DECIZIE nr. 1.595 din 9 decembrie 2010referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 88 din 2 februarie 2011



    Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorValentina Bărbăţeanu - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Mircea Dumitrescu în Dosarul nr. 3.264/299/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 1.393D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.430D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, ridicată de Societatea Comercială "Trust Com Center" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 45.397/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, văzând identitatea parţială de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.430D/2010 la Dosarul nr. 1.393D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu au fost formulate critici noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei deja existente în acest domeniu.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 1 aprilie 2010 şi 19 ianuarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 3.264/299/2009 şi nr. 45.397/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi, respectiv, a prevederilor art. 32 din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Mircea Dumitrescu şi, respectiv, Societatea Comercială "Trust Com Center" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în cauze având ca obiect "obligaţia de a face", aflate în stadiul procesual al apelului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât instanţele judecătoreşti, odată sesizate de reprezentanţii primăriei, se pronunţă doar în mod formal cu privire la desfiinţarea construcţiilor realizate fără autorizaţie. Se arată că nu este asigurat dreptul la un proces echitabil, pârâtul fiind lipsit de posibilitatea de a se apăra. Totodată, se susţine că este încălcat şi dreptul de proprietate, textul de lege criticat aducându-i o limitare excesivă, care nu poate concilia interesul particular cu cel general. În acest sens se menţionează că instanţa poate să dispună desfiinţarea construcţiei fără a fi necesară emiterea în prealabil a autorizaţiei de demolare.Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a civilă s-a referit la întregul art. 32 din Legea nr. 50/1991, în realitate, din motivarea excepţiei rezultă că acesta a avut în vedere numai dispoziţiile alin. (1) al art. 32 din legea menţionată. De aceea, Curtea reţine ca obiect al excepţiei prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:- Art. 32 alin (1): "(1) În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei; b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private şi art. 124 alin. (1) potrivit căruia justiţia se înfăptuieşte în numele legii. Invocă, de asemenea, şi prevederile art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezentele cauze conexate. Prin mai multe decizii, dintre care pot fi amintite exemplificativ Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, sau Decizia nr. 639 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia, reţinând că instanţa de judecată va soluţiona cauza şi va dispune măsurile corespunzătoare în cadrul unui litigiu de natură să asigure părţilor, deci şi pârâtului, toate garanţiile procedurale pe care le presupune exercitarea liberului acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Curtea a observat, de asemenea, că nu se poate susţine că prin desfiinţarea unei construcţii nelegal executate s-ar încălca dreptul de proprietate, întrucât demolarea, dispusă de o instanţă judecătorească la finalul unui proces în care s-au putut formula apărări şi administra probe, este consecinţa nerespectării de către constructor a prevederilor imperative ale legii privitoare la autorizările necesare edificării imobilului respectiv. În acelaşi sens, Curtea a constatat că textul constituţional al art. 44 referitor la garantarea dreptului de proprietate statorniceşte că limitele şi conţinutul acestuia sunt stabilite prin lege, iar alin. (7) al art. 44 din Constituţie prevede că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. În plus, Curtea Constituţională a amintit că atât din propria sa jurisprudenţă, cât şi din cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului se desprinde ideea că dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportă unele limitări, care trebuie să păstreze un echilibru între interesul general şi interesul privat al cetăţenilor.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Mircea Dumitrescu în Dosarul nr. 3.264/299/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi de Societatea Comercială "Trust Com Center" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 45.397/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu-------