1/αi+R+1/αe					1.60

         αi: coeficient de transfer termic superficial interior 8 [W/m2K]

         αe: coeficient de transfer termic superficial exterior 24 [W/m2K] a: coeficient de majorare a conductivitatii termice in functie de starea si vechimea materialelor, cf. tab. 5.3.2, Mc001 - PI λ: conductivitatea termică de calcul

         λ’: conductivitatea termică corectată de calcul

         Tabel 2.2.1.2: PERETI ADIACENTI CASEI SCARII (BETON ARMAT)
         Nr.crt	Material	δ	λ	a	λ’	R
         [-]	[-]	[m]	[W/mK]	[-]	[W/mK]	[m2K/W]
         1	Tencuiala din mortar de var	0,02	0.7	1.05	0.74	0.03
         2	Beton armat	0,15	2.03	1.05	2.13	0.07
         3	Tencuiala din mortar var - ciment	0,02	0.87	1.05	0.91	0.02
         	TOTAL					0.12
         	R0=1/αi+R+1/αe					0.33

         αi: coeficient de transfer termic superficial interior 8 [W/m2K]

         αe: coeficient de transfer termic superficial exterior 12 [W/m2K] a: coeficient de majorare a conductivităţii termice in funcţie de starea si vechimea materialelor, cf. tab. 5.3.2, Mc001 - PI λ: conductivitatea termica de calcul

         129

         λ’: conductivitatea termica corectata de calcul

         Tabel 2.2.1.3: TAMPLARIE EXTERIOARA

         Material R

         [-] [m2K/W]

         Tamplarie din lemn cuplata 0.39

      2. 2.2.2. Calculul rezistenţelor termice corectate

         R’ = rR =

         R 1

         

         

         1  R (  l)  

         A

         m2 K

         []

         W

         Tabel 2.2.2.1: COEFICIENTI SPECIFICI LINIARI DE TRANSFER TERMIC
         Elementul de constructie	Detaliu		Tabel C107/3	Ψ [W/mK]	l [m]	Ψxl [W/K]
         Perete exterior	1.Intersectie pereti cu stalpisor		1	0.1	56.77	5.677
         	2.Intersectie pereti fara stalpisor		1	-0.04	13.25	-0.53
         	3.Colt pereti cu stalpisor		3	0.16	15.1	2.416
         	4.Colt pereti fara stalpisor		3	0.09	5.32	0.4788
         	5. Grinda B.A. (consola sus) 1		24	0.14	23.3	3.262
         	6. Grinda B.A. (consola sus) 2		24	0.04	23.3	0.932
         	7. Tamplarie cuplata (fara urechi)		61	0.12	12.8	1.536
         	8. Buiandrug tamplarie cuplata		62	0.12	8.2	0.984
         	9.Solbanc tamplarie cuplata		53	0.12	8.2	0.984
         		Total				15.74

         •   = transmitanta termica liniară a punţii termice liniare;

         •  l = lungimea punţilor termice liniare de acelaşi fel;

           Tabel 2.2.2.2: REZISTENTE TERMICE CORECTATE
           Elementul de	A	R Σ(ψxl) [Σ(ψxl)]/A	1/R' R'	r
           constructie	[m2]	[m2K/W] [W/K] [W/m2K]	[W/m2K] [m2K/W]	[-]
           Perete exterior	66.22	1.60 15.74 0.24	0.87 1.16	0.72

         •  A = aria elementelor anvelopei apartamentului;

         •  R= rezistenţa termică specifică unidirecţională aferentă ariei A (Conform C107/1);

         •  R’= rezistenţa termică corectată;

         •  r= coeficient de corecţie pentru punţile termice

   3. 2.3. Parametrii climatici

      1. 2.3.1. Temperatura convenţională exterioară de calcul

         Pentru iarnă, temperatura convenţională de calcul a aerului exterior se consideră în funcţie de zona climatică în care se află localitatea Bucuresti (zona II), conform STAS 1907/1, astfel:

         e = -15 C

      2. 2.3.2. Intensitatea radiatiei solare si temperaturile exterioare medii lunare

         Intensităţile medii lunare şi temperaturile exterioare medii lunare au fost stabilite in conformitate cu Mc001 – PI, anexa A.9.6, respectiv SR4839, pentru localitatea Bucuresti.

         Tabel 2.3.2.1: Valori medii ale intensitatii radiatiei solare
         Luna	Intensitatea radiatiei solare [W/m2]
         	NV	SE	SV	NE
         Ianuarie	14.90	59.3	59.3	14.9
         Februarie	28	87.3	87.3	28
         Martie	38.9	91.4	91.4	38.9
         Aprilie	52.8	91.6	91.6	52.8
         Mai	70.4	86	86	70.4
         Iunie	78.2	92.8	92.8	78.2
         Iulie	71.1	89.9	89.9	71.1
         August	75.8	123.8	123.8	75.8
         Septembrie	60.1	119.1	119.1	60.1
         Octombrie	36.3	104.1	104.1	36.3
         Noiembrie	16.5	57.4	57.4	16.5
         Decembrie	12.3	53	53	12.3

         Tabel 2.3.2.2: Valori medii ale temperaturii exterioare
         Luna	Temperatura medie [°C]
         Ianuarie	-2.4
         Februarie	-0.1
         Martie	4.8
         Aprilie	11.3
         Mai	16.7
         Iunie	20.2
         Iulie	22
         August	21.2
         Septembrie	16.9
         Octombrie	10.8
         Noiembrie	5.2
         Decembrie	0.2

   4. 2.4. Temperaturi de calcul ale spaţiilor interioare

      1. 2.4.1. Temperatura interioară predominantă a încăperilor încălzite

         Conform Metodologiei Mc001- PI (I.9.1.1.1), temperatura predominantă pentru clădiri de locuit este:

         i = 20 C

      2. 2.4.2. Temperatura interioară a spaţiilor neîncălzite

         Conform Metodologiei Mc001- PI (I.9.1.1.1), temperatura interioară a spaţiilor neîncălzite de tip subsol şi casa scărilor, se calculeaza pe bază de bilanţ termic.

         •  Temperatura casei scării neîncălzită, este:

           ucs = 17.13 C

      3. 2.4.3. Temperatura interioară de calcul

         Conform Metodologiei Mc001 – 2006/PII, dacă diferenţa de temperatură între volumul încălzit şi casa scărilor este mai mică de 4oC, întregii clădiri se aplică calculul monozonal. In acest caz, temperatura interioară de calcul a apartamentului, este:

         ij * A j

         

         i 

          A j

         C

         Aj = aria zonei j [m2 ];

         •  ij = temperatura interioara a zonei j C

         i = 19.67 C

   5. 2.5. Calculul coeficienţilor de pierderi de căldură HT şi HV

      1. a. Calculul coeficientului de pierderi de căldură al apartamentului, H

         H = HV + HT

         W 

         

          K 

      2. b. Calculul coeficientului de pierderi de căldură al apartamentului, prin ventilare, HV

         

         H   a * ca * na *V

         V 3,6

         W 

         

          K 

         • ■ a = 1,2

           kg - densitatea aerului (Mc001-P II-1, pag. 14);

           

           m3

         • ■ c = 1,005

            kJ 

           – căldura specifică a aerului;

           

           a  kgK 

            

           a

         • ■ n = 0,6 h 1  – numărul mediu de schimburi de aer (conform Mc001-PI);

           Numărul de schimburi de aer pe oră
           Categoria apartamentului		Clasa de adăpostire	Clasa de permeabilitate
           			ridicată	medie	scăzută
           Clădiri individuale		neadăpostite	1.5	0.8	0.5
           		moderat adăp.	1.1	0.6	0.5
           		adăpostite	0.7	0.5	0.5
           Clădiri cu mai multe apartamente, cămine, internate etc.	dublă expunere	neadăpostite	1.2	0.7	0.5
           		moderat adăp.	0.9	0.6	0.5
           		adăpostite	0.6	0.5	0.5
           	simplă expunere	neadăpostite	1	0.6	0.5
           		moderat adăp.	0.7	0.5	0.5
           		adăpostite	0.5	0.5	0.5

           Hv=34,27

           W 

           

            K 

           • ■ V = 168 [m3] – volumul incălzit, direct sau indirect, al apartamentului.

      3. c. Calculul coeficientului de pierderi de căldură al apartamentului, prin transimise, HT

      HT  L  HU

      W 

      

       K 

      • o L = coeficient de cuplaj termic prin anvelopa exterioară a

      

      

      apartamentului W  ;

       K 

      j

      L  U ' j * A

      W 

      

       K 

      • ■ U ' j

        = transmitanţa termică corectată a părţii j din anvelopa

        apartamentului

         W 

        

         2  ;

         m K 

        • ■ Aj = aria pentru care se calculează

      U ' j

      [m2].

      Tabel 2.5.1: Coeficienti de cuplaj termic ai spatiului incalzit al apartamentului
      Elementul de constructie		R'j	U'j = 1/R'j	Aj	U'j x Aj
      		[m2K/W]	[W/m2K]	[m2]	[W/K]
      Perete	Exterior	1.16	0.87	56.77	49.35
      Tamplarie	Lemn	0.39	2.56	10.25	26.28

      L=75,64 [W/K]

      • o HU - coeficient de pierderi termice prin anvelopa apartamentului spre

      spaţii neîncălzite, (conform SR EN ISO 13789)

      W 

      

       K 

      

      HU=0

      W 

      deoarece diferenta dintre  = 19.67 C si  = 17.13 C este mai mica de

      4°C.

       K 

      i ucs

      HT=75,64 [W/K].

      

      

      Prin urmare coeficientul de pierderi de caldura al apartamentului este: H=HT+HV=109,91 W 

       K 

   6. 2.6. Stabilirea perioadei de incalzire preliminare

      În prima faza a calculului consumurilor de energie se stabileşte perioada de încălzire preliminară, conform SR 4839. In acest caz temperatura conventională de echilibru este θeo=12°C.

      Tabel 2.6.1: Determinarea perioadei de incalzire
      		24 septembrie – 4 aprilie
      		Valori conventionale
      Luna θeo		t	θe θem
      - [oC]		[zile]	[oC] [oC]
      Iulie	12	0	22	3,725
      August	12	0	21,2
      Septembrie	12	6	16,9
      Octombrie	12	31	10,8
      Noiembrie	12	30	5,2
      Decembrie	12	31	0,2
      Ianuarie	12	31	-2,4
      Februarie	12	28	-0,1
      Martie	12	31	4,8
      Aprilie	12	4	11,3
      Mai	12	0	16,7
      Iunie	12	0	20,2
      		192	zile de incalzire

      Tempertura exterioară medie pe sezonul de încălzire se calculează ca o medie ponderată a temperaturilor medii lunare cu numărul de zile ale fiecărei luni.

      

      1. 2.6.1. Calculul pierderilor de caldura ale apartamentului QL (calcul preliminar, pentru θeo=12°C)

         QL  H * i e *t kWh

         •  H = 109,91

           W 

           

            K 

           • - coeficient de pierderi de caldura al cladirii

             W  ;

             

             

              K 

             •  i

             •  e

               = 19.67 C

               = 3,725 C

           • - temperatura interioara de calcul [ C ];

           • - temperatura exterioara medie pe perioada de incalzire

             [ C ];

             •  Dz = 192 zile– durata perioadei de incalzire preliminara determinata grafic

               zile;

             •  t = 192 X 24 = 4608 h - numar de ore perioada de incalzire.

               QL=7144,41 [kWh]

               Calculul aporturilor de căldură ale apartamentului Qg (calcul preliminar, pentru θeo=12°C)

               Qg=Qi+Qs [kWh]

             •  Qi = degajari de căldură interne [kWh];

               �

               Q  [

               i

               i, h

                (1  b) *�i, u

               ]* t

               kWh

               • o �i,h

                 [W];

                 = fluxul termic mediu al degajarilor interne in spatiile incalzite

                 �i,h  �i * Ainc = 248.9 [W]

                 • ■ �i

                   = 4 W/m2 fluxul termic mediu al degajarilor interne, cf.

                    

                   Mc001 – PII, [W];

                 • ■ Ainc = 62,22- aria totala a spatiului incălzit, m2 ;

               • o �i,u = 0 - fluxul termic mediu al degajarilor interne in spaţiile neincălzite [W];

               • o Dz = 192 zile– durata perioadei de incălzire preliminară determinată

                 grafic zile ;

               • o t = 192 X 24 = 4608 h - numar de ore perioada de incălzire. Qi=1146.84 kWh

             •  Qs = aporturi solare prin elementele vitrate , kWh;

           Qs   Isj *  Asnj *t

           o

           I sj

           kWh

           = radiatia solara totala medie pe perioada de calcul pe o

           suprafata de 1m2 avand orientarea j

            W  ;

            m2 

            

           • o Asnj

           [m2]

           = aria receptoare echivalentă a suprafetei n avand orientarea j

           Asnj  A * Fs * FF * g

           m2 

           • ■ A = aria totala a elementului vitrat n [m2];

           • ■ Fs = factorul de umbrire a suprafetei n;

           Fs  Fh * Fo * Ff

           

           F

           F  At A

           •  Fh = factorul partial de corectie datorita orizontului;

           •  Fo = factorul partial de corectie pentru proeminente;

           •  Ff = factorul partial de corectie pentru aripioare.

           •  FF = factorul de reducere pentru ramele vitrajelor;

             • ■ g= transmitanta totala la energie solara a suprafetei n;

               g=Fwgḻ

               •  FW

                 = factor de transmisie solara;

               •  gḻ = transmitanta totala la energia solara pentru radiatiile perpendiculare pe vitraj;

           Valorile factorilor Fh, Fo, Ff, Fw si gḻ se gasesc in SR ISO 13790 anexa H.

           Tabel 2.6.1.1: Valori medii ale intensitatii radiatiei solare pentru perioada de incalzire
           Luna	Zile	Intensitatea radiatiei solare [W/m2]
           		NV		SE		SV		NE
           Ianuarie	31	14.90	26,17	59.3	77.03	59.3	77,03	14.9	26,17
           Februarie	28	28		87.3		87.3		28
           Martie	31	38.9		91.4		91.4		38.9
           Aprilie	4	52.8		91.6		91.6		52.8
           Mai	0	70.4		86		86		70.4
           Iunie	0	78.2		92.8		92.8		78.2
           Iulie	0	71.1		89.9		89.9		71.1
           August	0	75.8		123.8		123.8		75.8
           Septembrie	6	60.1		119.1		119.1		60.1
           Octombrie	31	36.3		104.1		104.1		36.3
           Noiembrie	30	16.5		57.4		57.4		16.5
           Decembrie	31	12.3		53		53		12.3

           Intensitatea radiaţiei solare medii pe sezonul de încălzire se calculează ca o medie ponderată a intensităţilor medii lunare, cu numărul de zile ale fiecărei luni.

           Tabel 2.6.1.2: Determinarea ariei receptoare echivalente a suprafetei vitrate AS
           Tip	Nr. ferestre	Orientare	Latime	Inaltime	A	Fs	FF	g	As
           -	-	-	[m]	[m]	[m2]	-	-	-	[m2]
           F1	3	SE	1.2	1.2	1.44	0.9506	0.839	0.60	1.38
           F2	1	SE	1.8	1.2	2.16	0.9506	0.839	0.60	1.03
           F3	1	SE	0.9	1.2	1.08	0.9506	0.839	0.60	0.52

           Analog, determinarea ariei receptoare echivalente a suprafetelor vitrate se face pentru fiecare fereastră, in funcţie de orientare, rezultand:

           Tabel 2.6.1.3: Aporturi solare pe orientări
           Orientare ΣAsnj [m2] Isj [W/m2] Qsj [W]
           SE	2.93	77.03	225.68
           	TOTAL		225.68

           • o Dz = 192 zile– durata perioadei de incălzire preliminară determinată

             grafic zile ;

           • o t = 192 X 24 = 4608 h - număr de ore perioada de incălzire.

           • o Qs=1039.93 kWh Qg =2186.77 kWh

           Fluxul aporturilor de căldură se calculează astfel:

           

           Qg =474.56 [W]

           t

      2. 2.6.2. Determinarea factorului de utilizare preliminar, η1

         Pentru a putea calcula factorul de utilizare trebuie stabilit un coeficient adimensional, γ, care reprezinta raportul dintre aporturi, Qg si pierderi, QL, astfel:

         

           Qg =0.21

         QL

         • o Qg=2186.77 - aporturi totale de caldura pentru apartament [kWh/an]

         • o QL=10074.26 - pierderile de caldura ale apartamentului [kWh/an];

         Deoarece coeficient adimensional γ≠1, atunci:

          

         1  a

         

         1 1  a1

         a  ao     

          o

         • o  = 0,21 - coeficient adimensional reprezentand raportul dintre aporturi si pierderi;

         • o a = parametru numeric care depinde de constanta de timp ;

           • ■ ao

             1);

           • ■  o

         = 0,8 - parametru numeric (conform Metodologiei Mc 001-

         = 30 h (conform Metodologiei Mc 001-1);

         

           C

         H

         • ■  = constanta de timp care caracterizeaza inertia termica interioara a spatiului incalzit, h;

         • ■ C= capacitatea termica interioara a apartamentului

           C    j * Aj

            ij*cij * dij * Aj

            J 

           

            K 

           Tabel 2.6.2.1: Determinarea capacitatii termice interioare a cladirii
           Elementul de constructie	Componente	ρ	c	d	A	C
           		[kg/m3]	[J/kgK]	[m]	[m2]	[J/K]
           Pereti interiori 1	Tencuiala	1700	840	0.04	40	2284800
           	BCA	1800	870	0.15	40	9396000
           Pereti interiori 2	Tencuiala	1700	840	0.04	8.4	479808
           	Beton	2600	840	0.15	8.4	2751840
           	Tencuiala	1700	840	0.02	56.77	1621351
           	BCA	1800	870	0.08	56.77     7112146
           Pereti exteriori	Placa beton	2600	840	0.06	26.22 3435869
           Tavan	Tencuiala	1700	840	0.01	62.22	888502
           	Placa beton	2600	840	0.09	62.22	12229963

           C=48,9 [MJ]

         • ■  = densitatea materialului;

         • ■ c = capacitatea calorica masica a materialului;

         • ■ d = grosimea stratului;

         • ■ A = aria elementului;

           • ■ H = 109,91

          =393837.87 s=109.39[h] a=4.45

         1=0.9991

         W 

         

          K 

         – coeficient de transfer de caldura

         W  ;

         

         

          K 

      3. 2.6.3. Determinarea temperaturii de echilibru si perioada de incalzire reala a apartamentului

         

         H

         ed  id   *a

         •  ed = temperatura de echilibru;

         •  id =19.67 C

           • - temperatura interioara de calcul;

             •   = 0,9991 factorul de utilizare al aporturilor;

             •  a =225.68 W - aporturile solare si interne medii pe perioada de incalzire

               W ;

             •  H = 109,91

               W - coeficientul de pierderi termice ale cladirii

               

               K

               W  ;

               

               

                K 

               Temperatura de echilibru a apartamentului este:

               ed

                15.21 C

               Tabel 2.6.3.1: Determinarea perioadei de incalzire
               		4 Septembrie – 26 Aprilie
               		Valori conventionale
               Luna θed t		θe θem
               - [oC] [zile]		[oC] [oC]
               Iulie	15.21 0	22	5,463
               August	15.21 0	21.2
               Septembrie	15.21 26	16.9
               Octombrie	15.21 31	10.8
               Noiembrie	15.21 30	5.2
               Decembrie	15.21 31	0.2
               Ianuarie	15.21 31	-2.4
               Februarie	15.21 28	-0.1
               Martie	15.21 31	4.8
               Aprilie	15.21 26	11.3
               Mai	15.21 0	16.7
               Iunie	15.21 0	20.2
               235		zile de incalzire

               Durata sezonului de incalzire reala este de 235 de zile, adica 5640 ore. Temperatura exterioară medie pe sezonul de încălzire se calculează ca o medie ponderată a temperaturilor medii lunare cu numărul de zile ale fiecărei luni.

               

   7. 2.7. Programul de functionare si regimul de furnizare a agentului termic

      Cladirea de locuit are un program de functionare continuu, avand un regim de furnizare a agentului termic continuu.

   8. 2.8. Calculul pierderilor de caldura ale apartamentului

      QL  H *i  e *t

      kWh

      •  H = 109,91

        W - coeficient de pierderi de caldura

        

        K

        W  ;

        

        

         K 

      •  i = 19,67 C

      •  e = 5,463 C

      • - temperatura interioara conventionala de calcul C;

      • - temperatura exterioara medie pe perioada de incalzire

        C;

        •  Dz = 235 zile– durata perioadei de incalzire determinata grafic zile ;

        •  t = 235 X 24 = 5640 h - numar de ore perioada de incalzire.

      QL  8806, 61 [kWh]

   9. 2.9. Calculul aporturilor de căldură ale apartamentului

      Qg  Qi  Qs

      kWh

      •  Qi = degajari de caldura interne kWh;

        Qi  i,h  1 b*i,u *t

        kWh

        • o i,h

          = fluxul termic mediu al degajarilor interne in spatiile

          i,h  i * Ainc  248.9

          incalzite[W]; [W]

          • ■ i = 4 W/m2 fluxul termic mediu al degajarilor interne [W]

          • ■ Ainc = 62,22 - aria totala a spatiului incalzit m2 ;

        • o i,u = 0 - fluxul termic mediu al degajarilor interne in spatiile neincalzite [W];

        • o Dz = 235 zile – durata perioadei de incalzire determinata grafic

          zile ;

        • o t = 235 X 24 = 5640 h - numar de ore perioada de incalzire. Qi=1403.68 kWh

          s

      •  Q = aporturi solare ale elementelor vitrate kWh;

      Qs  Isj *  Asnj *t

      o

      I sj

      kWh

      = radiatia solara totala pe perioada de calcul pe o suprafata de

      1m2 avand orientarea j

       W  ;

       m2 

       

      • o Asnj

        [m2]

        = aria receptoare echivalenta a suprafetei n avand orientarea j

        Asnj  A * Fs * Ff * g

        [m2]

        • ■ A= aria totala a elementului vitrat n [m2];

        • ■ Fs = factorul de umbrire a suprafetei n;

          Fs  Fh * Fo * Ff

          •  Fh = factorul partial de corectie datorita orizontului;

          •  Fo = factorul partial de corectie pentru proeminente;

          •  Ff = factorul partial de corectie pentru aripioare.

        • ■ FF = factorul de reducere pentru ramele vitrajelor;

          

          F

          F  At A

        • ■ g = transmitanta totala la energie solara a suprafetei n;

          •  FW

            = factor de transmisie solara;

          •  gḻ = transmitanta totala la energia solara pentru radiatiile perpendiculare pe vitraj;

            Tabel 2.9.1: Valori medii ale intensitatii radiatiei solare pentru perioada de incalzire
            Luna	Zile	Intensitatea radiatiei solare [W/m2]
            		NV		SE		SV		NE
            Ianuarie	31	14.90	32,08	59.3	82,42	59.3	82,42	14.9	32,08
            Februarie	28	28		87.3		87.3		28
            Martie	31	38.9		91.4		91.4		38.9
            Aprilie	26	52.8		91.6		91.6		52.8
            Mai	0	70.4		86		86		70.4
            Iunie	0	78.2		92.8		92.8		78.2
            Iulie	0	71.1		89.9		89.9		71.1
            August	0	75.8		123.8		123.8		75.8
            Septembrie	26	60.1		119.1		119.1		60.1
            Octombrie	31	36.3		104.1		104.1		36.3
            Noiembrie	30	16.5		57.4		57.4		16.5
            Decembrie	31	12.3		53		53		12.3

            Tabel 2.9.2: Aporturi solare pe orientări
            Orientare ΣAsnj [m2] Isj [W/m2] Qsj [W]
            SE	2.93	82,42	241.47
            	TOTAL		241.46

      • o Dz = 235 zile – durata perioadei de incalzire determinata grafic

        zile ;

      • o t = 235 X 24 = 5640 h - numar de ore perioada de incalzire.

      Qs=1361.89 kWh

      Qg =2765,57 kWh

   10. 2.10. Necesarul de căldură pentru încălzirea apartamentului, Qh

       Necesarul de caldura pentru incalzirea spatiilor se obtine facand diferenta intre pierderile de

       caldura ale cladirii, QL, si aporturrile totale de caldura Qg, cele din urma fiind corectate cu un factor de diminuare, η, astfel:

       Qh  QL   *Qg kWh

       •  QL

       •  Qg

         = 8806,61 - pierderile de caldura ale cladirii kWh;

         = 2765,57 - aporturi totale de caldura kWh;

       •   = factor de utilizare;

         Pentru a putea calcula factorul de utilizare trebuie stabilit un coeficient adimensional, γ, care reprezinta raportul dintre aporturi, Qg si pierderi, QL, astfel:

         

           Qg

         QL

          0.31

         Deoarece coeficient adimensional γ≠1, atunci:

          

         1   a

         

         1   a 1

         • o  = 0,31 - coeficient adimensional reprezentand raportul dintre aporturi si pierderi;

         • o a = parametru numeric care depinde de constanta de timp;

           

           a  a  Ţ

           0 Ţ

           0

           • ■ ao

             = 0,8 - parametru numeric (conform Metodologiei Mc

             001/1);

           • ■ Ţ 0

       = 30 h (conform Metodologiei Mc 001/1);

       a=5.35

       η=0.9986

       • ■ Ţ =393837.87 [s]=109.39 [h]

       

       Q  8171.02 [ kWh ]

       h an

   11. 2.11. Consumul de energie pentru încălzire , Qfh

       Qfh  Qh  Qth  Qrh, h  Qrwh

        kWh 

       

        an 

       •  Qh

         = 6069,69 kWh - necesarul de energie pentru incalzirea cladirii;

       •  Qth

         = totalul pierderilor de caldura datorate instalatiei de incalzire, inclusiv

         pierderile de caldura recuperate. Se includ de asemenea pierderile de caldura suplimentare datorate distributiei neuniforme a temperaturii in incinte si reglarea imperfectă a temperaturii interioare, in cazul in care nu sunt luate deja in considerare la temperatura interioara conventionala;

         Qth  Qem  Qd

          kWh 

         

          an 

         • o Qem

           = pierderi de caldura cauzate de un sistem non-ideal de

           transmisie a caldurii la consumator;

           Qem  Qem,str  Qem,c

           kWh

           • ■ Qem,str = pierderi de caldura cauzate de distributia neuniforma a temperaturii;

       

       Qem,str  1em *Qh

       em

       Qem,str=456.78 kWh

       kWh

       

       

       em = 0,93 - eficienta sistemului de transmisie a caldurii in functie de tipul de corp de incalzire (MC II-1 Anexa II. Tab. 1B);

       Qh = 8171.02 - necesarul de energie pentru incalzirea cladirii;

       

       Qem,c  1  c * Qh

       c

       ■

       kWh

       Qem,c = pierderi de caldura cauzate de dispozitivele de reglare a temperaturii interioare utilizand metoda bazata pe eficienta sistemului de reglare ηc;

       Qem,c= 387,36 [kWh/an] Qem = 844,14 [kWh/an]

       •  ec = 0,94 - eficienta sistemului de reglare (MC II-1 Anexa II. Tab. 3B);

       •  Qh = 204283.80- necesarul de energie pentru incalzirea cladirii;

         • o Qd = energia termica pierduta pe reteaua de distributie;

       Qd  U ' *   * L *t

        kWh 

       

       i m ai i H

       i

        an 

       i

       • ■ U ' = valoarea coeficientului de transfer de caldura;

       U '  

        W 

       

       i    1   * ln da      1    

        mK 

       

       

       2* iz

       

       di

       iz

        a * da

       = 0,0462

        W 

       • – coeficientul de conductie a izolatiei

          W  ;

         

         

          mK   mK 

         •  da

         •  di

           = diamentrul exterior al conductei cu izolatie [m];

           = diamentrul conductei fara izolatie [m];

         •   a

       =   1  

       0.33

        W  

        m2 K 

       - coeficientul global de transfer termic

        W   ;

        m2 K 

          

       • ■  m

         = temperatura medie a agentului termic;

         

         m

           tur  retur = 70 C

         2

       • ■ ai = temperatura aerului exterior conductelor C;

       • ■ Li = lungimea conductei [m];

       • ■ tH  t * 24

         = 5640 [h] numarul de ore in pasul de timp [h];

       • ■ Lea = 4 [m] - lungimea echivalenta a armaturilor pentru conducte neizolate,cu diametrul < 100 mm si Lea = 1,5 [m] - lungimea echivalenta a armaturilor pentru conducte izolate, cu diametrul < 100 mm.

       Qd=2897,36 [kWh/an] Qth= 3741,51 [kWh/an]

       •  Qrh,h

         = caldura recuperata de la subsistemul de incalzire: coloane +

         racorduri; Qrh,h=2273,35 [kWh/an]

       •  Qrh, w

       = caldura recuperata de la subsistemul de preparare a a.c.c. pe

       perioada de incalzire (vezi paragraf 2.12); Qrwh=Q coloane acc+ Q distributie acc =911,96 [kWh/an]

       Qfh= 6624,88 [kWh/an]

   12. 2.12. Consumul de energie pentru prepararea apei calde de consum , Qacm

       Qacm  Qac  Qac,c  Qac,d

        kWh 

       

        an 

       •  Qac

       = necesarul de caldura pentru prepararea apei calde de consum livrata;

       Qac   * c *Vac *ac  ar 

        kWh 

       

        an 

        kg 

       

       o  = 983,2  m3 

       • - densitatea apei calde de consum la temperatura

          

         de 60°C;

         • o c = 4,183 [kJ/kgK] - caldura specifica a apei calde de consum la temperatura de 60°C;

         • o Vac

           = volumul necesar de apa calda de consum pe perioada

           consumata

            m3 

           

           ;

            an 

           

           ac

           V  a * Nu

           1000

            m3 

           

            an 

            

            

            l 

           • ■ a = 75

            om,zi 

       • - necesarul specific de apa calda de consum

         

          

         pentru o persoana in cladiri de locuit multifamiliale, conform cu MC001/2

         Vac=54,75 [m3/an]

         • ■ Nu = 2 [persoane] - numar de persoane;

           • o ac

             = 60 C - temperatura apei calde de consum;

           • o ar

         = 10 C - temperatura medie a apei reci care intra in sistemul

         de preparare a apei calde de consum.

         Qac=3127,39 [kWh/an]

         •  Qac,c

         = Pierderi de caldura aferente pierderilor si risipei de apa calda de

         consum;

         Qac,c    *c *Vac,c * ac,c  ar 

          kWh 

         

          kg 

         an 

         

         o  = 983,2  m3 

       • - densitatea apei calde de consum la temperatura

          

         de 60°C;

         • o c = 4,183[kJ/kgK] - caldura specifica a apei calde de consum la temperatura de 60°C;

         • o Vac,c

           = volumul corespunzator pierderilor si risipei de apa calda de

            m3 

           consum pe perioada considerata ;

            perioda 

            

         • o în cazul armăturilor într-o stare tehnică bună în proporţie de 30%, atunci se estimează pierderi de 5 l/om,zi x (nac/24), unde nac reprezintă numărul zilnic de ore de livrare a apei calde menajere (valoare medie anuală);

         • o în cazul armăturilor într-o stare tehnică precară (armături defecte) şi în cazul în care se constată că subsolul blocului/scării expertizate este umed, atunci se consideră pierderi de 30 l/om,zi x (nac/24), unde nac reprezintă numărul zilnic de ore de livrare a apei calde menajere (valoare medie anuală).

           Vac,c= 5*Nu/1000 [m3/an]

           Vac,c= 3,65 [m3/an]

         • o ​

            ac,c

           = 50 C

       • - temperatura de furnizare/utilizare a apei calde la

         punctul de consum;

         • o ar

           = 10 C

       • - temperatura apei reci care intra in sistemul de

         preparare a apei calde de consum.

         Qac,c=166,79 [kWh/an]

         •  Qac,d

         = pierderi de caldura pe conductele de distributie a apei calde de

         consum;

         Qac,d

          U ' *   * L *t

          kWh 

         i m ai

         

         i H  an 

         U

         '

         • ■ i = valoarea coeficientului de transfer de caldura;

         U '  

          W 

         

         i    1   * ln da      1    

          mK 

         

         

         2* iz

         di  a * da

         

         iz

         

         = 0,0462

          W 

         • – conductivitatea termică a izolatiei;

           •  da

           •  di

              mK 

             = diamentrul exterior al conductei cu izolatie [m];

             = diamentrul exterior al conductei fara izolatie [m];

           •   a

         =   1  

         0.33

          W  

          m2 K 

       • - coeficientul de transfer termic;

        

       m =50 ˚C

       • ■  m

       • ■ ai

         = temperatura medie a apei calde de consum livrata;

         = temperatura aerului exterior conductelor C;

         • ■ Li = lungimea conductei [m];

         • ■ tH  t * 24

       = 8760 [h] numarul de ore in pasul de timp [h];

       Qac,d=1866,42 [kWh/an]

       Pierderile de caldura recuperate ale conductelor de apa calda de consum calculate pentru perioada de incalzire:

       Qrwh=Q coloane acc+ Q distributie acc =911,96 [kWh/an] Qacm=5160,60 [kWh/an]

   13. 2.13. Consumul de energie pentru iluminat

       Calculul necesarului de energie pentru iluminat, in cazul cladirilor de locuit, se realizeaza conform Metodologiei Mc001 – PIV- tabelului 4 anexa II 4A1:

       Tabel 2.13.1: Calculul consumului de energie pentru iluminat
       Tip apart	S	Nr. Apart.	W'il [kWh/an]	Total/apart	W'il,total [kWh/an]
       	[m2]
       3 camere	62,2	1	670,2	62,2	670,2

       Valoarea consumului total se corecteaza cu anumiti coeficienti in functie de:

       •  raportul dintre suprafata vitrata si suprafata pardoselii:

         

         Sv = 0.27 < 0.3 => totalul se majorează cu 10%

         S p

       •  datorita faptului ca grupurile sanitare nu sunt prevazute cu ferestre exterioare:

       => totalul se majorează cu 5% Wil=770,73 [kWh/an]

   14. 2.14. Energia primara si emisiile de CO2

       1. 2.14.1. Energia primara

          Ep = Qf,h,l *fh,l + Af,w,l * fw,l +Wi,l * f,i,l [kWh/an]

          

          •  Qf,h,l = 6624,88

             kWh 

            energia consumata pentru incalzire, combustibil gaz

            natural;

             an 

          •  Qf,w,i = 5160,60

             kWh 

            energia consumata pentru prepararea apei calde de

            

             an 

            consum, combustibil gaz natural ; Qf,w = Qacm

          •  Wi,l = 770,73

             kWh 

            energia consumata pentru iluminat, energie electrică;

            

             an 

          •  fw,l = fh,l = 1,1

             kg 

            • - factorul de conversie in energie primara pentru gaz

              natural;

              

               kWh 

              •  fi,l = 2,8 - factorul de conversie in energie primara pentru energie electrică Ep = 15122,08 [kWh/an]

       2. 2.14.2. Emisia de CO2

          ECO2

           Q f ,h,l * fw,CO

          •  Qf , w,l * fw,CO

          •  Wi,l * fi,CO

             hg 

            

            2

             an 

            2

            2

            •  fh,CO

          = fw,CO

          = 0,205

           kg 

          • - factorul de emisie gaz natural;

            

            2 2  kWh 

            •  fi,CO

               fh,CO

              = 0.09

               kg 

          • - factorul de emisie electricitate

          2

          E co2=2485,39[kg/an]

          

          2  kWh 

          Indicele de emisie echivalent CO2

          I co2= E co2 / A inc = 39,95 [kg CO2/m2an]

3. 3. Certificarea energetică a apartamentului

   Notarea energetică a apartamentului se face în funcţie de consumurile specifice corespunzătoare utilităţilor din clădire şi penalităţilor stabilite corespunzător exploatării. Încadrarea în clasele energetice se face în funcţie de consumul specific de energie pentru fiecare tip de consumator in funcţie de scala energetică specifică.

   1. 3.1. Consumul anual specific de energie pentru incălzirea spaţiilor

      qinc=Qinc/Ainc=106,48[kWh/m2 an] Unde Qinc = Qf,h

      

      CLASA B

      Suprafata incalzita a apartamentului este Ainc = 62,22 m2.

   2. 3.2. Consumul anual specific de energie pentru prepararea apei calde de consum

      

      CLASA D

      qacm=Qacm/Ainc=82,94 [kWh/m2 an]

   3. 3.3. Consumul anual specific de energie pentru iluminat

      

      CLASA A

      wil=Wil/Ainc=12,39 [kWh/m2 an]

   4. 3.4. Consumul total anual specific de energie

      

      CLASA C

      qtot= qinc+ qacm+ wil=201,80[kWh/m2 an]

   5. 3.5. Penalizari acordate apartamentului certificat

      •  P1 - coeficient de penalizare functie de starea armaturilor de inchidere si reglaj de la corpurile statice

        P1=1.02

      •  P2 - coeficient de penalizare functie de spalarea/curatirea instalatiei de incalzire interioara

        P2=1.05

      •  P3 - coeficient de penalizare functie de existenta armaturilor de separare si golire a coloanelor de incalzire

        P3=1.02

      •  P4 - coeficient de penalizare functie de existenta echipamentelor de masura pentru decontarea consumurilor de caldura

        P4=1.00

      •  P5 - coeficient de penalizare functie de starea finisajelor exterioare ale peretilor exteriori

        P5=1.05

      •  P6 - coeficient de penalizare functie de starea peretilor exteriori din punct de vedere al continutului de umiditate al acestora

        P6=1.05

      •  P7 - coeficient de penalizare functie de starea acoperisului peste pod

        P7=1.00

      •  P8 - coeficient de penalizare functie de starea cosului/cosurilor de evacuare a fumului

        P8=1.00

      •  P9 - coeficient de penalizare care tine seama de posibilitatea asigurarii necesarului de aer proaspat la valoarea de confort

        P9=1.06

      •  P10 - coeficient de penalizare care tine seama de starea tehnică a apartamentului

      P10=1.02

      p0   pi  1, 367

   6. 3.6. Nota energetica

Relatia de calcul a notei energetice este urmatoarea:

N  exp(B1 * qtot * p0  B2 )

dacă qtot*p0 ≥ qTm

N = 100 dacă qtot*p0 < qTm

•  B1=0.001053, B2=4.73667 - coeficienti numerici determinati conform MC001– 2006;

•  p0 - coeficient de panalizare a notei acordate cladirii;

  

  N = 85,3

•  qTm - consumul specific anual normal de energie minim. qtot*p0=275,92[kWh/m2 an]

Bibliografie

Întocmirea raportului de audit energetic al apartamentului s-a efectuat în conformitate cu prevederile noii Metodologii Mc 001/2006, privind calculul consumurilor de energie a clădirilor.

Alte documente conexe sunt:

•  Legea 325/27.05.2002 pentru aprobarea O.G. 29/30.01.2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice.

•  O.G. 29/30.01.2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice.

•  O.G. 18/04.03.2009 – Ordonanta de urgenta privind cresterea performantei energetice a blocurilor de locuinte publicata in MO nr. 155/2009.

•  Norma Metodologica din 17.03.2009 – Norma metodologica de aplicare a O.G. 18/04.03.2009

•  Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii.

•  NP 008-97 - Normativ privind igiena compoziţiei aerului în spaţii cu diverse destinaţii, în funcţie de activităţile desfăşurate în regim de iarnă-vară.

•  GT 032-2001 - Ghid privind proceduri de efectuare a măsurărilor necesare expertizării termoenergetice a construcţiilor şi instalaţiilor aferente.

•  SC 007-2002 - Soluţii cadru pentru reabilitarea termo-higro-energetică a anvelopei clădirilor de locuit existente.

•  C 107/1-2005 - Normativ privind calculul coeficienţilor globali de izolare termică la clădirile de locuit.

•  C 107/3-2005 - Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor.

•  C 107/5-2005 - Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie în contact cu solul.

•  SR 4839-1997 - Instalaţii de încălzire. Numărul anual de grade-zile.

•  SR 1907/1-1997 - Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul. Prescripţii de calcul.

•  SR 1907/2-1997 - Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul. Temperaturi interioare convenţionale de calcul.

•  STAS 4908-85 - Clădiri civile, industriale şi agrozootehnice. Arii şi volume convenţionale.

•  STAS 11984-83 - Instalaţii de încălzire centrală. Suprafaţa echivalentă termic a corpurilor de încălzire.

Serie şi număr Nr. înregistrare Certificat

Certificat atestare de performanţă energetică Data auditor energetic pentru clădiri în registrul auditorului înregistrării

z z l l a a

Certificat de performanţă energetică		Performanţa energetică a apartamentului	Nota energetică: 85,3
		Sistemul de certificare: Metodologia de calcul al Performanţei Energetice a Clădirilor*)
		Eficienţă energetică ridicată A B C D E F G Eficienţă energetică scăzută	Clasa energetică C
		Consum anual specific de energie [kWh/m²an]	201,8
		Indice de emisii echivalent CO2 [kgCO2/m²an]	39,9
		Consum anual specific de energie din surse regenerabile [kWh/m²an]: 0

Date privind apartamentul certificat: Adresa: (Bucuresti, sector 3, strada, nr., bloc, Tipul apartamentului: ( de colţ/ de mijloc/ parter/ apartament  ) ultim etaj) Categoria clădirii: bloc de locuinţe   Orientarea apartamentului:    S -E      Regim de înălţime: S+P+3                Suprafaţa utilă (încălzită): 62,22  m² Anul construirii: 1985                    Volumul util (încălzit): 168      m³   Scopul elaborării certificatului energetic: (reabilitare energetică/ vânzare-cumpărare  /închiriere)
Programul de calcul utilizat:             , versiunea:             , Metoda de calcul**): sezoniera
Date privind identificarea auditorului energetic pentru clădiri:
Gradul şi Numele şi prenumele	Semnătura şi ştampila
Specialitatea auditorului energetic pentru clădiri	auditorului energetic pentru clădiri
I ci

Consum anual specific de energie [kWh/m²an] pentru:		Clasă energetică
Încălzire:	106,48	B
Apă caldă de consum:	82,94	D
Climatizare:	-	-
Ventilare mecanică:	-	-
Iluminat artificial:	12,39	A

*)Metodologia de calcul al Performanţei Energetice a Clădirilor aprobată prin OMTCT nr. 157/2007, cu completările şi modificările ulterioare, elaborată în aplicarea prevederilor Legii nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor.

**) Metoda de calcul utilizată: orară / lunară / sezonieră

- verso -

DATE PRIVIND EVALUAREA PERFORMANŢEI ENERGETICE A APARTAMENTULUI

O Grile de clasificare energetică funcţie de consumul de căldură anual specific:

B

A B C D E F G

D

A B C D E F G

A

A B C D E F G

ÎNCĂLZIRE: APĂ CALDĂ DE CONSUM: ILUMINAT:

70

117

173

245

343

500

15

35

59

90

132

200

40

49

59

73

91

120

kWh/m²an

kWh/m²an

kWh/m²an

TOTAL CLIMATIZARE: VENTILARE MECANICĂ:

C

A B C D E F G

Încălzire, apă caldă de consum, iluminat

A B C D E F G

A B C D E F G

125

201

291

408

566

820

20

50

87

134

198

300

5

8

11

15

21

30

kWh/m²an

kWh/ m² an

kWh/ m² an

O Penalizări aplicate apartamentului şi motivarea acestora:

P0 = 1,302– după cum urmează:

• ■ Corpuri statice sunt dotate cu armaturi de reglaj dar unele nu funcţionează p1 = 1,02

• ■ Corpurile statice nu au fost demontate şi spălate / curtate în totalitate după ultimul

  sezon de încălzire p2 = 1,05

• ■ Coloanele de încălzire sunt prevăzute cu armaturi de separare şi golire a acestora,

  funcţionale p3 = 1,02

• ■ Există contor general de căldura pentru încălzire şi a.c.c. p4 = 1,00

• ■ Stare proasta a tencuielii exterioare p5 = 1,05

• ■ Pereţii exteriori umezi p6 = 1,05

• ■ Terasă degradată, dar în stare uscată p7 = 1,00

• ■ Nu prezintă coşuri de fum p8 = 1,00

• ■ Există sistem de ventilare naturală, stare de nefuncţionare p9 = 1,06

• ■ Alte penalităţi funcţie de starea tehnică a apartamentului/blocului de locuinţe p10 = 1,02

Recomandări pentru reducerea costurilor prin îmbunătăţirea performanţei energetice a apartamentului:

1. A. Soluţii recomandate la nivel de clădire

   Soluţii recomandate pentru anvelopa clădirii:

   •  Sporirea rezistentei termice a peretilor exteriori peste valoarea minimă prevazută de normele tehnice în vigoare, prin izolarea termică.

   •  Sporirea rezistenţei termice a plăcii peste subsol peste valoarea minimă prevazută de normele tehnice în vigoare, prin izolarea termică.

   •  Sporirea rezisţentei termice a terasei peste valoarea minimă prevazută de normele tehnice în vigoare, prin izolarea termică.

   •  Înlocuirea tâmplăriei exterioare existente din lemn şi metal aferentă spaţiilor comune, cu tâmplărie eficientă energetic.

     Soluţii recomandate pentru instalaţiile aferente clădirii:

   •  Refacerea izolaţiei conductelor de distribuţie agent termic încălzire şi apă caldă de consum aflate în subsolul clădirii.

   •  Montarea robineţilor cu termostat pe racordul corpurilor de încălzire din spaţiile comune.

   •  Asigurarea calităţii aerului interior prin ventilare naturală sau ventilare hibridă a spaţiilor comune.

   •  Montarea debitmetrelor pe racordurile de apă caldă şi apă rece şi a gicacalorimetrelor.

   •  Montarea becurilor economice în locul celor cu incandescenţă din spaţiile comune.

2. B. Soluţii recomandate la nivel de apartament

Soluţii recomandate pentru anvelopa apartamentului:

•  Înlocuirea tâmplăriei exterioare existente din lemn şi metal aferentă camerelor apartamentului, cu tâmplărie eficientă energetic. Pentru evitarea creşterii umidităţii interioare şi asigurarea calităţii aerului interior tâmplăria va fi prevăzută cu fante higroreglabile.

  Soluţii recomandate pentru instalaţiile aferente apartamentului:

•  Montarea robineţilor cu termostat pe racordul corpurilor de încălzire.

•  Montarea debitmetrelor la punctele individuale de consum apă caldă şi apă rece.

•  Montarea becurilor economice în locul celor cu incandescenţă.

•  Asigurarea calităţii aerului interior prin ventilare naturală sau ventilare hibridă a apartamentelor (introducere permanentă aer exterior prin orificii pe faţade şi evacuare aer interior prin băi şi grupurisanitare)

  Sunt recomandate şi următoarele măsuri conexe în vederea creşterii în mod direct sau indirect a performanţei energetice a apartamentului din blocul de locuinţe:

  -măsuri generale de organizare:

•  informarea administraţiei şi a locatarilor despre economisirea energiei;

•  înţelegerea corectă a modului în care clădirea trebuie să funcţioneze atât în ansamblu cât şi la nivel de detaliu;

•  desemnarea unui reprezentant al utilizatorilor pentru urmărirea execuţiei lucrărilor de reabilitare termică;

•  încurajarea ocupanţilor de a utiliza clădirea corect, fiind motivaţi pentru a reduce consumul de energie;

•  înregistrarea regulată a consumului de energie (electricitate, apă caldă, căldură-dacă există repartitoare de cost);

•  analiza facturilor de energie şi a contractelor de furnizare a energiei şi modificarea contractelor, dacă este cazul;

•  utilzarea serviciilor de consultanţă energetică din partea unor firme specializate (care să asigure şi întreţinerea corespunzătoare a instalaţiilor din construcţii);

  -măsuri asupra instalaţiilor de încălzire:

•  schimbarea coloanelor de încălzire şi a racordurilor la corpurile de încălzire;

•  demontarea şi spălarea corpurilor de încălzire sau înlocuirea lor;

•  îndepărtarea obiectelor care împiedică cedarea de căldură a radiatoarelor către încăpere

•  introducerea între perete şi radiator a unei suprafeţe reflectante care să reflecteze căldura radiantă către cameră;

•  echilibrarea termo-hidraulică corectă a corpurilor de încălzire, coloanelor de agent termic, reţelei de distribuţie în general;

•  executarea unui coş comun pentru fiecare coloană de apartamente, pentru evacuarea gazelor de ardere emise de centralele murale;

  -măsuri asupra instalaţiilor de apă caldă de consum:

•  schimbarea coloanelor colmatate de a.c.c. şi a racordurilor cu pierderi la obiectele sanitare;

•  înlocuirea obiectelor sanitare vechi/ineficiente;

•  utilizarea panourilor solare pentru prepararea individuală/colectivă a a.c.c.;

•  utilizarea de dispersoare de duş economice;

•  înlocuirea garniturilor la robineţi şi repararea armăturilor defecte;

•  echilibrarea hidraulică a reţelei de distribuţie a apei calde de consum.

INFORMAŢII PRIVIND APARTAMENTUL CERTIFICAT

Anexa la Certificatul de performanţă energetică nr.               

1. 1. Date privind construcţia:

   O	Categoria clădirii:	de locuit, individuală	de locuit cu mai multe apartamente
   O	Nr. niveluri:	Subsol, Parter + 3 etaje	Demisol,

   O Număr tip apartamente şi suprafeţe utile:

   Tip. ap.	Nr. ap.	Sap [m²]
   1	2	3
   3 cam	24	62,2

   O Volumul incalzit al apartamentului: 168 m³

   O Caracteristici geometrice şi termotehnice ale anvelopei:

   Element de construcţie	Suprafaţă	Rezistenţă termică corectată
   	m2	m2K/W
   1	2	3
   Perete exterior opaci	56,77	1,150
   Tamplarie lemn	6,12	0,39

2. 2. Date privind instalaţia de încălzire interioară:

   

   O Sursa de energie pentru încălzirea spaţiilor: Sursă proprie, cu combustibil:

   Centrală termică de cartier Termoficare – punct termic central Termoficare – punct termic local Altă sursă sau sursă mixtă:

   

   O Tipul sistemului de încălzire: Încălzire locală cu sobe,

   Încălzire centrală cu corpuri statice, Încălzire centrală cu aer cald,

   Încălzire centrală cu planşee încălzitoare, Alt sistem de încălzire:

   O Date privind instalaţia de încălzire locală cu sobe:

   • - Numărul sobelor:

   • - Tipul sobelor,

   O Date privind instalaţia de încălzire interioară cu corpuri statice:

   Tip corp static	Număr de corpuri statice [buc]
   	În spaţiul locuit	În spaţiul comun	Total
   624/4	6	-	6

   • - Necesarul de căldură de calcul: 4800 W

     

   • - Racord la sursa centralizată cu căldură: racord unic,

     multiplu:     puncte,

   • - Contor de căldură: - tip contor             ,

     • - anul instalării         ,

     • - existenţa vizei metrologice         ;

   • - Elemente de reglaj termic şi hidraulic:

     • - la nivel de racord                   ,

     • - la nivelul coloanelor               ,

     • - la nivelul corpurilor statice  armaturi de reglaj;

   • - Lungimea totală a reţelei de distribuţie amplasată în spaţii neîncălzite     206,3 m

3. 3. Date privind instalaţia de apă caldă de consum:

   O Sursa de energie pentru prepararea apei calde de consum: Sursă proprie, cu:                                 

   Centrală termică de cartier

   Termoficare – punct termic central Termoficare – punct termic local

   Altă sursă sau sursă mixtă:                         

   O Tipul sistemului de preparare a apei calde de consum: Din sursă centralizată,

   Centrală termică proprie, Boiler cu acumulare,

   Preparare locală cu aparate de tip instant a.c.c., Preparare locală pe plită,

   Alt sistem de preparare a.c.c.:                           

   

   O Puncte de consum a.c.c.: 3

   

   O Numărul de obiecte sanitare - pe tipuri: 1 WC: 1 lavoare: 1 baterii : 1 spalator

   O Racord la sursa centralizată cu căldură: racord unic,

   multiplu:     puncte,

   O Conducta de recirculare a a.c.m.: funcţională,

   nu funcţionează nu există

   O Contor de căldură general: - tip contor                ,

   • - anul instalării         ,

   • - existenţa vizei metrologice         ;

   O Debitmetre la nivelul punctelor de consum: nu există

   parţial peste tot

   - Lungimea totală a reţelei de distribuţie amplasată în spaţii neîncălzite  124 m

4. 4. Date privind instalaţia de iluminat:

O Tip iluminat:

fluorescent incandescent mixt

O Starea reţelei de conductori pentru asigurarea iluminatului:

bună uzată date indisponibile

O Puterea instalată a sistemului de iluminat: aproximativ 670 W

Întocmit,

Auditor energetic pentru clădiri, Numele şi prenumele, Ştampila şi semnătura

Anexa nr. 2 la Ordinul 1071/2009

(Anexa nr. 5 la OMTCT nr. 157/2007)

METODOLOGIE DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR

PARTEA a IV-a – MODEL CERTIFICAT DE PERFORMANŢĂ ENERGETICĂ AL APARTAMENTULUI

Indicativ Mc 001 / 5 – 2009

Serie şi număr Nr. înregistrare Certificat

MODEL

Certificat atestare de performanţă energetică Data auditor energetic pentru clădiri în registrul auditorului înregistrării

z z l l a a

Certificat de performanţă energetică		Performanţa energetică a apartamentului	Nota energetică:
		Sistemul de certificare: Metodologia de calcul al Performanţei Energetice a Clădirilor*)
		Eficienţă energetică ridicată A B C D E F G Eficienţă energetică scăzută	Clasa energetică
		Consum anual specific de energie [kWh/m²an]
		Indice de emisii echivalent CO2 [kgCO2/m²an]
		Consum anual specific de energie din surse regenerabile [kWh/m²an]: 0

Date privind apartamentul certificat: Adresa: (Localitate/sector,  strada,  nr.,  bloc, Tipul apartamentului: (de colţ/ de mijloc/ parter/ apartament  ) ultim etaj) Categoria clădirii: bloc de locuinţe   Orientarea apartamentului:                 Regim de înălţime: …………………. Suprafaţa utilă (încălzită):           m² Anul construirii: ……………. Volumul încălzit:             m³   Scopul elaborării certificatului energetic:  (reabilitare energetică/ vânzare-cumpărare/ închiriere)

Programul de calcul utilizat:                   , versiunea:                   , Metoda de calcul**):

Date privind identificarea auditorului energetic pentru clădiri: Gradul şi Numele şi prenumele Semnătura şi ştampila Specialitatea auditorului energetic pentru clădiri auditorului energetic pentru clădiri

Consum anual specific de energie [kWh/m²an] pentru:		Clasă energetică
Încălzire:
Apă caldă de consum:
Climatizare:
Ventilare mecanică:
Iluminat artificial:

*)Metodologia de calcul al Performanţei Energetice a Clădirilor aprobată prin OMTCT nr. 157/2007, cu completările şi modificările ulterioare, elaborată în aplicarea prevederilor Legii nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor.

**) Metoda de calcul utilizată: orară / lunară / sezonieră

- verso -

DATE PRIVIND EVALUAREA PERFORMANŢEI ENERGETICE A APARTAMENTULUI

O Grile de clasificare energetică funcţie de consumul de căldură anual specific:

C

A B C D E F G

D

A B C D E F G

A

A B C D E F G

ÎNCĂLZIRE: APĂ CALDĂ DE CONSUM: ILUMINAT:

70

117

173

245

343

500

15

35

59

90

132

200

40

49

59

73

91

120

kWh/m²an

kWh/m²an

kWh/m²an

TOTAL CLIMATIZARE: VENTILARE MECANICĂ

C

A B C D E F G

Încălzire, apă caldă de consum, iluminat

A B C D E F G

A B C D E F G

125

201

291

408

566

820

20

50

87

134

198

300

5

8

11

15

21

30

kWh/m²an

kWh/ m² an

kWh/ m² an

O Penalizări aplicate apartamentului şi motivarea acestora:

P0 = 1,302– după cum urmează:

• ■ Corpuri statice sunt dotate cu armaturi de reglaj dar unele nu funcţionează p1 = 1,02

• ■ Corpurile statice nu au fost demontate şi spălate / curtate în totalitate după ultimul

  sezon de încălzire p2 = 1,05

• ■ Coloanele de încălzire sunt prevăzute cu armaturi de separare şi golire a acestora,

  funcţionale p3 = 1,02

• ■ Există contor general de căldura pentru încălzire şi a.c.c. p4 = 1,00

• ■ Stare proasta a tencuielii exterioare p5 = 1,05

• ■ Pereţii exteriori umezi p6 = 1,05

• ■ Terasă degradată, dar în stare uscată p7 = 1,00

• ■ Nu prezintă coşuri de fum p8 = 1,00

• ■ Există sistem de ventilare naturală, stare de nefuncţionare p9 = 1,06

• ■ Alte penalităţi funcţie de starea tehnică a apartamentului/blocului de locuinţe p10 = 1,02

Recomandări pentru reducerea costurilor cu energia prin îmbunătăţirea performanţei energetice a apartamentului*):

1. A. Soluţii recomandate la nivelul clădirii

   Soluţii recomandate pentru anvelopa clădirii:

   •  Sporirea rezistentei termice a peretilor exteriori peste valoarea minimă prevazută de normele tehnice în vigoare, prin izolarea termică.

   •  Sporirea rezistenţei termice a plăcii peste subsol peste peste valoarea minimă prevazută de normele tehnice în vigoare, prin izolarea termică.

   •  Sporirea rezisţentei termice a terasei peste valoarea minimă prevazută de normele tehnice în vigoare, prin izolarea termică.

   •  Înlocuirea tâmplăriei exterioare existente din lemn şi metal aferentă spaţiilor comune, cu tâmplărie eficientă energetic.

   •  Înlocuirea tâmplăriei exterioare existente din lemn şi metal aferentă camerelor apartamentului, cu tâmplărie eficientă energetic – aceasi tip pentru intreaga cladire. Pentru evitarea creşterii umidităţii interioare şi asigurarea calităţii aerului interior tâmplăria va fi prevăzută cu fante higroreglabile.

     Soluţii recomandate pentru instalaţiile aferente clădirii:

   •  Refacerea izolaţiei conductelor de distribuţie agent termic încălzire şi apă caldă de consum aflate în subsolul clădirii.

   •  Montarea robineţilor cu termostat pe racordul corpurilor de încălzire din spaţiile comune.

   •  Asigurarea calităţii aerului interior prin ventilare naturală sau ventilare hibridă a spaţiilor comune.

   •  Montarea debitmetrelor pe racordurile de apă caldă şi apă rece şi a gicacalorimetrelor.

   •  Montarea becurilor economice în locul celor cu incandescenţă din spaţiile comune.

2. B. Soluţii recomandate la nivel de apartament

Soluţii recomandate pentru instalaţiile aferente apartamentului:

•  Montarea robineţilor cu termostat pe racordul corpurilor de încălzire.

•  Montarea debitmetrelor la punctele individuale de consum apă caldă şi apă rece.

•  Montarea becurilor economice în locul celor cu incandescenţă.

•  Asigurarea calităţii aerului interior prin ventilare naturală sau ventilare hibridă a apartamentelor (introducere permanentă aer exterior prin orificii pe faţade şi evacuare aer interior prin băi şi grupurisanitare)

  Sunt recomandate şi următoarele măsuri conexe în vederea creşterii în mod direct sau indirect a performanţei energetice a apartamentului din blocul de locuinţe:

  -măsuri generale de organizare:

•  informarea administraţiei şi a locatarilor despre economisirea energiei;

•  înţelegerea corectă a modului în care clădirea trebuie să funcţioneze atât în ansamblu cât şi la nivel de detaliu;

•  desemnarea unui reprezentant pentru urmărirea execuţiei lucrărilor de reabilitare termică în cazul reabilitării energetice a clădirii;

•  încurajarea ocupanţilor de a utiliza clădirea corect, fiind motivaţi pentru a reduce consumul de energie;

•  înregistrarea regulată a consumului de energie;

•  analiza facturilor de energie şi a contractelor de furnizare a energiei şi modificarea lor, dacă este cazul;

•  asigurarea serviciilor de consultanţă energetică din partea unor firme specializate (care să asigure şi întreţinerea corespunzătoare a instalaţiilor din construcţii);

  -măsuri asupra instalaţiilor de încălzire:

•  schimbarea coloanelor de încălzire şi a racordurilor la corpurile de încălzire;

•  demontarea şi spălarea corpurilor de încălzire sau înlocuirea lor;

•  îndepărtarea obiectelor care împiedică cedarea de căldură a radiatoarelor către încăpere

•  introducerea între perete şi radiator a unei suprafeţe reflectante care să reflecteze căldura radiantă către cameră;

•  echilibrarea termo-hidraulică corectă a corpurilor de încălzire, coloanelor de agent termic, reţelei de distribuţie în general;

•  executarea unui coş comun pentru fiecare coloană de apartamente, pentru evacuarea gazelor de ardere emise de centralele murale;

  -măsuri asupra instalaţiilor de apă caldă de consum:

•  schimbarea coloanelor de a.c.c. şi a racordurilor la obiectele sanitare;

•  înlocuirea obiectelor sanitare;

•  utilizarea panourilor solare pentru prepararea individuală/colectivă a a.c.c.;

•  utilizarea de dispersoare de duş economice;

•  înlocuirea garniturilor la robineţi şi repararea armăturilor defecte;

•  echilibrarea hidraulică a reţelei de distribuţie a apei calde de consum.

*) Se anexează la certificatul de performanţă energetică al apartamentului

INFORMAŢII PRIVIND APARTAMENTUL CERTIFICAT**)

Anexa la Certificatul de performanţă energetică al apartamentului nr.         

1. 1. Date privind construcţia:

   O	Categoria clădirii:	de locuit, individuală	de locuit cu mai multe apartamente
   O	Nr. niveluri:	Subsol, Parter +     etaje	Demisol,

   O Număr tip apartamente şi suprafeţe utile:

   Tip. ap.	Nr. ap.	Sap [m²]
   1	2	3

   1. 2 cam.

   2. 3 cam.

   O Volumul incalzit al apartamentului m³

   O Caracteristici geometrice şi termotehnice ale anvelopei:

   Element de construcţie	Suprafaţă	Rezistenţă termică corectată
   	m2	m2K/W
   1	2	3
   Perete exterior opaci
   Planseu peste subsol
   Planseu peste ultimul nivel
   Tamplarie lemn
   Tamplarie PVC
   Tamplarie metal

2. 2. Date privind instalaţia de încălzire interioară:

   

   O Sursa de energie pentru încălzirea spaţiilor: Sursă proprie, cu combustibil:

   Centrală termică de cartier Termoficare – punct termic central Termoficare – punct termic local Altă sursă sau sursă mixtă:

   

   O Tipul sistemului de încălzire: Încălzire locală cu sobe,

   Încălzire centrală cu corpuri statice, Încălzire centrală cu aer cald,

   Încălzire centrală cu planşee încălzitoare, Alt sistem de încălzire:

   O Date privind instalaţia de încălzire locală cu sobe:

   • - Numărul sobelor:

   • - Tipul sobelor,

   O Date privind instalaţia de încălzire interioară cu corpuri statice:

   Tip corp static	Număr de corpuri statice [buc]
   	În spaţiul locuit	În spaţiul comun	Total

   • - Necesarul de căldură de calcul: :                       W

     

   • - Racord la sursa centralizată cu căldură: racord unic,

     multiplu:     puncte,

   • - Contor de căldură: - tip contor             ,

     • - anul instalării         ,

     • - existenţa vizei metrologice         ;

   • - Elemente de reglaj termic şi hidraulic:

     • - la nivel de racord                   ,

     • - la nivelul coloanelor               ,

     • - la nivelul corpurilor statice ;

   • - Lungimea totală a reţelei de distribuţie amplasată în spaţii neîncălzite m

3. 3. Date privind instalaţia de apă caldă de consum:

   

   O Sursa de energie pentru prepararea apei calde de consum: Sursă proprie, cu:                                 

   Centrală termică de cartier Termoficare – punct termic central Termoficare – punct termic local

   Altă sursă sau sursă mixtă:                         

   

   O Tipul sistemului de preparare a apei calde de consum: Din sursă centralizată,

   Centrală termică proprie, Boiler cu acumulare,

   Preparare locală cu aparate de tip instant a.c.m., Preparare locală pe plită,

   Alt sistem de preparare a.c.m.:                           

   O Puncte de consum a.c.m.:                  

   O Numărul de obiecte sanitare - pe tipuri:                                 

   O Racord la sursa centralizată cu căldură: racord unic,

   multiplu:     puncte,

   

   O Conducta de recirculare a a.c.m.: funcţională,

   nu funcţionează nu există

   O Contor de căldură general: - tip contor                ,

   • - anul instalării         ,

   • - existenţa vizei metrologice         ;

   

   O Debitmetre la nivelul punctelor de consum: nu există

   parţial peste tot

   - Lungimea totală a reţelei de distribuţie amplasată în spaţii neîncălzite m

4. 4. Date privind instalaţia de iluminat:

O Tip iluminat:

fluorescent incandescent mixt

O Starea reţelei de conductori pentru asigurarea iluminatului:

bună uzată date indisponibile

O Puterea instalată a sistemului de iluminat: aproximativ                    W

Întocmit,

Auditor energetic pentru clădiri, Numele şi prenumele, Ştampila şi semnătura

**) Se anexează la certificatul de performanţă energetică al apartamentului