DECIZIE nr. 871 din 25 iunie 2010referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 28 iunie 2010
În temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, la data de 14 iunie 2010, un grup de 37 de senatori a solicitat Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi asupra legii în ansamblul său.Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 7.779 din 15 iunie 2010 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.522A/2010.La sesizare a fost anexată lista cuprinzând semnăturile celor 37 de senatori, şi anume: Şerban Constantin Valeca, Lazăr Sorin Constantin, Florin Constantinescu, Gheorghe Marcu, Gavril Mîrza, Avram Crăciun, Petre Daea, Trifon Belacurencu, Radu-Cătălin Mardare, Ioan Mang, Laurenţiu-Florian Coca, Titus Corlăţean, Ecaterina Andronescu, Sergiu-Florin Nicolaescu, Elena Mitrea, Viorel Arcaş, Toni Greblă, Ion Rotaru, Nicolae-Dănuţ Prunea, Iulian Bădescu, Daniel Savu, Valer Marian, Mihăiţă Găină, Vasile-Cosmin Nicula, Ion Toma, Alexandru Cordoş, Marius-Sorin-Ovidiu Bota, Dan-Coman Şova, Lia Olguţa Vasilescu, Doina Silistru, Gheorghe Pop, Ioan Chelaru, Gheorghe-Pavel Bălan, Ilie Sârbu, Nicolae Moga, Miron-Tudor Mitrea şi Mircea-Dan Geoană.Criticile de neconstituţionalitate privesc, pe de o parte, dispoziţiile art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor în raport cu prevederile art. 15 alin. (2), art. 44, art. 47 alin. (1), art. 135 alin. (2) lit. f) şi art. 53 din Constituţie, precum şi în raport cu dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar pe de altă parte, legea amintită în ansamblul său, în raport cu prevederile art. 1 alin. (5), art. 47 alin. (2) teza întâi, art. 16 alin. (1) şi art. 20 din Constituţie, precum şi cu dispoziţiile art. 17, art. 23 pct. 3 şi art. 25 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 1, art. 17 alin. (1), art. 25, art. 34 alin. (1) şi art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.I.1. În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor în raport cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, se susţine că obligativitatea recalculării tuturor pensiilor speciale, acordate sub incidenţa dispoziţiilor legale anterioare intrării în vigoare a legii supuse controlului de constituţionalitate, încalcă principiul neretroactivităţii legii civile. Astfel, se arată că pensiile speciale deja aflate în plată sunt drepturi care s-au născut anterior Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, constituind drepturi câştigate, iar modificarea regimului juridic al acestora constituie o încălcare flagrantă a principiului consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acelaşi sens, sunt invocate şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 375 din 6 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, prin Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, şi prin Decizia nr. 120 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 26 martie 2007. Se arată că, prin aceste decizii, Curtea a statuat că o nouă reglementare nu poate afecta cuantumul pensiilor stabilite anterior, care reprezintă un drept câştigat, ci doar pentru viitor, de la data intrării în vigoare. De asemenea, se susţine că dispoziţiile de lege criticate au semnificaţia nerecunoaşterii de către stat a principiilor prevăzute de lege anterior, care au stat la baza calculării acestor pensii, ceea ce afectează stabilitatea circuitului civil.I.2. În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor în raport cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se arată că, potrivit celor reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Buchen contra Republicii Cehe - 2002, noţiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată. Aşa fiind, recalcularea pensiilor speciale, cu consecinţa reducerii acestora, echivalează practic cu o expropriere, a cărei utilitate publică nu este justificată de legiuitor. În sprijinul acestor argumente se invocă şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la pensii prin cauzele Gaygusuz contra Austriei - 1996, Stubbings ş.a. contra Marii Britanii 1996, Andrejeva contra Letoniei - 2009 şi Muller contra Austriei 1974. Prin aceste hotărâri s-a statuat că pensia constituie un drept patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, iar recalcularea acesteia în minus constituie o încălcare a acestui drept câştigat. De asemenea, prin aceleaşi decizii, s-a arătat că "o reducere substanţială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanţa dreptului de proprietate şi chiar însuşi a dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurări la bătrâneţe".I.3. Cât priveşte critica dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor în raport cu dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, se arată că statului îi revine obligaţia de a asigura cetăţenilor săi condiţiile necesare pentru un nivel de trai decent, pentru creşterea calităţii vieţii, aspecte care se realizează prin implementarea unor măsuri de protecţie socială şi prin garantarea dreptului la pensie. Or, în contextul realităţilor economice şi sociale actuale, recalcularea pensiilor speciale plasează persoanele care au calitatea de pensionari într-o situaţie defavorabilă. Astfel, alocarea unor fonduri insuficiente pentru plata pensiilor speciale şi necorelarea acestora cu creşterea inflaţiei nu sunt de natură să protejeze puterea de cumpărare a celor care trăiesc din pensii şi să asigure veniturile pensionarilor, îmbunătăţirea nivelului de trai al acestora, precum şi reducerea marginalizării sociale a acestei categorii de populaţie. Mai mult, reducerea pensiilor speciale este de natură să aducă atingere principiului protecţiei aşteptărilor legitime a cetăţenilor cu privire la un anumit nivel al protecţiei şi securităţii sociale. În baza acestui principiu - indisolubil legat de statul de drept - organelor statului le revine obligaţia de a acţiona în conformitate cu prevederile legale în vigoare, astfel încât cetăţenii să aibă posibilitatea de a conta pe previzibilitatea normelor legale adoptate, fiind în măsură să-şi planifice viitorul în contextul drepturilor conferite prin aceste dispoziţii.I.4. În sfârşit, cât priveşte critica dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor în raport cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, se arată că, în lipsa precizării cauzei care justifică restrângerea dreptului la pensie şi a dreptului la un nivel de trai decent, nu rezultă nici că această restrângere "se impune" - cum prevede alin. (1) al art. 53 din Constituţie - şi nici faptul că aceasta ar fi proporţională cu situaţia care a determinat-o - cum prevede alin. (2) al aceluiaşi articol. Invocarea, în cuprinsul expunerii de motive a legii criticate, a emiterii actului normativ pe fondul extinderii crizei economice în cursul anului 2010, în vederea menţinerii deficitului bugetar în limite sustenabile şi a menţinerii acordurilor cu organismele financiare internaţionale, apare ca fiind superfluă şi exprimată pro causa, aceste aspecte nefiind de natură să justifice în mod obiectiv afectarea drepturilor fundamentale la protecţia socială şi la un nivel de trai decent ale categoriilor sociale afectate. În acest sens, se arată că "deficitul bugetar" şi "acordurile cu organismele financiare internaţionale" nu se numără printre cauzele care, potrivit art. 53 din Constituţie, ar putea justifica restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale. În plus, măsura restrângerii dreptului la pensie nu are un caracter temporar, caracter ce constituie o condiţie de constituţionalitate a restrângerii exerciţiului unui drept sau a unei libertăţi fundamentale. Aceste argumente sunt sprijinite şi pe considerentele Deciziei nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009. În sfârşit, se arată că nu este respectat nici caracterul proporţional al măsurii de restrângere cu situaţia care a determinat-o, întrucât atingerea adusă drepturilor fundamentale excedează considerabil beneficiului societăţii rezultat din aplicarea acesteia.II.1. Privitor la criticile de neconstituţionalitate a Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, în ansamblul său, în raport cu prevederile art. 1 alin. (5) şi art. 47 alin. (2) teza întâi din Constituţie, se arată că acest act normativ instituie o reglementare paralelă a calculului pensiilor speciale cu legile speciale deja existente, fapt ce contravine dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, care, în art. 14 şi art. 16, consacră principiile unicităţii reglementării în materie şi evitării paralelismelor legislative. În acelaşi sens, arată că legea supusă controlului de constituţionalitate nu abrogă actele normative prin care se acordă pensiile speciale. De asemenea, considerentele cuprinse în expunerea de motive a legii, referitoare la necesitatea asigurării unei egalităţi de tratament între toţi participanţii la sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, nu sunt de natură să justifice adoptarea unui act normativ în această materie, întrucât există deja o reglementare care asigură o egalitate şi echitate socială în materia pensiilor. Prin urmare, se încalcă principiul constituţional al supremaţiei legii. În egală măsură, întrucât actul normativ criticat desfiinţează un drept câştigat, respectiv dreptul la pensie, sunt încălcate şi prevederile art. 47 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală.II.2. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arată că acest act normativ omite să includă în categoria pensiilor speciale supuse recalculării potrivit dispoziţiilor Legii nr. 19/2000 şi pensiile membrilor Curţii de Conturi, creându-se un tratament diferit preferenţial pentru aceştia. În acelaşi timp, însă, arată că existenţa unor pensii speciale pentru militari şi magistraţi este justificată, pentru considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000.II.3. În sfârşit, pentru motivele menţionate mai sus, consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie, raportate la prevederile art. 17, art. 23 pct. 3 şi art. 25 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 1, art. 17 alin. (1), art. 25, art. 34 alin. (1) şi art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate.Preşedintele Senatului a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 8.223 din 22 iunie 2010, punctul său de vedere, în care se arată că sesizarea de neconstituţionalitate este întemeiată, reluându-se, în esenţă, motivele de neconstituţionalitate dezvoltate în obiecţia de neconstituţionalitate.Guvernul a transmis Curţii Constituţionale, prin Adresa înregistrată sub nr. 8.259 din 23 iunie 2010, punctul său de vedere cu privire la impactul bugetar al adoptării Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, aşa cum a fost el stabilit de ministrul de resort. În tabelul anexat, se arată că economia totală pentru bugetul de stat rezultată din eliminarea pensiilor de serviciu ale personalului diplomatic şi consular, personalului aeronautic civil navigant şi nenavigant, funcţionarilor publici parlamentari, senatorilor, deputaţilor, magistraţilor, a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi a personalului Curţii de Conturi este de 170.198.380 RON. Cu privire la eliminarea pensiilor speciale din sistemul de apărare şi ordine publică, se arată că recalcularea va viza 155.842 de pensii şi că prin operaţiunea realizată se vor obţine "economii rezultate din recalcularea pensiilor mari şi foarte mari (cele care depăşesc suma de 3.000 lei)".Cu Adresa nr. 5/4630, 4631/E.B. din 23 iunie 2010, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 8.316 din 23 iunie 2010, Guvernul a transmis punctul său de vedere referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, apreciază că măsura recalculării pensiilor îşi produce efecte de la data intrării în vigoare a legii criticate, fără a afecta pensiile deja încasate, şi, prin urmare, nu se încalcă principiul neretroactivităţii legii. Totodată, arată că doar dreptul la pensie este drept garantat de Constituţie, iar nu cuantumul acesteia, şi că legiuitorul este în drept să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condiţiile şi criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul şi cuantumul acestora.Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, arată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea nu garantează un anumit cuantum al dreptului patrimonial, ci doar plata acestuia, ca drept câştigat.Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a comunicat punctul său de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Senatului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi celor ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.Obiecţia de neconstituţionalitate se referă la dispoziţiile art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi la legea menţionată în ansamblul său.Dispoziţiile de lege criticate în mod individual au următoarea redactare:- Art. 1: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: a) pensiile militare de stat; b) pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor; c) pensiile de serviciu ale judecătorilor, procurorilor şi judecătorilor, respectiv magistraţilor asistenţi ai Curţii Constituţionale; d) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea; e) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular; f) pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari; g) pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor; h) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă; i) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.";- Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c), d) şi g) devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. (4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.";- Art. 3: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină, considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. (3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.";- Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează: a) într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b); b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-i). (2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la lit. a) sau b), după caz.";- Art. 5: "(1) Prevederile art. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător şi pensiilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul de cotizare. (3) La cuantumul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplică prevederile art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare. (4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.";- Art. 12: "Persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege."Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai şi dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii. De asemenea, se consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 20 din Constituţie prin raportare la următoarele acte internaţionale:- Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi anume art. 1 referitor la proprietate;- Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, şi anume art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabilă şi la protecţie socială şi art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent;- Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, şi anume art. 1 privind demnitatea umană, art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 alin. (1) privind securitatea socială şi asistenţa socială şi art. 52 alin. (1) privind întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor.Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia formulează mai multe critici distincte cu privire la dispoziţiile art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi alte două critici intrinseci cu privire la toate dispoziţiile legii menţionate. În consecinţă, analiza Curţii va viza în mod distinct aspectele invocate de autorii obiecţiei de neconstituţionalitate, cu privire la care reţine următoarele:I.1. Având în vedere că prima dintre criticile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor se referă la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea urmează să analizeze dacă aceste prevederi de lege afectează, după cum susţin autorii sesizării, drepturi câştigate, stabilite potrivit legislaţiei anterioare şi asupra cărora legiuitorul nu poate interveni cu o nouă reglementare. Prin urmare, pentru acest demers, este necesar să se stabilească, deopotrivă, în ce măsură dreptul la pensie reprezintă un drept câştigat şi în ce măsură legiuitorul poate afecta în prezent acest drept stabilit anterior.Pentru a răspunde acestor întrebări, Curtea începe prin a constata că pensiile de serviciu se bucură de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii. Astfel, spre deosebire de acestea din urmă, pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat [a se vedea, spre exemplu, art. 85 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sau art. 180^1 din Legea nr. 19/2000]. Mai mult, în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plăteşte de la bugetul de stat (a se vedea Legea nr. 164/2001). De altfel, Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, a statuat că pensia de serviciu constituie "o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale", ceea ce demonstrează, fără drept de tăgadă, că, de fapt, acel supliment de care am făcut vorbire mai sus se constituie în acea compensaţie parţială menţionată de Curte, pentru că diferenţierea existentă între o pensie specială şi una strict contributivă, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment.Acordarea acestui supliment, aşa cum se poate desprinde şi din decizia mai sus amintită, a urmărit instituirea unei regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socioprofesionale supuse unui statut special. Această compensaţie, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia.În acest sens, trebuie observat că dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Constituţie se referă distinct la dreptul la pensie faţă de cel la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege, dar pe care Legea fundamentală nu le nominalizează.Prin urmare, în ceea ce priveşte aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcţie de politica socială şi fondurile disponibile, asupra acordării lor, precum şi asupra cuantumului şi condiţiilor de acordare. Se poate spune că, faţă de acestea, Constituţia instituie mai degrabă o obligaţie de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat în mod expres.Ca atare, având în vedere condiţionarea posibilităţii statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, aşa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestaţii ale statului nu li se opune contribuţia asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum şi caracterul succesiv al acestor prestaţii, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Relevantă în acest sens este şi Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.Oricum, având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă şi raţională, Curtea consideră că acestea pot fi eliminate doar dacă există o raţiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea urmează a observa că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puţin măsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie.Prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, Curtea a arătat că "Legea nr. 19/2000, lege-cadru în reglementarea drepturilor de asigurări sociale în sistemul public, a aşezat pe principii şi reguli noi întreaga legislaţie a pensiilor. Printre modificările esenţiale se numără şi integrarea în sistemul public a mai multor sisteme distincte anterior şi eliminarea posibilităţii de acordare a drepturilor de pensie într-un sistem şi pentru perioadele asigurate în alte sisteme", ceea ce demonstrează clar că legiuitorul este îndrituit să integreze sistemele de pensii speciale în sistemul general.Pentru aceste considerente, Curtea reţine că prevederile art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin dispoziţiilor constituţionale privind neretroactivitatea legii civile.I.2. În continuare, analizând criticile aceloraşi texte de lege în raport cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi cu prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că, în esenţă, aceste critici pornesc de la cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Buchen contra Republicii Cehe - 2002, în care s-a arătat că noţiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată.Pentru a răspunde acestor critici este necesară reiterarea considerentelor deja reţinute cu privire la natura specială a pensiei de serviciu, a celor două componente, contributivă şi necontributivă, ale sale, precum şi a faptului că ultima componentă este supusă practic condiţiei ca statul să dispună de resursele financiare pentru a putea acorda şi alte drepturi de asigurări sociale faţă de cele pe care Constituţia le nominalizează în mod expres. În aceste condiţii, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.Pentru cele reţinute mai sus, Curtea constată că prevederile art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi internaţionale referitoare la dreptul de proprietate.I.3. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a textelor de lege supuse controlului instanţei de contencios constituţional cu dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, Curtea constată că autorii sesizării consideră că eliminarea pensiilor speciale aduce atingere "principiului protecţiei aşteptărilor legitime a cetăţenilor cu privire la un anumit nivel al protecţiei şi securităţii". Acest principiu nu este însă consacrat constituţional, iar drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, şi anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, şi anume optica legiuitorului şi resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcţie.Ca atare, Curtea constată că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie.I.4. În sfârşit, analizând conformitatea prevederilor art. 1-5 şi art. 12 din legea criticată cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie raportate la dreptul la pensie şi dreptul la un nivel de trai decent, Curtea constată, prin prisma celor statuate mai sus, că aceste dispoziţii constituţionale sunt lipsite de relevanţă, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.De asemenea, aspectele învederate de autorii sesizării, şi anume că reducerile de cheltuieli ale statului ar trebui să se facă în alte domenii, nu în cel al pensiilor speciale, nu pot fi luate în considerare de către Curte, această susţinere ţinând de politica socială şi economică a statului.Prin urmare, nu pot fi reţinute nici criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 53 din Constituţie.În continuare, analizând criticile de neconstituţionalitate care vizează dispoziţiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, în ansamblul său, Curtea reţine următoarele:II.1. Referitor la conformitatea legii supuse controlului de constituţionalitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi ale art. 47 alin. (2) teza întâi din Constituţie, Curtea observă că autorii sesizării au în vedere faptul că actele normative care prevedeau acordarea pensiilor speciale anterior intrării în vigoare a noii legi nu au fost abrogate şi, în consecinţă, ar exista un paralelism legislativ. Critica de neconstituţionalitate are un oarecare grad de pertinenţă întrucât legiuitorul a menţinut, într-adevăr, în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit că "persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege". Această reglementare are semnificaţia faptului că legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă şi ultimă lege. Eo ipso această situaţie nu produce efecte neconstituţionale întrucât actele normative în cauză cuprind şi alte referiri cu privire la condiţiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condiţiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de Legea nr. 19/2000, iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiţi.Cât priveşte susţinerea referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale care consacră dreptul la pensie, Curtea apreciază că, în lumina celor reţinute deja mai sus, o atare critică este neîntemeiată.II.2. În legătură cu pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, Curtea observă că aceasta vizează faptul că legea criticată nu elimină şi pensiile de serviciu ale membrilor Curţii de Conturi. Or, potrivit art. 49 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009, "Persoanele care au îndeplinit funcţia de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiază, la data pensionării, de pensie de serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistraţi". Această trimitere la cuantumul pensiei de serviciu a magistraţilor prevăzută de Legea nr. 94/1992 este de natură a indica faptul că, în temeiul art. 1 şi 12 din lege, atât timp cât pensiile magistraţilor, atât ca natură, cât şi cuantum, vor intra în sfera de incidenţă a Legii nr. 19/2000, acelaşi lucru se va întâmpla şi cu pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi. Ad similis, a se vedea, spre exemplu, situaţia auditorilor publici externi din cadrul Curţii de Conturi, care beneficiază de pensie de serviciu în cuantumul prevăzut funcţionarilor publici parlamentari.Ar fi inadmisibil ca, practic, cel asimilat să beneficieze în continuare de cuantumul pensiei de serviciu al celui la care a fost asimilat, în condiţiile în care acesta din urmă nu mai beneficiază de acelaşi cuantum sau natură a pensiei, ci a intrat în sfera sistemului general de pensionare.În situaţia specială a personalului Curţii de Conturi, Curtea observă că art. 1 lit. i) din legea criticată elimină pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi, deci şi pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, pe cele ale auditorilor externi şi ale oricăror persoane care sunt salariaţi/membri în cadrul Curţii de Conturi. În acest sens, menţionăm faptul că dispoziţiile art. 1 lit. i) din legea criticată se referă la întreg cap. V din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, intitulat - Numirea şi statutul personalului Curţii de Conturi (art. 46-57 din lege), care reglementează personalul Curţii de Conturi. Or, din personalul Curţii de Conturi fac parte, potrivit reglementărilor legale menţionate, atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate al Curţii, cât şi ceilalţi angajaţi ai acestei instituţii, indiferent de statutul lor socio-profesional.Astfel, urmează să se aplice principiul accesorium sequitur principale, iar personalul asimilat va urma tratamentul juridic al celor la care au fost asimilaţi; în caz contrar, s-ar ajunge la situaţii inadmisibile, contrare art. 16 din Constituţie.II.3. În sfârşit, pentru toate cele mai sus arătate, Curtea constată că nu poate fi reţinută nicio încălcare a tratatelor internaţionale invocate.Cu privire la prevederile invocate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, act distinct ca natură juridică de celelalte tratate internaţionale invocate, Curtea reţine că acestea, de principiu, sunt aplicabile în controlul de constituţionalitate în măsura în care asigură, garantează şi dezvoltă prevederile constituţionale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protecţie este cel puţin la nivelul normelor constituţionale în domeniul drepturilor omului. În consecinţă, cu privire la speţa de faţă, Curtea constată că prevederile cuprinse în Cartă nu sunt cu nimic afectate pentru toate considerentele sus-menţionate.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Constată că dispoziţiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezbaterea a avut loc la datele de 24 şi 25 iunie 2010 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistraţi-asistenţi,Patricia Marilena IoneaBenke Karoly*OPINIE SEPARATĂSocotim că nu numai prevederile art. 1 lit. c) din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt neconstituţionale, ci întreaga lege, întrucât încalcă dispoziţii şi principii prevăzute de Constituţia României. Nu vom repeta argumentele aduse soluţiei de neconstituţionalitate privind pensiile magistraţilor, ci ne vom opri în mod special asupra încălcării art. 15 alin. (2) din Constituţie.Astfel, prevederile art. 1-5 şi art. 12 din lege încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră principiul neretroactivităţii legii.Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale noi favorabile". Aşadar, o lege se aplică, cum spune autorul sesizării, situaţiilor născute numai după adoptarea ei, exercitându-şi acţiunea asupra faptelor care se vor produce ulterior intrării sale în vigoare, nu şi situaţiilor anterioare, trecute (facto praeterita), cu toate efectele care s-au produs şi se produc în timp, datorită situaţiei create la acel moment. Or, aplicarea în timp a unei legi este guvernată de principiul neretroactivităţii legii noi. Pensiile speciale au fost stabilite, aşadar, în baza legilor adoptate în domeniul pensiilor, pe anumite categorii socioprofesionale, şi sunt derogatorii de la dreptul comun. Aceste legi se aplică situaţiilor juridice constituite, modificate şi stinse în temeiul reglementărilor lor, în baza cărora s-au creat efecte juridice definitive, revenind statului obligaţia de a executa în timp (obligaţii succesive) plata pensiilor. Aşadar, obligativitatea recalculării tuturor pensiilor speciale acordate sub incidenţa prevederilor legale anterioare prin intrarea în vigoare a Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor este neconstituţională.Pensiile speciale care se află în plată constituie drepturi câştigate ce nu pot fi recalculate în baza unei legi noi, neputând fi nici modificate, întrucât legea s-ar aplica retroactiv.Pensiile militare de stat, pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, pensiile de serviciu ale judecătorilor, procurorilor, judecătorilor, respectiv magistraţilor asistenţi ai Curţii Constituţionale, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular, pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari, pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor, pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil, navigant, profesionist din aviaţia civilă, pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi aflate în plată sunt stabilite sub imperiul legislaţiei anterioare.Aşadar, prin această lege are loc o modificare a regimului juridic al pensiilor speciale stabilite în baza legilor anterioare, ajungându-se să se încalce chiar substanţa dreptului la pensie.În acest sens, prin Decizia nr. 375/2005 a Curţii Constituţionale s-a stabilit că "noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv în privinţa cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, începând cu data intrării în vigoare a acestora". În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 57/2006 care prevede că "condiţiile de exercitare a dreptului la pensie şi la alte forme de asistenţă socială se stabilesc prin lege şi, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislaţia în materie şi de a stabili data de la care operează recalcularea, însă orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale în vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie".De asemenea, prin Decizia nr. 120/2007, Curtea a reţinut că "operaţiunea de recalculare priveşte în mod inevitabil trecutul, pentru că stagiul de cotizare a fost realizat în trecut, dar se efectuează doar după data intrării în vigoare a ordonanţei şi are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plată numai de la data emiterii deciziei. În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită şi aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câştigate anterior".În concluzie, şi numai sub acest aspect, având în vedere faptul că actualele pensii speciale au fost legal stabilite şi calculate în baza unor legi în vigoare la data respectivă, recalcularea lor duce la încălcarea principiului neretroactivităţii legii - regulă imperativă - prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României.Judecător,prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru-------
EMITENT |
În temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, la data de 14 iunie 2010, un grup de 37 de senatori a solicitat Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi asupra legii în ansamblul său.Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 7.779 din 15 iunie 2010 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.522A/2010.La sesizare a fost anexată lista cuprinzând semnăturile celor 37 de senatori, şi anume: Şerban Constantin Valeca, Lazăr Sorin Constantin, Florin Constantinescu, Gheorghe Marcu, Gavril Mîrza, Avram Crăciun, Petre Daea, Trifon Belacurencu, Radu-Cătălin Mardare, Ioan Mang, Laurenţiu-Florian Coca, Titus Corlăţean, Ecaterina Andronescu, Sergiu-Florin Nicolaescu, Elena Mitrea, Viorel Arcaş, Toni Greblă, Ion Rotaru, Nicolae-Dănuţ Prunea, Iulian Bădescu, Daniel Savu, Valer Marian, Mihăiţă Găină, Vasile-Cosmin Nicula, Ion Toma, Alexandru Cordoş, Marius-Sorin-Ovidiu Bota, Dan-Coman Şova, Lia Olguţa Vasilescu, Doina Silistru, Gheorghe Pop, Ioan Chelaru, Gheorghe-Pavel Bălan, Ilie Sârbu, Nicolae Moga, Miron-Tudor Mitrea şi Mircea-Dan Geoană.Criticile de neconstituţionalitate privesc, pe de o parte, dispoziţiile art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor în raport cu prevederile art. 15 alin. (2), art. 44, art. 47 alin. (1), art. 135 alin. (2) lit. f) şi art. 53 din Constituţie, precum şi în raport cu dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar pe de altă parte, legea amintită în ansamblul său, în raport cu prevederile art. 1 alin. (5), art. 47 alin. (2) teza întâi, art. 16 alin. (1) şi art. 20 din Constituţie, precum şi cu dispoziţiile art. 17, art. 23 pct. 3 şi art. 25 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 1, art. 17 alin. (1), art. 25, art. 34 alin. (1) şi art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.I.1. În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor în raport cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, se susţine că obligativitatea recalculării tuturor pensiilor speciale, acordate sub incidenţa dispoziţiilor legale anterioare intrării în vigoare a legii supuse controlului de constituţionalitate, încalcă principiul neretroactivităţii legii civile. Astfel, se arată că pensiile speciale deja aflate în plată sunt drepturi care s-au născut anterior Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, constituind drepturi câştigate, iar modificarea regimului juridic al acestora constituie o încălcare flagrantă a principiului consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acelaşi sens, sunt invocate şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 375 din 6 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, prin Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, şi prin Decizia nr. 120 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 26 martie 2007. Se arată că, prin aceste decizii, Curtea a statuat că o nouă reglementare nu poate afecta cuantumul pensiilor stabilite anterior, care reprezintă un drept câştigat, ci doar pentru viitor, de la data intrării în vigoare. De asemenea, se susţine că dispoziţiile de lege criticate au semnificaţia nerecunoaşterii de către stat a principiilor prevăzute de lege anterior, care au stat la baza calculării acestor pensii, ceea ce afectează stabilitatea circuitului civil.I.2. În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor în raport cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se arată că, potrivit celor reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Buchen contra Republicii Cehe - 2002, noţiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată. Aşa fiind, recalcularea pensiilor speciale, cu consecinţa reducerii acestora, echivalează practic cu o expropriere, a cărei utilitate publică nu este justificată de legiuitor. În sprijinul acestor argumente se invocă şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la pensii prin cauzele Gaygusuz contra Austriei - 1996, Stubbings ş.a. contra Marii Britanii 1996, Andrejeva contra Letoniei - 2009 şi Muller contra Austriei 1974. Prin aceste hotărâri s-a statuat că pensia constituie un drept patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, iar recalcularea acesteia în minus constituie o încălcare a acestui drept câştigat. De asemenea, prin aceleaşi decizii, s-a arătat că "o reducere substanţială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanţa dreptului de proprietate şi chiar însuşi a dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurări la bătrâneţe".I.3. Cât priveşte critica dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor în raport cu dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, se arată că statului îi revine obligaţia de a asigura cetăţenilor săi condiţiile necesare pentru un nivel de trai decent, pentru creşterea calităţii vieţii, aspecte care se realizează prin implementarea unor măsuri de protecţie socială şi prin garantarea dreptului la pensie. Or, în contextul realităţilor economice şi sociale actuale, recalcularea pensiilor speciale plasează persoanele care au calitatea de pensionari într-o situaţie defavorabilă. Astfel, alocarea unor fonduri insuficiente pentru plata pensiilor speciale şi necorelarea acestora cu creşterea inflaţiei nu sunt de natură să protejeze puterea de cumpărare a celor care trăiesc din pensii şi să asigure veniturile pensionarilor, îmbunătăţirea nivelului de trai al acestora, precum şi reducerea marginalizării sociale a acestei categorii de populaţie. Mai mult, reducerea pensiilor speciale este de natură să aducă atingere principiului protecţiei aşteptărilor legitime a cetăţenilor cu privire la un anumit nivel al protecţiei şi securităţii sociale. În baza acestui principiu - indisolubil legat de statul de drept - organelor statului le revine obligaţia de a acţiona în conformitate cu prevederile legale în vigoare, astfel încât cetăţenii să aibă posibilitatea de a conta pe previzibilitatea normelor legale adoptate, fiind în măsură să-şi planifice viitorul în contextul drepturilor conferite prin aceste dispoziţii.I.4. În sfârşit, cât priveşte critica dispoziţiilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor în raport cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, se arată că, în lipsa precizării cauzei care justifică restrângerea dreptului la pensie şi a dreptului la un nivel de trai decent, nu rezultă nici că această restrângere "se impune" - cum prevede alin. (1) al art. 53 din Constituţie - şi nici faptul că aceasta ar fi proporţională cu situaţia care a determinat-o - cum prevede alin. (2) al aceluiaşi articol. Invocarea, în cuprinsul expunerii de motive a legii criticate, a emiterii actului normativ pe fondul extinderii crizei economice în cursul anului 2010, în vederea menţinerii deficitului bugetar în limite sustenabile şi a menţinerii acordurilor cu organismele financiare internaţionale, apare ca fiind superfluă şi exprimată pro causa, aceste aspecte nefiind de natură să justifice în mod obiectiv afectarea drepturilor fundamentale la protecţia socială şi la un nivel de trai decent ale categoriilor sociale afectate. În acest sens, se arată că "deficitul bugetar" şi "acordurile cu organismele financiare internaţionale" nu se numără printre cauzele care, potrivit art. 53 din Constituţie, ar putea justifica restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale. În plus, măsura restrângerii dreptului la pensie nu are un caracter temporar, caracter ce constituie o condiţie de constituţionalitate a restrângerii exerciţiului unui drept sau a unei libertăţi fundamentale. Aceste argumente sunt sprijinite şi pe considerentele Deciziei nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009. În sfârşit, se arată că nu este respectat nici caracterul proporţional al măsurii de restrângere cu situaţia care a determinat-o, întrucât atingerea adusă drepturilor fundamentale excedează considerabil beneficiului societăţii rezultat din aplicarea acesteia.II.1. Privitor la criticile de neconstituţionalitate a Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, în ansamblul său, în raport cu prevederile art. 1 alin. (5) şi art. 47 alin. (2) teza întâi din Constituţie, se arată că acest act normativ instituie o reglementare paralelă a calculului pensiilor speciale cu legile speciale deja existente, fapt ce contravine dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, care, în art. 14 şi art. 16, consacră principiile unicităţii reglementării în materie şi evitării paralelismelor legislative. În acelaşi sens, arată că legea supusă controlului de constituţionalitate nu abrogă actele normative prin care se acordă pensiile speciale. De asemenea, considerentele cuprinse în expunerea de motive a legii, referitoare la necesitatea asigurării unei egalităţi de tratament între toţi participanţii la sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, nu sunt de natură să justifice adoptarea unui act normativ în această materie, întrucât există deja o reglementare care asigură o egalitate şi echitate socială în materia pensiilor. Prin urmare, se încalcă principiul constituţional al supremaţiei legii. În egală măsură, întrucât actul normativ criticat desfiinţează un drept câştigat, respectiv dreptul la pensie, sunt încălcate şi prevederile art. 47 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală.II.2. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arată că acest act normativ omite să includă în categoria pensiilor speciale supuse recalculării potrivit dispoziţiilor Legii nr. 19/2000 şi pensiile membrilor Curţii de Conturi, creându-se un tratament diferit preferenţial pentru aceştia. În acelaşi timp, însă, arată că existenţa unor pensii speciale pentru militari şi magistraţi este justificată, pentru considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000.II.3. În sfârşit, pentru motivele menţionate mai sus, consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie, raportate la prevederile art. 17, art. 23 pct. 3 şi art. 25 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 1, art. 17 alin. (1), art. 25, art. 34 alin. (1) şi art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate.Preşedintele Senatului a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 8.223 din 22 iunie 2010, punctul său de vedere, în care se arată că sesizarea de neconstituţionalitate este întemeiată, reluându-se, în esenţă, motivele de neconstituţionalitate dezvoltate în obiecţia de neconstituţionalitate.Guvernul a transmis Curţii Constituţionale, prin Adresa înregistrată sub nr. 8.259 din 23 iunie 2010, punctul său de vedere cu privire la impactul bugetar al adoptării Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, aşa cum a fost el stabilit de ministrul de resort. În tabelul anexat, se arată că economia totală pentru bugetul de stat rezultată din eliminarea pensiilor de serviciu ale personalului diplomatic şi consular, personalului aeronautic civil navigant şi nenavigant, funcţionarilor publici parlamentari, senatorilor, deputaţilor, magistraţilor, a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi a personalului Curţii de Conturi este de 170.198.380 RON. Cu privire la eliminarea pensiilor speciale din sistemul de apărare şi ordine publică, se arată că recalcularea va viza 155.842 de pensii şi că prin operaţiunea realizată se vor obţine "economii rezultate din recalcularea pensiilor mari şi foarte mari (cele care depăşesc suma de 3.000 lei)".Cu Adresa nr. 5/4630, 4631/E.B. din 23 iunie 2010, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 8.316 din 23 iunie 2010, Guvernul a transmis punctul său de vedere referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, apreciază că măsura recalculării pensiilor îşi produce efecte de la data intrării în vigoare a legii criticate, fără a afecta pensiile deja încasate, şi, prin urmare, nu se încalcă principiul neretroactivităţii legii. Totodată, arată că doar dreptul la pensie este drept garantat de Constituţie, iar nu cuantumul acesteia, şi că legiuitorul este în drept să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condiţiile şi criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul şi cuantumul acestora.Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, arată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea nu garantează un anumit cuantum al dreptului patrimonial, ci doar plata acestuia, ca drept câştigat.Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a comunicat punctul său de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Senatului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi celor ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.Obiecţia de neconstituţionalitate se referă la dispoziţiile art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi la legea menţionată în ansamblul său.Dispoziţiile de lege criticate în mod individual au următoarea redactare:- Art. 1: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: a) pensiile militare de stat; b) pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor; c) pensiile de serviciu ale judecătorilor, procurorilor şi judecătorilor, respectiv magistraţilor asistenţi ai Curţii Constituţionale; d) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea; e) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular; f) pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari; g) pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor; h) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă; i) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.";- Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c), d) şi g) devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. (4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.";- Art. 3: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În situaţia pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină, considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. (3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.";- Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituţiile în evidenţa cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează: a) într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) şi b); b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-i). (2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la lit. a) sau b), după caz.";- Art. 5: "(1) Prevederile art. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător şi pensiilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul de cotizare. (3) La cuantumul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplică prevederile art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare. (4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.";- Art. 12: "Persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege."Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai şi dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii. De asemenea, se consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 20 din Constituţie prin raportare la următoarele acte internaţionale:- Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi anume art. 1 referitor la proprietate;- Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, şi anume art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 cu privire la dreptul la o retribuire echitabilă şi la protecţie socială şi art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent;- Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, şi anume art. 1 privind demnitatea umană, art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 alin. (1) privind securitatea socială şi asistenţa socială şi art. 52 alin. (1) privind întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor.Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia formulează mai multe critici distincte cu privire la dispoziţiile art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi alte două critici intrinseci cu privire la toate dispoziţiile legii menţionate. În consecinţă, analiza Curţii va viza în mod distinct aspectele invocate de autorii obiecţiei de neconstituţionalitate, cu privire la care reţine următoarele:I.1. Având în vedere că prima dintre criticile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor se referă la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea urmează să analizeze dacă aceste prevederi de lege afectează, după cum susţin autorii sesizării, drepturi câştigate, stabilite potrivit legislaţiei anterioare şi asupra cărora legiuitorul nu poate interveni cu o nouă reglementare. Prin urmare, pentru acest demers, este necesar să se stabilească, deopotrivă, în ce măsură dreptul la pensie reprezintă un drept câştigat şi în ce măsură legiuitorul poate afecta în prezent acest drept stabilit anterior.Pentru a răspunde acestor întrebări, Curtea începe prin a constata că pensiile de serviciu se bucură de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii. Astfel, spre deosebire de acestea din urmă, pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat [a se vedea, spre exemplu, art. 85 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sau art. 180^1 din Legea nr. 19/2000]. Mai mult, în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plăteşte de la bugetul de stat (a se vedea Legea nr. 164/2001). De altfel, Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, a statuat că pensia de serviciu constituie "o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale", ceea ce demonstrează, fără drept de tăgadă, că, de fapt, acel supliment de care am făcut vorbire mai sus se constituie în acea compensaţie parţială menţionată de Curte, pentru că diferenţierea existentă între o pensie specială şi una strict contributivă, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment.Acordarea acestui supliment, aşa cum se poate desprinde şi din decizia mai sus amintită, a urmărit instituirea unei regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socioprofesionale supuse unui statut special. Această compensaţie, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia.În acest sens, trebuie observat că dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Constituţie se referă distinct la dreptul la pensie faţă de cel la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege, dar pe care Legea fundamentală nu le nominalizează.Prin urmare, în ceea ce priveşte aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcţie de politica socială şi fondurile disponibile, asupra acordării lor, precum şi asupra cuantumului şi condiţiilor de acordare. Se poate spune că, faţă de acestea, Constituţia instituie mai degrabă o obligaţie de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat în mod expres.Ca atare, având în vedere condiţionarea posibilităţii statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, aşa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestaţii ale statului nu li se opune contribuţia asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum şi caracterul succesiv al acestor prestaţii, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Relevantă în acest sens este şi Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.Oricum, având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă şi raţională, Curtea consideră că acestea pot fi eliminate doar dacă există o raţiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea urmează a observa că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puţin măsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie.Prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, Curtea a arătat că "Legea nr. 19/2000, lege-cadru în reglementarea drepturilor de asigurări sociale în sistemul public, a aşezat pe principii şi reguli noi întreaga legislaţie a pensiilor. Printre modificările esenţiale se numără şi integrarea în sistemul public a mai multor sisteme distincte anterior şi eliminarea posibilităţii de acordare a drepturilor de pensie într-un sistem şi pentru perioadele asigurate în alte sisteme", ceea ce demonstrează clar că legiuitorul este îndrituit să integreze sistemele de pensii speciale în sistemul general.Pentru aceste considerente, Curtea reţine că prevederile art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin dispoziţiilor constituţionale privind neretroactivitatea legii civile.I.2. În continuare, analizând criticile aceloraşi texte de lege în raport cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi cu prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că, în esenţă, aceste critici pornesc de la cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Buchen contra Republicii Cehe - 2002, în care s-a arătat că noţiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată.Pentru a răspunde acestor critici este necesară reiterarea considerentelor deja reţinute cu privire la natura specială a pensiei de serviciu, a celor două componente, contributivă şi necontributivă, ale sale, precum şi a faptului că ultima componentă este supusă practic condiţiei ca statul să dispună de resursele financiare pentru a putea acorda şi alte drepturi de asigurări sociale faţă de cele pe care Constituţia le nominalizează în mod expres. În aceste condiţii, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.Pentru cele reţinute mai sus, Curtea constată că prevederile art. 1-5 şi art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi internaţionale referitoare la dreptul de proprietate.I.3. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a textelor de lege supuse controlului instanţei de contencios constituţional cu dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, Curtea constată că autorii sesizării consideră că eliminarea pensiilor speciale aduce atingere "principiului protecţiei aşteptărilor legitime a cetăţenilor cu privire la un anumit nivel al protecţiei şi securităţii". Acest principiu nu este însă consacrat constituţional, iar drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, şi anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, şi anume optica legiuitorului şi resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcţie.Ca atare, Curtea constată că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie.I.4. În sfârşit, analizând conformitatea prevederilor art. 1-5 şi art. 12 din legea criticată cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie raportate la dreptul la pensie şi dreptul la un nivel de trai decent, Curtea constată, prin prisma celor statuate mai sus, că aceste dispoziţii constituţionale sunt lipsite de relevanţă, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.De asemenea, aspectele învederate de autorii sesizării, şi anume că reducerile de cheltuieli ale statului ar trebui să se facă în alte domenii, nu în cel al pensiilor speciale, nu pot fi luate în considerare de către Curte, această susţinere ţinând de politica socială şi economică a statului.Prin urmare, nu pot fi reţinute nici criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 53 din Constituţie.În continuare, analizând criticile de neconstituţionalitate care vizează dispoziţiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, în ansamblul său, Curtea reţine următoarele:II.1. Referitor la conformitatea legii supuse controlului de constituţionalitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi ale art. 47 alin. (2) teza întâi din Constituţie, Curtea observă că autorii sesizării au în vedere faptul că actele normative care prevedeau acordarea pensiilor speciale anterior intrării în vigoare a noii legi nu au fost abrogate şi, în consecinţă, ar exista un paralelism legislativ. Critica de neconstituţionalitate are un oarecare grad de pertinenţă întrucât legiuitorul a menţinut, într-adevăr, în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit că "persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condiţiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege". Această reglementare are semnificaţia faptului că legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă şi ultimă lege. Eo ipso această situaţie nu produce efecte neconstituţionale întrucât actele normative în cauză cuprind şi alte referiri cu privire la condiţiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condiţiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de Legea nr. 19/2000, iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiţi.Cât priveşte susţinerea referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale care consacră dreptul la pensie, Curtea apreciază că, în lumina celor reţinute deja mai sus, o atare critică este neîntemeiată.II.2. În legătură cu pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, Curtea observă că aceasta vizează faptul că legea criticată nu elimină şi pensiile de serviciu ale membrilor Curţii de Conturi. Or, potrivit art. 49 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009, "Persoanele care au îndeplinit funcţia de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiază, la data pensionării, de pensie de serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistraţi". Această trimitere la cuantumul pensiei de serviciu a magistraţilor prevăzută de Legea nr. 94/1992 este de natură a indica faptul că, în temeiul art. 1 şi 12 din lege, atât timp cât pensiile magistraţilor, atât ca natură, cât şi cuantum, vor intra în sfera de incidenţă a Legii nr. 19/2000, acelaşi lucru se va întâmpla şi cu pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi. Ad similis, a se vedea, spre exemplu, situaţia auditorilor publici externi din cadrul Curţii de Conturi, care beneficiază de pensie de serviciu în cuantumul prevăzut funcţionarilor publici parlamentari.Ar fi inadmisibil ca, practic, cel asimilat să beneficieze în continuare de cuantumul pensiei de serviciu al celui la care a fost asimilat, în condiţiile în care acesta din urmă nu mai beneficiază de acelaşi cuantum sau natură a pensiei, ci a intrat în sfera sistemului general de pensionare.În situaţia specială a personalului Curţii de Conturi, Curtea observă că art. 1 lit. i) din legea criticată elimină pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi, deci şi pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, pe cele ale auditorilor externi şi ale oricăror persoane care sunt salariaţi/membri în cadrul Curţii de Conturi. În acest sens, menţionăm faptul că dispoziţiile art. 1 lit. i) din legea criticată se referă la întreg cap. V din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, intitulat - Numirea şi statutul personalului Curţii de Conturi (art. 46-57 din lege), care reglementează personalul Curţii de Conturi. Or, din personalul Curţii de Conturi fac parte, potrivit reglementărilor legale menţionate, atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate al Curţii, cât şi ceilalţi angajaţi ai acestei instituţii, indiferent de statutul lor socio-profesional.Astfel, urmează să se aplice principiul accesorium sequitur principale, iar personalul asimilat va urma tratamentul juridic al celor la care au fost asimilaţi; în caz contrar, s-ar ajunge la situaţii inadmisibile, contrare art. 16 din Constituţie.II.3. În sfârşit, pentru toate cele mai sus arătate, Curtea constată că nu poate fi reţinută nicio încălcare a tratatelor internaţionale invocate.Cu privire la prevederile invocate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, act distinct ca natură juridică de celelalte tratate internaţionale invocate, Curtea reţine că acestea, de principiu, sunt aplicabile în controlul de constituţionalitate în măsura în care asigură, garantează şi dezvoltă prevederile constituţionale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protecţie este cel puţin la nivelul normelor constituţionale în domeniul drepturilor omului. În consecinţă, cu privire la speţa de faţă, Curtea constată că prevederile cuprinse în Cartă nu sunt cu nimic afectate pentru toate considerentele sus-menţionate.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Constată că dispoziţiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezbaterea a avut loc la datele de 24 şi 25 iunie 2010 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistraţi-asistenţi,Patricia Marilena IoneaBenke Karoly*OPINIE SEPARATĂSocotim că nu numai prevederile art. 1 lit. c) din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt neconstituţionale, ci întreaga lege, întrucât încalcă dispoziţii şi principii prevăzute de Constituţia României. Nu vom repeta argumentele aduse soluţiei de neconstituţionalitate privind pensiile magistraţilor, ci ne vom opri în mod special asupra încălcării art. 15 alin. (2) din Constituţie.Astfel, prevederile art. 1-5 şi art. 12 din lege încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră principiul neretroactivităţii legii.Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale noi favorabile". Aşadar, o lege se aplică, cum spune autorul sesizării, situaţiilor născute numai după adoptarea ei, exercitându-şi acţiunea asupra faptelor care se vor produce ulterior intrării sale în vigoare, nu şi situaţiilor anterioare, trecute (facto praeterita), cu toate efectele care s-au produs şi se produc în timp, datorită situaţiei create la acel moment. Or, aplicarea în timp a unei legi este guvernată de principiul neretroactivităţii legii noi. Pensiile speciale au fost stabilite, aşadar, în baza legilor adoptate în domeniul pensiilor, pe anumite categorii socioprofesionale, şi sunt derogatorii de la dreptul comun. Aceste legi se aplică situaţiilor juridice constituite, modificate şi stinse în temeiul reglementărilor lor, în baza cărora s-au creat efecte juridice definitive, revenind statului obligaţia de a executa în timp (obligaţii succesive) plata pensiilor. Aşadar, obligativitatea recalculării tuturor pensiilor speciale acordate sub incidenţa prevederilor legale anterioare prin intrarea în vigoare a Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor este neconstituţională.Pensiile speciale care se află în plată constituie drepturi câştigate ce nu pot fi recalculate în baza unei legi noi, neputând fi nici modificate, întrucât legea s-ar aplica retroactiv.Pensiile militare de stat, pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, pensiile de serviciu ale judecătorilor, procurorilor, judecătorilor, respectiv magistraţilor asistenţi ai Curţii Constituţionale, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular, pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari, pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor, pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil, navigant, profesionist din aviaţia civilă, pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi aflate în plată sunt stabilite sub imperiul legislaţiei anterioare.Aşadar, prin această lege are loc o modificare a regimului juridic al pensiilor speciale stabilite în baza legilor anterioare, ajungându-se să se încalce chiar substanţa dreptului la pensie.În acest sens, prin Decizia nr. 375/2005 a Curţii Constituţionale s-a stabilit că "noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv în privinţa cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, începând cu data intrării în vigoare a acestora". În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 57/2006 care prevede că "condiţiile de exercitare a dreptului la pensie şi la alte forme de asistenţă socială se stabilesc prin lege şi, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislaţia în materie şi de a stabili data de la care operează recalcularea, însă orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale în vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie".De asemenea, prin Decizia nr. 120/2007, Curtea a reţinut că "operaţiunea de recalculare priveşte în mod inevitabil trecutul, pentru că stagiul de cotizare a fost realizat în trecut, dar se efectuează doar după data intrării în vigoare a ordonanţei şi are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plată numai de la data emiterii deciziei. În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită şi aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câştigate anterior".În concluzie, şi numai sub acest aspect, având în vedere faptul că actualele pensii speciale au fost legal stabilite şi calculate în baza unor legi în vigoare la data respectivă, recalcularea lor duce la încălcarea principiului neretroactivităţii legii - regulă imperativă - prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României.Judecător,prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru-------