DECIZIE nr. 1.189 din 20 septembrie 2011referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 808 din 16 noiembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorIon Predescu - judecătorTudorel Toader - judecătorMihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Drăguşin amp; CO" - S.N.C. din Craiova în Dosarul nr. 5.277/215/2010 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 3.633D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât critica vizează modificarea şi completarea dispoziţiilor criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.277/215/2010, Judecătoria Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Drăguşin amp; CO" - S.N.C. din Craiova într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 nu poate abroga Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materia financiar-fiscală, acest nou act normativ fiind inferior actului normativ ce se vrea a fi abrogat. Admiterea contrariului, pe de o parte, ar limita aplicabilitatea principiului efectivităţii juridice dezvoltat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar, pe de altă parte, ar conduce la încălcarea expresă a dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, implicit în materia contenciosului administrativ-fiscal, creându-se premisele distorsionării liberei concurenţe, afectării dreptului de proprietate privată şi limitării iniţiativei economice de către stat prin proceduri complicate.Judecătoria Craiova - Secţia civilă nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia invocată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 8.678 din 1 septembrie 2010, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 12.915 din 1 septembrie 2010, şi apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Se arată că activităţile de natură economică nu se pot desfăşura decât cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, astfel că sancţionarea abaterilor de la prevederile legale nu poate primi semnificaţia unei restrângeri nejustificate a acestor activităţi.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 13 octombrie 2003, care au următorul conţinut: "f) să constate acte şi fapte care au avut ca efect evaziunea şi frauda fiscală, să stabilească implicaţiile fiscale ale acestora şi să dispună, în condiţiile Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea şi să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală;".În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) - Statul român, art. 44 alin. (9) - Dreptul de proprietate privată, art. 45 - Libertatea economică, art. 136 alin. (5) - Proprietatea şi art. 137 alin. (1) - Sistemul financiar.Examinând criticile formulate de autorul excepţiei, Curtea observă că acestea vizează ierarhia actelor normative şi, în principal, imposibilitatea abrogării printr-un act cu forţă juridică inferioară - o ordonanţă de urgenţă a Guvernului - a unui act ierarhic superior - o ordonanţă simplă a Guvernului -, ca urmare a acestei abrogări neconstituţionale fiind încălcate, în opinia autorului excepţiei, dreptul său de proprietate şi libertatea economică.Aşa fiind, Curtea reţine că analiza pe care o impune controlul de constituţionalitate trebuie, în mod necesar, să înceapă prin a califica regimul juridic al ordonanţelor adoptate de Guvern. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 115 din Constituţie, Guvernul are o competenţă normativă derivată fie dintr-o lege de abilitare, fie din însăşi Constituţie, cu un caracter special şi limitat, specific unei competenţe de atribuire. Exercitarea acestei competenţe se include tot în sfera puterii executive şi constă în posibilitatea de a emite două categorii de acte normative: ordonanţe simple şi ordonanţe de urgenţă.Exigenţele constituţionale în abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe în condiţiile art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie sunt următoarele: existenţa unei legi de abilitare din partea Parlamentului, reglementările din ordonanţe să nu privească domeniul legilor organice, ci numai domeniul legilor ordinare, pe care le pot modifica sau abroga, abilitarea de a emite ordonanţe nu poate fi decât temporară. O abilitare generală sau de principiu este contrară reglementării constituţionale, consecinţa fiind aceea că expirarea termenului până la care se pot emite ordonanţele, precizat obligatoriu în legea de abilitare, atrage imposibilitatea de a emite ordonanţe sau inexistenţa celor astfel emise; de aceea, Guvernul poate modifica sau abroga propriile ordonanţe numai în cadrul termenului de abilitare sau, eventual, pe baza unei noi abilitări. În plus, dacă legea de abilitare o cere, ordonanţa se supune aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Respectarea termenului de abilitare se stabileşte în funcţie de data când ordonanţa a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.Regimul particular al ordonanţei de urgenţă este prevăzut în art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie şi reglementează: cazurile în care poate fi emisă - situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acesteia; intrarea în vigoare - numai după depunerea spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I; domeniul ordonanţei de urgenţă - acesta poate fi şi de natura legilor organice, caz în care legea de adoptare se aprobă cu majoritatea prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constituţie. Potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, ordonanţa de urgenţă nu poate fi însă adoptată în domeniul legilor constituţionale, nu poate afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu poate viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică.În ceea ce priveşte ierarhia actelor normative, Curtea reţine că un act normativ ierarhic inferior nu poate abroga un act normativ ierarhic superior sau prevederi din cuprinsul acestuia. De aceea, o lege ordinară sau o ordonanţă simplă nu poate abroga o lege organică ori o ordonanţă de urgenţă care reglementează norme în materii rezervate legii organice, însă poate abroga o ordonanţă de urgenţă care reglementează în materia legii ordinare, aflându-se pe acelaşi palier ierarhic cu aceasta din urmă. Mutatis mutandis, o ordonanţă de urgenţă care reglementează în materia rezervată legii organice poate abroga o lege organică şi, cu atât mai mult, în virtutea principiului qui potest plus potest minus, poate abroga o lege ordinară sau o ordonanţă simplă.Aplicând aceste considerente cu rang de principiu în domeniul legisticii formale, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora ordonanţa de urgenţă nu poate abroga o ordonanţă simplă sunt lipsite de fundament constituţional, astfel că, abrogând Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materia financiar-fiscală prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, Guvernul şi-a exercitat competenţa de legiuitor delegat în limitele stabilite de Legea fundamentală.Prin urmare, Curtea nu poate reţine nici critica potrivit căreia evenimentul legislativ al abrogării a adus atingere unui drept sau unei libertăţi consacrate de Constituţie.În fine, Curtea nu poate reţine nicio critică referitoare la dispoziţiile art. 7 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003, întrucât motivarea autorului excepţiei priveşte exclusiv analiza raportului ierarhic dintre actele normative invocate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Drăguşin amp; CO" - S.N.C. din Craiova în Dosarul nr. 5.277/215/2010 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu----
| EMITENT |
Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorIon Predescu - judecătorTudorel Toader - judecătorMihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Drăguşin amp; CO" - S.N.C. din Craiova în Dosarul nr. 5.277/215/2010 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 3.633D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât critica vizează modificarea şi completarea dispoziţiilor criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.277/215/2010, Judecătoria Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Drăguşin amp; CO" - S.N.C. din Craiova într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 nu poate abroga Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materia financiar-fiscală, acest nou act normativ fiind inferior actului normativ ce se vrea a fi abrogat. Admiterea contrariului, pe de o parte, ar limita aplicabilitatea principiului efectivităţii juridice dezvoltat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar, pe de altă parte, ar conduce la încălcarea expresă a dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, implicit în materia contenciosului administrativ-fiscal, creându-se premisele distorsionării liberei concurenţe, afectării dreptului de proprietate privată şi limitării iniţiativei economice de către stat prin proceduri complicate.Judecătoria Craiova - Secţia civilă nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia invocată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 8.678 din 1 septembrie 2010, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 12.915 din 1 septembrie 2010, şi apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Se arată că activităţile de natură economică nu se pot desfăşura decât cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, astfel că sancţionarea abaterilor de la prevederile legale nu poate primi semnificaţia unei restrângeri nejustificate a acestor activităţi.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 13 octombrie 2003, care au următorul conţinut: "f) să constate acte şi fapte care au avut ca efect evaziunea şi frauda fiscală, să stabilească implicaţiile fiscale ale acestora şi să dispună, în condiţiile Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea şi să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală;".În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) - Statul român, art. 44 alin. (9) - Dreptul de proprietate privată, art. 45 - Libertatea economică, art. 136 alin. (5) - Proprietatea şi art. 137 alin. (1) - Sistemul financiar.Examinând criticile formulate de autorul excepţiei, Curtea observă că acestea vizează ierarhia actelor normative şi, în principal, imposibilitatea abrogării printr-un act cu forţă juridică inferioară - o ordonanţă de urgenţă a Guvernului - a unui act ierarhic superior - o ordonanţă simplă a Guvernului -, ca urmare a acestei abrogări neconstituţionale fiind încălcate, în opinia autorului excepţiei, dreptul său de proprietate şi libertatea economică.Aşa fiind, Curtea reţine că analiza pe care o impune controlul de constituţionalitate trebuie, în mod necesar, să înceapă prin a califica regimul juridic al ordonanţelor adoptate de Guvern. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 115 din Constituţie, Guvernul are o competenţă normativă derivată fie dintr-o lege de abilitare, fie din însăşi Constituţie, cu un caracter special şi limitat, specific unei competenţe de atribuire. Exercitarea acestei competenţe se include tot în sfera puterii executive şi constă în posibilitatea de a emite două categorii de acte normative: ordonanţe simple şi ordonanţe de urgenţă.Exigenţele constituţionale în abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe în condiţiile art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie sunt următoarele: existenţa unei legi de abilitare din partea Parlamentului, reglementările din ordonanţe să nu privească domeniul legilor organice, ci numai domeniul legilor ordinare, pe care le pot modifica sau abroga, abilitarea de a emite ordonanţe nu poate fi decât temporară. O abilitare generală sau de principiu este contrară reglementării constituţionale, consecinţa fiind aceea că expirarea termenului până la care se pot emite ordonanţele, precizat obligatoriu în legea de abilitare, atrage imposibilitatea de a emite ordonanţe sau inexistenţa celor astfel emise; de aceea, Guvernul poate modifica sau abroga propriile ordonanţe numai în cadrul termenului de abilitare sau, eventual, pe baza unei noi abilitări. În plus, dacă legea de abilitare o cere, ordonanţa se supune aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Respectarea termenului de abilitare se stabileşte în funcţie de data când ordonanţa a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.Regimul particular al ordonanţei de urgenţă este prevăzut în art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie şi reglementează: cazurile în care poate fi emisă - situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acesteia; intrarea în vigoare - numai după depunerea spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I; domeniul ordonanţei de urgenţă - acesta poate fi şi de natura legilor organice, caz în care legea de adoptare se aprobă cu majoritatea prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constituţie. Potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, ordonanţa de urgenţă nu poate fi însă adoptată în domeniul legilor constituţionale, nu poate afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu poate viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică.În ceea ce priveşte ierarhia actelor normative, Curtea reţine că un act normativ ierarhic inferior nu poate abroga un act normativ ierarhic superior sau prevederi din cuprinsul acestuia. De aceea, o lege ordinară sau o ordonanţă simplă nu poate abroga o lege organică ori o ordonanţă de urgenţă care reglementează norme în materii rezervate legii organice, însă poate abroga o ordonanţă de urgenţă care reglementează în materia legii ordinare, aflându-se pe acelaşi palier ierarhic cu aceasta din urmă. Mutatis mutandis, o ordonanţă de urgenţă care reglementează în materia rezervată legii organice poate abroga o lege organică şi, cu atât mai mult, în virtutea principiului qui potest plus potest minus, poate abroga o lege ordinară sau o ordonanţă simplă.Aplicând aceste considerente cu rang de principiu în domeniul legisticii formale, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora ordonanţa de urgenţă nu poate abroga o ordonanţă simplă sunt lipsite de fundament constituţional, astfel că, abrogând Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materia financiar-fiscală prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, Guvernul şi-a exercitat competenţa de legiuitor delegat în limitele stabilite de Legea fundamentală.Prin urmare, Curtea nu poate reţine nici critica potrivit căreia evenimentul legislativ al abrogării a adus atingere unui drept sau unei libertăţi consacrate de Constituţie.În fine, Curtea nu poate reţine nicio critică referitoare la dispoziţiile art. 7 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003, întrucât motivarea autorului excepţiei priveşte exclusiv analiza raportului ierarhic dintre actele normative invocate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Drăguşin amp; CO" - S.N.C. din Craiova în Dosarul nr. 5.277/215/2010 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari