DECIZIE nr. 432 din 7 aprilie 2011referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, precum şi a ordonanţei de urgenţă în ansamblul său
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 358 din 23 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorBenke Karoly - magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Crina Roşan şi alţii în Dosarul nr. 21.694/300/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.283D/2010.La apelul nominal răspunde, pentru partea Universitatea de Vest din Timişoara, consilier juridic cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 3.512D/2010 şi nr. 4.414D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, excepţie ridicată de Ion Marcel Constantin şi alţii, precum şi de Judecătoria Piteşti - Secţia civilă, din oficiu, în dosarele nr. 22.911/299/2009 şi nr. 7.334/280/2010 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă.La apelul nominal răspunde, pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, consilier juridic cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 3.512D/2010 şi nr. 4.414D/2010 la Dosarul nr. 3.283D/2010.Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.512D/2010 şi nr. 4.414D/2010 la Dosarul nr. 3.283D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 23 iunie 2010, 9 februarie 2010 şi 21 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 21.694/300/2009, nr. 22.911/299/2009 şi nr. 7.334/280/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoria Piteşti - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Crina Roşan şi alţii, Ion Marcel Constantin şi alţii, precum şi de Judecătoria Piteşti - Secţia civilă, din oficiu, în cauze având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva respingerii cererii de încuviinţare a executării silite, a plângerii introduse împotriva refuzului executorului judecătoresc de punere în executare a unei sentinţe, unor contestaţii la executare, respectiv soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate din punct de vedere al neconstituţionalităţii extrinseci, se arată că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 nu a fost justificată de existenţa unei situaţii extraordinare, ci de implicaţiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti. În acest sens, se arată că sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele care au fundamentat deciziile Curţii Constituţionale nr. 784 din 12 mai 2009 şi nr. 104 din 20 ianuarie 2009.În privinţa neconstituţionalităţii intrinseci, se susţine că sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (4) şi art. 21 din Constituţie, prin prelungirea de către legiuitor, în mod nejustificat, a plăţii sumelor stabilite în titluri executorii.Se susţine, de asemenea, că dispoziţiile legale criticate încalcă art. 16 şi art. 44 din Constituţie prin crearea unei inegalităţi între stat şi particulari în ceea ce priveşte regimul executării silite asupra fondurilor băneşti şi prin excluderea posibilităţii aplicării dreptului comun în raport cu autorităţile şi instituţiile publice debitoare. Se mai apreciază că statul debitor nu poate folosi dreptul său de iniţiativă legislativă pentru a-şi crea o situaţie mai favorabilă care să împiedice creditorii să îşi valorifice titlurile executorii pe care le au împotriva acestuia. Totodată, se arată că se creează o vădită discriminare între creditorii bugetari ai unor drepturi de natură salarială şi ceilalţi creditori salariaţi aflaţi în situaţii similare.Având în vedere cele de mai sus, se apreciază că sunt încălcate şi prevederile art. 53 din Constituţie.Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009. Însă, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, pe lângă criticile punctuale ce priveşte textele sus-menţionate, autorii excepţiei fac şi o critică extrinsecă a ordonanţei de urgenţă, astfel încât, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii atât a art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, cât şi asupra ordonanţei de urgenţă în ansamblul său. Textele criticate punctual au următorul cuprins:- Art. 1: "(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plăteşte 34% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plăteşte 33% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plăteşte 33% din valoarea titlului executoriu. (2) În cursul termenelor prevăzute la alin. (1) şi (1^1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept. (3) Sumele prevăzute la alin. (1) şi (1^1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică. (4) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin sectorul bugetar se înţelege autorităţile şi instituţiile publice a căror finanţare se asigură astfel: a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz; b) din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz; c) integral din venituri proprii".- Art. 3: "Plăţile restante la sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 76/2009, şi a prevederilor Ordinului ministrului justiţiei, al ministrului economiei şi finanţelor, al preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1.859/C/2.484/26.650/131/3.774/C/2008 privind modalitatea de eşalonare a plăţii sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei se execută cu respectarea prevederilor art. 1 şi 2".Ca urmare a abrogării alin. (1^1) al art. I, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010, referirile alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol la acest alineat au rămas fără obiect.Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă. Totodată, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată următoarele:Prin mai multe decizii, respectiv Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, Decizia nr. 713 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 714 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 24 iunie 2010, Decizia nr. 823 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 30 august 2010, sau Decizia nr. 1.151 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Curtea a constatat constituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 în raport cu critici identice de neconstituţionalitate.I. Cu acele ocazii, referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea a arătat că acestea sunt neîntemeiate, întrucât, "raportat la cauza de faţă, [...] Guvernul a motivat situaţia extraordinară ca fiind determinată de:- dificultăţile întâmpinate cu privire la executarea hotărârilor judecătoreşti având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar,- influenţa substanţială asupra bugetului de stat pe anul 2009 pe care o are executarea, în condiţiile dreptului comun, a titlurilor executorii,- necesitatea menţinerii echilibrelor bugetare şi, în mod implicit, nerespectarea angajamentelor interne şi internaţionale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetar".Având în vedere jurisprudenţa sa cu privire la art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea a analizat fiecare dintre aceste motive invocate de Guvern, pentru a stabili dacă implicaţiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti, în situaţia dată, se circumscriu situaţiei extraordinare sau unor elemente de oportunitate.Curtea a constatat că, în anumite situaţii extreme, precum în cea de faţă, implicaţiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti se pot constitui într-o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, în condiţiile în care asemenea măsuri sunt motivate, în mod fundamentat, de apărarea stabilităţii economice a statului român. O atare situaţie extraordinară, în mod evident, are un caracter temporar, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătoreşti în conformitate cu dreptul comun în materie, respectiv Codul de procedură civilă sau Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, după caz, chiar dacă debitor este statul. Altfel, Guvernul nu poate uza de reglementarea, în viitor, în mod nelimitat, a unor proceduri derogatorii de la dreptul comun atunci când statul este debitor; este sarcina statului să găsească soluţii pentru executarea conformă a hotărârilor judecătoreşti, potrivit dreptului comun. În caz contrar, nu ar mai exista o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, ci, mai degrabă, s-ar pune în evidenţă elemente de oportunitate legislativă.II. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea a constatat, prin aceleaşi decizii, că şi acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive:"Nu se poate reţine existenţa niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor şi-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti.[...] în cauza de faţă, astfel cum s-a arătat şi mai sus, măsura contestată urmăreşte un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Astfel, situaţia particulară ivită şi motivată prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamă o diferenţă evidentă de tratament juridic. [...]."Cu privire la invocarea art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale - Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, - "procesul civil parcurge două faze: judecata şi executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia". Însă, aşa cum s-a arătat şi mai sus, actul normativ criticat este o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa. Faptul că acesta îşi execută creanţa într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. De altfel, chiar şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluţionând cererea nr. 60858/00 şi pronunţând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unităţii militare debitoare. Totodată, prin Hotărârea din 7 iunie 2002, pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidităţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare. Or, în cauza de faţă, Guvernul român nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătoreşti, ci se obligă la plata eşalonată a sumelor prevăzute prin acestea. Executarea eşalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica.Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă şi executorie constituie un bun în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; neexecutarea plăţii într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca şi faptul că lipsa de lichidităţi nu poate justifica un asemenea comportament [Hotărârea din 19 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Ambruosi împotriva Italiei, precum şi hotărârile din 7 mai 2002 şi 15 ianuarie 2009, pronunţate în cauzele Burdov împotriva Rusiei şi Burdov (2) împotriva Rusiei]. Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate.Având în vedere toate aceste considerente şi ţinând cont de împrejurarea că, deşi ulterior pronunţării Deciziei nr. 188 din 2 martie 2010, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010 în sensul reeşalonării plăţii sumelor respective în perioada 2012-2014, Curtea constată că atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea în continuare.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, precum şi a ordonanţei de urgenţă în ansamblul său, excepţie ridicată de Crina Roşan şi alţii, Ion Marcel Constantin şi alţii, precum şi de Judecătoria Piteşti - Secţia civilă, din oficiu, în dosarele nr. 21.694/300/2009, nr. 22.911/299/2009 şi nr. 7.334/280/2010 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Benke Karoly--------
| EMITENT |
Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorBenke Karoly - magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Crina Roşan şi alţii în Dosarul nr. 21.694/300/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.283D/2010.La apelul nominal răspunde, pentru partea Universitatea de Vest din Timişoara, consilier juridic cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 3.512D/2010 şi nr. 4.414D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, excepţie ridicată de Ion Marcel Constantin şi alţii, precum şi de Judecătoria Piteşti - Secţia civilă, din oficiu, în dosarele nr. 22.911/299/2009 şi nr. 7.334/280/2010 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă.La apelul nominal răspunde, pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, consilier juridic cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 3.512D/2010 şi nr. 4.414D/2010 la Dosarul nr. 3.283D/2010.Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.512D/2010 şi nr. 4.414D/2010 la Dosarul nr. 3.283D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 23 iunie 2010, 9 februarie 2010 şi 21 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 21.694/300/2009, nr. 22.911/299/2009 şi nr. 7.334/280/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoria Piteşti - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Crina Roşan şi alţii, Ion Marcel Constantin şi alţii, precum şi de Judecătoria Piteşti - Secţia civilă, din oficiu, în cauze având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva respingerii cererii de încuviinţare a executării silite, a plângerii introduse împotriva refuzului executorului judecătoresc de punere în executare a unei sentinţe, unor contestaţii la executare, respectiv soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate din punct de vedere al neconstituţionalităţii extrinseci, se arată că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 nu a fost justificată de existenţa unei situaţii extraordinare, ci de implicaţiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti. În acest sens, se arată că sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele care au fundamentat deciziile Curţii Constituţionale nr. 784 din 12 mai 2009 şi nr. 104 din 20 ianuarie 2009.În privinţa neconstituţionalităţii intrinseci, se susţine că sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (4) şi art. 21 din Constituţie, prin prelungirea de către legiuitor, în mod nejustificat, a plăţii sumelor stabilite în titluri executorii.Se susţine, de asemenea, că dispoziţiile legale criticate încalcă art. 16 şi art. 44 din Constituţie prin crearea unei inegalităţi între stat şi particulari în ceea ce priveşte regimul executării silite asupra fondurilor băneşti şi prin excluderea posibilităţii aplicării dreptului comun în raport cu autorităţile şi instituţiile publice debitoare. Se mai apreciază că statul debitor nu poate folosi dreptul său de iniţiativă legislativă pentru a-şi crea o situaţie mai favorabilă care să împiedice creditorii să îşi valorifice titlurile executorii pe care le au împotriva acestuia. Totodată, se arată că se creează o vădită discriminare între creditorii bugetari ai unor drepturi de natură salarială şi ceilalţi creditori salariaţi aflaţi în situaţii similare.Având în vedere cele de mai sus, se apreciază că sunt încălcate şi prevederile art. 53 din Constituţie.Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009. Însă, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, pe lângă criticile punctuale ce priveşte textele sus-menţionate, autorii excepţiei fac şi o critică extrinsecă a ordonanţei de urgenţă, astfel încât, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii atât a art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, cât şi asupra ordonanţei de urgenţă în ansamblul său. Textele criticate punctual au următorul cuprins:- Art. 1: "(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plăteşte 34% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plăteşte 33% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plăteşte 33% din valoarea titlului executoriu. (2) În cursul termenelor prevăzute la alin. (1) şi (1^1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept. (3) Sumele prevăzute la alin. (1) şi (1^1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică. (4) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin sectorul bugetar se înţelege autorităţile şi instituţiile publice a căror finanţare se asigură astfel: a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz; b) din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz; c) integral din venituri proprii".- Art. 3: "Plăţile restante la sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 76/2009, şi a prevederilor Ordinului ministrului justiţiei, al ministrului economiei şi finanţelor, al preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1.859/C/2.484/26.650/131/3.774/C/2008 privind modalitatea de eşalonare a plăţii sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei se execută cu respectarea prevederilor art. 1 şi 2".Ca urmare a abrogării alin. (1^1) al art. I, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010, referirile alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol la acest alineat au rămas fără obiect.Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă. Totodată, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată următoarele:Prin mai multe decizii, respectiv Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, Decizia nr. 713 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 714 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 24 iunie 2010, Decizia nr. 823 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 30 august 2010, sau Decizia nr. 1.151 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Curtea a constatat constituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 în raport cu critici identice de neconstituţionalitate.I. Cu acele ocazii, referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea a arătat că acestea sunt neîntemeiate, întrucât, "raportat la cauza de faţă, [...] Guvernul a motivat situaţia extraordinară ca fiind determinată de:- dificultăţile întâmpinate cu privire la executarea hotărârilor judecătoreşti având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar,- influenţa substanţială asupra bugetului de stat pe anul 2009 pe care o are executarea, în condiţiile dreptului comun, a titlurilor executorii,- necesitatea menţinerii echilibrelor bugetare şi, în mod implicit, nerespectarea angajamentelor interne şi internaţionale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetar".Având în vedere jurisprudenţa sa cu privire la art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea a analizat fiecare dintre aceste motive invocate de Guvern, pentru a stabili dacă implicaţiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti, în situaţia dată, se circumscriu situaţiei extraordinare sau unor elemente de oportunitate.Curtea a constatat că, în anumite situaţii extreme, precum în cea de faţă, implicaţiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti se pot constitui într-o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, în condiţiile în care asemenea măsuri sunt motivate, în mod fundamentat, de apărarea stabilităţii economice a statului român. O atare situaţie extraordinară, în mod evident, are un caracter temporar, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătoreşti în conformitate cu dreptul comun în materie, respectiv Codul de procedură civilă sau Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, după caz, chiar dacă debitor este statul. Altfel, Guvernul nu poate uza de reglementarea, în viitor, în mod nelimitat, a unor proceduri derogatorii de la dreptul comun atunci când statul este debitor; este sarcina statului să găsească soluţii pentru executarea conformă a hotărârilor judecătoreşti, potrivit dreptului comun. În caz contrar, nu ar mai exista o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, ci, mai degrabă, s-ar pune în evidenţă elemente de oportunitate legislativă.II. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea a constatat, prin aceleaşi decizii, că şi acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive:"Nu se poate reţine existenţa niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor şi-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti.[...] în cauza de faţă, astfel cum s-a arătat şi mai sus, măsura contestată urmăreşte un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Astfel, situaţia particulară ivită şi motivată prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamă o diferenţă evidentă de tratament juridic. [...]."Cu privire la invocarea art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale - Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, - "procesul civil parcurge două faze: judecata şi executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia". Însă, aşa cum s-a arătat şi mai sus, actul normativ criticat este o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa. Faptul că acesta îşi execută creanţa într-o perioadă de 3 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. De altfel, chiar şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluţionând cererea nr. 60858/00 şi pronunţând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unităţii militare debitoare. Totodată, prin Hotărârea din 7 iunie 2002, pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidităţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare. Or, în cauza de faţă, Guvernul român nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătoreşti, ci se obligă la plata eşalonată a sumelor prevăzute prin acestea. Executarea eşalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica.Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă şi executorie constituie un bun în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; neexecutarea plăţii într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca şi faptul că lipsa de lichidităţi nu poate justifica un asemenea comportament [Hotărârea din 19 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Ambruosi împotriva Italiei, precum şi hotărârile din 7 mai 2002 şi 15 ianuarie 2009, pronunţate în cauzele Burdov împotriva Rusiei şi Burdov (2) împotriva Rusiei]. Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate.Având în vedere toate aceste considerente şi ţinând cont de împrejurarea că, deşi ulterior pronunţării Deciziei nr. 188 din 2 martie 2010, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010 în sensul reeşalonării plăţii sumelor respective în perioada 2012-2014, Curtea constată că atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea în continuare.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, precum şi a ordonanţei de urgenţă în ansamblul său, excepţie ridicată de Crina Roşan şi alţii, Ion Marcel Constantin şi alţii, precum şi de Judecătoria Piteşti - Secţia civilă, din oficiu, în dosarele nr. 21.694/300/2009, nr. 22.911/299/2009 şi nr. 7.334/280/2010 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Benke Karoly--------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari