DECIZIE nr. 29 din 19 ianuarie 2012referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum şi a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 152 din 7 martie 2012
Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorIon Predescu - judecătorTudorel Toader - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorIrina Loredana Gulie - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum şi a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie invocată de Societatea Comercială "Klevek Company" - S.R.L. din comuna Tunari în Dosarul nr. 7.625/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.210D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Statul român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, a depus la dosarul cauzei un înscris prin care solicită respingerea excepţiei.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 7.625/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum şi a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie invocată de Societatea Comercială "Klevek Company" - S.R.L. din comuna Tunari într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind obligarea expropriatorului la plata către expropriat a unei juste despăgubiri pentru un imobil cu privire la care au fost declanşate procedurile de expropriere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 contravin caracterului prealabil al despăgubirii, aşa cum este instituit prin dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie, deoarece stabilirea cuantumului acesteia se face în momentul întocmirii raportului de expertiză, adică la o dată ulterioară momentului la care s-a făcut transferul dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului. În ceea ce priveşte prevederile art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010, se susţine că acest text de lege contravine aceloraşi dispoziţii constituţionale, deoarece condiţionează eliberarea despăgubirii de existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în cazul titularilor dreptului real care nu sunt de acord cu despăgubirea propusă de expropriator.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale arată că, în ceea ce priveşte prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, excepţia este neîntemeiată, textul de lege criticat stabilind criteriile avute în vedere de către instanţa de judecată sau de experţi în vederea aprecierii cuantumului despăgubirilor în cazul exproprierii pentru cauză de utilitate publică. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010, instanţa apreciază că aceasta este întemeiată, în raport cu invocarea lipsei caracterului prealabil al despăgubirii, deoarece textul de lege criticat prevede o indisponibilizare a sumei reprezentând despăgubiri până la stabilirea cuantumului acesteia de către instanţa de judecată, prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, în caz de divergenţă între proprietar şi expropriator.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate asigură cadrul legal privind procedura de expropriere şi stabilire a despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate, precum şi a dreptului de a contesta, pe cale judiciară, cuantumul despăgubirilor, în acord cu dispoziţiile constituţionale şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 5 iulie 2011, precum şi a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 853 din 20 decembrie 2010.Textele de lege criticate au următorul conţinut:- Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994: "(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.";- Art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010: "(11) În cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflaţi în concurs, nu este de acord cu despăgubirea stabilită, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor. Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens, însoţită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declaraţia autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii."În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (3) privind exproprierea pentru o cauză de utilitate publică.Examinând excepţia, Curtea constată următoarele:I. Prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 reglementează criteriile pe care le au în vedere instanţa de judecată, precum şi comisia de experţi constituită de aceasta în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor ce se cuvin proprietarului sau altor titulari de drepturi reale în caz de expropriere, şi anume, aprecierea valorii de piaţă a imobilelor respective, precum şi a prejudiciului cauzat proprietarului ori altor persoane îndreptăţite.Potrivit art. 27 din acest act normativ, primind rezultatul expertizei, care stabileşte cuantumul despăgubirii propuse, instanţa îl va compara cu oferta expropriatorului şi cu pretenţiile părţii şi va hotărî asupra exproprierii şi a cuantumului despăgubirii.Aşadar, contrar susţinerilor autorului excepţiei, transferul dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului operează ulterior stabilirii cuantumului despăgubirilor. În acest sens, art. 28 din Legea nr. 33/1994 statuează în mod expres că momentul transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii este ulterior îndeplinirii obligaţiilor impuse expropriatorului prin hotărârea judecătorească, iar, potrivit art. 31 din acelaşi act normativ, eliberarea titlului executoriu şi punerea în posesie a acestuia vor putea fi făcute numai pe baza unei încheieri a instanţei care constată îndeplinirea obligaţiilor privind despăgubirea.Prin urmare, Curtea constată că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, analizate în coroborare cu celelalte reglementări ale actului normativ criticat, nu contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (3) referitoare la caracterul prealabil al despăgubirii în cazul exproprierii pentru o cauză de utilitate publică.Totodată, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză, şi cu o motivare similară.Astfel, prin Decizia nr. 996 din 8 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 31 august 2010, ale cărei soluţie şi considerente sunt valabile şi în prezenta cauză, Curtea a statuat că textul de lege criticat şi în prezenta cauză conţine suficiente garanţii menite să ocrotească şi să garanteze dreptul de proprietate al titularilor supuşi procedurii de expropriere.II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010, Curtea reţine că actul normativ, în ansamblul său, instituie o procedură menită să asigure cadrul legal adecvat operaţiunilor de expropriere şi de stabilire a despăgubirilor, măsuri necesare realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local. În vederea realizării acestor obiective, după aprobarea indicatorilor tehnico-economici, expropriatorul are obligaţia consemnării despăgubirilor la dispoziţia proprietarilor, iar în termen de 30 de zile de la data notificării listei imobilelor ce urmează a fi expropriate, aceştia au obligaţia prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri. Decizia de expropriere este emisă numai după realizarea acordului cu privire la cuantumul despăgubirii sau în termen de 5 zile de la expirarea termenului în care acordul ar fi trebuit realizat. Prin urmare, transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, aşa cum în mod expres reglementează art. 9 alin. (4) din actul normativ criticat, astfel încât este respectată cerinţa constituţională cu privire la caracterul prealabil al despăgubirii.În cazul în care proprietarul sau titularul unui alt drept real nu este de acord cu despăgubirea stabilită şi contestă caracterul just al acesteia, instanţa de judecată, în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (6) din Legea fundamentală, va stabili cuantumul despăgubirii. Această situaţie este avută în vedere de conţinutul normativ al art. 19 alin. (11), criticat în prezenta cauză, care dispune că, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor.Prin urmare, Curtea constată că transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna ulterior consemnării despăgubirii la dispoziţia proprietarului sau a titularului altui drept real, în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie. Contestarea deciziei de expropriere, sub aspectul caracterului just al despăgubirii, cu efectul consemnării acesteia pe numele expropriatului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti nu echivalează cu nerespectarea caracterului prealabil al despăgubirii.Despăgubirea, fiind astfel consemnată, este prealabilă măsurii de expropriere, iar în privinţa cuantumului despăgubirii, expropriatul are la dispoziţie calea contestaţiei în justiţie.Obligaţia pozitivă a legiuitorului, la nivel normativ, este aceea de a prevedea o procedură administrativă clară, precisă şi neechivocă în privinţa stabilirii despăgubirilor, pentru a nu se ajunge la situaţia ca despăgubirea consemnată să fie derizorie. Or, Curtea constată că, în cauza de faţă, sumele aferente despăgubirii sunt stabilite în etapa I - Aprobarea indicatorilor tehnico-economici, cuprinsă în capitolul II, secţiunea 1 din Legea nr. 255/2010, unde, la art. 5 alin. (1) se arată expres că expropriatorul are obligaţia de a aproba indicatorii tehnico-economici ai lucrărilor de interes naţional, judeţean şi local, caz în care va stabili sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele realizate şi actualizate de camerele notarilor publici şi termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziţia proprietarilor de imobile.Aşadar, revine instanţei judecătoreşti sarcina de a stabili dacă valoarea despăgubirii consemnate este una justă, prin raportare la dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, aspect care, însă, nu pune în discuţie caracterul prealabil al despăgubirii. Pretinsa încălcare a exigenţei constituţionale referitoare la caracterul prealabil al despăgubirii, în sensul că, dacă se contestă în justiţie cuantumul despăgubirii, expropriatul nu poate dispune de suma consemnată, este consecinţa firească a opţiunii acestuia de a contesta decizia de expropriere.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum şi ale art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie invocată de Societatea Comercială "Klevek Company" - S.R.L. din comuna Tunari în Dosarul nr. 7.625/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie--------
| EMITENT |
Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorIon Predescu - judecătorTudorel Toader - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorIrina Loredana Gulie - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum şi a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie invocată de Societatea Comercială "Klevek Company" - S.R.L. din comuna Tunari în Dosarul nr. 7.625/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.210D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Statul român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, a depus la dosarul cauzei un înscris prin care solicită respingerea excepţiei.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 7.625/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum şi a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie invocată de Societatea Comercială "Klevek Company" - S.R.L. din comuna Tunari într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind obligarea expropriatorului la plata către expropriat a unei juste despăgubiri pentru un imobil cu privire la care au fost declanşate procedurile de expropriere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 contravin caracterului prealabil al despăgubirii, aşa cum este instituit prin dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie, deoarece stabilirea cuantumului acesteia se face în momentul întocmirii raportului de expertiză, adică la o dată ulterioară momentului la care s-a făcut transferul dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului. În ceea ce priveşte prevederile art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010, se susţine că acest text de lege contravine aceloraşi dispoziţii constituţionale, deoarece condiţionează eliberarea despăgubirii de existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în cazul titularilor dreptului real care nu sunt de acord cu despăgubirea propusă de expropriator.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale arată că, în ceea ce priveşte prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, excepţia este neîntemeiată, textul de lege criticat stabilind criteriile avute în vedere de către instanţa de judecată sau de experţi în vederea aprecierii cuantumului despăgubirilor în cazul exproprierii pentru cauză de utilitate publică. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010, instanţa apreciază că aceasta este întemeiată, în raport cu invocarea lipsei caracterului prealabil al despăgubirii, deoarece textul de lege criticat prevede o indisponibilizare a sumei reprezentând despăgubiri până la stabilirea cuantumului acesteia de către instanţa de judecată, prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, în caz de divergenţă între proprietar şi expropriator.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate asigură cadrul legal privind procedura de expropriere şi stabilire a despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate, precum şi a dreptului de a contesta, pe cale judiciară, cuantumul despăgubirilor, în acord cu dispoziţiile constituţionale şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 5 iulie 2011, precum şi a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 853 din 20 decembrie 2010.Textele de lege criticate au următorul conţinut:- Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994: "(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.";- Art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010: "(11) În cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflaţi în concurs, nu este de acord cu despăgubirea stabilită, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor. Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens, însoţită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declaraţia autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii."În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (3) privind exproprierea pentru o cauză de utilitate publică.Examinând excepţia, Curtea constată următoarele:I. Prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 reglementează criteriile pe care le au în vedere instanţa de judecată, precum şi comisia de experţi constituită de aceasta în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor ce se cuvin proprietarului sau altor titulari de drepturi reale în caz de expropriere, şi anume, aprecierea valorii de piaţă a imobilelor respective, precum şi a prejudiciului cauzat proprietarului ori altor persoane îndreptăţite.Potrivit art. 27 din acest act normativ, primind rezultatul expertizei, care stabileşte cuantumul despăgubirii propuse, instanţa îl va compara cu oferta expropriatorului şi cu pretenţiile părţii şi va hotărî asupra exproprierii şi a cuantumului despăgubirii.Aşadar, contrar susţinerilor autorului excepţiei, transferul dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului operează ulterior stabilirii cuantumului despăgubirilor. În acest sens, art. 28 din Legea nr. 33/1994 statuează în mod expres că momentul transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii este ulterior îndeplinirii obligaţiilor impuse expropriatorului prin hotărârea judecătorească, iar, potrivit art. 31 din acelaşi act normativ, eliberarea titlului executoriu şi punerea în posesie a acestuia vor putea fi făcute numai pe baza unei încheieri a instanţei care constată îndeplinirea obligaţiilor privind despăgubirea.Prin urmare, Curtea constată că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, analizate în coroborare cu celelalte reglementări ale actului normativ criticat, nu contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (3) referitoare la caracterul prealabil al despăgubirii în cazul exproprierii pentru o cauză de utilitate publică.Totodată, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză, şi cu o motivare similară.Astfel, prin Decizia nr. 996 din 8 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 31 august 2010, ale cărei soluţie şi considerente sunt valabile şi în prezenta cauză, Curtea a statuat că textul de lege criticat şi în prezenta cauză conţine suficiente garanţii menite să ocrotească şi să garanteze dreptul de proprietate al titularilor supuşi procedurii de expropriere.II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010, Curtea reţine că actul normativ, în ansamblul său, instituie o procedură menită să asigure cadrul legal adecvat operaţiunilor de expropriere şi de stabilire a despăgubirilor, măsuri necesare realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local. În vederea realizării acestor obiective, după aprobarea indicatorilor tehnico-economici, expropriatorul are obligaţia consemnării despăgubirilor la dispoziţia proprietarilor, iar în termen de 30 de zile de la data notificării listei imobilelor ce urmează a fi expropriate, aceştia au obligaţia prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri. Decizia de expropriere este emisă numai după realizarea acordului cu privire la cuantumul despăgubirii sau în termen de 5 zile de la expirarea termenului în care acordul ar fi trebuit realizat. Prin urmare, transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, aşa cum în mod expres reglementează art. 9 alin. (4) din actul normativ criticat, astfel încât este respectată cerinţa constituţională cu privire la caracterul prealabil al despăgubirii.În cazul în care proprietarul sau titularul unui alt drept real nu este de acord cu despăgubirea stabilită şi contestă caracterul just al acesteia, instanţa de judecată, în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (6) din Legea fundamentală, va stabili cuantumul despăgubirii. Această situaţie este avută în vedere de conţinutul normativ al art. 19 alin. (11), criticat în prezenta cauză, care dispune că, până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor.Prin urmare, Curtea constată că transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna ulterior consemnării despăgubirii la dispoziţia proprietarului sau a titularului altui drept real, în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie. Contestarea deciziei de expropriere, sub aspectul caracterului just al despăgubirii, cu efectul consemnării acesteia pe numele expropriatului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti nu echivalează cu nerespectarea caracterului prealabil al despăgubirii.Despăgubirea, fiind astfel consemnată, este prealabilă măsurii de expropriere, iar în privinţa cuantumului despăgubirii, expropriatul are la dispoziţie calea contestaţiei în justiţie.Obligaţia pozitivă a legiuitorului, la nivel normativ, este aceea de a prevedea o procedură administrativă clară, precisă şi neechivocă în privinţa stabilirii despăgubirilor, pentru a nu se ajunge la situaţia ca despăgubirea consemnată să fie derizorie. Or, Curtea constată că, în cauza de faţă, sumele aferente despăgubirii sunt stabilite în etapa I - Aprobarea indicatorilor tehnico-economici, cuprinsă în capitolul II, secţiunea 1 din Legea nr. 255/2010, unde, la art. 5 alin. (1) se arată expres că expropriatorul are obligaţia de a aproba indicatorii tehnico-economici ai lucrărilor de interes naţional, judeţean şi local, caz în care va stabili sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele realizate şi actualizate de camerele notarilor publici şi termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziţia proprietarilor de imobile.Aşadar, revine instanţei judecătoreşti sarcina de a stabili dacă valoarea despăgubirii consemnate este una justă, prin raportare la dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, aspect care, însă, nu pune în discuţie caracterul prealabil al despăgubirii. Pretinsa încălcare a exigenţei constituţionale referitoare la caracterul prealabil al despăgubirii, în sensul că, dacă se contestă în justiţie cuantumul despăgubirii, expropriatul nu poate dispune de suma consemnată, este consecinţa firească a opţiunii acestuia de a contesta decizia de expropriere.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum şi ale art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie invocată de Societatea Comercială "Klevek Company" - S.R.L. din comuna Tunari în Dosarul nr. 7.625/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie--------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari