CRITERII din 30 august 2010 aferente schemelor de certificare a instalatorilor
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 616 din 31 august 2010
Notă
*) Aprobate prin ORDONANŢA nr. 29 din 30 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 616 din 31 august 2010. + Articolul 1Procesul de certificare sau calificare este transparent şi definit în mod clar. + Articolul 2Instalatorii pentru pompa de căldură şi de biomasă şi pentru instalaţiile geotermale, termice solare şi cele fotovoltaice solare sunt certificaţi printr-un program de formare acreditat sau de către un organism de formare acreditat. + Articolul 3Acreditarea programului sau a organismului de formare se realizează de către organisme desemnate. Organismul acreditat are obligaţia de a se asigura că programul de formare oferit de organismul de formare prezintă continuitate sau acoperire regională ori naţională. Organismul de formare trebuie să deţină dotări tehnice specifice pentru a oferi formare practică, inclusiv anumite echipamente de laborator sau facilităţi corespunzătoare pentru a asigura formarea practică. De asemenea, organismul de formare trebuie să ofere, pe lângă formarea de bază, cursuri scurte de perfecţionare privind problemele tipice, inclusiv noile tehnologii, pentru a permite perfecţionarea continuă în domeniul instalaţiilor. Pot avea calitatea de organism de formare producătorul instalaţiei sau al sistemului, institute sau asociaţii. + Articolul 4Formarea care se încheie cu certificarea sau calificarea instalatorului include atât o parte teoretică, cât şi una practică. La finalul formării, instalatorul trebuie să deţină calificările necesare pentru instalarea echipamentelor şi sistemelor relevante în scopul de a îndeplini cerinţele clientului de performanţă şi fiabilitate ale acestora, de a-şi însuşi competenţe la un înalt nivel de calitate şi de a respecta toate codurile şi standardele aplicabile, inclusiv cele referitoare la energie şi etichetare ecologică. + Articolul 5Cursul de formare se încheie cu un examen pentru obţinerea unui certificat sau a unei calificări. Examenul constă într-o probă practică de instalare corectă a cazanelor şi a cuptoarelor de biomasă, a pompelor de căldură, a instalaţiilor geotermale sau a instalaţiilor termice solare şi a celor fotovoltaice solare. + Articolul 6Sistemele de certificare sau sistemele de calificare iau în considerare următoarele orientări:1. Programele de formare acreditate ar trebui oferite instalatorilor cu experienţă la locul de muncă şi care au urmat sau urmează tipurile de formare menţionate în continuare:a) în cazul instalatorilor de cazane şi cuptoare de biomasă: se cere formarea prealabilă ca instalator de apă şi canal, instalator de ţevi şi conducte, instalator de instalaţii termice sau tehnician de instalaţii sanitare şi de încălzire sau de răcire;b) în cazul instalatorilor de pompe de căldură: se cere formarea prealabilă ca instalator de apă şi canal sau instalator de instalaţii frigorifice şi deţinerea calificării de bază ca electrician şi instalator de apă şi canal (tăierea ţevilor, sudarea manşoanelor de ţeavă, lipirea manşoanelor de ţeavă, izolarea, etanşarea garniturilor, verificarea scurgerilor şi instalarea sistemelor de încălzire sau de răcire);c) în cazul instalatorului de instalaţii termice solare sau fotovoltaice solare: se cere formarea prealabilă ca instalator de apă şi canal sau electrician, deţinerea calificării de bază ca instalator de apă şi canal, electrician şi calificare pentru lucrări de aplicare a învelişurilor în construcţii, inclusiv cunoştinţe de sudare a manşoanelor de ţeavă, lipire a manşoanelor de ţeavă, izolaţii, etanşare a garniturilor, verificare a scurgerilor la lucrările de apă şi canal, capacitate de a efectua racordări la reţea, familiarizare cu materialele de bază pentru acoperiri, metodele de descărcare în arc şi de sudare; saud) un program de formare profesională care să îi ofere unui instalator calificările specifice, echivalente cu 3 ani de instruire în calificările menţionate la lit. a), b) sau c), inclusiv învăţământ la clasă şi la locul de muncă.2. Partea teoretică a formării instalatorului pentru cuptoare şi cazane de biomasă ar trebui să ofere o privire de ansamblu a situaţiei pieţei de biomasă şi să cuprindă aspecte ecologice, combustibili din biomasă, logistică, protecţia împotriva incendiilor, dotări aferente, tehnici de ardere, sisteme de aprindere, soluţii hidraulice optime, compararea costurilor şi a rentabilităţii, precum şi proiectarea, instalarea şi întreţinerea cazanelor şi cuptoarelor de biomasă. Formarea ar trebui să asigure, de asemenea, o bună cunoaştere a standardelor europene în domeniul tehnologiei şi combustibililor din biomasă, de tipul peletelor, precum şi a legislaţiei naţionale şi comunitare referitoare la biomasă.3. Partea teoretică a formării instalatorilor de pompe de căldură ar trebui să ofere o privire de ansamblu a situaţiei pieţei de pompe de căldură şi să acopere resursele geotermale şi temperaturile surselor subterane din diferite regiuni, identificarea conductibilităţii termice a solurilor şi a rocilor, reglementări privind utilizarea resurselor geotermale, fezabilitatea utilizării pompelor de căldură în construcţii şi determinarea celui mai potrivit sistem de pompe de căldură, precum şi cunoştinţe privind cerinţele tehnice, siguranţa, filtrarea aerului, racordarea la sursa de căldură şi planul sistemului. Formarea ar trebui să asigure, de asemenea, o bună cunoaştere a standardelor europene pentru pompe de căldură, precum şi a legislaţiei naţionale şi comunitare relevante. Instalatorul ar trebui să demonstreze că deţine următoarele competenţe esenţiale:a) înţelegerea de bază a principiilor fizice şi de funcţionare a pompei de căldură, inclusiv a caracteristicilor circuitului pompei de căldură: contextul dintre temperaturile joase ale mediului absorbant de căldură, temperaturile mari ale sursei de căldură şi eficienţa sistemului, determinarea coeficientului de performanţă (COP) şi factorul de performanţă sezonieră (FPS);b) înţelegerea componentelor şi a funcţionării lor în cadrul circuitului pompei de căldură, cum ar fi compresorul, ventilul de destindere, evaporatorul, condensorul, armăturile şi garniturile, uleiul de ungere, refrigerentul, supraîncălzirea şi subrăcirea şi posibilităţile de răcire în cazul pompelor de căldură;c) capacitatea de a alege şi de a dimensiona componentele în situaţii tipice pentru domeniul instalaţiilor, inclusiv de a determina valorile tipice ale necesarului de frig pentru diferite clădiri şi pentru producerea de apă caldă pe baza consumului de energie, de a determina capacitatea pompei de căldură privind necesarul de frig pentru producerea de apă caldă, pentru masa de conservare a clădirii şi pentru furnizarea neîntreruptă de curent; determinarea componentei rezervor-tampon şi a volumului acesteia, precum şi integrarea unui al doilea sistem de încălzire.4. Partea teoretică a formării instalatorilor pentru instalaţiile termice solare şi cele fotovoltaice solare ar trebui să ofere o privire de ansamblu a situaţiei pieţei de produse solare şi comparaţii între cost şi profitabilitate şi să cuprindă aspecte ecologice, componente, caracteristicile şi dimensionarea sistemelor care utilizează energie solară, selectarea de sisteme precise şi dimensionarea componentelor, determinarea necesarului de căldură, protecţia împotriva incendiilor, dotări aferente, precum şi proiectarea, instalarea şi întreţinerea instalaţiilor termice solare şi a celor fotovoltaice solare. Formarea ar trebui să asigure, de asemenea, cunoaşterea standardelor europene privind tehnologia şi certificarea, precum Solar Keymark, precum şi a legislaţiei naţionale şi comunitare aferente. Instalatorul ar trebui să demonstreze că deţine următoarele competenţe esenţiale:a) capacitatea de a lucra în condiţii de siguranţă, utilizând echipamentul şi uneltele necesare şi punând în aplicare codurile şi standardele de siguranţă şi capacitatea de a identifica pericolele legate de lucrările de energie electrică, apă şi canal, precum şi pericolele de altă natură asociate instalaţiilor solare;b) capacitatea de a identifica sistemele şi componentele specifice pentru sistemele active şi pasive, inclusiv proiectarea lor mecanică, şi de a determina amplasarea componentelor, planul şi configuraţia sistemului;c) capacitatea de a determina zona necesară pentru instalare, orientarea şi înclinarea încălzitorului de apă solar şi ale celui fotovoltaic solar, ţinând cont de umbră, de accesul solar, de integritatea structurală, de oportunitatea instalării din punctul de vedere al clădirii sau climei şi de identificarea diferitelor metode de instalare potrivite pentru tipurile de acoperiş şi proporţia echipamentelor necesare pentru instalare în cadrul sistemului; şid) în special, pentru sistemele fotovoltaice solare, capacitatea de adaptare a schemei electrice, inclusiv determinarea curenţilor nominali proiectaţi, selectarea tipurilor corespunzătoare de conductori şi a valorilor nominale corespunzătoare pentru fiecare circuit electric, determinarea dimensiunii corespunzătoare, a valorilor nominale şi a locaţiilor pentru echipamentele şi subsistemele aferente şi selectarea unui punct corespunzător de interconectare.5. Certificarea instalatorilor ar trebui să fie limitată în timp, astfel încât se recomandă un seminar sau un curs de perfecţionare pentru a se asigura continuitatea certificării.---------------Criteriile au fost introduse de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 30 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 616 din 31 august 2010, având conţinutul anexei din acest act normativ.-------
| EMITENT |
Notă
*) Aprobate prin ORDONANŢA nr. 29 din 30 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 616 din 31 august 2010. + Articolul 1Procesul de certificare sau calificare este transparent şi definit în mod clar. + Articolul 2Instalatorii pentru pompa de căldură şi de biomasă şi pentru instalaţiile geotermale, termice solare şi cele fotovoltaice solare sunt certificaţi printr-un program de formare acreditat sau de către un organism de formare acreditat. + Articolul 3Acreditarea programului sau a organismului de formare se realizează de către organisme desemnate. Organismul acreditat are obligaţia de a se asigura că programul de formare oferit de organismul de formare prezintă continuitate sau acoperire regională ori naţională. Organismul de formare trebuie să deţină dotări tehnice specifice pentru a oferi formare practică, inclusiv anumite echipamente de laborator sau facilităţi corespunzătoare pentru a asigura formarea practică. De asemenea, organismul de formare trebuie să ofere, pe lângă formarea de bază, cursuri scurte de perfecţionare privind problemele tipice, inclusiv noile tehnologii, pentru a permite perfecţionarea continuă în domeniul instalaţiilor. Pot avea calitatea de organism de formare producătorul instalaţiei sau al sistemului, institute sau asociaţii. + Articolul 4Formarea care se încheie cu certificarea sau calificarea instalatorului include atât o parte teoretică, cât şi una practică. La finalul formării, instalatorul trebuie să deţină calificările necesare pentru instalarea echipamentelor şi sistemelor relevante în scopul de a îndeplini cerinţele clientului de performanţă şi fiabilitate ale acestora, de a-şi însuşi competenţe la un înalt nivel de calitate şi de a respecta toate codurile şi standardele aplicabile, inclusiv cele referitoare la energie şi etichetare ecologică. + Articolul 5Cursul de formare se încheie cu un examen pentru obţinerea unui certificat sau a unei calificări. Examenul constă într-o probă practică de instalare corectă a cazanelor şi a cuptoarelor de biomasă, a pompelor de căldură, a instalaţiilor geotermale sau a instalaţiilor termice solare şi a celor fotovoltaice solare. + Articolul 6Sistemele de certificare sau sistemele de calificare iau în considerare următoarele orientări:1. Programele de formare acreditate ar trebui oferite instalatorilor cu experienţă la locul de muncă şi care au urmat sau urmează tipurile de formare menţionate în continuare:a) în cazul instalatorilor de cazane şi cuptoare de biomasă: se cere formarea prealabilă ca instalator de apă şi canal, instalator de ţevi şi conducte, instalator de instalaţii termice sau tehnician de instalaţii sanitare şi de încălzire sau de răcire;b) în cazul instalatorilor de pompe de căldură: se cere formarea prealabilă ca instalator de apă şi canal sau instalator de instalaţii frigorifice şi deţinerea calificării de bază ca electrician şi instalator de apă şi canal (tăierea ţevilor, sudarea manşoanelor de ţeavă, lipirea manşoanelor de ţeavă, izolarea, etanşarea garniturilor, verificarea scurgerilor şi instalarea sistemelor de încălzire sau de răcire);c) în cazul instalatorului de instalaţii termice solare sau fotovoltaice solare: se cere formarea prealabilă ca instalator de apă şi canal sau electrician, deţinerea calificării de bază ca instalator de apă şi canal, electrician şi calificare pentru lucrări de aplicare a învelişurilor în construcţii, inclusiv cunoştinţe de sudare a manşoanelor de ţeavă, lipire a manşoanelor de ţeavă, izolaţii, etanşare a garniturilor, verificare a scurgerilor la lucrările de apă şi canal, capacitate de a efectua racordări la reţea, familiarizare cu materialele de bază pentru acoperiri, metodele de descărcare în arc şi de sudare; saud) un program de formare profesională care să îi ofere unui instalator calificările specifice, echivalente cu 3 ani de instruire în calificările menţionate la lit. a), b) sau c), inclusiv învăţământ la clasă şi la locul de muncă.2. Partea teoretică a formării instalatorului pentru cuptoare şi cazane de biomasă ar trebui să ofere o privire de ansamblu a situaţiei pieţei de biomasă şi să cuprindă aspecte ecologice, combustibili din biomasă, logistică, protecţia împotriva incendiilor, dotări aferente, tehnici de ardere, sisteme de aprindere, soluţii hidraulice optime, compararea costurilor şi a rentabilităţii, precum şi proiectarea, instalarea şi întreţinerea cazanelor şi cuptoarelor de biomasă. Formarea ar trebui să asigure, de asemenea, o bună cunoaştere a standardelor europene în domeniul tehnologiei şi combustibililor din biomasă, de tipul peletelor, precum şi a legislaţiei naţionale şi comunitare referitoare la biomasă.3. Partea teoretică a formării instalatorilor de pompe de căldură ar trebui să ofere o privire de ansamblu a situaţiei pieţei de pompe de căldură şi să acopere resursele geotermale şi temperaturile surselor subterane din diferite regiuni, identificarea conductibilităţii termice a solurilor şi a rocilor, reglementări privind utilizarea resurselor geotermale, fezabilitatea utilizării pompelor de căldură în construcţii şi determinarea celui mai potrivit sistem de pompe de căldură, precum şi cunoştinţe privind cerinţele tehnice, siguranţa, filtrarea aerului, racordarea la sursa de căldură şi planul sistemului. Formarea ar trebui să asigure, de asemenea, o bună cunoaştere a standardelor europene pentru pompe de căldură, precum şi a legislaţiei naţionale şi comunitare relevante. Instalatorul ar trebui să demonstreze că deţine următoarele competenţe esenţiale:a) înţelegerea de bază a principiilor fizice şi de funcţionare a pompei de căldură, inclusiv a caracteristicilor circuitului pompei de căldură: contextul dintre temperaturile joase ale mediului absorbant de căldură, temperaturile mari ale sursei de căldură şi eficienţa sistemului, determinarea coeficientului de performanţă (COP) şi factorul de performanţă sezonieră (FPS);b) înţelegerea componentelor şi a funcţionării lor în cadrul circuitului pompei de căldură, cum ar fi compresorul, ventilul de destindere, evaporatorul, condensorul, armăturile şi garniturile, uleiul de ungere, refrigerentul, supraîncălzirea şi subrăcirea şi posibilităţile de răcire în cazul pompelor de căldură;c) capacitatea de a alege şi de a dimensiona componentele în situaţii tipice pentru domeniul instalaţiilor, inclusiv de a determina valorile tipice ale necesarului de frig pentru diferite clădiri şi pentru producerea de apă caldă pe baza consumului de energie, de a determina capacitatea pompei de căldură privind necesarul de frig pentru producerea de apă caldă, pentru masa de conservare a clădirii şi pentru furnizarea neîntreruptă de curent; determinarea componentei rezervor-tampon şi a volumului acesteia, precum şi integrarea unui al doilea sistem de încălzire.4. Partea teoretică a formării instalatorilor pentru instalaţiile termice solare şi cele fotovoltaice solare ar trebui să ofere o privire de ansamblu a situaţiei pieţei de produse solare şi comparaţii între cost şi profitabilitate şi să cuprindă aspecte ecologice, componente, caracteristicile şi dimensionarea sistemelor care utilizează energie solară, selectarea de sisteme precise şi dimensionarea componentelor, determinarea necesarului de căldură, protecţia împotriva incendiilor, dotări aferente, precum şi proiectarea, instalarea şi întreţinerea instalaţiilor termice solare şi a celor fotovoltaice solare. Formarea ar trebui să asigure, de asemenea, cunoaşterea standardelor europene privind tehnologia şi certificarea, precum Solar Keymark, precum şi a legislaţiei naţionale şi comunitare aferente. Instalatorul ar trebui să demonstreze că deţine următoarele competenţe esenţiale:a) capacitatea de a lucra în condiţii de siguranţă, utilizând echipamentul şi uneltele necesare şi punând în aplicare codurile şi standardele de siguranţă şi capacitatea de a identifica pericolele legate de lucrările de energie electrică, apă şi canal, precum şi pericolele de altă natură asociate instalaţiilor solare;b) capacitatea de a identifica sistemele şi componentele specifice pentru sistemele active şi pasive, inclusiv proiectarea lor mecanică, şi de a determina amplasarea componentelor, planul şi configuraţia sistemului;c) capacitatea de a determina zona necesară pentru instalare, orientarea şi înclinarea încălzitorului de apă solar şi ale celui fotovoltaic solar, ţinând cont de umbră, de accesul solar, de integritatea structurală, de oportunitatea instalării din punctul de vedere al clădirii sau climei şi de identificarea diferitelor metode de instalare potrivite pentru tipurile de acoperiş şi proporţia echipamentelor necesare pentru instalare în cadrul sistemului; şid) în special, pentru sistemele fotovoltaice solare, capacitatea de adaptare a schemei electrice, inclusiv determinarea curenţilor nominali proiectaţi, selectarea tipurilor corespunzătoare de conductori şi a valorilor nominale corespunzătoare pentru fiecare circuit electric, determinarea dimensiunii corespunzătoare, a valorilor nominale şi a locaţiilor pentru echipamentele şi subsistemele aferente şi selectarea unui punct corespunzător de interconectare.5. Certificarea instalatorilor ar trebui să fie limitată în timp, astfel încât se recomandă un seminar sau un curs de perfecţionare pentru a se asigura continuitatea certificării.---------------Criteriile au fost introduse de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 30 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 616 din 31 august 2010, având conţinutul anexei din acest act normativ.-------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari