DECIZIE nr. 1.120 din 23 septembrie 2010referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 747 din 9 noiembrie 2010



    Augustin Zegrean - preşedinteAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Lăzăroiu - judecătorMircea Ştefan Minea - judecătorIulia Antoanella Motoc - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorTudorel Toader - judecătorIoana Marilena Chiorean - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Maria Costanda şi Costică Costanda în Dosarul nr. 237/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.La apelul nominal răspunde avocatul Mihai Ene, pentru partea Piraeus Bank România - S.A. din Bucureşti, cu împuternicire avocaţială la dosar, lipsă fiind autorii excepţiei de neconstituţionalitate şi cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate, prin avocat Traian Briciu, cu împuternicire avocaţială anexată, prin care solicită Curţii să ia act de renunţarea la invocarea şi susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât raporturile litigioase dintre părţi s-au stins pe cale amiabilă.Având cuvântul, apărătorul Piraeus Bank România - S.A. din Bucureşti solicită să se ia act de renunţarea la excepţia de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se poate renunţa la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, odată ce aceasta a fost invocată, şi pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece aceasta vizează probleme de interpretare şi aplicare a legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 237/301/2009, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Maria Costanda şi Costică Costanda în cauza civilă având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege sunt neconstituţionale în măsura în care prevăd că numai garanţiile reale sau personale care sunt aferente unor contracte de credit, în care instituţiile de credit au poziţia de creditor, au calitatea de titluri executorii şi exclud din această sferă celelalte contracte de garanţie reală sau personală încheiate tot de o instituţie de credit, dar în calitate de debitor. Astfel, arată că dispoziţiile de lege criticate contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, deoarece nu asigură o protecţie egală persoanelor fizice sau juridice aflate în situaţii juridice identice. Interpretarea dată de către Banca Naţională a României dispoziţiilor de lege criticate aduce o gravă atingere principiilor constituţionale, deoarece calitatea de titlu executoriu, cu toate avantajele procesuale pe care le implică aplicarea dispoziţiilor art. 374^1 din Codul de procedură civilă, ar fi recunoscută nu în raport cu natura titlului, ci exclusiv în raport cu poziţia pe care ar urma să o deţină - în cadrul raportului obligaţional - instituţia de credit. Prin urmare, este neconstituţională prevederea potrivit căreia calitatea de titlu executoriu a unui act trebuie să profite numai instituţiei de credit, singurul înţeles constituţional fiind acela că garanţiile reale sau personale în care sunt implicate instituţii de credit, bancare sau financiar-nebancare, reprezintă titluri executorii indiferent de poziţia de creditor sau debitor pe care o are instituţia de credit în raportul obligaţional şi indiferent de caracterul accesoriu al acestor garanţii faţă de un contract de credit.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, având următorul conţinut:"Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că sunt încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. Cu privire la cererea autorilor excepţiei de renunţare la soluţionarea acesteia, Curtea constată că nu poate să ia act de această renunţare, întrucât excepţia de neconstituţionalitate este de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuţie abaterea unor reglementări legale de la dispoziţiile Legii fundamentale. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate nu rămâne la dispoziţia părţii care a invocat-o şi ea nu este susceptibilă de acoperire nici pe calea renunţării exprese la soluţionarea ei. Totodată, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la [...] stingerea procesului [...]".II. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii.Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că autorul acesteia solicită Curţii Constituţionale să declare ca fiind neconstituţională o anumită interpretare dată textului de lege criticat de către una dintre părţile adverse din litigiu, şi anume de către Banca Naţională a României. Aşadar, neconstituţionalitatea textului de lege criticat este dedusă exclusiv din modul de interpretare şi de aplicare a prevederilor legale în cauză. Astfel, potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, singurul înţeles constituţional al textului de lege criticat este - contrar interpretării date de Banca Naţională a României - acela că garanţiile reale sau personale în care sunt implicate instituţii de credit, bancare sau financiar-nebancare, reprezintă titluri executorii indiferent de poziţia de creditor sau debitor pe care o are instituţia de credit în raportul obligaţional.Or, exercitarea controlului asupra activităţii de interpretare şi aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, Curtea Constituţională fiind competentă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe numai asupra problemelor de drept, "fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, astfel cum a fost formulată de către autorii acesteia, este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Maria Costanda şi Costică Costanda în Dosarul nr. 237/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean-------