DECIZIE nr. 1.280 din 12 octombrie 2010referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 786 din 24 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorBenke Karoly - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul SANITAS - Spitalul Municipal Brad în Dosarul nr. 6.335/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.335/97/2009, Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul SANITAS - Spitalul Municipal Brad într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile criticate abrogă numai art. 41^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul de stat, nu şi Hotărârea Guvernului nr. 578/2008 privind stabilirea cuantumului primei de stabilitate pentru personalul din sistemul sanitar, precum şi a modului de acordare a acesteia, care continuă să fie în vigoare şi să reglementeze în favoarea personalului din sistemul sanitar prima de stabilitate.Totodată, se arată că art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 abrogă o dispoziţie legală care prevedea acordarea unui drept salarial şi încalcă prevederile constituţionale referitoare la caracterul obligatoriu al contractelor colective, întrucât prima menţionată era prevăzută şi de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară şi la nivel de unitate.Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, având următorul cuprins:"La 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, se abrogă: [...]5. Art. 21 şi 41^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 2 decembrie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2005, cu modificările şi completările ulterioare."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 1 alin. (5) privind respectarea supremaţiei Constituţiei, art. 41 alin. (2) privind măsurile de protecţie socială la care sunt îndrituiţi salariaţii, art. 41 alin. (5) privind caracterul obligatoriu al convenţiilor colective şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile constituţionale pretins încălcate, Curtea constată următoarele:Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară a preluat dispoziţiile legale referitoare la prima de stabilitate prevăzute de art. 41^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004. Curtea observă că prin abrogarea textului de reglementare primară şi-au încetat efectele atât normele de transpunere cuprinse în actele de reglementare secundară, cât şi acele prevederi din convenţiile colective care contravin noului cadru legal. Curtea, prin Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, a arătat că "încheierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenţii sunt izvor de drept, dar forţa lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecinţă, convenţiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie"; în caz contrar "s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, şi anume primordialitatea legii în reglementarea relaţiilor sociale". În consecinţă, negocierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispoziţiilor legale existente.Astfel, dacă la un moment dat legiuitorul a prevăzut plata unei prime de stabilitate şi acest drept cu caracter salarial a fost inclus în actele de reglementare secundară sau în convenţiile colective, retragerea acestui drept cu caracter salarial printr-un act de reglementare primară are drept efect încetarea plăţii acestuia, indiferent dacă acesta mai este prevăzut în actul de reglementare secundară sau în convenţia colectivă de muncă - accesorium sequitur principale. Mai mult, în speţă, legiuitorul nici nu a intervenit într-un drept prevăzut de contractul colectiv de muncă, ci a eliminat prima de concediu stabilită în actul normativ primar.Totodată, Curtea constată că autorul excepţiei absolutizează caracterul obligatoriu al convenţiilor colective şi nu ţine cont de faptul că, în ultimă instanţă, legiuitorul ar putea chiar să intervină, din raţiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziţii din contractele colective de muncă, reglementând soluţii care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat - a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009.Prin mai multe decizii, spre exemplu, Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, şi Decizia nr. 876 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 17 august 2009, Curtea a statuat că "sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. [...] Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula". În aceste condiţii, Curtea observă că prima de stabilitate nu se circumscrie noţiunii de drept fundamental, astfel încât prevederile art. 53 din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţă în cauză.În fine, nici art. 41 alin. (2) şi nici art. 1 alin. (4) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât sporurile, primele, stimulentele nu se subsumează sintagmei de măsuri de protecţie socială, iar textul legal criticat nu vizează vreo intervenţie a legislativului în sfera puterii executive sau judecătoreşti.În aceste condiţii se constată că nu sunt încălcate nici prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care prevede că "În România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul SANITAS - Spitalul Municipal Brad în Dosarul nr. 6.335/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Benke Karoly_________
| EMITENT |
Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorBenke Karoly - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul SANITAS - Spitalul Municipal Brad în Dosarul nr. 6.335/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.335/97/2009, Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul SANITAS - Spitalul Municipal Brad într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile criticate abrogă numai art. 41^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul de stat, nu şi Hotărârea Guvernului nr. 578/2008 privind stabilirea cuantumului primei de stabilitate pentru personalul din sistemul sanitar, precum şi a modului de acordare a acesteia, care continuă să fie în vigoare şi să reglementeze în favoarea personalului din sistemul sanitar prima de stabilitate.Totodată, se arată că art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 abrogă o dispoziţie legală care prevedea acordarea unui drept salarial şi încalcă prevederile constituţionale referitoare la caracterul obligatoriu al contractelor colective, întrucât prima menţionată era prevăzută şi de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară şi la nivel de unitate.Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, având următorul cuprins:"La 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, se abrogă: [...]5. Art. 21 şi 41^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 2 decembrie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2005, cu modificările şi completările ulterioare."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 1 alin. (5) privind respectarea supremaţiei Constituţiei, art. 41 alin. (2) privind măsurile de protecţie socială la care sunt îndrituiţi salariaţii, art. 41 alin. (5) privind caracterul obligatoriu al convenţiilor colective şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile constituţionale pretins încălcate, Curtea constată următoarele:Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară a preluat dispoziţiile legale referitoare la prima de stabilitate prevăzute de art. 41^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2004. Curtea observă că prin abrogarea textului de reglementare primară şi-au încetat efectele atât normele de transpunere cuprinse în actele de reglementare secundară, cât şi acele prevederi din convenţiile colective care contravin noului cadru legal. Curtea, prin Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, a arătat că "încheierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenţii sunt izvor de drept, dar forţa lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecinţă, convenţiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie"; în caz contrar "s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, şi anume primordialitatea legii în reglementarea relaţiilor sociale". În consecinţă, negocierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispoziţiilor legale existente.Astfel, dacă la un moment dat legiuitorul a prevăzut plata unei prime de stabilitate şi acest drept cu caracter salarial a fost inclus în actele de reglementare secundară sau în convenţiile colective, retragerea acestui drept cu caracter salarial printr-un act de reglementare primară are drept efect încetarea plăţii acestuia, indiferent dacă acesta mai este prevăzut în actul de reglementare secundară sau în convenţia colectivă de muncă - accesorium sequitur principale. Mai mult, în speţă, legiuitorul nici nu a intervenit într-un drept prevăzut de contractul colectiv de muncă, ci a eliminat prima de concediu stabilită în actul normativ primar.Totodată, Curtea constată că autorul excepţiei absolutizează caracterul obligatoriu al convenţiilor colective şi nu ţine cont de faptul că, în ultimă instanţă, legiuitorul ar putea chiar să intervină, din raţiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziţii din contractele colective de muncă, reglementând soluţii care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat - a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009.Prin mai multe decizii, spre exemplu, Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, şi Decizia nr. 876 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 17 august 2009, Curtea a statuat că "sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. [...] Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula". În aceste condiţii, Curtea observă că prima de stabilitate nu se circumscrie noţiunii de drept fundamental, astfel încât prevederile art. 53 din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţă în cauză.În fine, nici art. 41 alin. (2) şi nici art. 1 alin. (4) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât sporurile, primele, stimulentele nu se subsumează sintagmei de măsuri de protecţie socială, iar textul legal criticat nu vizează vreo intervenţie a legislativului în sfera puterii executive sau judecătoreşti.În aceste condiţii se constată că nu sunt încălcate nici prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care prevede că "În România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 pct. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul SANITAS - Spitalul Municipal Brad în Dosarul nr. 6.335/97/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Benke Karoly_________
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari