DECIZIE nr. 463 din 12 aprilie 2011referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2 şi art. 321 din Codul penal
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 431 din 21 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAfrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2 şi art. 321 din Codul penal, excepţie ridicată de Ion Palaghia în Dosarul nr. 5.206/256/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.206/256/2008, Tribunalului Constanţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 180 alin. 2 şi art. 321 din Codul penal, excepţie ridicată de Ion Palaghia în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în apel, inculpatul în cauză fiind cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 180 alin. 2 şi art. 321 alin. 1 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 180 alin. 2 din Codul penal încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiţiei, precum şi ale art. 6 privind Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece atât legea penală, cât şi cea contravenţională apără valori fundamentale, cu deosebirea că încadrarea faptei antisociale în una din cele două categorii este dată de importanţa relaţiei sociale protejate şi de gradul concret de pericol. Or, de vreme ce nu există niciun fel de diferenţă între infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal şi contravenţia prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi a liniştii publice, nu se justifică incriminarea penală a actelor de violenţă în funcţie de numărul zilelor de îngrijiri medicale.De asemenea, prevederile art. 321 din Codul penal contravin, în opinia autorului, dispoziţiilor constituţionale ale art. 30 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertăţii de exprimare, deoarece incriminarea unor astfel de acţiuni contrazice esenţa temeiului constituţional invocat. Totodată, afectează şi art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei înfăptuită numai în numele legii şi art. 126 referitor la Instanţele judecătoreşti, deoarece fapta incriminată poate constitui atât infracţiune, cât şi contravenţie. Întrucât nu există însă criterii concrete de diferenţiere a celor două fapte antisociale, autorul consideră că este posibilă o interpretare subiectivă şi arbitrară a acestora de natură a prejudicia drepturile constituţionale menţionate anterior.Tribunalul Constanţa - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 180 alin. 2 - Lovirea sau alte violenţe şi art. 321 - Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice din Codul penal, care au următorul conţinut:- Art. 180 alin. 2: "Lovirea sau actele de violenţă care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă."- Art. 321: "Fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.Dacă prin fapta prevăzută la alin. 1 s-au tulburat grav liniştea şi ordinea publică, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 30 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertăţii de exprimare, art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiţiei şi art. 126 referitoare la Instanţele judecătoreşti, precum şi ale art. 6 privind Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.433 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2011, Curtea Constituţională a statuat că o critică fundamentată pe compararea modului de incriminare în Codul penal a infracţiunii de lovire sau alte violenţe şi a infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri cu sancţionarea contravenţională a altor fapte antisociale este inadmisibilă, deoarece "examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.Ipotetic, chiar dacă s-ar accepta această posibilitate, referitoare la identitatea de fapte între contravenţie şi infracţiune, Curtea constată că o eventuală eroare cu privire la dispoziţiile ce ar putea fi incidente fondului poate fi cenzurată doar de instanţa de judecată, controlul de contencios constituţional, în acord cu prevederile art. 124 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (1) din Constituţie, neputând fi convertit într-un control judiciar chemat să înfăptuiască justiţia. Curtea Constituţională nu face parte din autoritatea judecătorească, ci este unica autoritate de jurisdicţie constituţională, care asigură, printre altele, pe calea excepţiei, controlul legilor sau ordonanţelor ori dispoziţiilor dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care încalcă dispoziţiile ori principiile Legii fundamentale, şi nicidecum pe cele ale celorlalte acte normative."Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2 şi art. 321 din Codul penal, excepţie ridicată de Ion Palaghia în Dosarul nr. 5.206/256/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru__________
| EMITENT |
Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorAfrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2 şi art. 321 din Codul penal, excepţie ridicată de Ion Palaghia în Dosarul nr. 5.206/256/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.206/256/2008, Tribunalului Constanţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 180 alin. 2 şi art. 321 din Codul penal, excepţie ridicată de Ion Palaghia în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în apel, inculpatul în cauză fiind cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 180 alin. 2 şi art. 321 alin. 1 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 180 alin. 2 din Codul penal încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiţiei, precum şi ale art. 6 privind Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece atât legea penală, cât şi cea contravenţională apără valori fundamentale, cu deosebirea că încadrarea faptei antisociale în una din cele două categorii este dată de importanţa relaţiei sociale protejate şi de gradul concret de pericol. Or, de vreme ce nu există niciun fel de diferenţă între infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal şi contravenţia prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi a liniştii publice, nu se justifică incriminarea penală a actelor de violenţă în funcţie de numărul zilelor de îngrijiri medicale.De asemenea, prevederile art. 321 din Codul penal contravin, în opinia autorului, dispoziţiilor constituţionale ale art. 30 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertăţii de exprimare, deoarece incriminarea unor astfel de acţiuni contrazice esenţa temeiului constituţional invocat. Totodată, afectează şi art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei înfăptuită numai în numele legii şi art. 126 referitor la Instanţele judecătoreşti, deoarece fapta incriminată poate constitui atât infracţiune, cât şi contravenţie. Întrucât nu există însă criterii concrete de diferenţiere a celor două fapte antisociale, autorul consideră că este posibilă o interpretare subiectivă şi arbitrară a acestora de natură a prejudicia drepturile constituţionale menţionate anterior.Tribunalul Constanţa - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 180 alin. 2 - Lovirea sau alte violenţe şi art. 321 - Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice din Codul penal, care au următorul conţinut:- Art. 180 alin. 2: "Lovirea sau actele de violenţă care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă."- Art. 321: "Fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.Dacă prin fapta prevăzută la alin. 1 s-au tulburat grav liniştea şi ordinea publică, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 30 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertăţii de exprimare, art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiţiei şi art. 126 referitoare la Instanţele judecătoreşti, precum şi ale art. 6 privind Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.433 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2011, Curtea Constituţională a statuat că o critică fundamentată pe compararea modului de incriminare în Codul penal a infracţiunii de lovire sau alte violenţe şi a infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri cu sancţionarea contravenţională a altor fapte antisociale este inadmisibilă, deoarece "examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.Ipotetic, chiar dacă s-ar accepta această posibilitate, referitoare la identitatea de fapte între contravenţie şi infracţiune, Curtea constată că o eventuală eroare cu privire la dispoziţiile ce ar putea fi incidente fondului poate fi cenzurată doar de instanţa de judecată, controlul de contencios constituţional, în acord cu prevederile art. 124 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (1) din Constituţie, neputând fi convertit într-un control judiciar chemat să înfăptuiască justiţia. Curtea Constituţională nu face parte din autoritatea judecătorească, ci este unica autoritate de jurisdicţie constituţională, care asigură, printre altele, pe calea excepţiei, controlul legilor sau ordonanţelor ori dispoziţiilor dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care încalcă dispoziţiile ori principiile Legii fundamentale, şi nicidecum pe cele ale celorlalte acte normative."Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2 şi art. 321 din Codul penal, excepţie ridicată de Ion Palaghia în Dosarul nr. 5.206/256/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru__________
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari