DECIZIE nr. 1.563 din 6 decembrie 2011referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998 şi art. 999 din Codul civil din 1864, precum şi ale art. 1 alin. (2) lit. a) şi lit. e) pct. (i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 81 din 1 februarie 2012



    Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorSimina Gagu - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998 şi art. 999 din Codul civil din 1864, precum şi ale art. 1 alin. (2) lit. a) şi lit. e) pct. (i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Dumitru-George Gavriloaie în Dosarul nr. 1.445/112/2011 al TribunaluluiBistriţa-Năsăud - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 936D/2011.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, Dumitru-George Gavriloaie. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Totodată, acesta se referă asupra situaţiei de fapt deduse judecăţii instanţei judecătoreşti şi depune Sentinţa civilă nr. 329 din 1 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 476/33/2011, precum şi note scrise în care menţionează deciziile Curţii Constituţionale nr. 466/2011, nr. 1.257/2010, nr. 894/2009, nr. 821/2008, nr. 820/2008, nr. 815/2008, nr. 818/2008 şi nr. 819/2008.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece din motivarea formulată de autorul excepţiei nu rezultă în ce constă pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.445/112/2011, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998 şi art. 999 din Codul civil din 1864, precum şi ale art. 1 alin. (2) lit. a) şi lit. e) pct. (i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.Excepţia a fost ridicată de Dumitru-George Gavriloaie într-o cauză având ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin atât dispoziţiilor din Constituţie privind universalitatea, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, categoriile de persoane care nu au drept de vot, dreptul la muncă şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, cât şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării.Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, revenind instanţei judecătoreşti sarcina de a verifica în concret întrunirea condiţiilor angajării răspunderii civile delictuale şi întinderea acesteia.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 998 şi art. 999 din Codul civil din 1864, precum şi ale art. 1 alin. (2) lit. a) şi lit. e) pct. (i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007.Referitor la prevederile art. 998 şi art. 999 din Codul civil din 1864, Curtea constată că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv 1 octombrie 2011, acestea au fost abrogate prin art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Curtea observă că soluţia legislativă cuprinsă de art. 998 şi art. 999 din Codul civil din 1864 a fost preluată parţial de prevederile art. 1357 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.Cu toate acestea, prevederile art. 998 şi art. 999 din Codul civil din 1864 continuă să îşi producă efectele juridice în cauza dedusă judecăţii instanţei de fond, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale, reprezentată prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a examina excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998 şi art. 999 din Codul civil din 1864 şi ale art. 1 alin. (2) lit. a) şi lit. e) pct. (i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.Textele legale criticate din Codul civil din 1864 au următorul cuprins:- Art. 998: "Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.";- Art. 999: "Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa."Prevederile art. 1 alin. (2) lit. a) şi lit. e) pct. (i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 au următorul cuprins: "Principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: a) dreptul la un tratament egal în faţa instanţelor judecătoreşti şi a oricărui alt organ jurisdicţional;[...] e) drepturile economice, sociale şi culturale, în special:(i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupaţiei, la condiţii de muncă echitabile şi satisfăcătoare, la protecţia împotriva şomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare;".Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1), (2) şi (3) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, art. 36 alin. (2) privind categoriile de persoane care nu au drept de vot, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia îşi rezumă critica la simpla enumerare a anumitor dispoziţii din Constituţia României şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fără a explica în concret în ce constă relaţia de contrarietate dintre prevederile legale criticate şi normele fundamentale invocate. Totodată, Curtea constată că redarea unor aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării nu echivalează cu motivarea eventualei contrarietăţi dintre normele legale supuse controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile sau principiile fundamentale.Or, dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, stabilesc că "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate".Pe de altă parte, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să îndeplinească anumite exigenţe de ordin structural, respectiv autorul acesteia trebuie să indice textul legal criticat, prevederile constituţionale considerate a fi încălcate şi motivarea în concret a pretinsei contrarietăţi a textului dedus controlului de constituţionalitate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.159 din 15 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 16 noiembrie 2011).De asemenea, în mod constant, jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional a stabilit că sesizările de neconstituţionalitate adresate Curţii fără a fi motivate trebuie respinse ca inadmisibile, Curtea neputându-se substitui subiectelor îndreptăţite să o sesizeze, întrucât ar exercita un control din oficiu, ceea ce este contrar sistemului nostru constituţional. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, şi Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011.În aceste condiţii, întrucât în cauza de faţă nu este îndeplinită condiţia motivării, Curtea va respinge excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998 şi art. 999 din Codul civil din 1864, precum şi ale art. 1 alin. (2) lit. a) şi lit. e) pct. (i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Dumitru-George Gavriloaie în Dosarul nr. 1.445/112/2011 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Simina Gagu______