DECIZIA nr. 289 din 4 mai 2017referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței, în ansamblul său, și în special, a prevederilor art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014, ale Legii nr. 117/2015 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței, în ansamblul său, și, în special, a prevederilor articolului unic pct. 6 din Legea nr. 117/2015, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996, în ansamblul său, și, în special, a prevederilor art. 50 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2014 și ale Legii nr. 20/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014, în ansamblul său, și, în special, a prevederilor art. I din Legea nr. 20/2015
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 543 din 11 iulie 2017



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Simina Popescu-Marin- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței, a articolului unic din Legea nr. 117/2015 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 12/2014, în ceea ce privește aprobarea art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014, art. 50 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996 și a art. I din Legea nr. 20/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014, în ceea ce privește aprobarea art. 50 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2014, excepție ridicată de Societatea Macromex - S.R.L. din București în Dosarul nr. 3.258/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 1.079D/2016 al Curții Constituționale.2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției Societatea Macromex - S.R.L. din București, avocatul Ana-Maria Iordache din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. De asemenea răspund, pentru partea Consiliul Concurenței, inspectorii de concurență, Roxana Orza și Lavinia Moraru, din cadrul Direcției juridic-contencios, cu delegație depusă la dosar. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autoarei excepției, care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate, precizând, în esență, că stabilirea și modificarea condițiilor de cvorum pentru luarea deciziilor de către Consiliul Concurenței țin de domeniul legii organice, astfel încât reglementările care nu au acest caracter sunt neconstituționale. Astfel, este neconstituțional ca Guvernul să emită ordonanțe simple în domenii care fac obiectul legilor organice, cum este și cel privind Consiliul Concurenței, iar neconstituționalitatea unei asemenea ordonanțe trebuie să se răsfrângă și asupra legii de aprobare, deoarece ordonanța face corp comun cu legea sa de aprobare. De asemenea susține că, în contradicție cu art. 115 alin. (4) din Constituție, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2014 a fost adoptată doar pentru acoperirea unor vicii de neconstituționalitate deja existente în legislație, fără a exista o situație extraordinară și fără a fi îndeplinite exigențele normei constituționale evocate. Invocă aspecte din activitatea Consiliului Concurenței, astfel cum rezultă din rapoartele anuale de activitate ale acestei autorități publice. Depune note scrise.4. Reprezentantul Consiliului Concurenței solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 622 din 13 octombrie 2016, și Decizia nr. 152 din 14 martie 2017, prin care instanța de contencios constituțional a examinat critici de neconstituționalitate similare. De asemenea susține că organizarea și funcționarea Consiliului Concurenței pot fi stabilite prin norme de natura legii ordinare și că o asemenea autoritate nu face parte din categoria instituțiilor fundamentale. Condițiile de cvorum pentru luarea deciziilor în Plenul Consiliului Concurenței țin de funcționarea Consiliului Concurenței, astfel încât este constituțională reglementarea acestora prin norme de natura legii ordinare. Referitor la datele statistice privind Consiliul Concurenței susține că au relevanță cele care reflectă creșterea activității acestei autorități publice în a doua jumătate a anului 2014 și în anul 2015. Depune note scrise.5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6. Prin Încheierea din 11 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.258/2/2015, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței, a articolului unic din Legea nr. 117/2015 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 12/2014, în ceea ce privește aprobarea art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014, art. 50 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996 și a art. I din Legea nr. 20/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014, în ceea ce privește aprobarea art. 50 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2014. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Macromex - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii emise de Consiliul Concurenței. 7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale deoarece modifică reglementări referitoare la cvorumul ce trebuie îndeplinit pentru adoptarea unei decizii de către Plenului Consiliului Concurenței. Or, legea care vizează această autoritate publică autonomă poate fi modificată doar printr-o ordonanță de urgență sau lege organică. 8. De asemenea susține că art. III pct. l din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 este în vădită contradicție cu dispozițiile art. 115 alin. (1) raportate la art. 117 alin. (3), precum și cu prevederile art. 108 alin. (3) și ale art. 115 alin. (2) din Constituție. Astfel, Legea nr. 21/1996, prin care a fost constituită o autoritate administrativă autonomă, Consiliul Concurenței, este o lege organică. Prin urmare, este obligatoriu ca orice modificare a normelor acestei legi organice să facă tot obiectul unei legi organice. Cu atât mai mult se impune modificarea prin lege organică când se aduc modificări chiar în ceea ce privește organizarea și funcționarea Consiliului Concurenței, respectiv modificări cu privire la cvorumul stabilit de lege pentru adoptarea de acte administrative de către Plenul Consiliului Concurenței. În acest context se apreciază că Guvernul a nesocotit prevederile art. 115 alin. (1) din Constituție prin adoptarea unei ordonanțe simple în acest domeniu. Prin modificarea adusă cvorumului legal pentru întrunirea Plenului Consiliului Concurenței, Guvernul a depășit, în mod flagrant, implicit și limitele stabilite de Legea nr. 119/2014 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe. Viciul de neconstituționalitate care afectează Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 se răsfrânge și asupra Legii nr. 117/2015, deoarece ordonanța face corp comun cu legea sa de aprobare. 9. Totodată, mai susține că prevederile art. 50 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2014 sunt neconstituționale, deoarece actul normativ menționat nu respectă niciuna din exigențele constituționale privind adoptarea ordonanțelor de urgență. Art. 50 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2014 nu face altceva decât să reia în mare măsură modificările aduse anterior, în mod neconstituțional, prin Ordonanța Guvernului nr. 12/2014. Prin adoptarea ordonanței de urgență s-a urmărit, de fapt, îndreptarea greșelii cauzate de emiterea de către Guvern a unei ordonanțe în domeniul legii organice, cu încălcarea art. 115 alin. (1) din Constituție. De altfel, din analiza rapoartelor de activitate a Consiliului Concurenței din anii 2013 și 2014 nu se constată o creștere substanțială a activității acestei autorități care să justifice apariția unei situații extraordinare.10. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal constată că sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate, fără a-și exprima opinia asupra acesteia. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 568 din 15 septembrie 2015. De asemenea reține că criticile formulate cu privire la inexistența unei situații de urgență care să nu fi putut suporta amânarea reglementării, precum și cele referitoare la lipsa unei motivări a urgenței sunt lipsite de temei, astfel cum rezultă din Nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014, care cuprinde motivarea ce justifică urgența modificării Legii concurenței nr. 21/1996.13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile: – art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 august 2014;– articolului unic pct. 6 din Legea nr. 117/2015 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 22 mai 2015;– art. 50 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 9 decembrie 2014; – art. I din Legea nr. 20/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 6 martie 2015. 16. Având în vedere că, în cauză, sunt formulate și critici de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie atât prevederile actelor normative criticate, în ansamblul lor, cât și prevederile din aceste acte normative, menționate punctual, în încheierea de sesizare. Curtea observă că aceste prevederi legale au produs efecte juridice în cauză, pe parcursul derulării procedurii în fața Consiliului Concurenței, în diferitele ei etape, și a instanței judecătorești, și având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile: Ordonanței Guvernului nr. 12/2014, în ansamblul său, și în special, art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014, ale Legii nr. 117/2015, în ansamblul său, și, în special, articolul unic pct. 6 din Legea nr. 117/2015, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014, în ansamblul său, și, în special, art. 50 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2014 și ale Legii nr. 20/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014, în ansamblul său, și, în special, art. I din Legea nr. 20/2015.17. În opinia autoarei excepției, prevederile legale ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanțelor, art. 115 alin. (1), (2) și (4) privind delegarea legislativă, art. 117 alin. (3) privind înființarea prin lege organică a autorităților administrative autonome.18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare, iar prin Decizia nr. 622 din 13 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 20 ianuarie 2017, și Decizia nr. 152 din 14 martie 2017*), nepublicată până la data pronunțării prezentei decizii, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate. Notă
    *) Decizia Curții Constituționale nr. 152 din 14 martie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2017.
    19. Astfel, referitor la Consiliul Concurenței, Curtea a observat că Legea fundamentală nu nominalizează explicit, nu cuprinde reglementări exprese referitoare la această autoritate administrativă autonomă și nici nu impune reglementarea organizării sau funcționării sale prin norme de natura legii organice, ale cărei domenii, stabilite prin art. 73 alin. (3) din Constituție, sunt de strictă interpretare și aplicare. În același timp, Curtea a reținut că, potrivit art. 117 alin. (3) din Constituție „Autorități administrative autonome se pot înființa prin lege organică“, dispozițiile constituționale menționate fiind de strictă interpretare (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 16 din 10 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 29 ianuarie 2007), fără a putea fi extinse și cu privire la organizarea și funcționarea unor asemenea autorități. Exigența constituțională privind reglementarea prin lege organică vizează, așadar, doar înființarea Consiliului Concurenței, ca autoritate administrativă autonomă, iar această exigență a fost respectată, având în vedere că Legea concurenței nr. 21/1996 a fost adoptată cu majoritatea cerută pentru legile organice [majoritate prevăzută art. 74 alin. (1) din Constituție, devenit art. 76 alin. (1) din Constituția republicată în anul 2003]. Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din capitolul IV intitulat „Consiliul Concurenței“ din Legea nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, „Se înființează Consiliul Concurenței, autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenței, cu personalitate juridică, care își exercită atribuțiile potrivit prevederilor prezentei legi“.20. Referitor la condițiile de cvorum și pentru luarea deciziilor de Plenul Consiliului Concurenței, la care se referă dispozițiile de lege criticate, respectiv, art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014, art. 50 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2014 și articolul unic pct. 6 din Legea nr. 117/2015, Curtea a constatat că acestea reprezintă aspecte privind funcționarea Consiliului Concurenței, fără a reglementa cu privire la statutul acestei autorități. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) din capitolul IV din Legea nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, „Consiliul Concurenței își desfășoară activitatea, deliberează și ia decizii în plen sau în comisii. Plenul Consiliului Concurenței se întrunește valabil în prezența majorității membrilor în funcție, dar nu mai puțin de 3 dintre aceștia, și adoptă hotărâri cu votul majorității membrilor prezenți. Comisia adoptă hotărâri cu majoritatea voturilor membrilor. Plenul adoptă hotărâri asupra chestiunilor de natură economico-administrativă, la solicitarea președintelui“.21. Prin Decizia nr. 568 din 15 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 12 noiembrie 2015, Curtea Constituțională a reținut că „reglementarea statutului Consiliului Concurenței se realizează prin norme de natura legii organice, dar procedurile în fața sa, vizate de obiectul excepției de neconstituționalitate, sunt stabilite prin norme de natura legii ordinare“. Curtea a precizat că mențiunea din considerente privind statutul Consiliului Concurenței, acela de autoritate administrativă autonomă, și reglementarea acestuia prin lege organică își găsesc temeiul în art. 117 alin. (3) din Constituție privind înființarea prin lege organică a autorităților administrative autonome, nereferindu-se, așadar, la organizarea și funcționarea sa.22. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut distincția între noțiuni precum „organizare“, „funcționare“, „statut“. Astfel, prin Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014 asupra propunerii legislative privind revizuirea Constituției României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, la paragraful 228, Curtea a reținut că „Propunerea vizează completarea categoriei legilor organice cu privire la legile care reglementează domeniul organizării, funcționării sau statutului unor autorități publice“.23. În lumina acestor considerente, Curtea a reținut că, în susținerea criticilor de neconstituționalitate, se pornește de la o premisă greșită, aceea că reglementările referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Concurenței țin de domeniul legii organice, premisă care, așa cum s-a arătat mai sus, nu își găsește temei în niciuna dintre dispozițiile Constituției. Pe cale de consecință, în condițiile în care Constituția nu cuprinde dispoziții referitoare la reglementarea prin lege organică a organizării și funcționării Consiliului Concurenței - autoritate administrativă autonomă, ci doar în legătură cu înființarea sa prin lege organică, Curtea nu a reținut criticile de neconstituționalitate extrinsecă formulate.24. De asemenea, astfel cum a statuat Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziții dintr-o lege organică, dacă acestea nu conțin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice, în consecință, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenența sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice (a se vedea și Decizia nr. 53 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994, Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 3 iunie 1998, și Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015).25. Totodată, cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă aduse Ordonanței Guvernului nr. 12/2014, Curtea a observat că acestea sunt asemănătoare celor deja examinate cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 568 din 15 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 12 noiembrie 2015, și Deciziei nr. 835 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2016. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că Ordonanța Guvernului nr. 12/2014 a fost adoptată în temeiul art. 1 pct. 1.16 din Legea nr. 119/2014 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 14 iulie 2014, lege care a permis Guvernului să adopte ordonanța pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și completările ulterioare, și a altor acte în domeniul protecției concurenței. De asemenea, examinând formula de atestare a legalității adoptării, astfel cum aceasta apare cu ocazia primei publicări a Legii concurenței nr. 21/1996 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996, Curtea a constatat faptul că aceasta a fost adoptată ca o lege organică. În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, și norme de natura legii ordinare, dar fără ca aceste norme să capete caracter organic, întrucât, altfel, s-ar extinde domeniile rezervate de Constituție legii organice (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 548 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, și Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009). De aceea, Curtea a reiterat că, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziții dintr-o lege organică, dacă acestea nu conțin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. Curtea a mai reținut că procedurile în fața Consiliului Concurenței sunt stabilite prin norme de natura legii ordinare, fapt ce a permis Guvernului ca, în baza unei legi de abilitare (Legea nr. 119/2014), să le modifice prin intermediul Ordonanței Guvernului nr. 12/2014. Ca atare, Curtea nu a putut reține critica referitoare la încălcarea art. 115 alin. (1) din Constituție.26. Referitor la critica de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014, formulată în raport cu art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea a reținut că urgența adoptării acestui act normativ a fost motivată potrivit preambulului său și notei de fundamentare. Astfel, actul normativ criticat a fost adoptat având în vedere necesitatea adaptării legislației naționale în domeniul ajutorului de stat cu legislația Uniunii Europene și necesitatea creării unui cadru legislativ care să garanteze îndeplinirea condiționalităților exante impuse de Comisia Europeană României pentru accesarea fondurilor europene în perioada de programare 2014-2020. Guvernul a motivat că prin adoptarea acestei ordonanțe de urgență se dorește implementarea unui mecanism de control, la nivel național, prin care să se stabilească atribuțiile și obligațiile furnizorilor, beneficiarilor și ale Consiliului Concurenței în implementarea măsurilor de natura ajutorului de stat și de minimis pentru a se facilita absorbția fondurilor europene și a se evita recuperarea acestora. Considerând că se impune luarea unor măsuri urgente în vederea creării unui cadru legislativ la nivel național care să răspundă solicitărilor Comisiei Europene atât în domeniul ajutorului de stat, cât și în domeniul fondurilor europene, este necesară adoptarea prezentei ordonanțe de urgență care să reglementeze modul în care fondurile publice (naționale și europene), destinate mediului de afaceri, sunt folosite. 27. Totodată, în nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014, Guvernul arată că modificările și completările ce se propun a fi aduse Legii concurenței nr. 21/1996 vizează, printre altele, eficientizarea activității Consiliului Concurenței, prin raportare la gradul de încărcare al fiecărui membru al plenului, luând în considerare lucrările în care este implicat acesta, precum și realizarea unei concordanțe depline cu legislația specifică înalților funcționari publici. Se mai reține că situația extraordinară, care impune modificarea Legii concurenței din perspectiva organizatorică și a alocării resurselor, constă în volumul activității curente care a cunoscut o creștere substanțială, proporțional cu evoluția accelerată a pieței românești. Această împrejurare implică analize eficiente și complexe care trebuie realizate cu celeritate, astfel încât să nu se creeze premise negative de blocaj ale activității unuia dintre organismele menite să asigure funcționalitatea economiei. 28. De asemenea, potrivit notei de fundamentare, urgența, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție, a fost explicată, în ceea ce privește necesitatea modificării legii concurenței cu privire la regimul juridic aplicabil înalților funcționari publici din cadrul autorității, prin aceea că „actuala prevedere din lege nu corespunde reglementărilor de principiu în domeniul funcției publice în privința înalților funcționari publici, nefiind conturat statutul secretarului general/secretarilor generali adjuncți, cu implicații negative asupra activității funcționale a instituției“.29. În aceste condiții, Curtea a constatat că actul normativ supus controlului de constituționalitate întrunește exigențele stabilite de art. 115 din Constituție în ceea ce privește ordonanțele de urgență ale Guvernului, astfel încât critica de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014 este neîntemeiată. 30. În raport cu cele statuate anterior, Curtea nu a reținut nici critica de neconstituționalitate extrinsecă formulată în privința Legii nr. 20/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996 și a Legii nr. 117/2015 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței.31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția pronunțată, precum și considerentele care au fundamentat-o, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Macromex - S.R.L. din București în Dosarul nr. 3.258/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile Ordonanței Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței, în ansamblul său, și în special, prevederile art. III pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 12/2014, Legea nr. 117/2015 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 12/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale și a altor acte în domeniul protecției concurenței, în ansamblul său, și, în special, articolul unic pct. 6 din Legea nr. 117/2015, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996, în ansamblul său, și, în special, art. 50 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2014 și prevederile Legii nr. 20/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014, în ansamblul său, și, în special, art. I din Legea nr. 20/2015 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 mai 2017.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Simina Popescu-Marin
    -----