DECIZIE nr. 1.013 din 14 iulie 2011referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) şi ale art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 763 din 28 octombrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinteAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorFabian Niculae - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia de Proprietari nr. 10 din Suceava în Dosarul nr. 2.743/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Asociaţia de Proprietari nr. 10 din Suceava a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător cu drept de a pleda în faţa Curţii Constituţionale.Preşedintele acordă cuvântul procurorului, care se opune cererii de amânare. Curtea, având în vedere data sesizării sale, respectiv 28 mai 2010, apreciază că autorul excepţiei a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător şi, prin urmare, respinge cererea de amânare formulată.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.743/86/2009, Tribunalul Suceava - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.Excepţia a fost invocată de Asociaţia de Proprietari nr. 10 din Suceava într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe judecătoreşti prin care s-a respins cererea de anulare a unei autorizaţii de construcţie/demolare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neclare prin faptul că nu definesc exact conţinutul sintagmei "valoarea obiectului" în cazul proceselor şi cererilor în materie civilă sau comercială.În acest fel se lasă loc arbitrariului, revenind instanţelor posibilitatea de a califica o cale de atac şi de a adăuga sau exclude un grad de jurisdicţie, posibilitate ce este recunoscută exclusiv legiuitorului.Tribunalul Suceava - Secţia civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. I pct. 1 şi pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Analizând motivele invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. b) şi ale art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât dispoziţiile art. I pct. 1 şi pct. 40 din Legea nr. 219/2005 se referă tocmai la modificarea art. 2 alin. 1 lit. b) şi ale art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă a fost modificat prin art. I pct. 26 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, însă soluţia legislativă de principiu a fost menţinută, astfel încât, având în vedere că noua reglementare este aplicabilă litigiului pendinte, Curtea urmează să se pronunţe asupra art. 2 alin. 1 lit. b) şi a art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă în noua redactare.Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:- Art. 2: "Tribunalul judecă:1. în primă instanţă: [...] b) procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;"- Art. 282^1 alin. (1): "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, asupra acţiunilor posesorii, acţiunilor în evacuare în materie comercială, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă şi luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale şi în alte cazuri prevăzute de lege."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi art. 129 privind folosirea căilor de atac din Constituţia României, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragrafele 1 şi 2 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale atacate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 282^1 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat prin Decizia nr. 970 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 septembrie 2009, că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine, aşa cum susţinea autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 282^1 din Codul de procedură civilă, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabile.De altfel, astfel cum au reţinut Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2008, prevederile art. 282^1 din Codul de procedură civilă exprimă voinţa legiuitorului de a suprima posibilitatea exercitării apelului împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în primă instanţă în litigiile patrimoniale considerate de o importanţă valorică mai redusă, în scopul asigurării celerităţii de soluţionare a acestora.Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi că, fiind vorba despre un drept pe care convenţia l-a recunoscut fără să îl definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept (Hotărârea din 21 februarie 1975 pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 38). Pentru aceste motive nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, potrivit căruia "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum şi art. 129, care prevede că, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac.De asemenea, prin Decizia nr. 440 din 15 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 octombrie 2005 şi prin Decizia nr. 522 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 noiembrie 2005, Curtea a reţinut, în esenţă, că diferenţierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii şi, prin urmare, textul legal criticat nu instituie discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 din Constituţie, de natură să aducă atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii.Regimul juridic diferit este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor.Referitor la prevederile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, Curtea Constituţională a stabilit prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nicio categorie sau grup social, însă legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.Aceleaşi concluzii se impun şi în privinţa dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, aşa cum a constatat, de altfel, Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 1.417 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2011, statuând că dispoziţiile legale respective sunt constituţionale.Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele din deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) şi ale art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia de Proprietari nr. 10 din Suceava în Dosarul nr. 2.743/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2011.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae---------
| EMITENT |
Augustin Zegrean - preşedinteAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorFabian Niculae - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia de Proprietari nr. 10 din Suceava în Dosarul nr. 2.743/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Asociaţia de Proprietari nr. 10 din Suceava a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător cu drept de a pleda în faţa Curţii Constituţionale.Preşedintele acordă cuvântul procurorului, care se opune cererii de amânare. Curtea, având în vedere data sesizării sale, respectiv 28 mai 2010, apreciază că autorul excepţiei a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător şi, prin urmare, respinge cererea de amânare formulată.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.743/86/2009, Tribunalul Suceava - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.Excepţia a fost invocată de Asociaţia de Proprietari nr. 10 din Suceava într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe judecătoreşti prin care s-a respins cererea de anulare a unei autorizaţii de construcţie/demolare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neclare prin faptul că nu definesc exact conţinutul sintagmei "valoarea obiectului" în cazul proceselor şi cererilor în materie civilă sau comercială.În acest fel se lasă loc arbitrariului, revenind instanţelor posibilitatea de a califica o cale de atac şi de a adăuga sau exclude un grad de jurisdicţie, posibilitate ce este recunoscută exclusiv legiuitorului.Tribunalul Suceava - Secţia civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. I pct. 1 şi pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Analizând motivele invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. b) şi ale art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât dispoziţiile art. I pct. 1 şi pct. 40 din Legea nr. 219/2005 se referă tocmai la modificarea art. 2 alin. 1 lit. b) şi ale art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă a fost modificat prin art. I pct. 26 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, însă soluţia legislativă de principiu a fost menţinută, astfel încât, având în vedere că noua reglementare este aplicabilă litigiului pendinte, Curtea urmează să se pronunţe asupra art. 2 alin. 1 lit. b) şi a art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă în noua redactare.Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:- Art. 2: "Tribunalul judecă:1. în primă instanţă: [...] b) procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;"- Art. 282^1 alin. (1): "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, asupra acţiunilor posesorii, acţiunilor în evacuare în materie comercială, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă şi luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale şi în alte cazuri prevăzute de lege."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi art. 129 privind folosirea căilor de atac din Constituţia României, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragrafele 1 şi 2 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale atacate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 282^1 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat prin Decizia nr. 970 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 septembrie 2009, că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine, aşa cum susţinea autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 282^1 din Codul de procedură civilă, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabile.De altfel, astfel cum au reţinut Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2008, prevederile art. 282^1 din Codul de procedură civilă exprimă voinţa legiuitorului de a suprima posibilitatea exercitării apelului împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în primă instanţă în litigiile patrimoniale considerate de o importanţă valorică mai redusă, în scopul asigurării celerităţii de soluţionare a acestora.Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi că, fiind vorba despre un drept pe care convenţia l-a recunoscut fără să îl definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept (Hotărârea din 21 februarie 1975 pronunţată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 38). Pentru aceste motive nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, potrivit căruia "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum şi art. 129, care prevede că, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac.De asemenea, prin Decizia nr. 440 din 15 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 octombrie 2005 şi prin Decizia nr. 522 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 noiembrie 2005, Curtea a reţinut, în esenţă, că diferenţierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii şi, prin urmare, textul legal criticat nu instituie discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 din Constituţie, de natură să aducă atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii.Regimul juridic diferit este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor.Referitor la prevederile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, Curtea Constituţională a stabilit prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nicio categorie sau grup social, însă legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.Aceleaşi concluzii se impun şi în privinţa dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, aşa cum a constatat, de altfel, Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 1.417 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2011, statuând că dispoziţiile legale respective sunt constituţionale.Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele din deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) şi ale art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia de Proprietari nr. 10 din Suceava în Dosarul nr. 2.743/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2011.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae---------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari