NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*)de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal(actualizate la data de 1 iunie 2015*)
---------- + Codul fiscal: *TITLUL IDispoziţii generale + Codul fiscal: Definiţii ale termenilor comuniArt. 7. - (1) În înţelesul prezentului cod, cu excepţia titlului VI, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:[...]2.1. Orice activitate poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplineşte cel puţin unul dintre următoarele criterii: a) beneficiarul de venit se află într-o relaţie de subordonare faţă de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, şi respectă condiţiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuţiile ce îi revin şi modul de îndeplinire a acestora, locul desfăşurării activităţii, programul de lucru; b) în prestarea activităţii, beneficiarul de venit foloseşte exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spaţii cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecţie, unelte de muncă sau altele asemenea şi contribuie cu prestaţia fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu şi cu capitalul propriu; c) plătitorul de venit suportă în interesul desfăşurării activităţii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizaţia de delegare-detaşare în ţară şi în străinătate, precum şi alte cheltuieli de această natură; d) plătitorul de venit suportă indemnizaţia de concediu de odihnă şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit.------------Subpct. 2.1. de la pct. 2 al alin. (1) al art. 7 a fost modificat de art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 82 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 638 din 10 septembrie 2010.2.2. În cazul reconsiderării unei activităţi ca activitate dependentă, impozitul pe venit şi contribuţiile sociale obligatorii, stabilite potrivit legii, vor fi recalculate şi virate, fiind datorate solidar de către plătitorul şi beneficiarul de venit. În acest caz se aplică regulile de determinare a impozitului pentru veniturile din salarii realizate în afara funcţiei de bază.[...] + Norme metodologice: 1. O activitate poate fi reconsiderată, potrivit criteriilor prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 2.1 din Codul fiscal, ca activitate dependentă, în cazul în care raportul juridic în baza căruia se desfăşoară activitatea nu reflectă conţinutul economic al acestuia.Activităţile desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii, care generează venituri din profesii libere, precum şi drepturile de autor şi drepturile conexe definite potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot fi reconsiderate ca activităţi dependente potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 2.1 şi 2.2 din Codul fiscal.------------Pct. 1 din Normele metodologice de aplicare a art. 7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010.[...]23. persoană fizică rezidentă - orice persoană fizică ce îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii: a) are domiciliul în România; b) centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România; c) este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat; d) este cetăţean român care lucrează în străinătate, ca funcţionar sau angajat al României într-un stat străin.Prin excepţie de la prevederile lit. a)-d), nu este persoană fizică rezidentă un cetăţean străin cu statut diplomatic sau consular în România, un cetăţean străin care este funcţionar ori angajat al unui organism internaţional şi interguvernamental înregistrat în România, un cetăţean străin care este funcţionar sau angajat al unui stat străin în România şi nici membrii familiilor acestora;[...] + Norme metodologice: 1^1. Prin centrul intereselor vitale se înţelege statul cu care relaţiile personale şi economice ale persoanei fizice sunt mai apropiate. Astfel, se va acorda atenţie familiei sale, soţului/soţiei, copilului/copiilor, persoanelor aflate în întreţinerea persoanei fizice şi care sosesc în România împreună cu aceasta, relaţiilor sale economice şi relaţiilor sale sociale. Prin relaţii economice se poate înţelege: angajat al unui angajator român, implicarea într-o activitate de afaceri în România, conturi la bănci în România, carduri de credit/debit la bănci în România. Prin relaţii sociale se poate înţelege: membru într-o organizaţie caritabilă, religioasă, participări la activităţi culturale sau de altă natură.----------Pct. 1^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. + Codul fiscal: Definiţia sediului permanentArt. 8. - (1) În înţelesul prezentului cod, sediul permanent este un loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent. (2) Un sediu permanent presupune un loc de conducere, sucursală, birou, fabrică, magazin, atelier, precum şi o mină, un puţ de ţiţei sau gaze, o carieră sau alte locuri de extracţie a resurselor naturale, precum şi locul în care continuă să se desfăşoare o activitate cu activele şi pasivele unei persoane juridice române care intră într-un proces de reorganizare prevăzut la art. 27^1. (3) Un sediu permanent presupune un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, ansamblu sau montaj sau activităţi de supervizare legate de acestea, numai dacă şantierul, proiectul sau activităţile durează mai mult de 6 luni. (4) Prin derogare de la prevederile alin. (1)-(3), un sediu permanent nu presupune următoarele: a) folosirea unei instalaţii numai în scopul depozitării sau al expunerii produselor ori bunurilor ce aparţin nerezidentului; b) menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident numai în scopul de a fi depozitate sau expuse; c) menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident numai în scopul de a fi procesate de către o altă persoană; d) vânzarea de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident, care au fost expuse în cadrul unor expoziţii sau târguri fără caracter permanent ori ocazionale, dacă produsele ori bunurile sunt vândute nu mai târziu de o lună după încheierea târgului sau a expoziţiei; e) păstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul achiziţionării de produse sau bunuri ori culegerii de informaţii pentru un nerezident; f) păstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul desfăşurării de activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar de către un nerezident; g) păstrarea unui loc fix de activitate numai pentru o combinaţie a activităţilor prevăzute la lit. a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate desfăşurată în locul fix să fie de natură preparatorie sau auxiliară. (5) Prin derogare de la prevederile alin. (1) şi (2), un nerezident este considerat a avea un sediu permanent în România, în ceea ce priveşte activităţile pe care o persoană, alta decât un agent cu statut independent, le întreprinde în numele nerezidentului, dacă persoana acţionează în România în numele nerezidentului şi dacă este îndeplinită una din următoarele condiţii: a) persoana este autorizată şi exercită în România autoritatea de a încheia contracte în numele nerezidentului, cu excepţia cazurilor în care activităţile respective sunt limitate la cele prevăzute la alin. (4) lit. a)-f); b) persoana menţine în România un stoc de produse sau bunuri din care livrează produse sau bunuri în numele nerezidentului. (6) Un nerezident nu se consideră că are un sediu permanent în România dacă doar desfăşoară activitate în România prin intermediul unui broker, agent, comisionar general sau al unui agent intermediar având un statut independent, în cazul în care această activitate este activitatea obişnuită a agentului, conform descrierii din documentele constitutive. Dacă activităţile unui astfel de agent sunt desfăşurate integral sau aproape integral în numele nerezidentului, iar în relaţiile comerciale şi financiare dintre nerezident şi agent există condiţii diferite de acelea care ar exista între persoane independente, agentul nu se consideră ca fiind agent cu statut independent. (7) Un nerezident nu se consideră că are un sediu permanent în România numai dacă acesta controlează sau este controlat de un rezident ori de o persoană ce desfăşoară o activitate în România prin intermediul unui sediu permanent sau altfel.(7^1) Persoanele juridice române, persoanele fizice rezidente, precum şi sediul permanent/sediul permanent desemnat din România aparţinând persoanelor juridice străine beneficiare ale unor prestări de servicii de natura activităţilor de lucrări de construcţii, montaj, supraveghere, consultanţă, asistenţă tehnică şi orice alte activităţi, executate de persoane juridice străine sau fizice nerezidente pe teritoriul României, au obligaţia să înregistreze contractele încheiate cu aceşti parteneri la organele fiscale competente, potrivit procedurii instituite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Contractele încheiate pentru activităţi desfăşurate în afara teritoriului României nu fac obiectul înregistrării potrivit prezentelor dispoziţii. Pentru încadrarea ca sediu permanent a unui şantier de construcţii sau a unui proiect de construcţie, ansamblu ori montaj sau a activităţilor de supraveghere legate de acestea şi a altor activităţi similare se va avea în vedere data de începere a activităţii din contractele încheiate sau orice alte informaţii ce probează începerea activităţii. Perioadele consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate în mod direct cu primul contract ce a fost executat se adaugă la perioada care s-a consumat la realizarea contractului de bază.-------------Alin. (7^1) al art. 8 a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA nr. 30 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 627 din 2 septembrie 2011.Alin. (7^1) al art. 8 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 168 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 29 mai 2013, care introduce pct. 1^1 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. (8) În înţelesul prezentului cod, sediul permanent al unei persoane fizice se consideră a fi baza fixă. + Norme metodologice: 2. Sintagma loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea acoperă orice fel de clădiri, echipamente sau instalaţii utilizate pentru desfăşurarea activităţii nerezidentului, indiferent dacă acestea sunt ori nu utilizate exclusiv în acest scop. Un loc de activitate există şi acolo unde nu sunt construite sau nu sunt necesare clădiri pentru desfăşurarea activităţii nerezidentului, ci dispune doar de un spaţiu. Nu este important dacă clădirile, echipamentele sau instalaţiile sunt deţinute în proprietate, sunt închiriate ori se găsesc în alt fel la dispoziţia nerezidentului. Un loc de activitate poate fi constituit de o tarabă în piaţă sau locul de activitate poate fi situat în clădirea unei alte societăţi, atunci când un nerezident are în permanenţă la dispoziţie anumite clădiri sau părţi ale acestora, deţinute în proprietate de altă societate.3. Este suficient ca un nerezident să aibă la dispoziţia sa un spaţiu utilizat pentru activităţi economice pentru ca acesta să constituie un loc de activitate, nefiind necesar niciun drept legal de utilizare a respectivului spaţiu.4. Deşi nu este necesar niciun drept legal oficial de utilizare a unui anumit spaţiu pentru ca locul respectiv să constituie sediu permanent, simpla prezenţă a unui nerezident într-o anumită locaţie nu înseamnă că locaţia respectivă se găseşte la dispoziţia acelui nerezident. Acest principiu este ilustrat de următoarele situaţii în care reprezentanţi ai unui nerezident sunt prezenţi în spaţiile unei alte societăţi: a) Un vânzător care îşi vizitează cu regularitate un client principal pentru a primi comenzi şi se întâlneşte cu directorul de achiziţii în biroul acestuia. În acest caz, clădirea clientului nu se află la dispoziţia societăţii pentru care lucrează vânzătorul şi nu constituie un loc fix de activitate prin care se desfăşoară activităţile nerezidentului. Cu toate acestea, în funcţie de situaţia existentă, se poate aplica art. 8 alin. (5) din Codul fiscal pentru a considera că există un sediu permanent. b) Un angajat al unei societăţi căruia i se permite, pe o perioadă lungă de timp, să utilizeze un birou în sediul unei alte societăţi pentru a asigura respectarea de către societatea din urmă a obligaţiilor asumate prin contractul încheiat cu prima societate. În acest caz, angajatul desfăşoară activităţi legate de obiectul primei societăţi, iar biroul ce se găseşte la dispoziţia sa în sediul celeilalte societăţi va constitui un sediu permanent al angajatorului său, dacă biroul este pus la dispoziţia sa pe o perioadă de timp suficient de lungă pentru a constitui un «loc de activitate» şi dacă activităţile efectuate acolo depăşesc activităţile precizate în art. 8 alin. (4) din Codul fiscal. c) O societate de transport rutier care foloseşte zilnic o perioadă scurtă de timp o platformă de livrare din depozitul clientului său, pentru a livra mărfuri achiziţionate de acel client. În acest caz, prezenţa societăţii de transport rutier la platforma de livrare este de scurtă durată şi societatea nu poate considera că acel loc se află la dispoziţia sa şi constituie un sediu permanent al societăţii. d) Un zugrav care, timp de 2 ani, petrece 3 zile pe săptămână într-o clădire mare de birouri ce aparţine principalului lui client. În acest caz, prezenţa zugravului în acea clădire de birouri în care îşi desfăşoară activitatea, respectiv zugrăveşte, constituie un sediu permanent al zugravului.5. Cuvintele «prin care» trebuie să se aplice în toate situaţiile în care activităţile economice sunt desfăşurate într-o anumită locaţie ce este la dispoziţia societăţii în acest scop. Astfel, se va considera că o societate angajată pentru pavarea unui drum îşi desfăşoară activitatea «prin» locaţia în care are loc activitatea.6. Locul de activitate trebuie să fie «fix», astfel încât să existe o legătură între locul de activitate şi un anumit punct geografic. Nu este importantă perioada de timp în care o societate a unui stat contractant operează în celălalt stat contractant dacă nu face acest lucru într-un loc distinct, dar nu înseamnă că echipamentul ce constituie locul de activitate trebuie să fie efectiv fixat pe sol. Este suficient ca echipamentul să rămână într-un anumit loc. Atunci când activităţile economice ale unei societăţi sunt deplasate între locaţii învecinate, pot exista dificultăţi în a stabili dacă există un singur «loc de activitate». Dacă există mai multe locuri de activitate şi dacă celelalte condiţii ale sediului permanent sunt îndeplinite, la fiecare dintre aceste locuri, societatea va avea mai multe sedii permanente. Se consideră că există un singur loc de activitate atunci când o anumită locaţie, în interiorul căreia sunt deplasate activităţile, poate fi identificată ca formând un tot unitar din punct de vedere comercial şi geografic, în ceea ce priveşte activitatea respectivă. Acest principiu poate fi ilustrat prin exemple: a) O mină constituie un singur loc de activitate, chiar dacă activităţile pot fi deplasate dintr-o locaţie în alta în interiorul acelei mine, deoarece mina respectivă constituie o singură unitate geografică şi comercială din punct de vedere al activităţii miniere. Un «hotel de birouri» în care o firmă de consultanţă închiriază în mod regulat diferite birouri este considerat ca fiind un singur loc de activitate pentru acea firmă, deoarece, în acest caz, clădirea constituie un tot unitar din punct de vedere geografic, iar hotelul este unicul loc de activitate al acelei firme de consultanţă. O stradă pietonală, o piaţă deschisă sau un târg în care îşi fixează standul un comerciant reprezintă unicul loc de activitate al respectivului comerciant. b) Faptul că activităţile pot fi desfăşurate într-o zonă geografică limitată nu are ca rezultat considerarea acelei zone geografice ca fiind loc unic de activitate. Astfel, atunci când un zugrav lucrează succesiv în cadrul unei serii de contracte fără legătură între ele pentru mai mulţi clienţi diferiţi, într-o clădire mare de birouri, fără să existe contract pentru un proiect complex de zugrăvire a clădirii, clădirea nu este considerată ca unic loc de activitate. Dacă însă un zugrav efectuează, în cadrul unui singur contract, lucrări în toată clădirea pentru un singur client, acest contract reprezintă un singur proiect şi clădirea în ansamblul său este un singur loc de activitate pentru lucrările de zugrăvit, deoarece constituie un tot unitar din punct de vedere comercial şi geografic. c) O zonă în care activităţile sunt desfăşurate ca parte a unui singur proiect ce constituie un tot unitar din punct de vedere comercial şi care nu întruneşte aceleaşi condiţii din punct de vedere geografic nu constituie un loc unic de activitate. Astfel, atunci când un consultant lucrează în diferite sucursale din locaţii diferite în cadrul unui singur proiect de instruire profesională a angajaţilor unei bănci, fiecare sucursală este considerată separat. Dacă însă respectivul consultant se deplasează dintr-un birou în altul în cadrul aceleiaşi sucursale, se va considera că el rămâne în acelaşi loc de activitate. Locaţia unică a sucursalei se încadrează în condiţia de tot unitar din punct de vedere geografic, situaţie care lipseşte în cazul în care consultantul se deplasează între sucursale aflate în locaţii diferite.7. Deoarece locul de activitate trebuie să fie fix, se consideră sediu permanent dacă acel loc de activitate are un anumit grad de permanenţă. Se consideră astfel că există un sediu permanent atunci când locul de activitate a fost menţinut pe o perioadă mai lungă de 6 luni. Astfel, în cazul activităţilor a căror natură este repetitivă, fiecare perioadă în care este utilizat locul de activitate trebuie analizată în combinaţie cu numărul de ocazii în care s-a utilizat respectivul loc, care se pot întinde pe un număr de ani.Un loc de activitate poate totuşi să constituie un sediu permanent chiar dacă există doar pentru o perioadă scurtă de timp. Astfel: a) Întreruperile temporare de activitate nu determină încetarea existenţei sediului permanent. Când un anumit loc de activitate este utilizat numai în intervale scurte de timp, dar aceste utilizări au loc cu regularitate pe perioade lungi, locul de activitate nu trebuie considerat ca fiind de natură strict temporară. b) De asemenea, în situaţiile în care un loc de activitate este utilizat pe perioade foarte scurte de timp de un număr de societăţi similare conduse de aceeaşi persoană sau de persoane asociate. În această situaţie se evită considerarea locului de activitate ca fiind utilizat altfel decât în scopuri temporare de fiecare dintre societăţi. c) Atunci când un loc de activitate care a fost la început conceput pentru a fi utilizat pe o perioadă de timp scurtă, încât nu constituia sediu permanent, dar este în realitate menţinut mai mult, devine un loc fix de activitate şi se transformă retroactiv în sediu permanent. Un loc de activitate poate de asemenea constitui un sediu permanent de la înfiinţarea sa chiar dacă a existat, în practică, doar pe o perioadă scurtă de timp, dacă acesta a fost prematur lichidat datorită unor situaţii deosebite, cum ar fi eşecul investiţiei.8. Pentru ca un loc de activitate să constituie sediu permanent, societatea ce îl utilizează trebuie să îşi desfăşoare integral sau parţial activităţile prin acel loc de activitate. Activitatea nu trebuie să fie permanentă în sensul că nu există întreruperi ale operaţiunilor, ci operaţiunile trebuie desfăşurate cu regularitate.9. Atunci când activele corporale, precum utilajele, echipamentele industriale, comerciale sau ştiinţifice, clădirile, ori activele necorporale, precum brevetele, procedurile şi alte proprietăţi similare, sunt închiriate sau acordate în leasing unor terţi printr-un loc fix de activitate menţinut de o societate a unui stat contractant în celălalt stat, această activitate va conferi, în general, locului de activitate caracterul de sediu permanent. Acelaşi lucru este valabil şi atunci când printr-un loc fix de activitate este furnizat capital. Dacă o societate a unui stat închiriază sau acordă în leasing utilaje, echipamente, clădiri sau proprietăţi necorporale unei societăţi a celuilalt stat fără ca pentru această închiriere să menţină un loc fix de activitate în celălalt stat, atunci utilajele, echipamentele, clădirea sau proprietăţile necorporale închiriate nu constituie un sediu permanent al locatorului, cu condiţia ca obiectul contractului să fie limitat la simpla închiriere a utilajelor sau echipamentelor. Acesta este şi cazul când locatorul furnizează personal, ulterior instalării, pentru a opera echipamentul, cu condiţia ca responsabilitatea acestuia să fie limitată la operarea şi întreţinerea echipamentului sub conducerea, responsabilitatea şi controlul locatarului. Dacă personalul are responsabilităţi mai largi, cum ar fi participarea la deciziile privind lucrările în care va fi utilizat echipamentul, sau dacă operează, asigură service, inspectează şi întreţine echipamentul sub responsabilitatea şi controlul locatorului, atunci activitatea locatorului poate depăşi simpla închiriere a echipamentului şi poate constitui o activitate antreprenorială. În acest caz se consideră că există un sediu permanent dacă este îndeplinit criteriul permanenţei.10. Activitatea unei societăţi este desfăşurată în principal de către antreprenor sau de către personal aflat într-o relaţie de angajare retribuită cu societatea. Acest personal include angajaţi şi alte persoane care primesc instrucţiuni de la societate ca agenţi dependenţi. Prerogativele acestui personal în relaţiile sale cu terţii sunt irelevante. Nu are nicio importanţă dacă agentul dependent este autorizat sau nu să încheie contracte, dacă lucrează la locul fix de activitate. Un sediu permanent este considerat şi dacă activitatea societăţii este desfăşurată în principal cu ajutorul echipamentului automatizat, activităţile personalului fiind limitate la montarea, operarea, controlarea şi întreţinerea acestui echipament. Deci, maşinile cu câştiguri, automatele cu vânzare şi celelalte echipamente similare instalate de o societate a unui stat în celălalt stat constituie un sediu permanent în funcţie de desfăşurarea de către societate şi a altor activităţi în afară de instalarea iniţială a maşinilor. Nu există un sediu permanent atunci când societatea doar instalează maşinile şi apoi le închiriază altor societăţi. Un sediu permanent există atunci când societatea care instalează maşinile se ocupă pe cont propriu şi de operarea acestora şi de întreţinerea lor. Acelaşi lucru este valabil şi atunci când maşinile sunt operate şi întreţinute de un agent dependent al societăţii.11. Un sediu permanent există imediat ce societatea începe să îşi desfăşoare activitatea printr-un loc fix de activitate. Acesta este cazul atunci când societatea pregăteşte activitatea pentru care va servi permanent locul de activitate. Perioada de timp în care locul fix de activitate este înfiinţat de către societate nu trebuie luată în calcul, cu condiţia ca această activitate să difere substanţial de activitatea pentru care va servi permanent locul de activitate. Sediul permanent va înceta să existe odată cu renunţarea la locul fix de activitate sau odată cu încetarea oricărei activităţi desfăşurate prin acesta, respectiv atunci când toate actele şi măsurile ce au legătură cu activităţile anterioare ale sediului permanent sunt încheiate, cum ar fi finalizarea tranzacţiilor curente, întreţinerea şi repararea utilajelor. O întrerupere temporară a operaţiunilor nu poate fi privită însă ca o încetare a activităţii. Dacă locul fix de activitate este închiriat unei alte societăţi, acesta va servi în mod normal numai activităţilor acelei societăţi, şi nu activităţilor locatorului; în general, sediul permanent al locatorului încetează să existe, cu excepţia situaţiilor în care acesta continuă să îşi desfăşoare activitatea pe cont propriu prin locul fix de activitate.12. Deşi o locaţie în care echipamentul automat este operat de către o societate poate constitui un sediu permanent în ţara în care este situat, trebuie făcută o distincţie între un computer, ce poate fi instalat într-o locaţie astfel încât în anumite condiţii poate constitui sediu permanent, şi datele şi software-ul utilizat de respectivul echipament sau stocat pe el. Astfel, un site web internet, care reprezintă o combinaţie de software şi date electronice, nu constituie un activ corporal, nu are o locaţie care să poată constitui un «loc de activitate» şi nu există «un amplasament, cum ar fi clădiri sau, în unele cazuri, echipamente sau utilaje» în ceea ce priveşte software-ul şi datele ce constituie site-ul web. Serverul pe care este stocat acel site web şi prin intermediul căruia acesta este accesibil este un echipament ce are o locaţie fizică şi locaţia fizică poate constitui un «loc fix de activitate» al societăţii care operează serverul.13. Distincţia dintre site-ul web şi serverul pe care acesta este stocat şi utilizat este importantă, deoarece societatea care operează serverul poate fi diferită de societatea care desfăşoară activităţi prin site-ul web. Este frecventă situaţia ca un site web prin care o societate desfăşoară activităţi să fie găzduit pe serverul unui furnizor de servicii internet. Deşi onorariile plătite unui furnizor de servicii internet în cadrul acestui aranjament pot avea la bază dimensiunea spaţiului pe disc utilizat pentru a stoca software-ul şi datele necesare site-ului web, prin aceste contracte serverul şi locaţia acestuia nu sunt la dispoziţia societăţii, chiar dacă respectiva societate a putut să stabilească că site-ul său web va fi găzduit pe un anumit server dintr-o anumită locaţie. În acest caz, societatea nu are nicio prezenţă fizică în locaţia respectivă, deoarece site-ul web nu este corporal. În aceste cazuri nu se poate considera că respectiva societate a dobândit un loc de activitate prin aranjamentul de găzduire a site-ului. În cazul în care societatea care desfăşoară activităţi printr-un site web are serverul la dispoziţia sa, aceasta deţine în proprietate sau închiriază serverul pe care este stocat şi utilizat site-ul web şi operează acest server, locul în care se află serverul constituie un sediu permanent al societăţii dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii ale art. 8 din Codul fiscal.14. Computerul într-o anumită locaţie poate constitui un sediu permanent numai dacă îndeplineşte condiţia de a fi fix. În cazul unui server, nu este relevantă posibilitatea ca serverul să fie deplasat, ci dacă acesta este în realitate deplasat sau nu. Pentru ca un server să constituie un loc de activitate fix, el trebuie să fie amplasat într-un anumit loc pe o perioadă de timp suficientă pentru a fi considerat fix.15. Pentru a se stabili dacă activitatea unei societăţi este desfăşurată integral sau parţial printr-un astfel de echipament trebuie să se analizeze de la caz la caz dacă datorită acestui echipament societatea are la dispoziţie facilităţi acolo unde sunt îndeplinite funcţiile de activitate ale societăţii.16. Atunci când o societate operează un computer într-o anumită locaţie, poate exista un sediu permanent chiar dacă nu este necesară prezenţa niciunui angajat al societăţii în locaţia respectivă pentru a opera computerul. Prezenţa personalului nu este necesară pentru a se considera că o societate îşi desfăşoară activităţile parţial sau total într-o locaţie, atunci când nu se impune prezenţa personalului pentru a desfăşura activităţi în acea locaţie. Această situaţie se aplică comerţului electronic în aceeaşi măsură în care se aplică şi altor activităţi în care echipamentul funcţionează automat, cum ar fi în cazul echipamentului automat de pompare utilizat în exploatarea resurselor naturale.17. Un alt aspect este cel legat de faptul că nu se poate considera că există un sediu permanent atunci când operaţiunile de comerţ electronic desfăşurate prin computer într-o anumită locaţie dintr-o ţară sunt limitate la activităţile pregătitoare sau auxiliare descrise în art. 8 alin. (4) din Codul fiscal. Pentru a se stabili dacă anumite activităţi efectuate într-o astfel de locaţie intră sub incidenţa art. 8 alin. (4) din Codul fiscal, ele trebuie analizate de la caz la caz, ţinând seama de diversele funcţii îndeplinite de societate prin respectivul echipament. Activităţile ce sunt în general privite ca fiind activităţi pregătitoare sau auxiliare includ în special: a) furnizarea unei legături de comunicaţii - foarte asemănătoare cu o linie telefonică - între furnizori şi clienţi; b) publicitatea pentru bunuri sau servicii; c) transmiterea informaţiilor printr-un server-oglindă în scopuri de securitate şi eficienţă; d) culegerea de date de piaţă pentru societate; e) furnizarea de informaţii.18. Există un sediu permanent când aceste funcţii constituie partea esenţială şi semnificativă a activităţii de afaceri a societăţii sau când alte funcţii centrale ale societăţii sunt realizate prin computer, echipamentul constituind un loc fix de activitate al societăţii, întrucât aceste funcţii depăşesc activităţile prevăzute la art. 8 alin. (4) din Codul fiscal.19. Funcţiile centrale ale unei anumite societăţi depind de natura activităţii desfăşurate de respectiva societate. Unii furnizori de servicii internet au ca obiect de activitate operarea serverelor lor în scopul găzduirii site-urilor web sau a altor aplicaţii pentru alte societăţi. Pentru aceşti furnizori de servicii internet, operarea serverelor ce oferă servicii clienţilor reprezintă o componentă a activităţii comerciale ce nu este considerată o activitate pregătitoare sau auxiliară.În cazul unei societăţi denumite «e-tailer» sau «e-comerciant» ce are ca activitate vânzarea de produse prin internet şi nu are ca obiect de activitate operarea serverelor, efectuarea serviciilor printr-o locaţie nu este suficientă pentru a concluziona că activităţile desfăşurate în acel loc sunt mai mult decât activităţi pregătitoare şi auxiliare. Într-o astfel de situaţie trebuie să se analizeze natura activităţilor desfăşurate din perspectiva activităţii derulate de societate. Dacă aceste activităţi sunt strict pregătitoare sau auxiliare faţă de activitatea de vânzare de produse pe internet şi locaţia este utilizată pentru a opera un server ce găzduieşte un site web care, aşa cum se întâmplă adesea, este utilizat exclusiv pentru promovare, pentru prezentarea catalogului de produse sau pentru furnizarea de informaţii potenţialilor clienţi, se aplică art. 8 alin. (4) din Codul fiscal şi locaţia nu va constitui un sediu permanent. Dacă funcţiile tipice aferente vânzării sunt realizate în acea locaţie, cum ar fi prin încheierea contractului cu clientul, procesarea plăţii şi livrarea produselor care sunt efectuate automat prin echipamentul amplasat în acel loc, aceste activităţi nu pot fi considerate strict pregătitoare sau auxiliare.20. În ceea ce priveşte aplicarea art. 8 alin. (5) din Codul fiscal, pentru a stabili dacă un furnizor de servicii internet constituie un sediu permanent, atunci când acesta oferă serviciul de a găzdui pe server site-urile web ale altor societăţi, se pune întrebarea dacă este aplicabil art. 8 alin. (5) din Codul fiscal. Art. 8 alin. (5) din Codul fiscal nu se aplică deoarece furnizorii de servicii internet nu sunt consideraţi agenţi ai societăţilor cărora le aparţin site-urile web, deoarece aceştia nu au autoritatea de a încheia contracte în numele acestor societăţi şi nu încheie în mod obişnuit astfel de contracte sau deoarece ei sunt consideraţi agenţi cu statut independent ce acţionează conform activităţii lor obişnuite, lucru evidenţiat şi de faptul că ei găzduiesc site-uri web pentru societăţi diferite. Este de asemenea clar că întrucât site-ul web prin care o societate îşi desfăşoară activitatea nu este în sine o «persoană», conform definiţiei prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 20 din Codul fiscal, art. 8 alin. (5) din Codul fiscal nu se poate aplica pentru a considera că există un sediu permanent, în virtutea faptului că site-ul web este un agent al societăţii, în sensul acelui alineat.21. La definirea sediului permanent se au în vedere comentariile la art. 5 «Sediu permanent» din Modelul convenţiei de evitare a dublei impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.21^1. Prin sintagma orice alte activităţi din alin. (7^1) al art. 8 din Codul fiscal se înţelege serviciile prestate în România, care generează venituri impozabile.21^2. Atunci când nu este încheiat contract în formă scrisă, se înregistrează documentele care justifică prestările efective de servicii pe teritoriul României: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, studii de piaţă sau orice alte documente corespunzătoare.-----------Normele metodologice de aplicare a Titlului I - pentru art. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal - sunt reproduse astfel cum au fost modificate de lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Alin. (1) al pct. 21 din Normele metodologice de aplicare a art. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.Pct. 21 din Normele metodologice de aplicare a art. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de litera A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.Pct. 2-21 din Normele metodologice de aplicare a art. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010.Pct. 21^1 şi 21^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 2 al lit. A a art. I din din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. + Codul fiscal: Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscalArt. 11 - (1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei. În cazul în care tranzacţiile sau o serie de tranzacţii sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convenţiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacţii artificiale se înţelege tranzacţiile sau seriile de tranzacţii care nu au un conţinut economic şi care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate.----------Alin. (1) al art. 11 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.(1^1) Contribuabilii, persoane impozabile stabilite în România, declaraţi inactivi conform art. 78^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care desfăşoară activităţi economice în perioada de inactivitate, sunt supuşi obligaţiilor privind plata impozitelor şi taxelor prevăzute de prezenta lege, dar, în perioada respectivă, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor efectuate. Pentru achiziţiile de bunuri şi/sau servicii efectuate în perioada în care persoana nu are un cod valabil de TVA, destinate operaţiunilor care urmează a fi efectuate după data înregistrării în scopuri de TVA care dau drept de deducere potrivit titlului VI, se ajustează în favoarea persoanei impozabile, prin înscrierea în primul decont de taxă prevăzut la art. 156^2 depus de persoana impozabilă după înregistrarea în scopuri de TVA, sau, după caz, într-un decont ulterior, taxa aferentă: a) bunurilor aflate în stoc şi serviciilor neutilizate, constatate pe bază de inventariere, în momentul înregistrării; b) activelor corporale fixe, inclusiv bunurilor de capital pentru care perioada de ajustare a deducerii nu a expirat, precum şi activelor corporale fixe în curs de execuţie, constatate pe bază de inventariere, aflate în proprietatea sa în momentul înregistrării. În cazul activelor corporale fixe, altele decât bunurile de capital, se ajustează taxa aferentă valorii rămase neamortizate la momentul înregistrării. În cazul bunurilor de capital se aplică prevederile art. 149; c) achiziţiilor de bunuri şi servicii care urmează a fi obţinute, respectiv pentru care exigibilitatea de taxă a intervenit conform art. 134^2 alin. (2) lit. a) şi b) înainte de data înregistrării şi al căror fapt generator de taxă, respectiv livrarea/prestarea, are loc după această dată.----------Alin. (1^1) al art. 11 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.Alin. (1^1) al art. 11 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 16 din 30 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 490 din 2 august 2013.Alin. (1^1) al art. 11 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.(1^2) Beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la contribuabili persoane impozabile stabilite în România, după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi conform art. 78^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită şi/sau a achiziţiilor de bunuri/servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare.-----------Alin. (1^2) al art. 11 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.Alin. (1^2) al art. 11 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 16 din 30 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 490 din 2 august 2013.Alin. (1^2) al art. 11 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.(1^3) Contribuabilii, persoane impozabile stabilite în România, cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA conform prevederilor art. 153 alin. (9) lit. b)-e) şi h), nu beneficiază, în perioada respectivă, de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor efectuate, dar sunt supuşi obligaţiei de plată a TVA colectate, în conformitate cu prevederile titlului VI, aferentă operaţiunilor taxabile desfăşurate în perioada respectivă. Pentru achiziţiile de bunuri şi/sau de servicii efectuate în perioada în care persoana nu are un cod valabil de TVA, destinate operaţiunilor care urmează a fi efectuate după data înregistrării în scopuri de TVA care dau drept de deducere potrivit titlului VI, se ajustează în favoarea persoanei impozabile, prin înscrierea în primul decont de taxă prevăzut la art. 156^2 depus de persoana impozabilă după înregistrarea în scopuri de TVA sau, după caz, într-un decont ulterior, taxa aferentă: a) bunurilor aflate în stoc şi serviciilor neutilizate, constatate pe bază de inventariere, în momentul înregistrării; b) activelor corporale fixe, inclusiv bunurilor de capital pentru care perioada de ajustare a deducerii nu a expirat, precum şi activelor corporale fixe în curs de execuţie, constatate pe bază de inventariere, aflate în proprietatea sa în momentul înregistrării. În cazul activelor corporale fixe, altele decât bunurile de capital, se ajustează taxa aferentă valorii rămase neamortizate la momentul înregistrării. În cazul bunurilor de capital se aplică prevederile art. 149; c) achiziţiilor de bunuri şi servicii care urmează a fi obţinute, respectiv pentru care exigibilitatea de taxă a intervenit conform art. 134^2 alin. (2) lit. a) şi b) înainte de data înregistrării şi al căror fapt generator de taxă, respectiv livrarea/prestarea, are loc după această dată.----------Alin. (1^3) al art. 11 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.Alin. (1^3) al art. 11 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 16 din 30 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 490 din 2 august 2013.Alin. (1^3) al art. 11 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.Partea introductivă a alin. (1^3) al art. 11 a fost modificată de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 4 din 21 ianuarie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 74 din 28 ianuarie 2015.(1^4) Beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la contribuabilii persoane impozabile stabilite în România, cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA conform prevederilor art. 153 alin. (9) lit. b)-e) şi h) şi au fost înscrişi în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 a fost anulată, nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită şi/sau a achiziţiilor de bunuri de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.----------Alin. (1^4) al art. 11 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.Alin. (1^4) al art. 11 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 16 din 30 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 490 din 2 august 2013.Alin. (1^4) al art. 11 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.Alin. (1^4) al art. 11 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA nr. 4 din 21 ianuarie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 74 din 28 ianuarie 2015. (2) În cadrul unei tranzacţii între persoane române şi persoane nerezidente afiliate, precum şi între persoane române afiliate, autorităţile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta preţul de piaţă al bunurilor sau al serviciilor furnizate în cadrul tranzacţiei. La stabilirea preţului de piaţă al tranzacţiilor între persoane afiliate se foloseşte cea mai adecvată dintre următoarele metode: a) metoda comparării preţurilor, prin care preţul de piaţă se stabileşte pe baza preţurilor plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile către persoane independente; b) metoda cost-plus, prin care preţul de piaţă se stabileşte pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacţie, majorat cu marja de profit corespunzătoare; c) metoda preţului de revânzare, prin care preţul de piaţă se stabileşte pe baza preţului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului şi o marjă de profit; d) orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind preţurile de transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.--------------Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010. + Norme metodologice: 22. Reconsiderarea evidenţelor, realizată de autoritatea fiscală în scopul reflectării preţului de piaţă al bunurilor şi serviciilor, se efectuează şi la cealaltă persoană afiliată implicată.23. La estimarea preţului de piaţă al tranzacţiilor se poate utiliza una dintre următoarele metode: a) metoda comparării preţurilor; b) metoda cost-plus; c) metoda preţului de revânzare; d) orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind preţurile de transfer, emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.24. În termeni generali, preţul de piaţă este determinat prin raportarea la tranzacţii comparabile necontrolate. O tranzacţie este necontrolată dacă se desfăşoară între persoane independente.25. Metoda comparării preţurilorDeterminarea preţului de piaţă are la bază comparaţia preţului tranzacţiei analizate cu preţurile practicate de alte entităţi independente de aceasta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile. Pentru transferul de bunuri, mărfuri sau servicii între persoane afiliate, preţul de piaţă este acel preţ pe care l-ar fi convenit persoane independente, în condiţiile existente pe pieţe, comparabile din punct de vedere comercial, pentru transferul de bunuri sau de mărfuri identice ori similare, în cantităţi comparabile, în acelaşi punct din lanţul de producţie şi de distribuţie şi în condiţii comparabile de livrare şi de plată. În acest sens, pentru stabilirea valorii de piaţă se poate recurge la: a) compararea preţurilor convenite între persoane afiliate cu preţurile convenite în relaţiile cu persoane independente, pentru tranzacţii comparabile (compararea internă a preţurilor); b) compararea preţurilor convenite între persoane independente, pentru tranzacţii comparabile (compararea externă a preţurilor).Pentru aplicarea metodei comparării preţurilor, preţul de piaţă al tranzacţiei este determinat prin compararea preţului de vânzare al mărfurilor şi serviciilor identice sau similare, vândute în cantităţi comparabile, cu preţul de vânzare al mărfurilor şi al serviciilor supuse evaluării. În cazul în care cantităţile nu sunt comparabile, se utilizează preţul de vânzare pentru mărfurile şi serviciile identice sau similare, vândute în cantităţi diferite. Pentru aceasta, preţul de vânzare se corectează cu diferenţele în plus sau în minus care ar putea fi determinate de diferenţa de cantitate.26. Metoda cost-plusPentru determinarea preţului pieţei, metoda se bazează pe majorarea costurilor principale cu o marjă de profit corespunzătoare domeniului de activitate al contribuabilului. Punctul de plecare pentru această metodă, în cazul transferului de mărfuri sau de servicii între persoane afiliate, este reprezentat de costurile producătorului sau ale furnizorului de servicii. Aceste costuri sunt stabilite folosindu-se aceeaşi metodă de calcul pe care persoana care face transferul îşi bazează şi politica de stabilire a preţurilor faţă de persoane independente. Suma care se adaugă la costul astfel stabilit va avea în vedere o marjă de profit care este corespunzătoare domeniului de activitate al contribuabilului. În acest caz, preţul de piaţă al tranzacţiei controlate reprezintă rezultatul adăugării profitului la costurile de mai sus. În cazul în care mărfurile sau serviciile sunt transferate printr-un număr de persoane afiliate, această metodă urmează să fie aplicată separat pentru fiecare stadiu, luându-se în considerare rolul şi activităţile concrete ale fiecărei persoane afiliate. Costul plus profitul furnizorului într-o tranzacţie controlată va fi stabilit în mod corespunzător prin referinţă la costul plus profitul aceluiaşi furnizor în comparaţie cu tranzacţiile necontrolate. În completare, metoda care poate fi folosită este costul plus profitul care a fost câştigat în tranzacţii comparabile de către o persoană independentă.27. Metoda preţului de revânzareÎn cazul acestei metode preţul pieţei este determinat pe baza preţului de revânzare al produselor şi serviciilor către entităţi independente, diminuat cu cheltuielile de vânzare, alte cheltuieli ale contribuabilului şi o marjă de profit. Această metodă se aplică pornindu-se de la preţul la care un produs cumpărat de la o persoană afiliată este revândut unei persoane independente. Acest preţ (preţul de revânzare) este apoi redus cu o marjă brută corespunzătoare (marja preţului de revânzare), reprezentând valoarea din care ultimul vânzător din cadrul grupului încearcă să îşi acopere cheltuielile de vânzare şi alte cheltuieli de operare în funcţie de operaţiunile efectuate (luând în considerare activele utilizate şi riscul asumat) şi să realizeze un profit corespunzător. În acest caz, preţul de piaţă pentru transferul bunului între entităţi afiliate este preţul care rămâne după scăderea marjei brute şi după ajustarea cu alte costuri asociate achiziţionării produsului. Marja preţului de revânzare a ultimului vânzător într-o tranzacţie controlată poate fi determinată prin referinţă la marja profitului de revânzare, pe care acelaşi ultim vânzător o câştiga pentru bunurile procurate şi vândute în cadrul tranzacţiilor necontrolate comparabile. De asemenea, se poate utiliza şi marja profitului ultimei vânzări realizate de o persoană independentă în cadrul unor tranzacţii necontrolate comparabile.La stabilirea valorii marjei preţului de revânzare trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte: a) factorii referitori la perioada de timp dintre cumpărarea iniţială şi revânzare, inclusiv cei referitori la schimbările survenite pe piaţă în ceea ce priveşte cheltuielile, ratele de schimb şi inflaţia; b) modificările survenite în starea şi gradul de uzură al bunurilor ce fac obiectul tranzacţiei, inclusiv modificările survenite prin progresul tehnologic dintr-un anumit domeniu; c) dreptul exclusiv al revânzătorului de a vinde anumite bunuri sau drepturi, care ar putea influenţa decizia asupra unei schimbări a marjei de preţ.De regulă, metoda preţului de revânzare este utilizată în cazul în care cel care revinde nu majorează substanţial valoarea produsului. Metoda poate fi utilizată şi atunci când, înainte de revânzare, bunurile mai sunt prelucrate şi, în aceste circumstanţe, se poate stabili marja adecvată.28. În sensul art. 11 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, prin alte metode recunoscute în liniile directoare privind preţurile de transfer, emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, se înţelege metoda marjei nete şi metoda împărţirii profitului.29. Metoda marjei neteMetoda marjei nete implică calcularea marjei nete a profitului, obţinută de o persoană în urma uneia sau a mai multor tranzacţii cu persoane afiliate, şi estimarea acestei marje pe baza nivelului obţinut de către aceeaşi persoană în tranzacţii cu persoane independente sau pe baza marjei obţinute în tranzacţii comparabile efectuate de persoane independente.Metoda marjei nete presupune efectuarea unei comparaţii între anumiţi indicatori financiari ai persoanelor afiliate şi aceiaşi indicatori ai persoanelor independente care activează în cadrul aceluiaşi domeniu de activitate.În utilizarea metodei marjei nete trebuie luate în considerare diferenţele dintre persoanele ale căror marje sunt comparabile. În acest sens vor fi avuţi în vedere următorii factori: competitivitatea altor contribuabili de pe piaţă şi a bunurilor echivalente, eficienţa şi strategia de management, poziţia pe piaţă, diferenţa în structura costurilor şi nivelul experienţei în afaceri.30. Metoda împărţirii profituluiMetoda împărţirii profitului se foloseşte atunci când tranzacţiile efectuate între persoane afiliate sunt interdependenţe, astfel încât nu este posibilă identificarea unor tranzacţii comparabile. Această metodă presupune estimarea profitului obţinut de persoanele afiliate în urma uneia sau a mai multor tranzacţii şi împărţirea acestor profituri între persoanele afiliate proporţional cu profitul care ar fi fost obţinut de către persoane independente. Împărţirea profiturilor trebuie să se realizeze printr-o estimare adecvată a veniturilor realizate şi a costurilor suportate în urma uneia sau a mai multor tranzacţii de către fiecare persoană. Profiturile trebuie împărţite astfel încât să reflecte funcţiile efectuate, riscurile asumate şi activele folosite de către fiecare dintre părţi.31. În cazul comparării tranzacţiilor dintre persoane afiliate şi cele independente se au în vedere: a) diferenţele determinate de particularităţile bunurilor materiale, nemateriale sau ale serviciilor ce fac obiectul tranzacţiilor comparabile, în măsura în care aceste particularităţi influenţează preţul de piaţă al obiectului respectivei tranzacţii; b) funcţiile îndeplinite de persoane în tranzacţiile respective.La analiza funcţiilor persoanelor participante într-o tranzacţie vor fi avute în vedere: importanţa economică a funcţiilor îndeplinite de fiecare participant, împărţirea riscurilor şi a responsabilităţilor între părţile ce participă la tranzacţie, volumul resurselor angajate, al utilajelor şi echipamentelor, valoarea activelor necorporale folosite.32. La stabilirea preţului de piaţă al tranzacţiilor dintre persoane afiliate se foloseşte una dintre metodele prevăzute mai sus. În vederea stabilirii celei mai adecvate metode se au în vedere următoarele elemente: a) metoda care se apropie cel mai mult de împrejurările în care sunt stabilite preţurile supuse liberei concurenţe pe pieţe comparabile din punct de vedere comercial; b) metoda pentru care sunt disponibile date rezultate din funcţionarea efectivă a persoanelor afiliate implicate în tranzacţii supuse liberei concurenţe; c) gradul de precizie cu care se pot face ajustări în vederea obţinerii comparabilităţii; d) circumstanţele cazului individual; e) activităţile desfăşurate efectiv de diferitele persoane afiliate; f) metoda folosită trebuie să corespundă împrejurărilor date ale pieţei şi ale activităţii contribuabilului; g) documentaţia care poate fi pusă la dispoziţie de către contribuabil.33. Circumstanţele cazului individual care urmează să fie luat în considerare în examinarea preţului de piaţă sunt: a) tipul, starea, calitatea, precum şi gradul de noutate al bunurilor, mărfurilor şi serviciilor transferate; b) condiţiile pieţei pe care bunurile, mărfurile sau serviciile sunt folosite, consumate, tratate, prelucrate sau vândute unor persoane independente; c) activităţile desfăşurate şi stadiile din lanţul producţiei şi distribuţiei ale entităţilor implicate; d) clauzele cuprinse în contractele de transfer privind: obligaţiile, termenele de plată, rabaturile, reducerile, garanţiile acordate, asumarea riscului; e) în cazul unor relaţii de transfer pe termen lung, avantajele şi riscurile legate de acestea; f) condiţiile speciale de concurenţă.34. În aplicarea metodelor prevăzute la art. 11 alin. (2) din Codul fiscal se iau în considerare datele şi documentele înregistrate în momentul în care a fost încheiat contractul.În cazul contractelor pe termen lung este necesar să se aibă în vedere dacă terţe părţi independente ţin seama de riscurile asociate, încheind contractele corespunzătoare (de exemplu, clauze de actualizare a preţului).În situaţia în care în legătură cu transferul bunurilor şi al serviciilor sunt convenite aranjamente financiare speciale (condiţii de plată sau facilităţi de credit pentru client diferite de practica comercială obişnuită), precum şi în cazul furnizării parţiale de materiale de către client sau servicii auxiliare, la determinarea preţului de piaţă trebuie să se ia în considerare şi aceşti factori.35. La aplicarea metodelor prevăzute la art. 11 alin. (2) din Codul fiscal nu se iau în considerare preţurile care au fost influenţate de situaţii competitive speciale, cum ar fi: a) preţuri practicate pe pieţe speciale închise, unde aceste preţuri sunt stabilite diferit de condiţiile de pe piaţa din care se face transferul; b) preţuri care sunt supuse reducerilor speciale legate de introducerea de produse noi pe piaţă; c) preţuri care sunt influenţate de reglementările autorităţilor publice.36. Atunci când se stabileşte preţul de piaţă al serviciilor în cadrul tranzacţiilor dintre persoane afiliate, autorităţile fiscale examinează în primul rând dacă persoanele independente, cu un comportament adecvat, ar fi încheiat o asemenea tranzacţie în condiţiile stabilite de persoanele afiliate.În cazul furnizărilor de servicii se iau în considerare tarifele obişnuite pentru fiecare tip de activitate sau tarifele standard existente în anumite domenii (transport, asigurare). În cazul în care nu există tarife comparabile se foloseşte metoda «cost-plus».37. În cazul costurilor de publicitate, acestea se deduc de către acele persoane afiliate care urmează să beneficieze de pe urma publicităţii făcute sau, dacă este necesar, sunt alocate proporţional cu beneficiul. În situaţia în care costurile de publicitate sunt asumate de societatea-mamă în numele grupului ca un tot unitar, acestea sunt nedeductibile la persoana controlată.La calcularea profitului, autorităţile fiscale estimează cheltuielile efectuate de persoanele afiliate cu publicitatea, proporţional cu beneficiile câştigate de aceste persoane din publicitate. Dacă un contribuabil efectuează cheltuieli cu publicitatea de care beneficiază şi o persoană afiliată, se presupune că prima persoană a furnizat celei de a doua persoane servicii comerciale, proporţional cu natura şi sfera serviciilor furnizate de o companie de publicitate independentă.Pentru a stabili mai clar proporţiile cheltuielilor efectuate de fiecare persoană cu publicitatea, de care beneficiază două sau mai multe persoane afiliate, trebuie luate în considerare pieţele pe care s-a făcut publicitatea şi cota de piaţă a respectivelor persoane afiliate în vânzările de bunuri şi servicii cărora li s-a făcut reclamă.38. Când un contribuabil acordă un împrumut (credit) unei persoane afiliate sau atunci când acesta primeşte un astfel de împrumut (credit), indiferent de scopul şi destinaţia sa, preţul pieţei pentru asemenea serviciu este constituit din dobânda care ar fi fost agreată de persoane independente pentru astfel de servicii furnizate în condiţii comparabile, inclusiv comisionul de administrare a creditului, respectiv împrumutului.În cazul serviciilor de finanţare între persoane afiliate, pentru alocarea veniturilor se analizează: a) dacă împrumutul dat este în interesul desfăşurării activităţii beneficiarului şi a fost utilizată în acest scop; b) dacă a existat o schemă de distribuţie a profitului.Încadrarea împrumutului în schema de distribuţie a profitului va fi presupusă dacă la data acordării împrumutului nu se aşteaptă în mod cert o rambursare a împrumutului sau dacă contractul conţine clauze defavorabile pentru plătitor.Atunci când se examinează dobânda, trebuie luate în considerare: suma şi durata împrumutului, natura şi scopul împrumutului, garanţia implicată, valuta implicată, riscurile de schimb şi costurile măsurilor de asigurare a ratei de schimb, precum şi alte circumstanţe de acordare a împrumutului.Raportarea condiţiilor de împrumut are în vedere ratele dobânzii aplicate în împrejurări comparabile şi în aceeaşi zonă valutară de o persoană independentă. De asemenea, trebuie să se ţină seama de măsurile pe care persoanele independente le-ar fi luat pentru a împărţi riscul de schimb (de exemplu: clauze care menţin valoarea împrumutului în termeni reali, încheierea unui contract de devize pentru plată la termen pe cheltuiala împrumutătorului).39. În cazul dobânzilor aferente furnizorilor de bunuri şi de servicii este necesar să se examineze dacă costul dobânzii reprezintă o practică comercială obişnuită sau dacă părţile care fac tranzacţia cer dobândă acolo unde, în tranzacţii comparabile, bunurile şi serviciile sunt transferate reciproc. Aceste elemente de analiză se au în vedere şi la alte forme de venituri sau costuri asimilate dobânzilor.40. Atunci când se stabileşte preţul de piaţă al drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul tranzacţiilor dintre persoane afiliate, autorităţile fiscale examinează în primul rând dacă persoanele independente, cu un comportament adecvat, ar fi încheiat o asemenea tranzacţie în condiţiile stabilite de persoane afiliate.În cazul transferului de drepturi de proprietate intelectuală, cum sunt: drepturile de folosire a brevetelor, licenţelor, know-how şi altele de aceeaşi natură, costurile folosirii proprietăţii nu sunt deduse separat dacă drepturile sunt transferate în legătură cu furnizarea de bunuri sau de servicii şi dacă sunt incluse în preţul acestora.41. În cazul serviciilor de administrare şi conducere din interiorul grupului se au în vedere următoarele: a) între persoanele afiliate costurile de administrare, management, control, consultanţă sau funcţii similare sunt deduse la nivel central sau regional prin intermediul societăţii mamă, în numele grupului ca un tot unitar. Nu poate fi cerută o remuneraţie pentru aceste activităţi, în măsura în care baza lor legală este relaţia juridică ce guvernează forma de organizare a afacerilor sau orice alte norme care stabilesc legăturile dintre entităţi. Cheltuielile de această natură pot fi deduse numai dacă astfel de entităţi furnizează în plus servicii persoanelor afiliate sau dacă în preţul bunurilor şi în valoarea tarifelor serviciilor furnizate se iau în considerare şi serviciile sau costurile administrative. Nu pot fi deduse costuri de asemenea natură de către o filială care foloseşte aceste servicii luând în considerare relaţia juridică dintre ele, numai pentru propriile condiţii, ţinând seama că nu ar fi folosit aceste servicii dacă ar fi fost o persoană independentă; b) serviciile trebuie să fie prestate în fapt. Simpla existenţă a serviciilor în cadrul unui grup nu este suficientă, deoarece, ca regulă generală, persoanele independente plătesc doar serviciile care au fost prestate în fapt.Pentru aplicarea prezentelor norme metodologice, autorităţile fiscale vor lua în considerare şi Liniile directoare privind preţurile de transfer, emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică."-----------Normele metodologice de aplicare a Titlului I - pentru art. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal - sunt reproduse astfel cum au fost modificate de lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Pct. 22-41 din Normele metodologice de aplicare a art. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 3 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010. + Codul fiscal: *TITLUL IIImpozitul pe profit*CAPITOLUL IDispoziţii generaleContribuabiliArt. 13. - Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili: a) persoanele juridice române; + Norme metodologice: 1. Fac parte din această categorie companiile naţionale, societăţile naţionale, regiile autonome, indiferent de subordonare, societăţile comerciale, indiferent de forma juridică de organizare şi de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare cu capital străin sau cu capital integral străin, societăţile agricole şi alte forme de asociere agricola cu personalitate juridică, organizaţiile cooperatiste, instituţiile financiare şi instituţiile de credit, fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile, precum şi orice altă entitate care are statutul legal de persoană juridică constituită potrivit legislaţiei române.2. În cazul persoanelor juridice române care deţin participaţii în capitalul altor societăţi comerciale şi care întocmesc situaţii financiare consolidate, calculul şi plata impozitului pe profit se fac la nivelul fiecărei persoane juridice din grup. + Codul fiscal: b) persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu/mai multor sedii permanente în România;------------Lit. b) a art. 13 a fost modificată de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 168 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 29 mai 2013, care introduce pct. 4^1 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. + Norme metodologice: 3. Persoanele juridice străine, cum sunt: companiile, fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile şi orice entităţi similare, înfiinţate şi organizate în conformitate cu legislaţia unei alte ţări, devin subiect al impunerii atunci când îşi desfăşoară activitatea, integral sau parţial, prin intermediul unui sediu permanent în România, aşa cum este definit acesta în Codul fiscal, de la începutul activităţii sediului. + Codul fiscal: ScutiriArt. 15. - (1) Sunt scutiţi de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili: [...] d) fundaţiile române constituite ca urmare a unui legat; + Norme metodologice: 4. Fundaţia constituită ca urmare a unui legat, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare, este subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe persoane, care, pe baza unui act juridic pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat în mod permanent şi irevocabil realizării unui scop de interes general sau, după caz, comunitar. + Codul fiscal: e) cultele religioase, pentru veniturile obţinute din activităţi economice care sunt utilizate pentru susţinerea activităţilor cu scop caritabil;---------------Lit. e) a alin. (1) al art. 15 a fost abrogată de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007. + Norme metodologice: 5. Abrogat.------------Pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a art. 15, alin. (1), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 1 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a art. 15, alin. (1), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 1 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007. + Codul fiscal: f) cultele religioase, pentru: venituri obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii, venituri obţinute din chirii, alte venituri obţinute din activităţi economice, venituri din despăgubiri în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. g) instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior, cu modificările ulterioare; + Norme metodologice: 6. Veniturile obţinute din activităţi economice de către contribuabilii prevăzuţi la art. 15 alin. (1) lit. f), g) şi h) din Codul fiscal şi care sunt utilizate în alte scopuri decât cele expres menţionate la literele respective se supun impozitării cu cota prevăzută la art. 17 din Codul fiscal. În vederea stabilirii bazei impozabile, din veniturile obţinute se scad cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri.---------------Pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 15, alin. (1), lit. e), f), g) şi h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2, subpct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.Pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 15, alin. (1), lit. f), g) şi h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007. + Codul fiscal: (2) Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri: [...] k) veniturile obţinute din reclamă şi publicitate, realizate de organizaţiile nonprofit de utilitate publică, potrivit legilor de organizare şi funcţionare, din domeniul culturii, cercetării ştiinţifice, învăţământului, sportului, sănătăţii, precum şi de camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale. + Norme metodologice: 7. Sunt venituri neimpozabile din reclamă şi publicitate veniturile obţinute din închirieri de spatii publicitare pe: clădiri, terenuri, tricouri, cărţi, reviste, ziare etc. Nu se includ în veniturile descrise anterior veniturile obţinute din prestări de servicii de intermediere în reclamă şi publicitate. + Codul fiscal: (3) Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit şi pentru veniturile din activităţi economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit, prevăzute la alin. (2). Organizaţiile prevăzute în prezentul alineat datorează impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât cele prevăzute la alin. (2) sau în prezentul alineat, impozit calculat prin aplicarea cotei prevăzute la art. 17 alin. (1) sau art. 18, după caz. + Norme metodologice: 8. Organizaţiile nonprofit care obţin venituri, altele decât cele menţionate la art. 15 alin. (2) din Codul fiscal, şi depăşesc limita prevăzută la alin. (3) plătesc impozit pentru profitul corespunzător acestora. Determinarea profitului impozabil se face în conformitate cu prevederile de la cap. II, titlul II din Codul fiscal. În acest sens se vor avea în vedere următoarele: a) stabilirea veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 15 alin. (2) din Codul fiscal; b) determinarea veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 15 alin. (3) din Codul fiscal, prin parcurgerea următorilor paşi:- calculul echivalentului în lei a 15.000 euro prin utilizarea cursului mediu de schimb valutar EUR/ROL comunicat de Banca Naţională a României pentru anul fiscal respectiv;- calculul valorii procentului de 10% din veniturile prevăzute la lit. a);- stabilirea veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 15 alin. (3) din Codul fiscal ca fiind valoarea cea mai mică dintre sumele stabilite conform precizărilor anterioare; c) stabilirea veniturilor neimpozabile prin adunarea sumelor de la lit. a) şi b); d) determinarea veniturilor impozabile prin scăderea din totalul veniturilor a celor de la lit. c); e) calculul profitului impozabil corespunzător veniturilor impozabile de la lit. d), avându-se în vedere următoarele:(i) stabilirea cheltuielilor efectuate în scopul realizării veniturilor impozabile de la lit. d). Este necesara utilizarea de către contribuabil a unor chei corespunzătoare de repartizare a cheltuielilor comune;(ii) stabilirea valorii deductibile a cheltuielilor determinate conform regulilor de la pct. (i), luându-se în considerare prevederile art. 21 din Codul fiscal;(iii) stabilirea profitului impozabil ca diferenţă între veniturile impozabile de la lit. d) şi cheltuielile deductibile stabilite la pct. (ii); f) calculul impozitului pe profit prin aplicarea cotei prevăzute la art. 17 alin. (1) sau la art. 18 din Codul fiscal, după caz, asupra profitului impozabil stabilit la lit. e).8^1. Veniturile realizate de organizaţiile nonprofit din transferul sportivilor sunt venituri impozabile la determinarea profitului impozabil.---------------Pct. 8^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 15, alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 1 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.8^2. Prevederile alin. (2) şi alin. (3) ale art. 15 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile şi persoanelor juridice care sunt constituite şi funcţionează potrivit Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, cu modificările şi completările ulterioare.------------Pct. 8^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 15, alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. (4) Prevederile alin. (2) şi (3) sunt aplicabile şi persoanelor juridice care sunt constituite şi funcţionează potrivit Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.-------------Alin. (4) al art. 15 a fost introdus de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 76 din 6 mai 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 307 din 11 mai 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009, cu pct. 13^1. + Codul fiscal: Anul fiscalArt. 16. - (1) Anul fiscal este anul calendaristic. (2) Când un contribuabil se înfiinţează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), contribuabilii care au optat, în conformitate cu legislaţia contabilă în vigoare, pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic pot opta ca anul fiscal să corespundă exerciţiului financiar. Primul an fiscal modificat include şi perioada anterioară din anul calendaristic cuprinsă între 1 ianuarie şi ziua anterioară primei zi a anului fiscal modificat, acesta reprezentând un singur an fiscal. Contribuabilii comunică organelor fiscale teritoriale modificarea anului fiscal, cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de începutul anului fiscal modificat.----------Alin. (3) al art. 16 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. + Norme metodologice: 9. În cazul înfiinţării unui contribuabil într-un an fiscal perioada impozabilă începe: a) de la data înregistrării acestuia la registrul comerţului, dacă are această obligaţie; b) de la data înregistrării în registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente, dacă are această obligaţie; c) de la data încheierii sau, după caz, a punerii în aplicare a contractelor de asociere, în cazul asocierilor care nu dau naştere unei noi persoane juridice.10. Perioada impozabilă se încheie, în cazul divizărilor sau fuziunilor care au ca efect juridic încetarea existenţei persoanelor juridice prin dizolvare fără lichidare, la una dintre următoarele date: a) la data înregistrării în registrul comerţului/registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente a noii societăţi sau a ultimei dintre ele, în cazul constituirii uneia sau mai multor societăţi noi; b) la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operaţiunea sau de la altă dată stabilită prin acordul părţilor în cazul în care se stipulează că operaţiunea va avea efect la o altă dată, potrivit legii; c) la data înmatriculării persoanei juridice înfiinţate potrivit legislaţiei europene, în cazul în care prin fuziune se constituie asemenea persoane juridice; d) la data stabilită potrivit legii, în alte cazuri decât cele menţionate la lit. a), b) şi c).În cazul dizolvării urmată de lichidarea contribuabilului, perioada impozabilă încetează la data depunerii situaţiilor financiare la registrul unde a fost înregistrată, conform legii, înfiinţarea acestuia.------------Pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a art. 16 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. + Codul fiscal: Impozit minim pentru baruri de noapte, cluburi de noapte, discoteci, cazinouri şi pariuri sportiveArt. 18*). - Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, şi la care impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.-----------Art. 18 a fost modificat de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004. + Norme metodologice: 11. Intra sub incidenta prevederilor art. 18 din Codul fiscal contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, încadraţi potrivit dispoziţiilor legale în vigoare; aceştia trebuie să organizeze şi să conducă evidenţa contabilă pentru a se cunoaşte veniturile şi cheltuielile corespunzătoare acestor activităţi. La determinarea profitului aferent acestor activităţi se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi administrare şi alte cheltuieli comune ale contribuabilului, proporţional cu veniturile obţinute din aceste activităţi. În cazul în care impozitul pe profitul datorat este mai mic decât 5% din veniturile obţinute din aceste activităţi, contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% din aceste venituri. Acesta se adauga la valoarea impozitului pe profit aferent celorlalte activităţi, impozit calculat potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal. Veniturile care se iau în calcul pentru aplicarea cotei de 5% sunt veniturile aferente activităţilor respective, înregistrate în conformitate cu reglementările contabile. + Codul fiscal: Impozit minimArt. 18. - (1) Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, şi în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate. (2) Abrogat.-------------Alin. (2) al art. 18 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 87 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010. (3) Abrogat-------------Alin. (3) al art. 18 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 87 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010. (4) Abrogat.-------------Alin. (4) al art. 18 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 87 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010. (5) Abrogat.------------Alin. (5) al art. 18 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 22 din 24 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 201 din 30 martie 2010.Alin. (5) al art. 18 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 87 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010. (6) Abrogat.-------------Alin. (6) al art. 18 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 22 din 24 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 201 din 30 martie 2010.Alin. (6) al art. 18 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 87 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010. (7) Abrogat.-------------Alin. (7) al art. 18 a fost introdus de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 76 din 6 mai 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 307 din 11 mai 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009, cu pct. 13^2.-------------Alin. (7) al art. 18 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 87 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010. + Norme metodologice: 11^1. Contribuabilii menţionaţi la art. 18 alin. (2) din Codul fiscal, la determinarea impozitului datorat, vor avea în vedere următoarele: a) calculul impozitului pe profit aferent trimestrului/anului, potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal; b) încadrarea în tranşa de venituri totale anuale prevăzută la art. 18 alin. (3) din Codul fiscal în funcţie de veniturile totale anuale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se scad veniturile prevăzute la art. 18 alin. (4) din Codul fiscal; c) stabilirea impozitului minim anual/trimestrial datorat corespunzător tranşei de venituri totale anuale, determinată potrivit lit. b); d) compararea impozitului pe profit trimestrial/anual cu impozitul minim trimestrial/anual şi plata impozitului la nivelul sumei celei mai mari.11^2. În aplicarea prevederilor art. 18 alin. (2) coroborat cu art. 34 alin. (15) lit. a) din Codul fiscal, pentru trimestrul II al anului 2009, la calculul impozitului datorat se vor avea în vedere următoarele: a) calculul impozitului pe profit aferent trimestrului II, potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal; b) încadrarea în tranşa de venituri totale anuale prevăzută la art. 18 alin. (3) din Codul fiscal în funcţie de veniturile totale anuale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se scad veniturile prevăzute la art. 18 alin. (4) din Codul fiscal; c) stabilirea impozitului minim corespunzător tranşei de venituri totale anuale, determinată potrivit lit. b), pentru perioada 1 mai 2009-30 iunie 2009; d) compararea impozitului pe profit aferent trimestrului II cu impozitul minim calculat potrivit lit. c) şi plata impozitului la nivelul sumei celei mai mari.Exemplul IO societate comercială a determinat la sfârşitul trimestrului al II-lea impozit pe profit în sumă de 250 lei. Pentru încadrarea în prevederile art. 18 alin. (2) contribuabilul ia în calcul veniturile totale înregistrate la 31 decembrie 2008, determinând un impozit minim în valoare de 2.200 lei, corespunzător tranşei de venituri totale anuale în sumă de 40.000 lei. Pentru perioada 1 mai 2009-30 iunie 2009 din trimestrul al II-lea impozitul minim se calculează în mod corespunzător prin împărţirea impozitului minim anual la 12 luni şi înmulţit cu 2 (lunile mai şi iunie), astfel: (2.200/12) x 2 = 367 lei.Având în vedere că impozitul pe profit datorat pentru trimestrul al II-lea este în sumă de 250 lei, iar impozitul minim calculat pentru aceeaşi perioadă este de 367 lei, contribuabilul are obligaţia de plată a impozitului minim în sumă de 367 lei.Exemplul IIO societate comercială a determinat la sfârşitul trimestrului al II-lea impozit pe profit în sumă de 500 lei. Pentru încadrarea în prevederile art. 18 alin. (2) contribuabilul ia în calcul veniturile totale înregistrate la 31 decembrie 2008, determinând un impozit minim în valoare de 2.200 lei corespunzător tranşei de venituri totale anuale în sumă de 50.000 lei. Pentru perioada 1 mai 2009-30 iunie 2009 din trimestrul al II-lea impozitul minim se calculează în mod corespunzător prin împărţirea impozitului minim anual la 12 luni şi înmulţit cu 2 (lunile mai şi iunie), astfel: (2.200/12) x 2 = 367 lei.Având în vedere că impozitul pe profit datorat pentru trimestrul al II-lea este în sumă de 500 lei, iar impozitul minim calculat pentru aceeaşi perioadă este de 367 lei, contribuabilul are obligaţia de plată a impozitului pe profit în sumă de 500 lei.11^3. Pentru definitivarea impozitului pe profit aferent trimestrului al IV-lea al anului 2009, din impozitul pe profit calculat cumulat de la începutul anului se scade impozitul pe profit aferent perioadei precedente, inclusiv impozitul minim datorat, după caz, până la nivelul impozitului minim datorat în cursul anului fiscal.Exemplul IIIO societate comercială înregistrează pierdere fiscală la sfârşitul trimestrului I şi al II-lea. Pentru încadrarea în prevederile art. 18 alin. (2) contribuabilul ia în calcul veniturile totale înregistrate la 31 decembrie 2008, determinând un impozit minim în valoare de 6.500 lei, corespunzător tranşei de venituri totale anuale în sumă de 300.000 lei. Pentru perioada 1 mai 2009-30 iunie 2009 din trimestrul al II-lea impozitul minim se calculează în mod corespunzător prin împărţirea impozitului minim anual la 12 luni şi înmulţit cu 2 (lunile mai şi iunie), astfel: (6.500/12) x 2 = 1.083 lei. Prin urmare, pentru trimestrul al II-lea societatea datorează impozitul minim în sumă de 1.083 lei.Impozitul pe profit cumulat de la începutul anului este în sumă de 6.000 lei. Pentru determinarea impozitului datorat pentru trimestrul al III-lea se efectuează următorul calcul: 6.000 - 1.083 = 4.917 lei.Se compară impozitul pe profit aferent trimestrului al III-lea, în sumă de 4.917 lei, cu impozitul minim aferent acestei perioade: (6.500/12) x 3 = 1.625 lei şi se datorează impozitul pe profit.La închiderea exerciţiului financiar 2009, contribuabilul înregistrează pierdere fiscală. Prin urmare, pentru trimestrul al IV-lea datorează impozit minim în sumă de 1.625 lei. În acest caz, impozitul pe profit de recuperat reprezintă impozitul datorat în cursul anului respectiv mai puţin impozitul minim.11^4. Impozitul pe profit aferent trimestrului/anului se calculează potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal, inclusiv cele referitoare la recuperarea pierderii fiscale prevăzute la art. 26 din titlul II «Impozitul pe profit».Exemplul IVO societate comercială înregistrează la sfârşitul anului 2008 pierdere fiscală în sumă de 700 lei. În cursul anului 2009 societatea înregistrează în trimestrul I pierdere fiscală, iar în trimestrul al II-lea înregistrează un profit impozabil în sumă de 13.200 lei.Impozit pe profit aferent trimestrului al II-lea = (13.200-700) x 16% = 2.000 leiPentru încadrarea în prevederile art. 18 alin. (2) contribuabilul ia în calcul veniturile totale înregistrate la 31 decembrie 2008, determinând un impozit minim în valoare de 2.200 lei, corespunzător tranşei de venituri totale anuale în sumă de 35.000 lei. Pentru perioada 1 mai 2009-30 iunie 2009 din trimestrul al II-lea impozitul minim se calculează în mod corespunzător prin împărţirea impozitului minim anual la 12 luni şi înmulţit cu 2 (lunile mai şi iunie), astfel: (2.200/12) x 2 = 367 lei.Având în vedere că impozitul pe profit datorat pentru trimestrul al II-lea este în sumă de 2.000 lei, iar impozitul minim calculat pentru aceeaşi perioadă este de 367 lei, contribuabilul are obligaţia de plată a impozitului pe profit în sumă de 2.000 lei.11^5. Prevederile art. 18 alin. (2) din Codul fiscal nu se aplică contribuabililor aflaţi în inactivitate temporară sau care au declarat pe propria răspundere că nu desfăşoară activităţi la sediul social/sediile secundare, situaţii înscrise, potrivit prevederilor legale, în registrul comerţului sau în registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente, după caz. În cazul în care contribuabilii solicită înscrierea, în cursul anului, a situaţiilor menţionate, prevederile art. 18 alin. (2) din Codul fiscal se aplică pentru perioada cuprinsă între începutul anului şi data când contribuabilul înregistrează la oficiul registrului comerţului/registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente cererea de înscriere de menţiuni. Dacă perioada de inactivitate temporară/nedesfăşurare a activităţii încetează în cursul anului, contribuabilii aplică prevederile art. 18 alin. (2) din Codul fiscal pentru perioada rămasă din anul respectiv.--------------Pct. 11^5 din Normele metodologice de aplicare a art. 18 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010.11^6. Contribuabilii înfiinţaţi în cursul anului nu intră sub incidenţa prevederilor art. 18 alin. (2) pentru anul în care se înregistrează la oficiul registrului comerţului, însă aceştia sunt obligaţi la determinarea impozitului pe profit potrivit prevederilor titlului II "Impozitul pe profit" din Codul fiscal. Nu intră sub incidenţa impozitului minim societăţile care la data de 1 mai 2009 se aflau în inactivitate temporară şi aceasta încetează în cursul anului 2009, pentru perioada aferentă de la încetarea inactivităţii până la 31 decembrie 2009.11^7. Contribuabilii care se înfiinţează în cursul anului ca urmare a operaţiunilor de reorganizare (fuziune, divizare etc.) aplică prevederile art. 18 alin. (2) de la data înregistrării la oficiul registrului comerţului. În cazul în care contribuabilii se înfiinţează prin fuziunea a două sau mai multe societăţi, pentru determinarea impozitului minim datorat, veniturile totale anuale sunt veniturile însumate ale societăţilor participante, înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent. În cazul în care contribuabilii se înfiinţează prin divizarea unei societăţi, pentru determinarea impozitului minim datorat, veniturile totale anuale se determină proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate de către persoana juridică cedentă, conform proiectului întocmit potrivit legii, care stabileşte şi criteriul de repartiţie a activelor şi pasivelor transferate. În cazul fuziunilor prin absorbţie sau în cazul divizărilor prin care activele şi pasivele se transferă către una sau mai multe societăţi existente, pentru determinarea impozitului minim datorat de către societăţile beneficiare, la veniturile totale anuale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, se iau în calcul şi veniturile totale anuale ale societăţilor cedente, proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate.-----------Pct. 11^1-11^7 din Normele metodologice de aplicare a art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 1 al lit. A de la articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 488 din 28 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2009. + Codul fiscal: Impozit minimArt. 18. [...] (5) Contribuabilii prevăzuţi la art. 34 alin. (1) lit. b) efectuează pentru trimestrele I-III comparaţia impozitului pe profit trimestrial cu impozitul minim prevăzut la alin. (3), recalculat în mod corespunzător pentru trimestrul respectiv, prin împărţirea impozitului minim anual la 12 şi înmulţirea cu numărul de luni aferente trimestrului respectiv. În situaţia în care perioada impozabilă începe sau se încheie în cursul unui trimestru, impozitul minim prevăzut la alin. (3) se recalculează corespunzător numărului de zile aferente trimestrului respectiv. Pentru definitivarea impozitului pe profit datorat se efectuează comparaţia impozitului pe profit anual cu impozitul minim anual prevăzut la alin. (3).-----------Alin. (5) al art. 18 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 87 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010. + Norme metodologice: 11^8. Exemplu de calculUn contribuabil înregistrează la data de 31 decembrie 2009 venituri totale anuale în sumă de 250.000 lei, cărora le corespunde, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (3) din Codul fiscal, un impozit minim anual de 6.500 lei, respectiv 1.625 lei trimestrial.În trimestrul I 2010, contribuabilul determină un impozit pe profit de 1.800 lei. În urma efectuării comparaţiei impozitului pe profit aferent trimestrului I cu impozitul minim trimestrial rezultă impozit pe profit datorat de 1.800 lei.În trimestrul II 2010, impozitul pe profit cumulat de la începutul anului este 3.300 lei. Impozitul pe profit pentru trimestrul II este 1.500 lei (3.300 - 1.800) determinat ca diferenţă între impozitul pe profit cumulat de la începutul anului şi impozitul pe profit datorat în trimestrul I. În urma efectuării comparaţiei impozitului pe profit aferent trimestrului II cu impozitul minim trimestrial rezultă impozit minim datorat în sumă de 1.625 lei.În trimestrul III 2010, impozitul pe profit cumulat de la începutul anului este 6.925 lei. Impozitul pe profit pentru trimestrul III este 3.500 lei (6.925 - 1.800 - 1.625) determinat ca diferenţă între impozitul pe profit cumulat de la începutul anului şi impozitul datorat în trimestrele I şi II. În urma efectuării comparaţiei impozitului pe profit aferent trimestrului III cu impozitul minim trimestrial rezultă impozit pe profit datorat de 3.500 lei.La sfârşitul anului 2010, contribuabilul înregistrează impozit pe profit anual în sumă de 5.000 lei.În cazul în care contribuabilul efectuează definitivarea exerciţiului financiar 2010 până la data de 25 februarie 2011, în urma efectuării comparaţiei impozitului pe profit anual cu impozitul minim anual de 6.500 lei rezultă impozit pe profit datorat pentru anul 2010 la nivelul impozitului minim în sumă de 6.500 lei. Astfel, având în vedere faptul că impozitul pe profit declarat în cursul anului a fost de 6.925 lei, la finele anului contribuabilul înregistrează un impozit pe profit de recuperat final în sumă de 425 lei (6.925 - 6.500) lei.În cazul în care contribuabilul efectuează definitivarea exerciţiului financiar 2010 până la data de 25 aprilie 2011, declară şi plăteşte pentru trimestrul IV al anului 2010 impozit pe profit în sumă egală cu impozitul pe profit calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III al aceluiaşi an fiscal, adică suma de 3.500 lei. În urma efectuării comparaţiei impozitului pe profit anual cu impozitul minim anual de 6.500 lei rezultă impozit pe profit datorat pentru anul 2010 la nivelul impozitului minim în sumă de 6.500 lei. În acest caz, având în vedere faptul că impozitul pe profit declarat în cursul anului a fost de 10.425 lei, la finele anului contribuabilul înregistrează un impozit pe profit de recuperat final în sumă de 3.925 lei (10.425 - 6.500) lei.--------------Pct. 11^8 din Normele metodologice de aplicare a art. 18 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010. + Codul fiscal: *CAPITOLUL IICalculul profitului impozabilReguli generaleArt. 19. - (1) Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adauga cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare. + Norme metodologice: 12. Veniturile şi cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementarilor contabile date în baza Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adauga cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal.Exemple de elemente similare veniturilor:- diferenţele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor şi datoriilor în valuta, înregistrate în evidenţa contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii;- rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, potrivit prevederilor art. 22 alin. (5) şi alin. (5^1) din Codul fiscal;- câştigurile legate de vânzarea sau anularea titlurilor de participare proprii dobândite/răscumpărate.------------Liniuţa a doua a paragrafului II de la pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 3 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.Liniuţa a doua a paragrafului II de la pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 2 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.Liniuţa a treia a paragrafului II de la pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusă de pct. 3 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.Exemple de elemente similare cheltuielilor:- diferenţele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor şi datoriilor în valuta, înregistrate în evidenţa contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii;- cheltuiala cu valoarea neamortizată a cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare şi a mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar care a fost înregistrată în rezultatul reportat. În acest caz, cheltuiala este deductibilă fiscal pe perioada rămasă de amortizat a acestor imobilizări, respectiv durata iniţială stabilită conform legii, mai puţin perioada pentru care s-a calculat amortizarea. În mod similar se va proceda şi în cazul obiectelor de inventar, baracamentelor şi amenajărilor provizorii trecute în rezultatul reportat cu ocazia retratării situaţiilor financiare anuale.- diferenţele nefavorabile dintre preţul de vânzare al titlurilor de participare proprii şi valoarea lor de dobândire/răscumpărare, înregistrate la data vânzării titlurilor respective.Veniturile şi cheltuielile generate de evaluarea ulterioară şi executarea instrumentelor financiare derivate, înregistrate potrivit reglementărilor contabile, sunt luate în calcul la stabilirea profitului impozabil.------------Ultimul alineat al pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 3 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Ultimul paragraf al pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 3 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.Liniuţa a doua a paragrafului III de la pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusă de pct. 4 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.13. Veniturile sau cheltuielile înregistrate eronat sau omise se corectează prin ajustarea profitului impozabil al perioadei fiscale căreia îi aparţin şi depunerea unei declaraţii rectificative în condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.------------Pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 5 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.14. La calculul profitului impozabil limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de legislaţia în vigoare se aplică trimestrial sau potrivit prezentelor norme metodologice, după caz, astfel încât la finele anului acestea să se încadreze în prevederile legii. Pentru contribuabilii care au obligaţia de a plăti impozitul pe profit anual, limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de legislaţia în vigoare se aplică anual.------------Pct. 14 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.14^1. Veniturile şi cheltuielile rezultate din evaluarea titlurilor de participare şi a obligaţiunilor, efectuată potrivit reglementărilor contabile aplicabile, sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil. În valoarea fiscală a titlurilor de participare şi a obligaţiunilor se includ şi evaluările efectuate potrivit reglementărilor contabile aplicabile. La scoaterea din gestiune a titlurilor de participare se poate utiliza una dintre metodele folosite pentru scoaterea din evidenţă a stocurilor.14^2. Veniturile şi cheltuielile reprezentând dobânzile/penalităţile/daunele-interese contractuale anulate prin convenţii încheiate între părţile contractante sunt venituri impozabile, respectiv cheltuieli deductibile, în anul fiscal în care se înregistrează anularea acestora, în condiţiile în care dobânzile/penalităţile/daunele-interese stabilite în cadrul contractelor economice iniţiale au reprezentat cheltuieli deductibile, respectiv venituri impozabile, pe măsura înregistrării lor.14^3. Cheltuielile reprezentând pierderile din creanţe înregistrate ca urmare a aducerii creanţelor preluate prin cesionare de la valoarea nominală la costul de achiziţie, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil.----------Pct. 14^1 şi 14^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 1 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012.Pct. 14^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.071 din 6 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 753 din 8 noiembrie 2012.Pct. 14^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 6 martie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 14 martie 2013.Pct. 14^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 77 din 5 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 12 februarie 2014.15. Pentru determinarea profitului impozabil contribuabilii sunt obligaţi să întocmească un registru de evidenţă fiscală, ţinut în formă scrisă sau electronică, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor. În registrul de evidenţă fiscală trebuie înscrise veniturile impozabile realizate de contribuabil, din orice sursă într-un an fiscal, potrivit art. 19 alin. (1) din Codul fiscal, cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, potrivit art. 21 din Codul fiscal, precum şi orice informaţie cuprinsă în declaraţia fiscală, obţinută în urma unor prelucrări ale datelor furnizate de înregistrările contabile. Evidenţierea veniturilor impozabile şi a cheltuielilor aferente se efectuează pe natură economică, prin totalizarea acestora pe trimestru şi/sau an fiscal.--------Pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 6 martie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 14 martie 2013. + Codul fiscal: (3) Contribuabilii care au optat până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, conform prevederilor legale, pentru impunerea veniturilor aferente contractelor de vânzare cu plata în rate, pe măsură ce ratele devin scadente, beneficiază în continuare de această facilitate pe durata derulării contractelor respective; cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleaşi termene scadente, proporţional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului.-----------Alin. (3) al art. 19 a fost modificat de pct. 2 din LEGEA nr. 494 din 12 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004.Alin. (3) al art. 19 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 263 din 30 martie 2005. (modificare aplicabila cu data de 1 mai 2005).Alin. (3) al art. 19 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005*). + Norme metodologice: 16. Pentru contribuabilii care au optat la momentul livrării bunurilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor pentru impunerea veniturilor aferente contractelor cu plata în rate până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, veniturile şi cheltuielile aferente bunurilor mobile şi imobile produse, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, valorificate în baza unui contract cu plata în rate, sunt impozabile, respectiv deductibile, pe măsură ce ratele devin scadente, pe durata derulării contractelor respective.---------------Pct. 16 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005. + Codul fiscal: (4) În cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi de servicii internaţionale, în baza convenţiilor la care România este parte, veniturile şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit unor norme speciale stabilite în conformitate cu reglementările din aceste convenţii. + Norme metodologice: 17. Intra sub incidenţa acestui alineat contribuabilii care desfăşoară activităţi de servicii internaţionale care aplică regulile de evidenţă şi decontare a veniturilor şi cheltuielilor stabilite prin regulamente de aplicare a convenţiilor la care România este parte (de exemplu: serviciile poştale, telecomunicaţiile, transporturile internaţionale). + Codul fiscal: Art. 19^2. - Abrogat.------------Art. 19^2 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 23 aprilie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 308 din 25 aprilie 2014. + Norme metodologice: 17^1. Abrogat.17^2. Abrogat.17^3. Abrogat.17^4. Abrogat.------------Pct. 17^1-17^4 din Normele metodologice de aplicare a art. 19^2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 6 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.Pct. 17^1-17^4 din Normele metodologice de aplicare a art. 19^2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost abrogate de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 421 din 20 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 23 mai 2014. + Codul fiscal: Reguli fiscale pentru contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiarăArt. 19^3. - Contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară pentru determinarea profitului impozabil vor avea în vedere şi următoarele reguli:[...] b) pentru sumele înregistrate în rezultatul reportat provenit din actualizarea cu rata inflaţiei, ca urmare a implementării reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară ca bază a contabilităţii, se aplică următorul tratament fiscal:1. sumele brute înregistrate în creditul contului rezultatul reportat, provenite din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, sunt tratate ca rezerve şi impozitate potrivit art. 22 alin. (5), cu condiţia evidenţierii în soldul creditor al acestuia, analitic distinct;1^1. În situaţia în care sumele brute înregistrate în creditul contului rezultatul reportat, provenite din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, nu sunt menţinute în soldul creditor al acestuia, analitic distinct, sumele respective se impozitează astfel: a) sumele care au fost anterior deduse se impozitează la momentul utilizării potrivit art. 22 alin. (5); diminuarea soldului creditor al contului rezultatul reportat, analitic distinct, în care sunt înregistrate sumele din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor cu sumele rezultate din actualizarea cu rata inflaţiei a amortizării mijloacelor fixe, se consideră utilizare a rezervei; b) sumele care sunt deduse ulterior prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a mijloacelor fixe şi terenurilor, după caz;2. sumele înregistrate în creditul contului rezultatul reportat din actualizarea cu rata inflaţiei a activelor, cu excepţia actualizării cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, nu reprezintă elemente similare veniturilor;3. sumele înregistrate în debitul contului rezultatul reportat din actualizarea cu rata inflaţiei a pasivelor, cu excepţia actualizării cu rata inflaţiei a amortizării mijloacelor fixe, nu reprezintă elemente similare cheltuielilor;[...] + Norme metodologice: 17^5. În aplicarea prevederilor art. 19^3 lit. b) pct. 2 din Codul fiscal, sumele înregistrate în creditul contului rezultatul reportat provenite din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor nu reprezintă elemente similare veniturilor la momentul înregistrării, acestea fiind tratate ca rezerve şi impozitate potrivit art. 22 alin. (5) din Codul fiscal, cu condiţia evidenţierii în soldul creditor al acestuia, analitic distinct, potrivit art. 19^3 lit. b) pct. 1 din Codul fiscal.Exemplu - Retratarea mijloacelor fixe amortizabile ca urmare a trecerii de la modelul reevaluării la modelul bazat pe cost.Un contribuabil prezintă următoarea situaţie cu privire la un mijloc fix amortizabil:- cost de achiziţie: 1.000.000 lei;- rezervă din reevaluare înregistrată la 31 decembrie 2003: 300.000 lei;- rezervă din reevaluare înregistrată la 31 decembrie 2004: 500.000 lei;- amortizarea rezervelor din reevaluare cumulată la momentul retratării este de 350.000 lei, din care:- suma de 150.000 lei a fost dedusă potrivit prevederilor Codului fiscal în vigoare pentru perioadele respective şi nu a intrat sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (5^1) din Codul fiscal;- suma de 200.000 lei nu a fost dedusă potrivit prevederilor Codului fiscal;- actualizarea cu rata inflaţiei a mijlocului fix, evidenţiată în contul rezultatul reportat, este de 200.000 lei (suma brută), iar amortizarea cumulată aferentă costului inflatat este de 50.000 lei;- metoda de amortizare utilizată: amortizare liniară.Pentru simplificare considerăm că durata de amortizare contabilă este egală cu durata normală de utilizare fiscală.Operaţiuni efectuate la momentul retratăriiÎn situaţia în care se trece de la modelul reevaluării la modelul bazat pe cost, au loc următoarele operaţiuni:Etapa I: Eliminarea efectului reevaluărilor:1. eliminarea surplusului din reevaluare în sumă de 800.000 lei;2. anularea sumelor reprezentând amortizarea reevaluării în sumă de 350.000 lei.Operaţiunea de anulare a rezervei nu are impact fiscal, deoarece, în acest caz, impozitarea se efectuează ca urmare a anulării sumelor reprezentând amortizarea reevaluării în sumă de 350.000 lei. Pentru sumele provenite din anularea amortizării rezervelor de reevaluare, din punct de vedere fiscal, se va face distincţia dintre amortizarea rezervei din reevaluare care a fost dedusă la calculul profitului impozabil şi amortizarea rezervei din reevaluare care nu a fost dedusă la calculul profitului impozabil, astfel:- suma de 150.000 lei care provine din anularea unor cheltuieli pentru care s-a acordat deducere reprezintă element similar veniturilor, conform prevederilor art. 19^3 lit. c) pct. 1 din Codul fiscal;- suma de 200.000 lei care provine din anularea unor cheltuieli pentru care nu s-a acordat deducere nu reprezintă element similar veniturilor, conform prevederilor art. 19^3 lit. c) pct. 4 din Codul fiscal.Etapa II: Înregistrarea actualizării cu rata inflaţiei:1. actualizarea cu rata inflaţiei a valorii mijlocului fix cu suma de 200.000 lei;2. actualizarea cu rata inflaţiei a valorii amortizării mijlocului fix cu suma de 50.000 lei.Conform art. 19^3 lit. b) pct. 1 din Codul fiscal, sumele brute înregistrate în creditul contului rezultatul reportat, provenite din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, sunt tratate ca rezerve şi impozitate potrivit art. 22 alin. (5) din Codul fiscal, cu condiţia evidenţierii în soldul creditor al acestuia, analitic distinct.Prin urmare, suma de 200.000 lei este tratată ca rezervă dacă aceasta este evidenţiată în soldul creditor al contului rezultatul reportat, analitic distinct.Suma de 50.000 lei reprezintă element similar cheltuielilor, potrivit 19^3 lit. b) pct. 3 din Codul fiscal.În situaţia în care suma de 50.000 lei diminuează soldul creditor al contului rezultatul reportat, analitic distinct, în care sunt înregistrate sumele brute din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, concomitent cu deducerea acesteia, se impozitează suma de 50.000 lei din suma brută de 200.000 lei, deoarece o parte din rezervă este utilizată.---------Pct. 17^5 din Normele metodologice de aplicare a art. 19^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 3 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 6 martie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 14 martie 2013.17^6. Contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară şi care la momentul retratării utilizează valoarea justă drept cost presupus vor avea în vedere şi următoarele reguli: a) valoarea fiscală a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor este cea stabilită potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 33 din Codul fiscal; b) regimul fiscal al rezervelor din reevaluarea mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor este prevăzut la art. 22 alin. (5) şi (5^1) din Codul fiscal; c) transferul sumelor aferente reevaluării din contul 105 «Rezerve din reevaluare» în contul 1178 «Rezultatul reportat provenit din utilizarea, la data trecerii la aplicarea IFRS, a valorii juste drept cost presupus», respectiv al sumelor reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare din contul 1065 în contul 1175 «Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare» ca urmare a retratării în conformitate cu IFRS nu se impozitează, cu condiţia evidenţierii şi menţinerii sumelor respective în soldul creditor al conturilor «1178», respectiv «1175», analitice distincte. În situaţia în care sumele respective nu sunt menţinute în soldul creditor al conturilor «1178», respectiv «1175», analitice distincte, acestea se impozitează astfel:1. sumele care au fost anterior deduse şi care nu au fost impozitate potrivit art. 22 alin. (5^1) din Codul fiscal se impozitează la momentul utilizării potrivit art. 22 alin. (5); diminuarea soldului creditor al conturilor de rezultat reportat, analitice distincte, se consideră utilizare a rezervei;2. sumele care sunt deduse ulterior prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a mijloacelor fixe şi terenurilor, după caz.Contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară utilizează referinţele pentru simbolul şi denumirea conturilor corespunzător reglementărilor contabile aplicabile.---------Pct. 17^6 din Normele metodologice de aplicare a art. 19^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 421 din 20 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 23 mai 2014. + Codul fiscal: Scutirea de impozit a profitului reinvestitArt. 19^4. - (1) Profitul investit în echipamente tehnologice - maşini, utilaje şi instalaţii de lucru - astfel cum sunt prevăzute în subgrupa 2.1 din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, folosite în scopul desfăşurării activităţii economice, este scutit de impozit. (2) Profitul investit potrivit alin. (1) reprezintă soldul contului de profit şi pierdere, respectiv profitul contabil brut cumulat de la începutul anului, în anul punerii în funcţiune a echipamentelor tehnologice respective. Scutirea de impozit pe profit aferentă investiţiilor realizate se acordă în limita impozitului pe profit datorat pentru perioada respectivă. (3) Pentru perioada 1 iulie-31 decembrie 2014, în aplicarea facilităţii se ia în considerare profitul contabil brut înregistrat începând cu data de 1 iulie 2014 şi investit în activele menţionate la alin. (1) produse şi/sau achiziţionate şi puse în funcţiune după aceeaşi dată.[...] (6) Scutirea se calculează trimestrial sau anual, după caz. Suma profitului pentru care s-a beneficiat de scutirea de impozit pe profit, mai puţin partea aferentă rezervei legale, se repartizează la sfârşitul exerciţiului financiar, cu prioritate pentru constituirea rezervelor, până la concurenţa profitului contabil înregistrat la sfârşitul exerciţiului financiar. În cazul în care la sfârşitul exerciţiului financiar se realizează pierdere contabilă nu se efectuează recalcularea impozitului pe profit aferent profitului investit, iar contribuabilul nu repartizează la rezerve suma profitului investit. (7) Pentru echipamentele tehnologice prevăzute la alin. (1), care se realizează pe parcursul mai multor ani consecutivi, facilitatea se acordă pentru investiţiile puse în funcţiune parţial în anul respectiv, în baza unor situaţii parţiale de lucrări. (8) Prevederile alin. (1) se aplică pentru echipamentele tehnologice considerate noi, potrivit normelor de aplicare.[...] + Norme metodologice: 17^7. În sensul prevederilor art. 19^4 din Codul fiscal, prin producţia de echipamente tehnologice se înţelege realizarea acestora în regie proprie.---------Pct. 17^7 din Normele metodologice de aplicare a art. 19^4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 421 din 20 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 23 mai 2014.17^8. În aplicarea prevederilor art. 19^4 alin. (2) din Codul fiscal, profitul contabil brut cumulat de la începutul anului este profitul contabil la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit, înregistrat în trimestrul/anul punerii în funcţiune a echipamentelor tehnologice respective, fără a lua în considerare sursele proprii sau atrase de finanţare a activelor menţionate la art. 19^4 alin. (1) din Codul fiscal.Pentru echipamentele tehnologice luate în folosinţă în baza contractelor de leasing financiar şi puse în funcţiune în perioada 1 iulie 2014-31 decembrie 2016 inclusiv, scutirea de impozit pe profit se aplică de către utilizator, cu condiţia respectării prevederilor art. 19^4 alin. (9) din Codul fiscal.---------Pct. 17^8 din Normele metodologice de aplicare a art. 19^4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 421 din 20 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 23 mai 2014.17^9. Determinarea scutirii de impozit pe profit - exemple de calcul:Exemplul I - Calculul scutirii de impozit pentru profitul reinvestit de către contribuabilii care aplică sistemul trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profitSocietatea A achiziţionează şi pune în funcţiune în luna octombrie 2014 un echipament tehnologic în valoare de 70.000 lei. Profitul contabil brut aferent perioadei 1 ianuarie-31 decembrie 2014 este 500.000 lei, din care profitul contabil brut aferent perioadei 1 iulie-31 decembrie 2014 este 200.000 lei.La sfârşitul anului 2014 societatea înregistrează un profit impozabil în sumă de 600.000 lei.Pentru determinarea scutirii de impozit pe profit aferent profitului investit se parcurg următoarele etape:- se calculează impozitul pe profit aferent anului 2014:600.000 x 16% = 96.000 lei;- se calculează impozitul pe profit aferent profitului investit: având în vedere faptul că profitul contabil aferent perioadei 1 iulie - 31 decembrie 2014 în sumă de 200.000 lei acoperă investiţia realizată, impozitul pe profit scutit este:70.000 x 16% = 11.200 lei; impozit pe profit scutit = 11.200 lei;- repartizarea la rezerve a sumei profitului pentru care s-a beneficiat de scutire de impozit pe profit, mai puţin partea aferentă rezervei legale: a) determinarea sumei aferente rezervei legale, dacă contribuabilul are obligaţia constituirii acesteia potrivit legii. Presupunem, în acest caz, că societatea A repartizează 5% din profitul contabil pentru constituirea rezervei legale, partea alocabilă profitului investit fiind 3.500 lei; b) determinarea sumei profitului scutit care va fi repartizat la rezerve:70.000 - 3.500 = 66.500 lei.Valoarea fiscală a echipamentului tehnologic este 70.000 lei care se amortizează linear sau degresiv potrivit art. 24 din Codul fiscal. Pentru acest echipament tehnologic contribuabilul nu poate opta pentru amortizarea accelerată.Exemplul II - Calculul scutirii de impozit pentru profitul reinvestit de către contribuabilii care aplică sistemul anual de declarare şi plată a impozitului pe profitLa sfârşitul anului 2015 o societate înregistrează un profit impozabil în sumă de 2.500.000 lei. Profitul contabil brut aferent anului 2015 este de 1.900.000 lei. Societatea achiziţionează şi pune în funcţiune în luna martie 2015 un echipament tehnologic în valoare de 70.000 lei, în luna iulie un echipament tehnologic în valoare de 110.000 lei şi în luna octombrie un echipament tehnologic în valoare de 90.000 lei.Pentru determinarea scutirii de impozit pe profit aferent profitului investit se parcurg următoarele etape:- se calculează impozitul pe profit aferent anului 2015:2.500.000 x 16% = 400.000 lei;- se determină valoarea totală a investiţiilor realizate în echipamente tehnologice:70.000 + 110.000 + 90.000 = 270.000 lei;- având în vedere faptul că profitul contabil brut acoperă investiţiile realizate, impozitul pe profit aferent profitului investit este:270.000 x 16% = 43.200 lei; impozit pe profit scutit = 43.200 lei;- repartizarea la rezerve a sumei profitului pentru care s-a beneficiat de scutire de impozit pe profit, mai puţin partea aferentă rezervei legale. Presupunem, în acest caz, că societatea repartizează 5% din profitul contabil pentru constituirea rezervei legale, partea alocabilă profitului investit fiind 13.500 lei;- determinarea sumei profitului scutit care va fi repartizat la rezerve:270.000 - 13.500 = 256.500 lei.Valoarea fiscală a echipamentelor tehnologice respective se amortizează linear sau degresiv potrivit art. 24 din Codul fiscal. Pentru aceste echipamente tehnologice contribuabilul nu poate opta pentru amortizarea accelerată.Exemplul III - Calculul scutirii de impozit pentru profitul reinvestit în echipamente tehnologice care se realizează pe parcursul mai multor ani consecutivi. Contribuabilul aplică sistemul trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profitÎn perioada 1 ianuarie 2016-31 martie 2016 o societate înregistrează profit impozabil în sumă de 2.000.000 lei. Profitul contabil brut aferent perioadei 1 ianuarie 2016-31 martie 2016 este de 600.000 lei.Societatea efectuează investiţii într-un echipament tehnologic care nu permite puneri în funcţiune parţiale astfel: în luna septembrie 2014 în valoare de 50.000 lei, în luna ianuarie 2015 în valoare de 80.000 lei şi în luna februarie 2016 în valoare de 90.000 lei, iar punerea în funcţiune a întregii investiţii se realizează în luna martie 2016.Pentru determinarea scutirii de impozit pe profit aferent profitului investit şi a impozitului pe profit datorat după aplicarea facilităţii, se parcurg următoarele etape:- se calculează impozitul pe profit aferent trimestrului I al anului 2016:2.000.000 x 16% = 320.000 lei;- se determină valoarea totală a investiţiilor realizate în echipamente tehnologice:50.000 + 80.000 + 90.000 = 220.000 lei;- având în vedere faptul că profitul contabil brut din trimestrul punerii în funcţiune al investiţiei acoperă investiţiile anuale realizate, impozitul pe profit aferent profitului investit este:220.000 lei x 16% = 35.200 lei; impozit pe profit scutit = 35.200 lei;- repartizarea la rezerve a sumei profitului pentru care s-a beneficiat de scutire de impozit pe profit, mai puţin partea aferentă rezervei legale. Presupunem, în acest caz, că la sfârşitul anului societatea repartizează 5% din profitul contabil pentru constituirea rezervei legale, partea alocabilă profitului investit fiind 11.000 lei;- determinarea sumei profitului scutit care va fi repartizat la rezerve:220.000 -11.000 = 209.000 lei.Valoarea fiscală a echipamentului tehnologic respectiv se amortizează linear sau degresiv potrivit art. 24 din Codul fiscal. Pentru acest echipament tehnologic contribuabilul nu poate opta pentru amortizarea accelerată.---------Pct. 17^9 din Normele metodologice de aplicare a art. 19^4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 421 din 20 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 23 mai 2014.17^10. În aplicarea prevederilor art. 19^4 alin. (7) din Codul fiscal, scutirea se acordă pentru valoarea echipamentelor tehnologice în curs de execuţie înregistrate în perioada 1 iulie 2014-31 decembrie 2016 şi puse în funcţiune în aceeaşi perioadă. În cazul în care echipamentele tehnologice respective sunt înregistrate, parţial în imobilizări corporale în curs de execuţie înainte de data de 1 iulie 2014 şi parţial după data de 1 iulie 2014, scutirea de impozit pe profit se aplică numai pentru partea înregistrată în imobilizări corporale în curs de execuţie începând cu data de 1 iulie 2014 şi care este cuprinsă în valoarea echipamentului tehnologic pus în funcţiune până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv.---------Pct. 17^10 din Normele metodologice de aplicare a art. 19^4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 421 din 20 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 23 mai 2014.17^11. În înţelesul prevederilor art. 19^4 alin. (8) din Codul fiscal, echipamentele tehnologice considerate noi sunt cele care nu au fost utilizate anterior datei achiziţiei.---------Pct. 17^11 din Normele metodologice de aplicare a art. 19^4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 421 din 20 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 23 mai 2014. + Codul fiscal: Venituri neimpozabileArt. 20. - Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil: a) dividendele primite de la o persoană juridică română sau de la o persoană juridică străină plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe profit, situată într-un stat terţ, astfel cum acesta este definit la art. 20^1 alin. (3) lit. c), cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă persoana juridică română care primeşte dividendele deţine, la persoana juridică română sau la persoana juridică străină din statul terţ, la data înregistrării acestora potrivit reglementărilor contabile, pe o perioadă neîntreruptă de 1 an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice care distribuie dividende; b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare. Acestea sunt impozabile la data cesionării, transmiterii cu titlu gratuit, retragerii capitalului social sau lichidării persoanei juridice la care se deţin titlurile de participare, cu excepţia celor aferente titlurilor de participare pentru care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. e) şi h);[...] + Norme metodologice: 18. În aplicarea prevederilor art. 20 lit. a) din Codul fiscal, pentru dividendele primite de la o persoană juridică străină plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe profit, situată într-un stat terţ, astfel cum acesta este definit la art. 20^1 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal, cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, persoana juridică română care primeşte dividendele trebuie să deţină: a) certificatul de atestare a rezidenţei fiscale a persoanei juridice străine, emis de autoritatea competentă din statul terţ al cărui rezident fiscal este; b) declaraţia pe propria răspundere a persoanei juridice străine din care să rezulte că aceasta este plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe profit în statul terţ respectiv; c) documente prin care să facă dovada îndeplinirii condiţiei de deţinere, pe o perioadă neîntreruptă de 1 an, a minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice care distribuie dividende.------------Pct. 18 din Normele metodologice de aplicare a art. 20, lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 77 din 5 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 12 februarie 2014.--------------Art. 20 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006:"Venituri neimpozabileArticolul 20Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil: a) dividendele primite de la o persoană juridică română sau de la o persoană juridică străină plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe profit, situată într-un stat terţ, astfel cum acesta este definit la art. 20^1 alin. (3) lit. c), cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă persoana juridică română care primeşte dividendele deţine, la persoana juridică română sau la persoana juridică străină din statul terţ, la data înregistrării acestora potrivit reglementărilor contabile, pe o perioadă neîntreruptă de 1 an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice care distribuie dividende; b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare. Acestea sunt impozabile la data cesionării, transmiterii cu titlu gratuit, retragerii capitalului social sau lichidării persoanei juridice la care se deţin titlurile de participare, cu excepţia celor aferente titlurilor de participare pentru care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. e) şi h); c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, veniturile din restituirea ori anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmare a participării în natură la capitalul altor persoane juridice; d) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative. e) veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română sau la o persoană juridică străină situată într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă la data vânzării/cesionării inclusiv contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de 1 an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare; f) veniturile din impozitul pe profit amânat determinat şi înregistrat de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară; g) veniturile reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor imobiliare/activelor biologice, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară. Aceste sume sunt impozabile concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor investiţii imobiliare/active biologice, după caz. h) veniturile din lichidarea unei alte persoane juridice române sau unei persoane juridice străine situate într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă la data începerii operaţiunii de lichidare, potrivit legii, contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de 1 an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice supuse operaţiunii de lichidare"-----------Lit. c) a art. 20 a fost abrogata de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.Art. 20 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.Teza a doua a lit. b) a art. 20 a fost rectificată prin RECTIFICAREA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 765 din 7 septembrie 2006."Lit. a) a art. 20 a fost modificată de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.Lit. b) a art. 20 a fost modificată de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.Lit. c) a art. 20 a fost modificată de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.Lit. e) a art. 20 a fost modificată de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.Lit. f) a art. 20 a fost introdusă de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.Lit. g) a art. 20 a fost modificată de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.Lit. h) a art. 20 a fost modificată de RECTIFICAREA nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 743 din 2 decembrie 2013, care modifică pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. + Codul fiscal: b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare. Acestea sunt impozabile la data cesionării, transmiterii cu titlu gratuit, retragerii capitalului social sau lichidării persoanei juridice la care se deţin titlurile de participare, cu excepţia celor aferente titlurilor de participare pentru care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. e) şi h);------------Lit. b) a art. 20 a fost modificată de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.Lit. b) a art. 20 a fost modificată de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. + Norme metodologice: 19. În aplicarea prevederilor art. 20 lit. b) din Codul fiscal, titlurile de participare sunt cele definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 31 din Codul fiscal.La data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării titlurilor de participare sau a retragerii capitalului social deţinut la o persoană juridică, precum şi la data lichidării investiţiilor financiare, valoarea fiscală utilizată pentru calculul câştigului/pierderii este cea pe care titlurile de participare, respectiv investiţiile financiare, au avut-o înainte de înregistrarea diferenţelor favorabile respective.------------Pct. 19 din Normele metodologice de aplicare a art. 20 litera b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.------------Pct. 18 şi 19 din Normele metodologice de aplicare a art. 20, lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 5 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. + Codul fiscal: [...] c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, veniturile din restituirea ori anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmare a participării în natură la capitalul altor persoane juridice;------------Lit. c) a art. 20 a fost modificată de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.Lit. c) a art. 20 a fost modificată de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.[...] + Norme metodologice: 20. Sunt considerate venituri neimpozabile veniturile prin care se recuperează cheltuielile pentru care nu s-a acordat deducere la momentul efectuării lor, cum sunt: rambursările de impozit pe profit plătit în perioadele anterioare, restituirea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, veniturile din anularea unor provizioane care au fost considerate cheltuieli nedeductibile la data constituirii lor şi altele asemenea.--------------Pct. 20 din Normele metodologice de aplicare a art. 20, lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007. + Codul fiscal: [...] d) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative. + Norme metodologice: 21. Contribuabilii pentru care prin acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative s-a prevăzut faptul că profitul aferent anumitor activităţi nu este impozabil sunt obligaţi să organizeze şi să conducă evidenţa contabilă pentru delimitarea veniturilor şi a cheltuielilor aferente acestora. La determinarea profitului aferent acestor activităţi se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi administrare şi alte cheltuieli comune ale contribuabilului, proporţional cu veniturile obţinute din aceste activităţi, în situaţia în care evidenţa contabilă nu asigură informaţia necesară identificării acestora, după caz.--------------Pct. 21 din Normele metodologice de aplicare a art. 20, lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 5 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007. + Codul fiscal: d) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative.Venituri neimpozabileArticolul 20Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil: a) dividendele primite de la o persoană juridică română sau de la o persoană juridică străină plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe profit, situată într-un stat terţ, astfel cum acesta este definit la art. 20^1 alin. (3) lit. c), cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă persoana juridică română care primeşte dividendele deţine, la persoana juridică română sau la persoana juridică străină din statul terţ, la data înregistrării acestora potrivit reglementărilor contabile, pe o perioadă neîntreruptă de 1 an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice care distribuie dividende;----------Lit. a) a art. 20 a fost modificată de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare. Acestea sunt impozabile la data cesionării, transmiterii cu titlu gratuit, retragerii capitalului social sau lichidării persoanei juridice la care se deţin titlurile de participare, cu excepţia celor aferente titlurilor de participare pentru care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. e) şi h);----------Lit. b) a art. 20 a fost modificată de RECTIFICAREA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 765 din 7 septembrie 2006.Lit. b) a art. 20 a fost modificată de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.Lit. b) a art. 20 a fost modificată de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.Lit. b) a art. 20 a fost modificată de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, veniturile din restituirea ori anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmare a participării în natură la capitalul altor persoane juridice;------------Lit. c) a art. 20 a fost modificată de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.Lit. c) a art. 20 a fost modificată de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011. d) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative. e) veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română sau la o persoană juridică străină situată într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă la data vânzării/cesionării inclusiv contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de 1 an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare;----------Lit. e) a art. 20 a fost introdusă de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 8 octombrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 16 octombrie 2008.Lit. e) a art. 20 a fost modificată de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. f) veniturile din impozitul pe profit amânat determinat şi înregistrat de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară;-------------Lit. f) a art. 20 a fost introdusă de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011. g) veniturile reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor imobiliare/activelor biologice, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară. Aceste sume sunt impozabile concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor investiţii imobiliare/active biologice, după caz.----------Lit. g) a art. 20 a fost introdusă de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.Lit. g) a art. 20 a fost modificată de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. h) veniturile din lichidarea unei alte persoane juridice române sau unei persoane juridice străine situate într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă la data începerii operaţiunii de lichidare, potrivit legii, contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de 1 an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice supuse operaţiunii de lichidare;----------Lit. h) a art. 20 a fost introdusă de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.Lit. h) a art. 20 a fost modificată de RECTIFICAREA nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 743 din 2 decembrie 2013, care modifică pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.--------------Art. 20 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006. + Norme metodologice: 21. Contribuabilii pentru care prin acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative s-a prevăzut faptul ca profitul aferent anumitor activităţi nu este impozabil sunt obligaţi să organizeze şi să conducă evidenţa contabilă pentru determinarea profitului neimpozabil. La determinarea profitului aferent acestor activităţi se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi administrare şi alte cheltuieli comune ale contribuabilului, proporţional cu veniturile obţinute din acele activităţi, în situaţia în care evidenţa contabilă nu asigura informaţia necesara identificării acestora, după caz. + Codul fiscal: Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii EuropeneArt. 20^1. - (1) După data aderării României la Uniunea Europeana sunt, de asemenea, neimpozabile şi:(a) dividendele primite de o persoană juridică română, societate-mamă, de la o filială a sa situată într-un stat membru, dacă persoana juridică română instruieşte cumulativ următoarele condiţii:1. plăteşte impozit pe profit potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;2. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;-----------Pct. 2 al lit. a) a alin. (1) al art. 20^1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 6 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 7 iunie 2012.3. la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 2, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 1 an.----------Pct. 3 al lit. a) a alin. (1) al art. 20^1 a fost modificat de RECTIFICAREA nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 743 din 2 decembrie 2013, care modifică pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.Sunt, de asemenea, neimpozabile şi dividendele primite de persoană juridică română prin intermediul sediului sau permanent situat într-un stat membru, în cazul în care persoană juridică română îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1-3.(b) dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane juridice străine din alte state membre, societăţi-mama, care sunt distribuite de filialele acestora situate în state membre, dacă persoana juridică străină întruneşte, cumulativ, următoarele condiţii:1. are una din formele de organizare prevăzute la alin. (4);2. în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este considerată a fi rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;3. plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia;4. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;----------Pct. 4 al lit. b) a alin. (1) al art. 20^1 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 6 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 7 iunie 2012.5. la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România, persoana juridică străină deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 4, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 1 an.----------Pct. 5 al lit. b) a alin. (1) al art. 20^1 a fost modificat de RECTIFICAREA nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 743 din 2 decembrie 2013, care modifică pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. + Codul fiscal: Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii EuropeneArt. 20^1. - (1) După data aderării României la Uniunea Europeană sunt, de asemenea, neimpozabile şi: a) dividendele primite de o persoană juridică română, societate-mamă, de la o filială a sa situată într-un stat membru, dacă persoana juridică română întruneşte cumulativ următoarele condiţii:1. plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;2. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;3. la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 2, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 1 an.Sunt, de asemenea, neimpozabile şi dividendele primite de persoana juridică română prin intermediul sediului său permanent situat într-un stat membru, în cazul în care persoana juridică română îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1-3; b) dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane juridice străine din alte state membre, societăţi-mamă, care sunt distribuite de filialele acestora situate în state membre, dacă persoana juridică străină întruneşte, cumulativ, următoarele condiţii:1. are una dintre formele de organizare prevăzute la alin. (4);2. în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este considerată a fi rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;3. plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia;4. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;5. la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România, persoana juridică străină deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 4, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 1 an. [...] + Norme metodologice: 21^1. În aplicarea prevederilor art. 20^1 din Codul fiscal, condiţia legată de perioada minimă de deţinere de 1 an va fi înţeleasă luându-se în considerare hotărârea Curţii Europene de Justiţie, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE) nr. C 9 din 11 ianuarie 1997, în cazurile conexate: Denkavit Internaţional BV, VITIC Amsterdam BV and Voormeer BV v Bundesamt fur Finanzen - C-283/94, C-291/94 şi C292/94. Astfel, în situaţia în care, la data înregistrării dividendului de către societatea-mamă, persoană juridică română, respectiv de către sediul permanent al unei societăţi-mamă, persoană juridică străină dintr-un stat membru, condiţia referitoare la perioada minimă de deţinere de 1 an nu este îndeplinită, venitul din dividende este supus impunerii. Ulterior, în anul fiscal în care condiţia este îndeplinită, contribuabilul urmează să beneficieze de recalcularea impozitului pe profit al anului în care venitul a fost impus. În acest sens, contribuabilul trebuie să depună declaraţia rectificativă privind impozitul pe profit.21^2. Pentru îndeplinirea condiţiei de la pct. 3 lit. b) alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, societăţile-mama, persoane juridice străine, trebuie să plătească, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, unul din următoarele impozite :- impot des societes/ vennootschapsbelasting, în Belgia;- selskabsskat, în Danemarca;- Korperschaftsteuer, în Republica Federala Germania;- "text în lb. greacă"*), în Grecia;- impuesto sobre sociedades, în Spania;- impot sur les societes, în Franţa;- Corporation tax, în Irlanda;- imposta sul reddito delle societa, în Italia;- impot sur le revenu des collectivites, în Luxemburg;- vennootschapsbelasting, în Olanda;- Korperschaftsteuer, în Austria;- imposto sobre o rendimento das pessoas colectivas, în Portugalia;- y hteisojen tulovero/inkomstskatten for samfund, în Finlanda;- statlig inkomstskatt, în Suedia;- Corporation tax, în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;- Danz pfijmu pravnickych osob, în Republica Ceha;- Tulumaks, în Estonia;- "text în lb. greacă", în Cipru;- uznemumu ienakuma nodoklis, în Letonia;- Pelno mokestis, în Lituania;- Tarsasagi ado, în Ungaria;- Taxxa fuq l-income, în Malta;- Podatek dochodowy od osob prawnych, în Polonia;- Davek od dobicka pravnih oseb, în Slovenia;- Danz prijmov pravnickych osob, în Slovacia;- (text în. lb. bulgară), în Bulgaria;- porez na dobit în Croaţia;----------------Ultima liniuţă a pct. 21^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 20^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusă de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 613 din 14 august 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 528 din 22 august 2013.21^3. Pentru aplicarea prevederilor art. 20^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, formele de organizare pentru persoanele juridice române, societăţi-mamă, sunt:- societăţile înfiinţate în baza legii române, cunoscute ca «societăţi pe acţiuni», «societăţi în comandită pe acţiuni», «societăţi cu răspundere limitată», «societăţi în nume colectiv», «societăţi în comandită simplă».------------Pct. 21^1, 21^2 şi 21^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 20^1, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 6 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Liniuţa a doua a pct. 21^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogată de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 670 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 13 iulie 2012.Pct. 21^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 20^1, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 3 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 77 din 5 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 12 februarie 2014.Pct. 21^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 20^1, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 367 din 27 mai 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 28 mai 2015. + Codul fiscal: CheltuieliArt. 21. - (1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare. + Norme metodologice: 22. Abrogat.--------------Pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 3 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010.23. În sensul art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile şi următoarele: a) cheltuielile efectuate cu editarea publicaţiilor care sunt înregistrate ca retururi în perioada de determinare a profitului impozabil pe baza documentelor justificative şi în limita cotelor prevăzute în contractele de distribuţie, cu condiţia reflectării în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor potrivit reglementarilor contabile; b) cheltuielile generate de taxa pe valoarea adăugată ca urmare a aplicării proratei, în conformitate cu prevederile titlului VI «Taxa pe valoarea adăugată» din Codul fiscal, precum şi în alte situaţii când taxa pe valoarea adăugată este înregistrată pe cheltuieli, în situaţia în care taxa pe valoarea adăugată este aferenta unor bunuri sau servicii achiziţionate în scopul realizării de venituri impozabile; c) cheltuielile reprezentând valoarea creanţelor comerciale înstrăinate, potrivit legii. d) dobânzile, penalităţile şi daunele-interese, stabilite în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane rezidente/nerezidente sunt cheltuieli deductibile pe măsura înregistrării lor; e) pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru fabricarea unui produs sau prestarea unui serviciu; f) cheltuielile efectuate pentru transportul salariaţilor la şi de la locul de muncă. g) cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată plătită într-un stat membru aferentă unor bunuri sau servicii achiziţionate în scopul realizării de venituri impozabile. h) cheltuielile privind serviciile care vizează eficientizarea, optimizarea, restructurarea operaţională şi/sau financiară a activităţii contribuabilului. i) cheltuielile rezultate din deprecierea titlurilor de participare şi a obligaţiunilor, înregistrate potrivit reglementărilor contabile aplicabile; j) cheltuielile reprezentând cantităţile de energie electrică consumate la nivelul normei proprii de consum tehnologic sau, în lipsa acesteia, la nivelul normei aprobate de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, care include şi consumul propriu comercial, pentru contribuabilii din domeniul distribuţiei energiei electrice. k) cheltuielile înregistrate la scoaterea din gestiune a creanţelor asupra clienţilor, determinate de punerea în aplicare a unui plan de reorganizare admis şi confirmat printr-o sentinţă judecătorească, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare.----------------Pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2, subpct. 2 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.Lit. d) a pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusă de pct. 3 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.Lit. e) şi f) ale pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 6 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.Lit. d) a pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 8 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.Lit. g) a pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusă de pct. 9 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.Lit. h) a pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusă de pct. 4 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010.Lit. d) a pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 2 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012.Lit. i) şi j) ale pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 3 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012.Lit. k) a pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusă de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 670 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 13 iulie 2012.Lit. i) a pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 4 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 6 martie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 14 martie 2013.24. Abrogat.------------Pct. 24 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Pct. 24 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 10 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. + Codul fiscal: (2) Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri şi: [...] b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecţia muncii şi cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale; + Norme metodologice: 25. Intra sub incidenta acestei prevederi cheltuielile efectuate în acest scop, în condiţiile în care specificul activităţii desfăşurate se încadrează în domeniile pentru care se impune respectarea normelor de protecţie a muncii, stabilite conform legislaţiei în materie. + Codul fiscal: c) cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale, potrivit legii, şi cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale;-----------Lit. c) a alin. (2) al art. 21 a fost modificată de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004. + Norme metodologice: 26. Intra sub incidenta prevederilor art. 21 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale, efectuate potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare. Cheltuielile cu primele de asigurare pentru riscul profesional, efectuate potrivit legislaţiei specifice, sunt deductibile la calculul profitului impozabil.----------------Pct. 26 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (2), lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2, subpct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004. + Codul fiscal: e) cheltuielile de transport şi cazare în ţară şi în străinătate, efectuate de către salariaţi şi administratori, precum şi pentru alte persoane fizice asimilate acestora, stabilite prin norme;--------------Lit. e) a alin. (2) al art. 21 a fost modificată de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.Lit. e) a alin. (2) al art. 21 a fost modificată de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007. + Norme metodologice: 27. Calitatea de administrator rezultă din actul constitutiv al contribuabilului sau contractul de administrare/mandat. În sensul art. 21 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, persoanele fizice asimilate salariaţilor cuprind şi: a) directorii care îşi desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat, potrivit legii; b) persoanele fizice rezidente şi/sau nerezidente detaşate, potrivit legii, în situaţia în care contribuabilul suportă drepturile legale cuvenite acestora.28. Abrogat.----------------Pct. 27 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (2), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 6 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.Pct. 28 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (2), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2, subpct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.Pct. 28 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (2), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 8 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. + Codul fiscal: f) contribuţia la rezerva mutuala de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit; + Norme metodologice: 29. Intră sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal cotizaţiile cooperativelor de credit afiliate casei centrale a cooperativelor de credit pentru constituirea rezervei mutuale de garantare, în conformitate cu reglementările legale. + Codul fiscal: g) taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă; + Norme metodologice: 30. Intră sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (2) lit. g) din Codul fiscal cheltuielile cu taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii, stabilite prin acte normative, de practicare a unor profesii cum sunt: expert contabil, contabil autorizat, arhitect, medic, auditor financiar, avocat, notar şi altele asemenea. Contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă sunt cele datorate patronatelor, în conformitate cu prevederile Legii patronatelor nr. 356/2001. + Codul fiscal: i) cheltuielile pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţele existente sau noi, participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii;-----------Lit. i) a alin. (2) al art. 21 a fost modificată de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004. + Norme metodologice: 31. Abrogat.32. Abrogat.-----------Pct. 31 şi 32 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (2), lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost abrogate de pct. 9 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. + Codul fiscal: n) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate, în următoarele cazuri:1. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti;2. debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori;3. debitorul este dizolvat, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat, fără succesor;4. debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul. + Norme metodologice: 32^1. Dificultăţile financiare majore care afectează întregul patrimoniu al debitorului sunt cele care rezultă din situaţii excepţionale determinate de calamităţi naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe şi în caz de război.--------------Pct. 32^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (2), lit. n) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 4 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005. + Codul fiscal: (3) Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată: a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicata asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit; + Norme metodologice: 33. Baza de calcul la care se aplică cota de 2% o reprezintă diferenţa dintre totalul veniturilor şi cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile, la care se efectuează ajustările fiscale. Astfel, din cheltuielile totale se scad cheltuielile cu impozitul pe profit curent şi amânat, cheltuielile de protocol, cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, iar din totalul veniturilor se scad veniturile neimpozabile. În cadrul cheltuielilor de protocol, la calculul profitului impozabil, se includ şi cheltuielile înregistrate cu taxa pe valoarea adăugată colectată potrivit prevederilor titlului VI din Codul fiscal, pentru cadourile oferite de contribuabil, cu valoare egală sau mai mare de 100 lei.----------Pct. 33 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 5 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 6 martie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 14 martie 2013. + Codul fiscal: c) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. Intră sub incidenţa acestei limite, cu prioritate, ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile şi protezele, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi ori unităţi aflate în administrarea contribuabililor: grădiniţe, creşe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti, pentru şcolile pe care le au sub patronaj, precum şi alte cheltuieli efectuate în baza contractului colectiv de muncă. În cadrul acestei limite, pot fi deduse şi cheltuielile reprezentând: tichete de creşă acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori şi salariaţilor, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi în gospodărie şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament;------------Lit. c) a alin. (3) al art. 21 a fost modificată de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009. + Norme metodologice: 33^1. Cheltuielile efectuate în baza contractului colectiv de muncă, ce intră sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal, sunt cheltuielile de natură socială stabilite în cadrul contractelor colective de muncă la nivel naţional, de ramură, grup de unităţi şi unităţi, altele decât cele menţionate în mod expres în cadrul art. 21 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal.--------------Pct. 33^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (3) litera c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 11 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. + Codul fiscal: b) abrogată;---------------Lit. b) a alin. (3) al art. 21 a fost modificată de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.Lit. b) a alin. (3) al art. 21 a fost abrogată de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 168 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 29 mai 2013, care introduce pct. 10^1 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. + Norme metodologice: 34. Abrogat.-----------Pct. 34 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (3), lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 10 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. + Codul fiscal: d) perisabilităţile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administraţiei centrale, împreună cu instituţiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice; + Norme metodologice: 35. Nu sunt considerate perisabilităţi pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesara pentru fabricarea unui produs sau obţinerea unui serviciu. + Codul fiscal: [...] j) cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 400 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant; k) cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 250 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant; + Norme metodologice: 35^1. Sunt deductibile în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 400 de euro, într-un an fiscal, pentru fiecare participant, potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) lit. j) din Codul fiscal, cheltuielile înregistrate de angajator în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, potrivit Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele reprezentând contribuţii la scheme de pensii facultative calificate astfel în conformitate cu legislaţia privind pensiile facultative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, efectuate către entităţi autorizate, stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea echivalentului în euro este cursul de schimb leu/euro comunicat de Banca Naţională a României la data înregistrării cheltuielilor de către angajator.--------------Pct. 35^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (3), lit. j) şi k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 12 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.Pct. 35^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (3), lit. j) şi k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 613 din 14 august 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 528 din 22 august 2013.35^2. Sunt deductibile la determinarea profitului impozabil, potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, efectuate de angajator potrivit Legii privind reforma în domeniul sănătăţii nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea echivalentului în euro este cursul de schimb LEU/EUR comunicat de Banca Naţională a României la data înregistrării cheltuielilor.-----------Pct. 35^1 şi 35^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (3), lit. j) şi k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 11 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. + Codul fiscal: l) cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor construite prevăzute de Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%;-------------Lit. l) a alin. (3) al art. 21 a fost modificată de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007. + Norme metodologice: 36. În cazul locuinţei de serviciu date în folosinţă unui salariat sau administrator, cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea acesteia sunt deductibile în limita corespunzătoare raportului dintre suprafaţa construită prevăzută de Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările ulterioare, majorată cu 10%, şi totalul suprafeţei construite a locuinţei de serviciu respective. + Codul fiscal: m) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat în locuinţă proprietate personală a unei persoane fizice, folosită şi în scop personal, deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia societăţii în baza contractelor încheiate între părţi, în acest scop; + Norme metodologice: 37. În cazul în care sediul unui contribuabil se află în locuinţa proprietate a unei persoane fizice, cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente sediului sunt deductibile în limita determinată pe baza raportului dintre suprafaţa pusă la dispoziţie contribuabilului, menţionată în contractul încheiat între părţi, şi suprafaţa totală a locuinţei. Contribuabilul va justifica cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente sediului cu documente legale, cum sunt contractele încheiate cu furnizorii de utilităţi şi alte documente. + Codul fiscal: (4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum şi impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile şi cheltuielile cu impozitele nereţinute la sursă în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit amânat înregistrat de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară;-----------Lit. a) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011. + Norme metodologice: 38. Sunt nedeductibile cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum şi impozitele plătite în străinătate. Sunt nedeductibile şi impozitele cu reţinere la sursă plătite în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România. Cheltuielile cu impozitul pe profit amânat, înregistrate de contribuabil, sunt nedeductibile. + Codul fiscal: b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile, datorate către autorităţile române/străine, potrivit prevederilor legale;----------Lit. b) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. + Norme metodologice: 39. Prin autorităţi române/străine se înţelege totalitatea instituţiilor, organismelor şi autorităţilor din România şi din străinătate care urmăresc şi încasează amenzi, dobânzi/majorări şi penalităţi de întârziere, execută confiscări, potrivit prevederilor legale.--------------Pct. 39 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 13 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.40. Abrogat.---------------Pct. 40 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 6 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.Pct. 40 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 14 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. + Codul fiscal: [...] c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi stocurile şi mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în condiţiile stabilite prin norme; [...] + Norme metodologice: 41. Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale, constatate lipsa din gestiune sau degradate şi neimputabile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferenta, după caz, pentru care s-au încheiat contracte de asigurare, nu intra sub incidenta prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.42. În sensul prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal, cheltuielile privind stocurile şi mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, în măsura în care acestea se găsesc situate în zone declarate, potrivit prevederilor legale speciale pentru fiecare domeniu, afectate de calamităţi naturale sau de alte cauze de forţă majoră. Totodată, sunt considerate deductibile şi cheltuielile privind stocurile şi mijloacele fixe amortizabile distruse de epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe şi în caz de război. Fenomenele sociale sau economice, conjuncturile externe şi în caz de război sunt cele prevăzute de Legea privind rezervele de stat nr. 82/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.-----------Pct. 41 şi 42 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 12 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Pct. 42 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007. + Codul fiscal: e) cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţiilor, altele decât cele generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la preţul de piaţa pentru aceste bunuri sau servicii; + Norme metodologice: 43. Sunt considerate cheltuieli făcute în favoarea participanţilor următoarele: a) cheltuielile cu amortizarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de transport utilizate de către participanţi, în favoarea acestora; b) bunurile, mărfurile şi serviciile acordate participanţilor, precum şi lucrările executate în favoarea acestora; c) cheltuielile cu chiria şi întreţinerea spaţiilor puse la dispoziţie acestora; d) abrogată; e) alte cheltuieli în favoarea acestora.--------------Pct. 43 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 9 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.Lit. d) a pct. 43 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 15 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.Lit. d) a pct. 43 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogată de pct. 4 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. + Codul fiscal: f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor; + Norme metodologice: 44. Înregistrările în evidenţa contabilă se fac cronologic şi sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform reglementarilor contabile în vigoare. + Codul fiscal: h) cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se deţin participaţii, precum şi de diferenţele nefavorabile de valoare aferente obligaţiunilor emise pe termen lung, cu excepţia celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora. Excepţia nu se aplică pentru cheltuielile reprezentând valoarea de înregistrare a titlurilor de participare tranzacţionate pe piaţa autorizată şi supravegheată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în perioada 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2009 inclusiv; + Norme metodologice: 45. Abrogat.-------------Pct. 45 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (4), lit. h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 5 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010.Pct. 45 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (4), lit. h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 5 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012.46. Abrogat.-----------Pct. 46 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (4), lit. h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 5 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012.47. Abrogat.-----------Pct. 47 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (4), lit. h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 5 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. + Codul fiscal: [...] i) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu excepţia celor prevăzute la art. 20 lit. c);-------------Lit. i) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.[...] + Norme metodologice: 47^1. Veniturile din dividende primite de la persoane juridice române sau străine nu au, pentru determinarea profitului impozabil, cheltuieli aferente.--------------Pct. 47^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 10 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007. + Codul fiscal: m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităţilor desfăşurate şi pentru care nu sunt încheiate contracte;----------------Lit. m) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006; rectificată prin RECTIFICAREA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006. + Norme metodologice: 48. Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părţi sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare;- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate.Nu intră sub incidenţa condiţiei privitoare la încheierea contractelor de prestări de servicii, prevăzută la art. 21 alin. (4) lit. m) din Codul fiscal, serviciile cu caracter ocazional prestate de persoane fizice autorizate şi de persoane juridice, cum sunt: cele de întreţinere şi reparare a activelor, serviciile poştale, serviciile de comunicaţii şi de multiplicare, parcare, transport şi altele asemenea.-----------Ultimul alineat al pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 13 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 11 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.49. Pentru servicii de management, consultanţă şi asistenţă tehnică prestate de nerezidenţii afiliaţi contribuabilului, la analiza tranzacţiilor pentru determinarea deductibilităţii cheltuielilor trebuie să se aibă în vedere şi principiile din comentariul la articolul 9 privind impunerea întreprinderilor asociate din Convenţia-model cu privire la impozitele pe venit şi impozitele pe capital. Analiza trebuie să aibă în vedere:(i) părţile implicate;(ii) natura serviciilor prestate;(iii) elementele de recunoaştere a cheltuielilor şi veniturilor pe baza documentelor justificative care să ateste prestarea acestor servicii. + Codul fiscal: p) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cei care acordă burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente în limita minimă precizată mai jos:1. 3 la mie din cifra de afaceri; pentru situaţiile în care reglementările contabile aplicabile nu definesc indicatorul "cifra de afaceri" această limită se determină potrivit normelor;2. 20% din impozitul pe profit datorat.Sumele care nu sunt scăzute din impozitul pe profit, potrivit prevederilor prezentei litere, se reportează în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea acestor sume se va efectua în ordinea înregistrării acestora, în aceleaşi condiţii, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.------------Lit. p) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.Lit. p) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.Lit. p) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.Lit. p) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. + Norme metodologice: 49^1. În cazul în care reglementările contabile aplicabile nu definesc «cifra de afaceri», aceasta se determină astfel: a) pentru contribuabilii care aplică reglementările conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, cu excepţia instituţiilor de credit - persoane juridice române şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit - persoane juridice străine, «cifra de afaceri» cuprinde veniturile din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii din care se scad sumele reprezentând reduceri comerciale acordate şi se adaugă subvenţiile de exploatare aferente cifrei de afaceri; b) pentru instituţiile de credit - persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit - persoane juridice străine, "cifra de afaceri" cuprinde:- venituri din dobânzi;- venituri din dividende;- venituri din taxe şi comisioane;- câştiguri (pierderi) realizate aferente activelor şi datoriilor financiare care nu sunt evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere - net;- câştiguri sau pierderi privind activele şi datoriile financiare deţinute în vederea tranzacţionării - net;- câştiguri sau pierderi privind activele şi datoriile financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere - net;- câştiguri sau pierderi din contabilitatea de acoperire - net;- diferenţe de curs de schimb [câştig (pierdere)] - net;- câştiguri (pierderi) din derecunoaşterea activelor, altele decât cele deţinute în vederea vânzării - net;- alte venituri din exploatare; c) pentru instituţiile prevăzute la art. 2 lit. a)-d) din Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 27/2011 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificările şi completările ulterioare, «cifra de afaceri» cuprinde:(i) venituri din dobânzi şi venituri asimilate;(ii) venituri privind titlurile;- venituri din acţiuni şi din alte titluri cu venit variabil;- venituri din participaţii;- venituri din părţi în cadrul societăţilor comerciale legate;(iii) venituri din comisioane;(iv) profit sau pierdere netă din operaţiuni financiare;(v) alte venituri din exploatare.Exemplu de calcul privind scăderea din impozitul pe profit datorat a cheltuielilor reprezentând sponsorizarea.Un contribuabil plătitor de impozit pe profit încheie un contract de sponsorizare conform legii privind sponsorizarea, în calitate de sponsor, care are ca obiect plata unei sume de 15.000 lei. Contractul de sponsorizare se încheie în data de 2 noiembrie 2014, în aceeaşi lună efectuându-se şi plata sumei de 15.000 lei.La calculul profitului impozabil pentru anul 2014, contribuabilul prezintă următoarele date financiare: Venituri din vânzarea mărfurilor = 1.000.000 lei Venituri din prestări de servicii = 2.000 lei ──────────────────── Total cifră de afaceri = 1.002.000 lei Cheltuieli privind mărfurile = 750.000 lei Cheltuieli cu personalul = 20.000 lei Alte cheltuieli de exploatare = 90.000 lei din care: 15.000 lei sponsorizare ____________________ Total cheltuieli 860.000 leiCalculul profitului impozabil pentru anul 2014:Profitul impozabil = 1.002.000 - 860.000 + 15.000 = 157.000 lei.Impozitul pe profit înainte de scăderea cheltuielii cu sponsorizarea:157.000 x 16% = 25.120 lei.Avându-se în vedere condiţiile de deducere prevăzute la art. 21 alin. (4) lit. p) din Codul fiscal, prin aplicarea limitelor, valorile sunt:- 3 la mie din cifra de afaceri reprezintă 3.006 lei;- 20% din impozitul pe profit înainte de deducerea cheltuielilor de sponsorizare reprezintă 5.024 lei.Suma de scăzut din impozitul pe profit este 3.006 lei.Pentru anul 2014 impozitul pe profit datorat este de:25.120 - 3.006 = 22.114 lei.Suma care nu s-a scăzut din impozitul pe profit, respectiv suma de 11.994 lei, se reportează în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea acestei sume se va efectua, în aceleaşi condiţii, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.--------------Pct. 49^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. p) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 7 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.Ultimul alineat al pct. 49^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. p) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 14 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Pct. 49^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. p) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 77 din 5 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 12 februarie 2014. + Codul fiscal: [....] t) 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, cu o masă totală maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, aflate în proprietatea sau în folosinţa contribuabilului. Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru situaţiile în care vehiculele respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:1. vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;2. vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;3. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;4. vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte persoane sau pentru instruire de către şcolile de şoferi;5. vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.Cheltuielile care intră sub incidenţa acestor prevederi nu includ cheltuielile privind amortizarea.Modalitatea de aplicare a acestor prevederi se stabileşte prin norme;--------------Lit. t) a alin. (4) al art. 21 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.Lit. t) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.Lit. t) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 6 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 7 iunie 2012. + Norme metodologice: 49^2. În sensul prevederilor art. 21 alin. (4) lit. t) din Codul fiscal, regulile de deducere, termenii şi expresiile utilizate, condiţiile în care vehiculele rutiere motorizate, supuse limitării fiscale, se consideră a fi utilizate exclusiv în scopul activităţii economice sunt cele prevăzute la pct. 45^1 din normele metodologice date în aplicarea art. 145^1 din Codul fiscal din titlul VI «Taxa pe valoarea adăugată».Justificarea utilizării vehiculelor, în sensul acordării deductibilităţii integrale la calculul profitului impozabil, se efectuează pe baza documentelor justificative şi prin întocmirea foii de parcurs care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii: categoria de vehicul utilizat, scopul şi locul deplasării, kilometri parcurşi, norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs.În cadrul cheltuielilor aferente vehiculelor rutiere motorizate supuse limitării fiscale se cuprind cheltuielile direct atribuibile unui vehicul, inclusiv cele înregistrate ca urmare a derulării unui contract de leasing, cum sunt: impozitele locale, asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, inspecţiile tehnice periodice, rovinieta, chiriile, partea nedeductibilă din taxa pe valoarea adăugată, dobânzile, comisioanele, diferenţele de curs valutar etc.Aplicarea limitei de 50% pentru stabilirea valorii nedeductibile la determinarea profitului impozabil se efectuează după aplicarea limitării aferente taxei pe valoarea adăugată, respectiv aceasta se aplică şi asupra taxei pe valoarea adăugată pentru care nu s-a acordat drept de deducere din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată.Exemplul 1. Determinarea valorii nedeductibile a cheltuielilor cu întreţinerea şi reparaţiile aferente unui vehicul care nu este utilizat exclusiv în scopul activităţii economice- cheltuielile cu întreţinerea şi reparaţiile - 2.000 lei,- partea de TVA nedeductibilă - 240 lei,- baza de calcul al valorii nedeductibile a cheltuielilor cu întreţinerea şi reparaţiile2.240 lei (2.000 + 240)- valoarea nedeductibilă a cheltuielilor cu întreţinerea şi reparaţiile2.240 x 50% = 1.120 leiExemplul 2. Determinarea valorii nedeductibile a cheltuielilor privind combustibilii aferente unui vehicul care nu este utilizat exclusiv în scopul activităţii economice- cheltuieli privind combustibilii - 1.000 lei- partea de TVA nedeductibilă - 120 lei- baza de calcul al valorii nedeductibile a cheltuielilor privind combustibilii 1.120 lei (1.000 + 120)- valoarea nedeductibilă a cheltuielilor privind combustibilii1.120 x 50% = 560 lei.-----------Pct. 49^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (4) lit. t) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. A de la articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 488 din 28 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2009.Pct. 49^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (4) lit. t) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 3 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 670 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 13 iulie 2012. + Codul fiscal: Provizioane şi rezerveArt. 22 - (1) Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor şi provizioanelor, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel: a) rezerva legala este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicata asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adauga cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat sau din patrimoniu, după caz, potrivit legilor de organizare şi funcţionare. În cazul în care aceasta este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. Prin excepţie, rezerva constituită de persoanele juridice care furnizează utilităţi societăţilor comerciale care se restructurează, se reorganizează sau se privatizează poate fi folosită pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de acţiuni obţinut în urma procedurii de conversie a creanţelor, iar sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil; + Norme metodologice: 50. Cota de 5% reprezentând rezerva prevăzută la art. 22 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se aplică asupra diferenţei dintre totalul veniturilor, din care se scad veniturile neimpozabile, şi totalul cheltuielilor, din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, înregistrate în contabilitate. Rezerva se calculează cumulat de la începutul anului şi este deductibilă la calculul profitului impozabil trimestrial sau anual, după caz. În veniturile neimpozabile care se scad la determinarea bazei de calcul pentru rezervă sunt incluse veniturile prevăzute la art. 20 din Codul fiscal, cu excepţia celor prevăzute la lit. c). Rezervele astfel constituite se completează sau se diminuează în funcţie de nivelul profitului contabil din perioada de calcul. De asemenea, majorarea sau diminuarea rezervelor astfel constituite se efectuează şi în funcţie de nivelul capitalului social subscris şi vărsat sau al patrimoniului. În situaţia în care, ca urmare a efectuării unor operaţiuni de reorganizare, prevăzute de lege, rezerva legală a persoanei juridice beneficiare depăşeşte a cincea parte din capitalul social sau din patrimoniul social, după caz, diminuarea rezervei legale, la nivelul prevăzut de lege, nu este obligatorie.----------------Pct. 50 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2, subpct. 5 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.Pct. 50 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 12 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.Pct. 50 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 de la litera A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 150 din 23 februarie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 150 din 1 martie 2011.51. În cazul în care această rezervă este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, rezerva reconstituită ulterior acestei utilizări în aceeaşi limită nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. + Codul fiscal: b) provizioanele pentru garanţii de buna execuţie acordate clienţilor; + Norme metodologice: 52. Provizioanele pentru garanţii de buna execuţie acordate clienţilor se constituie trimestrial numai pentru bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate în cursul trimestrului respectiv pentru care se acordă garanţie în perioadele următoare, la nivelul cotelor prevăzute în contractele încheiate sau la nivelul procentelor de garantare prevăzut în tariful lucrărilor executate ori serviciilor prestate.Pentru lucrările de construcţii care necesita garanţii de buna execuţie, conform prevederilor din contractele încheiate, astfel de provizioane se constituie trimestrial, în limita cotelor prevăzute în contracte, cu condiţia reflectării integrale la venituri a valorii lucrărilor executate şi confirmate de beneficiar pe baza situaţiilor de lucrări.Înregistrează la venituri a provizioanelor constituite pentru garanţiile de buna execuţie se face pe măsură efectuării cheltuielilor cu remedierile sau la expirarea perioadei de garanţie înscrise în contract.Aceleaşi prevederi se aplică şi în cazul provizioanelor pentru garanţii de buna execuţie a contractelor externe, acordate în condiţiile legii producătorilor şi prestatorilor de servicii, în cazul exporturilor complexe, proporţional cu cota de participare la realizarea acestora, cu condiţia ca acestea să se regăsească distinct în contractele încheiate sau în tariful lucrărilor executate şi în facturile emise.Prin export complex se înţelege exportul de echipamente, instalaţii sau părţi de instalaţii, separat ori împreună cu tehnologii, licenţe, know-how, asistenţă tehnică, proiectare, construcţii-montaj, lucrări de punere în funcţiune şi recepţie, precum şi piesele de schimb şi materialele aferente, definite în conformitate cu actele normative în vigoare.Sunt considerate exporturi complexe lucrările geologice de proiectare-explorare, lucrările de exploatare pentru zăcăminte minerale, construcţii de reţele electrice, executarea de foraje de sonde, construcţii de schele, de instalaţii şi conducte de transport, de depozitare şi de distribuire a produselor petroliere şi a gazelor naturale, precum şi realizarea de nave complete, de obiective în domeniile agriculturii, îmbunătăţirilor funciare, amenajărilor hidrotehnice, silvice, organizarea exploatărilor forestiere şi altele asemenea, definite în conformitate cu actele normative în vigoare. + Codul fiscal: c) provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de către contribuabili, altele decât cele prevăzute la lit. d), f), g) şi i), care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004;2. sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadentei;3. nu sunt garantate de altă persoană;4. sunt datorate de o persoană care nu este persoana afiliată contribuabilului;5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului. + Norme metodologice: 53. Creanţele asupra clienţilor reprezintă sumele datorate de clienţii interni şi externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri etc. vândute, lucrări executate şi servicii prestate, pe baza de facturi, înregistrate după 1 ianuarie 2004 şi neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadentei.Diminuarea sau anularea provizioanelor se efectuează prin trecerea acestora pe venituri în cazul încasării creanţei, proporţional cu valoarea încasată sau înregistrarea acesteia pe cheltuieli.În cazul creanţelor în valuta, provizionul este deductibil la nivelul valorii influenţate cu diferenţele de curs favorabile sau nefavorabile ce apar cu ocazia evaluării acestora. Valoarea provizioanelor pentru creanţele asupra clienţilor este luată în considerare la determinarea profitului impozabil în trimestrul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 22 din Codul fiscal şi nu poate depăşi valoarea acestora, înregistrată în contabilitate în anul fiscal curent sau în anii anteriori. Procentele prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, aplicate asupra creanţelor înregistrate începând cu anii fiscali 2004, 2005 şi, respectiv, 2006, nu se recalculează.Cheltuielile reprezentând pierderile din creanţele incerte sau în litigiu neîncasate, înregistrate cu ocazia scoaterii din evidenţă a acestora, sunt deductibile pentru partea acoperită de provizionul constituit potrivit art. 22 din Codul fiscal.----------------Pct. 53 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2, subpct. 6 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004. + Codul fiscal: [...]d^1) ajustările pentru depreciere aferente activelor pentru care, potrivit reglementărilor prudenţiale ale Băncii Naţionale a României, se determină ajustări prudenţiale de valoare sau, după caz, valori ale pierderilor aşteptate, înregistrate de către instituţiile de credit persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit din state care nu sunt state membre ale Uniunii Europene sau din state care nu aparţin Spaţiului Economic European, potrivit reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, şi filtrele prudenţiale potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României. Sumele reprezentând reducerea sau anularea filtrelor prudenţiale sunt elemente similare veniturilor; + Norme metodologice: 53^1. Intră sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (1) lit. d^1) din Codul fiscal şi se deduce la calculul profitului impozabil diferenţa dintre valoarea soldului iniţial al filtrelor prudenţiale calculate la data de 1 ianuarie 2012 aferente activelor existente în sold la data de 31 decembrie 2011 şi valoarea sumelor înregistrate la data de 1 ianuarie 2012 în soldul creditor al contului 58171 «Rezultatul reportat din provizioane specifice» aferente activelor existente în sold la data de 31 decembrie 2011.În aplicarea prevederilor art. 22 alin. (1) lit. d^1) din Codul fiscal, sumele reprezentând reducerea sau anularea filtrelor prudenţiale care au fost deduse la calculul profitului impozabil se impozitează în ordinea inversă înregistrării acestora.------------Pct. 53^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 22 alin. (1) lit. d^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 4 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 670 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 13 iulie 2012. + Codul fiscal: [...] d) provizioanele specifice, constituite de instituţiile financiare nebancare înscrise în Registrul general ţinut de Banca Naţională a României, de instituţiile de plată persoane juridice române care acordă credite legate de serviciile de plată, de instituţiile emitente de monedă electronică, persoane juridice române, care acordă credite legate de serviciile de plată, precum şi provizioanele specifice constituite de alte persoane juridice, potrivit legilor de organizare şi funcţionare; + Norme metodologice: 53^2. Pentru aplicarea prevederilor art. 22 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, persoanele juridice, administratori de fonduri de pensii facultative, respectiv administratori care furnizează pensii private, deduc la calculul profitului impozabil provizioanele tehnice constituite în baza dispoziţiilor Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în baza prevederilor Legii nr. 204/2006, cu modificările şi completările ulterioare.------------Pct. 53^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 22 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.071 din 6 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 753 din 8 noiembrie 2012. + Codul fiscal: e) abrogată;----------------Lit. e) a alin. (1) al art. 22 a fost abrogata de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006. + Norme metodologice: 54. Abrogat.----------------Pct. 54 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 16 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. + Codul fiscal: g) rezervele legale şi provizioanele constituite de Banca Naţională a României, în conformitate cu legislaţia în vigoare;---------Lit. g) a alin. (1) al art. 22 a fost abrogată de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004. + Norme metodologice: 55. Abrogat.----------------Pct. 55 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 16 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. + Codul fiscal: h) rezervele tehnice constituite de societăţile de asigurare şi reasigurare, potrivit prevederilor legale de organizare şi funcţionare, cu excepţia rezervei de egalizare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminuează astfel încât nivelul acestora să acopere partea de risc care rămâne în sarcina asigurătorului, după deducerea reasigurării;--------------Lit. h) a alin. (1) al art. 22 a fost modificată de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006. + Norme metodologice: 56. În cazul societăţilor din domeniul asigurărilor şi reasigurărilor sunt deductibile rezervele tehnice calculate conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare. Conform dispoziţiilor acestei legi rezervele de prime şi de daune se constituie din cote-părţi corespunzătoare sumelor aferente riscurilor neexpirate în anul în care s-au încasat primele. + Codul fiscal: l) provizioanele constituite de companiile aeriene din România pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere şi reparare a parcului de aeronave şi a componentelor aferente, potrivit programelor de întreţinere ale aeronavelor, aprobate corespunzător de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română. + Norme metodologice: 56^1. Pentru aplicarea prevederilor art. 22 alin.(1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, companiile aeriene din România deduc, la calculul profitului impozabil, provizioane constituite pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere şi reparare a parcului de aeronave şi a componentelor aferente, potrivit programelor de întreţinere ale aeronavelor aprobate corespunzător de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română, la un nivel stabilit pe baza tipului de aeronavă, numărului de ore de zbor aprobat şi al tarifului practicat de prestator, prevăzut în contractul încheiat cu acesta.--------------Pct. 56^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 15 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. + Codul fiscal: [...] m) provizioanele/ajustările pentru deprecierea creanţelor preluate de la instituţiile de credit în vederea recuperării acestora, în limita diferenţei dintre valoarea creanţei preluate prin cesionare şi suma de achitat cedentului, pentru creanţele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:1. sunt cesionate şi înregistrate în contabilitatea cesionarului după data de 1 iulie 2012 inclusiv;2. sunt transferate de la o persoană sau datorate de o persoană care nu este afiliată contribuabilului cesionar;3. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului cesionar. + Norme metodologice: 56^2. În aplicarea prevederilor art. 22 alin. (1) lit. m) din Codul fiscal, prin instituţii de credit se înţelege persoanele juridice române, inclusiv sucursalele din străinătate ale acestora şi sediile permanente ale instituţiilor de credit din alte state membre, respectiv din state terţe, aşa cum acestea sunt prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.Condiţia de includere a creanţelor în venituri impozabile se consideră îndeplinită dacă cesionarul înregistrează ca venit diferenţa dintre valoarea creanţei preluate prin cesionare şi suma de achitat cedentului.------------Pct. 56^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 22 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 5 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 670 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 13 iulie 2012. + Codul fiscal: (2) Contribuabilii autorizaţi să desfăşoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligaţi să înregistreze în evidenţa contabilă şi să deducă provizioane pentru refacerea terenurilor afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1% aplicate asupra diferenţei dintre veniturile înregistrate în legătură cu realizarea şi vânzarea zăcămintelor naturale şi cheltuielile efectuate cu extracţia, prelucrarea şi livrarea acestora, pe toată durata de funcţionare a exploatării zăcămintelor naturale.------------Alin. (2) al art. 22 a fost modificat de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009. + Norme metodologice: 57. Provizioanele prevăzute la art. 22 alin. (2) din Codul fiscal sunt obligatorii pentru contribuabilii care au ca domeniu de activitate exploatarea de resurse minerale, gaze naturale şi pentru titularii acordurilor petroliere. + Codul fiscal: (5) Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către participanţi sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezerva în legatură cu o divizare sau fuziune, reglementările acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezerva. + Norme metodologice: 57^1. În aplicarea prevederilor art. 22 alin. (5), corelate cu dispoziţiile art. 19 din Codul fiscal, surplusul din reevaluarea imobilizărilor corporale, care a fost anterior deductibil, evidenţiat potrivit reglementarilor contabile în contul «Rezultatul reportat» sau în contul «Alte rezerve», analitice distincte, se impozitează la momentul modificării destinaţiei rezervei, distribuirii rezervei către participanţi sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv, inclusiv la folosirea acesteia pentru acoperirea pierderilor contabile. Pentru calculul profitului impozabil aceste sume sunt elemente similare veniturilor.Înregistrarea şi menţinerea în capitaluri proprii, respectiv conturi de rezerve sau rezultatul reportat, analitice distincte, a rezervelor constituite în baza unor acte normative nu se consideră modificarea destinaţiei sau distribuţie.--------------Pct. 57^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 8 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005. + Codul fiscal: (5^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după data de 1 ianuarie 2004, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate, se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor mijloace fixe, după caz. + Norme metodologice: 57^2. Nu intră sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (5^1) din Codul fiscal rezervele reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după data de 1 ianuarie 2004, existente în sold în contul «1065» la data de 30 aprilie 2009 inclusiv, care au fost deduse la calculul profitului impozabil. Aceste rezerve se impozitează la momentul modificării destinaţiei acestora potrivit prevederilor art. 22 alin. (5) din Codul fiscal.-----------Pct. 57^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 22 alin. (5^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 3 al lit. A de la articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 488 din 28 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2009.57^3. Nu intră sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (5^1) din Codul fiscal partea din rezerva din reevaluarea mijloacelor fixe efectuată după data de 1 ianuarie 2004, dedusă la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale până la data de 30 aprilie 2009 inclusiv, şi care nu a fost capitalizată prin transferul direct în contul 1065 «Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare» pe măsură ce mijloacele fixe au fost utilizate. Această parte a rezervei se impozitează potrivit prevederilor art. 22 alin. (5) din Codul fiscal.De asemenea, nu intră sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (5^1) din Codul fiscal rezerva din reevaluarea mijloacelor fixe efectuată după data de 1 ianuarie 2004, aferentă mijloacelor fixe transferate în cadrul operaţiunilor de reorganizare, potrivit legii, la momentul scăderii din gestiune a acestora la persoana juridică ce efectuează transferul, în condiţiile în care rezerva respectivă este preluată de societatea beneficiară, prevederile art. 22 alin. (5^1) aplicându-se în continuare la societatea beneficiară.----------------Pct. 57^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 22 alin. (5^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 17 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. + Codul fiscal: (5^2) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), rezervele din reevaluarea imobilizărilor necorporale, efectuată de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor cu cedarea imobilizărilor necorporale, se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor imobilizări necorporale, după caz.------------Alin. (5^2) al art. 22 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011. + Codul fiscal: (6) Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale şi rezerve reprezentând facilităţi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume se recalculează impozitul pe profit şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi de întârziere, de la data aplicării facilităţii respective, potrivit legii. Nu se supun impozitării rezervele de influenţe de curs valutar aferente aprecierii disponibilităţilor în valută, constituite potrivit legii, înregistrate de societăţi comerciale bancare - persoane juridice române şi sucursalele băncilor străine, care îşi desfăşoară activitatea în România.-------------Alin. (6) al art. 22 a fost modificat de RECTIFICAREA nr. 571 din 22 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 112 din 6 februarie 2004. + Norme metodologice: 58. Intră sub incidenţa art. 22 alin. (6) din Codul fiscal următoarele sume înregistrate în conturi de rezerve sau surse proprii de finanţare, în conformitate cu reglementările privind impozitul pe profit: a) sumele reprezentând diferenţele nete rezultate din evaluarea disponibilului în devize, în conformitate cu actele normative în vigoare, care au fost neimpozabile; b) scutirile şi reducerile de impozit pe profit aplicate asupra profitului investit potrivit prevederilor legii, inclusiv suma profitului investit, diferenţa dintre cota redusă de impozit pentru exportul de bunuri şi/sau servicii şi cota standard, precum şi cele prevăzute în legi speciale. + Codul fiscal: Cheltuielile cu dobânzile şi diferenţe de curs valutarArt. 23. - (1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei. Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.(1^1) În înţelesul alin. (1), prin credit/împrumut se înţelege orice convenţie încheiată între părţi care generează în sarcina uneia dintre părţi obligaţia de a plăti dobânzi şi de a restitui capitalul împrumutat. (2) În condiţiile în care gradul de îndatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar, aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare, sunt nedeductibile. Acestea se reportează în perioada următoare, în condiţiile alin. (1), până la deductibilitatea integrală a acestora. Dreptul de reportare a cheltuielilor cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar al contribuabililor care îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de fuziune sau divizare se transferă contribuabililor nou-înfiinţaţi, respectiv celor care preiau patrimoniul societăţii absorbite sau divizate, după caz, proporţional cu activele şi pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de fuziune/divizare. Dreptul de reportare a cheltuielilor cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar al contribuabililor care nu îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de desprindere a unei părţi din patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se împarte între aceşti contribuabili şi cei care preiau parţial patrimoniul societăţii cedente, după caz, proporţional cu activele şi pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele menţinute de persoana juridică cedentă. (3) În cazul în care cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale contribuabilului depăşesc veniturile din diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda, potrivit alin. (1), deductibilitatea acestei diferenţe fiind supusă limitei prevăzute la alin. (1). Cheltuielile din diferenţele de curs valutar, care se limitează potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului. (4) Dobânzile şi pierderile din diferenţe de curs valutar, în legătură cu împrumuturile obţinute direct sau indirect de la bănci internaţionale de dezvoltare şi organizaţii similare, menţionate în norme, şi cele care sunt garantate de stat, cele aferente împrumuturilor obţinute de la instituţiile de credit române sau străine, instituţiile financiare nebancare, de la persoanele juridice care acordă credite potrivit legii, precum şi cele obţinute în baza obligaţiunilor admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată nu intră sub incidenţa prevederilor prezentului articol. (5) În cazul împrumuturilor obţinute de la alte entităţi, cu excepţia celor prevăzute la alin. (4), dobânzile deductibile sunt limitate la: a) nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei; şi b) nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, pentru împrumuturile în valută. Acest nivel al ratei dobânzii se aplică la determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută se actualizează prin hotărâre a Guvernului. (6) Limita prevăzută la alin. (5) se aplică separat pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2). (7) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică societăţilor comerciale bancare, persoane juridice române, sucursalelor băncilor străine care îşi desfăşoară activitatea în România, societăţilor de leasing pentru operaţiunile de leasing, societăţilor de credit ipotecar, instituţiilor de credit, precum şi instituţiilor financiare nebancare. (8) În cazul unei persoane juridice străine care îşi desfăşoară activitatea printr-un sediu permanent în România, prevederile prezentului articol se aplică prin luarea în considerare a capitalului propriu.-----------Alin. (1) al art. 23 a fost modificat de pct. 5 din LEGEA nr. 494 din 12 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004.Alin. (2) al art. 23 a fost modificat de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.Alin. (2) al art. 23 a fost modificat de pct. 6 din LEGEA nr. 494 din 12 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004.Alin. (3) al art. 23 a fost modificat de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.Alin. (4) al art. 23 a fost modificat de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.Alin. (5) al art. 23 a fost modificat de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.Alin. (4) al art. 23 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.Alin. (7) al art. 23 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.Alin. (2) al art. 23 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.Alin. (1^1) al art. 23 a fost introdus de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.Alin. (2) al art. 23 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. + Norme metodologice: 59. În vederea determinării valorii deductibile a cheltuielilor cu dobânzile se efectuează mai întâi ajustările conform art. 23 alin. (5) din Codul fiscal. Valoarea cheltuielilor cu dobânzile care excedează nivelului de deductibilitate prevăzut la art. 23 alin. (5) din Codul fiscal este nedeductibilă, fără a mai fi luată în calcul în perioadele următoare.60. În cazul în care capitalul propriu are o valoare negativă sau gradul de îndatorare este mai mare decât 3, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar sunt nedeductibile. Acestea se reportează în perioada următoare, în condiţiile art. 23 alin. (1) din Codul fiscal, până la deductibilitatea integrală a acestora.61. Intră sub incidenţa art. 23 alin. (3) din Codul fiscal numai pierderea netă din diferenţele de curs valutar aferente capitalului împrumutat.62. În sensul art. 23 alin. (4) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, instituţiile de credit, persoane juridice române, sunt cele autorizate, potrivit legii, de Banca Naţională a României.-------------Pct. 62 din Normele metodologice de aplicare a art. 23, alin. (4) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 16 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.63. În sensul art. 23 alin. (1) din Codul fiscal, prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an începând de la data încheierii contractului, cu excepţia celor prevăzute la alin. (4) al art. 23 din Codul fiscal, indiferent de data la care acestea au fost contractate.În capitalul împrumutat se includ şi creditele sau împrumuturile care au un termen de rambursare mai mic de un an, în situaţia în care exista prelungiri ale acestui termen, iar perioada de rambursare curenta, însumată cu perioadele de rambursare anterioare ale creditelor sau împrumuturilor pe care le prelungesc, depăşeşte un an.64. Capitalul propriu cuprinde capitalul social, rezervele legale, alte rezerve, profitul nedistribuit, rezultatul exerciţiului şi alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementarilor legale. În cazul sediilor permanente, capitalul propriu cuprinde capitalul de dotare pus la dispoziţie de persoană juridică străină pentru desfăşurarea activităţii în România, potrivit documentelor de autorizare, rezervele legale, alte rezerve, rezultatul exerciţiului şi alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementarilor legale.65. Pentru calculul deductibilităţii cheltuielilor cu dobânzile se au în vedere următoarele: a) pentru împrumuturile angajate de la alte entităţi, cu excepţia celor prevăzute la art. 23 alin. (4) din Codul fiscal, se aplică limita prevăzută la art. 23 alin. (5) din acelaşi act normativ, indiferent de data la care au fost contractate; b) în scopul aplicării art. 23 alin. (5) lit. a) din Codul fiscal, nivelul ratei dobânzii de referinţă, recunoscută la calculul profitului impozabil, este cea din ultima luna a trimestrului pentru care se calculează impozitul pe profit, publicată de Banca Naţională a României în Monitorul Oficial al României, Partea I; c) modul de calcul al dobânzii, conform art. 23 alin. (5) din Codul fiscal, va fi cel corespunzător modului de calcul al dobânzii aferente împrumuturilor; d) rezultatul exerciţiului financiar luat în calcul la determinarea capitalului propriu pentru sfârşitul perioadei este cel înregistrat de contribuabil înainte de calculul impozitului pe profit.66. Cheltuielile cu dobânzile însumate cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar aferente împrumuturilor cu termen de rambursare mai mare de un an, luate în considerare la calculul gradului de îndatorare, sunt deductibile la determinarea profitului impozabil în condiţiile prevăzute la art. 23 alin. (1) din Codul fiscal.67. În vederea determinării impozitului pe profit, gradul de îndatorare se calculează ca raport între media capitalului împrumutat şi media capitalului propriu. Pentru calculul acestor medii se folosesc valorile existente la începutul anului şi la sfârşitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit, după cum urmează: Capital împrumutat + Capital împrumutat (începutul anului fiscal) (sfârşitul perioadei) ──────────────────────────────────────────────── 2 Gradul de îndatorare = ──────────────────────────────────────────────── Capital propriu + Capital propriu (începutul anului fiscal) (sfârşitul perioadei) ───────────────────────────────────────────────── 2 astfel: Capital împrumutat + Capital împrumutat (începutul anului fiscal) (sfârşitul perioadei) Gradul de îndatorare = ───────────────────────────────────────────────── Capital propriu + Capital propriu (începutul anului fiscal) (sfârşitul perioadei)68. În cazul în care gradul de îndatorare astfel determinat este mai mic sau egal cu trei, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă de curs valutar sunt deductibile integral după ce s-au efectuat ajustările prevăzute la art. 23 alin. (5) din Codul fiscal.69. Dacă gradul de îndatorare astfel determinat este mai mare decât trei, suma cheltuielilor cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţe de curs valutar este nedeductibilă în perioada de calcul al impozitului pe profit, urmând să se reporteze în perioada următoare, devenind subiect al limitării prevăzute la art. 23 alin. (1) din Codul fiscal pentru perioada în care se reportează.70. În sensul prevederilor art. 23 alin. (4) din Codul fiscal, prin bănci internaţionale de dezvoltare se înţelege:- Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.), Corporaţia Financiară Internaţională (C.F.I.) şi Asociaţia pentru Dezvoltare Internaţională (A.D.I.);- Banca Europeană de Investiţii (B.E.I.);- Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.E.R.D.);- bănci şi organizaţii de cooperare şi dezvoltare regională similare.Prin împrumut garantat de stat se înţelege împrumutul garantat de stat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, cu modificările şi completările ulterioare.Intră sub incidenţa prevederilor art. 23 alin. (4) din Codul fiscal şi dobânzile/pierderile din diferenţe de curs valutar, aferente împrumuturilor obţinute în baza obligaţiunilor emise, potrivit legii, de către societăţile comerciale, cu respectarea cerinţelor specifice de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată din România, potrivit prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele admise la tranzacţionare pe pieţe străine de valori mobiliare reglementate de autoritatea în domeniu a statelor respective.-------------Pct. 70 din Normele metodologice de aplicare a art. 23, alin. (4) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 16 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Pct. 70 din Normele metodologice de aplicare a art. 23, alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 6 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010.70^1. Pentru determinarea profitului impozabil începând cu anul fiscal 2010, nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută este de 6%.--------------Pct. 59-70 din Normele metodologice de aplicare a art. 23 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt reproduse în forma prevăzută de pct. 9 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.Pct. 70^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 23 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 580 din 3 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 400 din 9 mai 2006.Pct. 70^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 23 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.Pct. 70^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 23 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 616 din 20 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 26 mai 2009.Pct. 70^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 23 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 296 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 15 aprilie 2010. + Codul fiscal: Art. 24 [...] (11) Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează: a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcţiune; b) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public, pe durata normala de utilizare, pe durata normala de utilizare rămasă sau pe perioada contractului de concesionare sau închiriere, după caz; c) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locaţie de gestiune de cel care a efectuat investiţia, pe perioada contractului sau pe durata normala de utilizare, după caz; d) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioadă de 10 ani; e) amortizarea clădirilor şi a construcţiilor minelor, salinelor cu extracţie în soluţie prin sonde, carierelor, exploatărilor la zi, pentru substanţe minerale solide şi cele din industria extractivă de petrol, a căror durata de folosire este limitată de durata rezervelor şi care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor, precum şi a investiţiilor pentru descopertă se calculează pe unitate de produs, în funcţie de rezerva exploatabilă de substanţa minerala utila.Amortizarea pe unitatea de produs se recalculează:1. din 5 în 5 ani la mine, cariere, extracţii petroliere, precum şi la cheltuielile de investiţii pentru descopertă;2. din 10 în 10 ani la saline;e^1) În cazul contribuabililor care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară şi care stabilesc pentru amortizarea mijloacelor fixe specifice activităţii de explorare şi producţie a resurselor de petrol şi gaze şi alte substanţe minerale politici contabile specifice domeniului de activitate, în concordanţă cu cele mai recente norme ale altor organisme de normalizare care utilizează un cadru general conceptual similar pentru a elabora standarde de contabilitate, alte documente contabile şi practicile acceptate ale domeniului de activitate, valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe casate se deduce prin utilizarea metodei de amortizare fiscală utilizate înainte de casarea acestora, pe perioada rămasă. Aceste prevederi se aplică şi pentru valoarea fiscală rămasă neamortizată la momentul retratării mijloacelor fixe specifice activităţii de explorare şi producţie a resurselor de petrol şi gaze şi alte substanţe minerale;----------------Lit. e^1) a alin. (11) al art. 24 a fost introdusă de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 168 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 29 mai 2013, care introduce pct. 18^1 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. f) mijloacele de transport pot fi amortizate şi în funcţie de numărul de kilometri sau numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice, pentru cele achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004; g) pentru locuinţele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător suprafeţei construite prevăzute de legea locuinţei; h) numai pentru autoturismele folosite în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. n). + Norme metodologice: 70^2. Pentru perioada în care mijloacele fixe amortizabile nu sunt utilizate cel puţin pe o perioadă de o luna, recuperarea valorii fiscale ramase neamortizate se efectuează pe durata normala de utilizare rămasă, începând cu luna următoare repunerii în funcţiune a acestora, prin recalcularea cotei de amortizare fiscală."În aplicarea prevederilor lit. c) a alin.(11) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, amortizarea fiscală a cheltuielilor cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locaţie de gestiune, se calculează pe baza perioadei iniţiale a contractului, indiferent dacă acesta se prelungeşte ulterior, sau pe durata normala de utilizare rămasă, potrivit opţiunii contribuabilului, începând cu luna următoare finalizării investiţiei.-------------Pct. 70^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (11) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 17 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. + Codul fiscal: Amortizarea fiscalăArt. 24*) [...] (8) În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienţii următori: a) 1,5, dacă durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 şi 5 ani; b) 2,0, dacă durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 şi 10 ani; c) 2,5, dacă durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani. + Norme metodologice: 71. Exemplu de calcul al amortizării prin utilizarea regimului de amortizare degresivă. Pentru un mijloc fix se dau următoarele date:- valoarea de intrare: 350.000.000 lei;- durata normala de funcţionare conform catalogului: 10 ani;- cota anuală de amortizare: 100/10 = 10%;- cota anuală de amortizare degresivă: 10% x 2,0 = 20%;Amortizarea anuală se va calcula astfel: ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Ani Modul de calcul Amortizarea anuală degresivă Valoarea rămasă (lei) (lei) ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 1 350.000.000 x 20% 70.000.000 280.000.000 2 280.000.000 x 20% 56.000.000 224.000.000 3 224.000.000 x 20% 44.800.000 179.200.000 4 179.200.000 x 20% 35.840.000 143.360.000 5 143.360.000 x 20% 28.672.000 114.688.000 6 114.688.000 x 20%= 114.688.000 / 5 22.937.600 91.750.400 7 22.937.600 68.812.800 8 22.937.600 45.875.200 9 22.937.600 22.937.600 10 22.937.600 0 ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── + Codul fiscal: (12) Contribuabilii care au investit în mijloace fixe amortizabile sau în brevete de invenţie amortizabile şi care au dedus cheltuieli de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora, conform prevederilor legale, la data punerii în funcţiune a mijlocului fix sau a brevetului de invenţie, până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, au obligaţia să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile cel puţin o perioadă egala cu jumătate din durata lor normala de utilizare. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, impozitul pe profit se recalculează şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi de întârziere de la data aplicării facilităţii respective, potrivit legii.----------------Alin. (12) al art. 24 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 263 din 30 martie 2005. (modificare aplicabila cu data de 1 mai 2005).Alin. (12) al art. 24 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.*) + Norme metodologice: 71^1. Intră sub incidenţa art. 24 alin. (12) din Codul fiscal şi mijloacele fixe amortizabile de natura construcţiilor.Pentru investiţiile considerate mijloace fixe amortizabile în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Codul fiscal, contribuabilii nu beneficiază de prevederile art. 24 alin. (12) din acelaşi act normativ.Pentru mijloacele fixe amortizabile prevăzute la art. 24 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, deducerea de 20% se aplică la data punerii în funcţiune, cu ocazia recepţiei finale, la întreagă valoare a mijlocului fix amortizabil. În acest caz, valoarea fiscală rămasă de recuperat se determina, pe durata normala de utilizare rămasă, scăzând din valoarea totală a mijlocului fix amortizabil deducerea de 20% şi amortizarea calculată până la data recepţiei finale.Cheltuielile de amortizare reprezentând deducerea de 20% prevăzută la art. 24 alin. (12) din Codul fiscal sunt deductibile numai pentru mijloacele fixe amortizabile, respectiv brevete de invenţie amortizabile înregistrate şi puse în funcţiune până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv. Valoarea fiscală rămasă se determină după scăderea din valoarea de intrare a respectivelor mijloace fixe amortizabile/brevete de invenţie amortizabile a sumei egale cu deducerea fiscală de 20% şi se recuperează pe durata normala de funcţionare. În cazul în care duratele normale de funcţionare au fost recalculate, potrivit normelor legale în vigoare, perioada pentru care exista obligaţia păstrării în patrimoniu a acestor mijloace fixe se corelează cu duratele normale de funcţionare recalculate.-------------Pct. 71^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2, subpct. 8 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.Pct. 71^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de de pct. 10 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.Pct. 71^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost completat de de pct. 2 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.71^2. Exemplu privind aplicarea prevederilor art. 24 alin. (12) din Codul fiscal:Un contribuabil care îşi desfăşoară activitatea în domeniul depozitarii materialelor şi mărfurilor achiziţionează în data de 15 septembrie 2004 o clădire-depozit pe care o pune în funcţiune pe data de 20 a aceleiaşi luni. Valoarea de intrare a clădirii-depozit este de 30.000.000 mii lei. Durata normala de funcţionare a clădirii, conform Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, este de 50 de ani. Contribuabilul, din punct de vedere contabil, foloseşte amortizarea liniară. Din punct de vedere fiscal contribuabilul aplică facilitatea prevăzută la art. 24 alin. (12) din Codul fiscal. Ca urmare a aplicării prevederilor art. 24 alin. (12) din Codul fiscal, contribuabilul va înregistra următoarea situaţie:● deduce din punct de vedere fiscal, în luna septembrie 2004, o cota de 20% din valoarea de intrare a mijlocului fix amortizabil: 20% x 30.000.000 mii lei = 6.000.000 mii lei;● valoarea de recuperat din punct de vedere fiscal pe următoarele 600 de luni, începând cu octombrie 2004, 30.000.000 mii lei - 6.000.000 mii lei = 24.000.000 mii lei;● amortizarea fiscală lunară din octombrie 2004 până în septembrie 2054, 40.000 mii lei (24.000.000 mii lei/600 luni). - mii lei -──────────────────────────────────────────────────────────────────────── Cheltuielile Amortizarea de amortizare Luna fiscală înregistrate contabil──────────────────────────────────────────────────────────────────────── Septembrie 2004 6.000.000 0 Octombrie 2004 40.000 50.000 Noiembrie 2004 40.000 50.000 Decembrie 2004 40.000 50.000 Ianuarie 2005 40.000 50.000 ... ... ... August 2054 40.000 50.000 Septembrie 2054 40.000 50.000──────────────────────────────────────────────────────────────────────── TOTAL: 30.000.000 30.000.000────────────────────────────────────────────────────────────────────────---------------Pct. 71^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2, subpct. 8 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004. + Codul fiscal: (16) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi înfiinţării şi funcţionarii cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în funcţiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol. + Norme metodologice: 71^3. Abrogat.----------------Pct. 71^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (16) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2, subpct. 8 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.Pct. 71^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (16) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 7 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010. + Codul fiscal: (10) Cheltuielile aferente achiziţionării de brevete, drepturi de autor, licenţe, mărci de comerţ sau fabrică şi alte imobilizări necorporale recunoscute din punct de vedere contabil, cu excepţia cheltuielilor de constituire, a fondului comercial, a imobilizărilor necorporale cu durată de viaţă utilă nedeterminată, încadrate astfel potrivit reglementărilor contabile, precum şi cheltuielile de dezvoltare care din punct de vedere contabil reprezintă imobilizări necorporale, se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz. Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii programelor informatice se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe o perioadă de 3 ani. Pentru brevetele de invenţie se poate utiliza şi metoda de amortizare degresivă sau accelerată.-----------Alin. (10) al art. 24 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.Alin. (10) al art. 24 a fost modificat de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.Alin. (10) al art. 24 a fost modificat de RECTIFICAREA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 77 din 6 februarie 2013, care modifică pct. 18 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. + Norme metodologice: 71^4. Pentru încadrarea cheltuielilor de dezvoltare în categoria imobilizărilor necorporale se utilizează criteriile prevăzute de reglementările contabile aplicabile.--------------Pct. 71^4 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (10) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 11 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005. + Codul fiscal: (15) Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă. Câştigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcţiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, diminuată cu amortizarea fiscală. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilă evidenţiată în sold la data de 31 decembrie 2003, amortizarea se calculează în baza valorii rămase neamortizată, pe durata normală de utilizare rămasă, folosindu-se metodele de amortizare aplicate până la această dată. + Norme metodologice: 71^5. Pentru determinarea valorii fiscale în cazul transferurilor terenurilor cu valoare contabilă, precum şi pentru determinarea valorii fiscale rămase neamortizate în cazul mijloacelor fixe amortizabile evidenţiate în sold la 31 decembrie 2003, în valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniu se includ şi reevaluările efectuate, potrivit legii, până la acea dată.Pentru determinarea valorii fiscale a terenurilor, respectiv a valorii fiscale rămase neamortizate în cazul mijloacelor fixe amortizabile, vor fi luate în calcul şi reevaluările contabile efectuate după data de 1 ianuarie 2007, precum şi partea rămasă neamortizată din reevaluările contabile efectuate în perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006, evidenţiate la data de 31 decembrie 2006. Nu se recuperează prin intermediul amortizării fiscale reevaluările contabile efectuate după data de 1 ianuarie 2004 la mijloacele fixe amortizabile care nu mai au valoare fiscală rămasă neamortizată la data reevaluării.În cazul în care ulterior datei de 31 decembrie 2003 se efectuează reevaluări care determină o descreştere a valorii acestora se procedează la o scădere a rezervei din reevaluare în limita soldului creditor al rezervei, în ordinea descrescătoare înregistrării rezervei, iar valoarea fiscală a terenurilor şi valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe amortizabile se recalculează corespunzător. În aceste situaţii, partea din rezerva din reevaluare care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile ale perioadei în care se efectuează operaţiunile de reevaluare ulterioare datei de 31 decembrie 2003.Prin valoarea fiscală rămasă neamortizată se înţelege diferenţa dintre valoarea fiscală la data intrării în patrimoniu şi valoarea amortizării fiscale. În valoarea fiscală la data intrării în patrimoniu se include şi taxa pe valoarea adăugată devenită nedeductibilă, potrivit prevederilor titlului VI.-------------Pct. 71^5 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (15) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 18 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Pct. 71^5 din Normele metodologice de aplicare a art. 24 alin. (15) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 18 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.71^6. În aplicarea prevederilor art. 24 alin. (15) din Codul fiscal, cheltuielile înregistrate ca urmare a casării unui mijloc fix cu valoarea fiscală incomplet amortizată sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.Prin casarea unui mijloc fix se înţelege operaţia de scoatere din funcţiune a activului respectiv, urmată de dezmembrarea acestuia şi valorificarea părţilor componente rezultate, prin vânzare sau prin folosirea în activitatea curentă a contribuabilului.--------------Pct. 71^6 din Normele metodologice de aplicare a art. 24 alin. (15) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 18 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.71^7. Cheltuielile cu amortizarea activelor necorporale aferente capitalului imobilizat, cu valoarea contabilă evidenţiată în sold la 31 decembrie 2003, sunt deductibile la calculul profitului impozabil, pe durata rămasă de amortizat, în baza valorii ramase neamortizate.--------------Pct. 71^5-71^7 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (15) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 11 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.71^8. Valoarea imobilizărilor necorporale/corporale în curs de execuţie care nu se mai finalizează şi se scot din evidenţă pe seama conturilor de cheltuieli, în baza aprobării/deciziei de sistare sau abandonare, precum şi valoarea rămasă a investiţiilor efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locaţie de gestiune, în situaţia în care contractele se reziliază înainte de termen, reprezintă cheltuieli nedeductibile, dacă nu au fost valorificate prin vânzare sau casare.--------------Pct. 71^8 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (15) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 6 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. + Codul fiscal: (15^1) În cazul în care se înlocuiesc părţi componente ale mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale cu valoare fiscală rămasă neamortizată, cheltuielile reprezentând valoarea fiscală rămasă neamortizată aferentă părţilor înlocuite reprezintă cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil. Valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale se recalculează în mod corespunzător, prin diminuarea acesteia cu valoarea fiscală rămasă neamortizată aferentă părţilor înlocuite şi majorarea cu valoarea fiscală aferentă părţilor noi înlocuite, pe durata normală de utilizare rămasă.------------Alin. (15^1) al art. 24 a fost introdus de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.(15^2) În cazul în care se înlocuiesc părţi componente ale mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale după expirarea duratei normale de utilizare, pentru determinarea amortizării fiscale se va stabili o nouă durată normală de utilizare de către o comisie tehnică sau un expert tehnic independent------------Alin. (15^2) al art. 24 a fost introdus de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011. + Codul fiscal: Contracte de leasingArt. 25. - (1) În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operaţional, locatorul are această calitate. Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, şi de către locator, în cazul leasingului operaţional, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 24. (2) În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operaţional locatorul deduce chiria (rata de leasing). + Norme metodologice: 72. Încadrarea operaţiunilor de leasing se realizează avându-se în vedere prevederile art. 7 alin. (1) pct. 7 şi 8 din Codul fiscal şi clauzele contractului de leasing. + Codul fiscal: Pierderi fiscaleArt. 26. - (1) Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora. (2) Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de fuziune sau divizare se recuperează de către contribuabilii nou-înfiinţaţi ori de către cei care preiau patrimoniul societăţii absorbite sau divizate, după caz, proporţional cu activele şi pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de fuziune/divizare. Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care nu îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de desprindere a unei părţi din patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se recuperează de aceşti contribuabili şi de cei care preiau parţial patrimoniul societăţii cedente, după caz, proporţional cu activele şi pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele menţinute de persoana juridică cedentă.--------------Alin. (2) al art. 26 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 15 din 23 august 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 621 din 29 august 2012. (3) În cazul persoanelor juridice străine, prevederile alin. (1), respectiv alin. (5) se aplică luându-se în considerare numai veniturile şi cheltuielile atribuibile sediului permanent, respectiv veniturile şi cheltuielile atribuibile fiecărui sediu permanent cumulate la nivelul sediului permanent desemnat în România. Pierderile fiscale înregistrate până la data de 30 iunie 2013 de sediile permanente care aparţin aceleiaşi persoane juridice străine, care aplică prevederile art. 29^1, nerecuperate până la această dată, se transmit sediului permanent desemnat şi se recuperează în funcţie de perioada în care acestea au fost înregistrate, astfel: a) pierderea fiscală înregistrată în perioada 1 ianuarie-30 iunie 2013 inclusiv este luată în calcul la stabilirea profitului impozabil/pierderii fiscale din perioada 1 iulie-31 decembrie 2013 inclusiv, înaintea recuperării pierderilor fiscale din anii precedenţi anului 2013, perioada 1 iulie-31 decembrie 2013 inclusiv nefiind considerată an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi; b) pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2013, rămasă nerecuperată la data de 30 iunie 2013, se recuperează, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit care urmează acestei date, pe perioada de recuperare rămasă din perioada iniţială de 5 ani, respectiv 7 ani, în ordinea înregistrării acesteia; anul 2013 este considerat un singur an fiscal în sensul celor 5 ani, respectiv 7 ani consecutivi.------------Alin. (3) al art. 26 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 168 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 29 mai 2013, care introduce pct. 19^1 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. (4) Contribuabilii care au fost plătitori de impozit pe venit şi care anterior au realizat pierdere fiscală intră sub incidenţa prevederilor alin. (1), respectiv alin. (5), de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Această pierdere se recuperează pe perioada cuprinsă între data înregistrării pierderii fiscale şi limita celor 5 ani, respectiv 7 ani, după caz.-----------Alin. (4) al art. 26 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.Alin. (4) al art. 26 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 30 iunie 2008. (5) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pierderea fiscală anuală realizată începând cu anul 2009, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.--------------Alin. (5) al art. 26 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 30 iunie 2008. + Norme metodologice: 73. Recuperarea pierderilor fiscale anuale se face în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.74. Pierderea fiscală reprezintă suma înregistrată în declaraţia de impunere a anului precedent.75. În cazul în care recuperarea pierderii contabile se face din rezervele legale, constituite din profit înainte de impozitare, reconstituirea ulterioară a rezervei legale nu va mai fi o sumă deductibilă la calculul profitului impozabil. + Codul fiscal: Pierderi fiscaleArt. 26. - (1) Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora. (2) Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de fuziune sau divizare se recuperează de către contribuabilii nou-înfiinţaţi ori de către cei care preiau patrimoniul societăţii absorbite sau divizate, după caz, proporţional cu activele şi pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de fuziune/divizare. Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care nu îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de desprindere a unei părţi din patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se recuperează de aceşti contribuabili şi de cei care preiau parţial patrimoniul societăţii cedente, după caz, proporţional cu activele şi pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele menţinute de persoana juridică cedentă. (3) În cazul persoanelor juridice străine, prevederile alin. (1), respectiv alin. (5) se aplică luându-se în considerare numai veniturile şi cheltuielile atribuibile sediului permanent, respectiv veniturile şi cheltuielile atribuibile fiecărui sediu permanent cumulate la nivelul sediului permanent desemnat în România. Pierderile fiscale înregistrate până la data de 30 iunie 2013 de sediile permanente care aparţin aceleiaşi persoane juridice străine, care aplică prevederile art. 29^1, nerecuperate până la această dată, se transmit sediului permanent desemnat şi se recuperează în funcţie de perioada în care acestea au fost înregistrate, astfel: a) pierderea fiscală înregistrată în perioada 1 ianuarie-30 iunie 2013 inclusiv este luată în calcul la stabilirea profitului impozabil/pierderii fiscale din perioada 1 iulie-31 decembrie 2013 inclusiv, înaintea recuperării pierderilor fiscale din anii precedenţi anului 2013, perioada 1 iulie-31 decembrie 2013 inclusiv nefiind considerată an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi; b) pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2013, rămasă nerecuperată la data de 30 iunie 2013, se recuperează, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit care urmează acestei date, pe perioada de recuperare rămasă din perioada iniţială de 5 ani, respectiv 7 ani, în ordinea înregistrării acesteia; anul 2013 este considerat un singur an fiscal în sensul celor 5 ani, respectiv 7 ani consecutivi.------------Alin. (3) al art. 26 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 168 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 29 mai 2013, care introduce pct. 19^1 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. (4) Contribuabilii care au fost plătitori de impozit pe venit şi care anterior au realizat pierdere fiscală intră sub incidenţa prevederilor alin. (1), respectiv alin. (5), de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Această pierdere se recuperează pe perioada cuprinsă între data înregistrării pierderii fiscale şi limita celor 5 ani, respectiv 7 ani, după caz. + Norme metodologice: 76. Pierderile fiscale anuale din anii precedenţi anului operaţiunilor de fuziune, divizare sau desprindere a unei părţi din patrimoniul acestuia, nerecuperate de contribuabilul cedent şi transmise contribuabilului beneficiar, se recuperează, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit care urmează datei la care aceste operaţiuni produc efecte, potrivit legii, pe perioada de recuperare rămasă din perioada iniţială de 5, respectiv 7 ani, în ordinea în care au fost înregistrate acestea de către contribuabilul cedent.Pierderile fiscale înregistrate de contribuabilul cedent în perioada din anul curent cuprinsă între 1 ianuarie şi data la care operaţiunea respectivă produce efecte, transmise contribuabilului beneficiar, se recuperează la fiecare termen de plată a impozitului pe profit care urmează datei la care aceste operaţiuni produc efecte, potrivit legii. Această pierdere este luată în calcul de către contribuabilul beneficiar, la stabilirea profitului impozabil/pierderii fiscale din anul fiscal respectiv, înaintea recuperării pierderilor fiscale din anii precedenţi.În scopul recuperării pierderii fiscale transferate sau menţinute, după caz, contribuabilul cedent şi contribuabilul beneficiar efectuează şi următoarele operaţiuni: a) contribuabilul cedent calculează pierderea fiscală pe perioada cuprinsă între 1 ianuarie şi data la care operaţiunea de desprindere a unei părţi din patrimoniu produce efecte, în vederea stabilirii părţii de pierdere transmise contribuabilului beneficiar, respectiv părţii pe care continuă să o recupereze, proporţional cu activele şi pasivele transferate/menţinute; b) contribuabilul cedent evidenţiază partea de pierdere fiscală din anul curent, precum şi din anii precedenţi transferată/menţinută, în registrul de evidenţă fiscală; c) contribuabilul cedent transmite contribuabilului beneficiar un înscris care trebuie să cuprindă informaţii fiscale referitoare la:- pierderile fiscale anuale transferate contribuabilului beneficiar, înregistrate în declaraţiile sale de impozit pe profit, inclusiv cea pentru anul în care operaţiunea de reorganizare produce efecte, detaliate pe fiecare an fiscal în parte;- în cazul operaţiunilor de desprindere a unei părţi din patrimoniu, transmite şi partea din pierderea fiscală înregistrată în anul curent, stabilită prin ajustarea pierderii fiscale calculate la lit. a), precum şi pierderile fiscale din anii precedenţi, proporţional cu activele şi pasivele transmise contribuabilului beneficiar, potrivit proiectului de divizare; d) contribuabilul beneficiar înregistrează, în registrul de evidenţă fiscală, pierderile fiscale preluate pe baza înscrisului transmis de contribuabilul cedent, în care evidenţiază distinct şi perioada de recuperare pentru fiecare pierdere fiscală transferată.------------Pct. 76 din Normele metodologice de aplicare a art. 26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 3 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.071 din 6 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 753 din 8 noiembrie 2012.76^1. În scopul aplicării prevederilor art. 26 alin. (2) din Codul fiscal, prin parte de patrimoniu transferată ca întreg în cadrul unei operaţiuni de desprindere efectuate potrivit legii se înţelege activitatea economică/ramura de activitate care, din punct de vedere organizatoric, este independentă şi capabilă să funcţioneze prin propriile mijloace. Caracterul independent al unei activităţi economice/ramuri de activitate se apreciază potrivit prevederilor pct. 86^2. În situaţia în care partea de patrimoniu desprinsă nu este transferată ca întreg, în sensul identificării unei activităţi economice/ramuri de activitate, independente, pierderea fiscală înregistrată de contribuabilul cedent înainte ca operaţiunea de desprindere să producă efecte potrivit legii se recuperează integral de către acest contribuabil.----------Pct. 76^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 6 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 6 martie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 14 martie 2013.76^2. În scopul aplicării prevederilor art. 26 alin. (4) din Codul fiscal, contribuabilii care, începând cu data de 1 februarie 2013, aplică sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor respectă şi următoarele reguli de recuperare a pierderii fiscale:- pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2013 se recuperează potrivit prevederilor art. 26 din Codul fiscal, de la data la care contribuabilul revine la sistemul de plată a impozitului pe profit, anul 2013 fiind considerat un singur an fiscal în sensul celor 5 sau 7 ani consecutivi;- pierderea fiscală din perioada 1 ianuarie-31 ianuarie 2013 inclusiv, înregistrată de către un contribuabilul care, în această perioadă, a fost plătitor de impozit pe profit, se recuperează, potrivit prevederilor art. 26 din Codul fiscal, de la data la care contribuabilul revine la sistemul de plată a impozitului pe profit, iar anul 2014 este primul an de recuperare a pierderii, în sensul celor 7 ani consecutivi;- în cazul în care contribuabilul revine în cursul anului 2013, la sistemul de plată a impozitului pe profit potrivit art. 112^6 din Codul fiscal, pierderea fiscală înregistrată în perioada 1 ianuarie-31 ianuarie 2013 inclusiv este luată în calcul la stabilirea profitului impozabil/pierderii fiscale din perioada 1 februarie-31 decembrie 2013, înaintea recuperării pierderilor fiscale din anii precedenţi anului 2013, şi se recuperează potrivit art. 26 din Codul fiscal, începând cu anul 2014, în limita celor 7 ani consecutivi. Perioada 1 februarie-31 decembrie 2013 inclusiv nu este considerată an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi."----------Pct. 76^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 6 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 6 martie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 14 martie 2013.77. Abrogat.------------Pct. 77 din Normele metodologice de aplicare a art. 26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 4 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.071 din 6 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 753 din 8 noiembrie 2012. + Codul fiscal: Reorganizări, lichidări şi alte transferuri de active şi titluri de participareArt. 27. - (1) În cazul contribuţiilor cu active la capitalul unei persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la această persoană juridică se aplică următoarele reguli: a) contribuţiile nu sunt transferuri impozabile în înţelesul prevederilor prezentului titlu;------------Lit. a) a alin. (1) al art. 27 a fost modificată de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009. b) valoarea fiscală a activelor primite de persoană juridică este egala cu valoarea fiscală a acelor active la persoana care contribuie cu activul; c) valoarea fiscală a titlurilor de participare primite de persoana care contribuie cu activele este egala cu valoarea fiscală a activelor aduse drept contribuţie de către persoana respectivă. + Norme metodologice: 78. În sensul dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, o persoană juridică poate participa cu active la una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel fiinţă, prin constituirea sau majorarea capitalului social al acestora primind în schimb titluri de participare ale societăţilor respective. Contribuţiile cu active la capitalul social al unei persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la această persoană juridică nu sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil.79. În cazul în care pentru contribuţia cu active se datorează taxa pe valoarea adăugată potrivit dispoziţiilor titlului VI din Codul fiscal, iar beneficiarul aportului nu poate exercita dreptul de deducere pentru aceasta, valoarea fiscală, în sensul art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, se majorează cu taxa pe valoarea adăugată. + Codul fiscal: (2) Distribuirea de active de către o persoană juridică română către participanţii săi, fie sub formă de dividend, fie ca urmare a operaţiunii de lichidare, se tratează ca transfer impozabil, exceptându-se cazurile prevăzute la alin. (3). + Norme metodologice: 80. Distribuirea de active de către o persoană juridică română către participanţii săi se poate realiza în cazul lichidării.81. Profitul impozabil în cazul lichidării se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, calculate cumulat de la începutul anului fiscal, luându-se în calcul: profitul din lichidarea patrimoniului, sumele din anularea provizioanelor, sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut şi care nu au fost impozitate la data constituirii, alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor. În cazul în care, în declaraţia de impozit pe profit aferenta anului anterior lichidării contribuabilul a înregistrat pierdere fiscală, aceasta se va recupera din profitul impozabil calculat cu ocazia lichidării.-------------Pct. 81 din Normele metodologice de aplicare a art. 27, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 19 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.82. La calculul impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îşi încetează existenţa în urma operaţiunilor de lichidare nu sunt impozitate: rezervele constituite din profitul net, sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit, repartizate ca surse proprii de finanţare pe parcursul perioadei de funcţionare, potrivit legii, rezervele constituite din diferenţe de curs favorabile capitalului social în devize sau din evaluarea disponibilului în devize, în conformitate cu actele normative în vigoare, dacă legea nu prevede altfel.83. Abrogat.----------------Pct. 82 din Normele metodologice de aplicare a art. 27, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 13 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.Pct. 83 din Normele metodologice de aplicare a art. 27, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2, subpct. 9 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.Pct. 83 din Normele metodologice de aplicare a art. 27, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 12 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.84. Abrogat.----------------Pct. 84 din Normele metodologice de aplicare a art. 27, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 12 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005. + Codul fiscal: (3) Prevederile prezentului articol se aplică următoarelor operaţiuni de reorganizare, dacă acestea nu au ca principal obiectiv evaziunea fiscală sau evitarea plaţii impozitelor: a) fuziunea între doua sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participanţii la oricare persoană juridică care fuzionează primesc titluri de participare la persoana juridică succesoare; b) divizarea unei persoane juridice române în două sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participanţii la persoana juridică iniţială beneficiază de o distribuire proporţională a titlurilor de participare la persoanele juridice succesoare; + Norme metodologice: 85. În înţelesul art. 27 alin. (3) lit. a) şi b) din Codul fiscal, operaţiunile de fuziune şi divizare sunt reglementate prin Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. + Codul fiscal: c) achiziţionează de către o persoană juridică română a tuturor activelor şi pasivelor aparţinând uneia sau mai multor activităţi economice ale altei persoane juridice române, numai în schimbul unor titluri de participare; + Norme metodologice: 86. În scopul aplicării prevederilor art. 27 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal, activele şi pasivele aparţinând unei activităţi economice a persoanei juridice române care efectuează transferul sunt identificate pe baza criteriilor de identificare a totalităţii activelor şi pasivelor, prin care se apreciază caracterul independent al ramurii de activitate prevăzute la pct. 86^2. Nu se consideră active şi pasive aparţinând unei activităţi economice elementele de activ şi/sau de pasiv aparţinând altor activităţi economice ale persoanei juridice române care efectuează transferul, activele şi/sau pasivele izolate, precum şi cele care se referă la gestiunea persoanei juridice respective.----------Pct. 86 din Normele metodologice de aplicare a art. 27, alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. + Codul fiscal: Regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parţiale, transferurilor de active şi schimburilor de acţiuni între societăţile din diferite state membre ale Uniunii EuropeneArt. 27^1 - (1) Prevederile prezentului articol se aplică după data aderării României la Uniunea Europeana.[...]12. "societate dintr-un stat membru" reprezintă orice societate care îndeplineşte cumulativ următoarele: a) are una din formele de organizare prezentate în anexa care face parte integrantă din prezentul titlu; b) în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru este considerată ca avându-şi sediul fiscal în statul membru şi, în temeiul convenţiei încheiate cu un stat terţ privind evitarea dublei impuneri, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene; c) plăteşte impozit pe profit sau un impozit similar impozitului pe profit, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări. [...] + Norme metodologice: 86^1. Pentru aplicarea prevederilor art. 27^1 alin. (3) pct. 12 lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, formele de organizare pentru persoanele juridice române şi bulgare sunt:- societăţi înfiinţate în baza legii române, cunoscute ca "societăţi pe acţiuni", "societăţi în comandită pe acţiuni", "societăţi cu răspundere limitată";- societăţi înfiinţate în baza legii bulgare, cunoscute ca " text în lb. bulgară", "text în lb. bulgară", "text în lb. bulgară", "text în lb. bulgară", "text în lb. bulgară.Pentru îndeplinirea condiţiei de la 27^1 alin. (3) pct. 12 lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, societatea dintr-un stat membru trebuie să plătească, în conformitate cu legislaţia fiscală a statului respectiv, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, unul din următoarele impozite:- impot des societes/ vennootschapsbelasting, în Belgia;- selskabsskat, în Danemarca;- Korperschaftsteuer, în Republica Federala Germania;- "text în lb. greacă", în Grecia;- impuesto sobre sociedades, în Spania;- impot sur les societes, în Franţa;- Corporation tax, în Irlanda;- imposta sul reddito delle societa, în Italia;- impot sur le revenu des collectivites, în Luxemburg;- vennootschapsbelasting, în Olanda;- Korperschaftsteuer, în Austria;- imposto sobre o rendimento das pessoas colectivas, în Portugalia;- y hteisojen tulovero/inkomstskatten for samfund, în Finlanda;- statlig inkomstskatt, în Suedia;- corporation tax, în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;- D an z prijmu pravnickych osob, în Republica Ceha;- Tulumeks, în Estonia;- "text în lb. greacă", în Cipru;- uznemumu ienakuma nodoklis, în Letonia;- P elno mokestis, în Lituania;- T arsasagi ado, în Ungaria;- T axxa fuq l-income, în Malta;- P odatek dochodowy od osob prawnych, în Polonia;- D avek od dobicka pravnih oseb, în Slovenia;- D an z prijmov pravnickych osob, în Slovacia;- "text în lb. bulgară", în Bulgaria;- impozit pe profit, în România;- porez na dobit în Croaţia.------------Ultima liniuţă a paragrafului 2 de la pct. 86^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 27^1, alin. (1) şi pct. 12 al alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusă de pct. 3 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 613 din 14 august 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 528 din 22 august 2013.-------------Pct. 86^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 27^1, alin. (1) şi pct. 12 al alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 20 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. + Codul fiscal: (3) În sensul prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:[...]11. ramură de activitate - totalitatea activului şi pasivului unei diviziuni dintr-o societate care, din punct de vedere organizatoric, constituie o activitate independentă, adică o entitate capabilă să funcţioneze prin propriile mijloace; + Norme metodologice: 86^2. Criteriile de apreciere a caracterului independent al ramurii de activitate se verifică la societatea cedentă şi vizează îndeplinirea cumulată a unor condiţii referitoare la: a) existenţa ca structură organizatorică distinctă de alte diviziuni organizatorice ale societăţii cedente; b) existenţa clientelei proprii, activelor corporale şi necorporale proprii, stocurilor proprii, personalului propriu şi altele. Dacă este cazul, ramura cuprinde şi servicii administrative proprii, de exemplu serviciul de contabilitate, serviciul descentralizat de personal etc.; c) constituirea, la momentul realizării transferului şi în raport cu organizarea societăţii cedente, într-un ansamblu capabil să funcţioneze prin mijloace proprii, în condiţii normale pentru sectorul economic de activitate al acesteia; d) identificarea totalităţii activelor şi pasivelor care sunt legate în mod direct sau indirect de ramura transferată, sunt înscrise în bilanţul societăţii cedente la data în care operaţiunea de transfer produce efecte, în funcţie de natura lor comercială, industrială, financiară, administrativă etc.; e) exercitarea efectivă a activităţii la momentul aprobării operaţiunii de transfer de către adunările generale ale celor două societăţi, cedentă şi beneficiară, sau la data la care operaţiunea are efect, dacă aceasta este diferită.Ramura completă de activitate nu cuprinde: a) elemente de activ şi/sau de pasiv aferente altor ramuri de activitate ale societăţii cedente; b) elemente de activ şi/sau de pasiv referitoare la gestiunea patrimonială a societăţii cedente; c) elemente izolate de activ şi/sau de pasiv.----------------Pct. 86^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 27^1 alin. (3) pct. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 19 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. + Codul fiscal: Asocieri cu personalitate juridică înfiinţate potrivit legislaţiei unui alt statArt. 28^2. - [...] (2) În cazul în care o persoană juridică română este participant într-o asociere cu personalitate juridică înregistrată într-un alt stat, aceasta determină profitul impozabil luând în calcul veniturile şi cheltuielile atribuite corespunzător cotei de participare în asociere. + Norme metodologice: 86^3. În aplicarea prevederilor alin. (2) al art. 28^2 din Codul fiscal, pentru situaţia în care profitul obţinut de persoana juridică română, participantă într-o asociere cu personalitate juridică înregistrată într-un alt stat, a fost impozitat în acel stat, acordarea creditului fiscal se efectuează similar cu procedura de acordare a creditului fiscal pentru persoanele juridice române care desfăşoară activităţi prin intermediul unui sediu permanent într-un alt stat, reglementată conform normelor date în aplicarea art. 31 din Codul fiscal.-----------Pct. 86^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 28^2 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 8 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. + Codul fiscal: *CAPITOLUL IIIAspecte fiscale internaţionaleVeniturile unui sediu permanentArt. 29. [...] (2) Profitul impozabil se determină în conformitate cu regulile stabilite în cap. II al prezentului titlu, în următoarele condiţii: a) numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se includ în veniturile impozabile; b) numai cheltuielile efectuate în scopul obţinerii acestor venituri se includ în cheltuielile deductibile.-----------Alin. (2) al art. 29 a fost modificat de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004. + Norme metodologice: 87. Abrogat.----------------Pct. 87 din Normele metodologice de aplicare a art. 29 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 20 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. + Codul fiscal: (3) Profitul impozabil al sediului permanent se determină prin tratarea acestuia ca persoană separată şi prin utilizarea regulilor preturilor de transfer la stabilirea preţului de piaţa al unui transfer făcut între persoana juridică străină şi sediul sau permanent. Atunci când sediul permanent nu deţine o factura pentru cheltuielile alocate lui de către sediul sau principal, celelalte documente justificative trebuie să includă dovezi privind suportarea efectivă a costurilor şi alocarea rezonabilă a acestor costuri către sediul permanent utilizând regulile preturilor de transfer.-----------Alin. (3) al art. 29 a fost modificat de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004. (4) În situaţia în care persoana juridică străină îşi desfăşoară activitatea în România printr-un singur sediu permanent, acesta este şi sediul permanent desemnat pentru îndeplinirea obligaţiilor care revin potrivit prezentului titlu.------------Alin. (4) al art. 29 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 168 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 29 mai 2013, care introduce pct. 19^2 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. + Norme metodologice: 88. Persoanele juridice străine care desfăşoară activităţile menţionate la art. 8 alin. (3) din Codul fiscal datorează impozit pe profit de la începutul activităţii, în măsura în care se determină depăşirea duratei legale de 6 luni sau termenele prevăzute în convenţiile de evitare a dublei impuneri, după caz. În situaţia în care nu se determină înainte de sfârşitul anului fiscal dacă activităţile din România vor fi pe o durata suficienta pentru a deveni un sediu permanent, veniturile acelui an fiscal vor fi luate în considerare în următorul an fiscal, în situaţia în care durata specificată este depăşită.88^1. Pentru încadrarea unui şantier de construcţii sau a unui proiect de construcţie, ansamblu ori montaj sau activităţi de supervizare legate de acestea şi a altor activităţi similare ca sedii permanente se va avea în vedere data începerii activităţii din contractele încheiate cu persoanele juridice române beneficiare sau cu alte informaţii ce probează începerea activităţii. Perioadele consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate în mod direct cu primul contract ce a fost executat se adauga la perioada care s-a consumat pentru realizarea contractului de baza.----------------Pct. 88^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 29, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2, subpct. 10 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.89. În scopul deducerii cheltuielilor alocate unui sediu permanent de către persoană juridică străină care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul acestuia, precum şi de către orice altă persoană afiliată acelei persoane juridice străine, pentru serviciile furnizate, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:(i) serviciul furnizat să fie efectiv prestat. Pentru a justifica prestarea efectivă a serviciului, sediul permanent trebuie să prezinte autorităţilor fiscale orice documente justificative din care să rezulte date privitoare la: a) natura şi valoarea totală a serviciului prestat; b) părţile implicate; c) criteriile proprii de împărţire a costurilor pe fiecare beneficiar al serviciului respectiv, dacă este cazul; d) justificarea utilizării criteriului ca fiind adecvat naturii serviciului şi activităţii desfăşurate de sediul permanent; e) prezentarea oricăror alte elemente de recunoaştere a veniturilor şi cheltuielilor care pot să ateste prestarea serviciului respectiv.Justificarea prestării efective a serviciului se efectuează cu situaţiile de lucrări, procesele-verbale de recepţie, rapoartele de lucru, studiile de fezabilitate, de piaţa sau cu orice alte asemenea documente;(ii) serviciul prestat trebuie să fie justificat şi prin natura activităţii desfăşurate la sediul permanent.La stabilirea preţului de piaţa al transferurilor efectuate între persoana juridică străină şi sediul sau permanent, precum şi între acesta şi orice altă persoană afiliată acesteia, vor fi utilizate regulile preturilor de transfer, astfel cum sunt acestea detaliate în normele metodologice pentru aplicarea art. 11 din Codul fiscal, completate cu liniile directoare privind preturile de transfer, emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economica.----------------Pct. 89 din Normele metodologice de aplicare a art. 29, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 13 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005. + Codul fiscal: Venituri obţinute de persoanele juridice străine din proprietăţi imobiliare şi din vânzarea-cesionarea titlurilor de participareArt. 30. - (1) Persoanele juridice străine care obţin venituri din proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română au obligaţia de a plăti impozit pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.(1^1) În perioada 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2009 inclusiv, nu se impozitează profitul obţinut de persoanele juridice străine din tranzacţionarea pe piaţa autorizată şi supravegheată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română.------------Alin. (1^1) al art. 30 a fost introdus de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 8 octombrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 16 octombrie 2008. (2) Veniturile din proprietăţile imobiliare situate în România includ următoarele: a) veniturile din închirierea sau cedarea folosinţei proprietăţii imobiliare situate în România; b) câştigul din vânzarea-cesionarea drepturilor de proprietate sau al oricăror drepturi legate de proprietatea imobiliară situată în România; c) câştigul din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică, dacă minimum 50% din valoarea mijloacelor fixe ale persoanei juridice sunt, fie direct, fie prin intermediul mai multor persoane juridice, proprietăţi imobiliare situate în România; d) veniturile obţinute din exploatarea resurselor naturale situate în România, inclusiv câştigul din vânzarea-cesionarea oricărui drept aferent acestor resurse naturale. + Norme metodologice: 89^1. Persoanele juridice străine care obţin venituri din proprietăţi imobiliare situate în România au obligaţia de a plăti impozit pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.În cazul vânzării de proprietăţi imobiliare situate în România, profitul impozabil reprezintă diferenţă dintre valoarea realizata din vânzarea acestor proprietăţi imobiliare şi costul de cumpărare, construire sau îmbunătăţire a proprietăţii, redus cu amortizarea fiscală aferentă, după caz. Valoarea realizata din vânzarea acestor proprietăţi imobiliare se reduce cu comisioanele, taxele sau cu alte sume plătite, aferente vânzării.Profitul impozabil rezultat din închirierea sau cedarea folosinţei proprietăţii imobiliare situate în România se calculează ca diferenţă între veniturile obţinute şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi veniturile care sunt subiecte ale impozitului cu reţinere la sursă.Veniturile din proprietăţi imobiliare situate în România includ şi câştigurile din vânzarea-cesionare a titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică, dacă 50% din valoarea mijloacelor fixe ale acestei persoane juridice sunt, direct sau prin intermediul mai multor persoane juridice, proprietăţi imobiliare situate în România.În acest sens, mijloacele fixe ale unei persoane juridice sunt în mod indirect considerate proprietăţi imobiliare situate în România atunci când respectiva persoană juridică deţine părţi sociale sau alte titluri de participare într-o societate care îndeplineşte condiţia minimală de 50% referitoare la deţinerea de proprietăţi imobiliare situate în România. Valoarea mijloacelor fixe, inclusiv terenurile, luată în calcul la stabilirea raportului de 50%, este valoarea de înregistrare în contabilitate a acestora, potrivit reglementarilor legale în vigoare la data vânzării-cesionării titlurilor de participare. În cadrul proprietăţilor imobiliare se încadrează şi investiţiile în curs de natura clădirilor sau altor construcţii.Câştigurile din vânzarea-cesionarea de titluri de participare, inclusiv cele obţinute în condiţiile menţionate la alineatele precedente, se determină ca diferenţă între veniturile realizate din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare şi costul de achiziţie al acestora, inclusiv orice comisioane, taxe sau alte sume plătite, aferente achiziţionării unor astfel de titluri de participare.----------------Pct. 89^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 30, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 14 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.Pct. 89^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 30, alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 21 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. + Codul fiscal: [...] (3) Orice persoană juridică străină care obţine venituri dintr-o proprietate imobiliară situată în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română are obligaţia de a declara şi plăti impozit pe profit, potrivit art. 34 şi 35. Orice persoană juridică străină poate desemna un împuternicit pentru a îndeplini aceste obligaţii.-------------Alin. (3) al art. 30 a fost modificat de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 30 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 627 din 2 septembrie 2011. (4) În cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) obţinute de persoanele juridice străine, obligaţia de a calcula, reţine, declara şi vira impozitul pe profit revine cumpărătorului atunci când cumpărătorul este o persoană juridică română sau o persoană juridică străină care are un sediu permanent înregistrat fiscal în România la momentul tranzacţiei, urmând ca persoana juridică străină să declare şi să plătească impozit pe profit potrivit art. 35.------------Alin. (4) al art. 30 a fost modificat de pct. 32 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.Alin. (4) al art. 30 a fost modificat de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. + Norme metodologice: 89^2. În sensul art. 30 alin. (4) din Codul fiscal, în situaţia în care cumpărătorul este o persoană juridică română sau un sediu permanent din România al unei persoane juridice străine, acesta are obligaţia declarării şi plăţii impozitului pe profit în numele persoanei juridice străine care realizează veniturile menţionate la art. 30 alin. (1) din Codul fiscal.Persoana juridică străină care realizează veniturile menţionate la art. 30 alin. (1) din Codul fiscal declară şi plăteşte impozit pe profit, potrivit art. 35 din Codul fiscal, luând în calcul atât impozitul pe profit trimestrial, reţinut potrivit prevederilor art. 30 alin. (4) din Codul fiscal de către cumpărător, persoană juridică română sau sediu permanent al unei persoane juridice străine, după caz, cât şi impozitul pe profit trimestrial, declarat potrivit prevederilor art. 30 alin. (3) din Codul fiscal.------------Pct. 89^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 30, alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 22 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Pct. 89^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 30, alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 6 martie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 14 martie 2013.Pct. 89^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 30, alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 5 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 77 din 5 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 12 februarie 2014. + Codul fiscal: Credit fiscalArt. 31. - (1) Dacă o persoană juridică română obţine venituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu reţinere la sursă şi veniturile sunt impozitate atât în România, cât şi în statul străin, atunci impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect prin reţinerea şi virarea de o altă persoană, se deduce din impozitul pe profit ce se determină potrivit prevederilor prezentului titlu.(1^1) Dacă o persoană juridică străină rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat din Spaţiul Economic European îşi desfăşoară activitatea în România printr-un sediu permanent şi acel sediu permanent obţine venituri dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un alt stat din Spaţiul Economic European, iar acele venituri sunt impozitate atât în România, cât şi în statul unde au fost obţinute veniturile, atunci impozitul plătit în statul de unde au fost obţinute veniturile, fie direct, fie indirect prin reţinerea şi virarea de o altă persoană, se deduce din impozitul pe profit ce se determină potrivit prevederilor prezentului titlu.----------Alin. (1^1) al art. 31 a fost introdus de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. (2) Deducerea pentru impozitele plătite către un stat străin într-un an fiscal nu poate depăşi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevăzute la art. 17 alin. (1) la profitul impozabil obţinut în statul străin, determinat în conformitate cu regulile prevăzute în prezentul titlu sau la venitul obţinut din statul străin.(2^1) Deducerea prevăzută la alin. (2) se acordă doar din impozitul pe profit calculat pentru anul în care impozitul a fost plătit statului străin.----------Alin. (2^1) al art. 31 a fost introdus de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. (3) Impozitul plătit unui stat străin este dedus, dacă se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul străin şi dacă persoana juridică română prezintă documentaţia corespunzătoare, conform prevederilor legale, din care să rezulte faptul că impozitul a fost plătit statului străin.------------Alin. (3) al art. 31 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 26 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 431 din 28 iunie 2010.(3^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), impozitul plătit de un sediu permanent din România pentru veniturile obţinute dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat din Spaţiul Economic European este dedus în România, dacă: a) venitul a fost obţinut de sediul permanent din România al unei persoane juridice străine rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat din Spaţiul Economic European; şi b) venitul a fost obţinut dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un alt stat din Spaţiul Economic European; şi c) se prezintă documentaţia corespunzătoare, conform prevederilor legale, din care să rezulte faptul că impozitul a fost plătit în acel stat membru al Uniunii Europene sau în acel stat din Spaţiul Economic European.----------Alin. (3^1) al art. 31 a fost introdus de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.(3^2) Prevederile alin. (1^1) şi (3^1) nu se aplică sediilor permanente din România ale persoanelor juridice străine rezidente într-un stat din Spaţiul Economic European, altul decât un stat membru al Uniunii Europene, cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii.----------Alin. (3^2) al art. 31 a fost introdus de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. + Norme metodologice: 90. În aplicarea prevederilor art. 31 alin. (1) din Codul fiscal, din punct de vedere fiscal, la sfârşitul anului fiscal, operaţiunile efectuate prin intermediul unor sedii permanente din străinătate ale persoanelor juridice române, înregistrate în cursul perioadei în devize, respectiv veniturile, cheltuielile, alte sume impozabile sau deductibile, cât şi impozitul plătit se convertesc în lei prin utilizarea unei medii a cursurilor de schimb valutar, comunicată de Banca Naţională a României.91. O persoană juridică română care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent într-un alt stat calculează profitul impozabil la nivelul întregii societăţi, potrivit dispoziţiilor capitolului II, titlul II din Codul fiscal. În scopul acordării creditului fiscal aferent unui sediu permanent contribuabilul calculează profitul impozabil şi impozitul pe profit aferente acelui sediu permanent, în conformitate cu reglementările fiscale din România.92. Documentul pe baza căruia se calculează deducerea din impozitul pe profit datorat în România, potrivit dispoziţiilor acestui articol, este cel care atestă plata, confirmat de autoritatea fiscală străină. În cazul în care documentul pe baza căruia se calculează deducerea din impozitul pe profit datorat în România este prezentat după depunerea la autorităţile fiscale a declaraţiei privind impozitul pe profit, creditul fiscal se acordă pentru anul la care se referă, prin depunerea, în acest sens, a unei declaraţii rectificative.------------Pct. 92 din Normele metodologice de aplicare a art. 31, alin. (1), (2) şi alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 23 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.93. Limitarea prevăzută în art. 31 alin. (2) din Codul fiscal va fi calculată separat pentru fiecare sursă de venit. În scopul aplicării acestei prevederi, toate veniturile persoanei juridice române a căror sursă se află în aceeaşi ţară străină vor fi considerate ca având aceeaşi sursă.Exemplu: un contribuabil desfăşoară activităţi atât în România, cât şi în ţara străină X unde realizează venituri atât printr-un sediu permanent, cât şi din alte surse, în mod independent de sediul permanent.Pentru activitatea desfăşurată în ţara străină X situaţia este următoarea:Pentru sediul permanent:- profitul impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din ţara străină X, 100 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicată de Banca Naţională a României);- impozitul pe profit pentru anul 2004, conform regulilor din ţara străină X (cota de 30%), 30 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicată de Banca Naţională a României);- profitul impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din legea română, 80 milioane lei (legislaţia română privind impozitul pe profit permite deducerea unor cheltuieli care nu sunt deductibile în ţara străină X);- impozitul pe profit pentru anul 2004, conform prevederilor din legea română (cota de 25%), 20 milioane lei.Alte venituri realizate din ţara X:- venituri din dobânzi: 100 milioane lei;- impozit de 10% cu reţinere la sursă pentru veniturile din dobânzi: 10 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicată de Banca Naţională a României).Pentru activitatea desfăşurată atât în România, cât şi în ţara străină X situaţia este următoarea:- profit impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din legea română, 1.000 milioane lei (80 milioane profit impozabil al sediului permanent şi 920 milioane profit impozabil pentru activitatea din România);- impozit pe profit pentru anul 2004, conform regulilor din legea română (cota de 25%), 250 milioane lei.Potrivit situaţiei prezentate mai sus, suma maximă reprezentând creditul fiscal extern ce i se poate acorda contribuabilului este de 30 milioane lei, respectiv 20 milioane lei impozit pe profit plus 10 milioane lei impozit cu reţinere la sursă (dobânzi).Deoarece impozitul plătit în străinătate în sumă de 40 milioane lei este mai mare decât limita maximă de 30 milioane lei care poate fi acordată sub forma creditului fiscal extern, contribuabilul va putea scădea din impozitul pe profitul întregii activităţi (250 milioane lei) doar suma de 30 milioane lei. + Codul fiscal: Credit fiscalArt. 31. [...] (3) Impozitul plătit unui stat străin este dedus, dacă se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul străin şi dacă persoana juridică română prezintă documentaţia corespunzătoare, conform prevederilor legale, din care să rezulte faptul că impozitul a fost plătit statului străin. + Norme metodologice: 93^1. Impozitul plătit unui stat străin este dedus, dacă se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul străin şi dacă persoana juridică română prezintă documentul ce atestă plata impozitului confirmat de autoritatea competentă a statului străin cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri.93^2. Când o persoană juridică rezidentă în România obţine venituri/profituri care în conformitate cu prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu statul străin sunt supuse impozitării în statul străin, pentru evitarea dublei impuneri se va aplica metoda prevăzută în convenţie, respectiv metoda creditului sau metoda scutirii, după caz.---------------Pct. 93^1 şi 93^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 31, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 8 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010.93^3. Când o persoană juridică rezidentă în România realizează profituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent care, potrivit prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva convenţie prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri "metoda scutirii", profiturile vor fi scutite de impozit pe profit în România. Aceste profituri sunt scutite de impozit pe profit dacă se prezintă documentul justificativ eliberat de autoritatea competentă a statului străin, care atestă impozitul plătit în străinătate. În scopul aplicării «metodei scutirii», pentru determinarea profitului impozabil la nivelul persoanei juridice române, veniturile şi cheltuielile înregistrate prin intermediul sediului permanent reprezintă venituri neimpozabile, respectiv cheltuieli nedeductibile.--------------Pct. 93^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 31, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 de la litera A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 150 din 23 februarie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 150 din 1 martie 2011. + Codul fiscal: Pierderi fiscale externeArticolul 32Orice pierdere realizată printr-un sediu permanent situat într-un stat care nu este stat membru al Uniunii Europene, al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb sau situat într-un stat cu care România nu are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri este deductibilă doar din veniturile obţinute de sediul permanent respectiv. În acest caz, pierderile realizate printr-un sediu permanent se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursă de venit. Pierderile neacoperite se reportează şi se recuperează în următorii 5 ani fiscali consecutivi.------------Art. 32 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 26 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 431 din 28 iunie 2010. + Norme metodologice: 94. Potrivit art. 32 din Codul fiscal, pierderile realizate din activitatea desfăşurată printr-un sediu permanent situat într-un stat care nu este stat membru al Uniunii Europene, al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb sau situat într-un stat cu care România nu are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri se recuperează numai din veniturile impozabile realizate de acel sediu permanent. În sensul aplicării acestei prevederi, prin sursă de venit se înţelege ţara în care este situat sediul permanent. Recuperarea pierderii se va realiza conform normelor prevăzute pentru aplicarea art. 26 din Codul fiscal, în următorii 5 ani fiscali consecutivi.-----------Pct. 94 din Normele metodologice de aplicare a art. 32 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 9 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. + Codul fiscal: *CAPITOLUL IV*)Reguli speciale aplicabile vânzării-cesionării proprietăţilor imobiliare şi titlurilor de participareReguli speciale aplicabile vânzării-cesionării proprietăţilor imobiliare şi titlurilor de participareArt. 33. - (1) Prevederile prezentului articol se aplică persoanelor juridice române şi străine care vând-cesionează proprietăţi imobiliare situate în România sau titluri de participare deţinute la o persoană juridică română. (2) Dacă câştigurile rezultate din vânzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare situate în România şi a titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română depăşesc pierderile rezultate dintr-o astfel de vânzare-cesionare, atunci impozitul pe profit se stabileşte prin aplicarea unei cote de 10% la diferenţă rezultată. (3) Pierderea rezultată din vânzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare situate în România şi a titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română se recuperează din profiturile impozabile rezultate din operaţiuni de aceeaşi natură, în următorii 5 ani fiscali consecutivi. (4) Câştigul rezultat din vânzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenţă pozitivă între: a) valoarea realizată din vânzarea-cesionarea unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de participare; şi b) valoarea fiscală a unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de participare. (5) Pierderea rezultată dintr-o vânzare-cesionare a proprietăţilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenţă negativă între: a) valoarea realizată din vânzare-cesionare a unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de participare; şi b) valoarea fiscală a unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de participare. (6) În înţelesul prevederilor alin. (4) şi (5), valoarea realizată din vânzare-cesionare se reduce cu comisioanele, taxele sau alte sume plătite, aferente vânzării-cesionării. (7) Valoarea fiscală pentru proprietăţile imobiliare sau pentru titlurile de participare se stabileşte după cum urmează: a) în cazul proprietăţilor imobiliare, valoarea fiscală este costul de cumpărare, construire sau îmbunătăţire a proprietăţii, redus cu amortizarea fiscală aferenta unei astfel de proprietăţi; b) în cazul titlurilor de participare, valoarea fiscală este costul de achiziţie al titlurilor de participare, inclusiv orice comisioane, taxe sau alte sume plătite, aferente achiziţionării unor astfel de titluri de participare. (8) Prezentul articol se aplică în cazul proprietăţilor imobiliare sau al titlurilor de participare, numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) contribuabilul a deţinut proprietatea imobiliară sau titlurile de participare pe o perioadă mai mare de 2 ani; b) persoana care achiziţionează proprietatea imobiliară sau titlurile de participare nu este persoană afiliată contribuabilului.------------Alin. (8) al art. 33 a fost modificat de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.------------*) Cap. IV din Titlul II a fost abrogat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.---------Art. 33 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005. + Norme metodologice: 95. Abrogat.----------------Pct. 95 din Normele metodologice de aplicare a art. 33 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 14 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.96. Abrogat.----------------Pct. 96 din Normele metodologice de aplicare a art. 33 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 14 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.97. Profitul impozabil rezultat din vânzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare situate în România şi a titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română se impune cu cota de 10% numai pentru tranzacţiile efectuate până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv. În condiţiile în care se realizează pierdere din aceste tranzacţii până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, aceasta se recuperează din profiturile impozabile rezultate din operaţiuni de aceeaşi natura, pe perioada prevăzută la art. 26 din Codul fiscal.-------------Pct. 97 din Normele metodologice de aplicare a art. 33 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de de pct. 3 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005. + Codul fiscal: Declararea şi plata impozitului pe profitArt. 34. - [...] (5) Următorii contribuabili au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit, astfel: a) organizaţiile nonprofit au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit, anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul; b) contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor, a plantelor tehnice şi a cartofului, pomicultură şi viticultură au obligaţia de a declara şi de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul;------------Lit. b) a alin. (5) al art. 34 a fost modificată de art. unic din LEGEA nr. 177 din 18 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 712 din 18 octombrie 2012. c) contribuabilii prevăzuţi la art. 13 lit. c)-e) au obligaţia de a declara şi plăti impozit pe profit trimestrial, conform alin. (1). (6) Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la alin. (4) şi (5), care, în anul precedent, se aflau în una dintre următoarele situaţii: a) nou-înfiinţaţi; b) înregistrează pierdere fiscală la sfârşitul anului fiscal precedent; ... c) s-au aflat în inactivitate temporară sau au declarat pe propria răspundere că nu desfăşoară activităţi la sediul social/sediile secundare, situaţii înscrise, potrivit prevederilor legale, în registrul comerţului sau în registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente, după caz; d) au fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, în anul pentru care se datorează impozitul pe profit aplică sistemul de declarare şi plată prevăzut la alin. (1). În sensul prezentului alineat nu sunt consideraţi contribuabili nou-înfiinţaţi cei care se înregistrează ca efect al unor operaţiuni de reorganizare efectuate potrivit legii.[...] (8) Contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, determină plăţile anticipate trimestriale în sumă de o pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele preţurilor de consum, estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează plăţile anticipate, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata. Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plăţile anticipate trimestriale, este impozitul pe profit datorat conform declaraţiei privind impozitul pe profit, fără a lua în calcul plăţile anticipate efectuate în acel an.[...] (17) Prin excepţie de la prevederile alin. (16), impozitul pe profit, dobânzile/majorările de întârziere şi amenzile datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale şi a consiliilor judeţene, precum şi cele datorate de societăţile comerciale în care consiliile locale şi/sau judeţene sunt acţionari majoritari, care realizează proiecte cu asistenţă financiară din partea Uniunii Europene sau a altor organisme internaţionale, în baza unor acorduri/contracte de împrumut ratificate, respectiv aprobate prin acte normative, sunt venituri ale bugetelor locale respective până la sfârşitul anului fiscal în care se încheie proiectul care face obiectul acordului/contractului de împrumut.[...] + Norme metodologice: 97^1. Contribuabilii nou-înfiinţaţi în cursul unui an fiscal, alţii decât cei prevăzuţi la art. 34 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal, aplică, pentru anul înfiinţării, sistemul trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit prevăzut la art. 34 alin. (1) din Codul fiscal.97^2. Încadrarea în activităţile prevăzute la art. 34 alin. (5) lit. b) din Codul fiscal este cea stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997 privind aprobarea Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, cu modificările ulterioare. Verificarea ponderii veniturilor obţinute de contribuabili din cultura cerealelor şi a plantelor tehnice, pomicultură şi viticultură se face la sfârşitul fiecărui an fiscal, iar în situaţia în care veniturile majoritare se obţin din alte activităţi decât cele menţionate, aceştia vor aplica pentru anul fiscal următor sistemul trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit prevăzut la art. 34 alin. (1) din Codul fiscal.97^3. În situaţia în care, în cursul anului pentru care se efectuează plăţile anticipate, impozitul pe profit aferent anului precedent se modifică şi se corectează în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, plăţile anticipate care se datorează începând cu trimestrul efectuării modificării se determină în baza impozitului pe profit recalculat.97^4. În aplicarea prevederilor art. 34 alin. (17) din Codul fiscal, contribuabilii regii autonome din subordinea consiliilor locale şi a consiliilor judeţene, precum şi societăţile comerciale în care consiliile locale şi/sau judeţene sunt acţionari majoritari, care realizează proiecte cu asistenţă financiară din partea Uniunii Europene sau a altor organisme internaţionale, în baza unor acorduri/contracte de împrumut ratificate, respectiv aprobate prin acte normative, au obligaţia de a plăti impozitul pe profit la bugetul local respectiv, pe întreaga perioadă în care intervine obligaţia de a contribui, potrivit legii, cu impozitul pe profit la Fondul de întreţinere, înlocuire şi dezvoltare.----------Pct. 97^1-97^4 din Normele metodologice de aplicare a art. 34 alin. (5), (6), (8), (17) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 10 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. + Codul fiscal: [...] (11) În cazul următoarelor operaţiuni de reorganizare efectuate potrivit legii, contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, stabilesc impozitul pe profit pentru anul precedent, ca bază de determinare a plăţilor anticipate, potrivit următoarelor reguli: a) contribuabilii care absorb prin fuziune una sau mai multe persoane juridice române, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, însumează impozitul pe profit datorat de aceştia pentru anul precedent cu impozitul pe profit datorat pentru acelaşi an de celelalte societăţi cedente; b) contribuabilii înfiinţaţi prin fuziunea a două sau mai multe persoane juridice române însumează impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societăţile cedente. În situaţia în care toate societăţile cedente înregistrează pierdere fiscală în anul precedent, contribuabilii nou-înfiinţaţi determină plăţile anticipate potrivit prevederilor alin. (7) şi (9); c) contribuabilii înfiinţaţi prin divizarea unei persoane juridice române împart impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate, conform proiectului întocmit potrivit legii. În situaţia în care societatea cedentă înregistrează pierdere fiscală în anul precedent, contribuabilii nou-înfiinţaţi determină plăţile anticipate potrivit prevederilor alin. (7) şi (9); d) contribuabilii care primesc active şi pasive prin operaţiuni de divizare a unei persoane juridice române, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, însumează impozitul pe profit datorat de aceştia pentru anul precedent cu impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă, recalculat proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate, conform proiectului întocmit potrivit legii; e) contribuabilii care transferă, potrivit legii, o parte din patrimoniu uneia sau mai multor societăţi beneficiare, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, recalculează impozitul pe profit datorat pentru anul precedent proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor menţinute de către persoana juridică care transferă activele. (12) În cazul contribuabililor care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, şi care în cursul anului devin sedii permanente ale persoanelor juridice străine ca urmare a operaţiunilor prevăzute la art. 27^1, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, aplică următoarele reguli pentru determinarea plăţilor anticipate datorate: a) în cazul fuziunii prin absorbţie, sediul permanent determină plăţile anticipate în baza impozitului pe profit datorat pentru anul precedent de către societatea cedentă; b) în cazul divizării, divizării parţiale şi transferului de active, sediile permanente determină plăţile anticipate în baza impozitului pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă, recalculat pentru fiecare sediu permanent, proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate, potrivit legii. Societăţile cedente care nu încetează să existe în urma efectuării unei astfel de operaţiuni, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, ajustează plăţile anticipate datorate potrivit regulilor prevăzute la alin. (11) lit. e). (13) Contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, implicaţi în operaţiuni transfrontaliere, altele decât cele prevăzute la alin. (12), aplică următoarele reguli în vederea determinării impozitului pe profit pentru anul precedent, în baza căruia se determină plăţile anticipate: a) în cazul contribuabililor care absorb una sau mai multe persoane juridice străine, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, impozitul pe profit pentru anul precedent, în baza căruia se determină plăţile anticipate, este impozitul pe profit datorat de societatea absorbantă în anul fiscal precedent celui în care se realizează operaţiunea; b) contribuabilii care absorb cel puţin o persoană juridică română şi cel puţin o persoană juridică străină, începând cu trimestrul în care operaţiunea respectivă produce efecte, potrivit legii, însumează impozitul pe profit datorat de aceştia pentru anul precedent cu impozitul pe profit datorat pentru acelaşi an de celelalte societăţi române cedente; c) contribuabilii înfiinţaţi prin fuziunea uneia sau mai multor persoane juridice române cu una sau mai multe persoane juridice străine însumează impozitul pe profit datorat de societăţile române cedente. În situaţia în care toate societăţile cedente române înregistrează pierdere fiscală în anul precedent, contribuabilul nou-înfiinţat determină plăţile anticipate potrivit prevederilor alin. (7) şi (9). + Norme metodologice: 97^5. Contribuabilii care aplică regulile prevăzute la art. 34 alin. (11)-(13) din Codul fiscal sunt contribuabilii beneficiari sau cedenţi, după caz, din cadrul operaţiunilor de fuziune, divizare, desprindere de părţi din patrimoniu/transferuri de active, efectuate potrivit legii, şi anume: a) societăţile comerciale bancare - persoane juridice române şi sucursalele din România ale băncilor - persoane juridice străine, beneficiare ale operaţiunilor de reorganizare respective, contribuabili obligaţi să aplice sistemul de impozit pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, potrivit prevederilor art. 34 alin. (4) din Codul fiscal; b) contribuabilii beneficiari ai operaţiunilor de reorganizare respective, care aplică pe bază de opţiune, potrivit prevederilor art. 34 alin. (2)-(3) din Codul fiscal, sistemul de impozit pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, în anul fiscal în care operaţiunea de reorganizare produce efecte; c) contribuabilii cedenţi ai operaţiunilor de desprindere de părţi din patrimoniu/transferuri de active, care aplică pe bază de opţiune, potrivit prevederilor art. 34 alin. (2)-(3) din Codul fiscal, sistemul de impozit pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, în anul fiscal în care operaţiunea de reorganizare produce efecte.----------Pct. 97^5 din Normele metodologice de aplicare a art. 34, alin. (11), (12) şi (13) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 8 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 6 martie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 14 martie 2013. + Codul fiscal: Declararea şi plata impozitului pe profitArt. 34. - [...](13^1) Contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (3), pentru primul an fiscal modificat, aplică şi următoarele reguli de declarare şi plată a impozitului pe profit: a) contribuabilii care declară şi plătesc impozitul pe profit trimestrial şi pentru care anul fiscal modificat începe în a doua, respectiv în a treia lună a trimestrului calendaristic, prima lună, respectiv primele două luni ale trimestrului calendaristic respectiv vor constitui un trimestru, pentru care contribuabilul are obligaţia declarării şi plăţii impozitului pe profit, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrului calendaristic respectiv. Aceste prevederi se aplică şi în cazul în care anul fiscal modificat începe în a doua, respectiv în a treia lună a trimestrului IV al anului calendaristic; b) contribuabilii care declară şi plătesc impozitul pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, pentru anul fiscal modificat continuă efectuarea plăţilor anticipate la nivelul celor stabilite înainte de modificare; în cazul în care anul fiscal modificat începe în a două, respectiv în a treia lună a trimestrului calendaristic, prima lună, respectiv primele două luni ale trimestrului calendaristic respectiv vor constitui un trimestru pentru care contribuabilul are obligaţia declarării şi efectuării plăţilor anticipate, în sumă de 1/12 din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, pentru fiecare lună a trimestrului, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrului calendaristic respectiv. Aceste prevederi se aplică şi în cazul în care anul fiscal modificat începe în a doua, respectiv în a treia lună a trimestrului IV al anului calendaristic.[...] + Norme metodologice: 97^6. Contribuabilii care declară şi plătesc impozitul pe profit trimestrial, pentru primul an fiscal modificat, aplică şi următoarele reguli de declarare şi plată a impozitului pe profit:- în cazul în care anul fiscal modificat începe în a doua lună a trimestrului calendaristic, prima lună a trimestrului calendaristic respectiv va constitui un trimestru, pentru care contribuabilul are obligaţia declarării şi plăţii impozitului pe profit până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrului calendaristic respectiv;- în cazul în care anul fiscal modificat începe în a treia lună a trimestrului calendaristic, primele două luni ale trimestrului calendaristic respectiv vor constitui un trimestru, pentru care contribuabilul are obligaţia declarării şi plăţii impozitului pe profit până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrului calendaristic respectiv.Contribuabilii care declară şi plătesc impozitul pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, pentru primul an fiscal modificat, aplică şi următoarele reguli de declarare şi plată a impozitului pe profit:- în cazul în care anul fiscal modificat începe în a doua lună a trimestrului calendaristic, prima lună a trimestrului calendaristic respectiv va constitui un trimestru pentru care contribuabilul are obligaţia declarării şi efectuării plăţilor anticipate, în sumă de 1/12 din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrului calendaristic respectiv;- în cazul în care anul fiscal modificat începe în a treia lună a trimestrului calendaristic, primele două luni ale trimestrului calendaristic respectiv vor constitui un trimestru pentru care contribuabilul are obligaţia declarării şi efectuării plăţilor anticipate, în sumă de 1/12 din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, pentru fiecare lună a trimestrului, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrului calendaristic respectiv.Exemplu:Un contribuabil a optat, în conformitate cu legislaţia contabilă în vigoare, în anul 2012, pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic. Astfel, contabil, exerciţiul financiar este 1 august 2012-31 iulie 2013. Potrivit art. 16 alin. (3) din Codul fiscal, contribuabilul a solicitat, în data de 27 iunie 2014, ca anul fiscal să corespundă exerciţiului financiar.În acest caz, în funcţie de sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit, contribuabilul aplică următoarele reguli de declarare şi plată a impozitului pe profit: a) pentru primul an fiscal modificat:1. în cazul în care aplică sistemul trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit:- luna iulie 2014 va constitui un trimestru, pentru care contribuabilul are obligaţia declarării şi plăţii impozitului pe profit, până la data de 25 octombrie 2014;- declaraţia privind impozitul pe profit «101» va cuprinde veniturile şi cheltuielile aferente perioadei 1 ianuarie 2014-31 iulie 2015, iar termenul de depunere a declaraţiei şi de plată a impozitului pe profit aferent este până la data de 25 octombrie 2015, inclusiv;2. în cazul în care aplică sistemul anual de declarare şi plată a impozitului pe profit, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial:- luna iulie 2014 va constitui un trimestru, pentru care contribuabilul are obligaţia declarării şi efectuării plăţii anticipate, în sumă de 1/12 din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, până la data de 25 octombrie 2014;- declaraţia privind impozitul pe profit «101» va cuprinde veniturile şi cheltuielile aferente perioadei 1 ianuarie 2014-31 iulie 2015, iar termenul de depunere a declaraţiei şi de plată a impozitului pe profit aferent este până la data de 25 octombrie 2015, inclusiv. b) perioada 1 august 2015-31 iulie 2016 reprezintă următorul an fiscal modificat, format din trimestrele august-octombrie 2015, noiembrie 2015-ianuarie 2016, februarie-aprilie 2016, mai-iulie 2016.-----------Pct. 97^6 din Normele metodologice de aplicare a art. 34, alin. (13^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 6 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 77 din 5 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 12 februarie 2014. + Codul fiscal: *CAPITOLUL VPlata impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscaleDeclararea şi plata impozitului pe profitArticolul 34 (1) Declararea şi plata impozitului pe profit, cu excepţiile prevăzute de prezentul articol, se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I-III. Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit prev
| EMITENT |
---------- + Codul fiscal: *TITLUL IDispoziţii generale + Codul fiscal: Definiţii ale termenilor comuniArt. 7. - (1) În înţelesul prezentului cod, cu excepţia titlului VI, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:[...]2.1. Orice activitate poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplineşte cel puţin unul dintre următoarele criterii: a) beneficiarul de venit se află într-o relaţie de subordonare faţă de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, şi respectă condiţiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuţiile ce îi revin şi modul de îndeplinire a acestora, locul desfăşurării activităţii, programul de lucru; b) în prestarea activităţii, beneficiarul de venit foloseşte exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spaţii cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecţie, unelte de muncă sau altele asemenea şi contribuie cu prestaţia fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu şi cu capitalul propriu; c) plătitorul de venit suportă în interesul desfăşurării activităţii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizaţia de delegare-detaşare în ţară şi în străinătate, precum şi alte cheltuieli de această natură; d) plătitorul de venit suportă indemnizaţia de concediu de odihnă şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit.------------Subpct. 2.1. de la pct. 2 al alin. (1) al art. 7 a fost modificat de art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 82 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 638 din 10 septembrie 2010.2.2. În cazul reconsiderării unei activităţi ca activitate dependentă, impozitul pe venit şi contribuţiile sociale obligatorii, stabilite potrivit legii, vor fi recalculate şi virate, fiind datorate solidar de către plătitorul şi beneficiarul de venit. În acest caz se aplică regulile de determinare a impozitului pentru veniturile din salarii realizate în afara funcţiei de bază.[...] + Norme metodologice: 1. O activitate poate fi reconsiderată, potrivit criteriilor prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 2.1 din Codul fiscal, ca activitate dependentă, în cazul în care raportul juridic în baza căruia se desfăşoară activitatea nu reflectă conţinutul economic al acestuia.Activităţile desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii, care generează venituri din profesii libere, precum şi drepturile de autor şi drepturile conexe definite potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot fi reconsiderate ca activităţi dependente potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 2.1 şi 2.2 din Codul fiscal.------------Pct. 1 din Normele metodologice de aplicare a art. 7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010.[...]23. persoană fizică rezidentă - orice persoană fizică ce îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii: a) are domiciliul în România; b) centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România; c) este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat; d) este cetăţean român care lucrează în străinătate, ca funcţionar sau angajat al României într-un stat străin.Prin excepţie de la prevederile lit. a)-d), nu este persoană fizică rezidentă un cetăţean străin cu statut diplomatic sau consular în România, un cetăţean străin care este funcţionar ori angajat al unui organism internaţional şi interguvernamental înregistrat în România, un cetăţean străin care este funcţionar sau angajat al unui stat străin în România şi nici membrii familiilor acestora;[...] + Norme metodologice: 1^1. Prin centrul intereselor vitale se înţelege statul cu care relaţiile personale şi economice ale persoanei fizice sunt mai apropiate. Astfel, se va acorda atenţie familiei sale, soţului/soţiei, copilului/copiilor, persoanelor aflate în întreţinerea persoanei fizice şi care sosesc în România împreună cu aceasta, relaţiilor sale economice şi relaţiilor sale sociale. Prin relaţii economice se poate înţelege: angajat al unui angajator român, implicarea într-o activitate de afaceri în România, conturi la bănci în România, carduri de credit/debit la bănci în România. Prin relaţii sociale se poate înţelege: membru într-o organizaţie caritabilă, religioasă, participări la activităţi culturale sau de altă natură.----------Pct. 1^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. + Codul fiscal: Definiţia sediului permanentArt. 8. - (1) În înţelesul prezentului cod, sediul permanent este un loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent. (2) Un sediu permanent presupune un loc de conducere, sucursală, birou, fabrică, magazin, atelier, precum şi o mină, un puţ de ţiţei sau gaze, o carieră sau alte locuri de extracţie a resurselor naturale, precum şi locul în care continuă să se desfăşoare o activitate cu activele şi pasivele unei persoane juridice române care intră într-un proces de reorganizare prevăzut la art. 27^1. (3) Un sediu permanent presupune un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, ansamblu sau montaj sau activităţi de supervizare legate de acestea, numai dacă şantierul, proiectul sau activităţile durează mai mult de 6 luni. (4) Prin derogare de la prevederile alin. (1)-(3), un sediu permanent nu presupune următoarele: a) folosirea unei instalaţii numai în scopul depozitării sau al expunerii produselor ori bunurilor ce aparţin nerezidentului; b) menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident numai în scopul de a fi depozitate sau expuse; c) menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident numai în scopul de a fi procesate de către o altă persoană; d) vânzarea de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident, care au fost expuse în cadrul unor expoziţii sau târguri fără caracter permanent ori ocazionale, dacă produsele ori bunurile sunt vândute nu mai târziu de o lună după încheierea târgului sau a expoziţiei; e) păstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul achiziţionării de produse sau bunuri ori culegerii de informaţii pentru un nerezident; f) păstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul desfăşurării de activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar de către un nerezident; g) păstrarea unui loc fix de activitate numai pentru o combinaţie a activităţilor prevăzute la lit. a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate desfăşurată în locul fix să fie de natură preparatorie sau auxiliară. (5) Prin derogare de la prevederile alin. (1) şi (2), un nerezident este considerat a avea un sediu permanent în România, în ceea ce priveşte activităţile pe care o persoană, alta decât un agent cu statut independent, le întreprinde în numele nerezidentului, dacă persoana acţionează în România în numele nerezidentului şi dacă este îndeplinită una din următoarele condiţii: a) persoana este autorizată şi exercită în România autoritatea de a încheia contracte în numele nerezidentului, cu excepţia cazurilor în care activităţile respective sunt limitate la cele prevăzute la alin. (4) lit. a)-f); b) persoana menţine în România un stoc de produse sau bunuri din care livrează produse sau bunuri în numele nerezidentului. (6) Un nerezident nu se consideră că are un sediu permanent în România dacă doar desfăşoară activitate în România prin intermediul unui broker, agent, comisionar general sau al unui agent intermediar având un statut independent, în cazul în care această activitate este activitatea obişnuită a agentului, conform descrierii din documentele constitutive. Dacă activităţile unui astfel de agent sunt desfăşurate integral sau aproape integral în numele nerezidentului, iar în relaţiile comerciale şi financiare dintre nerezident şi agent există condiţii diferite de acelea care ar exista între persoane independente, agentul nu se consideră ca fiind agent cu statut independent. (7) Un nerezident nu se consideră că are un sediu permanent în România numai dacă acesta controlează sau este controlat de un rezident ori de o persoană ce desfăşoară o activitate în România prin intermediul unui sediu permanent sau altfel.(7^1) Persoanele juridice române, persoanele fizice rezidente, precum şi sediul permanent/sediul permanent desemnat din România aparţinând persoanelor juridice străine beneficiare ale unor prestări de servicii de natura activităţilor de lucrări de construcţii, montaj, supraveghere, consultanţă, asistenţă tehnică şi orice alte activităţi, executate de persoane juridice străine sau fizice nerezidente pe teritoriul României, au obligaţia să înregistreze contractele încheiate cu aceşti parteneri la organele fiscale competente, potrivit procedurii instituite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Contractele încheiate pentru activităţi desfăşurate în afara teritoriului României nu fac obiectul înregistrării potrivit prezentelor dispoziţii. Pentru încadrarea ca sediu permanent a unui şantier de construcţii sau a unui proiect de construcţie, ansamblu ori montaj sau a activităţilor de supraveghere legate de acestea şi a altor activităţi similare se va avea în vedere data de începere a activităţii din contractele încheiate sau orice alte informaţii ce probează începerea activităţii. Perioadele consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate în mod direct cu primul contract ce a fost executat se adaugă la perioada care s-a consumat la realizarea contractului de bază.-------------Alin. (7^1) al art. 8 a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA nr. 30 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 627 din 2 septembrie 2011.Alin. (7^1) al art. 8 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 168 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 29 mai 2013, care introduce pct. 1^1 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. (8) În înţelesul prezentului cod, sediul permanent al unei persoane fizice se consideră a fi baza fixă. + Norme metodologice: 2. Sintagma loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea acoperă orice fel de clădiri, echipamente sau instalaţii utilizate pentru desfăşurarea activităţii nerezidentului, indiferent dacă acestea sunt ori nu utilizate exclusiv în acest scop. Un loc de activitate există şi acolo unde nu sunt construite sau nu sunt necesare clădiri pentru desfăşurarea activităţii nerezidentului, ci dispune doar de un spaţiu. Nu este important dacă clădirile, echipamentele sau instalaţiile sunt deţinute în proprietate, sunt închiriate ori se găsesc în alt fel la dispoziţia nerezidentului. Un loc de activitate poate fi constituit de o tarabă în piaţă sau locul de activitate poate fi situat în clădirea unei alte societăţi, atunci când un nerezident are în permanenţă la dispoziţie anumite clădiri sau părţi ale acestora, deţinute în proprietate de altă societate.3. Este suficient ca un nerezident să aibă la dispoziţia sa un spaţiu utilizat pentru activităţi economice pentru ca acesta să constituie un loc de activitate, nefiind necesar niciun drept legal de utilizare a respectivului spaţiu.4. Deşi nu este necesar niciun drept legal oficial de utilizare a unui anumit spaţiu pentru ca locul respectiv să constituie sediu permanent, simpla prezenţă a unui nerezident într-o anumită locaţie nu înseamnă că locaţia respectivă se găseşte la dispoziţia acelui nerezident. Acest principiu este ilustrat de următoarele situaţii în care reprezentanţi ai unui nerezident sunt prezenţi în spaţiile unei alte societăţi: a) Un vânzător care îşi vizitează cu regularitate un client principal pentru a primi comenzi şi se întâlneşte cu directorul de achiziţii în biroul acestuia. În acest caz, clădirea clientului nu se află la dispoziţia societăţii pentru care lucrează vânzătorul şi nu constituie un loc fix de activitate prin care se desfăşoară activităţile nerezidentului. Cu toate acestea, în funcţie de situaţia existentă, se poate aplica art. 8 alin. (5) din Codul fiscal pentru a considera că există un sediu permanent. b) Un angajat al unei societăţi căruia i se permite, pe o perioadă lungă de timp, să utilizeze un birou în sediul unei alte societăţi pentru a asigura respectarea de către societatea din urmă a obligaţiilor asumate prin contractul încheiat cu prima societate. În acest caz, angajatul desfăşoară activităţi legate de obiectul primei societăţi, iar biroul ce se găseşte la dispoziţia sa în sediul celeilalte societăţi va constitui un sediu permanent al angajatorului său, dacă biroul este pus la dispoziţia sa pe o perioadă de timp suficient de lungă pentru a constitui un «loc de activitate» şi dacă activităţile efectuate acolo depăşesc activităţile precizate în art. 8 alin. (4) din Codul fiscal. c) O societate de transport rutier care foloseşte zilnic o perioadă scurtă de timp o platformă de livrare din depozitul clientului său, pentru a livra mărfuri achiziţionate de acel client. În acest caz, prezenţa societăţii de transport rutier la platforma de livrare este de scurtă durată şi societatea nu poate considera că acel loc se află la dispoziţia sa şi constituie un sediu permanent al societăţii. d) Un zugrav care, timp de 2 ani, petrece 3 zile pe săptămână într-o clădire mare de birouri ce aparţine principalului lui client. În acest caz, prezenţa zugravului în acea clădire de birouri în care îşi desfăşoară activitatea, respectiv zugrăveşte, constituie un sediu permanent al zugravului.5. Cuvintele «prin care» trebuie să se aplice în toate situaţiile în care activităţile economice sunt desfăşurate într-o anumită locaţie ce este la dispoziţia societăţii în acest scop. Astfel, se va considera că o societate angajată pentru pavarea unui drum îşi desfăşoară activitatea «prin» locaţia în care are loc activitatea.6. Locul de activitate trebuie să fie «fix», astfel încât să existe o legătură între locul de activitate şi un anumit punct geografic. Nu este importantă perioada de timp în care o societate a unui stat contractant operează în celălalt stat contractant dacă nu face acest lucru într-un loc distinct, dar nu înseamnă că echipamentul ce constituie locul de activitate trebuie să fie efectiv fixat pe sol. Este suficient ca echipamentul să rămână într-un anumit loc. Atunci când activităţile economice ale unei societăţi sunt deplasate între locaţii învecinate, pot exista dificultăţi în a stabili dacă există un singur «loc de activitate». Dacă există mai multe locuri de activitate şi dacă celelalte condiţii ale sediului permanent sunt îndeplinite, la fiecare dintre aceste locuri, societatea va avea mai multe sedii permanente. Se consideră că există un singur loc de activitate atunci când o anumită locaţie, în interiorul căreia sunt deplasate activităţile, poate fi identificată ca formând un tot unitar din punct de vedere comercial şi geografic, în ceea ce priveşte activitatea respectivă. Acest principiu poate fi ilustrat prin exemple: a) O mină constituie un singur loc de activitate, chiar dacă activităţile pot fi deplasate dintr-o locaţie în alta în interiorul acelei mine, deoarece mina respectivă constituie o singură unitate geografică şi comercială din punct de vedere al activităţii miniere. Un «hotel de birouri» în care o firmă de consultanţă închiriază în mod regulat diferite birouri este considerat ca fiind un singur loc de activitate pentru acea firmă, deoarece, în acest caz, clădirea constituie un tot unitar din punct de vedere geografic, iar hotelul este unicul loc de activitate al acelei firme de consultanţă. O stradă pietonală, o piaţă deschisă sau un târg în care îşi fixează standul un comerciant reprezintă unicul loc de activitate al respectivului comerciant. b) Faptul că activităţile pot fi desfăşurate într-o zonă geografică limitată nu are ca rezultat considerarea acelei zone geografice ca fiind loc unic de activitate. Astfel, atunci când un zugrav lucrează succesiv în cadrul unei serii de contracte fără legătură între ele pentru mai mulţi clienţi diferiţi, într-o clădire mare de birouri, fără să existe contract pentru un proiect complex de zugrăvire a clădirii, clădirea nu este considerată ca unic loc de activitate. Dacă însă un zugrav efectuează, în cadrul unui singur contract, lucrări în toată clădirea pentru un singur client, acest contract reprezintă un singur proiect şi clădirea în ansamblul său este un singur loc de activitate pentru lucrările de zugrăvit, deoarece constituie un tot unitar din punct de vedere comercial şi geografic. c) O zonă în care activităţile sunt desfăşurate ca parte a unui singur proiect ce constituie un tot unitar din punct de vedere comercial şi care nu întruneşte aceleaşi condiţii din punct de vedere geografic nu constituie un loc unic de activitate. Astfel, atunci când un consultant lucrează în diferite sucursale din locaţii diferite în cadrul unui singur proiect de instruire profesională a angajaţilor unei bănci, fiecare sucursală este considerată separat. Dacă însă respectivul consultant se deplasează dintr-un birou în altul în cadrul aceleiaşi sucursale, se va considera că el rămâne în acelaşi loc de activitate. Locaţia unică a sucursalei se încadrează în condiţia de tot unitar din punct de vedere geografic, situaţie care lipseşte în cazul în care consultantul se deplasează între sucursale aflate în locaţii diferite.7. Deoarece locul de activitate trebuie să fie fix, se consideră sediu permanent dacă acel loc de activitate are un anumit grad de permanenţă. Se consideră astfel că există un sediu permanent atunci când locul de activitate a fost menţinut pe o perioadă mai lungă de 6 luni. Astfel, în cazul activităţilor a căror natură este repetitivă, fiecare perioadă în care este utilizat locul de activitate trebuie analizată în combinaţie cu numărul de ocazii în care s-a utilizat respectivul loc, care se pot întinde pe un număr de ani.Un loc de activitate poate totuşi să constituie un sediu permanent chiar dacă există doar pentru o perioadă scurtă de timp. Astfel: a) Întreruperile temporare de activitate nu determină încetarea existenţei sediului permanent. Când un anumit loc de activitate este utilizat numai în intervale scurte de timp, dar aceste utilizări au loc cu regularitate pe perioade lungi, locul de activitate nu trebuie considerat ca fiind de natură strict temporară. b) De asemenea, în situaţiile în care un loc de activitate este utilizat pe perioade foarte scurte de timp de un număr de societăţi similare conduse de aceeaşi persoană sau de persoane asociate. În această situaţie se evită considerarea locului de activitate ca fiind utilizat altfel decât în scopuri temporare de fiecare dintre societăţi. c) Atunci când un loc de activitate care a fost la început conceput pentru a fi utilizat pe o perioadă de timp scurtă, încât nu constituia sediu permanent, dar este în realitate menţinut mai mult, devine un loc fix de activitate şi se transformă retroactiv în sediu permanent. Un loc de activitate poate de asemenea constitui un sediu permanent de la înfiinţarea sa chiar dacă a existat, în practică, doar pe o perioadă scurtă de timp, dacă acesta a fost prematur lichidat datorită unor situaţii deosebite, cum ar fi eşecul investiţiei.8. Pentru ca un loc de activitate să constituie sediu permanent, societatea ce îl utilizează trebuie să îşi desfăşoare integral sau parţial activităţile prin acel loc de activitate. Activitatea nu trebuie să fie permanentă în sensul că nu există întreruperi ale operaţiunilor, ci operaţiunile trebuie desfăşurate cu regularitate.9. Atunci când activele corporale, precum utilajele, echipamentele industriale, comerciale sau ştiinţifice, clădirile, ori activele necorporale, precum brevetele, procedurile şi alte proprietăţi similare, sunt închiriate sau acordate în leasing unor terţi printr-un loc fix de activitate menţinut de o societate a unui stat contractant în celălalt stat, această activitate va conferi, în general, locului de activitate caracterul de sediu permanent. Acelaşi lucru este valabil şi atunci când printr-un loc fix de activitate este furnizat capital. Dacă o societate a unui stat închiriază sau acordă în leasing utilaje, echipamente, clădiri sau proprietăţi necorporale unei societăţi a celuilalt stat fără ca pentru această închiriere să menţină un loc fix de activitate în celălalt stat, atunci utilajele, echipamentele, clădirea sau proprietăţile necorporale închiriate nu constituie un sediu permanent al locatorului, cu condiţia ca obiectul contractului să fie limitat la simpla închiriere a utilajelor sau echipamentelor. Acesta este şi cazul când locatorul furnizează personal, ulterior instalării, pentru a opera echipamentul, cu condiţia ca responsabilitatea acestuia să fie limitată la operarea şi întreţinerea echipamentului sub conducerea, responsabilitatea şi controlul locatarului. Dacă personalul are responsabilităţi mai largi, cum ar fi participarea la deciziile privind lucrările în care va fi utilizat echipamentul, sau dacă operează, asigură service, inspectează şi întreţine echipamentul sub responsabilitatea şi controlul locatorului, atunci activitatea locatorului poate depăşi simpla închiriere a echipamentului şi poate constitui o activitate antreprenorială. În acest caz se consideră că există un sediu permanent dacă este îndeplinit criteriul permanenţei.10. Activitatea unei societăţi este desfăşurată în principal de către antreprenor sau de către personal aflat într-o relaţie de angajare retribuită cu societatea. Acest personal include angajaţi şi alte persoane care primesc instrucţiuni de la societate ca agenţi dependenţi. Prerogativele acestui personal în relaţiile sale cu terţii sunt irelevante. Nu are nicio importanţă dacă agentul dependent este autorizat sau nu să încheie contracte, dacă lucrează la locul fix de activitate. Un sediu permanent este considerat şi dacă activitatea societăţii este desfăşurată în principal cu ajutorul echipamentului automatizat, activităţile personalului fiind limitate la montarea, operarea, controlarea şi întreţinerea acestui echipament. Deci, maşinile cu câştiguri, automatele cu vânzare şi celelalte echipamente similare instalate de o societate a unui stat în celălalt stat constituie un sediu permanent în funcţie de desfăşurarea de către societate şi a altor activităţi în afară de instalarea iniţială a maşinilor. Nu există un sediu permanent atunci când societatea doar instalează maşinile şi apoi le închiriază altor societăţi. Un sediu permanent există atunci când societatea care instalează maşinile se ocupă pe cont propriu şi de operarea acestora şi de întreţinerea lor. Acelaşi lucru este valabil şi atunci când maşinile sunt operate şi întreţinute de un agent dependent al societăţii.11. Un sediu permanent există imediat ce societatea începe să îşi desfăşoare activitatea printr-un loc fix de activitate. Acesta este cazul atunci când societatea pregăteşte activitatea pentru care va servi permanent locul de activitate. Perioada de timp în care locul fix de activitate este înfiinţat de către societate nu trebuie luată în calcul, cu condiţia ca această activitate să difere substanţial de activitatea pentru care va servi permanent locul de activitate. Sediul permanent va înceta să existe odată cu renunţarea la locul fix de activitate sau odată cu încetarea oricărei activităţi desfăşurate prin acesta, respectiv atunci când toate actele şi măsurile ce au legătură cu activităţile anterioare ale sediului permanent sunt încheiate, cum ar fi finalizarea tranzacţiilor curente, întreţinerea şi repararea utilajelor. O întrerupere temporară a operaţiunilor nu poate fi privită însă ca o încetare a activităţii. Dacă locul fix de activitate este închiriat unei alte societăţi, acesta va servi în mod normal numai activităţilor acelei societăţi, şi nu activităţilor locatorului; în general, sediul permanent al locatorului încetează să existe, cu excepţia situaţiilor în care acesta continuă să îşi desfăşoare activitatea pe cont propriu prin locul fix de activitate.12. Deşi o locaţie în care echipamentul automat este operat de către o societate poate constitui un sediu permanent în ţara în care este situat, trebuie făcută o distincţie între un computer, ce poate fi instalat într-o locaţie astfel încât în anumite condiţii poate constitui sediu permanent, şi datele şi software-ul utilizat de respectivul echipament sau stocat pe el. Astfel, un site web internet, care reprezintă o combinaţie de software şi date electronice, nu constituie un activ corporal, nu are o locaţie care să poată constitui un «loc de activitate» şi nu există «un amplasament, cum ar fi clădiri sau, în unele cazuri, echipamente sau utilaje» în ceea ce priveşte software-ul şi datele ce constituie site-ul web. Serverul pe care este stocat acel site web şi prin intermediul căruia acesta este accesibil este un echipament ce are o locaţie fizică şi locaţia fizică poate constitui un «loc fix de activitate» al societăţii care operează serverul.13. Distincţia dintre site-ul web şi serverul pe care acesta este stocat şi utilizat este importantă, deoarece societatea care operează serverul poate fi diferită de societatea care desfăşoară activităţi prin site-ul web. Este frecventă situaţia ca un site web prin care o societate desfăşoară activităţi să fie găzduit pe serverul unui furnizor de servicii internet. Deşi onorariile plătite unui furnizor de servicii internet în cadrul acestui aranjament pot avea la bază dimensiunea spaţiului pe disc utilizat pentru a stoca software-ul şi datele necesare site-ului web, prin aceste contracte serverul şi locaţia acestuia nu sunt la dispoziţia societăţii, chiar dacă respectiva societate a putut să stabilească că site-ul său web va fi găzduit pe un anumit server dintr-o anumită locaţie. În acest caz, societatea nu are nicio prezenţă fizică în locaţia respectivă, deoarece site-ul web nu este corporal. În aceste cazuri nu se poate considera că respectiva societate a dobândit un loc de activitate prin aranjamentul de găzduire a site-ului. În cazul în care societatea care desfăşoară activităţi printr-un site web are serverul la dispoziţia sa, aceasta deţine în proprietate sau închiriază serverul pe care este stocat şi utilizat site-ul web şi operează acest server, locul în care se află serverul constituie un sediu permanent al societăţii dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii ale art. 8 din Codul fiscal.14. Computerul într-o anumită locaţie poate constitui un sediu permanent numai dacă îndeplineşte condiţia de a fi fix. În cazul unui server, nu este relevantă posibilitatea ca serverul să fie deplasat, ci dacă acesta este în realitate deplasat sau nu. Pentru ca un server să constituie un loc de activitate fix, el trebuie să fie amplasat într-un anumit loc pe o perioadă de timp suficientă pentru a fi considerat fix.15. Pentru a se stabili dacă activitatea unei societăţi este desfăşurată integral sau parţial printr-un astfel de echipament trebuie să se analizeze de la caz la caz dacă datorită acestui echipament societatea are la dispoziţie facilităţi acolo unde sunt îndeplinite funcţiile de activitate ale societăţii.16. Atunci când o societate operează un computer într-o anumită locaţie, poate exista un sediu permanent chiar dacă nu este necesară prezenţa niciunui angajat al societăţii în locaţia respectivă pentru a opera computerul. Prezenţa personalului nu este necesară pentru a se considera că o societate îşi desfăşoară activităţile parţial sau total într-o locaţie, atunci când nu se impune prezenţa personalului pentru a desfăşura activităţi în acea locaţie. Această situaţie se aplică comerţului electronic în aceeaşi măsură în care se aplică şi altor activităţi în care echipamentul funcţionează automat, cum ar fi în cazul echipamentului automat de pompare utilizat în exploatarea resurselor naturale.17. Un alt aspect este cel legat de faptul că nu se poate considera că există un sediu permanent atunci când operaţiunile de comerţ electronic desfăşurate prin computer într-o anumită locaţie dintr-o ţară sunt limitate la activităţile pregătitoare sau auxiliare descrise în art. 8 alin. (4) din Codul fiscal. Pentru a se stabili dacă anumite activităţi efectuate într-o astfel de locaţie intră sub incidenţa art. 8 alin. (4) din Codul fiscal, ele trebuie analizate de la caz la caz, ţinând seama de diversele funcţii îndeplinite de societate prin respectivul echipament. Activităţile ce sunt în general privite ca fiind activităţi pregătitoare sau auxiliare includ în special: a) furnizarea unei legături de comunicaţii - foarte asemănătoare cu o linie telefonică - între furnizori şi clienţi; b) publicitatea pentru bunuri sau servicii; c) transmiterea informaţiilor printr-un server-oglindă în scopuri de securitate şi eficienţă; d) culegerea de date de piaţă pentru societate; e) furnizarea de informaţii.18. Există un sediu permanent când aceste funcţii constituie partea esenţială şi semnificativă a activităţii de afaceri a societăţii sau când alte funcţii centrale ale societăţii sunt realizate prin computer, echipamentul constituind un loc fix de activitate al societăţii, întrucât aceste funcţii depăşesc activităţile prevăzute la art. 8 alin. (4) din Codul fiscal.19. Funcţiile centrale ale unei anumite societăţi depind de natura activităţii desfăşurate de respectiva societate. Unii furnizori de servicii internet au ca obiect de activitate operarea serverelor lor în scopul găzduirii site-urilor web sau a altor aplicaţii pentru alte societăţi. Pentru aceşti furnizori de servicii internet, operarea serverelor ce oferă servicii clienţilor reprezintă o componentă a activităţii comerciale ce nu este considerată o activitate pregătitoare sau auxiliară.În cazul unei societăţi denumite «e-tailer» sau «e-comerciant» ce are ca activitate vânzarea de produse prin internet şi nu are ca obiect de activitate operarea serverelor, efectuarea serviciilor printr-o locaţie nu este suficientă pentru a concluziona că activităţile desfăşurate în acel loc sunt mai mult decât activităţi pregătitoare şi auxiliare. Într-o astfel de situaţie trebuie să se analizeze natura activităţilor desfăşurate din perspectiva activităţii derulate de societate. Dacă aceste activităţi sunt strict pregătitoare sau auxiliare faţă de activitatea de vânzare de produse pe internet şi locaţia este utilizată pentru a opera un server ce găzduieşte un site web care, aşa cum se întâmplă adesea, este utilizat exclusiv pentru promovare, pentru prezentarea catalogului de produse sau pentru furnizarea de informaţii potenţialilor clienţi, se aplică art. 8 alin. (4) din Codul fiscal şi locaţia nu va constitui un sediu permanent. Dacă funcţiile tipice aferente vânzării sunt realizate în acea locaţie, cum ar fi prin încheierea contractului cu clientul, procesarea plăţii şi livrarea produselor care sunt efectuate automat prin echipamentul amplasat în acel loc, aceste activităţi nu pot fi considerate strict pregătitoare sau auxiliare.20. În ceea ce priveşte aplicarea art. 8 alin. (5) din Codul fiscal, pentru a stabili dacă un furnizor de servicii internet constituie un sediu permanent, atunci când acesta oferă serviciul de a găzdui pe server site-urile web ale altor societăţi, se pune întrebarea dacă este aplicabil art. 8 alin. (5) din Codul fiscal. Art. 8 alin. (5) din Codul fiscal nu se aplică deoarece furnizorii de servicii internet nu sunt consideraţi agenţi ai societăţilor cărora le aparţin site-urile web, deoarece aceştia nu au autoritatea de a încheia contracte în numele acestor societăţi şi nu încheie în mod obişnuit astfel de contracte sau deoarece ei sunt consideraţi agenţi cu statut independent ce acţionează conform activităţii lor obişnuite, lucru evidenţiat şi de faptul că ei găzduiesc site-uri web pentru societăţi diferite. Este de asemenea clar că întrucât site-ul web prin care o societate îşi desfăşoară activitatea nu este în sine o «persoană», conform definiţiei prevăzute la art. 7 alin. (1) pct. 20 din Codul fiscal, art. 8 alin. (5) din Codul fiscal nu se poate aplica pentru a considera că există un sediu permanent, în virtutea faptului că site-ul web este un agent al societăţii, în sensul acelui alineat.21. La definirea sediului permanent se au în vedere comentariile la art. 5 «Sediu permanent» din Modelul convenţiei de evitare a dublei impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.21^1. Prin sintagma orice alte activităţi din alin. (7^1) al art. 8 din Codul fiscal se înţelege serviciile prestate în România, care generează venituri impozabile.21^2. Atunci când nu este încheiat contract în formă scrisă, se înregistrează documentele care justifică prestările efective de servicii pe teritoriul României: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, studii de piaţă sau orice alte documente corespunzătoare.-----------Normele metodologice de aplicare a Titlului I - pentru art. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal - sunt reproduse astfel cum au fost modificate de lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Alin. (1) al pct. 21 din Normele metodologice de aplicare a art. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.Pct. 21 din Normele metodologice de aplicare a art. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de litera A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.Pct. 2-21 din Normele metodologice de aplicare a art. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010.Pct. 21^1 şi 21^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 2 al lit. A a art. I din din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. + Codul fiscal: Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscalArt. 11 - (1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei. În cazul în care tranzacţiile sau o serie de tranzacţii sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convenţiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacţii artificiale se înţelege tranzacţiile sau seriile de tranzacţii care nu au un conţinut economic şi care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate.----------Alin. (1) al art. 11 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.(1^1) Contribuabilii, persoane impozabile stabilite în România, declaraţi inactivi conform art. 78^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care desfăşoară activităţi economice în perioada de inactivitate, sunt supuşi obligaţiilor privind plata impozitelor şi taxelor prevăzute de prezenta lege, dar, în perioada respectivă, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor efectuate. Pentru achiziţiile de bunuri şi/sau servicii efectuate în perioada în care persoana nu are un cod valabil de TVA, destinate operaţiunilor care urmează a fi efectuate după data înregistrării în scopuri de TVA care dau drept de deducere potrivit titlului VI, se ajustează în favoarea persoanei impozabile, prin înscrierea în primul decont de taxă prevăzut la art. 156^2 depus de persoana impozabilă după înregistrarea în scopuri de TVA, sau, după caz, într-un decont ulterior, taxa aferentă: a) bunurilor aflate în stoc şi serviciilor neutilizate, constatate pe bază de inventariere, în momentul înregistrării; b) activelor corporale fixe, inclusiv bunurilor de capital pentru care perioada de ajustare a deducerii nu a expirat, precum şi activelor corporale fixe în curs de execuţie, constatate pe bază de inventariere, aflate în proprietatea sa în momentul înregistrării. În cazul activelor corporale fixe, altele decât bunurile de capital, se ajustează taxa aferentă valorii rămase neamortizate la momentul înregistrării. În cazul bunurilor de capital se aplică prevederile art. 149; c) achiziţiilor de bunuri şi servicii care urmează a fi obţinute, respectiv pentru care exigibilitatea de taxă a intervenit conform art. 134^2 alin. (2) lit. a) şi b) înainte de data înregistrării şi al căror fapt generator de taxă, respectiv livrarea/prestarea, are loc după această dată.----------Alin. (1^1) al art. 11 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.Alin. (1^1) al art. 11 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 16 din 30 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 490 din 2 august 2013.Alin. (1^1) al art. 11 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.(1^2) Beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la contribuabili persoane impozabile stabilite în România, după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi conform art. 78^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită şi/sau a achiziţiilor de bunuri/servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare.-----------Alin. (1^2) al art. 11 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.Alin. (1^2) al art. 11 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 16 din 30 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 490 din 2 august 2013.Alin. (1^2) al art. 11 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.(1^3) Contribuabilii, persoane impozabile stabilite în România, cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA conform prevederilor art. 153 alin. (9) lit. b)-e) şi h), nu beneficiază, în perioada respectivă, de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor efectuate, dar sunt supuşi obligaţiei de plată a TVA colectate, în conformitate cu prevederile titlului VI, aferentă operaţiunilor taxabile desfăşurate în perioada respectivă. Pentru achiziţiile de bunuri şi/sau de servicii efectuate în perioada în care persoana nu are un cod valabil de TVA, destinate operaţiunilor care urmează a fi efectuate după data înregistrării în scopuri de TVA care dau drept de deducere potrivit titlului VI, se ajustează în favoarea persoanei impozabile, prin înscrierea în primul decont de taxă prevăzut la art. 156^2 depus de persoana impozabilă după înregistrarea în scopuri de TVA sau, după caz, într-un decont ulterior, taxa aferentă: a) bunurilor aflate în stoc şi serviciilor neutilizate, constatate pe bază de inventariere, în momentul înregistrării; b) activelor corporale fixe, inclusiv bunurilor de capital pentru care perioada de ajustare a deducerii nu a expirat, precum şi activelor corporale fixe în curs de execuţie, constatate pe bază de inventariere, aflate în proprietatea sa în momentul înregistrării. În cazul activelor corporale fixe, altele decât bunurile de capital, se ajustează taxa aferentă valorii rămase neamortizate la momentul înregistrării. În cazul bunurilor de capital se aplică prevederile art. 149; c) achiziţiilor de bunuri şi servicii care urmează a fi obţinute, respectiv pentru care exigibilitatea de taxă a intervenit conform art. 134^2 alin. (2) lit. a) şi b) înainte de data înregistrării şi al căror fapt generator de taxă, respectiv livrarea/prestarea, are loc după această dată.----------Alin. (1^3) al art. 11 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.Alin. (1^3) al art. 11 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 16 din 30 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 490 din 2 august 2013.Alin. (1^3) al art. 11 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.Partea introductivă a alin. (1^3) al art. 11 a fost modificată de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 4 din 21 ianuarie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 74 din 28 ianuarie 2015.(1^4) Beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la contribuabilii persoane impozabile stabilite în România, cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA conform prevederilor art. 153 alin. (9) lit. b)-e) şi h) şi au fost înscrişi în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA conform art. 153 a fost anulată, nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită şi/sau a achiziţiilor de bunuri de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.----------Alin. (1^4) al art. 11 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.Alin. (1^4) al art. 11 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 16 din 30 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 490 din 2 august 2013.Alin. (1^4) al art. 11 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.Alin. (1^4) al art. 11 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA nr. 4 din 21 ianuarie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 74 din 28 ianuarie 2015. (2) În cadrul unei tranzacţii între persoane române şi persoane nerezidente afiliate, precum şi între persoane române afiliate, autorităţile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta preţul de piaţă al bunurilor sau al serviciilor furnizate în cadrul tranzacţiei. La stabilirea preţului de piaţă al tranzacţiilor între persoane afiliate se foloseşte cea mai adecvată dintre următoarele metode: a) metoda comparării preţurilor, prin care preţul de piaţă se stabileşte pe baza preţurilor plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile către persoane independente; b) metoda cost-plus, prin care preţul de piaţă se stabileşte pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacţie, majorat cu marja de profit corespunzătoare; c) metoda preţului de revânzare, prin care preţul de piaţă se stabileşte pe baza preţului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului şi o marjă de profit; d) orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind preţurile de transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.--------------Alin. (1^1) şi (1^2) ale art. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010. + Norme metodologice: 22. Reconsiderarea evidenţelor, realizată de autoritatea fiscală în scopul reflectării preţului de piaţă al bunurilor şi serviciilor, se efectuează şi la cealaltă persoană afiliată implicată.23. La estimarea preţului de piaţă al tranzacţiilor se poate utiliza una dintre următoarele metode: a) metoda comparării preţurilor; b) metoda cost-plus; c) metoda preţului de revânzare; d) orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind preţurile de transfer, emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.24. În termeni generali, preţul de piaţă este determinat prin raportarea la tranzacţii comparabile necontrolate. O tranzacţie este necontrolată dacă se desfăşoară între persoane independente.25. Metoda comparării preţurilorDeterminarea preţului de piaţă are la bază comparaţia preţului tranzacţiei analizate cu preţurile practicate de alte entităţi independente de aceasta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile. Pentru transferul de bunuri, mărfuri sau servicii între persoane afiliate, preţul de piaţă este acel preţ pe care l-ar fi convenit persoane independente, în condiţiile existente pe pieţe, comparabile din punct de vedere comercial, pentru transferul de bunuri sau de mărfuri identice ori similare, în cantităţi comparabile, în acelaşi punct din lanţul de producţie şi de distribuţie şi în condiţii comparabile de livrare şi de plată. În acest sens, pentru stabilirea valorii de piaţă se poate recurge la: a) compararea preţurilor convenite între persoane afiliate cu preţurile convenite în relaţiile cu persoane independente, pentru tranzacţii comparabile (compararea internă a preţurilor); b) compararea preţurilor convenite între persoane independente, pentru tranzacţii comparabile (compararea externă a preţurilor).Pentru aplicarea metodei comparării preţurilor, preţul de piaţă al tranzacţiei este determinat prin compararea preţului de vânzare al mărfurilor şi serviciilor identice sau similare, vândute în cantităţi comparabile, cu preţul de vânzare al mărfurilor şi al serviciilor supuse evaluării. În cazul în care cantităţile nu sunt comparabile, se utilizează preţul de vânzare pentru mărfurile şi serviciile identice sau similare, vândute în cantităţi diferite. Pentru aceasta, preţul de vânzare se corectează cu diferenţele în plus sau în minus care ar putea fi determinate de diferenţa de cantitate.26. Metoda cost-plusPentru determinarea preţului pieţei, metoda se bazează pe majorarea costurilor principale cu o marjă de profit corespunzătoare domeniului de activitate al contribuabilului. Punctul de plecare pentru această metodă, în cazul transferului de mărfuri sau de servicii între persoane afiliate, este reprezentat de costurile producătorului sau ale furnizorului de servicii. Aceste costuri sunt stabilite folosindu-se aceeaşi metodă de calcul pe care persoana care face transferul îşi bazează şi politica de stabilire a preţurilor faţă de persoane independente. Suma care se adaugă la costul astfel stabilit va avea în vedere o marjă de profit care este corespunzătoare domeniului de activitate al contribuabilului. În acest caz, preţul de piaţă al tranzacţiei controlate reprezintă rezultatul adăugării profitului la costurile de mai sus. În cazul în care mărfurile sau serviciile sunt transferate printr-un număr de persoane afiliate, această metodă urmează să fie aplicată separat pentru fiecare stadiu, luându-se în considerare rolul şi activităţile concrete ale fiecărei persoane afiliate. Costul plus profitul furnizorului într-o tranzacţie controlată va fi stabilit în mod corespunzător prin referinţă la costul plus profitul aceluiaşi furnizor în comparaţie cu tranzacţiile necontrolate. În completare, metoda care poate fi folosită este costul plus profitul care a fost câştigat în tranzacţii comparabile de către o persoană independentă.27. Metoda preţului de revânzareÎn cazul acestei metode preţul pieţei este determinat pe baza preţului de revânzare al produselor şi serviciilor către entităţi independente, diminuat cu cheltuielile de vânzare, alte cheltuieli ale contribuabilului şi o marjă de profit. Această metodă se aplică pornindu-se de la preţul la care un produs cumpărat de la o persoană afiliată este revândut unei persoane independente. Acest preţ (preţul de revânzare) este apoi redus cu o marjă brută corespunzătoare (marja preţului de revânzare), reprezentând valoarea din care ultimul vânzător din cadrul grupului încearcă să îşi acopere cheltuielile de vânzare şi alte cheltuieli de operare în funcţie de operaţiunile efectuate (luând în considerare activele utilizate şi riscul asumat) şi să realizeze un profit corespunzător. În acest caz, preţul de piaţă pentru transferul bunului între entităţi afiliate este preţul care rămâne după scăderea marjei brute şi după ajustarea cu alte costuri asociate achiziţionării produsului. Marja preţului de revânzare a ultimului vânzător într-o tranzacţie controlată poate fi determinată prin referinţă la marja profitului de revânzare, pe care acelaşi ultim vânzător o câştiga pentru bunurile procurate şi vândute în cadrul tranzacţiilor necontrolate comparabile. De asemenea, se poate utiliza şi marja profitului ultimei vânzări realizate de o persoană independentă în cadrul unor tranzacţii necontrolate comparabile.La stabilirea valorii marjei preţului de revânzare trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte: a) factorii referitori la perioada de timp dintre cumpărarea iniţială şi revânzare, inclusiv cei referitori la schimbările survenite pe piaţă în ceea ce priveşte cheltuielile, ratele de schimb şi inflaţia; b) modificările survenite în starea şi gradul de uzură al bunurilor ce fac obiectul tranzacţiei, inclusiv modificările survenite prin progresul tehnologic dintr-un anumit domeniu; c) dreptul exclusiv al revânzătorului de a vinde anumite bunuri sau drepturi, care ar putea influenţa decizia asupra unei schimbări a marjei de preţ.De regulă, metoda preţului de revânzare este utilizată în cazul în care cel care revinde nu majorează substanţial valoarea produsului. Metoda poate fi utilizată şi atunci când, înainte de revânzare, bunurile mai sunt prelucrate şi, în aceste circumstanţe, se poate stabili marja adecvată.28. În sensul art. 11 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, prin alte metode recunoscute în liniile directoare privind preţurile de transfer, emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, se înţelege metoda marjei nete şi metoda împărţirii profitului.29. Metoda marjei neteMetoda marjei nete implică calcularea marjei nete a profitului, obţinută de o persoană în urma uneia sau a mai multor tranzacţii cu persoane afiliate, şi estimarea acestei marje pe baza nivelului obţinut de către aceeaşi persoană în tranzacţii cu persoane independente sau pe baza marjei obţinute în tranzacţii comparabile efectuate de persoane independente.Metoda marjei nete presupune efectuarea unei comparaţii între anumiţi indicatori financiari ai persoanelor afiliate şi aceiaşi indicatori ai persoanelor independente care activează în cadrul aceluiaşi domeniu de activitate.În utilizarea metodei marjei nete trebuie luate în considerare diferenţele dintre persoanele ale căror marje sunt comparabile. În acest sens vor fi avuţi în vedere următorii factori: competitivitatea altor contribuabili de pe piaţă şi a bunurilor echivalente, eficienţa şi strategia de management, poziţia pe piaţă, diferenţa în structura costurilor şi nivelul experienţei în afaceri.30. Metoda împărţirii profituluiMetoda împărţirii profitului se foloseşte atunci când tranzacţiile efectuate între persoane afiliate sunt interdependenţe, astfel încât nu este posibilă identificarea unor tranzacţii comparabile. Această metodă presupune estimarea profitului obţinut de persoanele afiliate în urma uneia sau a mai multor tranzacţii şi împărţirea acestor profituri între persoanele afiliate proporţional cu profitul care ar fi fost obţinut de către persoane independente. Împărţirea profiturilor trebuie să se realizeze printr-o estimare adecvată a veniturilor realizate şi a costurilor suportate în urma uneia sau a mai multor tranzacţii de către fiecare persoană. Profiturile trebuie împărţite astfel încât să reflecte funcţiile efectuate, riscurile asumate şi activele folosite de către fiecare dintre părţi.31. În cazul comparării tranzacţiilor dintre persoane afiliate şi cele independente se au în vedere: a) diferenţele determinate de particularităţile bunurilor materiale, nemateriale sau ale serviciilor ce fac obiectul tranzacţiilor comparabile, în măsura în care aceste particularităţi influenţează preţul de piaţă al obiectului respectivei tranzacţii; b) funcţiile îndeplinite de persoane în tranzacţiile respective.La analiza funcţiilor persoanelor participante într-o tranzacţie vor fi avute în vedere: importanţa economică a funcţiilor îndeplinite de fiecare participant, împărţirea riscurilor şi a responsabilităţilor între părţile ce participă la tranzacţie, volumul resurselor angajate, al utilajelor şi echipamentelor, valoarea activelor necorporale folosite.32. La stabilirea preţului de piaţă al tranzacţiilor dintre persoane afiliate se foloseşte una dintre metodele prevăzute mai sus. În vederea stabilirii celei mai adecvate metode se au în vedere următoarele elemente: a) metoda care se apropie cel mai mult de împrejurările în care sunt stabilite preţurile supuse liberei concurenţe pe pieţe comparabile din punct de vedere comercial; b) metoda pentru care sunt disponibile date rezultate din funcţionarea efectivă a persoanelor afiliate implicate în tranzacţii supuse liberei concurenţe; c) gradul de precizie cu care se pot face ajustări în vederea obţinerii comparabilităţii; d) circumstanţele cazului individual; e) activităţile desfăşurate efectiv de diferitele persoane afiliate; f) metoda folosită trebuie să corespundă împrejurărilor date ale pieţei şi ale activităţii contribuabilului; g) documentaţia care poate fi pusă la dispoziţie de către contribuabil.33. Circumstanţele cazului individual care urmează să fie luat în considerare în examinarea preţului de piaţă sunt: a) tipul, starea, calitatea, precum şi gradul de noutate al bunurilor, mărfurilor şi serviciilor transferate; b) condiţiile pieţei pe care bunurile, mărfurile sau serviciile sunt folosite, consumate, tratate, prelucrate sau vândute unor persoane independente; c) activităţile desfăşurate şi stadiile din lanţul producţiei şi distribuţiei ale entităţilor implicate; d) clauzele cuprinse în contractele de transfer privind: obligaţiile, termenele de plată, rabaturile, reducerile, garanţiile acordate, asumarea riscului; e) în cazul unor relaţii de transfer pe termen lung, avantajele şi riscurile legate de acestea; f) condiţiile speciale de concurenţă.34. În aplicarea metodelor prevăzute la art. 11 alin. (2) din Codul fiscal se iau în considerare datele şi documentele înregistrate în momentul în care a fost încheiat contractul.În cazul contractelor pe termen lung este necesar să se aibă în vedere dacă terţe părţi independente ţin seama de riscurile asociate, încheind contractele corespunzătoare (de exemplu, clauze de actualizare a preţului).În situaţia în care în legătură cu transferul bunurilor şi al serviciilor sunt convenite aranjamente financiare speciale (condiţii de plată sau facilităţi de credit pentru client diferite de practica comercială obişnuită), precum şi în cazul furnizării parţiale de materiale de către client sau servicii auxiliare, la determinarea preţului de piaţă trebuie să se ia în considerare şi aceşti factori.35. La aplicarea metodelor prevăzute la art. 11 alin. (2) din Codul fiscal nu se iau în considerare preţurile care au fost influenţate de situaţii competitive speciale, cum ar fi: a) preţuri practicate pe pieţe speciale închise, unde aceste preţuri sunt stabilite diferit de condiţiile de pe piaţa din care se face transferul; b) preţuri care sunt supuse reducerilor speciale legate de introducerea de produse noi pe piaţă; c) preţuri care sunt influenţate de reglementările autorităţilor publice.36. Atunci când se stabileşte preţul de piaţă al serviciilor în cadrul tranzacţiilor dintre persoane afiliate, autorităţile fiscale examinează în primul rând dacă persoanele independente, cu un comportament adecvat, ar fi încheiat o asemenea tranzacţie în condiţiile stabilite de persoanele afiliate.În cazul furnizărilor de servicii se iau în considerare tarifele obişnuite pentru fiecare tip de activitate sau tarifele standard existente în anumite domenii (transport, asigurare). În cazul în care nu există tarife comparabile se foloseşte metoda «cost-plus».37. În cazul costurilor de publicitate, acestea se deduc de către acele persoane afiliate care urmează să beneficieze de pe urma publicităţii făcute sau, dacă este necesar, sunt alocate proporţional cu beneficiul. În situaţia în care costurile de publicitate sunt asumate de societatea-mamă în numele grupului ca un tot unitar, acestea sunt nedeductibile la persoana controlată.La calcularea profitului, autorităţile fiscale estimează cheltuielile efectuate de persoanele afiliate cu publicitatea, proporţional cu beneficiile câştigate de aceste persoane din publicitate. Dacă un contribuabil efectuează cheltuieli cu publicitatea de care beneficiază şi o persoană afiliată, se presupune că prima persoană a furnizat celei de a doua persoane servicii comerciale, proporţional cu natura şi sfera serviciilor furnizate de o companie de publicitate independentă.Pentru a stabili mai clar proporţiile cheltuielilor efectuate de fiecare persoană cu publicitatea, de care beneficiază două sau mai multe persoane afiliate, trebuie luate în considerare pieţele pe care s-a făcut publicitatea şi cota de piaţă a respectivelor persoane afiliate în vânzările de bunuri şi servicii cărora li s-a făcut reclamă.38. Când un contribuabil acordă un împrumut (credit) unei persoane afiliate sau atunci când acesta primeşte un astfel de împrumut (credit), indiferent de scopul şi destinaţia sa, preţul pieţei pentru asemenea serviciu este constituit din dobânda care ar fi fost agreată de persoane independente pentru astfel de servicii furnizate în condiţii comparabile, inclusiv comisionul de administrare a creditului, respectiv împrumutului.În cazul serviciilor de finanţare între persoane afiliate, pentru alocarea veniturilor se analizează: a) dacă împrumutul dat este în interesul desfăşurării activităţii beneficiarului şi a fost utilizată în acest scop; b) dacă a existat o schemă de distribuţie a profitului.Încadrarea împrumutului în schema de distribuţie a profitului va fi presupusă dacă la data acordării împrumutului nu se aşteaptă în mod cert o rambursare a împrumutului sau dacă contractul conţine clauze defavorabile pentru plătitor.Atunci când se examinează dobânda, trebuie luate în considerare: suma şi durata împrumutului, natura şi scopul împrumutului, garanţia implicată, valuta implicată, riscurile de schimb şi costurile măsurilor de asigurare a ratei de schimb, precum şi alte circumstanţe de acordare a împrumutului.Raportarea condiţiilor de împrumut are în vedere ratele dobânzii aplicate în împrejurări comparabile şi în aceeaşi zonă valutară de o persoană independentă. De asemenea, trebuie să se ţină seama de măsurile pe care persoanele independente le-ar fi luat pentru a împărţi riscul de schimb (de exemplu: clauze care menţin valoarea împrumutului în termeni reali, încheierea unui contract de devize pentru plată la termen pe cheltuiala împrumutătorului).39. În cazul dobânzilor aferente furnizorilor de bunuri şi de servicii este necesar să se examineze dacă costul dobânzii reprezintă o practică comercială obişnuită sau dacă părţile care fac tranzacţia cer dobândă acolo unde, în tranzacţii comparabile, bunurile şi serviciile sunt transferate reciproc. Aceste elemente de analiză se au în vedere şi la alte forme de venituri sau costuri asimilate dobânzilor.40. Atunci când se stabileşte preţul de piaţă al drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul tranzacţiilor dintre persoane afiliate, autorităţile fiscale examinează în primul rând dacă persoanele independente, cu un comportament adecvat, ar fi încheiat o asemenea tranzacţie în condiţiile stabilite de persoane afiliate.În cazul transferului de drepturi de proprietate intelectuală, cum sunt: drepturile de folosire a brevetelor, licenţelor, know-how şi altele de aceeaşi natură, costurile folosirii proprietăţii nu sunt deduse separat dacă drepturile sunt transferate în legătură cu furnizarea de bunuri sau de servicii şi dacă sunt incluse în preţul acestora.41. În cazul serviciilor de administrare şi conducere din interiorul grupului se au în vedere următoarele: a) între persoanele afiliate costurile de administrare, management, control, consultanţă sau funcţii similare sunt deduse la nivel central sau regional prin intermediul societăţii mamă, în numele grupului ca un tot unitar. Nu poate fi cerută o remuneraţie pentru aceste activităţi, în măsura în care baza lor legală este relaţia juridică ce guvernează forma de organizare a afacerilor sau orice alte norme care stabilesc legăturile dintre entităţi. Cheltuielile de această natură pot fi deduse numai dacă astfel de entităţi furnizează în plus servicii persoanelor afiliate sau dacă în preţul bunurilor şi în valoarea tarifelor serviciilor furnizate se iau în considerare şi serviciile sau costurile administrative. Nu pot fi deduse costuri de asemenea natură de către o filială care foloseşte aceste servicii luând în considerare relaţia juridică dintre ele, numai pentru propriile condiţii, ţinând seama că nu ar fi folosit aceste servicii dacă ar fi fost o persoană independentă; b) serviciile trebuie să fie prestate în fapt. Simpla existenţă a serviciilor în cadrul unui grup nu este suficientă, deoarece, ca regulă generală, persoanele independente plătesc doar serviciile care au fost prestate în fapt.Pentru aplicarea prezentelor norme metodologice, autorităţile fiscale vor lua în considerare şi Liniile directoare privind preţurile de transfer, emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică."-----------Normele metodologice de aplicare a Titlului I - pentru art. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal - sunt reproduse astfel cum au fost modificate de lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Pct. 22-41 din Normele metodologice de aplicare a art. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 3 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010. + Codul fiscal: *TITLUL IIImpozitul pe profit*CAPITOLUL IDispoziţii generaleContribuabiliArt. 13. - Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili: a) persoanele juridice române; + Norme metodologice: 1. Fac parte din această categorie companiile naţionale, societăţile naţionale, regiile autonome, indiferent de subordonare, societăţile comerciale, indiferent de forma juridică de organizare şi de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare cu capital străin sau cu capital integral străin, societăţile agricole şi alte forme de asociere agricola cu personalitate juridică, organizaţiile cooperatiste, instituţiile financiare şi instituţiile de credit, fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile, precum şi orice altă entitate care are statutul legal de persoană juridică constituită potrivit legislaţiei române.2. În cazul persoanelor juridice române care deţin participaţii în capitalul altor societăţi comerciale şi care întocmesc situaţii financiare consolidate, calculul şi plata impozitului pe profit se fac la nivelul fiecărei persoane juridice din grup. + Codul fiscal: b) persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu/mai multor sedii permanente în România;------------Lit. b) a art. 13 a fost modificată de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 168 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 29 mai 2013, care introduce pct. 4^1 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. + Norme metodologice: 3. Persoanele juridice străine, cum sunt: companiile, fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile şi orice entităţi similare, înfiinţate şi organizate în conformitate cu legislaţia unei alte ţări, devin subiect al impunerii atunci când îşi desfăşoară activitatea, integral sau parţial, prin intermediul unui sediu permanent în România, aşa cum este definit acesta în Codul fiscal, de la începutul activităţii sediului. + Codul fiscal: ScutiriArt. 15. - (1) Sunt scutiţi de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili: [...] d) fundaţiile române constituite ca urmare a unui legat; + Norme metodologice: 4. Fundaţia constituită ca urmare a unui legat, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare, este subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe persoane, care, pe baza unui act juridic pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat în mod permanent şi irevocabil realizării unui scop de interes general sau, după caz, comunitar. + Codul fiscal: e) cultele religioase, pentru veniturile obţinute din activităţi economice care sunt utilizate pentru susţinerea activităţilor cu scop caritabil;---------------Lit. e) a alin. (1) al art. 15 a fost abrogată de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007. + Norme metodologice: 5. Abrogat.------------Pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a art. 15, alin. (1), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 1 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a art. 15, alin. (1), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 1 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007. + Codul fiscal: f) cultele religioase, pentru: venituri obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii, venituri obţinute din chirii, alte venituri obţinute din activităţi economice, venituri din despăgubiri în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. g) instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea finanţării învăţământului superior, cu modificările ulterioare; + Norme metodologice: 6. Veniturile obţinute din activităţi economice de către contribuabilii prevăzuţi la art. 15 alin. (1) lit. f), g) şi h) din Codul fiscal şi care sunt utilizate în alte scopuri decât cele expres menţionate la literele respective se supun impozitării cu cota prevăzută la art. 17 din Codul fiscal. În vederea stabilirii bazei impozabile, din veniturile obţinute se scad cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri.---------------Pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 15, alin. (1), lit. e), f), g) şi h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2, subpct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.Pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 15, alin. (1), lit. f), g) şi h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007. + Codul fiscal: (2) Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri: [...] k) veniturile obţinute din reclamă şi publicitate, realizate de organizaţiile nonprofit de utilitate publică, potrivit legilor de organizare şi funcţionare, din domeniul culturii, cercetării ştiinţifice, învăţământului, sportului, sănătăţii, precum şi de camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale. + Norme metodologice: 7. Sunt venituri neimpozabile din reclamă şi publicitate veniturile obţinute din închirieri de spatii publicitare pe: clădiri, terenuri, tricouri, cărţi, reviste, ziare etc. Nu se includ în veniturile descrise anterior veniturile obţinute din prestări de servicii de intermediere în reclamă şi publicitate. + Codul fiscal: (3) Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit şi pentru veniturile din activităţi economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit, prevăzute la alin. (2). Organizaţiile prevăzute în prezentul alineat datorează impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât cele prevăzute la alin. (2) sau în prezentul alineat, impozit calculat prin aplicarea cotei prevăzute la art. 17 alin. (1) sau art. 18, după caz. + Norme metodologice: 8. Organizaţiile nonprofit care obţin venituri, altele decât cele menţionate la art. 15 alin. (2) din Codul fiscal, şi depăşesc limita prevăzută la alin. (3) plătesc impozit pentru profitul corespunzător acestora. Determinarea profitului impozabil se face în conformitate cu prevederile de la cap. II, titlul II din Codul fiscal. În acest sens se vor avea în vedere următoarele: a) stabilirea veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 15 alin. (2) din Codul fiscal; b) determinarea veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 15 alin. (3) din Codul fiscal, prin parcurgerea următorilor paşi:- calculul echivalentului în lei a 15.000 euro prin utilizarea cursului mediu de schimb valutar EUR/ROL comunicat de Banca Naţională a României pentru anul fiscal respectiv;- calculul valorii procentului de 10% din veniturile prevăzute la lit. a);- stabilirea veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 15 alin. (3) din Codul fiscal ca fiind valoarea cea mai mică dintre sumele stabilite conform precizărilor anterioare; c) stabilirea veniturilor neimpozabile prin adunarea sumelor de la lit. a) şi b); d) determinarea veniturilor impozabile prin scăderea din totalul veniturilor a celor de la lit. c); e) calculul profitului impozabil corespunzător veniturilor impozabile de la lit. d), avându-se în vedere următoarele:(i) stabilirea cheltuielilor efectuate în scopul realizării veniturilor impozabile de la lit. d). Este necesara utilizarea de către contribuabil a unor chei corespunzătoare de repartizare a cheltuielilor comune;(ii) stabilirea valorii deductibile a cheltuielilor determinate conform regulilor de la pct. (i), luându-se în considerare prevederile art. 21 din Codul fiscal;(iii) stabilirea profitului impozabil ca diferenţă între veniturile impozabile de la lit. d) şi cheltuielile deductibile stabilite la pct. (ii); f) calculul impozitului pe profit prin aplicarea cotei prevăzute la art. 17 alin. (1) sau la art. 18 din Codul fiscal, după caz, asupra profitului impozabil stabilit la lit. e).8^1. Veniturile realizate de organizaţiile nonprofit din transferul sportivilor sunt venituri impozabile la determinarea profitului impozabil.---------------Pct. 8^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 15, alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 1 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.8^2. Prevederile alin. (2) şi alin. (3) ale art. 15 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile şi persoanelor juridice care sunt constituite şi funcţionează potrivit Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, cu modificările şi completările ulterioare.------------Pct. 8^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 15, alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. (4) Prevederile alin. (2) şi (3) sunt aplicabile şi persoanelor juridice care sunt constituite şi funcţionează potrivit Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.-------------Alin. (4) al art. 15 a fost introdus de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 76 din 6 mai 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 307 din 11 mai 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009, cu pct. 13^1. + Codul fiscal: Anul fiscalArt. 16. - (1) Anul fiscal este anul calendaristic. (2) Când un contribuabil se înfiinţează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), contribuabilii care au optat, în conformitate cu legislaţia contabilă în vigoare, pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic pot opta ca anul fiscal să corespundă exerciţiului financiar. Primul an fiscal modificat include şi perioada anterioară din anul calendaristic cuprinsă între 1 ianuarie şi ziua anterioară primei zi a anului fiscal modificat, acesta reprezentând un singur an fiscal. Contribuabilii comunică organelor fiscale teritoriale modificarea anului fiscal, cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de începutul anului fiscal modificat.----------Alin. (3) al art. 16 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. + Norme metodologice: 9. În cazul înfiinţării unui contribuabil într-un an fiscal perioada impozabilă începe: a) de la data înregistrării acestuia la registrul comerţului, dacă are această obligaţie; b) de la data înregistrării în registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente, dacă are această obligaţie; c) de la data încheierii sau, după caz, a punerii în aplicare a contractelor de asociere, în cazul asocierilor care nu dau naştere unei noi persoane juridice.10. Perioada impozabilă se încheie, în cazul divizărilor sau fuziunilor care au ca efect juridic încetarea existenţei persoanelor juridice prin dizolvare fără lichidare, la una dintre următoarele date: a) la data înregistrării în registrul comerţului/registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente a noii societăţi sau a ultimei dintre ele, în cazul constituirii uneia sau mai multor societăţi noi; b) la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operaţiunea sau de la altă dată stabilită prin acordul părţilor în cazul în care se stipulează că operaţiunea va avea efect la o altă dată, potrivit legii; c) la data înmatriculării persoanei juridice înfiinţate potrivit legislaţiei europene, în cazul în care prin fuziune se constituie asemenea persoane juridice; d) la data stabilită potrivit legii, în alte cazuri decât cele menţionate la lit. a), b) şi c).În cazul dizolvării urmată de lichidarea contribuabilului, perioada impozabilă încetează la data depunerii situaţiilor financiare la registrul unde a fost înregistrată, conform legii, înfiinţarea acestuia.------------Pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a art. 16 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. + Codul fiscal: Impozit minim pentru baruri de noapte, cluburi de noapte, discoteci, cazinouri şi pariuri sportiveArt. 18*). - Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, şi la care impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.-----------Art. 18 a fost modificat de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004. + Norme metodologice: 11. Intra sub incidenta prevederilor art. 18 din Codul fiscal contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, încadraţi potrivit dispoziţiilor legale în vigoare; aceştia trebuie să organizeze şi să conducă evidenţa contabilă pentru a se cunoaşte veniturile şi cheltuielile corespunzătoare acestor activităţi. La determinarea profitului aferent acestor activităţi se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi administrare şi alte cheltuieli comune ale contribuabilului, proporţional cu veniturile obţinute din aceste activităţi. În cazul în care impozitul pe profitul datorat este mai mic decât 5% din veniturile obţinute din aceste activităţi, contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% din aceste venituri. Acesta se adauga la valoarea impozitului pe profit aferent celorlalte activităţi, impozit calculat potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal. Veniturile care se iau în calcul pentru aplicarea cotei de 5% sunt veniturile aferente activităţilor respective, înregistrate în conformitate cu reglementările contabile. + Codul fiscal: Impozit minimArt. 18. - (1) Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, şi în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate. (2) Abrogat.-------------Alin. (2) al art. 18 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 87 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010. (3) Abrogat-------------Alin. (3) al art. 18 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 87 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010. (4) Abrogat.-------------Alin. (4) al art. 18 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 87 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010. (5) Abrogat.------------Alin. (5) al art. 18 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 22 din 24 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 201 din 30 martie 2010.Alin. (5) al art. 18 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 87 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010. (6) Abrogat.-------------Alin. (6) al art. 18 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 22 din 24 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 201 din 30 martie 2010.Alin. (6) al art. 18 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 87 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010. (7) Abrogat.-------------Alin. (7) al art. 18 a fost introdus de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 76 din 6 mai 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 307 din 11 mai 2010, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009, cu pct. 13^2.-------------Alin. (7) al art. 18 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 87 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010. + Norme metodologice: 11^1. Contribuabilii menţionaţi la art. 18 alin. (2) din Codul fiscal, la determinarea impozitului datorat, vor avea în vedere următoarele: a) calculul impozitului pe profit aferent trimestrului/anului, potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal; b) încadrarea în tranşa de venituri totale anuale prevăzută la art. 18 alin. (3) din Codul fiscal în funcţie de veniturile totale anuale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se scad veniturile prevăzute la art. 18 alin. (4) din Codul fiscal; c) stabilirea impozitului minim anual/trimestrial datorat corespunzător tranşei de venituri totale anuale, determinată potrivit lit. b); d) compararea impozitului pe profit trimestrial/anual cu impozitul minim trimestrial/anual şi plata impozitului la nivelul sumei celei mai mari.11^2. În aplicarea prevederilor art. 18 alin. (2) coroborat cu art. 34 alin. (15) lit. a) din Codul fiscal, pentru trimestrul II al anului 2009, la calculul impozitului datorat se vor avea în vedere următoarele: a) calculul impozitului pe profit aferent trimestrului II, potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal; b) încadrarea în tranşa de venituri totale anuale prevăzută la art. 18 alin. (3) din Codul fiscal în funcţie de veniturile totale anuale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se scad veniturile prevăzute la art. 18 alin. (4) din Codul fiscal; c) stabilirea impozitului minim corespunzător tranşei de venituri totale anuale, determinată potrivit lit. b), pentru perioada 1 mai 2009-30 iunie 2009; d) compararea impozitului pe profit aferent trimestrului II cu impozitul minim calculat potrivit lit. c) şi plata impozitului la nivelul sumei celei mai mari.Exemplul IO societate comercială a determinat la sfârşitul trimestrului al II-lea impozit pe profit în sumă de 250 lei. Pentru încadrarea în prevederile art. 18 alin. (2) contribuabilul ia în calcul veniturile totale înregistrate la 31 decembrie 2008, determinând un impozit minim în valoare de 2.200 lei, corespunzător tranşei de venituri totale anuale în sumă de 40.000 lei. Pentru perioada 1 mai 2009-30 iunie 2009 din trimestrul al II-lea impozitul minim se calculează în mod corespunzător prin împărţirea impozitului minim anual la 12 luni şi înmulţit cu 2 (lunile mai şi iunie), astfel: (2.200/12) x 2 = 367 lei.Având în vedere că impozitul pe profit datorat pentru trimestrul al II-lea este în sumă de 250 lei, iar impozitul minim calculat pentru aceeaşi perioadă este de 367 lei, contribuabilul are obligaţia de plată a impozitului minim în sumă de 367 lei.Exemplul IIO societate comercială a determinat la sfârşitul trimestrului al II-lea impozit pe profit în sumă de 500 lei. Pentru încadrarea în prevederile art. 18 alin. (2) contribuabilul ia în calcul veniturile totale înregistrate la 31 decembrie 2008, determinând un impozit minim în valoare de 2.200 lei corespunzător tranşei de venituri totale anuale în sumă de 50.000 lei. Pentru perioada 1 mai 2009-30 iunie 2009 din trimestrul al II-lea impozitul minim se calculează în mod corespunzător prin împărţirea impozitului minim anual la 12 luni şi înmulţit cu 2 (lunile mai şi iunie), astfel: (2.200/12) x 2 = 367 lei.Având în vedere că impozitul pe profit datorat pentru trimestrul al II-lea este în sumă de 500 lei, iar impozitul minim calculat pentru aceeaşi perioadă este de 367 lei, contribuabilul are obligaţia de plată a impozitului pe profit în sumă de 500 lei.11^3. Pentru definitivarea impozitului pe profit aferent trimestrului al IV-lea al anului 2009, din impozitul pe profit calculat cumulat de la începutul anului se scade impozitul pe profit aferent perioadei precedente, inclusiv impozitul minim datorat, după caz, până la nivelul impozitului minim datorat în cursul anului fiscal.Exemplul IIIO societate comercială înregistrează pierdere fiscală la sfârşitul trimestrului I şi al II-lea. Pentru încadrarea în prevederile art. 18 alin. (2) contribuabilul ia în calcul veniturile totale înregistrate la 31 decembrie 2008, determinând un impozit minim în valoare de 6.500 lei, corespunzător tranşei de venituri totale anuale în sumă de 300.000 lei. Pentru perioada 1 mai 2009-30 iunie 2009 din trimestrul al II-lea impozitul minim se calculează în mod corespunzător prin împărţirea impozitului minim anual la 12 luni şi înmulţit cu 2 (lunile mai şi iunie), astfel: (6.500/12) x 2 = 1.083 lei. Prin urmare, pentru trimestrul al II-lea societatea datorează impozitul minim în sumă de 1.083 lei.Impozitul pe profit cumulat de la începutul anului este în sumă de 6.000 lei. Pentru determinarea impozitului datorat pentru trimestrul al III-lea se efectuează următorul calcul: 6.000 - 1.083 = 4.917 lei.Se compară impozitul pe profit aferent trimestrului al III-lea, în sumă de 4.917 lei, cu impozitul minim aferent acestei perioade: (6.500/12) x 3 = 1.625 lei şi se datorează impozitul pe profit.La închiderea exerciţiului financiar 2009, contribuabilul înregistrează pierdere fiscală. Prin urmare, pentru trimestrul al IV-lea datorează impozit minim în sumă de 1.625 lei. În acest caz, impozitul pe profit de recuperat reprezintă impozitul datorat în cursul anului respectiv mai puţin impozitul minim.11^4. Impozitul pe profit aferent trimestrului/anului se calculează potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal, inclusiv cele referitoare la recuperarea pierderii fiscale prevăzute la art. 26 din titlul II «Impozitul pe profit».Exemplul IVO societate comercială înregistrează la sfârşitul anului 2008 pierdere fiscală în sumă de 700 lei. În cursul anului 2009 societatea înregistrează în trimestrul I pierdere fiscală, iar în trimestrul al II-lea înregistrează un profit impozabil în sumă de 13.200 lei.Impozit pe profit aferent trimestrului al II-lea = (13.200-700) x 16% = 2.000 leiPentru încadrarea în prevederile art. 18 alin. (2) contribuabilul ia în calcul veniturile totale înregistrate la 31 decembrie 2008, determinând un impozit minim în valoare de 2.200 lei, corespunzător tranşei de venituri totale anuale în sumă de 35.000 lei. Pentru perioada 1 mai 2009-30 iunie 2009 din trimestrul al II-lea impozitul minim se calculează în mod corespunzător prin împărţirea impozitului minim anual la 12 luni şi înmulţit cu 2 (lunile mai şi iunie), astfel: (2.200/12) x 2 = 367 lei.Având în vedere că impozitul pe profit datorat pentru trimestrul al II-lea este în sumă de 2.000 lei, iar impozitul minim calculat pentru aceeaşi perioadă este de 367 lei, contribuabilul are obligaţia de plată a impozitului pe profit în sumă de 2.000 lei.11^5. Prevederile art. 18 alin. (2) din Codul fiscal nu se aplică contribuabililor aflaţi în inactivitate temporară sau care au declarat pe propria răspundere că nu desfăşoară activităţi la sediul social/sediile secundare, situaţii înscrise, potrivit prevederilor legale, în registrul comerţului sau în registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente, după caz. În cazul în care contribuabilii solicită înscrierea, în cursul anului, a situaţiilor menţionate, prevederile art. 18 alin. (2) din Codul fiscal se aplică pentru perioada cuprinsă între începutul anului şi data când contribuabilul înregistrează la oficiul registrului comerţului/registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente cererea de înscriere de menţiuni. Dacă perioada de inactivitate temporară/nedesfăşurare a activităţii încetează în cursul anului, contribuabilii aplică prevederile art. 18 alin. (2) din Codul fiscal pentru perioada rămasă din anul respectiv.--------------Pct. 11^5 din Normele metodologice de aplicare a art. 18 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010.11^6. Contribuabilii înfiinţaţi în cursul anului nu intră sub incidenţa prevederilor art. 18 alin. (2) pentru anul în care se înregistrează la oficiul registrului comerţului, însă aceştia sunt obligaţi la determinarea impozitului pe profit potrivit prevederilor titlului II "Impozitul pe profit" din Codul fiscal. Nu intră sub incidenţa impozitului minim societăţile care la data de 1 mai 2009 se aflau în inactivitate temporară şi aceasta încetează în cursul anului 2009, pentru perioada aferentă de la încetarea inactivităţii până la 31 decembrie 2009.11^7. Contribuabilii care se înfiinţează în cursul anului ca urmare a operaţiunilor de reorganizare (fuziune, divizare etc.) aplică prevederile art. 18 alin. (2) de la data înregistrării la oficiul registrului comerţului. În cazul în care contribuabilii se înfiinţează prin fuziunea a două sau mai multe societăţi, pentru determinarea impozitului minim datorat, veniturile totale anuale sunt veniturile însumate ale societăţilor participante, înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent. În cazul în care contribuabilii se înfiinţează prin divizarea unei societăţi, pentru determinarea impozitului minim datorat, veniturile totale anuale se determină proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate de către persoana juridică cedentă, conform proiectului întocmit potrivit legii, care stabileşte şi criteriul de repartiţie a activelor şi pasivelor transferate. În cazul fuziunilor prin absorbţie sau în cazul divizărilor prin care activele şi pasivele se transferă către una sau mai multe societăţi existente, pentru determinarea impozitului minim datorat de către societăţile beneficiare, la veniturile totale anuale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, se iau în calcul şi veniturile totale anuale ale societăţilor cedente, proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate.-----------Pct. 11^1-11^7 din Normele metodologice de aplicare a art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 1 al lit. A de la articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 488 din 28 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2009. + Codul fiscal: Impozit minimArt. 18. [...] (5) Contribuabilii prevăzuţi la art. 34 alin. (1) lit. b) efectuează pentru trimestrele I-III comparaţia impozitului pe profit trimestrial cu impozitul minim prevăzut la alin. (3), recalculat în mod corespunzător pentru trimestrul respectiv, prin împărţirea impozitului minim anual la 12 şi înmulţirea cu numărul de luni aferente trimestrului respectiv. În situaţia în care perioada impozabilă începe sau se încheie în cursul unui trimestru, impozitul minim prevăzut la alin. (3) se recalculează corespunzător numărului de zile aferente trimestrului respectiv. Pentru definitivarea impozitului pe profit datorat se efectuează comparaţia impozitului pe profit anual cu impozitul minim anual prevăzut la alin. (3).-----------Alin. (5) al art. 18 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 87 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010. + Norme metodologice: 11^8. Exemplu de calculUn contribuabil înregistrează la data de 31 decembrie 2009 venituri totale anuale în sumă de 250.000 lei, cărora le corespunde, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (3) din Codul fiscal, un impozit minim anual de 6.500 lei, respectiv 1.625 lei trimestrial.În trimestrul I 2010, contribuabilul determină un impozit pe profit de 1.800 lei. În urma efectuării comparaţiei impozitului pe profit aferent trimestrului I cu impozitul minim trimestrial rezultă impozit pe profit datorat de 1.800 lei.În trimestrul II 2010, impozitul pe profit cumulat de la începutul anului este 3.300 lei. Impozitul pe profit pentru trimestrul II este 1.500 lei (3.300 - 1.800) determinat ca diferenţă între impozitul pe profit cumulat de la începutul anului şi impozitul pe profit datorat în trimestrul I. În urma efectuării comparaţiei impozitului pe profit aferent trimestrului II cu impozitul minim trimestrial rezultă impozit minim datorat în sumă de 1.625 lei.În trimestrul III 2010, impozitul pe profit cumulat de la începutul anului este 6.925 lei. Impozitul pe profit pentru trimestrul III este 3.500 lei (6.925 - 1.800 - 1.625) determinat ca diferenţă între impozitul pe profit cumulat de la începutul anului şi impozitul datorat în trimestrele I şi II. În urma efectuării comparaţiei impozitului pe profit aferent trimestrului III cu impozitul minim trimestrial rezultă impozit pe profit datorat de 3.500 lei.La sfârşitul anului 2010, contribuabilul înregistrează impozit pe profit anual în sumă de 5.000 lei.În cazul în care contribuabilul efectuează definitivarea exerciţiului financiar 2010 până la data de 25 februarie 2011, în urma efectuării comparaţiei impozitului pe profit anual cu impozitul minim anual de 6.500 lei rezultă impozit pe profit datorat pentru anul 2010 la nivelul impozitului minim în sumă de 6.500 lei. Astfel, având în vedere faptul că impozitul pe profit declarat în cursul anului a fost de 6.925 lei, la finele anului contribuabilul înregistrează un impozit pe profit de recuperat final în sumă de 425 lei (6.925 - 6.500) lei.În cazul în care contribuabilul efectuează definitivarea exerciţiului financiar 2010 până la data de 25 aprilie 2011, declară şi plăteşte pentru trimestrul IV al anului 2010 impozit pe profit în sumă egală cu impozitul pe profit calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III al aceluiaşi an fiscal, adică suma de 3.500 lei. În urma efectuării comparaţiei impozitului pe profit anual cu impozitul minim anual de 6.500 lei rezultă impozit pe profit datorat pentru anul 2010 la nivelul impozitului minim în sumă de 6.500 lei. În acest caz, având în vedere faptul că impozitul pe profit declarat în cursul anului a fost de 10.425 lei, la finele anului contribuabilul înregistrează un impozit pe profit de recuperat final în sumă de 3.925 lei (10.425 - 6.500) lei.--------------Pct. 11^8 din Normele metodologice de aplicare a art. 18 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010. + Codul fiscal: *CAPITOLUL IICalculul profitului impozabilReguli generaleArt. 19. - (1) Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adauga cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare. + Norme metodologice: 12. Veniturile şi cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementarilor contabile date în baza Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adauga cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal.Exemple de elemente similare veniturilor:- diferenţele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor şi datoriilor în valuta, înregistrate în evidenţa contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii;- rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, potrivit prevederilor art. 22 alin. (5) şi alin. (5^1) din Codul fiscal;- câştigurile legate de vânzarea sau anularea titlurilor de participare proprii dobândite/răscumpărate.------------Liniuţa a doua a paragrafului II de la pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 3 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.Liniuţa a doua a paragrafului II de la pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 2 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.Liniuţa a treia a paragrafului II de la pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusă de pct. 3 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.Exemple de elemente similare cheltuielilor:- diferenţele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor şi datoriilor în valuta, înregistrate în evidenţa contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii;- cheltuiala cu valoarea neamortizată a cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare şi a mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar care a fost înregistrată în rezultatul reportat. În acest caz, cheltuiala este deductibilă fiscal pe perioada rămasă de amortizat a acestor imobilizări, respectiv durata iniţială stabilită conform legii, mai puţin perioada pentru care s-a calculat amortizarea. În mod similar se va proceda şi în cazul obiectelor de inventar, baracamentelor şi amenajărilor provizorii trecute în rezultatul reportat cu ocazia retratării situaţiilor financiare anuale.- diferenţele nefavorabile dintre preţul de vânzare al titlurilor de participare proprii şi valoarea lor de dobândire/răscumpărare, înregistrate la data vânzării titlurilor respective.Veniturile şi cheltuielile generate de evaluarea ulterioară şi executarea instrumentelor financiare derivate, înregistrate potrivit reglementărilor contabile, sunt luate în calcul la stabilirea profitului impozabil.------------Ultimul alineat al pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 3 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Ultimul paragraf al pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 3 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.Liniuţa a doua a paragrafului III de la pct. 12 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusă de pct. 4 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.13. Veniturile sau cheltuielile înregistrate eronat sau omise se corectează prin ajustarea profitului impozabil al perioadei fiscale căreia îi aparţin şi depunerea unei declaraţii rectificative în condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.------------Pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 5 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.14. La calculul profitului impozabil limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de legislaţia în vigoare se aplică trimestrial sau potrivit prezentelor norme metodologice, după caz, astfel încât la finele anului acestea să se încadreze în prevederile legii. Pentru contribuabilii care au obligaţia de a plăti impozitul pe profit anual, limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de legislaţia în vigoare se aplică anual.------------Pct. 14 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.14^1. Veniturile şi cheltuielile rezultate din evaluarea titlurilor de participare şi a obligaţiunilor, efectuată potrivit reglementărilor contabile aplicabile, sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil. În valoarea fiscală a titlurilor de participare şi a obligaţiunilor se includ şi evaluările efectuate potrivit reglementărilor contabile aplicabile. La scoaterea din gestiune a titlurilor de participare se poate utiliza una dintre metodele folosite pentru scoaterea din evidenţă a stocurilor.14^2. Veniturile şi cheltuielile reprezentând dobânzile/penalităţile/daunele-interese contractuale anulate prin convenţii încheiate între părţile contractante sunt venituri impozabile, respectiv cheltuieli deductibile, în anul fiscal în care se înregistrează anularea acestora, în condiţiile în care dobânzile/penalităţile/daunele-interese stabilite în cadrul contractelor economice iniţiale au reprezentat cheltuieli deductibile, respectiv venituri impozabile, pe măsura înregistrării lor.14^3. Cheltuielile reprezentând pierderile din creanţe înregistrate ca urmare a aducerii creanţelor preluate prin cesionare de la valoarea nominală la costul de achiziţie, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil.----------Pct. 14^1 şi 14^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 1 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012.Pct. 14^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.071 din 6 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 753 din 8 noiembrie 2012.Pct. 14^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 6 martie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 14 martie 2013.Pct. 14^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 77 din 5 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 12 februarie 2014.15. Pentru determinarea profitului impozabil contribuabilii sunt obligaţi să întocmească un registru de evidenţă fiscală, ţinut în formă scrisă sau electronică, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor. În registrul de evidenţă fiscală trebuie înscrise veniturile impozabile realizate de contribuabil, din orice sursă într-un an fiscal, potrivit art. 19 alin. (1) din Codul fiscal, cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, potrivit art. 21 din Codul fiscal, precum şi orice informaţie cuprinsă în declaraţia fiscală, obţinută în urma unor prelucrări ale datelor furnizate de înregistrările contabile. Evidenţierea veniturilor impozabile şi a cheltuielilor aferente se efectuează pe natură economică, prin totalizarea acestora pe trimestru şi/sau an fiscal.--------Pct. 15 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 6 martie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 14 martie 2013. + Codul fiscal: (3) Contribuabilii care au optat până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, conform prevederilor legale, pentru impunerea veniturilor aferente contractelor de vânzare cu plata în rate, pe măsură ce ratele devin scadente, beneficiază în continuare de această facilitate pe durata derulării contractelor respective; cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleaşi termene scadente, proporţional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului.-----------Alin. (3) al art. 19 a fost modificat de pct. 2 din LEGEA nr. 494 din 12 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004.Alin. (3) al art. 19 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 263 din 30 martie 2005. (modificare aplicabila cu data de 1 mai 2005).Alin. (3) al art. 19 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005*). + Norme metodologice: 16. Pentru contribuabilii care au optat la momentul livrării bunurilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor pentru impunerea veniturilor aferente contractelor cu plata în rate până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, veniturile şi cheltuielile aferente bunurilor mobile şi imobile produse, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, valorificate în baza unui contract cu plata în rate, sunt impozabile, respectiv deductibile, pe măsură ce ratele devin scadente, pe durata derulării contractelor respective.---------------Pct. 16 din Normele metodologice de aplicare a art. 19, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005. + Codul fiscal: (4) În cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi de servicii internaţionale, în baza convenţiilor la care România este parte, veniturile şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit unor norme speciale stabilite în conformitate cu reglementările din aceste convenţii. + Norme metodologice: 17. Intra sub incidenţa acestui alineat contribuabilii care desfăşoară activităţi de servicii internaţionale care aplică regulile de evidenţă şi decontare a veniturilor şi cheltuielilor stabilite prin regulamente de aplicare a convenţiilor la care România este parte (de exemplu: serviciile poştale, telecomunicaţiile, transporturile internaţionale). + Codul fiscal: Art. 19^2. - Abrogat.------------Art. 19^2 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 23 aprilie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 308 din 25 aprilie 2014. + Norme metodologice: 17^1. Abrogat.17^2. Abrogat.17^3. Abrogat.17^4. Abrogat.------------Pct. 17^1-17^4 din Normele metodologice de aplicare a art. 19^2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 6 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.Pct. 17^1-17^4 din Normele metodologice de aplicare a art. 19^2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost abrogate de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 421 din 20 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 23 mai 2014. + Codul fiscal: Reguli fiscale pentru contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiarăArt. 19^3. - Contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară pentru determinarea profitului impozabil vor avea în vedere şi următoarele reguli:[...] b) pentru sumele înregistrate în rezultatul reportat provenit din actualizarea cu rata inflaţiei, ca urmare a implementării reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară ca bază a contabilităţii, se aplică următorul tratament fiscal:1. sumele brute înregistrate în creditul contului rezultatul reportat, provenite din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, sunt tratate ca rezerve şi impozitate potrivit art. 22 alin. (5), cu condiţia evidenţierii în soldul creditor al acestuia, analitic distinct;1^1. În situaţia în care sumele brute înregistrate în creditul contului rezultatul reportat, provenite din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, nu sunt menţinute în soldul creditor al acestuia, analitic distinct, sumele respective se impozitează astfel: a) sumele care au fost anterior deduse se impozitează la momentul utilizării potrivit art. 22 alin. (5); diminuarea soldului creditor al contului rezultatul reportat, analitic distinct, în care sunt înregistrate sumele din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor cu sumele rezultate din actualizarea cu rata inflaţiei a amortizării mijloacelor fixe, se consideră utilizare a rezervei; b) sumele care sunt deduse ulterior prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a mijloacelor fixe şi terenurilor, după caz;2. sumele înregistrate în creditul contului rezultatul reportat din actualizarea cu rata inflaţiei a activelor, cu excepţia actualizării cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, nu reprezintă elemente similare veniturilor;3. sumele înregistrate în debitul contului rezultatul reportat din actualizarea cu rata inflaţiei a pasivelor, cu excepţia actualizării cu rata inflaţiei a amortizării mijloacelor fixe, nu reprezintă elemente similare cheltuielilor;[...] + Norme metodologice: 17^5. În aplicarea prevederilor art. 19^3 lit. b) pct. 2 din Codul fiscal, sumele înregistrate în creditul contului rezultatul reportat provenite din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor nu reprezintă elemente similare veniturilor la momentul înregistrării, acestea fiind tratate ca rezerve şi impozitate potrivit art. 22 alin. (5) din Codul fiscal, cu condiţia evidenţierii în soldul creditor al acestuia, analitic distinct, potrivit art. 19^3 lit. b) pct. 1 din Codul fiscal.Exemplu - Retratarea mijloacelor fixe amortizabile ca urmare a trecerii de la modelul reevaluării la modelul bazat pe cost.Un contribuabil prezintă următoarea situaţie cu privire la un mijloc fix amortizabil:- cost de achiziţie: 1.000.000 lei;- rezervă din reevaluare înregistrată la 31 decembrie 2003: 300.000 lei;- rezervă din reevaluare înregistrată la 31 decembrie 2004: 500.000 lei;- amortizarea rezervelor din reevaluare cumulată la momentul retratării este de 350.000 lei, din care:- suma de 150.000 lei a fost dedusă potrivit prevederilor Codului fiscal în vigoare pentru perioadele respective şi nu a intrat sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (5^1) din Codul fiscal;- suma de 200.000 lei nu a fost dedusă potrivit prevederilor Codului fiscal;- actualizarea cu rata inflaţiei a mijlocului fix, evidenţiată în contul rezultatul reportat, este de 200.000 lei (suma brută), iar amortizarea cumulată aferentă costului inflatat este de 50.000 lei;- metoda de amortizare utilizată: amortizare liniară.Pentru simplificare considerăm că durata de amortizare contabilă este egală cu durata normală de utilizare fiscală.Operaţiuni efectuate la momentul retratăriiÎn situaţia în care se trece de la modelul reevaluării la modelul bazat pe cost, au loc următoarele operaţiuni:Etapa I: Eliminarea efectului reevaluărilor:1. eliminarea surplusului din reevaluare în sumă de 800.000 lei;2. anularea sumelor reprezentând amortizarea reevaluării în sumă de 350.000 lei.Operaţiunea de anulare a rezervei nu are impact fiscal, deoarece, în acest caz, impozitarea se efectuează ca urmare a anulării sumelor reprezentând amortizarea reevaluării în sumă de 350.000 lei. Pentru sumele provenite din anularea amortizării rezervelor de reevaluare, din punct de vedere fiscal, se va face distincţia dintre amortizarea rezervei din reevaluare care a fost dedusă la calculul profitului impozabil şi amortizarea rezervei din reevaluare care nu a fost dedusă la calculul profitului impozabil, astfel:- suma de 150.000 lei care provine din anularea unor cheltuieli pentru care s-a acordat deducere reprezintă element similar veniturilor, conform prevederilor art. 19^3 lit. c) pct. 1 din Codul fiscal;- suma de 200.000 lei care provine din anularea unor cheltuieli pentru care nu s-a acordat deducere nu reprezintă element similar veniturilor, conform prevederilor art. 19^3 lit. c) pct. 4 din Codul fiscal.Etapa II: Înregistrarea actualizării cu rata inflaţiei:1. actualizarea cu rata inflaţiei a valorii mijlocului fix cu suma de 200.000 lei;2. actualizarea cu rata inflaţiei a valorii amortizării mijlocului fix cu suma de 50.000 lei.Conform art. 19^3 lit. b) pct. 1 din Codul fiscal, sumele brute înregistrate în creditul contului rezultatul reportat, provenite din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, sunt tratate ca rezerve şi impozitate potrivit art. 22 alin. (5) din Codul fiscal, cu condiţia evidenţierii în soldul creditor al acestuia, analitic distinct.Prin urmare, suma de 200.000 lei este tratată ca rezervă dacă aceasta este evidenţiată în soldul creditor al contului rezultatul reportat, analitic distinct.Suma de 50.000 lei reprezintă element similar cheltuielilor, potrivit 19^3 lit. b) pct. 3 din Codul fiscal.În situaţia în care suma de 50.000 lei diminuează soldul creditor al contului rezultatul reportat, analitic distinct, în care sunt înregistrate sumele brute din actualizarea cu rata inflaţiei a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor, concomitent cu deducerea acesteia, se impozitează suma de 50.000 lei din suma brută de 200.000 lei, deoarece o parte din rezervă este utilizată.---------Pct. 17^5 din Normele metodologice de aplicare a art. 19^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 3 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 6 martie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 14 martie 2013.17^6. Contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară şi care la momentul retratării utilizează valoarea justă drept cost presupus vor avea în vedere şi următoarele reguli: a) valoarea fiscală a mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor este cea stabilită potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 33 din Codul fiscal; b) regimul fiscal al rezervelor din reevaluarea mijloacelor fixe amortizabile şi a terenurilor este prevăzut la art. 22 alin. (5) şi (5^1) din Codul fiscal; c) transferul sumelor aferente reevaluării din contul 105 «Rezerve din reevaluare» în contul 1178 «Rezultatul reportat provenit din utilizarea, la data trecerii la aplicarea IFRS, a valorii juste drept cost presupus», respectiv al sumelor reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare din contul 1065 în contul 1175 «Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare» ca urmare a retratării în conformitate cu IFRS nu se impozitează, cu condiţia evidenţierii şi menţinerii sumelor respective în soldul creditor al conturilor «1178», respectiv «1175», analitice distincte. În situaţia în care sumele respective nu sunt menţinute în soldul creditor al conturilor «1178», respectiv «1175», analitice distincte, acestea se impozitează astfel:1. sumele care au fost anterior deduse şi care nu au fost impozitate potrivit art. 22 alin. (5^1) din Codul fiscal se impozitează la momentul utilizării potrivit art. 22 alin. (5); diminuarea soldului creditor al conturilor de rezultat reportat, analitice distincte, se consideră utilizare a rezervei;2. sumele care sunt deduse ulterior prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a mijloacelor fixe şi terenurilor, după caz.Contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară utilizează referinţele pentru simbolul şi denumirea conturilor corespunzător reglementărilor contabile aplicabile.---------Pct. 17^6 din Normele metodologice de aplicare a art. 19^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 421 din 20 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 23 mai 2014. + Codul fiscal: Scutirea de impozit a profitului reinvestitArt. 19^4. - (1) Profitul investit în echipamente tehnologice - maşini, utilaje şi instalaţii de lucru - astfel cum sunt prevăzute în subgrupa 2.1 din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, folosite în scopul desfăşurării activităţii economice, este scutit de impozit. (2) Profitul investit potrivit alin. (1) reprezintă soldul contului de profit şi pierdere, respectiv profitul contabil brut cumulat de la începutul anului, în anul punerii în funcţiune a echipamentelor tehnologice respective. Scutirea de impozit pe profit aferentă investiţiilor realizate se acordă în limita impozitului pe profit datorat pentru perioada respectivă. (3) Pentru perioada 1 iulie-31 decembrie 2014, în aplicarea facilităţii se ia în considerare profitul contabil brut înregistrat începând cu data de 1 iulie 2014 şi investit în activele menţionate la alin. (1) produse şi/sau achiziţionate şi puse în funcţiune după aceeaşi dată.[...] (6) Scutirea se calculează trimestrial sau anual, după caz. Suma profitului pentru care s-a beneficiat de scutirea de impozit pe profit, mai puţin partea aferentă rezervei legale, se repartizează la sfârşitul exerciţiului financiar, cu prioritate pentru constituirea rezervelor, până la concurenţa profitului contabil înregistrat la sfârşitul exerciţiului financiar. În cazul în care la sfârşitul exerciţiului financiar se realizează pierdere contabilă nu se efectuează recalcularea impozitului pe profit aferent profitului investit, iar contribuabilul nu repartizează la rezerve suma profitului investit. (7) Pentru echipamentele tehnologice prevăzute la alin. (1), care se realizează pe parcursul mai multor ani consecutivi, facilitatea se acordă pentru investiţiile puse în funcţiune parţial în anul respectiv, în baza unor situaţii parţiale de lucrări. (8) Prevederile alin. (1) se aplică pentru echipamentele tehnologice considerate noi, potrivit normelor de aplicare.[...] + Norme metodologice: 17^7. În sensul prevederilor art. 19^4 din Codul fiscal, prin producţia de echipamente tehnologice se înţelege realizarea acestora în regie proprie.---------Pct. 17^7 din Normele metodologice de aplicare a art. 19^4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 421 din 20 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 23 mai 2014.17^8. În aplicarea prevederilor art. 19^4 alin. (2) din Codul fiscal, profitul contabil brut cumulat de la începutul anului este profitul contabil la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit, înregistrat în trimestrul/anul punerii în funcţiune a echipamentelor tehnologice respective, fără a lua în considerare sursele proprii sau atrase de finanţare a activelor menţionate la art. 19^4 alin. (1) din Codul fiscal.Pentru echipamentele tehnologice luate în folosinţă în baza contractelor de leasing financiar şi puse în funcţiune în perioada 1 iulie 2014-31 decembrie 2016 inclusiv, scutirea de impozit pe profit se aplică de către utilizator, cu condiţia respectării prevederilor art. 19^4 alin. (9) din Codul fiscal.---------Pct. 17^8 din Normele metodologice de aplicare a art. 19^4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 421 din 20 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 23 mai 2014.17^9. Determinarea scutirii de impozit pe profit - exemple de calcul:Exemplul I - Calculul scutirii de impozit pentru profitul reinvestit de către contribuabilii care aplică sistemul trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profitSocietatea A achiziţionează şi pune în funcţiune în luna octombrie 2014 un echipament tehnologic în valoare de 70.000 lei. Profitul contabil brut aferent perioadei 1 ianuarie-31 decembrie 2014 este 500.000 lei, din care profitul contabil brut aferent perioadei 1 iulie-31 decembrie 2014 este 200.000 lei.La sfârşitul anului 2014 societatea înregistrează un profit impozabil în sumă de 600.000 lei.Pentru determinarea scutirii de impozit pe profit aferent profitului investit se parcurg următoarele etape:- se calculează impozitul pe profit aferent anului 2014:600.000 x 16% = 96.000 lei;- se calculează impozitul pe profit aferent profitului investit: având în vedere faptul că profitul contabil aferent perioadei 1 iulie - 31 decembrie 2014 în sumă de 200.000 lei acoperă investiţia realizată, impozitul pe profit scutit este:70.000 x 16% = 11.200 lei; impozit pe profit scutit = 11.200 lei;- repartizarea la rezerve a sumei profitului pentru care s-a beneficiat de scutire de impozit pe profit, mai puţin partea aferentă rezervei legale: a) determinarea sumei aferente rezervei legale, dacă contribuabilul are obligaţia constituirii acesteia potrivit legii. Presupunem, în acest caz, că societatea A repartizează 5% din profitul contabil pentru constituirea rezervei legale, partea alocabilă profitului investit fiind 3.500 lei; b) determinarea sumei profitului scutit care va fi repartizat la rezerve:70.000 - 3.500 = 66.500 lei.Valoarea fiscală a echipamentului tehnologic este 70.000 lei care se amortizează linear sau degresiv potrivit art. 24 din Codul fiscal. Pentru acest echipament tehnologic contribuabilul nu poate opta pentru amortizarea accelerată.Exemplul II - Calculul scutirii de impozit pentru profitul reinvestit de către contribuabilii care aplică sistemul anual de declarare şi plată a impozitului pe profitLa sfârşitul anului 2015 o societate înregistrează un profit impozabil în sumă de 2.500.000 lei. Profitul contabil brut aferent anului 2015 este de 1.900.000 lei. Societatea achiziţionează şi pune în funcţiune în luna martie 2015 un echipament tehnologic în valoare de 70.000 lei, în luna iulie un echipament tehnologic în valoare de 110.000 lei şi în luna octombrie un echipament tehnologic în valoare de 90.000 lei.Pentru determinarea scutirii de impozit pe profit aferent profitului investit se parcurg următoarele etape:- se calculează impozitul pe profit aferent anului 2015:2.500.000 x 16% = 400.000 lei;- se determină valoarea totală a investiţiilor realizate în echipamente tehnologice:70.000 + 110.000 + 90.000 = 270.000 lei;- având în vedere faptul că profitul contabil brut acoperă investiţiile realizate, impozitul pe profit aferent profitului investit este:270.000 x 16% = 43.200 lei; impozit pe profit scutit = 43.200 lei;- repartizarea la rezerve a sumei profitului pentru care s-a beneficiat de scutire de impozit pe profit, mai puţin partea aferentă rezervei legale. Presupunem, în acest caz, că societatea repartizează 5% din profitul contabil pentru constituirea rezervei legale, partea alocabilă profitului investit fiind 13.500 lei;- determinarea sumei profitului scutit care va fi repartizat la rezerve:270.000 - 13.500 = 256.500 lei.Valoarea fiscală a echipamentelor tehnologice respective se amortizează linear sau degresiv potrivit art. 24 din Codul fiscal. Pentru aceste echipamente tehnologice contribuabilul nu poate opta pentru amortizarea accelerată.Exemplul III - Calculul scutirii de impozit pentru profitul reinvestit în echipamente tehnologice care se realizează pe parcursul mai multor ani consecutivi. Contribuabilul aplică sistemul trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profitÎn perioada 1 ianuarie 2016-31 martie 2016 o societate înregistrează profit impozabil în sumă de 2.000.000 lei. Profitul contabil brut aferent perioadei 1 ianuarie 2016-31 martie 2016 este de 600.000 lei.Societatea efectuează investiţii într-un echipament tehnologic care nu permite puneri în funcţiune parţiale astfel: în luna septembrie 2014 în valoare de 50.000 lei, în luna ianuarie 2015 în valoare de 80.000 lei şi în luna februarie 2016 în valoare de 90.000 lei, iar punerea în funcţiune a întregii investiţii se realizează în luna martie 2016.Pentru determinarea scutirii de impozit pe profit aferent profitului investit şi a impozitului pe profit datorat după aplicarea facilităţii, se parcurg următoarele etape:- se calculează impozitul pe profit aferent trimestrului I al anului 2016:2.000.000 x 16% = 320.000 lei;- se determină valoarea totală a investiţiilor realizate în echipamente tehnologice:50.000 + 80.000 + 90.000 = 220.000 lei;- având în vedere faptul că profitul contabil brut din trimestrul punerii în funcţiune al investiţiei acoperă investiţiile anuale realizate, impozitul pe profit aferent profitului investit este:220.000 lei x 16% = 35.200 lei; impozit pe profit scutit = 35.200 lei;- repartizarea la rezerve a sumei profitului pentru care s-a beneficiat de scutire de impozit pe profit, mai puţin partea aferentă rezervei legale. Presupunem, în acest caz, că la sfârşitul anului societatea repartizează 5% din profitul contabil pentru constituirea rezervei legale, partea alocabilă profitului investit fiind 11.000 lei;- determinarea sumei profitului scutit care va fi repartizat la rezerve:220.000 -11.000 = 209.000 lei.Valoarea fiscală a echipamentului tehnologic respectiv se amortizează linear sau degresiv potrivit art. 24 din Codul fiscal. Pentru acest echipament tehnologic contribuabilul nu poate opta pentru amortizarea accelerată.---------Pct. 17^9 din Normele metodologice de aplicare a art. 19^4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 421 din 20 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 23 mai 2014.17^10. În aplicarea prevederilor art. 19^4 alin. (7) din Codul fiscal, scutirea se acordă pentru valoarea echipamentelor tehnologice în curs de execuţie înregistrate în perioada 1 iulie 2014-31 decembrie 2016 şi puse în funcţiune în aceeaşi perioadă. În cazul în care echipamentele tehnologice respective sunt înregistrate, parţial în imobilizări corporale în curs de execuţie înainte de data de 1 iulie 2014 şi parţial după data de 1 iulie 2014, scutirea de impozit pe profit se aplică numai pentru partea înregistrată în imobilizări corporale în curs de execuţie începând cu data de 1 iulie 2014 şi care este cuprinsă în valoarea echipamentului tehnologic pus în funcţiune până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv.---------Pct. 17^10 din Normele metodologice de aplicare a art. 19^4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 421 din 20 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 23 mai 2014.17^11. În înţelesul prevederilor art. 19^4 alin. (8) din Codul fiscal, echipamentele tehnologice considerate noi sunt cele care nu au fost utilizate anterior datei achiziţiei.---------Pct. 17^11 din Normele metodologice de aplicare a art. 19^4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 421 din 20 mai 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 23 mai 2014. + Codul fiscal: Venituri neimpozabileArt. 20. - Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil: a) dividendele primite de la o persoană juridică română sau de la o persoană juridică străină plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe profit, situată într-un stat terţ, astfel cum acesta este definit la art. 20^1 alin. (3) lit. c), cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă persoana juridică română care primeşte dividendele deţine, la persoana juridică română sau la persoana juridică străină din statul terţ, la data înregistrării acestora potrivit reglementărilor contabile, pe o perioadă neîntreruptă de 1 an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice care distribuie dividende; b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare. Acestea sunt impozabile la data cesionării, transmiterii cu titlu gratuit, retragerii capitalului social sau lichidării persoanei juridice la care se deţin titlurile de participare, cu excepţia celor aferente titlurilor de participare pentru care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. e) şi h);[...] + Norme metodologice: 18. În aplicarea prevederilor art. 20 lit. a) din Codul fiscal, pentru dividendele primite de la o persoană juridică străină plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe profit, situată într-un stat terţ, astfel cum acesta este definit la art. 20^1 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal, cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, persoana juridică română care primeşte dividendele trebuie să deţină: a) certificatul de atestare a rezidenţei fiscale a persoanei juridice străine, emis de autoritatea competentă din statul terţ al cărui rezident fiscal este; b) declaraţia pe propria răspundere a persoanei juridice străine din care să rezulte că aceasta este plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe profit în statul terţ respectiv; c) documente prin care să facă dovada îndeplinirii condiţiei de deţinere, pe o perioadă neîntreruptă de 1 an, a minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice care distribuie dividende.------------Pct. 18 din Normele metodologice de aplicare a art. 20, lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 77 din 5 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 12 februarie 2014.--------------Art. 20 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006:"Venituri neimpozabileArticolul 20Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil: a) dividendele primite de la o persoană juridică română sau de la o persoană juridică străină plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe profit, situată într-un stat terţ, astfel cum acesta este definit la art. 20^1 alin. (3) lit. c), cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă persoana juridică română care primeşte dividendele deţine, la persoana juridică română sau la persoana juridică străină din statul terţ, la data înregistrării acestora potrivit reglementărilor contabile, pe o perioadă neîntreruptă de 1 an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice care distribuie dividende; b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare. Acestea sunt impozabile la data cesionării, transmiterii cu titlu gratuit, retragerii capitalului social sau lichidării persoanei juridice la care se deţin titlurile de participare, cu excepţia celor aferente titlurilor de participare pentru care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. e) şi h); c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, veniturile din restituirea ori anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmare a participării în natură la capitalul altor persoane juridice; d) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative. e) veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română sau la o persoană juridică străină situată într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă la data vânzării/cesionării inclusiv contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de 1 an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare; f) veniturile din impozitul pe profit amânat determinat şi înregistrat de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară; g) veniturile reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor imobiliare/activelor biologice, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară. Aceste sume sunt impozabile concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor investiţii imobiliare/active biologice, după caz. h) veniturile din lichidarea unei alte persoane juridice române sau unei persoane juridice străine situate într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă la data începerii operaţiunii de lichidare, potrivit legii, contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de 1 an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice supuse operaţiunii de lichidare"-----------Lit. c) a art. 20 a fost abrogata de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.Art. 20 este reprodus astfel cum a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.Teza a doua a lit. b) a art. 20 a fost rectificată prin RECTIFICAREA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 765 din 7 septembrie 2006."Lit. a) a art. 20 a fost modificată de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.Lit. b) a art. 20 a fost modificată de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.Lit. c) a art. 20 a fost modificată de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.Lit. e) a art. 20 a fost modificată de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.Lit. f) a art. 20 a fost introdusă de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.Lit. g) a art. 20 a fost modificată de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.Lit. h) a art. 20 a fost modificată de RECTIFICAREA nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 743 din 2 decembrie 2013, care modifică pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. + Codul fiscal: b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare. Acestea sunt impozabile la data cesionării, transmiterii cu titlu gratuit, retragerii capitalului social sau lichidării persoanei juridice la care se deţin titlurile de participare, cu excepţia celor aferente titlurilor de participare pentru care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. e) şi h);------------Lit. b) a art. 20 a fost modificată de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.Lit. b) a art. 20 a fost modificată de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. + Norme metodologice: 19. În aplicarea prevederilor art. 20 lit. b) din Codul fiscal, titlurile de participare sunt cele definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 31 din Codul fiscal.La data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării titlurilor de participare sau a retragerii capitalului social deţinut la o persoană juridică, precum şi la data lichidării investiţiilor financiare, valoarea fiscală utilizată pentru calculul câştigului/pierderii este cea pe care titlurile de participare, respectiv investiţiile financiare, au avut-o înainte de înregistrarea diferenţelor favorabile respective.------------Pct. 19 din Normele metodologice de aplicare a art. 20 litera b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.------------Pct. 18 şi 19 din Normele metodologice de aplicare a art. 20, lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 5 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. + Codul fiscal: [...] c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, veniturile din restituirea ori anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmare a participării în natură la capitalul altor persoane juridice;------------Lit. c) a art. 20 a fost modificată de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.Lit. c) a art. 20 a fost modificată de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.[...] + Norme metodologice: 20. Sunt considerate venituri neimpozabile veniturile prin care se recuperează cheltuielile pentru care nu s-a acordat deducere la momentul efectuării lor, cum sunt: rambursările de impozit pe profit plătit în perioadele anterioare, restituirea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, veniturile din anularea unor provizioane care au fost considerate cheltuieli nedeductibile la data constituirii lor şi altele asemenea.--------------Pct. 20 din Normele metodologice de aplicare a art. 20, lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007. + Codul fiscal: [...] d) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative. + Norme metodologice: 21. Contribuabilii pentru care prin acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative s-a prevăzut faptul că profitul aferent anumitor activităţi nu este impozabil sunt obligaţi să organizeze şi să conducă evidenţa contabilă pentru delimitarea veniturilor şi a cheltuielilor aferente acestora. La determinarea profitului aferent acestor activităţi se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi administrare şi alte cheltuieli comune ale contribuabilului, proporţional cu veniturile obţinute din aceste activităţi, în situaţia în care evidenţa contabilă nu asigură informaţia necesară identificării acestora, după caz.--------------Pct. 21 din Normele metodologice de aplicare a art. 20, lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 5 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007. + Codul fiscal: d) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative.Venituri neimpozabileArticolul 20Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil: a) dividendele primite de la o persoană juridică română sau de la o persoană juridică străină plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe profit, situată într-un stat terţ, astfel cum acesta este definit la art. 20^1 alin. (3) lit. c), cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă persoana juridică română care primeşte dividendele deţine, la persoana juridică română sau la persoana juridică străină din statul terţ, la data înregistrării acestora potrivit reglementărilor contabile, pe o perioadă neîntreruptă de 1 an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice care distribuie dividende;----------Lit. a) a art. 20 a fost modificată de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare. Acestea sunt impozabile la data cesionării, transmiterii cu titlu gratuit, retragerii capitalului social sau lichidării persoanei juridice la care se deţin titlurile de participare, cu excepţia celor aferente titlurilor de participare pentru care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. e) şi h);----------Lit. b) a art. 20 a fost modificată de RECTIFICAREA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 765 din 7 septembrie 2006.Lit. b) a art. 20 a fost modificată de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.Lit. b) a art. 20 a fost modificată de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.Lit. b) a art. 20 a fost modificată de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, veniturile din restituirea ori anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmare a participării în natură la capitalul altor persoane juridice;------------Lit. c) a art. 20 a fost modificată de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.Lit. c) a art. 20 a fost modificată de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011. d) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative. e) veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română sau la o persoană juridică străină situată într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă la data vânzării/cesionării inclusiv contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de 1 an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare;----------Lit. e) a art. 20 a fost introdusă de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 8 octombrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 16 octombrie 2008.Lit. e) a art. 20 a fost modificată de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. f) veniturile din impozitul pe profit amânat determinat şi înregistrat de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară;-------------Lit. f) a art. 20 a fost introdusă de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011. g) veniturile reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor imobiliare/activelor biologice, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară. Aceste sume sunt impozabile concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor investiţii imobiliare/active biologice, după caz.----------Lit. g) a art. 20 a fost introdusă de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.Lit. g) a art. 20 a fost modificată de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. h) veniturile din lichidarea unei alte persoane juridice române sau unei persoane juridice străine situate într-un stat cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă la data începerii operaţiunii de lichidare, potrivit legii, contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de 1 an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice supuse operaţiunii de lichidare;----------Lit. h) a art. 20 a fost introdusă de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.Lit. h) a art. 20 a fost modificată de RECTIFICAREA nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 743 din 2 decembrie 2013, care modifică pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.--------------Art. 20 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006. + Norme metodologice: 21. Contribuabilii pentru care prin acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative s-a prevăzut faptul ca profitul aferent anumitor activităţi nu este impozabil sunt obligaţi să organizeze şi să conducă evidenţa contabilă pentru determinarea profitului neimpozabil. La determinarea profitului aferent acestor activităţi se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi administrare şi alte cheltuieli comune ale contribuabilului, proporţional cu veniturile obţinute din acele activităţi, în situaţia în care evidenţa contabilă nu asigura informaţia necesara identificării acestora, după caz. + Codul fiscal: Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii EuropeneArt. 20^1. - (1) După data aderării României la Uniunea Europeana sunt, de asemenea, neimpozabile şi:(a) dividendele primite de o persoană juridică română, societate-mamă, de la o filială a sa situată într-un stat membru, dacă persoana juridică română instruieşte cumulativ următoarele condiţii:1. plăteşte impozit pe profit potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;2. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;-----------Pct. 2 al lit. a) a alin. (1) al art. 20^1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 6 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 7 iunie 2012.3. la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 2, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 1 an.----------Pct. 3 al lit. a) a alin. (1) al art. 20^1 a fost modificat de RECTIFICAREA nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 743 din 2 decembrie 2013, care modifică pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.Sunt, de asemenea, neimpozabile şi dividendele primite de persoană juridică română prin intermediul sediului sau permanent situat într-un stat membru, în cazul în care persoană juridică română îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1-3.(b) dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane juridice străine din alte state membre, societăţi-mama, care sunt distribuite de filialele acestora situate în state membre, dacă persoana juridică străină întruneşte, cumulativ, următoarele condiţii:1. are una din formele de organizare prevăzute la alin. (4);2. în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este considerată a fi rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;3. plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia;4. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;----------Pct. 4 al lit. b) a alin. (1) al art. 20^1 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 6 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 7 iunie 2012.5. la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România, persoana juridică străină deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 4, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 1 an.----------Pct. 5 al lit. b) a alin. (1) al art. 20^1 a fost modificat de RECTIFICAREA nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 743 din 2 decembrie 2013, care modifică pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. + Codul fiscal: Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii EuropeneArt. 20^1. - (1) După data aderării României la Uniunea Europeană sunt, de asemenea, neimpozabile şi: a) dividendele primite de o persoană juridică română, societate-mamă, de la o filială a sa situată într-un stat membru, dacă persoana juridică română întruneşte cumulativ următoarele condiţii:1. plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;2. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;3. la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 2, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 1 an.Sunt, de asemenea, neimpozabile şi dividendele primite de persoana juridică română prin intermediul sediului său permanent situat într-un stat membru, în cazul în care persoana juridică română îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1-3; b) dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane juridice străine din alte state membre, societăţi-mamă, care sunt distribuite de filialele acestora situate în state membre, dacă persoana juridică străină întruneşte, cumulativ, următoarele condiţii:1. are una dintre formele de organizare prevăzute la alin. (4);2. în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este considerată a fi rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;3. plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia;4. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;5. la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România, persoana juridică străină deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 4, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 1 an. [...] + Norme metodologice: 21^1. În aplicarea prevederilor art. 20^1 din Codul fiscal, condiţia legată de perioada minimă de deţinere de 1 an va fi înţeleasă luându-se în considerare hotărârea Curţii Europene de Justiţie, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE) nr. C 9 din 11 ianuarie 1997, în cazurile conexate: Denkavit Internaţional BV, VITIC Amsterdam BV and Voormeer BV v Bundesamt fur Finanzen - C-283/94, C-291/94 şi C292/94. Astfel, în situaţia în care, la data înregistrării dividendului de către societatea-mamă, persoană juridică română, respectiv de către sediul permanent al unei societăţi-mamă, persoană juridică străină dintr-un stat membru, condiţia referitoare la perioada minimă de deţinere de 1 an nu este îndeplinită, venitul din dividende este supus impunerii. Ulterior, în anul fiscal în care condiţia este îndeplinită, contribuabilul urmează să beneficieze de recalcularea impozitului pe profit al anului în care venitul a fost impus. În acest sens, contribuabilul trebuie să depună declaraţia rectificativă privind impozitul pe profit.21^2. Pentru îndeplinirea condiţiei de la pct. 3 lit. b) alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, societăţile-mama, persoane juridice străine, trebuie să plătească, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, unul din următoarele impozite :- impot des societes/ vennootschapsbelasting, în Belgia;- selskabsskat, în Danemarca;- Korperschaftsteuer, în Republica Federala Germania;- "text în lb. greacă"*), în Grecia;- impuesto sobre sociedades, în Spania;- impot sur les societes, în Franţa;- Corporation tax, în Irlanda;- imposta sul reddito delle societa, în Italia;- impot sur le revenu des collectivites, în Luxemburg;- vennootschapsbelasting, în Olanda;- Korperschaftsteuer, în Austria;- imposto sobre o rendimento das pessoas colectivas, în Portugalia;- y hteisojen tulovero/inkomstskatten for samfund, în Finlanda;- statlig inkomstskatt, în Suedia;- Corporation tax, în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;- Danz pfijmu pravnickych osob, în Republica Ceha;- Tulumaks, în Estonia;- "text în lb. greacă", în Cipru;- uznemumu ienakuma nodoklis, în Letonia;- Pelno mokestis, în Lituania;- Tarsasagi ado, în Ungaria;- Taxxa fuq l-income, în Malta;- Podatek dochodowy od osob prawnych, în Polonia;- Davek od dobicka pravnih oseb, în Slovenia;- Danz prijmov pravnickych osob, în Slovacia;- (text în. lb. bulgară), în Bulgaria;- porez na dobit în Croaţia;----------------Ultima liniuţă a pct. 21^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 20^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusă de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 613 din 14 august 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 528 din 22 august 2013.21^3. Pentru aplicarea prevederilor art. 20^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, formele de organizare pentru persoanele juridice române, societăţi-mamă, sunt:- societăţile înfiinţate în baza legii române, cunoscute ca «societăţi pe acţiuni», «societăţi în comandită pe acţiuni», «societăţi cu răspundere limitată», «societăţi în nume colectiv», «societăţi în comandită simplă».------------Pct. 21^1, 21^2 şi 21^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 20^1, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 6 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Liniuţa a doua a pct. 21^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogată de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 670 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 13 iulie 2012.Pct. 21^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 20^1, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 3 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 77 din 5 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 12 februarie 2014.Pct. 21^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 20^1, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 367 din 27 mai 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 373 din 28 mai 2015. + Codul fiscal: CheltuieliArt. 21. - (1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare. + Norme metodologice: 22. Abrogat.--------------Pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 3 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010.23. În sensul art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile şi următoarele: a) cheltuielile efectuate cu editarea publicaţiilor care sunt înregistrate ca retururi în perioada de determinare a profitului impozabil pe baza documentelor justificative şi în limita cotelor prevăzute în contractele de distribuţie, cu condiţia reflectării în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor potrivit reglementarilor contabile; b) cheltuielile generate de taxa pe valoarea adăugată ca urmare a aplicării proratei, în conformitate cu prevederile titlului VI «Taxa pe valoarea adăugată» din Codul fiscal, precum şi în alte situaţii când taxa pe valoarea adăugată este înregistrată pe cheltuieli, în situaţia în care taxa pe valoarea adăugată este aferenta unor bunuri sau servicii achiziţionate în scopul realizării de venituri impozabile; c) cheltuielile reprezentând valoarea creanţelor comerciale înstrăinate, potrivit legii. d) dobânzile, penalităţile şi daunele-interese, stabilite în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane rezidente/nerezidente sunt cheltuieli deductibile pe măsura înregistrării lor; e) pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru fabricarea unui produs sau prestarea unui serviciu; f) cheltuielile efectuate pentru transportul salariaţilor la şi de la locul de muncă. g) cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată plătită într-un stat membru aferentă unor bunuri sau servicii achiziţionate în scopul realizării de venituri impozabile. h) cheltuielile privind serviciile care vizează eficientizarea, optimizarea, restructurarea operaţională şi/sau financiară a activităţii contribuabilului. i) cheltuielile rezultate din deprecierea titlurilor de participare şi a obligaţiunilor, înregistrate potrivit reglementărilor contabile aplicabile; j) cheltuielile reprezentând cantităţile de energie electrică consumate la nivelul normei proprii de consum tehnologic sau, în lipsa acesteia, la nivelul normei aprobate de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, care include şi consumul propriu comercial, pentru contribuabilii din domeniul distribuţiei energiei electrice. k) cheltuielile înregistrate la scoaterea din gestiune a creanţelor asupra clienţilor, determinate de punerea în aplicare a unui plan de reorganizare admis şi confirmat printr-o sentinţă judecătorească, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare.----------------Pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2, subpct. 2 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.Lit. d) a pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusă de pct. 3 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.Lit. e) şi f) ale pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 6 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.Lit. d) a pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 8 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.Lit. g) a pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusă de pct. 9 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.Lit. h) a pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusă de pct. 4 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010.Lit. d) a pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 2 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012.Lit. i) şi j) ale pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 3 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012.Lit. k) a pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusă de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 670 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 13 iulie 2012.Lit. i) a pct. 23 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 4 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 6 martie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 14 martie 2013.24. Abrogat.------------Pct. 24 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Pct. 24 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 10 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. + Codul fiscal: (2) Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri şi: [...] b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecţia muncii şi cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale; + Norme metodologice: 25. Intra sub incidenta acestei prevederi cheltuielile efectuate în acest scop, în condiţiile în care specificul activităţii desfăşurate se încadrează în domeniile pentru care se impune respectarea normelor de protecţie a muncii, stabilite conform legislaţiei în materie. + Codul fiscal: c) cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale, potrivit legii, şi cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale;-----------Lit. c) a alin. (2) al art. 21 a fost modificată de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004. + Norme metodologice: 26. Intra sub incidenta prevederilor art. 21 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale, efectuate potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare. Cheltuielile cu primele de asigurare pentru riscul profesional, efectuate potrivit legislaţiei specifice, sunt deductibile la calculul profitului impozabil.----------------Pct. 26 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (2), lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2, subpct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004. + Codul fiscal: e) cheltuielile de transport şi cazare în ţară şi în străinătate, efectuate de către salariaţi şi administratori, precum şi pentru alte persoane fizice asimilate acestora, stabilite prin norme;--------------Lit. e) a alin. (2) al art. 21 a fost modificată de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.Lit. e) a alin. (2) al art. 21 a fost modificată de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007. + Norme metodologice: 27. Calitatea de administrator rezultă din actul constitutiv al contribuabilului sau contractul de administrare/mandat. În sensul art. 21 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, persoanele fizice asimilate salariaţilor cuprind şi: a) directorii care îşi desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat, potrivit legii; b) persoanele fizice rezidente şi/sau nerezidente detaşate, potrivit legii, în situaţia în care contribuabilul suportă drepturile legale cuvenite acestora.28. Abrogat.----------------Pct. 27 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (2), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 6 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.Pct. 28 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (2), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2, subpct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.Pct. 28 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (2), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 8 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. + Codul fiscal: f) contribuţia la rezerva mutuala de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit; + Norme metodologice: 29. Intră sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal cotizaţiile cooperativelor de credit afiliate casei centrale a cooperativelor de credit pentru constituirea rezervei mutuale de garantare, în conformitate cu reglementările legale. + Codul fiscal: g) taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă; + Norme metodologice: 30. Intră sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (2) lit. g) din Codul fiscal cheltuielile cu taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii, stabilite prin acte normative, de practicare a unor profesii cum sunt: expert contabil, contabil autorizat, arhitect, medic, auditor financiar, avocat, notar şi altele asemenea. Contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă sunt cele datorate patronatelor, în conformitate cu prevederile Legii patronatelor nr. 356/2001. + Codul fiscal: i) cheltuielile pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţele existente sau noi, participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii;-----------Lit. i) a alin. (2) al art. 21 a fost modificată de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004. + Norme metodologice: 31. Abrogat.32. Abrogat.-----------Pct. 31 şi 32 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (2), lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost abrogate de pct. 9 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. + Codul fiscal: n) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate, în următoarele cazuri:1. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti;2. debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori;3. debitorul este dizolvat, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat, fără succesor;4. debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul. + Norme metodologice: 32^1. Dificultăţile financiare majore care afectează întregul patrimoniu al debitorului sunt cele care rezultă din situaţii excepţionale determinate de calamităţi naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe şi în caz de război.--------------Pct. 32^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (2), lit. n) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 4 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005. + Codul fiscal: (3) Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată: a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicata asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit; + Norme metodologice: 33. Baza de calcul la care se aplică cota de 2% o reprezintă diferenţa dintre totalul veniturilor şi cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile, la care se efectuează ajustările fiscale. Astfel, din cheltuielile totale se scad cheltuielile cu impozitul pe profit curent şi amânat, cheltuielile de protocol, cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, iar din totalul veniturilor se scad veniturile neimpozabile. În cadrul cheltuielilor de protocol, la calculul profitului impozabil, se includ şi cheltuielile înregistrate cu taxa pe valoarea adăugată colectată potrivit prevederilor titlului VI din Codul fiscal, pentru cadourile oferite de contribuabil, cu valoare egală sau mai mare de 100 lei.----------Pct. 33 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 5 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 6 martie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 14 martie 2013. + Codul fiscal: c) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. Intră sub incidenţa acestei limite, cu prioritate, ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile şi protezele, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi ori unităţi aflate în administrarea contribuabililor: grădiniţe, creşe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti, pentru şcolile pe care le au sub patronaj, precum şi alte cheltuieli efectuate în baza contractului colectiv de muncă. În cadrul acestei limite, pot fi deduse şi cheltuielile reprezentând: tichete de creşă acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori şi salariaţilor, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi în gospodărie şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament;------------Lit. c) a alin. (3) al art. 21 a fost modificată de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009. + Norme metodologice: 33^1. Cheltuielile efectuate în baza contractului colectiv de muncă, ce intră sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal, sunt cheltuielile de natură socială stabilite în cadrul contractelor colective de muncă la nivel naţional, de ramură, grup de unităţi şi unităţi, altele decât cele menţionate în mod expres în cadrul art. 21 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal.--------------Pct. 33^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (3) litera c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 11 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. + Codul fiscal: b) abrogată;---------------Lit. b) a alin. (3) al art. 21 a fost modificată de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.Lit. b) a alin. (3) al art. 21 a fost abrogată de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 168 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 29 mai 2013, care introduce pct. 10^1 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. + Norme metodologice: 34. Abrogat.-----------Pct. 34 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (3), lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 10 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. + Codul fiscal: d) perisabilităţile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administraţiei centrale, împreună cu instituţiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice; + Norme metodologice: 35. Nu sunt considerate perisabilităţi pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesara pentru fabricarea unui produs sau obţinerea unui serviciu. + Codul fiscal: [...] j) cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 400 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant; k) cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 250 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant; + Norme metodologice: 35^1. Sunt deductibile în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 400 de euro, într-un an fiscal, pentru fiecare participant, potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) lit. j) din Codul fiscal, cheltuielile înregistrate de angajator în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, potrivit Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele reprezentând contribuţii la scheme de pensii facultative calificate astfel în conformitate cu legislaţia privind pensiile facultative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, efectuate către entităţi autorizate, stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea echivalentului în euro este cursul de schimb leu/euro comunicat de Banca Naţională a României la data înregistrării cheltuielilor de către angajator.--------------Pct. 35^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (3), lit. j) şi k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 12 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.Pct. 35^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (3), lit. j) şi k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 613 din 14 august 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 528 din 22 august 2013.35^2. Sunt deductibile la determinarea profitului impozabil, potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, efectuate de angajator potrivit Legii privind reforma în domeniul sănătăţii nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea echivalentului în euro este cursul de schimb LEU/EUR comunicat de Banca Naţională a României la data înregistrării cheltuielilor.-----------Pct. 35^1 şi 35^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (3), lit. j) şi k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 11 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. + Codul fiscal: l) cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor construite prevăzute de Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%;-------------Lit. l) a alin. (3) al art. 21 a fost modificată de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007. + Norme metodologice: 36. În cazul locuinţei de serviciu date în folosinţă unui salariat sau administrator, cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea acesteia sunt deductibile în limita corespunzătoare raportului dintre suprafaţa construită prevăzută de Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările ulterioare, majorată cu 10%, şi totalul suprafeţei construite a locuinţei de serviciu respective. + Codul fiscal: m) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat în locuinţă proprietate personală a unei persoane fizice, folosită şi în scop personal, deductibile în limita corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia societăţii în baza contractelor încheiate între părţi, în acest scop; + Norme metodologice: 37. În cazul în care sediul unui contribuabil se află în locuinţa proprietate a unei persoane fizice, cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente sediului sunt deductibile în limita determinată pe baza raportului dintre suprafaţa pusă la dispoziţie contribuabilului, menţionată în contractul încheiat între părţi, şi suprafaţa totală a locuinţei. Contribuabilul va justifica cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente sediului cu documente legale, cum sunt contractele încheiate cu furnizorii de utilităţi şi alte documente. + Codul fiscal: (4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum şi impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile şi cheltuielile cu impozitele nereţinute la sursă în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit amânat înregistrat de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară;-----------Lit. a) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011. + Norme metodologice: 38. Sunt nedeductibile cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum şi impozitele plătite în străinătate. Sunt nedeductibile şi impozitele cu reţinere la sursă plătite în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România. Cheltuielile cu impozitul pe profit amânat, înregistrate de contribuabil, sunt nedeductibile. + Codul fiscal: b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile, datorate către autorităţile române/străine, potrivit prevederilor legale;----------Lit. b) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. + Norme metodologice: 39. Prin autorităţi române/străine se înţelege totalitatea instituţiilor, organismelor şi autorităţilor din România şi din străinătate care urmăresc şi încasează amenzi, dobânzi/majorări şi penalităţi de întârziere, execută confiscări, potrivit prevederilor legale.--------------Pct. 39 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 13 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.40. Abrogat.---------------Pct. 40 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 6 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.Pct. 40 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 14 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. + Codul fiscal: [...] c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi stocurile şi mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră, în condiţiile stabilite prin norme; [...] + Norme metodologice: 41. Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale, constatate lipsa din gestiune sau degradate şi neimputabile, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferenta, după caz, pentru care s-au încheiat contracte de asigurare, nu intra sub incidenta prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.42. În sensul prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal, cheltuielile privind stocurile şi mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, în măsura în care acestea se găsesc situate în zone declarate, potrivit prevederilor legale speciale pentru fiecare domeniu, afectate de calamităţi naturale sau de alte cauze de forţă majoră. Totodată, sunt considerate deductibile şi cheltuielile privind stocurile şi mijloacele fixe amortizabile distruse de epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe şi în caz de război. Fenomenele sociale sau economice, conjuncturile externe şi în caz de război sunt cele prevăzute de Legea privind rezervele de stat nr. 82/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.-----------Pct. 41 şi 42 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate de pct. 12 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Pct. 42 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007. + Codul fiscal: e) cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţiilor, altele decât cele generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la preţul de piaţa pentru aceste bunuri sau servicii; + Norme metodologice: 43. Sunt considerate cheltuieli făcute în favoarea participanţilor următoarele: a) cheltuielile cu amortizarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de transport utilizate de către participanţi, în favoarea acestora; b) bunurile, mărfurile şi serviciile acordate participanţilor, precum şi lucrările executate în favoarea acestora; c) cheltuielile cu chiria şi întreţinerea spaţiilor puse la dispoziţie acestora; d) abrogată; e) alte cheltuieli în favoarea acestora.--------------Pct. 43 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 9 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.Lit. d) a pct. 43 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 15 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.Lit. d) a pct. 43 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogată de pct. 4 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. + Codul fiscal: f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor; + Norme metodologice: 44. Înregistrările în evidenţa contabilă se fac cronologic şi sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform reglementarilor contabile în vigoare. + Codul fiscal: h) cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se deţin participaţii, precum şi de diferenţele nefavorabile de valoare aferente obligaţiunilor emise pe termen lung, cu excepţia celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora. Excepţia nu se aplică pentru cheltuielile reprezentând valoarea de înregistrare a titlurilor de participare tranzacţionate pe piaţa autorizată şi supravegheată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în perioada 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2009 inclusiv; + Norme metodologice: 45. Abrogat.-------------Pct. 45 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (4), lit. h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 5 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010.Pct. 45 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (4), lit. h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 5 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012.46. Abrogat.-----------Pct. 46 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (4), lit. h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 5 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012.47. Abrogat.-----------Pct. 47 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (4), lit. h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 5 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. + Codul fiscal: [...] i) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu excepţia celor prevăzute la art. 20 lit. c);-------------Lit. i) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 106 din 4 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 18 octombrie 2007.[...] + Norme metodologice: 47^1. Veniturile din dividende primite de la persoane juridice române sau străine nu au, pentru determinarea profitului impozabil, cheltuieli aferente.--------------Pct. 47^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 10 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007. + Codul fiscal: m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităţilor desfăşurate şi pentru care nu sunt încheiate contracte;----------------Lit. m) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006; rectificată prin RECTIFICAREA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006. + Norme metodologice: 48. Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părţi sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare;- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate.Nu intră sub incidenţa condiţiei privitoare la încheierea contractelor de prestări de servicii, prevăzută la art. 21 alin. (4) lit. m) din Codul fiscal, serviciile cu caracter ocazional prestate de persoane fizice autorizate şi de persoane juridice, cum sunt: cele de întreţinere şi reparare a activelor, serviciile poştale, serviciile de comunicaţii şi de multiplicare, parcare, transport şi altele asemenea.-----------Ultimul alineat al pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 13 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 11 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.49. Pentru servicii de management, consultanţă şi asistenţă tehnică prestate de nerezidenţii afiliaţi contribuabilului, la analiza tranzacţiilor pentru determinarea deductibilităţii cheltuielilor trebuie să se aibă în vedere şi principiile din comentariul la articolul 9 privind impunerea întreprinderilor asociate din Convenţia-model cu privire la impozitele pe venit şi impozitele pe capital. Analiza trebuie să aibă în vedere:(i) părţile implicate;(ii) natura serviciilor prestate;(iii) elementele de recunoaştere a cheltuielilor şi veniturilor pe baza documentelor justificative care să ateste prestarea acestor servicii. + Codul fiscal: p) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cei care acordă burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente în limita minimă precizată mai jos:1. 3 la mie din cifra de afaceri; pentru situaţiile în care reglementările contabile aplicabile nu definesc indicatorul "cifra de afaceri" această limită se determină potrivit normelor;2. 20% din impozitul pe profit datorat.Sumele care nu sunt scăzute din impozitul pe profit, potrivit prevederilor prezentei litere, se reportează în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea acestor sume se va efectua în ordinea înregistrării acestora, în aceleaşi condiţii, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.------------Lit. p) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.Lit. p) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.Lit. p) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.Lit. p) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. + Norme metodologice: 49^1. În cazul în care reglementările contabile aplicabile nu definesc «cifra de afaceri», aceasta se determină astfel: a) pentru contribuabilii care aplică reglementările conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, cu excepţia instituţiilor de credit - persoane juridice române şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit - persoane juridice străine, «cifra de afaceri» cuprinde veniturile din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii din care se scad sumele reprezentând reduceri comerciale acordate şi se adaugă subvenţiile de exploatare aferente cifrei de afaceri; b) pentru instituţiile de credit - persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit - persoane juridice străine, "cifra de afaceri" cuprinde:- venituri din dobânzi;- venituri din dividende;- venituri din taxe şi comisioane;- câştiguri (pierderi) realizate aferente activelor şi datoriilor financiare care nu sunt evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere - net;- câştiguri sau pierderi privind activele şi datoriile financiare deţinute în vederea tranzacţionării - net;- câştiguri sau pierderi privind activele şi datoriile financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere - net;- câştiguri sau pierderi din contabilitatea de acoperire - net;- diferenţe de curs de schimb [câştig (pierdere)] - net;- câştiguri (pierderi) din derecunoaşterea activelor, altele decât cele deţinute în vederea vânzării - net;- alte venituri din exploatare; c) pentru instituţiile prevăzute la art. 2 lit. a)-d) din Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 27/2011 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificările şi completările ulterioare, «cifra de afaceri» cuprinde:(i) venituri din dobânzi şi venituri asimilate;(ii) venituri privind titlurile;- venituri din acţiuni şi din alte titluri cu venit variabil;- venituri din participaţii;- venituri din părţi în cadrul societăţilor comerciale legate;(iii) venituri din comisioane;(iv) profit sau pierdere netă din operaţiuni financiare;(v) alte venituri din exploatare.Exemplu de calcul privind scăderea din impozitul pe profit datorat a cheltuielilor reprezentând sponsorizarea.Un contribuabil plătitor de impozit pe profit încheie un contract de sponsorizare conform legii privind sponsorizarea, în calitate de sponsor, care are ca obiect plata unei sume de 15.000 lei. Contractul de sponsorizare se încheie în data de 2 noiembrie 2014, în aceeaşi lună efectuându-se şi plata sumei de 15.000 lei.La calculul profitului impozabil pentru anul 2014, contribuabilul prezintă următoarele date financiare: Venituri din vânzarea mărfurilor = 1.000.000 lei Venituri din prestări de servicii = 2.000 lei ──────────────────── Total cifră de afaceri = 1.002.000 lei Cheltuieli privind mărfurile = 750.000 lei Cheltuieli cu personalul = 20.000 lei Alte cheltuieli de exploatare = 90.000 lei din care: 15.000 lei sponsorizare ____________________ Total cheltuieli 860.000 leiCalculul profitului impozabil pentru anul 2014:Profitul impozabil = 1.002.000 - 860.000 + 15.000 = 157.000 lei.Impozitul pe profit înainte de scăderea cheltuielii cu sponsorizarea:157.000 x 16% = 25.120 lei.Avându-se în vedere condiţiile de deducere prevăzute la art. 21 alin. (4) lit. p) din Codul fiscal, prin aplicarea limitelor, valorile sunt:- 3 la mie din cifra de afaceri reprezintă 3.006 lei;- 20% din impozitul pe profit înainte de deducerea cheltuielilor de sponsorizare reprezintă 5.024 lei.Suma de scăzut din impozitul pe profit este 3.006 lei.Pentru anul 2014 impozitul pe profit datorat este de:25.120 - 3.006 = 22.114 lei.Suma care nu s-a scăzut din impozitul pe profit, respectiv suma de 11.994 lei, se reportează în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea acestei sume se va efectua, în aceleaşi condiţii, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.--------------Pct. 49^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. p) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 7 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.Ultimul alineat al pct. 49^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. p) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 14 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Pct. 49^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 21, alin. (4), lit. p) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 77 din 5 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 12 februarie 2014. + Codul fiscal: [....] t) 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, cu o masă totală maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, aflate în proprietatea sau în folosinţa contribuabilului. Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru situaţiile în care vehiculele respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:1. vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;2. vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;3. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;4. vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte persoane sau pentru instruire de către şcolile de şoferi;5. vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.Cheltuielile care intră sub incidenţa acestor prevederi nu includ cheltuielile privind amortizarea.Modalitatea de aplicare a acestor prevederi se stabileşte prin norme;--------------Lit. t) a alin. (4) al art. 21 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificată de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.Lit. t) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.Lit. t) a alin. (4) al art. 21 a fost modificată de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 6 iunie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 7 iunie 2012. + Norme metodologice: 49^2. În sensul prevederilor art. 21 alin. (4) lit. t) din Codul fiscal, regulile de deducere, termenii şi expresiile utilizate, condiţiile în care vehiculele rutiere motorizate, supuse limitării fiscale, se consideră a fi utilizate exclusiv în scopul activităţii economice sunt cele prevăzute la pct. 45^1 din normele metodologice date în aplicarea art. 145^1 din Codul fiscal din titlul VI «Taxa pe valoarea adăugată».Justificarea utilizării vehiculelor, în sensul acordării deductibilităţii integrale la calculul profitului impozabil, se efectuează pe baza documentelor justificative şi prin întocmirea foii de parcurs care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii: categoria de vehicul utilizat, scopul şi locul deplasării, kilometri parcurşi, norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs.În cadrul cheltuielilor aferente vehiculelor rutiere motorizate supuse limitării fiscale se cuprind cheltuielile direct atribuibile unui vehicul, inclusiv cele înregistrate ca urmare a derulării unui contract de leasing, cum sunt: impozitele locale, asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, inspecţiile tehnice periodice, rovinieta, chiriile, partea nedeductibilă din taxa pe valoarea adăugată, dobânzile, comisioanele, diferenţele de curs valutar etc.Aplicarea limitei de 50% pentru stabilirea valorii nedeductibile la determinarea profitului impozabil se efectuează după aplicarea limitării aferente taxei pe valoarea adăugată, respectiv aceasta se aplică şi asupra taxei pe valoarea adăugată pentru care nu s-a acordat drept de deducere din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată.Exemplul 1. Determinarea valorii nedeductibile a cheltuielilor cu întreţinerea şi reparaţiile aferente unui vehicul care nu este utilizat exclusiv în scopul activităţii economice- cheltuielile cu întreţinerea şi reparaţiile - 2.000 lei,- partea de TVA nedeductibilă - 240 lei,- baza de calcul al valorii nedeductibile a cheltuielilor cu întreţinerea şi reparaţiile2.240 lei (2.000 + 240)- valoarea nedeductibilă a cheltuielilor cu întreţinerea şi reparaţiile2.240 x 50% = 1.120 leiExemplul 2. Determinarea valorii nedeductibile a cheltuielilor privind combustibilii aferente unui vehicul care nu este utilizat exclusiv în scopul activităţii economice- cheltuieli privind combustibilii - 1.000 lei- partea de TVA nedeductibilă - 120 lei- baza de calcul al valorii nedeductibile a cheltuielilor privind combustibilii 1.120 lei (1.000 + 120)- valoarea nedeductibilă a cheltuielilor privind combustibilii1.120 x 50% = 560 lei.-----------Pct. 49^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (4) lit. t) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. A de la articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 488 din 28 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2009.Pct. 49^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 21 alin. (4) lit. t) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 3 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 670 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 13 iulie 2012. + Codul fiscal: Provizioane şi rezerveArt. 22 - (1) Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor şi provizioanelor, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel: a) rezerva legala este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicata asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adauga cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat sau din patrimoniu, după caz, potrivit legilor de organizare şi funcţionare. În cazul în care aceasta este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. Prin excepţie, rezerva constituită de persoanele juridice care furnizează utilităţi societăţilor comerciale care se restructurează, se reorganizează sau se privatizează poate fi folosită pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de acţiuni obţinut în urma procedurii de conversie a creanţelor, iar sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil; + Norme metodologice: 50. Cota de 5% reprezentând rezerva prevăzută la art. 22 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se aplică asupra diferenţei dintre totalul veniturilor, din care se scad veniturile neimpozabile, şi totalul cheltuielilor, din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, înregistrate în contabilitate. Rezerva se calculează cumulat de la începutul anului şi este deductibilă la calculul profitului impozabil trimestrial sau anual, după caz. În veniturile neimpozabile care se scad la determinarea bazei de calcul pentru rezervă sunt incluse veniturile prevăzute la art. 20 din Codul fiscal, cu excepţia celor prevăzute la lit. c). Rezervele astfel constituite se completează sau se diminuează în funcţie de nivelul profitului contabil din perioada de calcul. De asemenea, majorarea sau diminuarea rezervelor astfel constituite se efectuează şi în funcţie de nivelul capitalului social subscris şi vărsat sau al patrimoniului. În situaţia în care, ca urmare a efectuării unor operaţiuni de reorganizare, prevăzute de lege, rezerva legală a persoanei juridice beneficiare depăşeşte a cincea parte din capitalul social sau din patrimoniul social, după caz, diminuarea rezervei legale, la nivelul prevăzut de lege, nu este obligatorie.----------------Pct. 50 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2, subpct. 5 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.Pct. 50 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 12 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.Pct. 50 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 de la litera A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 150 din 23 februarie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 150 din 1 martie 2011.51. În cazul în care această rezervă este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, rezerva reconstituită ulterior acestei utilizări în aceeaşi limită nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. + Codul fiscal: b) provizioanele pentru garanţii de buna execuţie acordate clienţilor; + Norme metodologice: 52. Provizioanele pentru garanţii de buna execuţie acordate clienţilor se constituie trimestrial numai pentru bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate în cursul trimestrului respectiv pentru care se acordă garanţie în perioadele următoare, la nivelul cotelor prevăzute în contractele încheiate sau la nivelul procentelor de garantare prevăzut în tariful lucrărilor executate ori serviciilor prestate.Pentru lucrările de construcţii care necesita garanţii de buna execuţie, conform prevederilor din contractele încheiate, astfel de provizioane se constituie trimestrial, în limita cotelor prevăzute în contracte, cu condiţia reflectării integrale la venituri a valorii lucrărilor executate şi confirmate de beneficiar pe baza situaţiilor de lucrări.Înregistrează la venituri a provizioanelor constituite pentru garanţiile de buna execuţie se face pe măsură efectuării cheltuielilor cu remedierile sau la expirarea perioadei de garanţie înscrise în contract.Aceleaşi prevederi se aplică şi în cazul provizioanelor pentru garanţii de buna execuţie a contractelor externe, acordate în condiţiile legii producătorilor şi prestatorilor de servicii, în cazul exporturilor complexe, proporţional cu cota de participare la realizarea acestora, cu condiţia ca acestea să se regăsească distinct în contractele încheiate sau în tariful lucrărilor executate şi în facturile emise.Prin export complex se înţelege exportul de echipamente, instalaţii sau părţi de instalaţii, separat ori împreună cu tehnologii, licenţe, know-how, asistenţă tehnică, proiectare, construcţii-montaj, lucrări de punere în funcţiune şi recepţie, precum şi piesele de schimb şi materialele aferente, definite în conformitate cu actele normative în vigoare.Sunt considerate exporturi complexe lucrările geologice de proiectare-explorare, lucrările de exploatare pentru zăcăminte minerale, construcţii de reţele electrice, executarea de foraje de sonde, construcţii de schele, de instalaţii şi conducte de transport, de depozitare şi de distribuire a produselor petroliere şi a gazelor naturale, precum şi realizarea de nave complete, de obiective în domeniile agriculturii, îmbunătăţirilor funciare, amenajărilor hidrotehnice, silvice, organizarea exploatărilor forestiere şi altele asemenea, definite în conformitate cu actele normative în vigoare. + Codul fiscal: c) provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de către contribuabili, altele decât cele prevăzute la lit. d), f), g) şi i), care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004;2. sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadentei;3. nu sunt garantate de altă persoană;4. sunt datorate de o persoană care nu este persoana afiliată contribuabilului;5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului. + Norme metodologice: 53. Creanţele asupra clienţilor reprezintă sumele datorate de clienţii interni şi externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri etc. vândute, lucrări executate şi servicii prestate, pe baza de facturi, înregistrate după 1 ianuarie 2004 şi neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadentei.Diminuarea sau anularea provizioanelor se efectuează prin trecerea acestora pe venituri în cazul încasării creanţei, proporţional cu valoarea încasată sau înregistrarea acesteia pe cheltuieli.În cazul creanţelor în valuta, provizionul este deductibil la nivelul valorii influenţate cu diferenţele de curs favorabile sau nefavorabile ce apar cu ocazia evaluării acestora. Valoarea provizioanelor pentru creanţele asupra clienţilor este luată în considerare la determinarea profitului impozabil în trimestrul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 22 din Codul fiscal şi nu poate depăşi valoarea acestora, înregistrată în contabilitate în anul fiscal curent sau în anii anteriori. Procentele prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, aplicate asupra creanţelor înregistrate începând cu anii fiscali 2004, 2005 şi, respectiv, 2006, nu se recalculează.Cheltuielile reprezentând pierderile din creanţele incerte sau în litigiu neîncasate, înregistrate cu ocazia scoaterii din evidenţă a acestora, sunt deductibile pentru partea acoperită de provizionul constituit potrivit art. 22 din Codul fiscal.----------------Pct. 53 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2, subpct. 6 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004. + Codul fiscal: [...]d^1) ajustările pentru depreciere aferente activelor pentru care, potrivit reglementărilor prudenţiale ale Băncii Naţionale a României, se determină ajustări prudenţiale de valoare sau, după caz, valori ale pierderilor aşteptate, înregistrate de către instituţiile de credit persoane juridice române şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit din state care nu sunt state membre ale Uniunii Europene sau din state care nu aparţin Spaţiului Economic European, potrivit reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, şi filtrele prudenţiale potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României. Sumele reprezentând reducerea sau anularea filtrelor prudenţiale sunt elemente similare veniturilor; + Norme metodologice: 53^1. Intră sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (1) lit. d^1) din Codul fiscal şi se deduce la calculul profitului impozabil diferenţa dintre valoarea soldului iniţial al filtrelor prudenţiale calculate la data de 1 ianuarie 2012 aferente activelor existente în sold la data de 31 decembrie 2011 şi valoarea sumelor înregistrate la data de 1 ianuarie 2012 în soldul creditor al contului 58171 «Rezultatul reportat din provizioane specifice» aferente activelor existente în sold la data de 31 decembrie 2011.În aplicarea prevederilor art. 22 alin. (1) lit. d^1) din Codul fiscal, sumele reprezentând reducerea sau anularea filtrelor prudenţiale care au fost deduse la calculul profitului impozabil se impozitează în ordinea inversă înregistrării acestora.------------Pct. 53^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 22 alin. (1) lit. d^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 4 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 670 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 13 iulie 2012. + Codul fiscal: [...] d) provizioanele specifice, constituite de instituţiile financiare nebancare înscrise în Registrul general ţinut de Banca Naţională a României, de instituţiile de plată persoane juridice române care acordă credite legate de serviciile de plată, de instituţiile emitente de monedă electronică, persoane juridice române, care acordă credite legate de serviciile de plată, precum şi provizioanele specifice constituite de alte persoane juridice, potrivit legilor de organizare şi funcţionare; + Norme metodologice: 53^2. Pentru aplicarea prevederilor art. 22 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, persoanele juridice, administratori de fonduri de pensii facultative, respectiv administratori care furnizează pensii private, deduc la calculul profitului impozabil provizioanele tehnice constituite în baza dispoziţiilor Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în baza prevederilor Legii nr. 204/2006, cu modificările şi completările ulterioare.------------Pct. 53^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 22 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.071 din 6 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 753 din 8 noiembrie 2012. + Codul fiscal: e) abrogată;----------------Lit. e) a alin. (1) al art. 22 a fost abrogata de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006. + Norme metodologice: 54. Abrogat.----------------Pct. 54 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 16 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. + Codul fiscal: g) rezervele legale şi provizioanele constituite de Banca Naţională a României, în conformitate cu legislaţia în vigoare;---------Lit. g) a alin. (1) al art. 22 a fost abrogată de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004. + Norme metodologice: 55. Abrogat.----------------Pct. 55 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 16 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. + Codul fiscal: h) rezervele tehnice constituite de societăţile de asigurare şi reasigurare, potrivit prevederilor legale de organizare şi funcţionare, cu excepţia rezervei de egalizare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminuează astfel încât nivelul acestora să acopere partea de risc care rămâne în sarcina asigurătorului, după deducerea reasigurării;--------------Lit. h) a alin. (1) al art. 22 a fost modificată de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006. + Norme metodologice: 56. În cazul societăţilor din domeniul asigurărilor şi reasigurărilor sunt deductibile rezervele tehnice calculate conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare. Conform dispoziţiilor acestei legi rezervele de prime şi de daune se constituie din cote-părţi corespunzătoare sumelor aferente riscurilor neexpirate în anul în care s-au încasat primele. + Codul fiscal: l) provizioanele constituite de companiile aeriene din România pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere şi reparare a parcului de aeronave şi a componentelor aferente, potrivit programelor de întreţinere ale aeronavelor, aprobate corespunzător de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română. + Norme metodologice: 56^1. Pentru aplicarea prevederilor art. 22 alin.(1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, companiile aeriene din România deduc, la calculul profitului impozabil, provizioane constituite pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere şi reparare a parcului de aeronave şi a componentelor aferente, potrivit programelor de întreţinere ale aeronavelor aprobate corespunzător de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română, la un nivel stabilit pe baza tipului de aeronavă, numărului de ore de zbor aprobat şi al tarifului practicat de prestator, prevăzut în contractul încheiat cu acesta.--------------Pct. 56^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (1), lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 15 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. + Codul fiscal: [...] m) provizioanele/ajustările pentru deprecierea creanţelor preluate de la instituţiile de credit în vederea recuperării acestora, în limita diferenţei dintre valoarea creanţei preluate prin cesionare şi suma de achitat cedentului, pentru creanţele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:1. sunt cesionate şi înregistrate în contabilitatea cesionarului după data de 1 iulie 2012 inclusiv;2. sunt transferate de la o persoană sau datorate de o persoană care nu este afiliată contribuabilului cesionar;3. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului cesionar. + Norme metodologice: 56^2. În aplicarea prevederilor art. 22 alin. (1) lit. m) din Codul fiscal, prin instituţii de credit se înţelege persoanele juridice române, inclusiv sucursalele din străinătate ale acestora şi sediile permanente ale instituţiilor de credit din alte state membre, respectiv din state terţe, aşa cum acestea sunt prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.Condiţia de includere a creanţelor în venituri impozabile se consideră îndeplinită dacă cesionarul înregistrează ca venit diferenţa dintre valoarea creanţei preluate prin cesionare şi suma de achitat cedentului.------------Pct. 56^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 22 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 5 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 670 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 13 iulie 2012. + Codul fiscal: (2) Contribuabilii autorizaţi să desfăşoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligaţi să înregistreze în evidenţa contabilă şi să deducă provizioane pentru refacerea terenurilor afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1% aplicate asupra diferenţei dintre veniturile înregistrate în legătură cu realizarea şi vânzarea zăcămintelor naturale şi cheltuielile efectuate cu extracţia, prelucrarea şi livrarea acestora, pe toată durata de funcţionare a exploatării zăcămintelor naturale.------------Alin. (2) al art. 22 a fost modificat de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009. + Norme metodologice: 57. Provizioanele prevăzute la art. 22 alin. (2) din Codul fiscal sunt obligatorii pentru contribuabilii care au ca domeniu de activitate exploatarea de resurse minerale, gaze naturale şi pentru titularii acordurilor petroliere. + Codul fiscal: (5) Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către participanţi sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezerva în legatură cu o divizare sau fuziune, reglementările acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezerva. + Norme metodologice: 57^1. În aplicarea prevederilor art. 22 alin. (5), corelate cu dispoziţiile art. 19 din Codul fiscal, surplusul din reevaluarea imobilizărilor corporale, care a fost anterior deductibil, evidenţiat potrivit reglementarilor contabile în contul «Rezultatul reportat» sau în contul «Alte rezerve», analitice distincte, se impozitează la momentul modificării destinaţiei rezervei, distribuirii rezervei către participanţi sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv, inclusiv la folosirea acesteia pentru acoperirea pierderilor contabile. Pentru calculul profitului impozabil aceste sume sunt elemente similare veniturilor.Înregistrarea şi menţinerea în capitaluri proprii, respectiv conturi de rezerve sau rezultatul reportat, analitice distincte, a rezervelor constituite în baza unor acte normative nu se consideră modificarea destinaţiei sau distribuţie.--------------Pct. 57^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 22, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 8 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005. + Codul fiscal: (5^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după data de 1 ianuarie 2004, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate şi/sau casate, se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor mijloace fixe, după caz. + Norme metodologice: 57^2. Nu intră sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (5^1) din Codul fiscal rezervele reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după data de 1 ianuarie 2004, existente în sold în contul «1065» la data de 30 aprilie 2009 inclusiv, care au fost deduse la calculul profitului impozabil. Aceste rezerve se impozitează la momentul modificării destinaţiei acestora potrivit prevederilor art. 22 alin. (5) din Codul fiscal.-----------Pct. 57^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 22 alin. (5^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 3 al lit. A de la articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 488 din 28 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 286 din 30 aprilie 2009.57^3. Nu intră sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (5^1) din Codul fiscal partea din rezerva din reevaluarea mijloacelor fixe efectuată după data de 1 ianuarie 2004, dedusă la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale până la data de 30 aprilie 2009 inclusiv, şi care nu a fost capitalizată prin transferul direct în contul 1065 «Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare» pe măsură ce mijloacele fixe au fost utilizate. Această parte a rezervei se impozitează potrivit prevederilor art. 22 alin. (5) din Codul fiscal.De asemenea, nu intră sub incidenţa prevederilor art. 22 alin. (5^1) din Codul fiscal rezerva din reevaluarea mijloacelor fixe efectuată după data de 1 ianuarie 2004, aferentă mijloacelor fixe transferate în cadrul operaţiunilor de reorganizare, potrivit legii, la momentul scăderii din gestiune a acestora la persoana juridică ce efectuează transferul, în condiţiile în care rezerva respectivă este preluată de societatea beneficiară, prevederile art. 22 alin. (5^1) aplicându-se în continuare la societatea beneficiară.----------------Pct. 57^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 22 alin. (5^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 17 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. + Codul fiscal: (5^2) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), rezervele din reevaluarea imobilizărilor necorporale, efectuată de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor cu cedarea imobilizărilor necorporale, se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor imobilizări necorporale, după caz.------------Alin. (5^2) al art. 22 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011. + Codul fiscal: (6) Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale şi rezerve reprezentând facilităţi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume se recalculează impozitul pe profit şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi de întârziere, de la data aplicării facilităţii respective, potrivit legii. Nu se supun impozitării rezervele de influenţe de curs valutar aferente aprecierii disponibilităţilor în valută, constituite potrivit legii, înregistrate de societăţi comerciale bancare - persoane juridice române şi sucursalele băncilor străine, care îşi desfăşoară activitatea în România.-------------Alin. (6) al art. 22 a fost modificat de RECTIFICAREA nr. 571 din 22 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 112 din 6 februarie 2004. + Norme metodologice: 58. Intră sub incidenţa art. 22 alin. (6) din Codul fiscal următoarele sume înregistrate în conturi de rezerve sau surse proprii de finanţare, în conformitate cu reglementările privind impozitul pe profit: a) sumele reprezentând diferenţele nete rezultate din evaluarea disponibilului în devize, în conformitate cu actele normative în vigoare, care au fost neimpozabile; b) scutirile şi reducerile de impozit pe profit aplicate asupra profitului investit potrivit prevederilor legii, inclusiv suma profitului investit, diferenţa dintre cota redusă de impozit pentru exportul de bunuri şi/sau servicii şi cota standard, precum şi cele prevăzute în legi speciale. + Codul fiscal: Cheltuielile cu dobânzile şi diferenţe de curs valutarArt. 23. - (1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei. Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.(1^1) În înţelesul alin. (1), prin credit/împrumut se înţelege orice convenţie încheiată între părţi care generează în sarcina uneia dintre părţi obligaţia de a plăti dobânzi şi de a restitui capitalul împrumutat. (2) În condiţiile în care gradul de îndatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar, aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare, sunt nedeductibile. Acestea se reportează în perioada următoare, în condiţiile alin. (1), până la deductibilitatea integrală a acestora. Dreptul de reportare a cheltuielilor cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar al contribuabililor care îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de fuziune sau divizare se transferă contribuabililor nou-înfiinţaţi, respectiv celor care preiau patrimoniul societăţii absorbite sau divizate, după caz, proporţional cu activele şi pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de fuziune/divizare. Dreptul de reportare a cheltuielilor cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar al contribuabililor care nu îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de desprindere a unei părţi din patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se împarte între aceşti contribuabili şi cei care preiau parţial patrimoniul societăţii cedente, după caz, proporţional cu activele şi pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele menţinute de persoana juridică cedentă. (3) În cazul în care cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale contribuabilului depăşesc veniturile din diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda, potrivit alin. (1), deductibilitatea acestei diferenţe fiind supusă limitei prevăzute la alin. (1). Cheltuielile din diferenţele de curs valutar, care se limitează potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului. (4) Dobânzile şi pierderile din diferenţe de curs valutar, în legătură cu împrumuturile obţinute direct sau indirect de la bănci internaţionale de dezvoltare şi organizaţii similare, menţionate în norme, şi cele care sunt garantate de stat, cele aferente împrumuturilor obţinute de la instituţiile de credit române sau străine, instituţiile financiare nebancare, de la persoanele juridice care acordă credite potrivit legii, precum şi cele obţinute în baza obligaţiunilor admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată nu intră sub incidenţa prevederilor prezentului articol. (5) În cazul împrumuturilor obţinute de la alte entităţi, cu excepţia celor prevăzute la alin. (4), dobânzile deductibile sunt limitate la: a) nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei; şi b) nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, pentru împrumuturile în valută. Acest nivel al ratei dobânzii se aplică la determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută se actualizează prin hotărâre a Guvernului. (6) Limita prevăzută la alin. (5) se aplică separat pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2). (7) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică societăţilor comerciale bancare, persoane juridice române, sucursalelor băncilor străine care îşi desfăşoară activitatea în România, societăţilor de leasing pentru operaţiunile de leasing, societăţilor de credit ipotecar, instituţiilor de credit, precum şi instituţiilor financiare nebancare. (8) În cazul unei persoane juridice străine care îşi desfăşoară activitatea printr-un sediu permanent în România, prevederile prezentului articol se aplică prin luarea în considerare a capitalului propriu.-----------Alin. (1) al art. 23 a fost modificat de pct. 5 din LEGEA nr. 494 din 12 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004.Alin. (2) al art. 23 a fost modificat de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.Alin. (2) al art. 23 a fost modificat de pct. 6 din LEGEA nr. 494 din 12 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004.Alin. (3) al art. 23 a fost modificat de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.Alin. (4) al art. 23 a fost modificat de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.Alin. (5) al art. 23 a fost modificat de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.Alin. (4) al art. 23 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.Alin. (7) al art. 23 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 662 din 1 august 2006.Alin. (2) al art. 23 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.Alin. (1^1) al art. 23 a fost introdus de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.Alin. (2) al art. 23 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. + Norme metodologice: 59. În vederea determinării valorii deductibile a cheltuielilor cu dobânzile se efectuează mai întâi ajustările conform art. 23 alin. (5) din Codul fiscal. Valoarea cheltuielilor cu dobânzile care excedează nivelului de deductibilitate prevăzut la art. 23 alin. (5) din Codul fiscal este nedeductibilă, fără a mai fi luată în calcul în perioadele următoare.60. În cazul în care capitalul propriu are o valoare negativă sau gradul de îndatorare este mai mare decât 3, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar sunt nedeductibile. Acestea se reportează în perioada următoare, în condiţiile art. 23 alin. (1) din Codul fiscal, până la deductibilitatea integrală a acestora.61. Intră sub incidenţa art. 23 alin. (3) din Codul fiscal numai pierderea netă din diferenţele de curs valutar aferente capitalului împrumutat.62. În sensul art. 23 alin. (4) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, instituţiile de credit, persoane juridice române, sunt cele autorizate, potrivit legii, de Banca Naţională a României.-------------Pct. 62 din Normele metodologice de aplicare a art. 23, alin. (4) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 16 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.63. În sensul art. 23 alin. (1) din Codul fiscal, prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an începând de la data încheierii contractului, cu excepţia celor prevăzute la alin. (4) al art. 23 din Codul fiscal, indiferent de data la care acestea au fost contractate.În capitalul împrumutat se includ şi creditele sau împrumuturile care au un termen de rambursare mai mic de un an, în situaţia în care exista prelungiri ale acestui termen, iar perioada de rambursare curenta, însumată cu perioadele de rambursare anterioare ale creditelor sau împrumuturilor pe care le prelungesc, depăşeşte un an.64. Capitalul propriu cuprinde capitalul social, rezervele legale, alte rezerve, profitul nedistribuit, rezultatul exerciţiului şi alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementarilor legale. În cazul sediilor permanente, capitalul propriu cuprinde capitalul de dotare pus la dispoziţie de persoană juridică străină pentru desfăşurarea activităţii în România, potrivit documentelor de autorizare, rezervele legale, alte rezerve, rezultatul exerciţiului şi alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementarilor legale.65. Pentru calculul deductibilităţii cheltuielilor cu dobânzile se au în vedere următoarele: a) pentru împrumuturile angajate de la alte entităţi, cu excepţia celor prevăzute la art. 23 alin. (4) din Codul fiscal, se aplică limita prevăzută la art. 23 alin. (5) din acelaşi act normativ, indiferent de data la care au fost contractate; b) în scopul aplicării art. 23 alin. (5) lit. a) din Codul fiscal, nivelul ratei dobânzii de referinţă, recunoscută la calculul profitului impozabil, este cea din ultima luna a trimestrului pentru care se calculează impozitul pe profit, publicată de Banca Naţională a României în Monitorul Oficial al României, Partea I; c) modul de calcul al dobânzii, conform art. 23 alin. (5) din Codul fiscal, va fi cel corespunzător modului de calcul al dobânzii aferente împrumuturilor; d) rezultatul exerciţiului financiar luat în calcul la determinarea capitalului propriu pentru sfârşitul perioadei este cel înregistrat de contribuabil înainte de calculul impozitului pe profit.66. Cheltuielile cu dobânzile însumate cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar aferente împrumuturilor cu termen de rambursare mai mare de un an, luate în considerare la calculul gradului de îndatorare, sunt deductibile la determinarea profitului impozabil în condiţiile prevăzute la art. 23 alin. (1) din Codul fiscal.67. În vederea determinării impozitului pe profit, gradul de îndatorare se calculează ca raport între media capitalului împrumutat şi media capitalului propriu. Pentru calculul acestor medii se folosesc valorile existente la începutul anului şi la sfârşitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit, după cum urmează: Capital împrumutat + Capital împrumutat (începutul anului fiscal) (sfârşitul perioadei) ──────────────────────────────────────────────── 2 Gradul de îndatorare = ──────────────────────────────────────────────── Capital propriu + Capital propriu (începutul anului fiscal) (sfârşitul perioadei) ───────────────────────────────────────────────── 2 astfel: Capital împrumutat + Capital împrumutat (începutul anului fiscal) (sfârşitul perioadei) Gradul de îndatorare = ───────────────────────────────────────────────── Capital propriu + Capital propriu (începutul anului fiscal) (sfârşitul perioadei)68. În cazul în care gradul de îndatorare astfel determinat este mai mic sau egal cu trei, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă de curs valutar sunt deductibile integral după ce s-au efectuat ajustările prevăzute la art. 23 alin. (5) din Codul fiscal.69. Dacă gradul de îndatorare astfel determinat este mai mare decât trei, suma cheltuielilor cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţe de curs valutar este nedeductibilă în perioada de calcul al impozitului pe profit, urmând să se reporteze în perioada următoare, devenind subiect al limitării prevăzute la art. 23 alin. (1) din Codul fiscal pentru perioada în care se reportează.70. În sensul prevederilor art. 23 alin. (4) din Codul fiscal, prin bănci internaţionale de dezvoltare se înţelege:- Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.), Corporaţia Financiară Internaţională (C.F.I.) şi Asociaţia pentru Dezvoltare Internaţională (A.D.I.);- Banca Europeană de Investiţii (B.E.I.);- Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.E.R.D.);- bănci şi organizaţii de cooperare şi dezvoltare regională similare.Prin împrumut garantat de stat se înţelege împrumutul garantat de stat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, cu modificările şi completările ulterioare.Intră sub incidenţa prevederilor art. 23 alin. (4) din Codul fiscal şi dobânzile/pierderile din diferenţe de curs valutar, aferente împrumuturilor obţinute în baza obligaţiunilor emise, potrivit legii, de către societăţile comerciale, cu respectarea cerinţelor specifice de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată din România, potrivit prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele admise la tranzacţionare pe pieţe străine de valori mobiliare reglementate de autoritatea în domeniu a statelor respective.-------------Pct. 70 din Normele metodologice de aplicare a art. 23, alin. (4) şi (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 16 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Pct. 70 din Normele metodologice de aplicare a art. 23, alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 6 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010.70^1. Pentru determinarea profitului impozabil începând cu anul fiscal 2010, nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută este de 6%.--------------Pct. 59-70 din Normele metodologice de aplicare a art. 23 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt reproduse în forma prevăzută de pct. 9 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.Pct. 70^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 23 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 580 din 3 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 400 din 9 mai 2006.Pct. 70^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 23 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 1 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 213 din 28 februarie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 2 martie 2007.Pct. 70^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 23 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 616 din 20 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 26 mai 2009.Pct. 70^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 23 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de articolul unic din HOTĂRÂREA nr. 296 din 31 martie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 239 din 15 aprilie 2010. + Codul fiscal: Art. 24 [...] (11) Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează: a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcţiune; b) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public, pe durata normala de utilizare, pe durata normala de utilizare rămasă sau pe perioada contractului de concesionare sau închiriere, după caz; c) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locaţie de gestiune de cel care a efectuat investiţia, pe perioada contractului sau pe durata normala de utilizare, după caz; d) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioadă de 10 ani; e) amortizarea clădirilor şi a construcţiilor minelor, salinelor cu extracţie în soluţie prin sonde, carierelor, exploatărilor la zi, pentru substanţe minerale solide şi cele din industria extractivă de petrol, a căror durata de folosire este limitată de durata rezervelor şi care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor, precum şi a investiţiilor pentru descopertă se calculează pe unitate de produs, în funcţie de rezerva exploatabilă de substanţa minerala utila.Amortizarea pe unitatea de produs se recalculează:1. din 5 în 5 ani la mine, cariere, extracţii petroliere, precum şi la cheltuielile de investiţii pentru descopertă;2. din 10 în 10 ani la saline;e^1) În cazul contribuabililor care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară şi care stabilesc pentru amortizarea mijloacelor fixe specifice activităţii de explorare şi producţie a resurselor de petrol şi gaze şi alte substanţe minerale politici contabile specifice domeniului de activitate, în concordanţă cu cele mai recente norme ale altor organisme de normalizare care utilizează un cadru general conceptual similar pentru a elabora standarde de contabilitate, alte documente contabile şi practicile acceptate ale domeniului de activitate, valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe casate se deduce prin utilizarea metodei de amortizare fiscală utilizate înainte de casarea acestora, pe perioada rămasă. Aceste prevederi se aplică şi pentru valoarea fiscală rămasă neamortizată la momentul retratării mijloacelor fixe specifice activităţii de explorare şi producţie a resurselor de petrol şi gaze şi alte substanţe minerale;----------------Lit. e^1) a alin. (11) al art. 24 a fost introdusă de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 168 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 29 mai 2013, care introduce pct. 18^1 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. f) mijloacele de transport pot fi amortizate şi în funcţie de numărul de kilometri sau numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice, pentru cele achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004; g) pentru locuinţele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător suprafeţei construite prevăzute de legea locuinţei; h) numai pentru autoturismele folosite în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. n). + Norme metodologice: 70^2. Pentru perioada în care mijloacele fixe amortizabile nu sunt utilizate cel puţin pe o perioadă de o luna, recuperarea valorii fiscale ramase neamortizate se efectuează pe durata normala de utilizare rămasă, începând cu luna următoare repunerii în funcţiune a acestora, prin recalcularea cotei de amortizare fiscală."În aplicarea prevederilor lit. c) a alin.(11) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, amortizarea fiscală a cheltuielilor cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locaţie de gestiune, se calculează pe baza perioadei iniţiale a contractului, indiferent dacă acesta se prelungeşte ulterior, sau pe durata normala de utilizare rămasă, potrivit opţiunii contribuabilului, începând cu luna următoare finalizării investiţiei.-------------Pct. 70^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (11) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 17 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. + Codul fiscal: Amortizarea fiscalăArt. 24*) [...] (8) În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienţii următori: a) 1,5, dacă durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 şi 5 ani; b) 2,0, dacă durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 şi 10 ani; c) 2,5, dacă durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani. + Norme metodologice: 71. Exemplu de calcul al amortizării prin utilizarea regimului de amortizare degresivă. Pentru un mijloc fix se dau următoarele date:- valoarea de intrare: 350.000.000 lei;- durata normala de funcţionare conform catalogului: 10 ani;- cota anuală de amortizare: 100/10 = 10%;- cota anuală de amortizare degresivă: 10% x 2,0 = 20%;Amortizarea anuală se va calcula astfel: ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Ani Modul de calcul Amortizarea anuală degresivă Valoarea rămasă (lei) (lei) ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 1 350.000.000 x 20% 70.000.000 280.000.000 2 280.000.000 x 20% 56.000.000 224.000.000 3 224.000.000 x 20% 44.800.000 179.200.000 4 179.200.000 x 20% 35.840.000 143.360.000 5 143.360.000 x 20% 28.672.000 114.688.000 6 114.688.000 x 20%= 114.688.000 / 5 22.937.600 91.750.400 7 22.937.600 68.812.800 8 22.937.600 45.875.200 9 22.937.600 22.937.600 10 22.937.600 0 ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── + Codul fiscal: (12) Contribuabilii care au investit în mijloace fixe amortizabile sau în brevete de invenţie amortizabile şi care au dedus cheltuieli de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora, conform prevederilor legale, la data punerii în funcţiune a mijlocului fix sau a brevetului de invenţie, până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, au obligaţia să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile cel puţin o perioadă egala cu jumătate din durata lor normala de utilizare. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, impozitul pe profit se recalculează şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi de întârziere de la data aplicării facilităţii respective, potrivit legii.----------------Alin. (12) al art. 24 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 24 martie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 263 din 30 martie 2005. (modificare aplicabila cu data de 1 mai 2005).Alin. (12) al art. 24 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.*) + Norme metodologice: 71^1. Intră sub incidenţa art. 24 alin. (12) din Codul fiscal şi mijloacele fixe amortizabile de natura construcţiilor.Pentru investiţiile considerate mijloace fixe amortizabile în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Codul fiscal, contribuabilii nu beneficiază de prevederile art. 24 alin. (12) din acelaşi act normativ.Pentru mijloacele fixe amortizabile prevăzute la art. 24 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, deducerea de 20% se aplică la data punerii în funcţiune, cu ocazia recepţiei finale, la întreagă valoare a mijlocului fix amortizabil. În acest caz, valoarea fiscală rămasă de recuperat se determina, pe durata normala de utilizare rămasă, scăzând din valoarea totală a mijlocului fix amortizabil deducerea de 20% şi amortizarea calculată până la data recepţiei finale.Cheltuielile de amortizare reprezentând deducerea de 20% prevăzută la art. 24 alin. (12) din Codul fiscal sunt deductibile numai pentru mijloacele fixe amortizabile, respectiv brevete de invenţie amortizabile înregistrate şi puse în funcţiune până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv. Valoarea fiscală rămasă se determină după scăderea din valoarea de intrare a respectivelor mijloace fixe amortizabile/brevete de invenţie amortizabile a sumei egale cu deducerea fiscală de 20% şi se recuperează pe durata normala de funcţionare. În cazul în care duratele normale de funcţionare au fost recalculate, potrivit normelor legale în vigoare, perioada pentru care exista obligaţia păstrării în patrimoniu a acestor mijloace fixe se corelează cu duratele normale de funcţionare recalculate.-------------Pct. 71^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2, subpct. 8 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.Pct. 71^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de de pct. 10 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.Pct. 71^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost completat de de pct. 2 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005.71^2. Exemplu privind aplicarea prevederilor art. 24 alin. (12) din Codul fiscal:Un contribuabil care îşi desfăşoară activitatea în domeniul depozitarii materialelor şi mărfurilor achiziţionează în data de 15 septembrie 2004 o clădire-depozit pe care o pune în funcţiune pe data de 20 a aceleiaşi luni. Valoarea de intrare a clădirii-depozit este de 30.000.000 mii lei. Durata normala de funcţionare a clădirii, conform Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, este de 50 de ani. Contribuabilul, din punct de vedere contabil, foloseşte amortizarea liniară. Din punct de vedere fiscal contribuabilul aplică facilitatea prevăzută la art. 24 alin. (12) din Codul fiscal. Ca urmare a aplicării prevederilor art. 24 alin. (12) din Codul fiscal, contribuabilul va înregistra următoarea situaţie:● deduce din punct de vedere fiscal, în luna septembrie 2004, o cota de 20% din valoarea de intrare a mijlocului fix amortizabil: 20% x 30.000.000 mii lei = 6.000.000 mii lei;● valoarea de recuperat din punct de vedere fiscal pe următoarele 600 de luni, începând cu octombrie 2004, 30.000.000 mii lei - 6.000.000 mii lei = 24.000.000 mii lei;● amortizarea fiscală lunară din octombrie 2004 până în septembrie 2054, 40.000 mii lei (24.000.000 mii lei/600 luni). - mii lei -──────────────────────────────────────────────────────────────────────── Cheltuielile Amortizarea de amortizare Luna fiscală înregistrate contabil──────────────────────────────────────────────────────────────────────── Septembrie 2004 6.000.000 0 Octombrie 2004 40.000 50.000 Noiembrie 2004 40.000 50.000 Decembrie 2004 40.000 50.000 Ianuarie 2005 40.000 50.000 ... ... ... August 2054 40.000 50.000 Septembrie 2054 40.000 50.000──────────────────────────────────────────────────────────────────────── TOTAL: 30.000.000 30.000.000────────────────────────────────────────────────────────────────────────---------------Pct. 71^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2, subpct. 8 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004. + Codul fiscal: (16) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi înfiinţării şi funcţionarii cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în funcţiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol. + Norme metodologice: 71^3. Abrogat.----------------Pct. 71^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (16) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2, subpct. 8 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.Pct. 71^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (16) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 7 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010. + Codul fiscal: (10) Cheltuielile aferente achiziţionării de brevete, drepturi de autor, licenţe, mărci de comerţ sau fabrică şi alte imobilizări necorporale recunoscute din punct de vedere contabil, cu excepţia cheltuielilor de constituire, a fondului comercial, a imobilizărilor necorporale cu durată de viaţă utilă nedeterminată, încadrate astfel potrivit reglementărilor contabile, precum şi cheltuielile de dezvoltare care din punct de vedere contabil reprezintă imobilizări necorporale, se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz. Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii programelor informatice se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe o perioadă de 3 ani. Pentru brevetele de invenţie se poate utiliza şi metoda de amortizare degresivă sau accelerată.-----------Alin. (10) al art. 24 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.Alin. (10) al art. 24 a fost modificat de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.Alin. (10) al art. 24 a fost modificat de RECTIFICAREA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 77 din 6 februarie 2013, care modifică pct. 18 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. + Norme metodologice: 71^4. Pentru încadrarea cheltuielilor de dezvoltare în categoria imobilizărilor necorporale se utilizează criteriile prevăzute de reglementările contabile aplicabile.--------------Pct. 71^4 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (10) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 11 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005. + Codul fiscal: (15) Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă. Câştigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcţiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, diminuată cu amortizarea fiscală. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilă evidenţiată în sold la data de 31 decembrie 2003, amortizarea se calculează în baza valorii rămase neamortizată, pe durata normală de utilizare rămasă, folosindu-se metodele de amortizare aplicate până la această dată. + Norme metodologice: 71^5. Pentru determinarea valorii fiscale în cazul transferurilor terenurilor cu valoare contabilă, precum şi pentru determinarea valorii fiscale rămase neamortizate în cazul mijloacelor fixe amortizabile evidenţiate în sold la 31 decembrie 2003, în valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniu se includ şi reevaluările efectuate, potrivit legii, până la acea dată.Pentru determinarea valorii fiscale a terenurilor, respectiv a valorii fiscale rămase neamortizate în cazul mijloacelor fixe amortizabile, vor fi luate în calcul şi reevaluările contabile efectuate după data de 1 ianuarie 2007, precum şi partea rămasă neamortizată din reevaluările contabile efectuate în perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006, evidenţiate la data de 31 decembrie 2006. Nu se recuperează prin intermediul amortizării fiscale reevaluările contabile efectuate după data de 1 ianuarie 2004 la mijloacele fixe amortizabile care nu mai au valoare fiscală rămasă neamortizată la data reevaluării.În cazul în care ulterior datei de 31 decembrie 2003 se efectuează reevaluări care determină o descreştere a valorii acestora se procedează la o scădere a rezervei din reevaluare în limita soldului creditor al rezervei, în ordinea descrescătoare înregistrării rezervei, iar valoarea fiscală a terenurilor şi valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe amortizabile se recalculează corespunzător. În aceste situaţii, partea din rezerva din reevaluare care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile ale perioadei în care se efectuează operaţiunile de reevaluare ulterioare datei de 31 decembrie 2003.Prin valoarea fiscală rămasă neamortizată se înţelege diferenţa dintre valoarea fiscală la data intrării în patrimoniu şi valoarea amortizării fiscale. În valoarea fiscală la data intrării în patrimoniu se include şi taxa pe valoarea adăugată devenită nedeductibilă, potrivit prevederilor titlului VI.-------------Pct. 71^5 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (15) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 18 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Pct. 71^5 din Normele metodologice de aplicare a art. 24 alin. (15) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 18 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.71^6. În aplicarea prevederilor art. 24 alin. (15) din Codul fiscal, cheltuielile înregistrate ca urmare a casării unui mijloc fix cu valoarea fiscală incomplet amortizată sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.Prin casarea unui mijloc fix se înţelege operaţia de scoatere din funcţiune a activului respectiv, urmată de dezmembrarea acestuia şi valorificarea părţilor componente rezultate, prin vânzare sau prin folosirea în activitatea curentă a contribuabilului.--------------Pct. 71^6 din Normele metodologice de aplicare a art. 24 alin. (15) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 18 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009.71^7. Cheltuielile cu amortizarea activelor necorporale aferente capitalului imobilizat, cu valoarea contabilă evidenţiată în sold la 31 decembrie 2003, sunt deductibile la calculul profitului impozabil, pe durata rămasă de amortizat, în baza valorii ramase neamortizate.--------------Pct. 71^5-71^7 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (15) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 11 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.71^8. Valoarea imobilizărilor necorporale/corporale în curs de execuţie care nu se mai finalizează şi se scot din evidenţă pe seama conturilor de cheltuieli, în baza aprobării/deciziei de sistare sau abandonare, precum şi valoarea rămasă a investiţiilor efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locaţie de gestiune, în situaţia în care contractele se reziliază înainte de termen, reprezintă cheltuieli nedeductibile, dacă nu au fost valorificate prin vânzare sau casare.--------------Pct. 71^8 din Normele metodologice de aplicare a art. 24, alin. (15) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 6 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. + Codul fiscal: (15^1) În cazul în care se înlocuiesc părţi componente ale mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale cu valoare fiscală rămasă neamortizată, cheltuielile reprezentând valoarea fiscală rămasă neamortizată aferentă părţilor înlocuite reprezintă cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil. Valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale se recalculează în mod corespunzător, prin diminuarea acesteia cu valoarea fiscală rămasă neamortizată aferentă părţilor înlocuite şi majorarea cu valoarea fiscală aferentă părţilor noi înlocuite, pe durata normală de utilizare rămasă.------------Alin. (15^1) al art. 24 a fost introdus de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.(15^2) În cazul în care se înlocuiesc părţi componente ale mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale după expirarea duratei normale de utilizare, pentru determinarea amortizării fiscale se va stabili o nouă durată normală de utilizare de către o comisie tehnică sau un expert tehnic independent------------Alin. (15^2) al art. 24 a fost introdus de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011. + Codul fiscal: Contracte de leasingArt. 25. - (1) În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operaţional, locatorul are această calitate. Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, şi de către locator, în cazul leasingului operaţional, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 24. (2) În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operaţional locatorul deduce chiria (rata de leasing). + Norme metodologice: 72. Încadrarea operaţiunilor de leasing se realizează avându-se în vedere prevederile art. 7 alin. (1) pct. 7 şi 8 din Codul fiscal şi clauzele contractului de leasing. + Codul fiscal: Pierderi fiscaleArt. 26. - (1) Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora. (2) Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de fuziune sau divizare se recuperează de către contribuabilii nou-înfiinţaţi ori de către cei care preiau patrimoniul societăţii absorbite sau divizate, după caz, proporţional cu activele şi pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de fuziune/divizare. Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care nu îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de desprindere a unei părţi din patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se recuperează de aceşti contribuabili şi de cei care preiau parţial patrimoniul societăţii cedente, după caz, proporţional cu activele şi pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele menţinute de persoana juridică cedentă.--------------Alin. (2) al art. 26 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 15 din 23 august 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 621 din 29 august 2012. (3) În cazul persoanelor juridice străine, prevederile alin. (1), respectiv alin. (5) se aplică luându-se în considerare numai veniturile şi cheltuielile atribuibile sediului permanent, respectiv veniturile şi cheltuielile atribuibile fiecărui sediu permanent cumulate la nivelul sediului permanent desemnat în România. Pierderile fiscale înregistrate până la data de 30 iunie 2013 de sediile permanente care aparţin aceleiaşi persoane juridice străine, care aplică prevederile art. 29^1, nerecuperate până la această dată, se transmit sediului permanent desemnat şi se recuperează în funcţie de perioada în care acestea au fost înregistrate, astfel: a) pierderea fiscală înregistrată în perioada 1 ianuarie-30 iunie 2013 inclusiv este luată în calcul la stabilirea profitului impozabil/pierderii fiscale din perioada 1 iulie-31 decembrie 2013 inclusiv, înaintea recuperării pierderilor fiscale din anii precedenţi anului 2013, perioada 1 iulie-31 decembrie 2013 inclusiv nefiind considerată an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi; b) pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2013, rămasă nerecuperată la data de 30 iunie 2013, se recuperează, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit care urmează acestei date, pe perioada de recuperare rămasă din perioada iniţială de 5 ani, respectiv 7 ani, în ordinea înregistrării acesteia; anul 2013 este considerat un singur an fiscal în sensul celor 5 ani, respectiv 7 ani consecutivi.------------Alin. (3) al art. 26 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 168 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 29 mai 2013, care introduce pct. 19^1 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. (4) Contribuabilii care au fost plătitori de impozit pe venit şi care anterior au realizat pierdere fiscală intră sub incidenţa prevederilor alin. (1), respectiv alin. (5), de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Această pierdere se recuperează pe perioada cuprinsă între data înregistrării pierderii fiscale şi limita celor 5 ani, respectiv 7 ani, după caz.-----------Alin. (4) al art. 26 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.Alin. (4) al art. 26 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 30 iunie 2008. (5) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pierderea fiscală anuală realizată începând cu anul 2009, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.--------------Alin. (5) al art. 26 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 91 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 480 din 30 iunie 2008. + Norme metodologice: 73. Recuperarea pierderilor fiscale anuale se face în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.74. Pierderea fiscală reprezintă suma înregistrată în declaraţia de impunere a anului precedent.75. În cazul în care recuperarea pierderii contabile se face din rezervele legale, constituite din profit înainte de impozitare, reconstituirea ulterioară a rezervei legale nu va mai fi o sumă deductibilă la calculul profitului impozabil. + Codul fiscal: Pierderi fiscaleArt. 26. - (1) Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora. (2) Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de fuziune sau divizare se recuperează de către contribuabilii nou-înfiinţaţi ori de către cei care preiau patrimoniul societăţii absorbite sau divizate, după caz, proporţional cu activele şi pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de fuziune/divizare. Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care nu îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de desprindere a unei părţi din patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se recuperează de aceşti contribuabili şi de cei care preiau parţial patrimoniul societăţii cedente, după caz, proporţional cu activele şi pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele menţinute de persoana juridică cedentă. (3) În cazul persoanelor juridice străine, prevederile alin. (1), respectiv alin. (5) se aplică luându-se în considerare numai veniturile şi cheltuielile atribuibile sediului permanent, respectiv veniturile şi cheltuielile atribuibile fiecărui sediu permanent cumulate la nivelul sediului permanent desemnat în România. Pierderile fiscale înregistrate până la data de 30 iunie 2013 de sediile permanente care aparţin aceleiaşi persoane juridice străine, care aplică prevederile art. 29^1, nerecuperate până la această dată, se transmit sediului permanent desemnat şi se recuperează în funcţie de perioada în care acestea au fost înregistrate, astfel: a) pierderea fiscală înregistrată în perioada 1 ianuarie-30 iunie 2013 inclusiv este luată în calcul la stabilirea profitului impozabil/pierderii fiscale din perioada 1 iulie-31 decembrie 2013 inclusiv, înaintea recuperării pierderilor fiscale din anii precedenţi anului 2013, perioada 1 iulie-31 decembrie 2013 inclusiv nefiind considerată an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi; b) pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2013, rămasă nerecuperată la data de 30 iunie 2013, se recuperează, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit care urmează acestei date, pe perioada de recuperare rămasă din perioada iniţială de 5 ani, respectiv 7 ani, în ordinea înregistrării acesteia; anul 2013 este considerat un singur an fiscal în sensul celor 5 ani, respectiv 7 ani consecutivi.------------Alin. (3) al art. 26 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 168 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 29 mai 2013, care introduce pct. 19^1 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. (4) Contribuabilii care au fost plătitori de impozit pe venit şi care anterior au realizat pierdere fiscală intră sub incidenţa prevederilor alin. (1), respectiv alin. (5), de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Această pierdere se recuperează pe perioada cuprinsă între data înregistrării pierderii fiscale şi limita celor 5 ani, respectiv 7 ani, după caz. + Norme metodologice: 76. Pierderile fiscale anuale din anii precedenţi anului operaţiunilor de fuziune, divizare sau desprindere a unei părţi din patrimoniul acestuia, nerecuperate de contribuabilul cedent şi transmise contribuabilului beneficiar, se recuperează, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit care urmează datei la care aceste operaţiuni produc efecte, potrivit legii, pe perioada de recuperare rămasă din perioada iniţială de 5, respectiv 7 ani, în ordinea în care au fost înregistrate acestea de către contribuabilul cedent.Pierderile fiscale înregistrate de contribuabilul cedent în perioada din anul curent cuprinsă între 1 ianuarie şi data la care operaţiunea respectivă produce efecte, transmise contribuabilului beneficiar, se recuperează la fiecare termen de plată a impozitului pe profit care urmează datei la care aceste operaţiuni produc efecte, potrivit legii. Această pierdere este luată în calcul de către contribuabilul beneficiar, la stabilirea profitului impozabil/pierderii fiscale din anul fiscal respectiv, înaintea recuperării pierderilor fiscale din anii precedenţi.În scopul recuperării pierderii fiscale transferate sau menţinute, după caz, contribuabilul cedent şi contribuabilul beneficiar efectuează şi următoarele operaţiuni: a) contribuabilul cedent calculează pierderea fiscală pe perioada cuprinsă între 1 ianuarie şi data la care operaţiunea de desprindere a unei părţi din patrimoniu produce efecte, în vederea stabilirii părţii de pierdere transmise contribuabilului beneficiar, respectiv părţii pe care continuă să o recupereze, proporţional cu activele şi pasivele transferate/menţinute; b) contribuabilul cedent evidenţiază partea de pierdere fiscală din anul curent, precum şi din anii precedenţi transferată/menţinută, în registrul de evidenţă fiscală; c) contribuabilul cedent transmite contribuabilului beneficiar un înscris care trebuie să cuprindă informaţii fiscale referitoare la:- pierderile fiscale anuale transferate contribuabilului beneficiar, înregistrate în declaraţiile sale de impozit pe profit, inclusiv cea pentru anul în care operaţiunea de reorganizare produce efecte, detaliate pe fiecare an fiscal în parte;- în cazul operaţiunilor de desprindere a unei părţi din patrimoniu, transmite şi partea din pierderea fiscală înregistrată în anul curent, stabilită prin ajustarea pierderii fiscale calculate la lit. a), precum şi pierderile fiscale din anii precedenţi, proporţional cu activele şi pasivele transmise contribuabilului beneficiar, potrivit proiectului de divizare; d) contribuabilul beneficiar înregistrează, în registrul de evidenţă fiscală, pierderile fiscale preluate pe baza înscrisului transmis de contribuabilul cedent, în care evidenţiază distinct şi perioada de recuperare pentru fiecare pierdere fiscală transferată.------------Pct. 76 din Normele metodologice de aplicare a art. 26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 3 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.071 din 6 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 753 din 8 noiembrie 2012.76^1. În scopul aplicării prevederilor art. 26 alin. (2) din Codul fiscal, prin parte de patrimoniu transferată ca întreg în cadrul unei operaţiuni de desprindere efectuate potrivit legii se înţelege activitatea economică/ramura de activitate care, din punct de vedere organizatoric, este independentă şi capabilă să funcţioneze prin propriile mijloace. Caracterul independent al unei activităţi economice/ramuri de activitate se apreciază potrivit prevederilor pct. 86^2. În situaţia în care partea de patrimoniu desprinsă nu este transferată ca întreg, în sensul identificării unei activităţi economice/ramuri de activitate, independente, pierderea fiscală înregistrată de contribuabilul cedent înainte ca operaţiunea de desprindere să producă efecte potrivit legii se recuperează integral de către acest contribuabil.----------Pct. 76^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 6 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 6 martie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 14 martie 2013.76^2. În scopul aplicării prevederilor art. 26 alin. (4) din Codul fiscal, contribuabilii care, începând cu data de 1 februarie 2013, aplică sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor respectă şi următoarele reguli de recuperare a pierderii fiscale:- pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2013 se recuperează potrivit prevederilor art. 26 din Codul fiscal, de la data la care contribuabilul revine la sistemul de plată a impozitului pe profit, anul 2013 fiind considerat un singur an fiscal în sensul celor 5 sau 7 ani consecutivi;- pierderea fiscală din perioada 1 ianuarie-31 ianuarie 2013 inclusiv, înregistrată de către un contribuabilul care, în această perioadă, a fost plătitor de impozit pe profit, se recuperează, potrivit prevederilor art. 26 din Codul fiscal, de la data la care contribuabilul revine la sistemul de plată a impozitului pe profit, iar anul 2014 este primul an de recuperare a pierderii, în sensul celor 7 ani consecutivi;- în cazul în care contribuabilul revine în cursul anului 2013, la sistemul de plată a impozitului pe profit potrivit art. 112^6 din Codul fiscal, pierderea fiscală înregistrată în perioada 1 ianuarie-31 ianuarie 2013 inclusiv este luată în calcul la stabilirea profitului impozabil/pierderii fiscale din perioada 1 februarie-31 decembrie 2013, înaintea recuperării pierderilor fiscale din anii precedenţi anului 2013, şi se recuperează potrivit art. 26 din Codul fiscal, începând cu anul 2014, în limita celor 7 ani consecutivi. Perioada 1 februarie-31 decembrie 2013 inclusiv nu este considerată an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi."----------Pct. 76^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 6 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 6 martie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 14 martie 2013.77. Abrogat.------------Pct. 77 din Normele metodologice de aplicare a art. 26 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 4 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.071 din 6 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 753 din 8 noiembrie 2012. + Codul fiscal: Reorganizări, lichidări şi alte transferuri de active şi titluri de participareArt. 27. - (1) În cazul contribuţiilor cu active la capitalul unei persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la această persoană juridică se aplică următoarele reguli: a) contribuţiile nu sunt transferuri impozabile în înţelesul prevederilor prezentului titlu;------------Lit. a) a alin. (1) al art. 27 a fost modificată de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009. b) valoarea fiscală a activelor primite de persoană juridică este egala cu valoarea fiscală a acelor active la persoana care contribuie cu activul; c) valoarea fiscală a titlurilor de participare primite de persoana care contribuie cu activele este egala cu valoarea fiscală a activelor aduse drept contribuţie de către persoana respectivă. + Norme metodologice: 78. În sensul dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, o persoană juridică poate participa cu active la una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel fiinţă, prin constituirea sau majorarea capitalului social al acestora primind în schimb titluri de participare ale societăţilor respective. Contribuţiile cu active la capitalul social al unei persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la această persoană juridică nu sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil.79. În cazul în care pentru contribuţia cu active se datorează taxa pe valoarea adăugată potrivit dispoziţiilor titlului VI din Codul fiscal, iar beneficiarul aportului nu poate exercita dreptul de deducere pentru aceasta, valoarea fiscală, în sensul art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, se majorează cu taxa pe valoarea adăugată. + Codul fiscal: (2) Distribuirea de active de către o persoană juridică română către participanţii săi, fie sub formă de dividend, fie ca urmare a operaţiunii de lichidare, se tratează ca transfer impozabil, exceptându-se cazurile prevăzute la alin. (3). + Norme metodologice: 80. Distribuirea de active de către o persoană juridică română către participanţii săi se poate realiza în cazul lichidării.81. Profitul impozabil în cazul lichidării se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, calculate cumulat de la începutul anului fiscal, luându-se în calcul: profitul din lichidarea patrimoniului, sumele din anularea provizioanelor, sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut şi care nu au fost impozitate la data constituirii, alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor. În cazul în care, în declaraţia de impozit pe profit aferenta anului anterior lichidării contribuabilul a înregistrat pierdere fiscală, aceasta se va recupera din profitul impozabil calculat cu ocazia lichidării.-------------Pct. 81 din Normele metodologice de aplicare a art. 27, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 19 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.82. La calculul impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îşi încetează existenţa în urma operaţiunilor de lichidare nu sunt impozitate: rezervele constituite din profitul net, sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit, repartizate ca surse proprii de finanţare pe parcursul perioadei de funcţionare, potrivit legii, rezervele constituite din diferenţe de curs favorabile capitalului social în devize sau din evaluarea disponibilului în devize, în conformitate cu actele normative în vigoare, dacă legea nu prevede altfel.83. Abrogat.----------------Pct. 82 din Normele metodologice de aplicare a art. 27, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 13 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.Pct. 83 din Normele metodologice de aplicare a art. 27, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 2, subpct. 9 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.Pct. 83 din Normele metodologice de aplicare a art. 27, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 12 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.84. Abrogat.----------------Pct. 84 din Normele metodologice de aplicare a art. 27, alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 12 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005. + Codul fiscal: (3) Prevederile prezentului articol se aplică următoarelor operaţiuni de reorganizare, dacă acestea nu au ca principal obiectiv evaziunea fiscală sau evitarea plaţii impozitelor: a) fuziunea între doua sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participanţii la oricare persoană juridică care fuzionează primesc titluri de participare la persoana juridică succesoare; b) divizarea unei persoane juridice române în două sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care participanţii la persoana juridică iniţială beneficiază de o distribuire proporţională a titlurilor de participare la persoanele juridice succesoare; + Norme metodologice: 85. În înţelesul art. 27 alin. (3) lit. a) şi b) din Codul fiscal, operaţiunile de fuziune şi divizare sunt reglementate prin Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. + Codul fiscal: c) achiziţionează de către o persoană juridică română a tuturor activelor şi pasivelor aparţinând uneia sau mai multor activităţi economice ale altei persoane juridice române, numai în schimbul unor titluri de participare; + Norme metodologice: 86. În scopul aplicării prevederilor art. 27 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal, activele şi pasivele aparţinând unei activităţi economice a persoanei juridice române care efectuează transferul sunt identificate pe baza criteriilor de identificare a totalităţii activelor şi pasivelor, prin care se apreciază caracterul independent al ramurii de activitate prevăzute la pct. 86^2. Nu se consideră active şi pasive aparţinând unei activităţi economice elementele de activ şi/sau de pasiv aparţinând altor activităţi economice ale persoanei juridice române care efectuează transferul, activele şi/sau pasivele izolate, precum şi cele care se referă la gestiunea persoanei juridice respective.----------Pct. 86 din Normele metodologice de aplicare a art. 27, alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. + Codul fiscal: Regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parţiale, transferurilor de active şi schimburilor de acţiuni între societăţile din diferite state membre ale Uniunii EuropeneArt. 27^1 - (1) Prevederile prezentului articol se aplică după data aderării României la Uniunea Europeana.[...]12. "societate dintr-un stat membru" reprezintă orice societate care îndeplineşte cumulativ următoarele: a) are una din formele de organizare prezentate în anexa care face parte integrantă din prezentul titlu; b) în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru este considerată ca avându-şi sediul fiscal în statul membru şi, în temeiul convenţiei încheiate cu un stat terţ privind evitarea dublei impuneri, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene; c) plăteşte impozit pe profit sau un impozit similar impozitului pe profit, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări. [...] + Norme metodologice: 86^1. Pentru aplicarea prevederilor art. 27^1 alin. (3) pct. 12 lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, formele de organizare pentru persoanele juridice române şi bulgare sunt:- societăţi înfiinţate în baza legii române, cunoscute ca "societăţi pe acţiuni", "societăţi în comandită pe acţiuni", "societăţi cu răspundere limitată";- societăţi înfiinţate în baza legii bulgare, cunoscute ca " text în lb. bulgară", "text în lb. bulgară", "text în lb. bulgară", "text în lb. bulgară", "text în lb. bulgară.Pentru îndeplinirea condiţiei de la 27^1 alin. (3) pct. 12 lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, societatea dintr-un stat membru trebuie să plătească, în conformitate cu legislaţia fiscală a statului respectiv, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, unul din următoarele impozite:- impot des societes/ vennootschapsbelasting, în Belgia;- selskabsskat, în Danemarca;- Korperschaftsteuer, în Republica Federala Germania;- "text în lb. greacă", în Grecia;- impuesto sobre sociedades, în Spania;- impot sur les societes, în Franţa;- Corporation tax, în Irlanda;- imposta sul reddito delle societa, în Italia;- impot sur le revenu des collectivites, în Luxemburg;- vennootschapsbelasting, în Olanda;- Korperschaftsteuer, în Austria;- imposto sobre o rendimento das pessoas colectivas, în Portugalia;- y hteisojen tulovero/inkomstskatten for samfund, în Finlanda;- statlig inkomstskatt, în Suedia;- corporation tax, în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;- D an z prijmu pravnickych osob, în Republica Ceha;- Tulumeks, în Estonia;- "text în lb. greacă", în Cipru;- uznemumu ienakuma nodoklis, în Letonia;- P elno mokestis, în Lituania;- T arsasagi ado, în Ungaria;- T axxa fuq l-income, în Malta;- P odatek dochodowy od osob prawnych, în Polonia;- D avek od dobicka pravnih oseb, în Slovenia;- D an z prijmov pravnickych osob, în Slovacia;- "text în lb. bulgară", în Bulgaria;- impozit pe profit, în România;- porez na dobit în Croaţia.------------Ultima liniuţă a paragrafului 2 de la pct. 86^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 27^1, alin. (1) şi pct. 12 al alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdusă de pct. 3 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 613 din 14 august 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 528 din 22 august 2013.-------------Pct. 86^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 27^1, alin. (1) şi pct. 12 al alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 20 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. + Codul fiscal: (3) În sensul prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:[...]11. ramură de activitate - totalitatea activului şi pasivului unei diviziuni dintr-o societate care, din punct de vedere organizatoric, constituie o activitate independentă, adică o entitate capabilă să funcţioneze prin propriile mijloace; + Norme metodologice: 86^2. Criteriile de apreciere a caracterului independent al ramurii de activitate se verifică la societatea cedentă şi vizează îndeplinirea cumulată a unor condiţii referitoare la: a) existenţa ca structură organizatorică distinctă de alte diviziuni organizatorice ale societăţii cedente; b) existenţa clientelei proprii, activelor corporale şi necorporale proprii, stocurilor proprii, personalului propriu şi altele. Dacă este cazul, ramura cuprinde şi servicii administrative proprii, de exemplu serviciul de contabilitate, serviciul descentralizat de personal etc.; c) constituirea, la momentul realizării transferului şi în raport cu organizarea societăţii cedente, într-un ansamblu capabil să funcţioneze prin mijloace proprii, în condiţii normale pentru sectorul economic de activitate al acesteia; d) identificarea totalităţii activelor şi pasivelor care sunt legate în mod direct sau indirect de ramura transferată, sunt înscrise în bilanţul societăţii cedente la data în care operaţiunea de transfer produce efecte, în funcţie de natura lor comercială, industrială, financiară, administrativă etc.; e) exercitarea efectivă a activităţii la momentul aprobării operaţiunii de transfer de către adunările generale ale celor două societăţi, cedentă şi beneficiară, sau la data la care operaţiunea are efect, dacă aceasta este diferită.Ramura completă de activitate nu cuprinde: a) elemente de activ şi/sau de pasiv aferente altor ramuri de activitate ale societăţii cedente; b) elemente de activ şi/sau de pasiv referitoare la gestiunea patrimonială a societăţii cedente; c) elemente izolate de activ şi/sau de pasiv.----------------Pct. 86^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 27^1 alin. (3) pct. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 19 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. + Codul fiscal: Asocieri cu personalitate juridică înfiinţate potrivit legislaţiei unui alt statArt. 28^2. - [...] (2) În cazul în care o persoană juridică română este participant într-o asociere cu personalitate juridică înregistrată într-un alt stat, aceasta determină profitul impozabil luând în calcul veniturile şi cheltuielile atribuite corespunzător cotei de participare în asociere. + Norme metodologice: 86^3. În aplicarea prevederilor alin. (2) al art. 28^2 din Codul fiscal, pentru situaţia în care profitul obţinut de persoana juridică română, participantă într-o asociere cu personalitate juridică înregistrată într-un alt stat, a fost impozitat în acel stat, acordarea creditului fiscal se efectuează similar cu procedura de acordare a creditului fiscal pentru persoanele juridice române care desfăşoară activităţi prin intermediul unui sediu permanent într-un alt stat, reglementată conform normelor date în aplicarea art. 31 din Codul fiscal.-----------Pct. 86^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 28^2 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 8 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. + Codul fiscal: *CAPITOLUL IIIAspecte fiscale internaţionaleVeniturile unui sediu permanentArt. 29. [...] (2) Profitul impozabil se determină în conformitate cu regulile stabilite în cap. II al prezentului titlu, în următoarele condiţii: a) numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se includ în veniturile impozabile; b) numai cheltuielile efectuate în scopul obţinerii acestor venituri se includ în cheltuielile deductibile.-----------Alin. (2) al art. 29 a fost modificat de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004. + Norme metodologice: 87. Abrogat.----------------Pct. 87 din Normele metodologice de aplicare a art. 29 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 20 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.620 din 29 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 31 decembrie 2009. + Codul fiscal: (3) Profitul impozabil al sediului permanent se determină prin tratarea acestuia ca persoană separată şi prin utilizarea regulilor preturilor de transfer la stabilirea preţului de piaţa al unui transfer făcut între persoana juridică străină şi sediul sau permanent. Atunci când sediul permanent nu deţine o factura pentru cheltuielile alocate lui de către sediul sau principal, celelalte documente justificative trebuie să includă dovezi privind suportarea efectivă a costurilor şi alocarea rezonabilă a acestor costuri către sediul permanent utilizând regulile preturilor de transfer.-----------Alin. (3) al art. 29 a fost modificat de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004. (4) În situaţia în care persoana juridică străină îşi desfăşoară activitatea în România printr-un singur sediu permanent, acesta este şi sediul permanent desemnat pentru îndeplinirea obligaţiilor care revin potrivit prezentului titlu.------------Alin. (4) al art. 29 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 168 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 29 mai 2013, care introduce pct. 19^2 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. + Norme metodologice: 88. Persoanele juridice străine care desfăşoară activităţile menţionate la art. 8 alin. (3) din Codul fiscal datorează impozit pe profit de la începutul activităţii, în măsura în care se determină depăşirea duratei legale de 6 luni sau termenele prevăzute în convenţiile de evitare a dublei impuneri, după caz. În situaţia în care nu se determină înainte de sfârşitul anului fiscal dacă activităţile din România vor fi pe o durata suficienta pentru a deveni un sediu permanent, veniturile acelui an fiscal vor fi luate în considerare în următorul an fiscal, în situaţia în care durata specificată este depăşită.88^1. Pentru încadrarea unui şantier de construcţii sau a unui proiect de construcţie, ansamblu ori montaj sau activităţi de supervizare legate de acestea şi a altor activităţi similare ca sedii permanente se va avea în vedere data începerii activităţii din contractele încheiate cu persoanele juridice române beneficiare sau cu alte informaţii ce probează începerea activităţii. Perioadele consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate în mod direct cu primul contract ce a fost executat se adauga la perioada care s-a consumat pentru realizarea contractului de baza.----------------Pct. 88^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 29, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2, subpct. 10 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.840 din 28 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.074 din 18 noiembrie 2004.89. În scopul deducerii cheltuielilor alocate unui sediu permanent de către persoană juridică străină care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul acestuia, precum şi de către orice altă persoană afiliată acelei persoane juridice străine, pentru serviciile furnizate, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:(i) serviciul furnizat să fie efectiv prestat. Pentru a justifica prestarea efectivă a serviciului, sediul permanent trebuie să prezinte autorităţilor fiscale orice documente justificative din care să rezulte date privitoare la: a) natura şi valoarea totală a serviciului prestat; b) părţile implicate; c) criteriile proprii de împărţire a costurilor pe fiecare beneficiar al serviciului respectiv, dacă este cazul; d) justificarea utilizării criteriului ca fiind adecvat naturii serviciului şi activităţii desfăşurate de sediul permanent; e) prezentarea oricăror alte elemente de recunoaştere a veniturilor şi cheltuielilor care pot să ateste prestarea serviciului respectiv.Justificarea prestării efective a serviciului se efectuează cu situaţiile de lucrări, procesele-verbale de recepţie, rapoartele de lucru, studiile de fezabilitate, de piaţa sau cu orice alte asemenea documente;(ii) serviciul prestat trebuie să fie justificat şi prin natura activităţii desfăşurate la sediul permanent.La stabilirea preţului de piaţa al transferurilor efectuate între persoana juridică străină şi sediul sau permanent, precum şi între acesta şi orice altă persoană afiliată acesteia, vor fi utilizate regulile preturilor de transfer, astfel cum sunt acestea detaliate în normele metodologice pentru aplicarea art. 11 din Codul fiscal, completate cu liniile directoare privind preturile de transfer, emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economica.----------------Pct. 89 din Normele metodologice de aplicare a art. 29, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 13 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005. + Codul fiscal: Venituri obţinute de persoanele juridice străine din proprietăţi imobiliare şi din vânzarea-cesionarea titlurilor de participareArt. 30. - (1) Persoanele juridice străine care obţin venituri din proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română au obligaţia de a plăti impozit pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.(1^1) În perioada 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2009 inclusiv, nu se impozitează profitul obţinut de persoanele juridice străine din tranzacţionarea pe piaţa autorizată şi supravegheată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română.------------Alin. (1^1) al art. 30 a fost introdus de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 8 octombrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 16 octombrie 2008. (2) Veniturile din proprietăţile imobiliare situate în România includ următoarele: a) veniturile din închirierea sau cedarea folosinţei proprietăţii imobiliare situate în România; b) câştigul din vânzarea-cesionarea drepturilor de proprietate sau al oricăror drepturi legate de proprietatea imobiliară situată în România; c) câştigul din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică, dacă minimum 50% din valoarea mijloacelor fixe ale persoanei juridice sunt, fie direct, fie prin intermediul mai multor persoane juridice, proprietăţi imobiliare situate în România; d) veniturile obţinute din exploatarea resurselor naturale situate în România, inclusiv câştigul din vânzarea-cesionarea oricărui drept aferent acestor resurse naturale. + Norme metodologice: 89^1. Persoanele juridice străine care obţin venituri din proprietăţi imobiliare situate în România au obligaţia de a plăti impozit pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.În cazul vânzării de proprietăţi imobiliare situate în România, profitul impozabil reprezintă diferenţă dintre valoarea realizata din vânzarea acestor proprietăţi imobiliare şi costul de cumpărare, construire sau îmbunătăţire a proprietăţii, redus cu amortizarea fiscală aferentă, după caz. Valoarea realizata din vânzarea acestor proprietăţi imobiliare se reduce cu comisioanele, taxele sau cu alte sume plătite, aferente vânzării.Profitul impozabil rezultat din închirierea sau cedarea folosinţei proprietăţii imobiliare situate în România se calculează ca diferenţă între veniturile obţinute şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi veniturile care sunt subiecte ale impozitului cu reţinere la sursă.Veniturile din proprietăţi imobiliare situate în România includ şi câştigurile din vânzarea-cesionare a titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică, dacă 50% din valoarea mijloacelor fixe ale acestei persoane juridice sunt, direct sau prin intermediul mai multor persoane juridice, proprietăţi imobiliare situate în România.În acest sens, mijloacele fixe ale unei persoane juridice sunt în mod indirect considerate proprietăţi imobiliare situate în România atunci când respectiva persoană juridică deţine părţi sociale sau alte titluri de participare într-o societate care îndeplineşte condiţia minimală de 50% referitoare la deţinerea de proprietăţi imobiliare situate în România. Valoarea mijloacelor fixe, inclusiv terenurile, luată în calcul la stabilirea raportului de 50%, este valoarea de înregistrare în contabilitate a acestora, potrivit reglementarilor legale în vigoare la data vânzării-cesionării titlurilor de participare. În cadrul proprietăţilor imobiliare se încadrează şi investiţiile în curs de natura clădirilor sau altor construcţii.Câştigurile din vânzarea-cesionarea de titluri de participare, inclusiv cele obţinute în condiţiile menţionate la alineatele precedente, se determină ca diferenţă între veniturile realizate din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare şi costul de achiziţie al acestora, inclusiv orice comisioane, taxe sau alte sume plătite, aferente achiziţionării unor astfel de titluri de participare.----------------Pct. 89^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 30, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 14 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 3 februarie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 147 din 18 februarie 2005.Pct. 89^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 30, alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 21 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006. + Codul fiscal: [...] (3) Orice persoană juridică străină care obţine venituri dintr-o proprietate imobiliară situată în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română are obligaţia de a declara şi plăti impozit pe profit, potrivit art. 34 şi 35. Orice persoană juridică străină poate desemna un împuternicit pentru a îndeplini aceste obligaţii.-------------Alin. (3) al art. 30 a fost modificat de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 30 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 627 din 2 septembrie 2011. (4) În cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) obţinute de persoanele juridice străine, obligaţia de a calcula, reţine, declara şi vira impozitul pe profit revine cumpărătorului atunci când cumpărătorul este o persoană juridică română sau o persoană juridică străină care are un sediu permanent înregistrat fiscal în România la momentul tranzacţiei, urmând ca persoana juridică străină să declare şi să plătească impozit pe profit potrivit art. 35.------------Alin. (4) al art. 30 a fost modificat de pct. 32 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.Alin. (4) al art. 30 a fost modificat de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. + Norme metodologice: 89^2. În sensul art. 30 alin. (4) din Codul fiscal, în situaţia în care cumpărătorul este o persoană juridică română sau un sediu permanent din România al unei persoane juridice străine, acesta are obligaţia declarării şi plăţii impozitului pe profit în numele persoanei juridice străine care realizează veniturile menţionate la art. 30 alin. (1) din Codul fiscal.Persoana juridică străină care realizează veniturile menţionate la art. 30 alin. (1) din Codul fiscal declară şi plăteşte impozit pe profit, potrivit art. 35 din Codul fiscal, luând în calcul atât impozitul pe profit trimestrial, reţinut potrivit prevederilor art. 30 alin. (4) din Codul fiscal de către cumpărător, persoană juridică română sau sediu permanent al unei persoane juridice străine, după caz, cât şi impozitul pe profit trimestrial, declarat potrivit prevederilor art. 30 alin. (3) din Codul fiscal.------------Pct. 89^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 30, alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 22 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.Pct. 89^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 30, alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 7 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 6 martie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 14 martie 2013.Pct. 89^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 30, alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 5 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 77 din 5 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 12 februarie 2014. + Codul fiscal: Credit fiscalArt. 31. - (1) Dacă o persoană juridică română obţine venituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu reţinere la sursă şi veniturile sunt impozitate atât în România, cât şi în statul străin, atunci impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect prin reţinerea şi virarea de o altă persoană, se deduce din impozitul pe profit ce se determină potrivit prevederilor prezentului titlu.(1^1) Dacă o persoană juridică străină rezidentă într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat din Spaţiul Economic European îşi desfăşoară activitatea în România printr-un sediu permanent şi acel sediu permanent obţine venituri dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un alt stat din Spaţiul Economic European, iar acele venituri sunt impozitate atât în România, cât şi în statul unde au fost obţinute veniturile, atunci impozitul plătit în statul de unde au fost obţinute veniturile, fie direct, fie indirect prin reţinerea şi virarea de o altă persoană, se deduce din impozitul pe profit ce se determină potrivit prevederilor prezentului titlu.----------Alin. (1^1) al art. 31 a fost introdus de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. (2) Deducerea pentru impozitele plătite către un stat străin într-un an fiscal nu poate depăşi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevăzute la art. 17 alin. (1) la profitul impozabil obţinut în statul străin, determinat în conformitate cu regulile prevăzute în prezentul titlu sau la venitul obţinut din statul străin.(2^1) Deducerea prevăzută la alin. (2) se acordă doar din impozitul pe profit calculat pentru anul în care impozitul a fost plătit statului străin.----------Alin. (2^1) al art. 31 a fost introdus de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013. (3) Impozitul plătit unui stat străin este dedus, dacă se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul străin şi dacă persoana juridică română prezintă documentaţia corespunzătoare, conform prevederilor legale, din care să rezulte faptul că impozitul a fost plătit statului străin.------------Alin. (3) al art. 31 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 26 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 431 din 28 iunie 2010.(3^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), impozitul plătit de un sediu permanent din România pentru veniturile obţinute dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat din Spaţiul Economic European este dedus în România, dacă: a) venitul a fost obţinut de sediul permanent din România al unei persoane juridice străine rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat din Spaţiul Economic European; şi b) venitul a fost obţinut dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un alt stat din Spaţiul Economic European; şi c) se prezintă documentaţia corespunzătoare, conform prevederilor legale, din care să rezulte faptul că impozitul a fost plătit în acel stat membru al Uniunii Europene sau în acel stat din Spaţiul Economic European.----------Alin. (3^1) al art. 31 a fost introdus de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013.(3^2) Prevederile alin. (1^1) şi (3^1) nu se aplică sediilor permanente din România ale persoanelor juridice străine rezidente într-un stat din Spaţiul Economic European, altul decât un stat membru al Uniunii Europene, cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii.----------Alin. (3^2) al art. 31 a fost introdus de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 102 din 14 noiembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013. + Norme metodologice: 90. În aplicarea prevederilor art. 31 alin. (1) din Codul fiscal, din punct de vedere fiscal, la sfârşitul anului fiscal, operaţiunile efectuate prin intermediul unor sedii permanente din străinătate ale persoanelor juridice române, înregistrate în cursul perioadei în devize, respectiv veniturile, cheltuielile, alte sume impozabile sau deductibile, cât şi impozitul plătit se convertesc în lei prin utilizarea unei medii a cursurilor de schimb valutar, comunicată de Banca Naţională a României.91. O persoană juridică română care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent într-un alt stat calculează profitul impozabil la nivelul întregii societăţi, potrivit dispoziţiilor capitolului II, titlul II din Codul fiscal. În scopul acordării creditului fiscal aferent unui sediu permanent contribuabilul calculează profitul impozabil şi impozitul pe profit aferente acelui sediu permanent, în conformitate cu reglementările fiscale din România.92. Documentul pe baza căruia se calculează deducerea din impozitul pe profit datorat în România, potrivit dispoziţiilor acestui articol, este cel care atestă plata, confirmat de autoritatea fiscală străină. În cazul în care documentul pe baza căruia se calculează deducerea din impozitul pe profit datorat în România este prezentat după depunerea la autorităţile fiscale a declaraţiei privind impozitul pe profit, creditul fiscal se acordă pentru anul la care se referă, prin depunerea, în acest sens, a unei declaraţii rectificative.------------Pct. 92 din Normele metodologice de aplicare a art. 31, alin. (1), (2) şi alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 23 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.861 din 21 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.044 din 29 decembrie 2006.93. Limitarea prevăzută în art. 31 alin. (2) din Codul fiscal va fi calculată separat pentru fiecare sursă de venit. În scopul aplicării acestei prevederi, toate veniturile persoanei juridice române a căror sursă se află în aceeaşi ţară străină vor fi considerate ca având aceeaşi sursă.Exemplu: un contribuabil desfăşoară activităţi atât în România, cât şi în ţara străină X unde realizează venituri atât printr-un sediu permanent, cât şi din alte surse, în mod independent de sediul permanent.Pentru activitatea desfăşurată în ţara străină X situaţia este următoarea:Pentru sediul permanent:- profitul impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din ţara străină X, 100 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicată de Banca Naţională a României);- impozitul pe profit pentru anul 2004, conform regulilor din ţara străină X (cota de 30%), 30 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicată de Banca Naţională a României);- profitul impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din legea română, 80 milioane lei (legislaţia română privind impozitul pe profit permite deducerea unor cheltuieli care nu sunt deductibile în ţara străină X);- impozitul pe profit pentru anul 2004, conform prevederilor din legea română (cota de 25%), 20 milioane lei.Alte venituri realizate din ţara X:- venituri din dobânzi: 100 milioane lei;- impozit de 10% cu reţinere la sursă pentru veniturile din dobânzi: 10 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicată de Banca Naţională a României).Pentru activitatea desfăşurată atât în România, cât şi în ţara străină X situaţia este următoarea:- profit impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din legea română, 1.000 milioane lei (80 milioane profit impozabil al sediului permanent şi 920 milioane profit impozabil pentru activitatea din România);- impozit pe profit pentru anul 2004, conform regulilor din legea română (cota de 25%), 250 milioane lei.Potrivit situaţiei prezentate mai sus, suma maximă reprezentând creditul fiscal extern ce i se poate acorda contribuabilului este de 30 milioane lei, respectiv 20 milioane lei impozit pe profit plus 10 milioane lei impozit cu reţinere la sursă (dobânzi).Deoarece impozitul plătit în străinătate în sumă de 40 milioane lei este mai mare decât limita maximă de 30 milioane lei care poate fi acordată sub forma creditului fiscal extern, contribuabilul va putea scădea din impozitul pe profitul întregii activităţi (250 milioane lei) doar suma de 30 milioane lei. + Codul fiscal: Credit fiscalArt. 31. [...] (3) Impozitul plătit unui stat străin este dedus, dacă se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul străin şi dacă persoana juridică română prezintă documentaţia corespunzătoare, conform prevederilor legale, din care să rezulte faptul că impozitul a fost plătit statului străin. + Norme metodologice: 93^1. Impozitul plătit unui stat străin este dedus, dacă se aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul străin şi dacă persoana juridică română prezintă documentul ce atestă plata impozitului confirmat de autoritatea competentă a statului străin cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri.93^2. Când o persoană juridică rezidentă în România obţine venituri/profituri care în conformitate cu prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu statul străin sunt supuse impozitării în statul străin, pentru evitarea dublei impuneri se va aplica metoda prevăzută în convenţie, respectiv metoda creditului sau metoda scutirii, după caz.---------------Pct. 93^1 şi 93^2 din Normele metodologice de aplicare a art. 31, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 8 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 791 din 2 august 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 542 din 3 august 2010.93^3. Când o persoană juridică rezidentă în România realizează profituri dintr-un stat străin prin intermediul unui sediu permanent care, potrivit prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva convenţie prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri "metoda scutirii", profiturile vor fi scutite de impozit pe profit în România. Aceste profituri sunt scutite de impozit pe profit dacă se prezintă documentul justificativ eliberat de autoritatea competentă a statului străin, care atestă impozitul plătit în străinătate. În scopul aplicării «metodei scutirii», pentru determinarea profitului impozabil la nivelul persoanei juridice române, veniturile şi cheltuielile înregistrate prin intermediul sediului permanent reprezintă venituri neimpozabile, respectiv cheltuieli nedeductibile.--------------Pct. 93^3 din Normele metodologice de aplicare a art. 31, alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 2 de la litera A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 150 din 23 februarie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 150 din 1 martie 2011. + Codul fiscal: Pierderi fiscale externeArticolul 32Orice pierdere realizată printr-un sediu permanent situat într-un stat care nu este stat membru al Uniunii Europene, al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb sau situat într-un stat cu care România nu are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri este deductibilă doar din veniturile obţinute de sediul permanent respectiv. În acest caz, pierderile realizate printr-un sediu permanent se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursă de venit. Pierderile neacoperite se reportează şi se recuperează în următorii 5 ani fiscali consecutivi.------------Art. 32 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 58 din 26 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 431 din 28 iunie 2010. + Norme metodologice: 94. Potrivit art. 32 din Codul fiscal, pierderile realizate din activitatea desfăşurată printr-un sediu permanent situat într-un stat care nu este stat membru al Uniunii Europene, al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb sau situat într-un stat cu care România nu are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri se recuperează numai din veniturile impozabile realizate de acel sediu permanent. În sensul aplicării acestei prevederi, prin sursă de venit se înţelege ţara în care este situat sediul permanent. Recuperarea pierderii se va realiza conform normelor prevăzute pentru aplicarea art. 26 din Codul fiscal, în următorii 5 ani fiscali consecutivi.-----------Pct. 94 din Normele metodologice de aplicare a art. 32 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 9 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. + Codul fiscal: *CAPITOLUL IV*)Reguli speciale aplicabile vânzării-cesionării proprietăţilor imobiliare şi titlurilor de participareReguli speciale aplicabile vânzării-cesionării proprietăţilor imobiliare şi titlurilor de participareArt. 33. - (1) Prevederile prezentului articol se aplică persoanelor juridice române şi străine care vând-cesionează proprietăţi imobiliare situate în România sau titluri de participare deţinute la o persoană juridică română. (2) Dacă câştigurile rezultate din vânzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare situate în România şi a titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română depăşesc pierderile rezultate dintr-o astfel de vânzare-cesionare, atunci impozitul pe profit se stabileşte prin aplicarea unei cote de 10% la diferenţă rezultată. (3) Pierderea rezultată din vânzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare situate în România şi a titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română se recuperează din profiturile impozabile rezultate din operaţiuni de aceeaşi natură, în următorii 5 ani fiscali consecutivi. (4) Câştigul rezultat din vânzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenţă pozitivă între: a) valoarea realizată din vânzarea-cesionarea unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de participare; şi b) valoarea fiscală a unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de participare. (5) Pierderea rezultată dintr-o vânzare-cesionare a proprietăţilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenţă negativă între: a) valoarea realizată din vânzare-cesionare a unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de participare; şi b) valoarea fiscală a unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de participare. (6) În înţelesul prevederilor alin. (4) şi (5), valoarea realizată din vânzare-cesionare se reduce cu comisioanele, taxele sau alte sume plătite, aferente vânzării-cesionării. (7) Valoarea fiscală pentru proprietăţile imobiliare sau pentru titlurile de participare se stabileşte după cum urmează: a) în cazul proprietăţilor imobiliare, valoarea fiscală este costul de cumpărare, construire sau îmbunătăţire a proprietăţii, redus cu amortizarea fiscală aferenta unei astfel de proprietăţi; b) în cazul titlurilor de participare, valoarea fiscală este costul de achiziţie al titlurilor de participare, inclusiv orice comisioane, taxe sau alte sume plătite, aferente achiziţionării unor astfel de titluri de participare. (8) Prezentul articol se aplică în cazul proprietăţilor imobiliare sau al titlurilor de participare, numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) contribuabilul a deţinut proprietatea imobiliară sau titlurile de participare pe o perioadă mai mare de 2 ani; b) persoana care achiziţionează proprietatea imobiliară sau titlurile de participare nu este persoană afiliată contribuabilului.------------Alin. (8) al art. 33 a fost modificat de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA nr. 83 din 19 august 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 793 din 27 august 2004.------------*) Cap. IV din Titlul II a fost abrogat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005.---------Art. 33 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 163 din 1 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 1 iunie 2005. + Norme metodologice: 95. Abrogat.----------------Pct. 95 din Normele metodologice de aplicare a art. 33 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 14 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.96. Abrogat.----------------Pct. 96 din Normele metodologice de aplicare a art. 33 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogat de pct. 14 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.97. Profitul impozabil rezultat din vânzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare situate în România şi a titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română se impune cu cota de 10% numai pentru tranzacţiile efectuate până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv. În condiţiile în care se realizează pierdere din aceste tranzacţii până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, aceasta se recuperează din profiturile impozabile rezultate din operaţiuni de aceeaşi natura, pe perioada prevăzută la art. 26 din Codul fiscal.-------------Pct. 97 din Normele metodologice de aplicare a art. 33 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de de pct. 3 din secţiunea A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 610 din 23 iunie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 575 din 4 iulie 2005. + Codul fiscal: Declararea şi plata impozitului pe profitArt. 34. - [...] (5) Următorii contribuabili au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit, astfel: a) organizaţiile nonprofit au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit, anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul; b) contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor, a plantelor tehnice şi a cartofului, pomicultură şi viticultură au obligaţia de a declara şi de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul;------------Lit. b) a alin. (5) al art. 34 a fost modificată de art. unic din LEGEA nr. 177 din 18 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 712 din 18 octombrie 2012. c) contribuabilii prevăzuţi la art. 13 lit. c)-e) au obligaţia de a declara şi plăti impozit pe profit trimestrial, conform alin. (1). (6) Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la alin. (4) şi (5), care, în anul precedent, se aflau în una dintre următoarele situaţii: a) nou-înfiinţaţi; b) înregistrează pierdere fiscală la sfârşitul anului fiscal precedent; ... c) s-au aflat în inactivitate temporară sau au declarat pe propria răspundere că nu desfăşoară activităţi la sediul social/sediile secundare, situaţii înscrise, potrivit prevederilor legale, în registrul comerţului sau în registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente, după caz; d) au fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, în anul pentru care se datorează impozitul pe profit aplică sistemul de declarare şi plată prevăzut la alin. (1). În sensul prezentului alineat nu sunt consideraţi contribuabili nou-înfiinţaţi cei care se înregistrează ca efect al unor operaţiuni de reorganizare efectuate potrivit legii.[...] (8) Contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, determină plăţile anticipate trimestriale în sumă de o pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele preţurilor de consum, estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează plăţile anticipate, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata. Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plăţile anticipate trimestriale, este impozitul pe profit datorat conform declaraţiei privind impozitul pe profit, fără a lua în calcul plăţile anticipate efectuate în acel an.[...] (17) Prin excepţie de la prevederile alin. (16), impozitul pe profit, dobânzile/majorările de întârziere şi amenzile datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale şi a consiliilor judeţene, precum şi cele datorate de societăţile comerciale în care consiliile locale şi/sau judeţene sunt acţionari majoritari, care realizează proiecte cu asistenţă financiară din partea Uniunii Europene sau a altor organisme internaţionale, în baza unor acorduri/contracte de împrumut ratificate, respectiv aprobate prin acte normative, sunt venituri ale bugetelor locale respective până la sfârşitul anului fiscal în care se încheie proiectul care face obiectul acordului/contractului de împrumut.[...] + Norme metodologice: 97^1. Contribuabilii nou-înfiinţaţi în cursul unui an fiscal, alţii decât cei prevăzuţi la art. 34 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal, aplică, pentru anul înfiinţării, sistemul trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit prevăzut la art. 34 alin. (1) din Codul fiscal.97^2. Încadrarea în activităţile prevăzute la art. 34 alin. (5) lit. b) din Codul fiscal este cea stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997 privind aprobarea Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, cu modificările ulterioare. Verificarea ponderii veniturilor obţinute de contribuabili din cultura cerealelor şi a plantelor tehnice, pomicultură şi viticultură se face la sfârşitul fiecărui an fiscal, iar în situaţia în care veniturile majoritare se obţin din alte activităţi decât cele menţionate, aceştia vor aplica pentru anul fiscal următor sistemul trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit prevăzut la art. 34 alin. (1) din Codul fiscal.97^3. În situaţia în care, în cursul anului pentru care se efectuează plăţile anticipate, impozitul pe profit aferent anului precedent se modifică şi se corectează în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, plăţile anticipate care se datorează începând cu trimestrul efectuării modificării se determină în baza impozitului pe profit recalculat.97^4. În aplicarea prevederilor art. 34 alin. (17) din Codul fiscal, contribuabilii regii autonome din subordinea consiliilor locale şi a consiliilor judeţene, precum şi societăţile comerciale în care consiliile locale şi/sau judeţene sunt acţionari majoritari, care realizează proiecte cu asistenţă financiară din partea Uniunii Europene sau a altor organisme internaţionale, în baza unor acorduri/contracte de împrumut ratificate, respectiv aprobate prin acte normative, au obligaţia de a plăti impozitul pe profit la bugetul local respectiv, pe întreaga perioadă în care intervine obligaţia de a contribui, potrivit legii, cu impozitul pe profit la Fondul de întreţinere, înlocuire şi dezvoltare.----------Pct. 97^1-97^4 din Normele metodologice de aplicare a art. 34 alin. (5), (6), (8), (17) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost introduse de pct. 10 al lit. B a art. I din HOTĂRÂREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012. + Codul fiscal: [...] (11) În cazul următoarelor operaţiuni de reorganizare efectuate potrivit legii, contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, stabilesc impozitul pe profit pentru anul precedent, ca bază de determinare a plăţilor anticipate, potrivit următoarelor reguli: a) contribuabilii care absorb prin fuziune una sau mai multe persoane juridice române, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, însumează impozitul pe profit datorat de aceştia pentru anul precedent cu impozitul pe profit datorat pentru acelaşi an de celelalte societăţi cedente; b) contribuabilii înfiinţaţi prin fuziunea a două sau mai multe persoane juridice române însumează impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societăţile cedente. În situaţia în care toate societăţile cedente înregistrează pierdere fiscală în anul precedent, contribuabilii nou-înfiinţaţi determină plăţile anticipate potrivit prevederilor alin. (7) şi (9); c) contribuabilii înfiinţaţi prin divizarea unei persoane juridice române împart impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate, conform proiectului întocmit potrivit legii. În situaţia în care societatea cedentă înregistrează pierdere fiscală în anul precedent, contribuabilii nou-înfiinţaţi determină plăţile anticipate potrivit prevederilor alin. (7) şi (9); d) contribuabilii care primesc active şi pasive prin operaţiuni de divizare a unei persoane juridice române, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, însumează impozitul pe profit datorat de aceştia pentru anul precedent cu impozitul pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă, recalculat proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate, conform proiectului întocmit potrivit legii; e) contribuabilii care transferă, potrivit legii, o parte din patrimoniu uneia sau mai multor societăţi beneficiare, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, recalculează impozitul pe profit datorat pentru anul precedent proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor menţinute de către persoana juridică care transferă activele. (12) În cazul contribuabililor care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, şi care în cursul anului devin sedii permanente ale persoanelor juridice străine ca urmare a operaţiunilor prevăzute la art. 27^1, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, aplică următoarele reguli pentru determinarea plăţilor anticipate datorate: a) în cazul fuziunii prin absorbţie, sediul permanent determină plăţile anticipate în baza impozitului pe profit datorat pentru anul precedent de către societatea cedentă; b) în cazul divizării, divizării parţiale şi transferului de active, sediile permanente determină plăţile anticipate în baza impozitului pe profit datorat pentru anul precedent de societatea cedentă, recalculat pentru fiecare sediu permanent, proporţional cu valoarea activelor şi pasivelor transferate, potrivit legii. Societăţile cedente care nu încetează să existe în urma efectuării unei astfel de operaţiuni, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, ajustează plăţile anticipate datorate potrivit regulilor prevăzute la alin. (11) lit. e). (13) Contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, implicaţi în operaţiuni transfrontaliere, altele decât cele prevăzute la alin. (12), aplică următoarele reguli în vederea determinării impozitului pe profit pentru anul precedent, în baza căruia se determină plăţile anticipate: a) în cazul contribuabililor care absorb una sau mai multe persoane juridice străine, începând cu trimestrul în care operaţiunile respective produc efecte, potrivit legii, impozitul pe profit pentru anul precedent, în baza căruia se determină plăţile anticipate, este impozitul pe profit datorat de societatea absorbantă în anul fiscal precedent celui în care se realizează operaţiunea; b) contribuabilii care absorb cel puţin o persoană juridică română şi cel puţin o persoană juridică străină, începând cu trimestrul în care operaţiunea respectivă produce efecte, potrivit legii, însumează impozitul pe profit datorat de aceştia pentru anul precedent cu impozitul pe profit datorat pentru acelaşi an de celelalte societăţi române cedente; c) contribuabilii înfiinţaţi prin fuziunea uneia sau mai multor persoane juridice române cu una sau mai multe persoane juridice străine însumează impozitul pe profit datorat de societăţile române cedente. În situaţia în care toate societăţile cedente române înregistrează pierdere fiscală în anul precedent, contribuabilul nou-înfiinţat determină plăţile anticipate potrivit prevederilor alin. (7) şi (9). + Norme metodologice: 97^5. Contribuabilii care aplică regulile prevăzute la art. 34 alin. (11)-(13) din Codul fiscal sunt contribuabilii beneficiari sau cedenţi, după caz, din cadrul operaţiunilor de fuziune, divizare, desprindere de părţi din patrimoniu/transferuri de active, efectuate potrivit legii, şi anume: a) societăţile comerciale bancare - persoane juridice române şi sucursalele din România ale băncilor - persoane juridice străine, beneficiare ale operaţiunilor de reorganizare respective, contribuabili obligaţi să aplice sistemul de impozit pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, potrivit prevederilor art. 34 alin. (4) din Codul fiscal; b) contribuabilii beneficiari ai operaţiunilor de reorganizare respective, care aplică pe bază de opţiune, potrivit prevederilor art. 34 alin. (2)-(3) din Codul fiscal, sistemul de impozit pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, în anul fiscal în care operaţiunea de reorganizare produce efecte; c) contribuabilii cedenţi ai operaţiunilor de desprindere de părţi din patrimoniu/transferuri de active, care aplică pe bază de opţiune, potrivit prevederilor art. 34 alin. (2)-(3) din Codul fiscal, sistemul de impozit pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, în anul fiscal în care operaţiunea de reorganizare produce efecte.----------Pct. 97^5 din Normele metodologice de aplicare a art. 34, alin. (11), (12) şi (13) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 8 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 84 din 6 martie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 14 martie 2013. + Codul fiscal: Declararea şi plata impozitului pe profitArt. 34. - [...](13^1) Contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. (3), pentru primul an fiscal modificat, aplică şi următoarele reguli de declarare şi plată a impozitului pe profit: a) contribuabilii care declară şi plătesc impozitul pe profit trimestrial şi pentru care anul fiscal modificat începe în a doua, respectiv în a treia lună a trimestrului calendaristic, prima lună, respectiv primele două luni ale trimestrului calendaristic respectiv vor constitui un trimestru, pentru care contribuabilul are obligaţia declarării şi plăţii impozitului pe profit, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrului calendaristic respectiv. Aceste prevederi se aplică şi în cazul în care anul fiscal modificat începe în a doua, respectiv în a treia lună a trimestrului IV al anului calendaristic; b) contribuabilii care declară şi plătesc impozitul pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, pentru anul fiscal modificat continuă efectuarea plăţilor anticipate la nivelul celor stabilite înainte de modificare; în cazul în care anul fiscal modificat începe în a două, respectiv în a treia lună a trimestrului calendaristic, prima lună, respectiv primele două luni ale trimestrului calendaristic respectiv vor constitui un trimestru pentru care contribuabilul are obligaţia declarării şi efectuării plăţilor anticipate, în sumă de 1/12 din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, pentru fiecare lună a trimestrului, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrului calendaristic respectiv. Aceste prevederi se aplică şi în cazul în care anul fiscal modificat începe în a doua, respectiv în a treia lună a trimestrului IV al anului calendaristic.[...] + Norme metodologice: 97^6. Contribuabilii care declară şi plătesc impozitul pe profit trimestrial, pentru primul an fiscal modificat, aplică şi următoarele reguli de declarare şi plată a impozitului pe profit:- în cazul în care anul fiscal modificat începe în a doua lună a trimestrului calendaristic, prima lună a trimestrului calendaristic respectiv va constitui un trimestru, pentru care contribuabilul are obligaţia declarării şi plăţii impozitului pe profit până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrului calendaristic respectiv;- în cazul în care anul fiscal modificat începe în a treia lună a trimestrului calendaristic, primele două luni ale trimestrului calendaristic respectiv vor constitui un trimestru, pentru care contribuabilul are obligaţia declarării şi plăţii impozitului pe profit până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrului calendaristic respectiv.Contribuabilii care declară şi plătesc impozitul pe profit anual, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, pentru primul an fiscal modificat, aplică şi următoarele reguli de declarare şi plată a impozitului pe profit:- în cazul în care anul fiscal modificat începe în a doua lună a trimestrului calendaristic, prima lună a trimestrului calendaristic respectiv va constitui un trimestru pentru care contribuabilul are obligaţia declarării şi efectuării plăţilor anticipate, în sumă de 1/12 din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrului calendaristic respectiv;- în cazul în care anul fiscal modificat începe în a treia lună a trimestrului calendaristic, primele două luni ale trimestrului calendaristic respectiv vor constitui un trimestru pentru care contribuabilul are obligaţia declarării şi efectuării plăţilor anticipate, în sumă de 1/12 din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, pentru fiecare lună a trimestrului, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrului calendaristic respectiv.Exemplu:Un contribuabil a optat, în conformitate cu legislaţia contabilă în vigoare, în anul 2012, pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic. Astfel, contabil, exerciţiul financiar este 1 august 2012-31 iulie 2013. Potrivit art. 16 alin. (3) din Codul fiscal, contribuabilul a solicitat, în data de 27 iunie 2014, ca anul fiscal să corespundă exerciţiului financiar.În acest caz, în funcţie de sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit, contribuabilul aplică următoarele reguli de declarare şi plată a impozitului pe profit: a) pentru primul an fiscal modificat:1. în cazul în care aplică sistemul trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit:- luna iulie 2014 va constitui un trimestru, pentru care contribuabilul are obligaţia declarării şi plăţii impozitului pe profit, până la data de 25 octombrie 2014;- declaraţia privind impozitul pe profit «101» va cuprinde veniturile şi cheltuielile aferente perioadei 1 ianuarie 2014-31 iulie 2015, iar termenul de depunere a declaraţiei şi de plată a impozitului pe profit aferent este până la data de 25 octombrie 2015, inclusiv;2. în cazul în care aplică sistemul anual de declarare şi plată a impozitului pe profit, cu plăţi anticipate efectuate trimestrial:- luna iulie 2014 va constitui un trimestru, pentru care contribuabilul are obligaţia declarării şi efectuării plăţii anticipate, în sumă de 1/12 din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, până la data de 25 octombrie 2014;- declaraţia privind impozitul pe profit «101» va cuprinde veniturile şi cheltuielile aferente perioadei 1 ianuarie 2014-31 iulie 2015, iar termenul de depunere a declaraţiei şi de plată a impozitului pe profit aferent este până la data de 25 octombrie 2015, inclusiv. b) perioada 1 august 2015-31 iulie 2016 reprezintă următorul an fiscal modificat, format din trimestrele august-octombrie 2015, noiembrie 2015-ianuarie 2016, februarie-aprilie 2016, mai-iulie 2016.-----------Pct. 97^6 din Normele metodologice de aplicare a art. 34, alin. (13^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 6 al lit. A a art. I din HOTĂRÂREA nr. 77 din 5 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 12 februarie 2014. + Codul fiscal: *CAPITOLUL VPlata impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscaleDeclararea şi plata impozitului pe profitArticolul 34 (1) Declararea şi plata impozitului pe profit, cu excepţiile prevăzute de prezentul articol, se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I-III. Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit prev