DECIZIE nr. 457 din 16 iunie 2015referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 197 din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 610 din 12 august 2015



        Augustin Zegrean - preşedinte    Valer Dorneanu - judecător    Petre Lăzăroiu - judecător    Mircea Ştefan Minea - judecător    Daniel Marius Morar - judecător    Mona Maria Pivniceru - judecător    Puskas Valentin Zoltan - judecător    Simona-Maya Teodoroiu - judecător    Tudorel Toader - judecător    Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 197 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Teodor Moga în Dosarul nr. 1.592/104/2013/a2 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.378D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că prevederile constituţionale referitoare la dreptul de acces liber la justiţie nu semnifică faptul că acesta nu poate fi supus niciunui fel de limitări. Necesitatea achitării unei taxe judiciare de timbru nu constituie o încălcare a accesului liber la justiţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 26 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.592/104/2013/a2, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 197 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Teodor Moga într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anularea unei hotărâri de desemnare a unui administrator special în cadrul procedurii insolvenţei.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege care stabilesc că netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată îngrădesc accesul liber la justiţie, condiţionându-l de plata unor sume de bani, pretinse în exces, şi "se abat de la asumarea existenţei sigure a individului în armonie cu garanţia că accesul la justiţie este liber", menţionând art. 1 alin. (3) din Constituţie. Arată că din art. 21 alin. (2) din Legea fundamentală rezultă că dreptul de acces la justiţie are caracter absolut, excluzând orice limitare a acestuia. Autorul excepţiei precizează că, în Cauza Kreutz împotriva Poloniei, soluţionată prin Hotărârea din 19 iunie 2001, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât instanţa poloneză s-a sustras de la soluţionarea cererii în acelaşi mod în care Tribunalul Olt s-a sustras de la soluţionarea cererii sale, prin anularea acesteia ca netimbrată. Susţine că textele de lege criticate au ca efect sacrificarea relaţiilor cetăţean-stat şi de încredere în eficacitatea justiţiei, în condiţiile în care art. 21 alin. (2) din Constituţie a interzis statului să stabilească taxe pentru promovarea cererii la instanţă.6. Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă arată că, astfel cum a observat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, şi cele ale art. 197 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012.11. Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost abrogată prin art. 58 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Ca atare, Curtea trebuie să verifice incidenţa cauzei de inadmisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, referindu-se la sintagma "în vigoare" din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a reţinut că poate exercita controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor aplicabile cauzei care nu mai sunt în vigoare, dacă efectele lor juridice continuă să se producă şi după ieşirea din vigoare a acestora. O astfel de soluţie a fost justificată prin faptul că, deşi abrogată, "legea civilă poate ultraactiva în unele situaţii, potrivit principiului tempus regit actum". În vederea stabilirii obiectului prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, "Pentru cererile şi acţiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc şi se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor". Din examinarea dosarului cauzei rezultă că acţiunea introductivă de instanţă a fost formulată anterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă mai sus menţionate, fiind aplicabile cauzei prevederile Legii nr. 146/1997.12. Prin urmare, controlul de constituţionalitate va purta asupra prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora "Neîndeplinirea obligaţiei de plată [a taxei judiciare de timbru] până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii".13. De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi prevederile art. 197 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii".14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate, art. 21 alin. (1), în conformitate cu care orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, şi art. 21 alin. (2), care statuează că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Invocă, de asemenea, şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, soluţionat de o instanţă independentă şi imparţială.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin numeroase decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 640 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 11 iunie 2009, Decizia nr. 1.668 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 23 februarie 2010, şi Decizia nr. 1.234 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2010, sau Decizia nr. 627 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotărârea pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, 1985, paragraful 57), că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut. Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.16. În acest context, Curtea a constatat că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de înfăptuirea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.17. Curtea a mai reţinut că plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.18. Consideraţii similare justifică sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată prevăzută de art. 197 din Codul de procedură civilă, instituirea unei asemenea exigenţe nefiind de natură să obstrucţioneze, în sine, accesul liber la justiţie. De altfel, Curtea observă că în actualul Cod de procedură civilă a fost reglementată - la art. 200 - o procedură pentru regularizarea cererilor de chemare în judecată, oferindu-se reclamantului posibilitatea să complinească eventualele lipsuri ale acesteia, inclusiv cele referitoare la neplata taxei de timbru corespunzătoare, astfel că anularea cererii nu intervine de plano. Totodată, legiuitorul a prevăzut un remediu procesual constând în formularea unei cereri de reexaminare a încheierii de anulare a cererii, conform art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Teodor Moga în Dosarul nr. 1.592/104/2013/a2 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 197 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2015.

    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

    AUGUSTIN ZEGREAN

    Magistrat-asistent,

    Valentina Bărbăţeanu
    -----