DECIZIE nr. 1.205 din 5 octombrie 2010referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 783 din 23 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorPatricia Marilena Ionea - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Constantin Enache şi Aneta Enache în Dosarul nr. 28.989/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal se prezintă autorii excepţiei Constantin Enache şi Aneta Enache, personal şi asistaţi de avocatul Cătălina Mihaela Rădulescu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicită admiterea acesteia, precum şi extinderea controlului Curţii asupra altor dispoziţii indisolubil legate de cele criticate. În acest sens, arată că aceste prevederi instituie o expropriere abuzivă, atât timp cât nu există acordul de voinţă între expropriat şi expropriator. Astfel, exproprierea este neconstituţională. De asemenea, arată că nu se respectă condiţia despăgubirii prealabile şi se încalcă accesul liber la justiţie, fără respectarea condiţiilor art. 53 din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor din Constituţie invocate. Astfel, cuantumul despăgubirilor se stabileşte de o comisie al cărei act poate fi, însă, atacat în faţa instanţei de judecată. De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii Legii nr. 198/2004 în ansamblul său, respingând ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 28.989/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local. Excepţia a fost ridicată de Constantin Enache şi Aneta Enache cu prilejul soluţionării plângerii împotriva unei încheieri de carte funciară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 este contrar prevederilor art. 21, 44 şi 53 din Constituţie. În acest sens, arată că textul de lege criticat a permis transferul dreptului de proprietate şi intabularea unui alt titular, deşi existau încă pe rolul instanţelor acţiuni formulate de către proprietari cu privire la legalitatea exproprierii şi cuantumul acesteia, înfrângându-se astfel dispoziţiile constituţionale.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu a comunicat opinia sa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, deşi aceasta i-a fost solicitată prin Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.639 din 23 martie 2010.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, invocând în acest sens cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 910/2009 şi Decizia nr. 1.648/2009.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, invocând, de asemenea, cele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii potrivit cărora: "Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4)-(8) şi ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului."Autorii excepţiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de faptul că, în practică, s-a procedat la intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat pe numele expropriatorului, deşi se aflau în curs litigii cu privire la expropriere. Pentru acest motiv, consideră că textul de lege care împiedică contestarea transferului de proprietate către expropriator, precum şi suspendarea acestuia pe durata exercitării căilor de atac împotriva hotărârii de despăgubire încalcă o serie de garanţii constituţionale.Faţă de acestea, Curtea reţine că, deşi într-un context mai larg, Curtea Constituţională a mai analizat dispoziţiile de lege criticate în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate. Astfel, prin Decizia nr. 910 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, şi mai apoi prin Decizia nr. 1.648 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 22 ianuarie 2010, Curtea a reţinut, în esenţă, că Legea nr. 198/2004, în ansamblul său, conţine dispoziţii care asigură cadrul legal privind procedura de expropriere şi stabilire a despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate şi a dreptului de a contesta, pe cale judiciară, cuantumul despăgubirilor, în acord cu dispoziţiile constituţionale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern şi să respecte un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Constantin Enache şi Aneta Enache în Dosarul nr. 28.989/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea--------------
| EMITENT |
Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorPatricia Marilena Ionea - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Constantin Enache şi Aneta Enache în Dosarul nr. 28.989/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal se prezintă autorii excepţiei Constantin Enache şi Aneta Enache, personal şi asistaţi de avocatul Cătălina Mihaela Rădulescu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicită admiterea acesteia, precum şi extinderea controlului Curţii asupra altor dispoziţii indisolubil legate de cele criticate. În acest sens, arată că aceste prevederi instituie o expropriere abuzivă, atât timp cât nu există acordul de voinţă între expropriat şi expropriator. Astfel, exproprierea este neconstituţională. De asemenea, arată că nu se respectă condiţia despăgubirii prealabile şi se încalcă accesul liber la justiţie, fără respectarea condiţiilor art. 53 din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor din Constituţie invocate. Astfel, cuantumul despăgubirilor se stabileşte de o comisie al cărei act poate fi, însă, atacat în faţa instanţei de judecată. De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii Legii nr. 198/2004 în ansamblul său, respingând ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 28.989/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local. Excepţia a fost ridicată de Constantin Enache şi Aneta Enache cu prilejul soluţionării plângerii împotriva unei încheieri de carte funciară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 este contrar prevederilor art. 21, 44 şi 53 din Constituţie. În acest sens, arată că textul de lege criticat a permis transferul dreptului de proprietate şi intabularea unui alt titular, deşi existau încă pe rolul instanţelor acţiuni formulate de către proprietari cu privire la legalitatea exproprierii şi cuantumul acesteia, înfrângându-se astfel dispoziţiile constituţionale.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu a comunicat opinia sa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, deşi aceasta i-a fost solicitată prin Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.639 din 23 martie 2010.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, invocând în acest sens cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 910/2009 şi Decizia nr. 1.648/2009.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, invocând, de asemenea, cele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii potrivit cărora: "Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4)-(8) şi ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului."Autorii excepţiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de faptul că, în practică, s-a procedat la intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat pe numele expropriatorului, deşi se aflau în curs litigii cu privire la expropriere. Pentru acest motiv, consideră că textul de lege care împiedică contestarea transferului de proprietate către expropriator, precum şi suspendarea acestuia pe durata exercitării căilor de atac împotriva hotărârii de despăgubire încalcă o serie de garanţii constituţionale.Faţă de acestea, Curtea reţine că, deşi într-un context mai larg, Curtea Constituţională a mai analizat dispoziţiile de lege criticate în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate. Astfel, prin Decizia nr. 910 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, şi mai apoi prin Decizia nr. 1.648 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 22 ianuarie 2010, Curtea a reţinut, în esenţă, că Legea nr. 198/2004, în ansamblul său, conţine dispoziţii care asigură cadrul legal privind procedura de expropriere şi stabilire a despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate şi a dreptului de a contesta, pe cale judiciară, cuantumul despăgubirilor, în acord cu dispoziţiile constituţionale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern şi să respecte un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Constantin Enache şi Aneta Enache în Dosarul nr. 28.989/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea--------------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari