DECIZIE nr. 274 din 24 februarie 2011referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 355 din 23 mai 2011



    Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorPatricia Marilena Ionea - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Iulieana Maistru în Dosarul nr. 38.866/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.091D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 3.720D/2010, nr. 3.721D/2010 şi nr. 3.725D/2010, având ca obiect excepţii de neconstituţionalitate ale aceloraşi dispoziţii de lege, excepţii ridicate de Eugen Asăvoaei, Ioan Iftimi şi Vasile Iuria în dosarele nr. 38.854/3/2009, nr. 38.862/3/2009 şi nr. 38.865/3/2009 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.091D/2010, nr. 3.720D/2010, nr. 3.721D/2010 şi nr. 3.725D/2010 este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.720D/2010, nr. 3.721D/2010 şi nr. 3.725D/2010 la Dosarul nr. 1.091D/2010, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 23 şi 29 martie 2010, 17 mai 2010 şi 7 aprilie 2010, pronunţate în dosarele nr. 38.866/3/2009, nr. 38.854/3/2009, 38.862/3/2009 şi nr. 38.865/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Iulieana Maistru, Eugen Asăvoaei, Ioan Iftimi şi Vasile Iuria cu prilejul soluţionării unor conflicte de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textul de lege criticat are o formulare lacunară, ambiguă, nestabilind cu claritate condiţiile angajării răspunderii patrimoniale a salariatului. Astfel, aprecierea existenţei unei pagube materiale, a întinderii acesteia şi a modului de angajare a acestei răspunderi sunt lăsate la latitudinea angajatorului, iar nu a instanţei de judecată, încălcându-se principiul statului de drept şi accesul liber la justiţie.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstitu ţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii potrivit cărora "Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie".Autorii excepţiei consideră că acest text de lege contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul de drept şi obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor şi art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia critică redactarea neclară a art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, care dă posibilitatea angajatorului de a stabili ce sume sunt "nedatorate", precum şi cuantumul acestora. De asemenea, arată că nu sunt specificate nici condiţiile în care poate fi antrenată răspunderea patrimonială a salariatului, astfel că acestuia i se poate pretinde restituirea unor sume de bani, fără ca instanţa să se fi pronunţat asupra existenţei şi întinderii acestei obligaţii.Faţă de aceste susţineri se reţine că, într-adevăr, textul de lege criticat nu dă o definiţie exactă a noţiunii de "sumă nedatorată" şi nici nu detaliază condiţiile în care se naşte obligaţia de restituire. El vine să acopere însă, prin excluderea tuturor celorlalte situaţii prevăzute de lege care antrenează răspunderea patrimonială a salariatului, cazurile când, fără a fi reţinută vinovăţia acestuia, este obligat la restituirea unor sume încasate de la angajator, întrucât acestea nu i se cuveneau, neexistând o justă cauză. De asemenea, având în vedere contextul reglementării, este evident că obligaţia de restituire se naşte în legătură cu desfăşurarea raporturilor de muncă. De asemenea, dispoziţiile art. 273-275 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii reglementează procedura de recuperare a daunelor de la salariat. În cazul în care între salariat şi angajator nu există un acord cu privire la restituirea sumelor nedatorate, obligaţia de restituire nu va putea fi stabilită decât pe cale judecătorească, la instanţa competentă să soluţioneze conflictul de drepturi respectiv, potrivit dispoziţiilor art. 281 şi următoarele din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.În legătură cu cele reţinute în prezenta cauză, apar ca fiind relevante considerentele Deciziei nr. 24 din 22 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, în care s-a statuat că "interdicţia reţinerii din salariu cu titlu de daune, fără ca datoria să fie scadentă, lichidă şi exigibilă, constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, prevăzută de art. 164 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, este menită să elimine arbitrariul din reglementările anterioare, când conducerea unităţii stabilea existenţa pagubei, întinderea acesteia, lua măsuri de recuperare prin dispoziţie de imputare şi proceda de îndată la reţinerea din drepturile salariale, urmând ca salariatul să se adreseze organelor de jurisdicţie pentru apărarea intereselor sale legitime. În condiţiile statului de drept, valoare consacrată prin art. 1 alin. (3) din Constituţie, răspunderea patrimonială pentru daune se impune să se stabilească de către instanţele de judecată, care, potrivit art. 123 alin. (1) din Constituţie, înfăptuiesc justiţia în numele legii. Acelaşi principiu constituţional mai impune ca orice executare silită să aibă la bază un titlu executoriu valabil. Aceasta însă nu lezează libertatea contractuală, deoarece părţile contractante pot conveni de comun acord asupra modalităţilor de executare sau de stingere a obligaţiilor lor reciproce. De asemenea, nu este îngrădit nici dreptul salariatului să consimtă de bunăvoie la recuperarea eventualelor daune cauzate de el, fără să aştepte pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti. Ipoteza reglementată de alin. (2) al dispoziţiei legale criticate se referă doar la situaţiile în care salariatul nu acoperă de bunăvoie dauna cauzată angajatorului".Faţă de cele arătate, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Iulieana Maistru, Eugen Asăvoaei, Ioan Iftimi şi Vasile Iuria în dosarele nr. 38.866/3/2009, nr. 38.854/3/2009, nr. 38.862/3/2009 şi nr. 38.865/3/2009 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea-----