DECIZIE nr. 201 din 7 aprilie 2016referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 483 din 29 iunie 2016



        Augustin Zegrean - preşedinte    Valer Dorneanu - judecător    Petre Lăzăroiu - judecător    Mircea Ştefan Minea - judecător    Daniel Marius Morar - judecător    Puskas Valentin Zoltan - judecător    Simona-Maya Teodoroiu - judecător    Tudorel Toader - judecător    Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Mioara Moroflei în Dosarul nr. 849/103/2015 al Tribunalului Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.634D/2015.2. La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi părţile municipiul Piatra-Neamţ şi primarul municipiului Piatra-Neamţ, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.857D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, excepţie ridicată de Daniela-Cristina Cioanca în Dosarul nr. 839/112/2015 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.4. La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi partea Inspectoratul Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud, faţă de care procedura este legal îndeplinită.5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.634D/2015 şi nr. 1.857D/2015, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.857D/2015 la Dosarul nr. 1.634D/2015, care este primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât consideră că autorul excepţiei nu invocă veritabile probleme de neconstituţionalitate, ci aspecte de interpretare a legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 15 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 849/103/2015, Tribunalul Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia a fost ridicată de Mioara Moroflei cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile în care a solicitat anularea/modificarea Dispoziţiei nr. 4 din 5 ianuarie 2015, emisă de primarul municipiului Piatra-Neamţ, privind încadrarea sa temporară în funcţia publică de execuţie de consilier juridic, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, clasa 59 de salarizare.8. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 839/112/2015, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. Excepţia a fost ridicată de Daniela-Cristina Cioanca cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ şi fiscal prin care a contestat Decizia nr. 327 din 20 ianuarie 2015, emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud, în ceea ce priveşte încadrarea sa în clasa de salarizare.9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 4 alin. (2), art. 16, 41 şi 53 din Constituţie. În acest sens arată că, potrivit art. 56 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, ocuparea funcţiilor publice se face prin promovare, transfer, redistribuire, recrutare şi alte modalităţi prevăzute expres de această lege. Art. 9 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice reglementează care sunt criteriile de stabilire a remuneraţiei, însă niciunul dintre aceste criterii nu se referă la modul de ocupare a unui post, în speţă, a funcţiei publice. Cu toate acestea, dispoziţiile art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 creează o discriminare între persoanele care ocupă o funcţie publică prin recrutare sau promovare, pe de o parte, a căror salarizare se stabileşte la nivelul corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010, şi cele care ocupă aceeaşi funcţie prin transfer sau redistribuire, pe de altă parte, pentru care salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii similare din instituţia publică în care sunt încadrate. Prin urmare, persoane care ocupă aceeaşi funcţie publică sau funcţii publice echivalente ajung să primească salarii diferite.10. Dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii şi pentru că funcţionarul public încadrat în clasa de salarizare la nivelul treptei 3 nu mai poate avansa în treapta 1 de salarizare, întrucât reglementarea actuală nu mai prevede salarizarea pe trepte pentru funcţionarii publici. De altfel, pentru acest motiv, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 contravin dispoziţiilor art. 41 din Legea-cadru nr. 284/2010.11. Tribunalul Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile de lege criticate nu sunt neconstituţionale. În acest sens arată că art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 nu face decât să determine care este nivelul de salarizare în plată pentru o funcţie similară, respectiv care este nivelul de salarizare cu care situaţia unor persoane nou-promovate, angajate sau încadrate este similară. Formularea acestui text de lege urmăreşte să acopere toate situaţiile ce pot interveni, întrucât noile nivele de salarizare aplicabile din anul 2011 până în prezent în cadrul aceleiaşi funcţii şi grad nu au o reglementare ce poate fi exprimată sintetic decât prin raportare la sistemul de salarizare anterior datei de 1 ianuarie 2011.12. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.13. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât critica formulată de autorul acesteia sa raportat, în realitate, la Legea-cadru nr. 284/2010.14. Avocatul Poporului arată, de asemenea, că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât priveşte probleme de interpretare şi aplicare a legii, iar nu veritabile aspecte de neconstituţionalitate.15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014. Autorii excepţiei au în vedere dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 înainte de completarea acestui articol prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. Astfel, dispoziţiile de lege care urmează a fi analizate au următoarea redactare:- Art. 5: "(1) În anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/ autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată. (2) Pentru funcţionarii publici care se transferă, sunt redistribuiţi din corpul funcţionarilor publici sau sunt reintegraţi în funcţie, potrivit legii, în cursul anului 2015, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat. (3) În cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010."18. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere următoarelor texte din Constituţie: art. 4 alin. (2) referitor la egalitatea între cetăţeni, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 referitor la muncă şi protecţia socială a muncii şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 reglementează salarizarea în anul 2015 pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte. În acest sens, norma stabileşte că nivelul salariului va fi la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată. Art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 a fost completat, în sens clarificator, prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, arătându-se prin alin. (1^1) că "Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării."20. Dispoziţiile art. 5 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 reglementează, în mod distinct, situaţia funcţionarilor publici, stabilind că, pentru cei care se transferă, sunt redistribuiţi din corpul funcţionarilor publici sau sunt reintegraţi pe funcţie, potrivit legii, în cursul anului 2015, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care sunt încadraţi, iar pentru cei care sunt nou-încadraţi ori promovaţi, nivelul de salarizare în plată este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010. Autorii excepţiei critică această diferenţă de tratament juridic, considerând că este nejustificat ca pentru persoane care ocupă acelaşi post, dar în modalităţi diferite, să se acorde un salariu diferit.21. Faţă de aceste critici, Curtea reţine că dispoziţii de lege asemănătoare referitoare la salarizarea funcţionarilor publici au fost reglementate pentru anul 2012 prin dispoziţiile art. II art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aşa cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. Aceste dispoziţii au fost prelungite în anul 2013 prin art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, iar apoi sau aplicat şi în anul 2014, prin efectul dispoziţiilor art. 5 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013.22. Justificarea existenţei unor reglementări referitoare la treptele de salarizare a funcţionarilor publici după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, care a prevăzut un sistem de salarizare diferit pentru această categorie profesională, anume pe grade profesionale şi gradaţii, în funcţie de vechimea în muncă, trebuie căutată în istoricul legislativ referitor la salarizarea personalului plătit din fonduri publice începând cu anul 2010 [art. 13 alin. (2)]. Astfel, Curtea reţine că, prin Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, s-a instituit un nou sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar. Deşi art. 13 din această lege a prevăzut reîncadrarea personalului bugetar pe noi funcţii, grade, trepte şi grade - aplicabile şi în cazul funcţionarilor publici -, art. 7 alin. (2) din această lege a stabilit că realizarea trecerii la noul sistem de salarizare se va face etapizat, astfel încât, în perioada de implementare, nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficia. În acest scop, prin art. 30 alin. (5) din aceeaşi lege s-a prevăzut că, "în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 [...]". În partea a III-a a Legii-cadru nr. 330/2009 s-a prevăzut necesitatea adoptării unui nou proiect de lege, care să continue procesul de reformare a sistemului public de salarizare şi ierarhizare. Prin urmare, reglementând un nou sistem de salarizare, legiuitorul a urmărit în acelaşi timp garantarea cuantumului salariilor, aşa cum era acesta înainte de intrarea în vigoare a legii, sens în care au fost prevăzute dispoziţii derogatorii, precum cele reglementate de art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, astfel încât reîncadrarea pe noile funcţii, grade, trepte şi gradaţii nu a fost însoţită de calcularea salariilor prin utilizarea coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009.23. Ca urmare a crizei economice traversate de România, prin art. 1 şi 2 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, drepturile salariale ale personalului bugetar au fost diminuate cu 25%, începând cu data de 1 iulie 2010. Potrivit art. 16 alin. (1) din aceeaşi lege, această măsură urma să se aplice până la 31 decembrie 2010.24. Începând cu 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Art. 13 din această lege a prevăzut, de asemenea, un sistem de salarizare structurat pe funcţii, grade, trepte şi gradaţii, dar, spre deosebire de Legea-cadru nr. 330/2009, în cazul funcţionarilor publici a exclus criteriul treptelor. Deşi, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, reîncadrarea personalului bugetar potrivit Legii-cadru nr. 284/2010 s-a făcut începând cu data de 1 ianuarie 2011, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 a stabilit, în mod derogatoriu, că în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în Legea-cadru nr. 284/2010, art. 1 din Legea nr. 285/2010 prevăzând însă majorarea cuantumului brut al drepturilor salariale cu 15%, raportat la cuantumul avut în luna octombrie 2010. Această dispoziţie relevă aceeaşi intenţie a legiuitorului, exprimată şi prin art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009, de a nu diminua cuantumul salariilor unor categorii de personal ca urmare a reîncadrării potrivit criteriilor stabilite de Legea-cadru nr. 284/2010.25. De altfel, analizând pe calea controlului de constituţionalitate a priori dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010, Curtea Constituţională a precizat prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, că "există o obligaţie pozitivă în sarcina legiuitorului ca, în momentul aplicării prezentei legi în privinţa determinării valorii salariului/soldei/ indemnizaţiei brute, indiferent de coeficientul de ierarhizare aplicabil diverselor categorii de personal plătit din fonduri publice, salariul/solda/indemnizaţia brută a acestora să fie la un nivel cel puţin aplicabil egal lunii iunie 2010". Astfel, "pentru ca la momentul aplicării prezentei legi în privinţa determinării valorii salariului/soldei/indemnizaţiei brute acestea din urmă să nu cunoască o scădere sub nivelul din iunie 2010, legiuitorul trebuie să stabilească o valoare de referinţă adecvată, superioară celei prevăzute în momentul de faţă prin art. 10 alin. (4) din lege".26. Prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, s-a prevăzut introducerea în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 a art. II art. 1, care a prevăzut că, în anul 2012, cuantumul brut al drepturilor salariale se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fondurile publice pentru luna decembrie 2011.27. Ulterior, pentru a se reveni la cuantumul drepturilor salariale avute înainte de diminuarea acestora ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 118/2010, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, s-a dispus majorarea drepturilor salariale în două etape, începând cu 1 iunie 2012, respectiv cu 1 decembrie 2012.28. Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 prevăd în art. 1 menţinerea, în anul 2013, a drepturilor salariale la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012. Şi această reglementare, ca şi cele menţionate mai sus, urmăreşte acelaşi obiectiv de a evita scăderea drepturilor salariale ale unor categorii de personal bugetar, scădere ce ar rezulta ca urmare a aplicării valorii de referinţă şi coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010. De asemenea, pentru anul 2014, dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 prevăd menţinerea drepturilor salariale la nivelul acordat pentru luna decembrie 2013, iar pentru anul 2015, art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 dispun menţinerea aceloraşi drepturi la nivelul acordat în luna decembrie 2014.29. Sintetizând, Curtea reţine că, deşi după anul 2010 legiuitorul şi-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparenţă şi previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislaţiei anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, în prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intenţiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare şi care face greu de înţeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale. O astfel de situaţie este şi cea reglementată de dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, care constituie obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, dispoziţii care trimit la cuantumul drepturilor salariale corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010, chiar dacă, potrivit dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010, salarizarea funcţionarilor publici nu se mai realizează în prezent pe trepte.30. Referitor la critica de neconstituţionalitate ce vizează diferenţa de tratament juridic pe care legiuitorul o stabileşte între funcţionarii publici, din punctul de vedere al salarizării, în raport cu modul de ocupare a unei funcţii publice, Curtea reţine că art. 56 din Legea nr. 188/1999 prevede următoarele modalităţi de ocupare a funcţiei publice: promovare, transfer, redistribuire, recrutare şi alte modalităţi prevăzute expres de lege. Autorii excepţiei consideră că, de vreme ce o funcţie publică poate fi ocupată prin toate aceste modalităţi, existenţa unei diferenţe sub aspectul salarizării nu este justificată. Curtea apreciază însă că această susţinere nu ţine seama de faptul că fiecare funcţie publică, atât în reglementarea anterioară Legii-cadru nr. 284/2010, cât şi după intrarea în vigoare a acesteia, este supusă unor diferenţieri ce corespund sistemului de evoluţie gradată în carieră a funcţionarului public, diferenţieri ce ţin cont atât de performanţele înregistrate în timp de acesta, cât şi de vechimea sa în funcţie. Astfel, potrivit legislaţiei anterioare Legii-cadru nr. 284/2010, anume a Legii-cadru nr. 330/2009, în cadrul fiecărei funcţii de execuţie se distingeau 4 grade - asistent, principal şi superior şi debutant -, iar pentru fiecare grad, cu excepţia celui de debutant, existau 3 trepte de salarizare. De asemenea, în cadrul fiecărei trepte de salarizare, existau cinci gradaţii în funcţie de vechimea în muncă. Prin urmare, o persoană care avansa în cariera de funcţionar public urma să parcurgă toată această succesiune de grade, trepte şi gradaţii, pornind de la nivelul inferior către cel superior. Aşa fiind, persoanele nou-încadrate ori promovate într-o funcţie publică de execuţie nu puteau primi un salariu superior treptei 3 de salarizare, de vreme ce aceasta era prima treaptă de salarizare într-o funcţie cu un anumit grad, iar avansarea în treptele superioare se făcea numai după îndeplinirea unor criterii de performanţă profesională individuală şi vechime în treapta de salarizare [art. 7 alin. (2) şi (3) din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 330/2009].31. Pentru motivele arătate mai sus, ce ţin de istoricul legislativ, calculul drepturilor salariale se face, în prezent, pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislaţiei anterioare anului 2010, iar pentru determinarea salariului funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi pe funcţie se ia ca punct de reper cuantumul drepturilor salariale ce corespundea treptei trei de salarizare, aşa cum era acesta stabilit în anul 2010, chiar dacă, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, dispoziţiile referitoare la salarizarea pe trepte a funcţionarilor publici au fost abrogate.32. Situaţia este diferită în cazul persoanelor care ocupă funcţia publică prin transfer ori redistribuire sau în cazul reintegrării în funcţie, întrucât accesul la funcţia publică nu se face în aceleaşi condiţii ca în cazul promovării ori recrutării, ceea ce justifică instituirea unui tratament juridic diferit.33. În sfârşit, analizând critica autorilor excepţie referitoare la imposibilitatea creşterii veniturilor salariale, întrucât dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 fac trimitere la treapta trei de salarizare, iar, potrivit legislaţiei actuale, salarizarea funcţionarilor publici nu se mai realizează pe sistemul treptelor salariale, Curtea reţine că dispoziţiile de lege mai sus amintite stabilesc doar cuantumul drepturilor salariale cuvenite funcţionarilor publici nou-încadraţi ori promovaţi. Creşterile salariale ulterioare datorate înaintării în vechimea în muncă ori trecerii într-un alt grad profesional se vor face însă potrivit legislaţiei în vigoare.34. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,

    În numele legii,

    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mioara Moroflei în Dosarul nr. 849/103/2015 al Tribunalului Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Daniela-Cristina Cioanca în Dosarul nr. 839/112/2015 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2016.

    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

    AUGUSTIN ZEGREAN

    Magistrat-asistent,

    Patricia Marilena Ionea
    -----