DECIZIE nr. 977 din 12 iulie 2011referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 711 din 10 octombrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorBenke Karoly - magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Mureş - Secţia civilă în Dosarul nr. 434/102/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, lege care însă, prin art. 100, 169 şi art. 177 alin. (3), a preluat soluţia legislativă a cărei aplicare textele legale o prorogau. Se susţine că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât noile prevederi legale nu încalcă nici dreptul de pensie şi nici dreptul de proprietate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 434/102/2010, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate, abrogând în mod expres prevederile Legii nr. 218/2008 şi neprevăzând pensionarilor care au lucrat în locuri încadrate în grupa I şi/sau grupa II de muncă drepturile recunoscute acestora prin legea menţionată, afectează principiul separaţiei puterilor în stat, dreptul de proprietate privată şi dreptul la pensie, ceea ce încalcă art. 1 alin. (3)-(5), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (2) şi art. 115 alin. (6) din Constituţie. Totodată, acordarea drepturilor legal recunoscute la date diferite persoanelor îndreptăţite încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate stabilind doar decalarea termenului de aplicare a măsurilor de creştere a punctului de pensie în situaţia persoanelor care au desfăşurat activităţi în grupele I şi II de muncă. O atare decalare nu afectează conţinutul dreptului de pensie sau al dreptului de proprietate privată, legiuitorul, în cazul în care condiţiile economice, financiare sau sociale o impun, putând suspenda temporar aplicarea unor dispoziţii legale printr-un act de acelaşi nivel (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 46 din 12 februarie 2002).Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, având următorul cuprins:- Art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, şi art. II din Legea nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2008.";- Art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009: "Articolul II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, aprobată prin Legea nr. 155/2009, se modifică şi va avea următorul cuprins:«Art. II. - (1) Prevederile art. 1651 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin acordarea diferenţei dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, şi cel acordat conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009. (2) Punctajul mediu anual calculat conform prevederilor alin. (1) se adaugă la punctajul mediu anual cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2010. (3) În situaţia în care cuantumul pensiei aferent punctajului mediu anual rezultat în urma aplicării prevederilor alin. (2) este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se menţine cuantumul cuvenit ori aflat în plată până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de lege, se va obţine un cuantum al pensiei mai mare. (4) Drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) şi (2) se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2011.»"Se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(5) privind statul de drept, principiul separaţiei puterilor în stat şi principiul supremaţiei Constituţiei, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) cu referire la dreptul la pensie şi ale art. 115 alin. (6) privind delegarea legislativă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată următoarele:I. Dispoziţiile cu caracter substanţial introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 şi Legea nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2008, în corpul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, nu mai sunt în vigoare, întrucât prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, a fost abrogată Legea nr. 19/2000; Legea nr. 263/2010 a preluat, de principiu, soluţia legislativă criticată.Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, sub aspectul admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate sunt norme de drept substanţial aplicabile raportului juridic născut în baza Legii nr. 19/2000 şi, mai mult, soluţia lor de principiu a fost preluată chiar prin Legea nr. 263/2010. Cele două texte legale criticate continuă să îşi producă pe deplin efectele juridice pentru perioada 9 decembrie 2008-31 decembrie 2010, perioadă pentru care creşterea punctajelor medii anuale a fost calculată potrivit acestora. Prin urmare, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009.---------- Notă *) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.II. Pe fond, Curtea observă că cele două ordonanţe de urgenţă nu sunt criticate din punctul de vedere al prorogării aplicării în timp a majorărilor acordate la punctul de pensie, ci prin prisma faptului că legiuitorul delegat a diminuat majorările acordate prin Legea nr. 218/2008 la punctul de pensie. Astfel, iniţial, prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale s-a acordat un număr suplimentar de puncte asiguraţilor care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau II de muncă. Ulterior, fără a se abroga expres acest text, prin art. I din Legea nr. 218/2008 au fost majorate punctajele realizate în perioada cât asiguraţii au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în "grupe superioare de muncă". Guvernul a intervenit prin art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 şi a stabilit că majorarea punctajelor ce va fi acordată va reprezenta diferenţa dintre majorarea prevăzută de Legea nr. 218/2008 şi numărul suplimentar de puncte acordat deja prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008. În fine, Guvernul, prin art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009, nu a făcut decât să proroge aplicarea în timp a creşterii punctajului de pensie.Prin urmare, departe de a contracara voinţa Parlamentului, Guvernul, la nivel substanţial, a preluat soluţia legislativă cuprinsă în Legea nr. 218/2008, întrucât majorarea ce va fi acordată la punctul de pensie va fi egală cu cea prevăzută de Legea nr. 218/2008, majorare ce se va acorda practic în trepte, respectiv:- creşterea punctului de pensie prin efectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, acele puncte suplimentare fiind asimilate creşterii punctajului realizat prin art. II din Legea nr. 218/2008;- creşterea punctului de pensie la nivelul precizat practic în Legea nr. 218/2008 cu diferenţa dintre nivelul reglementat de Legea nr. 218/2008 şi majorarea obţinută deja prin efectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008.Mai mult decât atât, se poate constata că, şi în lipsa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, majorările prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi Legea nr. 218/2008 nu erau concurente, ci se excludeau una pe alta, întrucât ultimul act abroga implicit art. 78^2 din Legea nr. 19/2000, text introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, tocmai prin adoptarea unui nou conţinut al acestui articol. Prin urmare, în niciun caz noul conţinut nu se putea "adăuga" la vechiul conţinut, ci putea numai să îl înlocuiască.Prin urmare, atât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, cât şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 reprezintă o prelungire a Legii nr. 218/2008 sub aspectul dreptului substanţial şi nu pot fi catalogate ca acte de contracarare a voinţei Parlamentului, ceea ce înseamnă că nu au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (3) şi (4) sau ale art. 115 alin. (6) din Constituţie. În mod evident, dispoziţiile legale criticate nu afectează în mod negativ cuantumul pensiilor aflate în plată; din contră, prevăd chiar creşterea acestuia, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea art. 47 alin. (2) din Constituţie.În fine, cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil. În aceste condiţii se constată că dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocate în sprijinul excepţiei, nu au incidenţă în cauză.Pe cale de consecinţă, se constată că nici art. 1 alin. (5) din Constituţie nu a fost încălcat, de vreme ce dispoziţiile legale criticate nu contravin celorlalte texte constituţionale invocate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Mureş - Secţia civilă în Dosarul nr. 434/102/2010.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Benke Karoly-------
| EMITENT |
Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorBenke Karoly - magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Mureş - Secţia civilă în Dosarul nr. 434/102/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, lege care însă, prin art. 100, 169 şi art. 177 alin. (3), a preluat soluţia legislativă a cărei aplicare textele legale o prorogau. Se susţine că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât noile prevederi legale nu încalcă nici dreptul de pensie şi nici dreptul de proprietate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 434/102/2010, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate, abrogând în mod expres prevederile Legii nr. 218/2008 şi neprevăzând pensionarilor care au lucrat în locuri încadrate în grupa I şi/sau grupa II de muncă drepturile recunoscute acestora prin legea menţionată, afectează principiul separaţiei puterilor în stat, dreptul de proprietate privată şi dreptul la pensie, ceea ce încalcă art. 1 alin. (3)-(5), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (2) şi art. 115 alin. (6) din Constituţie. Totodată, acordarea drepturilor legal recunoscute la date diferite persoanelor îndreptăţite încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate stabilind doar decalarea termenului de aplicare a măsurilor de creştere a punctului de pensie în situaţia persoanelor care au desfăşurat activităţi în grupele I şi II de muncă. O atare decalare nu afectează conţinutul dreptului de pensie sau al dreptului de proprietate privată, legiuitorul, în cazul în care condiţiile economice, financiare sau sociale o impun, putând suspenda temporar aplicarea unor dispoziţii legale printr-un act de acelaşi nivel (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 46 din 12 februarie 2002).Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, având următorul cuprins:- Art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, şi art. II din Legea nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2008.";- Art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009: "Articolul II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, aprobată prin Legea nr. 155/2009, se modifică şi va avea următorul cuprins:«Art. II. - (1) Prevederile art. 1651 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin acordarea diferenţei dintre punctajul mediu anual rezultat în urma majorării efectuate conform prevederilor Legii nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, şi cel acordat conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009. (2) Punctajul mediu anual calculat conform prevederilor alin. (1) se adaugă la punctajul mediu anual cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2010. (3) În situaţia în care cuantumul pensiei aferent punctajului mediu anual rezultat în urma aplicării prevederilor alin. (2) este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se menţine cuantumul cuvenit ori aflat în plată până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de lege, se va obţine un cuantum al pensiei mai mare. (4) Drepturile de pensie rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) şi (2) se acordă beneficiarilor începând cu luna ianuarie 2011.»"Se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(5) privind statul de drept, principiul separaţiei puterilor în stat şi principiul supremaţiei Constituţiei, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) cu referire la dreptul la pensie şi ale art. 115 alin. (6) privind delegarea legislativă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată următoarele:I. Dispoziţiile cu caracter substanţial introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 şi Legea nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2008, în corpul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, nu mai sunt în vigoare, întrucât prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, a fost abrogată Legea nr. 19/2000; Legea nr. 263/2010 a preluat, de principiu, soluţia legislativă criticată.Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, sub aspectul admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate sunt norme de drept substanţial aplicabile raportului juridic născut în baza Legii nr. 19/2000 şi, mai mult, soluţia lor de principiu a fost preluată chiar prin Legea nr. 263/2010. Cele două texte legale criticate continuă să îşi producă pe deplin efectele juridice pentru perioada 9 decembrie 2008-31 decembrie 2010, perioadă pentru care creşterea punctajelor medii anuale a fost calculată potrivit acestora. Prin urmare, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009.---------- Notă *) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.II. Pe fond, Curtea observă că cele două ordonanţe de urgenţă nu sunt criticate din punctul de vedere al prorogării aplicării în timp a majorărilor acordate la punctul de pensie, ci prin prisma faptului că legiuitorul delegat a diminuat majorările acordate prin Legea nr. 218/2008 la punctul de pensie. Astfel, iniţial, prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale s-a acordat un număr suplimentar de puncte asiguraţilor care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau II de muncă. Ulterior, fără a se abroga expres acest text, prin art. I din Legea nr. 218/2008 au fost majorate punctajele realizate în perioada cât asiguraţii au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în "grupe superioare de muncă". Guvernul a intervenit prin art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 şi a stabilit că majorarea punctajelor ce va fi acordată va reprezenta diferenţa dintre majorarea prevăzută de Legea nr. 218/2008 şi numărul suplimentar de puncte acordat deja prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008. În fine, Guvernul, prin art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009, nu a făcut decât să proroge aplicarea în timp a creşterii punctajului de pensie.Prin urmare, departe de a contracara voinţa Parlamentului, Guvernul, la nivel substanţial, a preluat soluţia legislativă cuprinsă în Legea nr. 218/2008, întrucât majorarea ce va fi acordată la punctul de pensie va fi egală cu cea prevăzută de Legea nr. 218/2008, majorare ce se va acorda practic în trepte, respectiv:- creşterea punctului de pensie prin efectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, acele puncte suplimentare fiind asimilate creşterii punctajului realizat prin art. II din Legea nr. 218/2008;- creşterea punctului de pensie la nivelul precizat practic în Legea nr. 218/2008 cu diferenţa dintre nivelul reglementat de Legea nr. 218/2008 şi majorarea obţinută deja prin efectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008.Mai mult decât atât, se poate constata că, şi în lipsa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, majorările prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi Legea nr. 218/2008 nu erau concurente, ci se excludeau una pe alta, întrucât ultimul act abroga implicit art. 78^2 din Legea nr. 19/2000, text introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, tocmai prin adoptarea unui nou conţinut al acestui articol. Prin urmare, în niciun caz noul conţinut nu se putea "adăuga" la vechiul conţinut, ci putea numai să îl înlocuiască.Prin urmare, atât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008, cât şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 reprezintă o prelungire a Legii nr. 218/2008 sub aspectul dreptului substanţial şi nu pot fi catalogate ca acte de contracarare a voinţei Parlamentului, ceea ce înseamnă că nu au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (3) şi (4) sau ale art. 115 alin. (6) din Constituţie. În mod evident, dispoziţiile legale criticate nu afectează în mod negativ cuantumul pensiilor aflate în plată; din contră, prevăd chiar creşterea acestuia, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea art. 47 alin. (2) din Constituţie.În fine, cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil. În aceste condiţii se constată că dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocate în sprijinul excepţiei, nu au incidenţă în cauză.Pe cale de consecinţă, se constată că nici art. 1 alin. (5) din Constituţie nu a fost încălcat, de vreme ce dispoziţiile legale criticate nu contravin celorlalte texte constituţionale invocate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Mureş - Secţia civilă în Dosarul nr. 434/102/2010.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Benke Karoly-------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari