DECIZIE nr. 1.034 din 14 septembrie 2010referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă, ale art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi a celor ale art. 39 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 763 din 16 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinteAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorIngrid Alina Tudora - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă, ale art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi a celor ale art. 39 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Otilia Ciuhuţă în Dosarul nr. 8.508/182/2007 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Ioan Tămâian a depus note scrise la dosar prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate formulate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.508/182/2007, Tribunalul Maramureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă, art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi a celor ale art. 39 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, excepţie ridicată de Otilia Ciuhuţă într-o cauză având ca obiect fond funciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, în măsura în care obligă justiţiabilul să semneze cererea neapărat la termenul de judecată următor, iar nu şi anterior acestui moment, prin aceasta instituindu-se o discriminare în raport de ceilalţi justiţiabili, care pot modifica sau rectifica orice cerere prin cereri subsecvente.De asemenea, apreciază că întreruperea unui proces civil, atunci când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, încalcă dreptul de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil, discriminând justiţiabilii al căror proces este suspendat.În ceea ce priveşte prevederile de lege criticate din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, cu referire şi la textele din Legea nr. 304/2004, autorul excepţiei susţine că acestea sunt neconstituţionale, deoarece procesele de fond funciar se soluţionează obligatoriu de complete specializate, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil şi la o justiţie imparţială.Astfel, apreciază că aceste "complete specializate" în litigiile de fond funciar sunt înfiinţate nu prin lege, ci de un organ administrativ, şi anume Consiliului Superior al Magistraturii, cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat şi a obligaţiei înfiinţării instanţelor numai pe calea legii organice - nu prin act administrativ, "instabil şi temporar" -, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil. Consideră că justiţiabilii din procesele având ca obiect fond funciar sunt discriminaţi faţă de restul justiţiabililor, care pot cere obligarea martorilor de a se prezenta, prin citarea lor, şi prin sancţiunea aducerii cu mandat sau a amenzii judiciare, împrejurare ce, în opinia autorului excepţiei, îi încalcă dreptul la apărare şi la un proces echitabil. De asemenea, prin imposibilitatea de a se folosi de calea de atac a apelului, consideră că este privat de o justiţie unică şi egală pentru toţi, de un proces echitabil şi de o cale de atac garantată de lege celorlalţi cetăţeni.Tribunalul Maramureş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile legale criticate nefiind în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale şi invocă în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele prevederi legale:Art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă, care prevăd că:- Art. 133 alin. 2 teza a doua: "Lipsa semnăturii se poate totuşi împlini în tot cursul judecăţii. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar când este prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea.";- Art. 244 alin. 1 pct. 1: "Instanţa poate suspenda judecata:1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;";- Art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni: [...] d) semnătura.".Art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII referitor la accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu următorul cuprins:- Art. 2 alin. (2): "(2) În cadrul instanţelor judecătoreşti procesele funciare se vor soluţiona de către complete specializate.";- Art. 4 alin. (2): "(2) Martorii nu vor fi citaţi în vederea audierii, prezentarea lor la termenul de judecată fiind în sarcina părţii care i-a propus.";- Art. 5 alin. (1) teza întâi: "(1) Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului. Hotărârile definitive şi irevocabile susceptibile de înscriere în cartea funciară sunt comunicate din oficiu de către instanţa de judecată birourilor de carte funciară.".Art. 39 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care au următorul conţinut:- Art. 39 alin. (1): "(1) În raport cu natura şi numărul cauzelor, în cadrul judecătoriilor se pot înfiinţa secţii sau complete specializate.";- Art. 41 alin. (1): "(1) Secţiile şi completele specializate ale curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează, la propunerea colegiilor de conducere ale fiecărei instanţe, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii."Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) referitoare la statul român, art. 15 alin. (1) şi (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (5) potrivit cărora este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare şi art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 133, art. 302^1 şi art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prilej cu care a statuat că acestea sunt conforme cu Legea fundamentală.În acest sens este Decizia nr. 551 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 9 august 2007, Curtea a reţinut că prevederile art. 133 din Codul de procedură civilă reglementează nulitatea, ca sancţiune incidentă în cazul lipsei menţiunilor esenţiale ale cererii de chemare în judecată. Sunt considerate elemente esenţiale ale cererii introductive de instanţă numele părţilor, obiectul cererii şi semnătura reclamantului. Regimul juridic al nulităţii este însă diferit. Astfel, absenţa numelor părţilor sau a obiectului cererii este sancţionată cu nulitatea, fără ca legea să acorde posibilitatea împlinirii acestor lipsuri, în vreme ce, pentru lipsa semnăturii, art. 133 alin. 2 din Codul de procedură civilă permite remedierea în tot cursul judecăţii, dar nu mai târziu de prima zi de înfăţişare ce urmează după invocarea neregularităţii procedurale.Curtea a constatat că menţiunile sancţionate cu nulitate au un caracter esenţial pentru buna administrare a justiţiei, numele părţilor, obiectul cauzei şi semnătura reclamantului fiind destinate să individualizeze acţiunea civilă, să ateste manifestarea de voinţă necesară declanşării procesului civil şi conţinutul concret al pretenţiilor reclamantului, lipsa acestor elemente făcând imposibilă continuarea activităţii judiciare. Din economia textului procedural rezultă că sancţiunea operează doar în cazul lipsei totale a menţiunilor privitoare la unul dintre elementele esenţiale ale cererii de chemare în judecată.Aşa fiind, Curtea a constatat că reglementarea criticată nu contravine normelor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie, dreptul la apărare şi folosirea căilor de atac, ci, dimpotrivă, dau expresie acestor principii, constituind o garanţie a respectării drepturilor procesuale ale părţilor.În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 332 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 2 august 2005, Curtea a constatat că, "dincolo de semnificaţia esenţială a acestor menţiuni pentru buna administrare a justiţiei în faza de atac a recursului, coroborarea reglementării criticate cu dispoziţiile art. 287 şi art. 316 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea are posibilitatea să complinească omisiunea lor până la prima zi de înfăţişare, în cererea de apel şi, prin extindere, şi în aceea de recurs, impune concluzia că dispoziţiile legale deduse controlului nu contravin normelor constituţionale de referinţă."De asemenea, referitor la critica privind neconstitu ţionalitatea art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat printr-o serie de decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 1.318 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 11 noiembrie 2009, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut, în esenţă, că "suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul desfăşurării judecăţii şi are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariţiei unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor. Prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii, întrucât permit instanţei să aprecieze cu privire la necesitatea întreruperii vremelnice a cursului judecăţii.Aşa fiind, în situaţia în care dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, suspendarea vizează o chestiune prejudicială de a cărei soluţionare ar putea depinde şi hotărârea ce va fi pronunţată în cauza dedusă judecăţii."Curtea a constatat că suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situaţiile în care instanţele judecătoreşti ar pronunţa hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi. Pe de altă parte, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecăţii, instanţa este chemată să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecăţii. Prin urmare, lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menită să îi permită acestuia să îşi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ. Sub acest aspect, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual - nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.În consecinţă, susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia textul legal criticat încalcă dispoziţiile constituţionale care prevăd liberul acces la justiţie şi garantarea dreptului la apărare, precum şi cele referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil, este neîntemeiată, art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă constituind garanţia exercitării cu bună-credinţă a drepturilor procesuale de către toate părţile implicate în proces.În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei potrivit căreia, deşi procesele având ca obiect fond funciar se caracterizează printr-o complexitate deosebită, legiuitorul a instituit inadmisibilitatea atacării cu apel a hotărârilor pronunţate în primă instanţă în această materie, o astfel de reglementare aducând atingere dreptului de proprietate privată şi dreptului la un proces echitabil, prin Decizia nr. 1.046 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 19 august 2009, Curtea a constatat că "Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci prevede principial în art. 129 că, «împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii», art. 126 alin. (2) din Constituţie statuând că procedura de judecată şi competenţa instanţelor judecătoreşti sunt prevăzute prin lege, iar, potrivit jurisprudenţei sale constante, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac". Aşa fiind, Curtea a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare" al Legii nr. 247/2005 sunt constituţionale.În final, faţă de critica autorului excepţiei referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor art. 39 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 620 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007, în sensul conformităţii reglementării criticate cu Legea fundamentală.În acest context, Curtea a reţinut că prevederile art. 41 şi următoarele din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară se referă la modul de organizare şi funcţionare a instanţelor de judecată. Acestea sunt adoptate de legiuitor în aplicarea prevederilor art. 124-126 din Constituţie, care cuprind principiile generale potrivit cărora se organizează instanţele judecătoreşti şi se realizează justiţia, fără a conţine nicio prevedere contrară textelor constituţionale de referinţă.Aşa fiind, legiuitorul constituant a lăsat la latitudinea legiuitorului ordinar modul concret de reglementare a problemelor care privesc organizarea instanţelor judecătoreşti.Ca atare, întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care acestea se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă, ale art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi a celor ale art. 39 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, excepţie ridicată de Otilia Ciuhuţă în Dosarul nr. 8.508/182/2007 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora-------
| EMITENT |
Augustin Zegrean - preşedinteAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorIngrid Alina Tudora - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă, ale art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi a celor ale art. 39 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Otilia Ciuhuţă în Dosarul nr. 8.508/182/2007 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Ioan Tămâian a depus note scrise la dosar prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate formulate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.508/182/2007, Tribunalul Maramureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă, art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi a celor ale art. 39 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, excepţie ridicată de Otilia Ciuhuţă într-o cauză având ca obiect fond funciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, în măsura în care obligă justiţiabilul să semneze cererea neapărat la termenul de judecată următor, iar nu şi anterior acestui moment, prin aceasta instituindu-se o discriminare în raport de ceilalţi justiţiabili, care pot modifica sau rectifica orice cerere prin cereri subsecvente.De asemenea, apreciază că întreruperea unui proces civil, atunci când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, încalcă dreptul de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil, discriminând justiţiabilii al căror proces este suspendat.În ceea ce priveşte prevederile de lege criticate din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, cu referire şi la textele din Legea nr. 304/2004, autorul excepţiei susţine că acestea sunt neconstituţionale, deoarece procesele de fond funciar se soluţionează obligatoriu de complete specializate, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil şi la o justiţie imparţială.Astfel, apreciază că aceste "complete specializate" în litigiile de fond funciar sunt înfiinţate nu prin lege, ci de un organ administrativ, şi anume Consiliului Superior al Magistraturii, cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat şi a obligaţiei înfiinţării instanţelor numai pe calea legii organice - nu prin act administrativ, "instabil şi temporar" -, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil. Consideră că justiţiabilii din procesele având ca obiect fond funciar sunt discriminaţi faţă de restul justiţiabililor, care pot cere obligarea martorilor de a se prezenta, prin citarea lor, şi prin sancţiunea aducerii cu mandat sau a amenzii judiciare, împrejurare ce, în opinia autorului excepţiei, îi încalcă dreptul la apărare şi la un proces echitabil. De asemenea, prin imposibilitatea de a se folosi de calea de atac a apelului, consideră că este privat de o justiţie unică şi egală pentru toţi, de un proces echitabil şi de o cale de atac garantată de lege celorlalţi cetăţeni.Tribunalul Maramureş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile legale criticate nefiind în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale şi invocă în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele prevederi legale:Art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă, care prevăd că:- Art. 133 alin. 2 teza a doua: "Lipsa semnăturii se poate totuşi împlini în tot cursul judecăţii. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar când este prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea.";- Art. 244 alin. 1 pct. 1: "Instanţa poate suspenda judecata:1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;";- Art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni: [...] d) semnătura.".Art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII referitor la accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu următorul cuprins:- Art. 2 alin. (2): "(2) În cadrul instanţelor judecătoreşti procesele funciare se vor soluţiona de către complete specializate.";- Art. 4 alin. (2): "(2) Martorii nu vor fi citaţi în vederea audierii, prezentarea lor la termenul de judecată fiind în sarcina părţii care i-a propus.";- Art. 5 alin. (1) teza întâi: "(1) Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului. Hotărârile definitive şi irevocabile susceptibile de înscriere în cartea funciară sunt comunicate din oficiu de către instanţa de judecată birourilor de carte funciară.".Art. 39 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care au următorul conţinut:- Art. 39 alin. (1): "(1) În raport cu natura şi numărul cauzelor, în cadrul judecătoriilor se pot înfiinţa secţii sau complete specializate.";- Art. 41 alin. (1): "(1) Secţiile şi completele specializate ale curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează, la propunerea colegiilor de conducere ale fiecărei instanţe, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii."Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) referitoare la statul român, art. 15 alin. (1) şi (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (5) potrivit cărora este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare şi art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 133, art. 302^1 şi art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prilej cu care a statuat că acestea sunt conforme cu Legea fundamentală.În acest sens este Decizia nr. 551 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 9 august 2007, Curtea a reţinut că prevederile art. 133 din Codul de procedură civilă reglementează nulitatea, ca sancţiune incidentă în cazul lipsei menţiunilor esenţiale ale cererii de chemare în judecată. Sunt considerate elemente esenţiale ale cererii introductive de instanţă numele părţilor, obiectul cererii şi semnătura reclamantului. Regimul juridic al nulităţii este însă diferit. Astfel, absenţa numelor părţilor sau a obiectului cererii este sancţionată cu nulitatea, fără ca legea să acorde posibilitatea împlinirii acestor lipsuri, în vreme ce, pentru lipsa semnăturii, art. 133 alin. 2 din Codul de procedură civilă permite remedierea în tot cursul judecăţii, dar nu mai târziu de prima zi de înfăţişare ce urmează după invocarea neregularităţii procedurale.Curtea a constatat că menţiunile sancţionate cu nulitate au un caracter esenţial pentru buna administrare a justiţiei, numele părţilor, obiectul cauzei şi semnătura reclamantului fiind destinate să individualizeze acţiunea civilă, să ateste manifestarea de voinţă necesară declanşării procesului civil şi conţinutul concret al pretenţiilor reclamantului, lipsa acestor elemente făcând imposibilă continuarea activităţii judiciare. Din economia textului procedural rezultă că sancţiunea operează doar în cazul lipsei totale a menţiunilor privitoare la unul dintre elementele esenţiale ale cererii de chemare în judecată.Aşa fiind, Curtea a constatat că reglementarea criticată nu contravine normelor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie, dreptul la apărare şi folosirea căilor de atac, ci, dimpotrivă, dau expresie acestor principii, constituind o garanţie a respectării drepturilor procesuale ale părţilor.În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 332 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 2 august 2005, Curtea a constatat că, "dincolo de semnificaţia esenţială a acestor menţiuni pentru buna administrare a justiţiei în faza de atac a recursului, coroborarea reglementării criticate cu dispoziţiile art. 287 şi art. 316 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea are posibilitatea să complinească omisiunea lor până la prima zi de înfăţişare, în cererea de apel şi, prin extindere, şi în aceea de recurs, impune concluzia că dispoziţiile legale deduse controlului nu contravin normelor constituţionale de referinţă."De asemenea, referitor la critica privind neconstitu ţionalitatea art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat printr-o serie de decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 1.318 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 11 noiembrie 2009, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut, în esenţă, că "suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul desfăşurării judecăţii şi are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariţiei unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor. Prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii, întrucât permit instanţei să aprecieze cu privire la necesitatea întreruperii vremelnice a cursului judecăţii.Aşa fiind, în situaţia în care dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, suspendarea vizează o chestiune prejudicială de a cărei soluţionare ar putea depinde şi hotărârea ce va fi pronunţată în cauza dedusă judecăţii."Curtea a constatat că suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situaţiile în care instanţele judecătoreşti ar pronunţa hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi. Pe de altă parte, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecăţii, instanţa este chemată să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecăţii. Prin urmare, lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menită să îi permită acestuia să îşi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ. Sub acest aspect, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual - nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.În consecinţă, susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia textul legal criticat încalcă dispoziţiile constituţionale care prevăd liberul acces la justiţie şi garantarea dreptului la apărare, precum şi cele referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil, este neîntemeiată, art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă constituind garanţia exercitării cu bună-credinţă a drepturilor procesuale de către toate părţile implicate în proces.În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei potrivit căreia, deşi procesele având ca obiect fond funciar se caracterizează printr-o complexitate deosebită, legiuitorul a instituit inadmisibilitatea atacării cu apel a hotărârilor pronunţate în primă instanţă în această materie, o astfel de reglementare aducând atingere dreptului de proprietate privată şi dreptului la un proces echitabil, prin Decizia nr. 1.046 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 19 august 2009, Curtea a constatat că "Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci prevede principial în art. 129 că, «împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii», art. 126 alin. (2) din Constituţie statuând că procedura de judecată şi competenţa instanţelor judecătoreşti sunt prevăzute prin lege, iar, potrivit jurisprudenţei sale constante, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac". Aşa fiind, Curtea a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare" al Legii nr. 247/2005 sunt constituţionale.În final, faţă de critica autorului excepţiei referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor art. 39 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 620 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007, în sensul conformităţii reglementării criticate cu Legea fundamentală.În acest context, Curtea a reţinut că prevederile art. 41 şi următoarele din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară se referă la modul de organizare şi funcţionare a instanţelor de judecată. Acestea sunt adoptate de legiuitor în aplicarea prevederilor art. 124-126 din Constituţie, care cuprind principiile generale potrivit cărora se organizează instanţele judecătoreşti şi se realizează justiţia, fără a conţine nicio prevedere contrară textelor constituţionale de referinţă.Aşa fiind, legiuitorul constituant a lăsat la latitudinea legiuitorului ordinar modul concret de reglementare a problemelor care privesc organizarea instanţelor judecătoreşti.Ca atare, întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care acestea se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 alin. 2 teza a doua, art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 302^1 lit. d) din Codul de procedură civilă, ale art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi a celor ale art. 39 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, excepţie ridicată de Otilia Ciuhuţă în Dosarul nr. 8.508/182/2007 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora-------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari